1)

Articolul 13 din Directiva 2005/36/[CE] (2), astfel cum a fost modificată prin Directiva [2013]/55/UE (3), citit în lumina obiectivului comunitar de eliminare, între statele membre, a obstacolelor din calea liberei circulații a persoanelor și a serviciilor și de facilitare a liberei circulații a cadrelor didactice, trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește recunoașterea în cadrul Uniunii a calificărilor profesionale, în special a titlului de specializare în domeniul învățământului de sprijin, se opune interpretării și aplicării unei reglementări naționale care permite să se considere că sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere chiar și în cazul în care titlul de calificare specializată dobândit în statul membru de origine nu permite exercitarea profesiei corespunzătoare în acel stat și nu este recunoscut de acesta din punct de vedere legal drept titlu care conferă dreptul la exercitarea profesiei respective?

2)

În cazul în care articolul 13 din Directiva 2005/36/[CE], astfel cum a fost modificată prin Directiva [2013]/55/UE, nu are efectul de împiedicare menționat, dispozițiile din titlul III capitolul I din Directiva 2005/36 trebuie interpretate, așadar, în sensul că autoritățile competente pentru recunoașterea calificărilor, după primirea unei cereri în acest sens, sunt obligate întotdeauna și în orice caz să evalueze conținutul tuturor documentelor prezentate de persoana în cauză și care pot atesta calificarea sa profesională, deși acestea nu conferă dreptul la exercitarea unei profesii în statul membru de origine, precum și conformitatea formării atestate prin astfel de documente cu condițiile necesare pentru obținerea calificării profesionale în discuție în statul membru gazdă și, dacă este cazul, să aplice măsuri compensatorii?