Cuprins

Abrevieri

1

1.

Introducere

3

2.

Dispozițiile Directivei privind apa potabilă referitoare la monitorizarea PFAS

3

2.1.

Parametri valorici

3

2.2.

Limite de detecție (limita de cuantificare)

3

2.3.

Frecvența eșantionării

4

3.

Metode de analiză pentru monitorizarea „sumei PFAS”

4

3.1.

Domeniul de aplicare al metodelor

4

3.2.

Metode de analiză

5

3.3.

Criteriile de performanță pentru metodele de analiză

6

3.3.1.

Limita de cuantificare

6

3.3.2.

Incertitudinea de măsurare

6

4.

Metode de analiză pentru monitorizarea „PFAS total”

6

4.1.

Domeniul de aplicare al metodelor

6

4.2.

Metode de analiză

6

4.2.1.

Metode indicative utilizate pentru determinarea „PFAS total”

7

4.2.2.

Raportarea analitică a „PFAS total”

8

5.

Referințe

8

Abrevieri  (1)

PFAS	Substanțe perfluoroalchilate și polifluoroalchilate

PFAS anionice

PFAA	Acizi perfluoroalchilici
PFCA	Acizi carboxilici perfluoroalchilați
TFA	Trifluoroacetat, de asemenea abreviere frecventă pentru acidul trifluoroacetic (TFAA)
PFPrA	Acid perfluoropropanoic
PFBA	Acid perfluorobutanoic
PFPeA	Acid perfluoropentanoic
PFHxA	Acid perfluorohexanoic
PFHpA	Acid perfluoroheptanoic
PFOA	Acid perfluorooctanoic
PFNA	Acid perfluorononanoic
PFDA	Acid perfluorodecanoic
PFUnDA	Acid perfluoroundecanoic
PFDoDA	Acid perfluorododecanoic
PFTrDA	Acid perfluorotridecanoic
PFSA	Acizi sulfonici perfluoroalchilați
TFMS	Acid trifluorometansulfonic
PFEtS	Acid perfluoroetansulfonic
PFPrS	Acid perfluopropansulfonic
PFBS	Acid perfluorobutansulfonic
PFPeS	Acid perfluoropentansulfonic
PFHxS	Acid perfluorohexansulfonic
PFHpS	Acid perfluoroheptansulfonic
PFOS	Acid perfluoroctansulfonic
PFNS	Acid perfluorononansulfonic
PFDS	Acid perfluorodecansulfonic
PFUnDS	Acid perfluoroundecansulfonic
PFDoDS	Acid perfluorododecansulfonic
PFTrDS	Acid perfluorotridecansulfonic

Alte abrevieri

Codul de identificare complementară (CIC)	Cromatografie ionică de combustie
DAP	Directiva privind apa potabilă [Directiva (UE) 2020/2184]
EC	Comisia Europeană
EFSA	Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară
EOF	Fluor organic extractabil
GC	Cromatografie în fază gazoasă
HRMS	Spectrometrie de masă de înaltă rezoluție
ISO	Organizația Internațională de Standardizare
LC	Cromatografie în fază lichidă
LOD	Limita de detecție
LOQ	Limita de cuantificare
MS	Spectrometrie de masă
MS/MS	Spectrometrie de masă în tandem
SPE	Extracție în fază solidă
Metoda TOP (Total Oxidisable Precursor - Precursori oxidabili totali)	Testul de depistare cu precursori oxidabili totali

1.   Introducere

Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2020 privind calitatea apei destinate consumului uman (reformare) (2) (denumită în continuare „directiva” sau „DAP”), care a intrat în vigoare la 12 ianuarie 2021, a introdus parametri și parametri valorici pentru substanțe perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (PFAS). Aceste valori sunt 0,50 μg/l (500 ng/l) pentru parametrul „PFAS total” și 0,10 μg/l (100 ng/l) pentru parametrul „suma PFAS”, care acoperă o listă de 20 PFAS (3). Statele membre trebuie să se conformeze acestor parametri până la 12 ianuarie 2026  (4). Pentru transpunerea directivei menționate în legislația lor națională, acestea pot include valori mai stricte sau parametri suplimentari.

În conformitate cu articolul 13 alineatul (7) din DAP și pe baza unei consultări aprofundate a statelor membre, prezentul document stabilește orientările tehnice privind metodele de analiză pentru monitorizarea substanțelor perfluoroalchilate și polifluoroalchilate în cadrul parametrilor „ PFAS total ” și „ suma PFAS ” introduși de DAP reformată. Aceste orientări tehnice includ o selecție de metode și abordări analitice considerate cele mai adecvate pentru monitorizarea parametrilor respectivi, pe baza unei evaluări tehnice și socioeconomice [3].

Substanțele incluse în parametrul „Suma PFAS” sunt enumerate la punctul 3 din partea B a anexei III la directivă.

Parametrul „ PFAS total ” este definit în anexa I la directivă ca fiind „ totalitatea substanțelor perfluoroalchilate și polifluoroalchilate ”.

În întreaga UE există un număr tot mai mare de cazuri de concentrații ridicate de PFAS în apa dulce, inclusiv în apa potabilă. Prin urmare, Comisia Europeană încurajează statele membre să acționeze prompt pe baza prezentelor orientări pentru a accelera monitorizarea PFAS și pentru a concepe măsuri care să asigure conformitatea cu parametrii Directivei privind apa potabilă.

2.   Dispozițiile Directivei privind apa potabilă referitoare la monitorizarea PFAS

Articolul 13 alineatul (7) din directivă prevede că, „ Comisia elaborează orientări tehnice privind metodele de analiză pentru monitorizarea substanțelor perfluoroalchilate și polifluoroalchilate în cadrul parametrilor «PFAS total» și «suma PFAS», inclusiv limitele de detecție și parametrii valorici, precum și frecvența prelevării ”.

Cerințele privind limitele de detecție, parametrii valorici și frecvența de eșantionare sunt detaliate mai jos.

2.1.    Parametri valorici

Parametrii valorici sunt stabiliți în partea B din anexa I la directivă:

— „PFAS total”	= 0,50 μg/l
— „Suma PFAS”	= 0,10 μg/l

Acești parametri valorici trebuie să fie respectați la punctul de conformitate stabilit la articolul 6 din directivă până la 12 ianuarie 2026.

2.2.    Limite de detecție (limita de cuantificare)

Criteriul minim pentru limita de cuantificare (limit of quantification - LOQ) este mai mic sau egal cu 30 % din parametrul valoric. Această cerință este stabilită în partea B din anexa III la directivă, cu trimitere la definiția LOQ de la articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2009/90/CE a Comisiei [4].

Aceasta înseamnă că LOQ ar trebui să fie de 30 ng/l (0,03 μg/l) sau mai mică pentru parametrul „ suma PFAS ” și de 150 ng/l (0,15 μg/l) sau mai mică pentru parametrul „ PFAS total ”. Articolul 2 punctul (2) din Directiva 2009/90/CE a Comisiei definește limitta de cuantificare (LOQ) ca fiind „un multiplu definit al limitei de detecție (LOD) a analitului care poate fi rezonabil determinată la un nivel acceptabil de acuratețe și precizie. Limita de cuantificare poate fi calculată utilizând un standard adecvat sau o probă adecvată și poate fi obținută din cel mai jos punct de pe curba de calibrare, excluzând proba martor”.

LOQ (sau LOD) poate fi calculată în mod rezonabil numai pentru substanțe individuale. Întrucât parametrii valorici ai PFAS pentru parametrul „suma PFAS” reprezintă însumarea a 20 substanțe individuale, se recomandă o LOQ de 1,5 ng/l sau mai mică pentru substanțele individuale, pentru a obține o cifră semnificativă pentru ansamblul celor 20 PFAS detectate (5). Pentru substanțele PFHxS, PFOA, PFOS și PFNA (PFAS care prezintă motive de îngrijorare deosebită în conformitate cu evaluarea EFSA din 2020 [5]), valoarea-țintă a limitei de cuantificare ar trebui să fie cu mult sub 1,5 ng/l pentru a reduce efectele adverse potențiale și pentru a reflecta relevanța toxicologică ridicată a acestor patru substanțe.

2.3.    Frecvența eșantionării

Frecvența minimă de eșantionare și analiză este stabilită în tabelul 1 din partea B a anexei II la directivă. Numărul de eșantioane depinde de volumul de apă potabilă distribuită sau produsă în fiecare zi într-o anumită zonă de aprovizionare.

Pe baza evaluărilor de risc ale bazinului hidrografic și ale sistemului de alimentare efectuate în conformitate cu articolele 8 și, respectiv, 9 din directivă, se pot dovedi necesare și alte frecvențe de eșantionare.

3.   Metode de analiză pentru monitorizarea „sumei PFAS”

3.1.    Domeniul de aplicare al metodelor

Parametrul „ suma PFAS ”, astfel cum este definit în partea B din anexa I la directivă, este un subset de 20 substanțe PFAS individuale (ținte) care prezintă motive de îngrijorare din numeroasele PFAS posibile („ PFAS total ”). Aceste 20 substanțe individuale sunt enumerate la punctul 3 din partea B a anexei III la directivă.

Substanțele care constituie „ suma PFAS ” conțin o grupă perfluoroalchil cu trei sau mai mulți atomi de carbon (de exemplu –CnF2n–, n ≥ 3) sau o grupă perfluoroalchileter cu doi sau mai mulți atomi de carbon (de exemplu, –CnF2nOCmF2m–, n și m ≥ 1). Lungimea totală a lanțului cuprinde 4-13 atomi de carbon cu 10 acizi carboxilici perfluoroalchilați (PFCA) și 10 acizi sulfonici perfluoroalchilați (PFSA). Tabelul 1 prezintă o imagine de ansamblu a celor 20 de substanțe PFAS individuale. Parametrul valoric pentru suma tuturor celor 20 substanțe este de 0,10 μg/l.

Din cauza acestei definiții din directivă, compușii PFAS cu lanț ultrascurt cu 2 sau 3 atomi de carbon sunt excluși din „ suma PFAS ”. Este vorba în special de acidul trifluoroacetic (TFA) și de acidul perfluoropropanoic (PFPrA), precum și de acidul trifluorometansulfonic (TFMS), de acidul perfluoroetansulfonic (PFEtS) și de acidul perfluoropropansulfonic (PFPrS).

Cele 20 substanțe menționate la punctul 3 din partea B a anexei III la directivă (a se vedea tabelul 1) sunt considerate, în contextul prezentelor orientări tehnice, ca incluzând izomerii liniari și ramificați. Concentrațiile masice raportate în temeiul directivei ar trebui să includă suma tuturor izomerilor.

Tabelul 1

PFAS enumerate la punctul 3 din partea B a anexei III la directivă care urmează să fie analizate în vederea raportării parametrului valoric „suma PFAS” (* Abreviere care nu este menționată în directivă)

Lungimea lanțului de carbon	Acizi carboxilici perfluoroalchilați (PFCA)	Acizi sulfonici perfluoroalchilați (PFSA)
4	Acid perfluorobutanoic (PFBA)	Acid perfluorobutansulfonic (PFBS)
5	Acid perfluoropentanoic (PFPA)	Acid perfluoropentansulfonic (PFPS)
6	Acid perfluorohexanoic (PFHxA)	Acid perfluorohexansulfonic (PFHxS)
7	Acid perfluoroheptanoic (PFHpA)	Acid perfluoroheptansulfonic (PFHpS)
8	Acid perfluorooctanoic (PFOA)	Acid perfluoroctansulfonic (PFOS)
9	Acid perfluorononanoic (PFNA)	Acid perfluorononansulfonic (PFNS)
10	Acid perfluorodecanoic (PFDA)	Acid perfluorodecansulfonic (PFDS)
11	Acid perfluoroundecanoic (PFUnDA)	Acid perfluoroundecansulfonic (PFUnDS) *
12	Acid perfluorododecanoic (PFDoDA)	Acid perfluorododecansulfonic (PFDoDS) *
13	Acid perfluorotridecanoic (PFTrDA)	Acid perfluorotridecansulfonic (PFTrDS) *

Pentru a efectua o evaluare analitică a urmelor organice individuale nevolatile (ținte) cu proprietăți chimice precum PFAS, tehnologia de ultimă generație este cromatografia în fază lichidă cuplată cu spectrometrie de masă în tandem (LC-MS/MS) (a se vedea metodele enumerate la punctul 3.2, Metode de analiză). În mod obișnuit, apa potabilă nefiltrată este analizată pe baza unei proceduri adecvate de eșantionare.

Domeniul de aplicare al unei metode de analiză poate include alte alternative validate de tipul PFAS și înlocuitori de PFAS și urme organice similare, cum ar fi acizii fluorotelomersulfonici sau perfluorosulfonamidele. Utilizatorul metodei este liber să includă mai multe substanțe pe baza unei validări adecvate pentru fiecare substanță integrată, înțelegându-se că rezultatul analitic pentru „ suma PFAS ” include numai substanțele menționate la punctul 3 din partea B din anexa III la directivă.

3.2.    Metode de analiză

Metodele de analiză ar trebui să îndeplinească cerințele generale și specifice privind parametrul „ PFAS ”, astfel cum este prevăzut în anexa III la directivă. Metodele de analiză recomandate pentru parametrul „ suma PFAS ” sunt:

— EN 17892:2024 part A	(LC-MS, metoda prin injecție directă)
— EN 17892:2024 part B	(LC-MS, metoda prin îmbogățire SPE)

Părțile A și B din EN 17892 sunt proiectate și validate pentru toate cele 20 de substanțe vizate incluse în parametrul „ suma PFAS ” din directivă. EN 17892 este prima metodă standard care permite validarea completă pe baza unui test interlaboratoare european.

Se pot folosi alte metode echivalente standard, cu condiția ca acestea să îndeplinească cerințele generale și specifice privind parametrul „ PFAS ”, astfel cum se prevede în anexa III la directivă.

3.3.    Criteriile de performanță pentru metodele de analiză

3.3.1.   Limita de cuantificare

În prezentele orientări, se consideră că cerința privind limita de cuantificare de 30 % din parametrul valoric (0,10 μg/l), prevăzută la punctul 1 partea B din anexa III la directivă, atinge o limită de cuantificare medie de 1,5 ng/l pentru fiecare dintre cei 20 de compuși țintă, astfel încât să poată măsura 30 % (30 ng/l) din parametrul valoric „ suma PFAS ”.

Un sondaj realizat cu participarea laboratoarelor europene specializate [3] a demonstrat că limita de cuantificare medie pentru toate cele 20 de ținte PFAS a fost de 1,38 ng/l (rotunjită la 1,4 ng/l) în cazul metodei prin injecție directă (partea A) și de 1,28 ng/l (rotunjită la 1,3 ng/l) în cazul metodei pe bază de extracție în fază solidă (SPE) (partea B). Sondajul a arătat că ambele metode sunt, în principiu, conforme cu partea B din anexa III la directivă. Utilizatorul metodei ar trebui să valideze conformitatea limitelor de cuantificare pentru condițiile interne date.

Sondajul a mai arătat că ambele părți din EN 17892:2024 sunt în măsură să furnizeze limite de cuantificare conforme cu o valoare medie sub 1,5 ng/l. Abordarea SPE pare să fie mai sensibilă ca urmare a fazei de îmbogățire pe care o include. Laboratoarele ar trebui să manifeste suficientă sensibilitate, în concordanță cu cerințele directivei și cu sistemele de management al calității puse în aplicare (de exemplu EN ISO/IEC 17025). În condiții optime, ar trebui să fie realizabile limite de cuantificare de aproximativ 0,1 ng/l sau chiar mai mici. În acest interval de concentrații infime de urme, condițiile de mediu și de laborator reprezintă factorul limitativ pentru atingerea unor limite de cuantificare foarte scăzute.

3.3.2.   Incertitudinea de măsurare

Același sondaj realizat cu participarea laboratoarelor europene specializate [3] a demonstrat, de asemenea, că incertitudinile individuale extinse în materie de măsurare pot fi cu mult sub limita de 50 % prevăzută în directivă. Incertitudinile medii de măsurare pentru cele 20 de substanțe PFAS incluse în „ suma PFAS ” se situează în intervalul 23 % – 31 %, cu abateri standard cuprinse între 10 % și 16 % pentru partea A (injecție directă). Pentru partea B (îmbogățirea SPE), incertitudinile medii de măsurare au variat între 18 % și 39 %, deviațiile standard fiind cuprinse între 5 % și 17 %. Utilizatorul metodei ar trebui să valideze conformitatea incertitudinilor pentru condițiile interne date.

4.   Metode de analiză pentru monitorizarea „PFAS total”

4.1.    Domeniul de aplicare al metodelor

Gama de substanțe incluse în parametrul „ PFAS total ” este definită în directivă ca fiind „ totalitatea substanțelor perfluoroalchilate și polifluoroalchilate ”. Directiva nu oferă o definiție mai specifică a parametrului.

Singura definiție a PFAS disponibilă la momentul adoptării directivei și acceptată în linii mari a fost definiția tehnică a OCDE din 2018 [1]. Definiția respectivă a fost revizuită în 2021, și anume după adoptarea directivei [2]; în prezent, este inclusă și substanța acid trifluoroacetic (TFA). TFA, o substanță PFAS cu lanț ultrascurt, este o substanță hidrofilă, mobilă și persistentă, care intră în ciclul apei în principal prin degradarea diferitelor substanțe chimice fluorurate și din surse difuze de contaminare. Există numeroase surse posibile de TFA în sursele de apă brută, inclusiv pesticide, agenți frigorifici, epurarea apelor uzate și poluarea industrială.

Rezultatele disponibile ale monitorizării TFA din sursele de apă brută din statele membre indică faptul că concentrațiile de TFA la punctul de conformitate pot depăși în mod semnificativ parametrul valoric „ PFAS total ” prevăzut în directivă.

Efectele TFA asupra sănătății sunt evaluate în prezent de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pe baza celor mai recente cunoștințe științifice. În funcție de rezultatele acestei evaluări, OMS ar putea emite noi recomandări privind concentrațiile de TFA din apa potabilă.

Prezentele orientări tehnice includ recomandări privind modul de tratare a TFA în conformitate cu parametrul „ PFAS total ”.

4.2.    Metode de analiză

Metodele de analiză ar trebui să țină seama de specificațiile atât generale, cât și particulare privind parametrul „ PFAS ”, astfel cum este prevăzut în anexa III la directivă, „ Specificații pentru analiza parametrilor ”.

4.2.1.   Metode indicative utilizate pentru determinarea „PFAS total”

În prezent, nicio metodă analitică individuală nu este pe deplin capabilă să acopere sau să cuantifice toate substanțele posibile dintr-o clasă imensă de substanțe cu o gamă largă de greutăți moleculare, precum și cu diferite proprietăți chimice și structurale. În acest sens, fiecare metodă analitică pentru analiza urmelor organice trebuie considerată ca având „fereastra sa analitică proprie”, care poate fi mai largă sau mai restrânsă. Parametrul „ PFAS total ” este un parametru tipic de însumare și toate metodele recomandate pot furniza rezultate utile și o posibilitate de măsurare a acestuia. Pentru mai multe informații, consultați versiunea completă a raportului privind evaluarea tehnică și socioeconomică [3].

În prezent, metodele recomandate în prezentele orientări ca metode indicative pentru măsurarea parametrului „ PFAS total” nu sunt nici standardizate, nici armonizate; recomandările se referă la principiile analizei, dar nu oferă orientări cu privire la pregătirea eșantionului:

1.	Testul TOP (total oxidisable precursor assay - testul cu precursori oxidabili totali)

2.	EOF-CIC [cromatografie de schimb ionic prin combustie (CIC) după extracția fluorului (EOF)]

3.	LC-HRMS nedirijată și a produșilor suspecți (cromatografie lichidă combinată cu spectrometrie de masă de înaltă rezoluție)

1.

Metodele de testare TOP implică aplicarea oxidării cu persulfat în soluție alcalină. Metodele de testare TOP sunt specifice PFAS care oxidează în acizi carboxilici perfluorurați și prezintă un risc foarte mic de supraestimare a încărcării cu PFAS la un nivel care prezintă motive de îngrijorare. Compușii de eter perfluorurat și, posibil, alte clase nu oxidează în acizi carboxilici perfluorurați. Pe lângă riscurile de conversie incompletă a precursorilor, există un risc ridicat de subestimare a „PFAS total”. Toți produșii oxidativi trebuie cuantificați și sintetizați în rezultatele analitice indicative prezentate ca „ PFAS totalTOP ” în ng/l.

2.

Metodele EOF-CIC sunt incluzive și cantitative pentru „PFAS total” în conformitate cu directiva și există un risc scăzut de subestimare a încărcării cu PFAS la nivelul de îngrijorare. Metodele EOF actuale includ alte substanțe decât PFAS, cum ar fi substanțele anorganice și grupele CF, cum ar fi PF 6 - , BF 4 - și, posibil, alte specii de F-. Rezultatele cantitative furnizează concentrații extractibile de fluor (ng/l F) care trebuie convertite într-o concentrație masică PFAS indicativă (se recomandă echivalentele masice ale PFOA) pentru a putea fi comparate cu parametrul valoric. Factorul de conversie pentru obținerea PFOAeq (echivalentul PFOA) din concentrația masică de fluor este 1,45 (6). O concentrație masică de 345 ng/l F corespunde unei concentrații masice de 500 ng/l PFOAeq. Alți eventuali compuși fluorurați nu sunt bine studiați și pot duce la depășirea parametrului valoric de 0,50 μg/l (500 ng/l). Rezultatele analitice indicative sunt prezentate ca „ PFAS totalEOF-CIC,PFOAeq ” în ng/l PFOAeq .

3.

Analiza LC-HRMS, ca analiză nedirijată și a produșilor PFAS suspecți care utilizează LC combinată cu spectrometrie de masă de înaltă rezoluție [(HR)MS], nu depinde de disponibilitatea standardelor analitice individuale și, prin urmare, poate detecta un număr semnificativ mai mare de compuși decât analiza țintită (fereastră analitică largă). Este o metodă puternică pentru abordarea contaminării necunoscute, dar, deocamdată, metodele disponibile se bazează parțial pe știință și parțial pe opiniile experților și oferă doar rezultate semicantitative. Selectivitatea metodelor nedirijate și a produșilor suspecți depinde de fluxul de lucru al prelucrării datelor HRMS, oferind un nivel de specificitate mai scăzut decât analiza țintită. Riscul de rezultate fals negative și fals pozitive depinde de nivelul de semnificație cu care semnalele detectate pot fi raportate ca PFAS confirmate. Rezultatele analitice indicative sunt prezentate ca „ PFAS totalHRMS ” în ng/l . Niciuna dintre aceste trei metode indicative nu poate cuantifica cu exactitate parametrul „ PFAS total ”, dar pot furniza măsurători indicative ale acestuia. Pentru toate cele trei metode, pretratarea probelor este esențială. În unele cazuri, această etapă necesită o atenție deosebită pentru a realiza o mai bună armonizare și validare în viitor. Cele trei metode indicative nu au fost validate complet în ceea ce privește PFAS cu lanț ultrascurt (de exemplu TFA) și alte substanțe chimice organice fluorurate, cum ar fi produsele farmaceutice fluorurate, pesticidele fluorurate și produsele de degradare fluorurate ale acestora cu cel puțin o grupă -CF3 sau -CF2-. Mai precis, recuperarea TFA poate varia semnificativ de la un pretratament al eșantionului la altul. Prin urmare, se recomandă verificarea și documentarea recuperării TFA. O concentrație masică de 500 ng/l de TFA corespunde unei concentrații de aproximativ 250 ng/l F atunci când este calculată printr-o metodă specifică fluorului, precum EOF-CIC, cu condiția obținerii unei recuperări de 100 % a TFA. Mai multe informații pot fi găsite în versiunea completă a raportului privind evaluarea tehnică și socioeconomică [3]. Pentru majoritatea metodelor de mai sus lipsesc încă date fiabile privind incertitudinea de măsurare și LOQ. Aceasta înseamnă că nu este încă posibil să se asigure conformitatea cu cerințele de performanță analitică stabilite în partea B din anexa III la directivă pentru parametrul „ PFAS total ”. Prin urmare, se recomandă utilizarea acestor metode indicative împreună cu testări interlaboratoare, precum și dezvoltarea pretratamentelor și a datelor aferente pentru eliminarea PFAS. De asemenea, se recomandă includerea unor obiective pentru a asigura conformitatea cu cerințele din anexa III pentru „ PFAS total ”.

4.2.2.   Raportarea analitică a „PFAS total”

Pentru raportarea analitică a rezultatelor „ PFAS total ”, ar trebui evaluată contribuția PFAS cu lanț ultrascurt TFA în apa destinată consumului uman, deoarece concentrația de TFA ar putea depăși (în mod semnificativ) parametrul valoric prevăzut în directivă pentru „ PFAS total ”.

Comisia recomandă următoarea abordare pentru raportarea rezultatelor analitice ale „ PFAS total ”:

Etapa 1:	Se determină rezultatele analitice pentru parametrul „PFAS total” ([PFAS total]) prin utilizarea uneia din cele trei metode indicative de analiză recomandate, indicându-se metoda utilizată ([PFAS totalTOP], [PFAS totalEOF-CIC PFOAeq] sau [PFAS totalHRMS]).
Etapa 2:	Se determină rezultatul analitic pentru substanța TFA ([TFA]) cu ajutorul unei metode de analiză țintite. Metoda țintită ar trebui să respecte cerințele prevăzute în anexa III la directivă, în special cerințele din partea B pentru parametrul „PFAS total”.
Etapa 3:	Raportul analitic include raportarea [PFAS total], [TFA] și [PFAS total]-[TFA], indicându-se metoda indicativă și metoda țintită care au fost utilizate.
Etapa 4:	Dacă [PFAS total]-[TFA] < 0, se recomandă marcarea rezultatelor analitice raportate în etapa 3 ca fiind neconcludente.

5.   Referințe

[1]

OECD (2018): TOWARD A NEW COMPREHENSIVE GLOBAL DATABASE OF PER- AND POLYFLUOROALKYL SUBSTANCES (PFASs): Summary report on updating the OECD 2007 list of per- and polyfluoroalkyl substances. [Către o nouă bază de date globală a substanțelor perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (PFAS): Raport de sinteză privind actualizarea listei OCDE din 2007 a substanțelor perfluoroalchilate și polifluoroalchilate]. Editat de OECD Publishing, Paris (OCDE Series on Risk Management, 39).

[2]

OECD (2021): Reconciling Terminology of the Universe of Per- and Polyfluoroalkyl Substances: Recommendations and Practical Guidance (Reconcilierea terminologiei universale a substanțelor perfluoroalchilate și polifluoroalchilate: Recomandări și orientări practice). Editat de OECD Publishing, Paris (OCDE Series on Risk Management, 61).

[3]

Final report on the support for developing and drafting technical guidelines on PFAS substances under the recast Drinking Water Directive, Service contract No 090202/2023/890359/SER/ENV.C.2 (Raport final privind sprijinul pentru conceperea și elaborarea unor orientări tehnice privind substanțele PFAS în temeiul Directivei reformate privind apa potabilă, contractul de servicii nr. 090202/2023/890359/SER/ENV.C.2)

[4]

Directiva 2009/90/CE a Comisiei din 31 iulie 2009 de stabilire, în temeiul Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a specificațiilor tehnice pentru analiza chimică și monitorizarea stării apelor (JO L 201, 1.8.2009, p. 36).

[5]

EFSA (2020): Risk to human health related to the presence of perfluoroalkyl substances in food (Risc pentru sănătatea umană legat de prezența substanțelor perfluoroalchilate în produsele alimentare) (europa.eu)

---

(1)  Pentru PFAS, nomenclatorul indicat în OCDE (2021) [2] a fost aplicat în măsura în care este aplicabil.

(2)  Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2020 privind calitatea apei destinate consumului uman (reformare) (JO L 435, 23.12.2020, p. 1).

(3)  Parametrii și parametrii valorici pentru PFAS sunt incluși în partea B din anexa I la Directiva privind apa potabilă. Lista PFAS incluse în „Suma PFAS” este prevăzută la punctul 3 din partea B a anexei III.

(4)  Articolul 25 din Directiva reformată privind apa potabilă.

(5)  Trebuie remarcat faptul că cea mai bună LOQ actuală care poate fi obținută pentru o singură substanță PFAS este de aproximativ 0,1 ng/l sau chiar mai mică (prin metoda LC-MS/MS după îmbogățire, de exemplu prin EN 17892, partea B).

(6)  PFOAeq = [Concentrația F / (nF * MWF)] x MWPFOA = Concentrația F * 1,45 (unde nF =15, MWF = 19 g/mol și MWPFOA = 414 g/mol).