(1)

Îmbunătățirea siguranței rutiere reprezintă un obiectiv prioritar al politicii Uniunii în domeniul transporturilor. În Cadrul de politică al UE privind siguranța rutieră 2021-2030 (2), Comisia și-a reiterat angajamentul față de obiectivul ambițios de a ajunge la aproape niciun deces și nicio vătămare corporală gravă pe drumurile din Uniune până în 2050 („Viziunea zero”), precum și față de obiectivul pe termen mediu de a reduce decesele și vătămările corporale grave cu 50 % până în 2030.

(2)

Pentru a atinge obiectivul de îmbunătățire a siguranței rutiere, miniștrii transporturilor din statele membre, în Declarația de la Valetta din 29 martie 2017 privind siguranța rutieră, au solicitat consolidarea cadrului juridic al Uniunii în materie de siguranță rutieră, cu un accent deosebit pe necesitatea ca statele membre să coopereze în ceea ce privește decăderea din dreptul de a conduce autovehicule în cazul conducătorilor auto nerezidenți.

(3)

Ca urmare a liberei circulații a persoanelor și a intensificării traficului rutier internațional, decăderea din dreptul de a conduce autovehicule este adesea impusă de alte state membre decât cel în care conducătorul auto își are reședința obișnuită și care a eliberat permisul de conducere.

(4)

Până în prezent, un stat membru diferit de statul de reședință obișnuită al conducătorului auto poate, în conformitate cu legislația sa națională și ca urmare a unui comportament ilicit pe teritoriul său al titularului unui permis de conducere obținut în alt stat membru, să ia măsuri care să ducă la refuzul recunoașterii valabilității permiselor de conducere eliberate de alte state membre și, în consecință, la restrângerea dreptului de a conduce al persoanei vizate. Totuși, domeniul de aplicare al acestor măsuri este limitat la teritoriul statului membru în care a avut loc comportamentul ilicit, iar efectul lor se limitează la refuzul de a recunoaște valabilitatea permisului respectiv pe teritoriul în cauză. Prin urmare, în lipsa oricărei acțiuni din partea statului membru care a eliberat permisul de conducere, permisul respectiv continuă să fie recunoscut în toate celelalte state membre. Acest scenariu împiedică însă atingerea unui nivel mai ridicat de siguranță rutieră în Uniune. Conducătorii auto care și-au pierdut dreptul de a conduce într-un stat membru diferit de cel care le-a eliberat permisul de conducere nu ar trebui să se sustragă de la efectele unei astfel de măsuri atunci când se află într-un stat membru diferit de cel în care a fost săvârșită încălcarea.

(5)

În scopul de a asigura un nivel ridicat de protecție pentru toți utilizatorii drumurilor din Uniune, este necesar să se stabilească norme specifice pentru aplicarea la nivelul întregii Uniunii a decăderii din dreptul de a conduce autovehicule impus de un stat membru, altul decât cel care a eliberat permisul de conducere al contravenientului, în cazul în care decăderea survine ca urmare a unei încălcări grave a normelor de circulație care afectează siguranța rutieră.

(6)

Cu toate acestea, punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui să respecte principiul subsidiarității și nu ar trebui să necesite armonizarea normelor naționale referitoare la definirea încălcărilor normelor de circulație rutieră, la natura juridică a acestora și la sancțiunile aplicabile pentru astfel de încălcări. Mai precis, efectul decăderii din dreptul de a conduce autovehicule la nivelul întregii Uniuni ar trebui urmărit indiferent dacă încălcarea este considerată contravenție sau infracțiune conform măsurilor naționale din statul membru în care a fost săvârșită încălcarea. Atunci când aplică o decădere din dreptul de a conduce autovehicule la nivelul întregii Uniuni, în limitele legale existente ale normelor naționale în această privință, statele membre ar trebui să urmărească alinierea deciziilor lor, cât mai mult posibil. [AM 1]

(7)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere normelor privind cooperarea polițienească și judiciară în materie penală și privind recunoașterea reciprocă a deciziilor judiciare conexe. De asemenea, aceasta nu ar trebui să afecteze posibilitatea autorităților judiciare ale statelor membre de a pune în executare deciziile pe care le-au emis, în special deciziile de natură penală.

(8)

Obiectivul precis al prezentei directive este de a permite Uniunii să urmărească obiectivul de îmbunătățire a siguranței rutiere în întreaga Uniune. Astfel cum a statuat Curtea de Justiție, măsurile care vizează îmbunătățirea siguranței rutiere fac parte din politica în domeniul transporturilor și pot fi adoptate în temeiul articolului 91 alineatul (1) litera (c) din tratat (3), în măsura în care este vorba despre „măsuri care permit îmbunătățirea siguranței transporturilor” în sensul dispoziției respective (4).

(9)

Decăderea din dreptul de a conduce ca urmare a unor încălcări majore ale normelor de circulație care afectează siguranța rutieră poate consta în retragerea, restricționarea sau suspendarea permisului de conducere sau a dreptului de a conduce al contravenientului. În cazul în care încălcarea a fost săvârșită în statul membru care a eliberat permisul de conducere, decăderea poate consta și în anularea acestora. Prin urmare, efectele la nivelul întregii Uniuni ale decăderii din dreptul de a conduce autovehicule ar trebui obținute prin aplicarea tuturor acestor măsuri de către statul membru care a eliberat permisul de conducere.

(10)

Întrucât conducerea sub influența alcoolului (și anume conducerea cu o concentrație de alcool în sânge care depășește valoarea maximă permisă de lege), excesul de viteză (și anume depășirea limitelor de viteză în vigoare pentru drumul sau tipul de vehicul în cauză) și conducerea sub influența drogurilor și a substanțelor psihoactive constituie principalele cauze ale accidentelor și deceselor rutiere din Uniune, ar trebui procedat cu cea mai mare diligență posibilă în cazurile legate de aceste încălcări, care ar trebui, prin urmare, să fie considerate drept „încălcări majore ale normelor de circulație care afectează siguranța rutieră” în sensul prezentei directive. În plus, având în vedere gravitatea lor, ar trebui ca și încălcările normelor de circulație rutieră care au drept rezultat decesul sau vătămarea corporală gravă a victimei sau conducerea fără un permis de conducere valabil să fie considerate încălcări grave. [AM 2]

(11)

Decăderea din dreptul de a conduce autovehicule impusă de un stat membru unei persoane a cărei reședință obișnuită, în sensul articolului 17 din [NOUA DIRECTIVĂ PRIVIND PERMISELE DE CONDUCERE], nu se află în statul respectiv și care deține un permis de conducere eliberat de un alt stat membru ar trebui să producă efecte pe întreg teritoriul Uniunii, în condiții similare celor care se aplică deja decăderilor din dreptul de a conduce impuse persoanelor care dețin permise de conducere eliberate de statul membru respectiv. De asemenea, având în vedere principiul autonomiei procedurale, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a decide cu privire la cea mai bună modalitate de a obține acest rezultat în conformitate cu legislația lor națională. Trebuie să se țină seama însă de faptul că, în cazul în care un stat membru impune o decădere din dreptul de a conduce autovehicule unei persoane care are reședința obișnuită în statul membru respectiv, dar care deține un permis de conducere eliberat de un alt stat membru, cel dintâi are dreptul de a schimba permisul de conducere în scopul aplicării acestei interdicții de a conduce în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din [NOUA DIRECTIVĂ PRIVIND PERMISELE DE CONDUCERE].

(12)

Statul membru care a impus decăderea din dreptul de a conduce autovehicule („statul membru în care a fost săvârșită încălcarea”) ar trebui să notifice statului membru care a eliberat permisul de conducere persoanei vizate („statul membru emitent”) orice decădere din dreptul de a conduce impusă persoanei respective cu durata de o lună sau mai mult, cu scopul de a declanșa procedurile necesare pentru a asigura efectul la nivelul întregii Uniuni al decăderii din dreptul de a conduce autovehicule. Notificarea respectivă ar trebui transmisă prin intermediul unui certificat standard în termen de cel mult zece zile lucrătoare de la decizia de impunere a decăderii din dreptul de a conduce autovehicule , pentru a asigura un schimb de informații continuu, fiabil și eficace între statele membre. Transmiterea certificatului și schimbul de alte informații necesare între punctele naționale de contact ale statelor membre cu privire la aplicarea prezentei directive ar trebui să se efectueze prin intermediul rețelei de permise de conducere a UE („RESPER”). [AM 3]

(13)

Certificatul standard ar trebui să conțină un set minim de date care să permită punerea în aplicare corespunzătoare a prezentei directive, și anume autoritatea statului membru în care a fost săvârșită încălcarea și care impune decăderea din dreptul de a conduce autovehicule, principala încălcare o descriere a principalei încălcări a normelor de circulație care afectează siguranța rutieră săvârșită săvârșite , decăderea din dreptul de a conduce, persoana vizată detalii pentru identificarea persoanei vizate și procedurile urmate pentru impunerea decăderii din drepturi. Certificatul respectiv ar trebui, de asemenea, să fie tradus într-o limbă oficială a statului membru emitent sau în orice altă limbă acceptată de statul membru emitent, pentru a asigura prelucrarea rapidă de către destinatar. Doar prin asigurarea acestor informații, certificatul standard poate garanta eficacitatea fără a obliga statele membre să transmită informații neproporționale sau excesive. [AM 4]

(14)

Impunerea decăderii din dreptul de a conduce autovehicule ca urmare a unui comportament ilicit contribuie la garantarea unui nivel ridicat de siguranță rutieră în Uniune. Pe baza principiului recunoașterii reciproce a permiselor de conducere eliberate în statele membre, măsurile privind retragerea, anularea, suspendarea sau restricționarea unui permis de conducere eliberat de statul membru emitent sunt recunoscute automat de toate celelalte state membre. În consecință, statul membru emitent ar trebui să aibă obligația de a se asigura că decăderile din dreptul de a conduce autovehicule adoptate de alte state membre sunt recunoscute de toate statele membre. Prin urmare, în urma notificării privind decăderea din dreptul de a conduce autovehicule și cu excepția cazului în care se aplică sau se invocă un motiv de derogare, statul membru emitent ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a extinde efectul decăderii din dreptul de a conduce autovehicule la nivelul întregii Uniuni.

(15)

Măsura luată de statul membru emitent ar trebui să varieze în funcție de natura specifică a decăderii din dreptul de a conduce autovehicule. Având în vedere că retragerea, suspendarea sau restricționarea unui permis de conducere sau a unui drept de a conduce au în mod automat consecințe diferite, ele presupun proceduri diferite pentru a fi puse în aplicare, în conformitate cu competențele statelor membre implicate. Mai precis, în cazul retragerii, persoana vizată ar trebui să își poată recupera permisul de conducere sau dreptul de a conduce în conformitate cu normele aplicabile în circumstanțe similare în statul membru emitent. În cazul suspendării sau al restricționării, ar trebui să se asigure că numai durata măsurii respective are efect la nivelul întregii Uniuni, chiar și în cazul în care decăderea din dreptul de a conduce autovehicule este însoțită de condiții suplimentare, deoarece obiectivul principal al măsurilor respective este de a împiedica temporar sau parțial persoana vizată să conducă, și nu de a stabili modul în care persoana respectivă ar trebui să își redobândească dreptul de a conduce în statul membru emitent.

(16)

În principiu, prezenta directivă nu ar trebui să limiteze posibilitatea statelor membre de a aplica decăderea din dreptul de a conduce autovehicule pe teritoriul lor. În consecință, statul membru în care a fost săvârșită încălcarea ar trebui să poată aplica în continuare, în conformitate cu normele sale naționale și cu efecte limitate la teritoriul său, decăderea din dreptul de a conduce autovehicule și orice condiții suplimentare prevăzute de acestea până când persoana vizată îndeplinește condițiile respective.

(17)

Cu toate acestea, este important să se țină seama și de faptul că evaluarea conformității cu cerințele stabilite în dreptul Uniunii pentru obținerea unui permis de conducere este de competența statului membru emitent. De asemenea, aplicarea unor condiții suplimentare în statul membru emitent nu ar trebui să ducă la dublarea cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească o persoană vizată pentru a dovedi că redobândirea permisului de conducere sau a dreptului de a conduce nu va reprezenta un pericol pentru siguranța rutieră în Uniune. Având în vedere cele de mai sus, în cazul în care statul membru emitent a adoptat măsuri care asigură efectul la nivelul Uniunii al decăderii din dreptul de a conduce și, ulterior, a reevaluat că persoana vizată este aptă să își redobândească permisul de conducere sau dreptul de a conduce, evaluarea respectivă ar trebui să fie recunoscută în întreaga Uniune, deci și în statul membru în care a fost săvârșită încălcarea.

(18)

Aplicarea măsurilor de către statul membru emitent ar trebui să servească scopului de a asigura efectul la nivelul întregii Uniuni al decăderii din dreptul de a conduce autovehicule și nu să impună o nouă evaluare a faptelor care au condus la decădere. Totuși, pentru a garanta că efectul la nivelul Uniunii nu este contrar principiului proporționalității, drepturilor fundamentale sau excepțiilor prevăzute în legislația statului membru emitent, este oportun să se stabilească anumite motive pe baza cărora statul membru emitent să fie scutit de obligația de a adopta măsuri.

(19)

În interesul siguranței rutiere și pentru a oferi securitate juridică persoanei vizate și statului membru în care a fost săvârșită încălcarea, statul membru emitent ar trebui să asigure efectul la nivelul întregii Uniuni al decăderii din dreptul de a conduce autovehicule sau să aplice un motiv de derogare în cel mai scurt timp posibil și, în orice caz, în termen de cel mult 15 zile de la data la care a fost înștiințat cu privire la decădere. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere situațiilor în care termenul respectiv nu poate fi respectat din cauza unor circumstanțe excepționale. Totuși, chiar și în astfel de cazuri excepționale, statul membru emitent ar trebui să acționeze fără întârzieri nejustificate și să informeze statul membru în care a fost săvârșită încălcarea cu privire la perioada și motivul întârzierii.

(20)

Punerea în aplicare corespunzătoare a prezentei directive presupune o comunicare strânsă, rapidă și eficientă între autoritățile naționale competente implicate. Prin urmare, autoritățile naționale competente ale statelor membre ar trebui să se consulte reciproc ori de câte ori este necesar, prin mijloace corespunzătoare. În plus, în cazuri specifice bine definite, atât statul membru emitent, cât și statul membru în care a fost săvârșită încălcarea ar trebui să își furnizeze reciproc, fără întârziere, informații importante legate de aplicarea prezentei directive. Aceste cazuri se referă în termen de cel mult zece zile lucrătoare după o decizie cu privire la adoptarea măsurilor care conferă decăderii din dreptul de a conduce autovehicule efect la nivelul întregii Uniuni, a deciziilor luate sau o decizie luată ca urmare a unor motive de derogare, la încetarea decăderii din dreptul de a conduce autovehicule și la orice situație cu efect asupra decăderii din dreptul de a conduce autovehicule impuse inițial. [AM 5]

(21)

După ce a fost informat cu privire la o decădere din dreptul de a conduce autovehicule și a conferit decăderii respective efect la nivelul întregii Uniuni, statul membru emitent ar trebui să informeze fără întârziere persoana vizată în termen de cel mult șapte zile lucrătoare de la notificarea respectivă , astfel încât aceasta să își poată exercita drepturile fundamentale, cum ar fi dreptul de a fi audiată și de a contesta deciziile în fața instanțelor naționale competente. [AM 6]

(22)

Statele membre ar trebui să se asigure că există căi de atac adecvate împotriva măsurilor luate în temeiul prezentei directive, echivalente cu cele disponibile în cazuri similare de nivel intern, și că se furnizează informații cu privire la astfel de căi de atac atunci când acestea devin aplicabile, precum și în timp util pentru a asigura posibilitatea reală a exercitării acestora. Totuși, ar trebui clarificat faptul că decăderea din dreptul de a conduce autovehicule notificată în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) poate fi contestată numai printr-o acțiune intentată în statul membru în care a fost săvârșită încălcarea.

(23)

Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal reprezintă un drept fundamental. În conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (5) și cu articolul 16 alineatul (1) din tratat, orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc. Legislația relevantă a Uniunii, și anume Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (6) și Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului (7), ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal în contextul prezentei directive în conformitate cu domeniile de aplicare respective ale acestor acte.

(24)

Prezenta directivă stabilește temeiul juridic pentru schimbul de date cu caracter personal în scopul punerii în aplicare a decăderii din dreptul de a conduce autovehicule impuse de un stat membru diferit de statul membru emitent. Acest temei juridic este în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (c) și, după caz, cu articolul 10 din Regulamentul (UE) 2016/679 și cu articolul 8 din Directiva (UE) 2016/680. Datele cu caracter personal care urmează să fie schimbate cu statul membru emitent ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar pentru respectarea obligațiilor prevăzute în prezenta directivă.

(25)

Pentru a asigura un schimb de informații continuu, fiabil și eficace prin intermediul RESPER , fiecare stat membru ar trebui să desemneze un punct național de contact în scopurile prezentei directive. De asemenea, statele membre ar trebui să se asigure că punctele lor naționale de contact cooperează cu autoritățile relevante implicate în aplicarea decăderii din dreptul de a conduce autovehicule care intră sub incidența prezentei directive, în special pentru a se asigura că toate informațiile necesare sunt transmise în timp util. [AM 7]

(26)

Statele membre ar trebui să colecteze cu regularitate statistici cuprinzătoare privind aplicarea prezentei directive și să le transmită Comisiei în fiecare an. Pe baza acestor informații și a altora, Comisia ar trebui să evalueze impactul punerii în aplicare a prezentei directive asupra siguranței rutiere și să prezinte Parlamentului European și Consiliului, o dată la cinci ani, un raport privind rezultatele evaluării respective, însoțit, după caz, de propuneri legislative de modificare a acesteia.

(26a)

(26a) În cursul pregătirilor pentru revizuirea prezentei directive, Comisia ar trebui să țină seama în cea mai mare măsură de faptul că statele membre se confruntă cu provocări geografice și societale diferite atunci când vizează îmbunătățirea siguranței rutiere. Într-adevăr, în timp ce unele state membre urmăresc cu succes să asigure respectarea normelor de circulație rutieră prin așa-numitele sisteme de puncte de penalizare, altele aleg metode diferite, cum ar fi aplicarea imediată a unor sancțiuni mai stricte sau depunerea mai multor eforturi în vederea unor campanii specifice de asigurare a respectării legii și de prevenire. În plus, ar trebui să se țină seama și de faptul că sistemele de puncte de penalizare pot diferi semnificativ între statele membre care aleg să le aplice. Ca atare, resursele și atenția ar trebui direcționate către alte măsuri, care pot spori siguranța rutieră, permițând în același timp statelor membre să abordeze diversele provocări cu care se confruntă în modurile pe care le consideră a fi cele mai eficiente. [AM 51]

(27)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor și obligațiilor care decurg din alte acte legislative aplicabile ale Uniunii, în special din Decizia-cadru 2008/947/JAI a Consiliului (8) și Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului (9), sau drepturilor persoanelor suspectate și acuzate, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 2010/64/UE (10), Directiva 2012/13/UE (11), Directiva 2013/48/UE (12), Directiva (UE) 2016/343 (13), Directiva (UE) 2016/800 (14) și Directiva (UE) 2016/1919 (15) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(28)

Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a încheia acorduri sau înțelegeri bilaterale sau multilaterale cu alte state membre, pentru a completa și a facilita sistemul instituit prin prezenta directivă. Acest lucru ar trebui realizat însă numai în măsura în care acordurile sau înțelegerile respective permit prelungirea sau extinderea domeniului de aplicare al dispozițiilor prezentei directive și contribuie la simplificarea sau facilitarea suplimentară a procedurilor prin care se conferă efect la nivelul întregii Uniuni decăderii din dreptul de a conduce autovehicule și, prin urmare, în măsura în care conduc la realizarea unui nivel mai ridicat de siguranță rutieră.

(29)

În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentei directive, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare pentru a stabili formatul și conținutul certificatului standard prin care se notifică decăderea din dreptul de a conduce autovehicule. Competențele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (16).

(30)

Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume asigurarea efectului la nivelul întregii Uniuni al deciziilor de impunere a decăderii din dreptul de a conduce autovehicule ca urmare a unor încălcări grave ale normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, cu scopul de a îmbunătăți nivelurile de siguranță rutieră pe tot cuprinsul Uniunii, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele prezentei directive, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate să adopte măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (17). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(31)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (18) și a emis un aviz la [ZZ.LL.AAAA],

1.

„decădere din dreptul de a conduce autovehicule” înseamnă orice decizie legată de săvârșirea unei încălcări majore a normelor de circulație care afectează siguranța rutieră având drept rezultat retragerea, restricționarea sau suspendarea permisului de conducere sau a dreptului de a conduce al unui conducător de vehicul acționat de motor și care nu mai poate face obiectul unei căi de atac, indiferent dacă aceasta constituie o sancțiune primară, secundară sau suplimentară sau o măsură de siguranță și indiferent dacă se califică drept măsură administrativă sau penală;

2.

„retragere” înseamnă revocarea permisului de conducere sau a dreptului de a conduce sau a recunoașterii acestora;

3.

„suspendare” înseamnă limitarea temporară a valabilității permisului de conducere sau a dreptului de a conduce sau a recunoașterii acestora, pentru o perioadă de timp determinată sau sub rezerva unei combinații între o perioadă de timp determinată și îndeplinirea unor condiții suplimentare; [AM 9]

4.

„restricționare” înseamnă limitarea parțială a valabilității permisului de conducere sau a dreptului de a conduce sau a recunoașterii acestora, fie pentru o perioadă de timp determinată, fie sub rezerva îndeplinirii unor condiții suplimentare, fie în temeiul unei combinații a celor două;

5.

„condiții suplimentare” înseamnă condițiile, altele decât expirarea unei perioade de timp determinate, pe care trebuie să le îndeplinească o persoană afectată de o decădere din dreptul de a conduce autovehicule pentru a-și redobândi dreptul de a conduce sau permisul de conducere;

6.

„stat membru în care a fost săvârșită încălcarea” înseamnă statul membru pe teritoriul căruia a fost săvârșită încălcarea normelor de circulație care a determinat decăderea din dreptul de a conduce autovehicule și în care a fost pronunțată o respectiva decădere din dreptul de a conduce autovehicule; [AM 10]

7.

„stat membru emitent” înseamnă statul membru care a eliberat permisul de conducere al persoanei vizate și căruia i se comunică o decădere din dreptul de a conduce autovehicule în conformitate cu dispozițiile prezentei directive;

8.

„vehicul acționat de motor” înseamnă un vehicul acționat de motor astfel cum este definit la articolul 2 punctul 4 din [NOUA DIRECTIVĂ PRIVIND PERMISELE DE CONDUCERE];

9.

„permis de conducere” înseamnă un permis de conducere astfel cum este definit la articolul 2 punctul 1 din [NOUA DIRECTIVĂ PRIVIND PERMISELE DE CONDUCERE];

10.

„persoană vizată răspunzătoare ” înseamnă persoana fizică pentru care a fost emisă o decizie de decădere din dreptul de a conduce autovehicule; [AM 11]

11.

„încălcare majoră a normelor de circulație care afectează siguranța rutieră” înseamnă:

12.

„reședință obișnuită” înseamnă reședința obișnuită în conformitate cu articolul 17 din [NOUA DIRECTIVĂ PRIVIND PERMISELE DE CONDUCERE].

(a)

cu privire la primirea notificării privind decăderea din dreptul de a conduce autovehicule, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1);

(b)

cu privire la măsurile luate în temeiul articolului 6, odată ce au devenit obligatorii din punct de vedere juridic;

(c)

cu privire la orice decizie de aplicare a unuia dintre motivele de derogare prevăzute la articolul 8, împreună cu motivele care au stat la baza deciziei;

(d)

cu privire la orice măsură de suspendare sau de încetare a efectului la nivelul Uniunii al decăderii din dreptul de a conduce autovehicule, împreună cu motivele care au stat la baza acesteia, inclusiv ca urmare a contestării cu succes de către persoana vizată.

(a)

cu privire la orice circumstanță care afectează decizia de impunere a decăderii din dreptul de a conduce autovehicule , incluzând orice informații relevante despre îndeplinirea deja în statul membru în care a fost săvârșită încălcarea a oricăror condiții suplimentare impuse în legătură cu decăderea din dreptul de a conduce autovehicule ; [AM 37]

(b)

cu privire la executarea deciziei de decădere din dreptul de a conduce autovehicule în statul membru în care a fost săvârșită încălcarea.

(a)

numărul de notificări efectuate în temeiul articolului 4 alineatul (1), defalcate în funcție de statul membru destinatar;

(aa)

numărul de notificări trimise persoanelor vizate; [AM 42]

(b)

numărul cazurilor în care a fost invocat un motiv de derogare, inclusiv motivele de derogare aplicate, defalcate în funcție de statul membru notificator;

(c)

timpul necesar pentru transmiterea informațiilor privind decizia referitoare la fiecare decizie luată în legătură cu un motiv de derogare; [AM 43]

(ca)

numărul cazurilor în care o întârziere a trebuit să fie justificată; [AM 44]

(d)

numărul căilor de atac care au fost introduse împotriva măsurilor luate în temeiul articolului 6 alineatul (1).