1)

Dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție în temeiul articolului 48 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, coroborat cu articolul 4 alineatul (1) și cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2016/343 din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale (2), precum și principiul proporționalității și dreptul la apărare în temeiul articolului 48 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se opun ca o instanță superioară, în cadrul unei căi de atac introduse de procuror împotriva deciziei instanței de prim grad de jurisdicție de închidere a procedurii penale, să prezinte, în motivarea deciziei sale, chiar înainte de soluționarea cauzei pe fond și fără ca instanța să se fi pronunțat asupra procedurii de urmărire penală, următoarele concluzii în drept și în fapt:

„Informațiile neadevărate de natură pur intimă, pe care inculpatul, prin intermediul postării sale, le-a pus la dispoziția unei game largi de observatori, sunt, prin conținutul lor, de natură să prejudicieze grav relațiile de parteneriat, de familie și de prietenie și să submineze încrederea în persoana victimei [omissis]. Din probele care au fost administrate în cadrul procedurii preliminare și pe care instanța districtuală s-a bazat, de asemenea, reiese fără îndoială că pârâtul a folosit minciuni împotriva sa, a atacat-o și, ca urmare, aceasta s-a aflat în situații foarte neplăcute în cercul familiei sale și al apropiaților. Relația intimă dintre victimă și SB este un produs al imaginației inculpatului și ceea ce a indicat inculpatul în declarațiile sale nu s-a întâmplat niciodată [omissis]. În ceea ce privește stabilirea care dintre informațiile publicate ar fi fost neadevărate, este vorba, fără îndoială, de informații a căror veridicitate a fost verificată în cadrul procedurii preliminare pe baza probelor efectuate și a vizat relația intimă dintre victimă și martorul SB și practicile sexuale pe care inculpatul le-a descris fără echivoc în postare?”

2)

Răspunsul la prima întrebare este influențat de faptul că legislația și practica naționale nu impuneau instanței superioare să aprecieze elementele de fapt și de drept în motivarea ordonanței de revocare și că această motivare se putea limita la simplul motiv că decizia instanței inferioare era afectată de un viciu, întrucât instanța de prim grad de jurisdicție trebuia să efectueze cercetarea în cadrul ședinței principale și se va pronunța pe baza rezultatelor acestei decizii?

3)

Răspunsul la prima întrebare este influențat de faptul că instanța superioară, pronunțându-se asupra căii de atac a procurorului, s-a pronunțat numai pe baza probelor depuse în cursul procedurii preliminare și care nici măcar nu au fost prezentate în fața instanței de prim grad de jurisdicție?

4)

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ: acțiunile și deciziile următoare constituie măsuri adecvate pentru a asigura respectarea prezumției de nevinovăție în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2016/343 din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale: