1)

Având în vedere dispozițiile articolului 3 alineatul (2) din Directiva privind medicamentele, o interpretare în conformitate cu directiva a articolului 18 alineatul 5 și a articolului 40 alineatul 3 din [Legea privind medicamentele] este compatibilă cu situația în care evaluarea unei excepții de la obligația de autorizare, inclusă în dreptul intern, se bazează de asemenea pe un parametru cantitativ care se concretizează printr-un criteriu numeric?

2)

Instanțele naționale sunt libere să supună unei obligații naționale de autorizare un medicament care intră sub incidența articolului 3 alineatul (2) din Directiva privind medicamentele (1), potrivit căruia obligațiile de autorizare reglementate la articolele 6 și 40 din Directiva privind medicamentele nu sunt aplicabile, în temeiul unei condiții cantitative reglementate în dreptul intern, concretizată printr-un criteriu numeric?

3)

Pentru a răspunde la întrebările 1 și 2, este relevant dacă Directiva privind medicamentele prevede armonizarea deplină pentru elementele relevante în această cauză și, în cazul unui răspuns afirmativ, prevede aceasta armonizarea deplină?

4)

Pentru a răspunde la întrebările 1 și 2, în ce măsură este relevant faptul că excepția reglementată la articolul 40 alineatul (2) a doua teză din Directiva privind medicamentele, conform versiunii neerlandeze se aplică „în scopul livrării cu amănuntul”, iar conform versiunilor engleză, franceză și italiană pare să se refere la un număr de operațiuni efectuate de farmacist în cadrul comerțului cu amănuntul?