Recurs introdus la 11 decembrie 2024 de Silgan Holdings Inc., Silgan Holdings Austria GmbH, Silgan International Holdings BV, Silgan Metal Packaging Distribution GmbH și Silgan White Cap Manufacturing GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 2 octombrie 2024 în cauza T-589/22, Silgan Holdings ș.a./Comisia

(Cauza C-845/24 P)

(C/2025/539)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: Silgan Holdings Inc., Silgan Holdings Austria GmbH, Silgan International Holdings BV, Silgan Metal Packaging Distribution GmbH, Silgan White Cap Manufacturing GmbH (reprezentanți: D. Seeliger, Y.-K. Gürer, E. Venot, R. Grafunder, H. Wollmann, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Federală Germania, Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 2 octombrie 2024 în cauza Silgan Holdings ș.a./Comisia, T-589/22, în măsura în care prin aceasta s-a respins acțiunea lor;

—	anularea Deciziei C (2022) 4761 final a Comisiei din 12 iulie 2022 (cazul AT.40522 – Metal Packaging, denumită inițial „Pandora”) (1);

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor în fața Tribunalului și a Curții.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentele invocă cinci motive.

În primul rând, în ceea ce privește punctul 33 și următoarele și în special punctele 39 și 40 din hotărârea atacată, recurentele invocă o interpretare și o aplicare eronate ale principiului subsidiarității, astfel cum este consacrat la articolul 5 TUE. Atunci când o autoritate națională de concurență analizează deja o cauză, iar procedura sa este, în plus, foarte avansată, Comisia Europeană nu poate iniția o procedură și desfășura investigația la rândul său, decât în măsura în care acest lucru poate fi justificat în raport cu principiul subsidiarității consacrat de dreptul primar. Prin urmare, Tribunalul ar fi trebuit fie să interpreteze articolul 11 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (2) într-un mod mai restrictiv, în conformitate cu principiul subsidiarității, fie – cu titlu subsidiar – să îl declare inaplicabil pentru încălcarea principiului subsidiarității. În concluzie, Tribunalul ar fi trebuit să statueze că, prin inițierea procedurii, Comisia a încălcat principiul subsidiarității.

În al doilea rând, în ceea ce privește punctul 49 și următoarele și în special punctul 66 din hotărârea atacată, recurentele invocă o interpretare și o aplicare eronate ale interdicției abuzului de putere. Tribunalul ar fi trebuit să examineze dacă inițierea procedurii de către Comisie era într-adevăr necesară pentru a asigura o punere în aplicare efectivă a dreptului Uniunii în materie de înțelegeri. În final, Tribunalul ar fi trebuit să răspundă negativ și, prin urmare, să statueze că, prin inițierea procedurii, Comisia a săvârșit un abuz de putere și, în plus, a încălcat principiile separării puterilor și al instanței stabilite prin lege.

În al treilea rând, în ceea ce privește punctul 69 și următoarele și în special punctul 78 din hotărârea atacată, recurentele reproșează Tribunalului o interpretare și o aplicare eronate ale principiului proporționalității. Tribunalul ar fi trebuit să examineze dacă inițierea procedurii de către Comisie era într-adevăr necesară pentru a asigura o punere în aplicare efectivă a dreptului Uniunii în materie de înțelegeri și, prin urmare, ar fi trebuit să răspundă negativ. În plus, Tribunalul ar fi trebuit să statueze că, având în vedere împrejurările speței, reluarea investigației de către Comisie intervenise prea târziu pentru a respecta principiul proporționalității. Cu titlu subsidiar, recurentele susțin că pretinsele avantaje ale reluării investigației de către Comisie sunt disproporționate în raport cu prejudiciile suferite de Silgan.

În al patrulea rând, recurentele invocă o interpretare și o aplicare eronate ale principiului potrivit căruia administrația este obligată să respecte propriile decizii la punctele 105 și 106 din hotărârea atacată. La punctul 105, Tribunalul a ajuns la concluzia eronată potrivit căreia nu s-a demonstrat că Comisia s-a îndepărtat de la Comunicarea privind rețeaua (3). În schimb, Tribunalul ar fi trebuit să statueze că nu erau îndeplinite condițiile unei reatribuiri ulterioare a cauzelor prevăzute de comunicarea menționată – ținând seama și de punctele 18, 19 și 54 din aceasta – și că inițierea procedurii de către Comisie intervenise, în plus, prea târziu pentru a îndeplini cerințele comunicării menționate.

În sfârșit, în al cincilea rând, recurentele invocă o interpretare și o aplicare eronate ale cerinței de motivare prevăzute la articolul 296 al doilea paragraf TFUE. Tribunalul ar fi considerat în mod eronat, la punctul 61 și următoarele și în special la punctul 65 din hotărârea atacată, că Comisia s-a conformat obligației sale de motivare a deciziei în litigiu. Simpla referire, în decizia în litigiu, la deschiderea procedurii la cererea Bundeskartellamt (Oficiul Federal al Concurenței) nu ar fi suficientă. Criteriul decisiv pentru a aprecia legalitatea deschiderii procedurii de către Comisie nu ar fi, în speță, dacă Bundeskartellamt a solicitat Comisiei să reia investigația, ci mai degrabă motivele pentru care Comisia a admis această cerere.

(1) Rezumat în JO 2023, C 57, p. 5.

(2) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

(3) Comunicarea Comisiei privind cooperarea în cadrul rețelei autorităților de concurență (JO 2004, C 101, p. 43, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 111).