P9_TA(2024)0031

Cooperarea pentru dezvoltare a UE în sprijinul accesului la energie în țările în curs de dezvoltare

Rezoluția Parlamentului European din 17 ianuarie 2024 referitoare la cooperarea pentru dezvoltare a UE în sprijinul accesului la energie în țările în curs de dezvoltare (2023/2073(INI))

(C/2024/5722)

Parlamentul European,

—

având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), în special ODD 1 privind eradicarea sărăciei, ODD 7 privind asigurarea accesului la energie la prețuri accesibile, fiabilă, durabilă și modernă pentru toți, ODD 9 privind industria și infrastructura, ODD 13 privind acțiunile în domeniul climei și ODD 5 privind realizarea egalității de gen și capacitarea tuturor femeilor și fetelor,

—

având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care instituie drept obiectiv principal al politicii de dezvoltare a UE reducerea sărăciei și, pe termen lung, eradicarea acesteia, și care impune obligația ca Uniunea să țină seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare,

—

având în vedere articolul 3 alineatul (5) și articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care subliniază angajamentul Uniunii față de o abordare bazată pe valori a cooperării pentru dezvoltare, pentru a asigura coerența acțiunii sale externe, respectând principiile Cartei ONU și promovând dezvoltarea economică, socială și de mediu durabilă a țărilor în curs de dezvoltare,

—	având în vedere Declarația comună din 30 iunie 2017 a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului și a Comisiei referitoare la noul Consens european privind dezvoltarea - „Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru” (1),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/947 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iunie 2021 de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională - „Europa globală”, de modificare și abrogare a Deciziei nr. 466/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE) 2017/1601 și a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului (2),

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 4 octombrie 2022 privind finanțarea combaterii schimbărilor climatice în perspectiva celei de a 27-a Conferințe a părților la CCONUSC (COP27) de la Sharm El-Sheikh din 6-18 noiembrie 2022, precum și Concluziile Consiliului din 25 ianuarie 2021 privind diplomația în domeniul climei și al energiei – concretizarea dimensiunii externe a Pactului verde european și din 28 noiembrie 2016 privind energia și dezvoltarea,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european” (COM(2019)0640),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 16 martie 2023 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui cadru pentru asigurarea aprovizionării sigure și durabile cu materii prime critice și de modificare a regulamentelor (UE) nr. 168/2013, (UE) 2018/858, (UE) 2018/1724 și (UE) 2019/1020 (COM(2023)0160),

—

având în vedere Regulamentul delegat (UE) 2023/1184 al Comisiei din 10 februarie 2023 de completare a Directivei (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului prin instituirea unei metodologii a Uniunii de stabilire a unor norme detaliate pentru producția de combustibili lichizi și gazoși de origine nebiologică obținuți din surse regenerabile și utilizați în transporturi (3),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 martie 2023 privind Banca Europeană pentru Hidrogen (COM(2023)0156),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 8 iulie 2020 intitulată „O strategie pentru hidrogen: pentru o Europă neutră climatic” (COM(2020)0301),

—	având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 18 mai 2022 intitulată „Angajamentul extern al UE în domeniul energiei într-o lume în schimbare” (JOIN(2022)0023),

—	având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 1 decembrie 2021 intitulată „Inițiativa «Global Gateway» ” (JOIN(2021)0030),

—	având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 9 martie 2020 intitulată „Către o strategie cuprinzătoare cu Africa” (JOIN(2020)0004),

—

având în vedere raportul din 5 ianuarie 2023 al Raportorului special al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului în materie de obligații privind drepturile omului în ceea ce privește posibilitatea de a beneficia de un mediu înconjurător sigur, curat, sănătos și durabil, intitulat „Femeile, fetele și dreptul la un mediu curat, sănătos și durabil”,

—	având în vedere noul acord de parteneriat dintre Uniunea Europeană și membrii Organizației statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific (OSACP) (Acordul din Samoa), care va intra în vigoare după ce va fi aprobat de Parlamentul European și va fi ratificat de către părți,

—

având în vedere Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (CCONUSC) din 1992 și Protocolul de la Kyoto la aceasta, cea de a 21-a Conferință a părților (COP21) la CCONUSC de la Paris, din decembrie 2015, precum și adoptarea Acordului de la Paris, primul acord mondial universal și obligatoriu din punct de vedere juridic privind schimbările climatice, precum și cel de-al cincilea Raport de evaluare referitor la schimbările climatice al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice,

—	având în vedere Raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice din 24 septembrie 2019 privind oceanele și criosfera într-un climat în schimbare,

—	având în vedere Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 13 septembrie 2007,

—	având în vedere Raportul din 2022 al Programului ONU pentru Mediu privind decalajele în materie de emisii și cel de al doilea raport de sinteză al acestuia privind producția de combustibili fosili (Raportul din 2021 privind discrepanțele în materie de producție) (4),

—	având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului adoptate de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU din 16 iunie 2011,

—	având în vedere Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale și Orientările OCDE privind diligența necesară pentru o conduită responsabilă în afaceri,

—	având în vedere sinteza politică din 2018 a Departamentului pentru afaceri economice și sociale al ONU intitulată „Policy Brief #12: Global Progress of SDG7 – Energy and Gender” (Sinteza politică #12: Progresul global al ODD 7 – Energia și egalitatea de gen),

—	având în vedere raportul din 2022 al Agenției Internaționale pentru Energie Regenerabilă intitulat „World Energy Transitions Outlook 2022: 1,5°C Pathway” (Perspectiva tranzițiilor energetice la nivel mondial 2022: calea către 1,5 °C) (5),

—

având în vedere raportul comun din 2023 al Băncii Mondiale, al Agenției Internaționale a Energiei, al Agenției Internaționale pentru Energie Regenerabilă, al ONU și al Organizației Mondiale a Sănătății intitulat „Tracking SDG 7: The Energy Progress Report, 2023” (6) (Urmărirea ODD 7: Raportul privind progresele înregistrate în domeniul energiei, 2023),

—	având în vedere Planul de acțiune al Uniunii Africane pentru redresarea ecologică 2021-2027, care oferă o strategie cuprinzătoare menită să promoveze inițiativele ecologice, să reducă emisiile de gaze cu efect de seră, să protejeze mediul și să sporească rezistența la schimbările climatice (7),

—	având în vedere Declarația liderilor africani de la Nairobi privind schimbările climatice și Apelul la acțiune din 6 septembrie 2023,

—	având în vedere Declarația poporului african privind clima și dezvoltarea din 2023,

—

având în vedere rezoluțiile sale din 14 martie 2023 referitoare la coerența politicilor în favoarea dezvoltării (8), din 25 martie 2021 referitoare la o nouă strategie UE-Africa – un parteneriat pentru o dezvoltare durabilă și favorabilă incluziunii (9), din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european (10), din 1 decembrie 2016 referitoare la accesul la energie în țările în curs de dezvoltare (11) și din 2 februarie 2012 referitoare la cooperarea pentru dezvoltare a UE în sprijinul obiectivului de acces universal la energie până în 2030 (12),

—	având în vedere Planul de acțiune al UE privind egalitatea de gen și emanciparea femeilor în acțiunile externe pentru perioada 2021-2025 (GAP III),

—	având în vedere raportul din mai 2022 al Comisiei Economice pentru America Latină și Caraibi intitulat „Energia în America Latină și zona Caraibilor: acces, regenerabilitate și eficiență”,

—	având în vedere raportul Comisiei Mondiale a Barajelor din 16 noiembrie 2000 intitulat „Un nou cadru pentru luarea deciziilor”,

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A9-0441/2023),

întrucât energia se află în centrul tuturor ODD-urilor, însă Raportul pe 2023 privind obiectivele de dezvoltare durabilă (13) concluzionează că lumea nu este încă pe cale să obțină accesul universal la energie; întrucât energia este un factor favorizant pentru dezvoltare, în special pentru dezvoltarea agriculturii, a afacerilor, a comunicării, a educației, a asistenței medicale și a transporturilor, precum și pentru funcționarea statului;

întrucât ODD 7 prevede obiectivul de a realiza un acces sustenabil la energie curată și la prețuri accesibile până în 2030, în special prin solicitarea unei cooperări internaționale sporite pentru a facilita accesul la cercetare, infrastructură și tehnologie în domeniul energiei curate și regenerabile și pentru a promova investițiile în aceste scopuri; întrucât este esențial să se consolideze eforturile diplomatice cu scopul de a promova o mai mare ambiție politică, pentru a aborda în mod eficace și a eradica sărăcia energetică;

C.	întrucât, potrivit ONU, la jumătatea anului 2023, la nivel mondial existau aproximativ 733 de milioane de persoane, dintre care 80 % trăiesc în Africa Subsahariană, care nu au încă acces la energie fiabilă, curată, de înaltă calitate și la prețuri accesibile (14);

întrucât accesul la energie variază foarte mult de la o țară în curs de dezvoltare la alta; întrucât 52 % din populația Africii Subsahariene trăiește fără acces la energie electrică și întrucât aceasta este singura regiune din lume în care proporția persoanelor care nu dispun de energie electrică este în creștere; întrucât această cifră ascunde disparități profunde, doar 30,4 % din populația rurală a regiunii, comparativ cu 80,7 % din populația urbană, având acces regulat la energie; întrucât educația este recunoscută ca fiind una dintre cele mai importante componente ale reducerii sărăciei; întrucât accesul la energie electrică sprijină, de asemenea, educația de calitate, dar numai 47 % dintre școlile din Africa Subsahariană dispun de energie electrică;

E.	întrucât lipsa accesului la energie electrică în mediile urbane sau periurbane afectează populațiile de așezări neregulate mari, precum și persoanele strămutate forțat și refugiații; întrucât, chiar și în cazurile în care există acces la energie electrică, calitatea serviciilor este adesea slabă;

întrucât accesul la energie la prețuri accesibile, fiabilă, curată și de înaltă calitate este și mai dificil în țările afectate de conflicte și dezastre naturale; întrucât chiar și în regiunile care au un acces mai bun la energie, cum ar fi Asia și Pacific sau America Latină și zona Caraibilor, există mari inegalități între țări și între populații;

G.	întrucât criza energetică declanșată de invadarea Ucrainei de către Rusia continuă să aibă un impact puternic, prețurile ridicate la energie afectând cele mai vulnerabile persoane, în special în economiile în curs de dezvoltare;

H.	întrucât accesul la energie este esențial pentru ca organizațiile umanitare și de dezvoltare să ofere ajutor umanitar eficient, în special asistență medicală și de urgență;

I.	întrucât previziunile actuale sugerează că, în 2030, aproximativ 660 de milioane de persoane din întreaga lume nu vor avea acces la energie electrică, iar aproximativ un miliard de persoane nu vor avea acces la gătit curat dacă nu se iau măsuri adecvate;

J.	întrucât un acces mai bun la energie curată și la prețuri accesibile va debloca o creștere economică sustenabilă, va atrage întreprinderi și antreprenoriat și va îmbunătăți sănătatea, bunăstarea și securitatea umană;

K.	întrucât sărăcia energetică, definită ca lipsa unor surse de energie sustenabile, curate și sigure, reprezintă o problemă relevantă din perspectiva genului, femeile și fetele petrecând, în medie, până la 18 ore pe zi pentru colectarea combustibilului necesar pentru gătit (15);

întrucât femeile sunt mult subreprezentate în forța de muncă din sectorul energetic la nivel mondial, în special în funcțiile de conducere; întrucât implicarea femeilor ca agenți activi în soluțiile bazate pe energia din surse regenerabile, în conformitate cu GAP III al UE, va îmbunătăți sustenabilitatea și va crește rezultatele pozitive în materie de gen;

întrucât combustibilii tradiționali pentru gătit (biomasă solidă, kerosen și cărbune) sunt principalii factori care contribuie la emisiile de dioxid de carbon, la despădurire și la schimbările climatice și reprezintă o amenințare la adresa sănătății oamenilor; întrucât 2,4 miliarde de persoane din întreaga lume se bazează pe acești combustibili, această situație provocând aproximativ 3,7 milioane de decese premature pe an, femeile și copiii fiind cei mai afectați; întrucât, în 2019, numai Africa a înregistrat 700 000 de decese cauzate de poluarea aerului în gospodării;

întrucât UE acordă doar o finanțare marginală pentru combustibilii ecologici pentru gătit; întrucât, chiar și atunci când există strategii de gătit ecologic, punerea în aplicare este deficitară, iar finanțarea disponibilă este redusă, astfel încât chiar și câștigurile modeste sunt greu de obținut, iar adoptarea și utilizarea susținută a sobelor de gătit îmbunătățite rămân scăzute; întrucât mai puțin de 10 % dintre persoanele care nu au acces la gătit ecologic trăiesc în țări care dispun de politici eficace și de fonduri suficiente pentru a obține accesul universal până în 2030;

întrucât pandemia de COVID-19 și creșterea prețurilor la energie au încetinit progresele în ceea ce privește extinderea accesului la gătitul curat; întrucât, în țările în curs de dezvoltare care se bazează în mare măsură pe biomasă pentru gătit, UE ar trebui să sprijine alternativele la consumul de lemn și să promoveze soluții precum mașinile de gătit solare;

întrucât lipsa accesului la gătit curat sporește timpul petrecut de femei și fete la gătit; întrucât acest lucru consolidează distribuția inegală a muncii casnice între bărbați și femei; întrucât se estimează că accesul la gătitul curat ar oferi femeilor și fetelor, în medie, încă 1,5 ore pe zi, pe care le-ar putea dedica timpului liber și/sau educației;

întrucât țările în curs de dezvoltare dispun de o multitudine de surse regenerabile de energie, însă în mod frecvent acestea nu dispun de o politică și de un cadru de reglementare propice și de condițiile industriale și tehnologice necesare pentru dezvoltarea și utilizarea energiei durabile; întrucât aceste țări se confruntă, de asemenea, cu provocări multiple, cum ar fi schimbările climatice, îndatorarea excesivă și creșterea demografică rapidă, toți acești factori afectând cererea și consumul de energie; întrucât țări precum Namibia și Angola sunt implicate în proiecte ambițioase privind energia din surse regenerabile; întrucât unele țări în curs de dezvoltare au înregistrat progrese notabile în domeniul accesului la energie, cum ar fi Senegal, Rwanda și Kenya; întrucât contextele diferite din fiecare țară trebuie luate în considerare pentru a realiza progrese în ceea ce privește accesul la energie, cu niveluri adecvate de voință politică și sprijin din partea UE;

întrucât UE are o tradiție îndelungată în ceea ce privește cooperarea în domeniul energiei în Africa; întrucât UE, împreună cu statele sale membre, a furnizat marea majoritate a finanțării acordate sub formă de asistență oficială pentru dezvoltare pentru proiectele din cadrul ODD 7 în Africa, aceasta fiind în valoare de 13,8 miliarde EUR între 2014 și 2020; întrucât acest sprijin este în continuare insuficient și trebuie depuse mai multe eforturi; întrucât se estimează că 53 % dintre plăți au fost sub formă de împrumuturi, dar această datorie suplimentară reduce capacitatea acestor țări de a investi în ODD, inclusiv în ODD 7; întrucât, în 2023, 21 de țări cu venituri mici din Africa se confruntau sau riscau să se confrunte cu dificultăți în ceea ce privește datoriile;

întrucât fluxurile financiare pentru energie rămân concentrate într-un grup restrâns de țări, lăsând adesea în urmă țările cel mai puțin dezvoltate; întrucât, în ceea ce privește direcționarea geografică, doar trei dintre primii zece beneficiari fac parte din categoria țărilor cel mai puțin dezvoltate, ceea ce arată că resursele pentru extinderea accesului la energie și combaterea sărăciei energetice nu au fost alocate în ordinea priorității;

întrucât tranziția energetică este subfinanțată în mod grav și persistent în regiunile în curs de dezvoltare, în special în țările cel mai puțin dezvoltate; întrucât Institutul de guvernanță a resurselor naturale definește cursa resurselor ca fiind eșecul multor țări bogate în resurse de a beneficia pe deplin de bogăția lor de resurse naturale, precum și ca un eșec al guvernelor din aceste țări de a răspunde în mod eficace nevoilor în materie de bunăstare publică (16); întrucât dependența excesivă de exporturile de combustibili fosili implică un risc de diversificare economică scăzută;

întrucât UE ar trebui să majoreze finanțarea energiei din surse regenerabile în țările în curs de dezvoltare, în special în noul context geopolitic creat de invadarea Ucrainei de către Rusia, abordând în același timp corupția și instituțiile slabe, care exacerbează problemele legate de subfinanțare, în special în țările cel mai puțin dezvoltate;

întrucât majoritatea proiectelor finanțate de UE vizează promovarea producției de energie electrică, însă segmentul de distribuție este cel mai slab, deși este esențial pentru realizarea ODD 7; întrucât multe țări în curs de dezvoltare continuă să se bazeze pe cărbune ca sursă de energie primară pentru producerea de energie electrică;

întrucât țările cele mai afectate de consecințele negative ale schimbărilor climatice poartă cea mai mică responsabilitate pentru emisiile generate; întrucât Africa găzduiește aproape 18 % din populația lumii, dar reprezintă mai puțin de 6 % din consumul mondial de energie; întrucât Africa este responsabilă pentru doar 3 % din emisiile de CO2 legate de energie la nivel mondial; întrucât țările care alcătuiesc G20 reprezintă 80 % din emisiile globale;

întrucât Parteneriatul Africa-UE în domeniul energiei a fost reînnoit în februarie 2022 pentru a reflecta Agenda 2063 a Uniunii Africane și prioritățile UE privind schimbările climatice, securitatea energetică, REPowerEU și Global Gateway, care au ca obiectiv promovarea generării și distribuției de energie din surse regenerabile, inclusiv pentru exportul către Europa; întrucât a fost anunțat un pachet de investiții în valoare de aproximativ 150 de miliarde EUR pentru a sprijini ambițiile comune ale continentelor, astfel cum sunt prevăzute în Agenda 2030 și în Agenda 2063 a Uniunii Africane, cu scopul, printre altele, de a asigura o tranziție energetică eficientă din punctul de vedere al costurilor, modernă, eficientă, fiabilă, justă și echitabilă;

întrucât parteneriatul UE pentru o tranziție energetică justă cu Africa de Sud este un exemplu al disponibilității UE de a se poziționa ca lider mondial în tranziția energetică justă, contribuind astfel la dimensiunea externă a strategiei UE privind energia și clima și promovând ambiția Pactului verde european la nivel mondial;

Z.	întrucât autonomia energetică a statelor insulare mici în curs de dezvoltare, pe baza potențialului lor ridicat în materie de energie din surse regenerabile, ar trebui să rămână un obiectiv clar;

AA.

întrucât, deși un anumit tip de hidrogen este etichetat ca fiind „obținut cu emisii scăzute de dioxid de carbon”, acesta poate include, de asemenea, hidrogenul produs utilizând energie nucleară și gaze naturale, ceea ce înseamnă că nu este neapărat lipsit de emisii; întrucât hidrogenul verde din surse regenerabile este singurul tip de hidrogen care poate contribui cu adevărat la neutralitatea climatică pe termen lung;

AB.

întrucât REPowerEU stabilește un obiectiv de a importa 10 milioane de tone de hidrogen verde anual până în 2030; întrucât, în acest scop, Comisia a semnat memorandumuri de înțelegere pentru parteneriatele strategice privind hidrogenul din surse regenerabile cu Namibia și Egiptul în noiembrie 2022, printre alte inițiative;

AC.	întrucât, potrivit Raportului global privind hidrogenul din 2023 al Agenției Internaționale a Energiei (17), 99 % din hidrogenul produs la nivel mondial este obținut cu ajutorul combustibililor fosili;

AD.

întrucât hidrogenul verde are potențialul de a accelera calea către decarbonizarea producției industriale în țările partenere, cu condiția ca acesta să nu încetinească tranziția energetică locală și să facă parte dintr-o strategie mai amplă de reducere a consumului global de energie în țările dezvoltate pentru a respecta limitele planetare; întrucât, în același timp, trebuie să se țină seama în mod corespunzător de faptul că infrastructura necesară pentru hidrogenul verde necesită un consum ridicat de capital și tehnologie, că stocarea și transportul pe distanțe lungi al hidrogenului sunt costisitoare și consumă multă energie și că producția pe scară largă de hidrogen verde necesită cantități enorme de terenuri și apă;

AE.

întrucât obiectivele climatice pentru 2030 și 2050 nu vor fi atinse fără decarbonizarea principalelor sectoare care sunt greu de decarbonizat; întrucât importul de hidrogen verde din țări din afara UE este o componentă importantă a noilor parteneriate strategice ale UE; întrucât, potrivit Raportului global privind hidrogenul din 2023 al Agenției Internaționale a Energiei, provocările legate de costuri amenință profitabilitatea pe termen lung a implementării producției de hidrogen; întrucât implementarea producției de hidrogen ar putea implica riscul extinderii utilizării combustibililor fosili și a practicilor extractiviste, inclusiv posibila acaparare pe scară largă a terenurilor, a apei și a energiei în țările producătoare în curs de dezvoltare;

AF.

întrucât materiile prime critice joacă un rol esențial în asigurarea accesibilității și a prețurilor abordabile ale tehnologiilor energetice curate pentru toți, în condițiile în care UE este în curs de a stabili un cadru coerent pentru a garanta furnizarea continuă, sigură și responsabilă a acestora, susținând, în același timp, drepturile omului și sprijinind dezvoltarea locală;

AG.

întrucât minirețelele descentralizate și energia din surse regenerabile în afara rețelelor oferă soluții bune pentru comunitățile îndepărtate, în special în ceea ce privește crearea de locuri de muncă, serviciile de educație și de sănătate, dar trebuie să fie însoțite de sprijin public pentru a crea un model de afaceri viabil și responsabil;

AH.

întrucât extinderea surselor regenerabile de energie pe bază de energie solară și eoliană, producția de hidrogen din surse regenerabile și construirea de baraje hidroelectrice ridică, de asemenea, provocări, deoarece necesită suprafețe mari de teren, ceea ce ar putea afecta utilizarea existentă a terenurilor și nevoile locale, în special în ceea ce privește accesul la apă, și poate cauza strămutarea comunităților locale și indigene, precum și daune ecosistemelor și habitatelor naturale; întrucât trebuie identificate zonele terestre și maritime care ar putea fi utilizate pentru producerea de energie din surse regenerabile, ținând seama, în același timp, de respectarea biodiversității, a economiei locale și a consimțământului populațiilor indigene;

AI.

întrucât se preconizează că tranziția către sursele regenerabile de energie va crea mai multe locuri de muncă în sectorul energiei din surse regenerabile; întrucât noile tehnologii regenerabile au potențialul de a genera oportunități economice, care, la rândul lor, au capacitatea de a sprijini realizarea dreptului la mijloace de subzistență și la muncă decentă; întrucât Africa are un viitor promițător în ceea ce privește sistemele de energie din surse regenerabile, deținând 60 % din cele mai bune resurse solare din lume, dar doar 1 % din capacitatea solară instalată; întrucât America Latină este una dintre principalele regiuni ale lumii în ceea ce privește utilizarea și producerea de energie din surse regenerabile;

AJ.

întrucât, potrivit Agenției Internaționale a Energiei, capacitatea hidroelectrică la nivel mondial urmează să crească cu 17 % între 2021 și 2030; întrucât cel mai mare potențial hidroenergetic neexploatat rezidă în economiile în curs de dezvoltare din Africa, Asia și America Latină; întrucât, cu toate acestea, proiectele de anvergură din domeniul hidroenergetic sunt asociate cu efecte sociale și de mediu negative, printre care se numără strămutarea populațiilor vulnerabile și distrugerea biodiversității unice; întrucât energia hidroelectrică ridică noi provocări în contextul schimbărilor climatice, care vor crește dramatic frecvența inundațiilor și a secetelor ce afectează albiile râurilor în proximitatea cărora funcționează proiectele hidroelectrice, sporind atât riscurile legate de siguranța proiectelor, cât și riscurile la adresa capacității acestora de a produce energie electrică;

AK.

întrucât UE și țările partenere au o responsabilitate comună, dar diferențiată, în ceea ce privește realizarea unei tranziții energetice sustenabile; întrucât sprijinul UE pentru proiectele privind energia din surse regenerabile trebuie, în primul rând, să răspundă nevoilor populației locale înainte de a sprijini exporturile;

AL.

întrucât dorința declarată a anumitor țări în curs de dezvoltare de a-și exploata resursele de hidrocarburi ar trebui, de asemenea, analizată din perspectiva eforturilor UE pentru un angajament global în cadrul COP28 de a elimina treptat combustibilii fosili; întrucât utilizarea resurselor naturale pentru producerea de energie are potențialul de a crea oportunități economice; întrucât, cu toate acestea, dacă acordă prioritate exportului de energie din surse regenerabile, țările în curs de dezvoltare ar putea pune în pericol tranziția lor energetică internă și ar putea crește ponderea consumului de combustibili fosili în propriul mix energetic;

AM.

întrucât, potrivit Institutului Mondial al Resurselor, 25 % din populația lumii se confruntă în fiecare an cu un stres hidric extrem de ridicat; întrucât apa este esențială pentru creșterea culturilor și creșterea animalelor, generarea de energie electrică, menținerea sănătății umane, promovarea unor societăți echitabile și îndeplinirea obiectivelor climatice ale lumii;

AN.	întrucât sistemele agroalimentare consumă aproximativ 30 % din energia mondială, iar o treime din emisiile de gaze cu efect de seră din acest sector provin din consumul de energie; întrucât tranziția energetică și transformarea sistemelor agroalimentare sunt interconectate,

Promovarea accesului universal la energie curată

reamintește că accesul la energie universală, durabilă și la prețuri accesibile este un drept fundamental al omului și o condiție prealabilă pentru realizarea ODD-urilor și a obiectivului de a nu lăsa pe nimeni în urmă; recunoaște, în acest context, rolul finanțării publice și private; subliniază că un viitor cu emisii nete de dioxid de carbon egale cu zero și dezvoltarea surselor regenerabile de energie trebuie să fie urmărite în paralel cu diversificarea economică, industrializarea ecologică, decarbonizarea, reducerea sărăciei și cu o abordare bazată pe drepturile omului;

subliniază că asigurarea unei aprovizionări stabile cu energie nu este doar o problemă economică și logistică, ci și una geopolitică; reamintește că războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a avut un impact grav asupra piețelor mondiale ale energiei, în special în țările în curs de dezvoltare, și că sunt necesare în continuare acțiuni coordonate pentru a asigura o aprovizionare stabilă cu energie și prețuri accesibile;

solicită UE să promoveze accesul la energia din surse regenerabile în țările în curs de dezvoltare prin sprijin politic, de reglementare și administrativ, inclusiv prin consolidarea capacităților și transferuri de tehnologie; încurajează parteneriatele care se îndepărtează de exploatarea resurselor fosile și se axează pe utilizarea energiei curate; subliniază necesitatea de a se asigura faptul că investițiile verzi contribuie la dezvoltarea socioeconomică și la o mai mare participare a țărilor în curs de dezvoltare la noul peisaj geopolitic în domeniul energiei cu emisii nete zero;

subliniază necesitatea de a dezvolta soluții pentru a contribui la implementarea energiei din surse regenerabile în țările în curs de dezvoltare, inclusiv a energiei marine și fluviale, protejând în același timp biodiversitatea; subliniază potențialul semnificativ al instalării de echipamente de producere a energiei din surse regenerabile offshore în țările în curs de dezvoltare; subliniază necesitatea unei gestionări holistice a zonelor maritime, care să implice toate părțile interesate relevante și să respecte consimțământul comunităților locale;

încurajează ferm țările în curs de dezvoltare să se angajeze în justiția energetică prin intermediul cadrelor lor de reglementare, care ar trebui să asigure acceptarea la nivel local, participarea comunității, protecția drepturilor funciare și aderarea la standardele recunoscute la nivel internațional în materie de drepturi ale omului, cu scopul de a garanta accesul la energie la prețuri abordabile pentru toți; subliniază necesitatea de a corela parteneriatele energetice cu adoptarea cadrelor de reglementare și de a oferi asistență tehnică pentru adoptarea acestora;

relevă faptul că securitatea energetică face necesară o abordare care ține seama de dimensiunea de gen; subliniază că sărăcia energetică afectează în mod disproporționat femeile și fetele; evidențiază, în acest context, implicarea lor zilnică în colectarea lemnului de foc și a cărbunelui departe de locuințele lor; solicită includerea femeilor ca agenți activi în procesul de tranziție energetică, inclusiv în zonele marine de conservare;

solicită UE să își intensifice sprijinul tehnic pentru integrarea perspectivei de gen în tranziția energetică, inclusiv prin acordarea de prioritate proiectelor energetice care iau în considerare dimensiunea de gen și care implică organizații și întreprinderi din domeniul energiei conduse de femei și care asigură, de asemenea, asumarea responsabilității la nivel local, acordând o atenție deosebită țărilor cel mai puțin dezvoltate și țărilor cu venituri medii care suferă de inegalități semnificative în interiorul țării în ceea ce privește accesul la energie și gătitul curat; subliniază importanța colectării de date defalcate în funcție de gen privind accesul la energie pentru a orienta acțiunea externă a UE în domeniul energiei; subliniază că sărăcia energetică afectează în mod disproporționat minoritățile și comunitățile marginalizate;

este îngrijorat de consecințele asupra sănătății și mediului ale emisiilor generate de combustia lemnului de foc de uz casnic, cum ar fi bolile respiratorii și cardiovasculare și cancerul, degradarea pădurilor, emisiile de gaze cu efect de seră și declinul biodiversității; atrage atenția asupra riscului asociat utilizării pe scară tot mai largă a combustibililor de gătit neecologici pentru a răspunde nevoilor energetice ale unei populații în creștere, în special în Africa Subsahariană;

subliniază că, în multe locuri, persoanele care trăiesc în condiții de sărăcie extremă nu mai au acces la lemn de foc și că, prin urmare, acestea se încălzesc și gătesc folosind alte materiale care se găsesc în proximitatea locuințelor lor sau în vecinătate, cum ar fi pneurile și alte substanțe nocive pentru sănătate; subliniază, în acest context, că femeile și fetele sunt afectate în mod disproporționat de poluarea aerului din gospodării;

10.

subliniază că ritmul în care se extinde în prezent accesul la combustibili ecologici pentru gătit în multe țări în curs de dezvoltare nu este suficient de rapid pentru a îndeplini obiectivele conexe din cadrul ODD 7 până în 2030; recunoaște provocările multidimensionale legate de adoptarea unor practici de gătit ecologice și a unor mașini de gătit adecvate, care să fie în conformitate cu standardele OMS; solicită sensibilizarea cu privire la riscurile pentru sănătate legate de poluarea aerului în gospodării ca urmare a practicilor tradiționale de gătit și cu privire la beneficiile alternativelor; îndeamnă UE să sprijine financiar, să promoveze și să încurajeze acțiunile naționale în țările partenere;

11.

solicită, de asemenea, ca UE să includă accesul la gătitul curat ca prioritate în cadrul parteneriatelor sale energetice și al programelor sale indicative multianuale cu țările în curs de dezvoltare, precum și în programarea cooperării la nivel local, regional și național; subliniază importanța desfășurării de consultări pe teren cu societatea civilă, în special cu organizațiile conduse de femei, în vederea asigurării egalității de gen și a promovării unei repartizări mai echitabile a responsabilităților casnice și în materie de îngrijire între bărbați și femei, în conformitate cu conceptul de societate a îngrijirii; subliniază oportunitățile oferite de inițiativele „Global Gateway”, printre care se numără Facilitatea pentru gătit modern în Africa și inițiativele dedicate consolidării mediului antreprenorial pentru un gătit ecologic;

12.

solicită, de asemenea, ca UE să acorde o atenție deosebită infrastructurii și utilităților, inclusiv construcției de sisteme de canalizare și accesului la acestea, precum și accesului gospodăriilor sau comunităților la puțuri sau la sisteme de purificare a apei;

13.

regretă impactul devastator al lipsei accesului la energie electrică asupra nevoilor de bază ale populației; solicită UE și statelor sale membre să facă din electrificare o prioritate în cooperarea și parteneriatele lor cu țările în curs de dezvoltare; subliniază, în special, necesitatea de a investi în capacitățile de producție, în special în Africa Subsahariană, pentru a atinge obiectivul accesului universal la energie;

14.

atrage atenția asupra oportunităților de acces la energii alternative, cum ar fi resursele de energie geotermală neexploatate; subliniază că sprijinul sub aspectul accesibilității costurilor energiei este esențial pentru extinderea accesului la energie electrică, în special în Africa, unde 30 % din populație nu își poate permite un pachet esențial de servicii de aprovizionare cu energie electrică;

15.

își exprimă îngrijorarea cu privire la nevoile energetice tot mai mari în rândul refugiaților și al persoanelor strămutate intern care trăiesc în tabere; regretă faptul că, în zonele izolate și în contexte umanitare, insecuritatea energetică împiedică clinicile și școlile locale să funcționeze pe deplin;

16.

subliniază necesitatea de a majora linia bugetară pentru ajutor umanitar în contextul revizuirii cadrului financiar multianual pentru a răspunde nevoilor umanitare, inclusiv prin intensificarea asistenței financiare, în vederea asigurării aprovizionării cu energie în tabere, inclusiv prin proiecte ecologice în afara rețelelor, minirețele și energie din surse regenerabile, astfel încât să se garanteze că organizațiile umanitare de pe teren pot oferi ajutor umanitar de bază, în special asistență medicală și de urgență;

Sprijinirea tranziției energetice în conformitate cu principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării

17.

îndeamnă UE și statele sale membre să asigure coerența politicilor în favoarea dezvoltării durabile în cadrul agendei externe a UE în domeniul energiei, care ar trebui să fie adaptată particularităților și nevoilor locale;

18.

își reiterează angajamentul față de justiția energetică; solicită UE să sprijine țările în curs de dezvoltare în punerea în aplicare a unor regimuri bazate pe drepturi pentru utilizarea energiei din surse regenerabile, care contribuie în mod eficace la dezvoltarea durabilă a acestor țări; consideră că principiul consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză al comunităților afectate este o condiție prealabilă pentru succesul tranziției energetice verzi și juste; subliniază importanța promovării eficienței energetice și a competențelor locale și a încurajării inovării tehnologice, a transferului de tehnologie și a cooperării tehnice în astfel de proiecte de tranziție energetică;

19.

subliniază necesitatea ca UE să sprijine țările în curs de dezvoltare, acolo unde este necesar, să instituie sau să consolideze cadre de reglementare care să garanteze distribuția energiei și serviciul universal pe teritoriile lor, precum și capacitatea de bună guvernanță și transparența în orice proiect de tranziție energetică; solicită UE să consolideze asistența tehnică pentru reformarea sistemelor de energie electrică; invită, de asemenea, Comisia să raporteze cu privire la progresele înregistrate în ceea ce privește îmbunătățirea accesului la energie și a reglementării sectorului energetic prin proiecte și investiții specifice ale UE în țările partenere în curs de dezvoltare;

20.

pune în evidență riscurile potențiale pe care le presupun conflictele legate de utilizarea apei și a terenurilor – în special relocarea forțată și exproprierea persoanelor în favoarea marilor instalații de energie din surse regenerabile; îndeamnă UE ca, prin intermediul parteneriatelor sale, să sprijine guvernele țărilor în curs de dezvoltare pentru:

(a)

a realiza o cartografiere independentă și nepărtinitoare a utilizărilor tradiționale ale terenurilor și ale apei, inclusiv pentru pășunatul sezonier, activități legate de patrimoniul cultural indigen și sistemele de biodiversitate de mare valoare, înainte de dezvoltarea proiectelor privind energia din surse regenerabile, cu scopul de a încuraja o amenajare durabilă a teritoriului și de a evalua impactul social și asupra mediului;

(b)	a obține consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză al comunităților locale, garantând în același timp dreptul acestora de a refuza, precum și drepturile lor de a avea acces la justiție, de a obține reparații, despăgubiri sau compensații;

(c)	a defini criterii sociale și de mediu și practici comerciale responsabile în conformitate cu cadrele de reglementare internaționale și a asigura conformitatea acestor practici prin intermediul mecanismelor de supraveghere și de tratare a plângerilor;

(d)	a asigura protecția activiștilor în domeniul climei;

(e)	a facilita partajarea cunoștințelor și a celor mai bune practici între țările în curs de dezvoltare și regiunile care au gestionat cu succes conflicte legate de utilizarea terenurilor generate de proiecte în domeniul energetic;

21.

ia act de faptul că, pentru unele proiecte la scară largă în domeniul energiei verzi (cum ar fi energia eoliană și solară), spre exemplu pentru proiectele de acest tip lansate în zone aride, o consultare adecvată cu utilizatorii obișnuiți ai terenurilor (cum ar fi păstorii) este esențială; reamintește că drepturile tradiționale ale comunităților au un statut juridic de regulă slab și că acestea nu sunt, adesea, puse în aplicare, ceea ce poate crește riscul de acaparare a terenurilor; solicită, în acest context, ca UE și țările sale partenere să recunoască și să protejeze drepturile popoarelor indigene de proprietate cutumiară și control asupra terenurilor și resurselor lor naturale, astfel cum se prevede în Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene și în Convenția nr. 169 a Organizației Internaționale a Muncii, precum și să respecte principiul consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză;

22.

recomandă statelor membre ale UE care nu au făcut încă acest lucru să ratifice Convenția nr. 169 a Organizației Internaționale a Muncii privind populațiile indigene și tribale;

23.

recunoaște impactul pe care practicile de conversie a energiei mari consumatoare de apă, cum ar fi centralele hidroelectrice și producția de hidrogen, îl pot avea asupra comunităților agricole; subliniază efectele negative ale barajelor hidroelectrice asupra râurilor și a biodiversității, în special în estuare, astfel cum se subliniază, printre altele, în raportul Comisiei Mondiale a Barajelor din 16 noiembrie 2000; subliniază, cu toate acestea, potențialul de dezvoltare a energiei osmotice, în special în estuare și delte, pentru a oferi soluții pentru generarea de energie din surse regenerabile;

24.

reamintește că marile proiecte în domeniul energiei hidroelectrice din țările în curs de dezvoltare se confruntă adesea cu o serie de provocări, inclusiv costuri inițiale prohibitive, depășiri ale costurilor și întârzieri majore, dificultăți în atragerea de finanțare, amprente sociale și de mediu semnificative, vulnerabilitate la schimbările climatice și rezultate slabe în ceea ce privește furnizarea puterii promise; subliniază importanța promovării unor proiecte hidroelectrice sustenabile prin efectuarea de evaluări cuprinzătoare ale impactului social și de mediu și prin asigurarea unei participări semnificative a comunității; consideră că, în cazurile în care acest lucru este posibil, ar trebui să se acorde prioritate unor tipuri diferite și de anvergură redusă de proiecte din domeniul energiei regenerabile;

25.

subliniază că, potrivit recomandărilor din raportul Comisiei Mondiale a Barajelor din 16 noiembrie 2000, orice planificare a proiectelor de construcție a barajelor ar trebui evaluată pe baza a cinci criterii: echitate, eficiență, proces decizional participativ, sustenabilitate și responsabilitate; subliniază, la un nivel mai general, faptul că procesul de luare a deciziilor în materie de baraje ar trebui să țină seama pe deplin de noțiunea de drepturi ale omului, astfel cum a fost consacrată în Declarația universală a drepturilor omului din 1948 și în convențiile aferente adoptate ulterior, pentru a soluționa chestiunile complexe legate de apă, baraje și dezvoltare; subliniază că UE ar trebui să acționeze în cadrul parteneriatelor sale cu țările în curs de dezvoltare pentru a asigura faptul că se oferă compensații adecvate comunităților afectate de proiectele de baraje, precum și faptul că acestea beneficiază de măsuri adecvate de refacere a mijloacelor de subzistență;

26.

este preocupat de fragilitatea instalațiilor în fața fenomenelor meteorologice extreme, astfel cum a fost evidențiată de recentele inundații din Libia, care au distrus cartiere întregi și au deteriorat infrastructura critică; insistă asupra obiectivelor principale ale ODD 9, care vizează construirea unei infrastructuri reziliente, promovarea industrializării durabile și stimularea inovării;

27.

constată cu îngrijorare că Africa găzduiește un număr tot mai mare de proiecte privind combustibilii fosili, ceea ce riscă să o împiedice să facă un salt rapid către energia din surse regenerabile; constată totodată că, deși Africa găzduiește 18 % din populația lumii, doar 6 % din consumul mondial de energie are loc pe acest continent; reamintește că o mare parte a producției actuale de petrol, gaze și cărbune din Africa este destinată exportului, în timp ce continentul continuă să fie afectat de sărăcia energetică; insistă asupra faptului că este necesar să se acorde prioritate investițiilor în infrastructura durabilă pentru energia din surse regenerabile în Africa, în special în comunitățile rurale și marginalizate, prin crearea unor sisteme energetice descentralizate și a unor sisteme de microrețele conectate;

28.

solicită UE să încurajeze dezvoltarea unor sisteme energetice care nu implică sau nu se bazează pe extinderea unor proiecte existente sau noi privind combustibilii fosili, în conformitate cu recomandările Agenției Internaționale a Energiei; subliniază importanța parteneriatelor reciproc avantajoase, care să aducă beneficii și țărilor exportatoare și populațiilor acestora în ceea ce privește energia din surse regenerabile;

29.

denunță standardele duble pe baza cărora instituțiile financiare publice și private din țările dezvoltate se angajează din ce în ce mai mult să atingă neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon până în 2050, finanțând în același timp dezvoltarea și extinderea utilizării combustibililor fosili; subliniază că nu vor putea fi adresate în mod eficace apeluri țărilor cu venituri mici și medii pentru a le determina să-și reducă dependența de cărbune atât timp cât țările dezvoltate continuă să se bazeze în mod decisiv pe alți combustibili fosili;

30.

reamintește că alternativele bazate pe surse regenerabile de energie se pot dovedi într-o măsură tot mai mare o modalitate de a furniza o sursă de energie mai ieftină, mai accesibilă, mai incluzivă și mai fiabilă; subliniază rolul energiei din surse regenerabile în asigurarea unui grad mai mare de adaptare și de eficiență a sistemelor agroalimentare; invită UE și statele sale membre să acorde prioritate utilizării surselor regenerabile de energie în sistemele agroalimentare în acordurile lor de parteneriat cu țări din afara UE;

31.

recomandă efectuarea unui exercițiu comun de planificare a tranziției energetice în cadrul parteneriatului dintre UE și Uniunea Africană, sub egida Adunării Parlamentare Paritare Africa, Caraibe și Pacific-UE și cu sprijinul societăților civile africane, respectând în același timp suveranitatea națiunilor africane; recomandă elaborarea unor orientări privind partajarea echitabilă a investițiilor, a veniturilor, a tehnologiilor și a competențelor;

32.

solicită UE și statelor sale membre să includă programe de educație și formare pentru populația locală în parteneriatele lor energetice cu țări din afara UE, pentru a sprijini tranziția energetică pe teren și a crea oportunități de angajare pentru comunitățile locale; solicită, de asemenea, UE să intensifice cooperarea științifică cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește accesul la cercetare și la tehnologiile din domeniul energiei din surse regenerabile; consideră că matricea de generare a energiei din surse regenerabile ar trebui modificată pentru a asigura o tranziție de la perspectiva pur extractivistă;

33.

reamintește că Declarația de la Glasgow din 2021 privind sprijinul public internațional pentru tranziția către o energie curată obligă semnatarii să pună capăt reînnoirii sprijinului public direct pentru sectorul energiei pe bază de combustibili fosili; invită UE și statele sale membre să conducă prin puterea exemplului și să înceteze finanțarea proiectelor privind combustibilii fosili;

Hidrogenul curat

34.

subliniază rolul esențial al hidrogenului curat ca instrument de decarbonizare a sistemului energetic, de atingere a unui nivel net al emisiilor egal cu zero la nivel mondial până în 2050 și de realizare a obiectivelor Acordului de la Paris, dar reamintește importanța evaluărilor ciclului de viață care iau în considerare modurile de producție și de transport utilizate;

35.

avertizează cu privire la riscul potențial al unei noi „capcane a hidrogenului curat”, care ar accentua dependența țărilor în curs de dezvoltare de exporturi și ar putea cauza excluderea investițiilor în dezvoltarea piețelor locale ale energiei; afirmă că industria hidrogenului curat poate juca un rol esențial în dezvoltarea țărilor în curs de dezvoltare bogate în resurse dacă sunt prezenți anumiți factori, cum ar fi buna guvernanță, punerea în aplicare și monitorizarea unui cadru juridic solid, prevenirea corupției, funcționarea statului de drept și transparența fluxurilor financiare;

36.

subliniază necesitatea de a aborda infrastructura globală legată de producția, stocarea, transportul, distribuția și consumul de hidrogen curat, costurile transportului pe distanțe lungi și impactul asupra climei, investițiile și capacitățile financiare limitate și riscurile legate de instituțiile fragile și de corupția din unele țări în curs de dezvoltare;

37.

solicită UE să sprijine, în special prin intermediul inițiativei „Global Gateway”, parteneriate reciproc avantajoase care să aducă beneficii atât țărilor importatoare, cât și celor exportatoare, precum și populațiilor acestora; solicită, în acest scop, ca UE să sprijine dezvoltarea unui lanț valoric al hidrogenului curat atunci când acesta aduce beneficii sociale și economice egale țărilor exportatoare, în special în ceea ce privește formarea și recalificarea populației locale, crearea de locuri de muncă, decarbonizarea activităților industriale în care emisiile sunt greu de redus și accesul la o mobilitate și o energie mai curate;

38.

solicită UE să sprijine diversificarea economică și accesul intern la energie electrică și apă, cu respectarea deplină a ecosistemelor și cu scopul de a reduce dependența excesivă de exporturile de combustibili fosili; subliniază că o colaborare consolidată între întreprinderile și IMM-urile din UE și cele din țările partenere, ce reunește expertiza diferiților parteneri care împărtășesc aceeași viziune, poate crea o cale către un antreprenoriat solid în sectorul hidrogenului verde;

39.

recunoaște că extinderea utilizării hidrogenului curat poate avea și efecte sociale și de mediu negative în sudul global, în special deoarece se bazează pe minerit și pe utilizarea de materii prime și pământuri rare, proces care necesită mari cantități de apă și implică poluarea apei; subliniază importanța dezvoltării unui sistem global de guvernanță a resurselor care să acorde prioritate sustenabilității, eficienței și circularității, în vederea reducerii cererii globale de materii prime primare, recunoscând totodată provocările pe care le presupune îndeplinirea acestui obiectiv;

40.

subliniază necesitatea unei abordări sistemice a modalităților de evaluare a oportunităților locale și a consecințelor producției de hidrogen ecologic pentru nevoile europene din țările în curs de dezvoltare; subliniază că UE ar trebui să asigure sustenabilitatea materiilor prime critice extrase, prelucrate și reciclate care sunt fundamentale pentru obținerea hidrogenului și pentru celelalte tehnologii ce contribuie la obiectivul zero emisii nete;

41.

ia act, cu îngrijorare, de utilizarea conflictuală a apei asociate cu mineritul și cu dezvoltarea unor mari centrale de energie din surse regenerabile, cum ar fi hidrogenul curat; reamintește că accesul la apă este un drept fundamental al omului; subliniază necesitatea consolidării infrastructurii de alimentare cu apă în regiunile în care activitățile miniere și centralele de energie din surse regenerabile sunt importante prin investiții în instalații de tratare a apei și în sisteme de reciclare a apei;

42.

subliniază necesitatea de a reglementa apa ca resursă pentru producția de hidrogen curat într-un mod sustenabil, în special în regiunile aride, inclusiv prin punerea în aplicare a unor reglementări care impun tehnici sustenabile de aprovizionare cu apă, utilizarea eficientă a apei și reducerea la minimum a evacuării apelor uzate, astfel încât activitățile respective să nu pună în pericol accesul populațiilor locale la apă și să nu crească costurile apei;

43.

ia act de proliferarea uzinelor de desalinizare pentru a face față deficitului de apă; recunoaște faptul că uzinele de desalinizare pot aduce beneficii comunităților locale și economiei interne, dar relevă faptul că desalinizarea apei de mare poate avea un impact major asupra mediului, în special asupra biodiversității marine; solicită promovarea unei abordări sustenabile a desalinizării apei și a soluțiilor care nu au niciun impact asupra zonelor de coastă, cum ar fi desalinizarea la mare adâncime; subliniază că reducerea utilizării apei și reciclarea sau reutilizarea apelor uzate epurate sunt adesea mai puțin costisitoare decât desalinizarea;

44.

subliniază riscurile potențiale de acaparare a apei și de poluare a apei asociate cu investițiile străine directe în achiziții de terenuri la scară largă pentru energia din surse regenerabile; invită UE și statele sale membre să adopte standarde obligatorii de diligență în domeniul apei și standarde de raportare pentru corporații;

45.

insistă asupra faptului că strategiile privind hidrogenul curat trebuie să respecte standarde sociale și de sustenabilitate solide; solicită UE să stabilească cadre de monitorizare adecvate în acordurile sale de parteneriat, care să permită evaluarea impactului mai larg al acestor acorduri asupra performanței ODD, în special prin identificarea indicatorilor de mediu, sociali și de guvernanță și prin stabilirea unor obiective măsurabile; solicită realizarea cu titlu obligatoriu a unor studii de impact asupra mediului, inclusiv în cazul desalinizării, și excluderea „zonelor fierbinți” din punctul de vedere al biodiversității din rândul siturilor în care pot fi construite instalații pe bază de hidrogen curat; consideră că producția de hidrogen curat ar trebui să demonstreze faptul că procesele respective se bazează pe materiale obținute cu respectarea standardelor de mediu și privind drepturile omului aplicabile activităților extractive (de exemplu, din țări semnatare ale Inițiativei privind transparența în industriile extractive);

46.

îndeamnă Comisia să instituie un cadru de guvernanță favorabil incluziunii pentru acordurile de parteneriat, care să includă organizațiile societății civile, pentru a se asigura că principiul de „a nu face rău” este respectat în raport cu comunitățile locale și că sunt respectate standardele globale în materie de drepturi ale omului;

Majorarea finanțării pentru o tranziție energetică justă

47.

subliniază că finanțarea UE pentru energia din surse regenerabile ar trebui să fie în conformitate cu principiile echității, sustenabilității și justiției climatice, care ar putea include, printre altele, asistența în materie de îndatorare, reducerea și anularea datoriilor, restructurarea datoriilor și Fondul pentru pierderi și daune;

48.

subliniază că investițiile în hidrogenul din surse regenerabile produs în țări terțe ar trebui să se supună principiilor internaționale privind diligența necesară, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, Principiilor directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind afacerile și drepturile omului, Orientărilor OCDE pentru întreprinderile multinaționale și Orientărilor OCDE privind diligența necesară pentru o conduită responsabilă în afaceri;

49.

invită UE și statele sale membre să majoreze cuantumul asistenței oficiale pentru dezvoltare pe care o acordă sectorului energetic, în special la rubrica 6 din următorul cadru financiar multianual și, în special, în Africa, acordând prioritate granturilor în detrimentul împrumuturilor și reorientând finanțarea către țările cu rate mai scăzute de acces la energia electrică, pentru a sprijini tranzițiile acestora către o energie curată și din surse regenerabile, în conformitate cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă;

50.

încurajează dezvoltarea parteneriatelor publice și private, precum și a programelor de facilitare a transferului de cunoștințe și de tehnologii ecologice; subliniază că sectoarele energiei electrice din multe țări africane au caracteristici specifice (cum ar fi creșterea bruscă a cererii, rețelele mici, utilitățile naționale fragile și capacitatea de plată limitată a clienților), care trebuie luate în considerare;

51.

subliniază că accesul la finanțare pentru o tranziție energetică justă trebuie simplificat și accelerat pentru țările în curs de dezvoltare; subliniază că UE poate oferi soluții inovatoare pentru a accelera tranziția verde și a crește ponderea globală a surselor regenerabile de energie; solicită, în acest scop, ca UE și statele sale membre să ia în considerare utilizarea instrumentelor de conversie a datoriilor în investiții climatice, astfel încât țările în curs de dezvoltare debitoare să poată utiliza fondurile datorate pentru a finanța proiecte de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora;

52.

solicită, în sens mai larg, ca un mecanism pe termen lung de conversie a datoriilor în investiții climatice să devină operațional în cadrul Inițiativei G20 privind suspendarea serviciului datoriei și ca drepturile speciale de tragere ale FMI să fie redirecționate;

53.

solicită UE și statelor sale membre să majoreze finanțarea dedicată sprijinirii țărilor în curs de dezvoltare pentru a le permite să se adapteze la schimbările climatice, sporind reziliența sistemelor energetice la riscurile climatice; subliniază relevanța energiei verzi în proiectele agroforestiere și de adaptare la schimbările climatice, cum ar fi inițiativa „Marele zid verde”;

54.

îndeamnă Comisia să crească numărul programelor din cadrul inițiativei „Global Gateway” care acordă prioritate accesului de bază la energie electrică și gătitul curat, în special în țările care au cea mai mare nevoie de ajutor; subliniază importanța sectorului privat în creșterea finanțării pentru accesul de bază la energie și gătitul curat, garantând în același timp disponibilitatea accesului public și consolidând furnizorii publici naționali de energie; invită, în acest scop, Comisia să utilizeze Fondul european pentru dezvoltare durabilă Plus ca instrument de sprijinire a investițiilor sectorului privat în țările în curs de dezvoltare, cu scopul de a consolida infrastructura energetică și de a oferi un acces mai bun la energie și la gătit curat pentru uz casnic;

55.

îndeamnă UE să sprijine țările în curs de dezvoltare în efortul lor de eliminare treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili și de a se concentra pe tehnologii de gătit eficiente, moderne și la prețuri accesibile; solicită mobilizarea investițiilor și crearea unor medii propice pentru a stimula creșterea unei industrii de gătit curate și robuste;

56.

solicită UE și instituțiilor europene de finanțare a dezvoltării:

(a)

să direcționeze investițiile către segmentul de distribuție, în special către electrificarea rurală, și să acorde prioritate sistemelor de energie din surse regenerabile descentralizate, la scară mică și în afara rețelelor, atunci când astfel de soluții sunt mai adecvate decât extinderea rețelei pentru a permite populației rurale să aibă acces la energie electrică;

(b)	să asigure o coordonare a investițiilor între diferitele instituții pentru a maximiza impactul și a evita suprapunerea eforturilor;

(c)

să se asigure că sunt efectuate evaluări independente și nepărtinitoare ale impactului asupra drepturilor omului și că toate garanțiile și măsurile reparatorii sociale și de mediu necesare sunt puse în aplicare și monitorizate în mod corespunzător, inclusiv orientările privind drepturile omului și proprietatea funciară;

(d)	să asigure implicarea și informarea în mod corespunzător a comunităților locale pe parcursul tuturor etapelor de planificare și de realizare a proiectului;

(e)

să pună în aplicare și să aplice cu strictețe abordarea bazată pe drepturi, oferind mecanisme de depunere a plângerilor și căi de atac eficiente, în conformitate cu standardele internaționale privind practicile comerciale responsabile, și solicitând studii de impact pentru proiectele planificate, în special în ceea ce privește schimbările climatice, inegalitățile și strămutarea populațiilor locale, inclusiv pentru proiectele din cadrul inițiativei „Global Gateway”;

(f)	să se asigure că toate proiectele de baraje cu finanțare aprobată respectă orientările Comisiei Mondiale a Barajelor;

(g)	să sprijine proiectele locale și regionale de interconectare a rețelelor electrice;

(h)	să ofere sprijin tehnic și să pună la dispoziție inițiative de consolidare a capacităților pentru a permite țărilor în curs de dezvoltare să implementeze în mod eficient proiecte în domeniul energiei curate;

57.

invită Comisia să furnizeze date defalcate privind volumul investițiilor în accesul la energie pentru a urmări cuantumul sumelor alocate ODD 7, precum și să furnizeze date privind indicatorul-cheie de performanță „capacitatea instalată de generare a energiei din surse regenerabile (MW) cu sprijin din partea Uniunii”, identificat în cadrul Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – Europa globală;

58.

salută concluziile COP28 pentru 2023, care solicită, pentru prima dată în istorie, să se realizeze o tranziție de la combustibilii fosili și să se asume un angajament clar în ceea ce privește ținta de 1,5 grade și în ceea ce privește adoptarea de măsuri în vederea realizării, la scară globală, a unei triplări a capacității de producere de energie din surse regenerabile și a dublării îmbunătățirilor în materie de eficiență energetică până în 2030, precum și în ceea ce privește promovarea la nivel mondial a unei abordări centrate pe oameni în ceea ce privește finanțarea combaterii schimbărilor climatice și proiectele de infrastructură energetică;

59.

solicită UE să joace un rol-cheie în negocierile privind măsurile de atenuare pentru țările în curs de dezvoltare, cu scopul de a combate efectele dăunătoare ale utilizării combustibililor poluanți, promovând în același timp dezvoltarea energiei durabile și curate;

° °

60.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă și Băncii Europene de Investiții.

(1) JO C 210, 30.6.2017, p. 1

(2) JO L 209, 14.6.2021, p. 1

(3) JO L 157, 20.6.2023, p. 11.

(4) Institutul de Mediu din Stockholm, Institutul Internațional pentru Dezvoltare Durabilă, Institutul de Dezvoltare a Teritoriilor de peste Mări (Overseas Development Institute – ODI), E3G și Programul ONU pentru Mediu, „2021 Report – The Production Gap:Governments” planned fossil fuel production remains dangerously out of sync with Paris Agreement limits (Raportul din 2021 – Discrepanțele în materie de producție: există în continuare o nesincronizare periculoasă între producția de combustibili fosili planificată de către guverne și limitele Acordului de la Paris), 2021.

(5) Agenția Internațională pentru Energie Regenerabilă, „World Energy Transitions Outlook 2022: 1,5 °C Pathway” (Perspectiva tranzițiilor energetice la nivel mondial 2022: calea către 1,5 °C), International Renewable Energy Agency, Abu Dhabi, 2022.

(6) Agenția Internațională a Energiei, „Tracking SDG7: The Energy Progress Report, 2023” (Urmărirea ODD 7:Raportul privind progresele înregistrate în domeniul energiei, 2023), Agenția Internațională a Energiei, Paris, iunie 2023.

(7) Uniunea Africană, „Planul de acțiune al Uniunii Africane pentru redresarea ecologică”, Uniunea Africană, Addis Abeba, 2021.

(8) JO C, C/2023/398, 23.11.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2023/398/oj.

(9) JO C 494, 8.12.2021, p. 80

(10) JO C 270, 7.7.2021, p. 2

(11) JO C 224, 27.6.2018, p. 167

(12) JO C 239 E, 20.8.2013, p. 83.

(13) Departamentul pentru afaceri economice și sociale al ONU, „The Sustainable Development Goals Report 2023: Special Edition – July 2023” (Raportul din 2023 privind obiectivele de dezvoltare durabilă: Ediție specială – iulie, 2023), New York, SUA, 2023.

(14) Agenția Internațională pentru Energie Regenerabilă, „Basic Energy Access Lags Amid Renewable Opportunities New Report Shows”, 6 iunie 2023.

(15) Programul ONU pentru dezvoltare, „Energia și egalitatea de gen”.

(16) Natural Resource Governance Institute, „The Resource Curse – The Political and Economic Challenges of Natural Resource Wealth”, NRGI Reader, martie 2015.

(17) Agenția Internațională a Energiei, „Global Hydrogen Review 2023”, 2023, și Agenția Internațională a Energiei, „Hydrogen”, 2023.