—

având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului din 1950,

—

având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor din 1979,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”) din 2000,

—

având în vedere rezoluția sa din 13 februarie 2019 referitoare la regresul drepturilor femeii și al egalității de gen în UE (1),

—

având în vedere rezoluția sa din 14 noiembrie 2019 referitoare la incriminarea educației sexuale în Polonia (2),

—

având în vedere rezoluția sa din 26 noiembrie 2020 referitoare la interzicerea de facto a dreptului la avort în Polonia (3),

—

având în vedere rezoluția sa din 11 noiembrie 2021 referitoare la împlinirea unui an de la interzicerea de facto a avortului în Polonia (4),

—

având în vedere rezoluția sa din 24 iunie 2021 referitoare la situația sănătății sexuale și reproductive și a drepturilor aferente în UE, în contextul sănătății femeilor (5),

—

având în vedere rezoluția sa din 5 mai 2022 referitoare la impactul războiului împotriva Ucrainei asupra femeilor (6),

—

având în vedere rezoluția sa din 9 iunie 2022 intitulată „Amenințările globale la adresa drepturilor în materie de avort: posibila revocare a drepturilor în materie de avort în SUA de către Curtea Supremă”  (7),

—

având în vedere rezoluția sa din 7 iulie 2022 la referitoare la decizia Curții Supreme din SUA de a anula în Statele Unite drepturile legate de avort și la necesitatea de a apăra dreptul la avort și sănătatea femeilor în UE (8),

—

având în vedere rezoluția sa din 22 noiembrie 2023 referitoare la proiectele Parlamentului European de revizuire a tratatelor (9),

—

având în vedere orientările OMS intitulate „Avortul în condiții de siguranță: orientări tehnice și politice pentru sistemele de sănătate”,

—

având în vedere Strategia 2017-2021 a OMS privind sănătatea și bunăstarea femeilor în Europa: dincolo de avantajul mortalității și spre planul de acțiune din 2016 pentru sănătatea sexuală și reproductivă: către realizarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă în Europa – să nu lăsăm pe nimeni în urmă,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 5 martie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (COM(2020)0152),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 12 noiembrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025” (COM(2020)0698),

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

—

având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO) și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO),

—

având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, care a fost deschisă spre semnare la 11 mai 2011, la Istanbul („Convenția de la Istanbul”), și ratificată de UE la 28 iunie 2023,

—

având în vedere comentariul general nr. 36 (2018) al Comitetului pentru Drepturile Omului al ONU cu privire la articolul 6 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, referitor la dreptul la viață,

—

având în vedere rezoluția sa din 18 ianuarie 2024 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană – raportul anual 2022 și 2023 (10),

—

având în vedere rezoluția sa din 28 februarie 2024 referitoare la Raportul Comisiei din 2023 privind statul de drept (11),

—

având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât accesul la sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente (SRHR), inclusiv asistența medicală pentru avort legal și în condiții de siguranță, constituie un drept fundamental; întrucât respectarea SRHR este esențială pentru respectarea demnității umane și este legată în mod intrinsec de combaterea violenței sexuale și de gen și de realizarea egalității de gen și a unei game largi de alte drepturi ale omului, cum ar fi dreptul unei persoane la viață, sănătate, viață privată, securitatea persoanei, nediscriminare, egalitate în fața legii și libertatea de a nu fi supusă torturii și altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante;

B.

întrucât capacitatea oamenilor de a-și exercita autonomia reproductivă, de a-și controla viața reproductivă și de a decide dacă, când și cum să aibă copii este esențială pentru exercitarea deplină a drepturilor omului pentru femei, fete și toate persoanele care pot fi însărcinate; întrucât trebuie să se garanteze respectarea corpului unei persoane, a alegerilor sale și a autonomiei sale depline;

C.

întrucât Carta consacră principalele drepturi și libertăți fundamentale ale persoanelor care trăiesc în UE; întrucât protecția avortului legal și în condiții de siguranță are implicații directe pentru exercitarea efectivă a drepturilor recunoscute în Cartă, cum ar fi demnitatea umană, autonomia personală, egalitatea, sănătatea și integritatea fizică și mintală; întrucât privarea de acces la servicii de avort constituie o încălcare a acestor drepturi fundamentale;

D.

întrucât Comitetul ONU pentru Drepturile Omului a recunoscut în mod expres că decizia unei persoane privind încetarea voluntară a sarcinii intră în domeniul de aplicare al dreptului la viață privată; întrucât Comitetul ONU pentru Drepturile Omului a constatat, de asemenea, că lipsa de acțiune în conformitate cu decizia unei femei de a face un avort legal reprezintă o încălcare a dreptului la viață privată, inclusiv atunci când sistemul judiciar interferează cu o astfel de decizie;

E.

întrucât, în Recomandarea sa generală nr. 35, Comitetul ONU pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor (CEDAW) a declarat în mod explicit că incriminarea avortului este o încălcare a SRHR ale femeilor și o formă de violență de gen și a îndemnat statele să abroge toate actele legislative care incriminează avortul;

F.

întrucât SRHR se numără printre țintele obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU, în special obiectivul 3.7, care solicită accesul universal la servicii de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv pentru planificarea familială, informare și educație, precum și integrarea sănătății reproductive în strategiile și programele naționale, și obiectivul 5.6, care subliniază necesitatea de a asigura accesul universal la SRHR, astfel cum s-a convenit în conformitate cu Programul de acțiune al Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare și cu Platforma de acțiune de la Beijing și cu documentele finale ale conferințelor de revizuire a acestora;

G.

întrucât țările cu legi mai puțin restrictive privind avortul au, în general, rate mai scăzute ale avortului decât țările cu legi foarte restrictive privind avortul (12); întrucât, pentru a asigura autonomia deplină a corpului, inclusiv pentru a reduce numărul de sarcini neintenționate și pentru a le permite oamenilor să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la viața și corpul lor, accesul tuturor la o educație sexuală și relațională cuprinzătoare, adecvată vârstei și bazată pe dovezi este esențial, precum și la consiliere în materie de contracepție și planificare familială de înaltă calitate, accesibilă, sigură și gratuită; întrucât educația sexuală cuprinzătoare adecvată vârstei este esențială pentru dezvoltarea abilităților copiilor și tinerilor de a stabili relații sănătoase, egale și sigure, în special prin abordarea normelor de gen, a egalității de gen, a dinamicii puterii în relații, a consimțământului și a respectului pentru limite; întrucât aceasta contribuie, de asemenea, la realizarea egalității de gen;

H.

întrucât, în cadrul unui vot de referință din 4 martie 2024, legiuitorii francezi au consacrat libertatea de avort garantată în Constituția franceză; întrucât Franța este prima țară din lume care a transformat în mod explicit avortul într-un drept constituțional; întrucât această revizuire constituțională urmărește să stabilească o garanție în contextul regresului drepturilor în materie de avort în UE și la nivel mondial, inclusiv în SUA, Polonia, Ungaria și Malta; întrucât activitatea și angajamentul organizațiilor feministe și al parlamentarilor din Franța au fost esențiale pentru asigurarea unei majorități în sprijinul protecției constituționale a dreptului la avort;

I.

întrucât, de la includerea dreptului la avort în Constituția franceză, inițiative similare au fost deja luate în considerare în alte țări, cum ar fi Spania și Suedia, ceea ce demonstrează necesitatea unui răspuns european la regresul egalității de gen și al SRHR și a protejării constituționale a drepturilor care sunt atacate;

J.

întrucât sprijinul financiar trebuie să însoțească modificările legislative pozitive pentru ca dreptul de acces la servicii de avort să devină o realitate;

K.

întrucât, deși UE are unele dintre cele mai înalte standarde SRHR din lume, femeile și membrii comunității LGBTIQ + se confruntă în continuare cu obstacole în ceea ce privește autonomia lor corporală; întrucât aceste obstacole pot fi de natură juridică, politică, financiară, culturală sau de informare;

L.

întrucât unele state membre aplică în continuare legi extrem de restrictive care interzic avortul, cu excepția unor circumstanțe strict definite, determinând femeile să caute proceduri nesigure și care le pun viața în pericol, să călătorească în alte țări sau să își ducă sarcina la termen împotriva voinței lor, ceea ce reprezintă o încălcare a drepturilor omului și o formă de violență pe criterii de gen; întrucât unele state membre care au legalizat avortul la cerere sau din motive sociale ample, mențin totuși sancțiuni penale specifice pentru avorturile efectuate în afara domeniului de aplicare a dispozițiilor legale în vigoare;

M.

întrucât mai multe state membre încearcă în prezent să limiteze și mai mult accesul la SRHR prin legi extrem de restrictive, ceea ce duce la un acces limitat la asistență medicală și la discriminare și violență pe criterii de gen; întrucât aceste inițiative și regresul împiedică realizarea drepturilor persoanelor, dezvoltarea țărilor și subminează democrația, valorile europene și drepturile fundamentale;

N.

întrucât un regres coordonat și bine finanțat în ceea ce privește egalitatea de gen, diversitatea LGBTIQ + și feminismul se conturează la nivel mondial; întrucât, în întreaga lume, forțele regresive și actorii religioși extrem de conservatori și de extremă dreaptă încearcă să anuleze decenii de progrese în domeniul drepturilor omului și să impună o viziune asupra lumii dăunătoare privind rolurile de gen în familii și în viața publică; întrucât aceste mișcări și atacuri sunt strâns legate de tendința de respingere autoritară a democrației la nivel mondial; întrucât aceasta reprezintă o amenințare clară la adresa statului de drept în Europa;

O.

întrucât aceste mișcări anti-gen și anti-drepturi atacă în mod specific drepturile sexuale și reproductive și autonomia femeilor și influențează legislația și politicile, ceea ce duce la punerea în aplicare a unor inițiative regresive în mai multe state membre cu scopul de a submina SRHR;

P.

întrucât Polonia a restricționat și mai mult accesul la servicii legale de avort, în urma unei hotărâri a Curții Constituționale nelegitime din 22 octombrie 2020 (13), care a implicat o interdicție de facto a avortului și care a dus la moartea a cel puțin șase femei; întrucât femeile au fost anchetate pentru presupuse avorturi, iar femeile apărătoare ale drepturilor omului și reproductive au fost urmărite penal pentru că au ajutat femeile să aibă acces la servicii de avort sau pentru că au protestat pentru dreptul la avort; întrucât recenta hotărâre a CtEDO în cauza M.L./Polonia a constatat că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenția europeană a drepturilor omului referitor la dreptul la respectarea vieții private și de familie în cazul unei femei care a fost obligată să călătorească în străinătate pentru un avort cu cheltuieli personale considerabile și departe de rețeaua sa de sprijin familial și care a avut un impact psihologic semnificativ;

Q.

întrucât guvernul polonez nou ales s-a angajat să propună noi legi pentru a asigura drepturile femeilor și accesul la SRHR, inclusiv la servicii de avort; întrucât, din păcate, un vot privind propunerile de proiecte de lege pentru dezincriminarea și asigurarea accesului la servicii de avort a fost amânat în Seimul Poloniei;

R.

întrucât, în Malta, avortul este de facto interzis și incriminat; întrucât reforma din iulie 2023 a înregistrat o schimbare îngrijorătoare în parlamentul maltez, eliminând drepturile și adăugând și mai multe riscuri și bariere decât înainte în ceea ce privește accesul la servicii de avort; întrucât, printre aceste bariere, medicii pot pune capăt unei sarcini numai dacă viața persoanei este în pericol imediat și înainte de „viabilitatea fetală” și au obligația de a îndruma persoana însărcinată aflată pe moarte către un grup medical format din trei consultanți; întrucât cazurile de pericol grav pentru sănătate sunt excluse din lege; întrucât o persoană gravidă care suferă de cancer în Malta nu poate fi tratată în consecință și trebuie să aștepte nașterea copilului înainte de a avea acces la tratamentul împotriva cancerului, ceea ce duce la scăderea șanselor de a beneficia de un tratament reușit;

S.

întrucât avortul medical nu este legal în Slovacia sau Ungaria; întrucât, în septembrie 2022, Ungaria a adoptat un decret prin care obligă femeile care doresc un avort să asculte „bătăile inimii fetale”; întrucât, în Slovacia, au fost observate încercări repetate de a restricționa accesul la servicii de avort prin intermediul unor proiecte de lege regresive în parlament;

T.

întrucât accesul la servicii de avort este subminat și în Italia (14); întrucât, în țări precum Italia, Slovacia și România, marea majoritate a medicilor se declară opozanți pe motive de conștiință, ceea ce face ca accesul de facto la servicii de avort să fie extrem de dificil în unele regiuni; întrucât accesul la servicii de avort adecvate și în timp util este refuzat în alte state membre din cauza unor obstacole practice, cum ar fi în Croația (15);

U.

întrucât mai multe încercări de dezincriminare completă a avortului în Belgia au fost amânate în parlamentul federal belgian;

V.

întrucât, în unele țări, procedurile de avort și consilierea imparțială rămân tabu și rareori fac parte din formarea medicală obligatorie, ceea ce duce la o lipsă de cunoștințe și practici în rândul medicilor în detrimentul sănătății fizice și mintale a pacienților;

W.

întrucât dezinformarea cu privire la avort, inclusiv online, reprezintă un obstacol real în calea autonomiei femeilor; întrucât, până de curând, în Germania, furnizarea de informații pe site-urile medicilor cu privire la metodele de avort medical a fost considerată o promovare a avortului și a fost sancționată; întrucât „interdicția publicității privind avortul” a fost ridicată abia în iulie 2022;

X.

întrucât refugiații ucraineni nu au putut avea acces la servicii de avort în unele state membre, inclusiv în cazurile de violență sexuală, ceea ce constituie o încălcare gravă a drepturilor omului și echivalează cu tortură și tratamente inumane sau degradante;

Y.

întrucât incriminarea, întârzierea și refuzul accesului la SRHR, în special la servicii de avort, constituie o formă de violență de gen; întrucât aceste restricții și interdicții nu reduc numărul avorturilor, ci doar obligă femeile să călătorească pe distanțe lungi sau să recurgă la avorturi nesigure, ceea ce le face, de asemenea, vulnerabile la anchetarea și urmărirea penală; întrucât acestea afectează persoanele cele mai lipsite de resurse și informații; întrucât aproape toate decesele cauzate de avorturi derulate în condiții improprii au loc în țări în care avortul este sever restricționat; întrucât aceste decese pot fi prevenite; întrucât avortul nesigur este o cauză principală – dar care poate fi prevenită – a morbidității materne;

Z.

întrucât persoanele și grupurile marginalizate, inclusiv minoritățile rasiale, etnice și religioase, migranții, persoanele care provin din medii socioeconomice defavorizate, persoanele care trăiesc în zone rurale, persoanele cu dizabilități, membrii comunității LGBTIQ + și victimele violenței se confruntă adesea cu obstacole suplimentare, discriminare intersecțională și violență în ceea ce privește accesul la asistență medicală; întrucât acest lucru este rezultatul unor legi și politici care permit practici coercitive în materie de sănătate sexuală și reproductivă și al eșecului de a asigura amenajări corespunzătoare în ceea ce privește accesul la îngrijiri și informații de calitate,