—

având în vedere Strategia UE privind drepturile copilului din 24 martie 2021,

—

având în vedere Garanția europeană pentru copii instituită prin Recomandarea (UE) 2021/1004 a Consiliului din 14 iunie 2021  (1),

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 9 iunie 2022 referitoare la Strategia UE privind drepturile copilului,

—

având în vedere Convenția ONU din 1951 privind statutul refugiaților și protocolul din 1967 la aceasta, Convenția ONU din 1954 privind statutul apatrizilor și Convenția ONU din 1961 privind reducerea cazurilor de apatridie,

—

având în vedere Convenția ONU din 1989 cu privire la drepturile copilului și protocoalele facultative la aceasta din 2000 cu privire la implicarea copiilor în conflicte armate și cu privire la vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă, precum și protocolul facultativ din 2011 referitor la o procedură de comunicare,

—

având în vedere reuniunile Consiliului de Securitate al ONU din 7 septembrie 2022 și din 10 ianuarie 2024, cu accent deosebit pe copiii ucraineni,

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 1 martie 2022 referitoare la agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei (2),

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 7 aprilie 2022 referitoare la protejarea de către UE a copiilor și tinerilor care fug din calea războiului din Ucraina (3),

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 15 septembrie 2022 referitoare la încălcările drepturilor omului în contextul deportării forțate de civili ucraineni și al adopției forțate de copii ucraineni în Rusia (4),

—

având în vedere Strategia Consiliului Europei pentru drepturile copilului (2022-2027) din 23 februarie 2022,

—

având în vedere Planul de acțiune al Consiliului Europei privind protecția persoanelor vulnerabile în contextul migrației și azilului în Europa (2021-2025) din 5 mai 2021,

—

având în vedere raportul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) privind tendințele la jumătatea anului (5),

—

având în vedere raportul Comisiei intitulat „Integrarea persoanelor care fug din Ucraina în UE: notă către Comisia Europeană” din mai 2023 (6),

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 5 octombrie 2023 referitoare la situația din Nagorno-Karabah după atacul Azerbaidjanului și amenințările constante la adresa Armeniei (7),

A.

întrucât copilăria este cea mai vulnerabilă perioadă a vieții umane chiar și în vremuri de pace și cu atât mai mult în vremuri de război; întrucât, în vremuri de război, copiii sunt adesea expuși unor riscuri fiziologice și psihologice ireversibile și, prin urmare, merită în mod constant atenție specială, îngrijire și protecție, mai ales în perioada de război;

B.

întrucât întreruperea prelungită a educației poate amplifica efectul negativ asupra stării de bine a copiilor strămutați, a competențelor lor sociale și a sănătății lor mintale, ducând la o nevoie sporită de intensificare a eforturilor de integrare în sistemele de învățământ ale statelor-gazdă;

C.

întrucât, ca urmare a unui conflict armat, cel puțin o treime și, în unele cazuri, până la jumătate dintre persoanele strămutate sunt minori;

D.

întrucât, potrivit datelor UNHCR, la jumătatea anului 2023, Armenia a găzduit 35 916 persoane protejate și/sau asistate de UNHCR; întrucât, din septembrie 2023, Armenia a mai găzduit alte 101 000 de persoane strămutate forțat din Nagorno-Karabah, atunci când întreaga populație din regiune și-a părăsit efectiv locuințele în urma unui alt atac al Azerbaidjanului asupra Nagorno-Karabah, după o blocadă de nouă luni asupra coridorului Lachin;

E.

întrucât, potrivit datelor UNHCR, la jumătatea anului 2023, Azerbaidjanul a găzduit 668 817 persoane protejate și/sau asistate de UNHCR;

F.

întrucât, potrivit datelor UNHCR, la jumătatea anului 2023, Georgia a găzduit 321 984 de persoane protejate și/sau asistate de UNHCR;

G.

întrucât, potrivit datelor UNHCR, la jumătatea anului 2023, Republica Moldova a găzduit 112 047 de persoane protejate și/sau asistate de UNHCR;

H.

întrucât, potrivit datelor UNHCR, la jumătatea anului 2023, Ucraina a găzduit 6 748 413 persoane protejate și/sau asistate de UNHCR;

I.

întrucât copiii ucraineni plătesc prețul suprem în război, 528 de copii ucraineni fiind uciși și 1 226 răniți, 1,8 milioane fiind nevoiți să se refugieze în țările învecinate, iar alte 2,5 milioane fiind strămutați în interiorul Ucrainei;

J.

întrucât, potrivit datelor UNHCR, între 30 % și 50 % din cei aproximativ 5,9 milioane de refugiați ucraineni din întreaga Europă sunt copii și doar aproximativ jumătate dintre aceștia au fost înscriși în școlile din țările-gazdă pentru anul școlar 2022-2023 (8);

K.

întrucât marea majoritate a refugiaților din Ucraina au rămas în Europa, inclusiv în UE și în țările Parteneriatului estic; întrucât unele state membre ale UE găzduiesc un număr mare de refugiați din Ucraina, atât în cifre absolute, cât și proporțional cu populația țării-gazdă;

L.

întrucât vecinii direcți și cei mai apropiați geografic de Ucraina au găzduit un număr foarte mare de copii ucraineni și au mobilizat resurse semnificative pentru locuințe, sprijin social și educație, inclusiv la nivel local și la nivelul societății civile;

M.

întrucât, de la începutul războiului de agresiune la scară largă, circa 20 000 de copii ucraineni au fost deportați în Rusia și Belarus sau sunt deținuți în teritoriile ocupate; întrucât Curtea Penală Internațională a emis mandate internaționale de arestare pentru Vladimir Putin și Maria Lvova-Belova, având în vedere răspunderea pe care o poartă pentru crima de război reprezentată de deportarea ilegală și pentru transferul ilegal al copiilor din teritoriile ocupate ale Ucrainei în Rusia; întrucât mai puțin de 400 de copii deportați au fost înapoiați Ucrainei și au revenit în sânul familiilor lor;

N.

întrucât transferul și adopția forțată de copii ucraineni în Rusia reprezintă o nedreptate intolerabilă și care riscă să devină o nedreptate ireversibilă dacă nu se iau urgent măsuri; întrucât informațiile privind copiii transferați forțat nu sunt disponibile din cauza accesului limitat al organizațiilor umanitare internaționale și a lipsei de cooperare a Rusiei;

O.

întrucât raportul lui Lodewijk Asscher, consilier special pentru Ucraina, privind integrarea persoanelor care fug din Ucraina în UE a oferit unele orientări care sunt relevante și pentru integrarea copiilor și a recomandat îmbunătățirea integrării copiilor, printre altele, prin creșterea numărului de înscrieri la școlile locale pentru a depăși „dilema așteptării”;

P.

întrucât, în perioade de conflict, protecția identității juridice a copiilor este expusă unui risc mai mare din cauza vulnerabilității lor inerente, în special în cazul minorilor neînsoțiți;

Q.

întrucât, în regiunea Parteneriatului estic, practica plasării copiilor care au nevoie de familii în centre de îngrijire instituționalizată este o moștenire din trecut care ar trebui abordată prin promovarea cât mai insistentă a tranziției către îngrijirea în familie;

R.

întrucât Convenția ONU privind statutul refugiaților obligă statele să acorde „refugiaților același tratament ca și cetățenilor lor în ceea ce privește învățământul primar” și „să acorde refugiaților un tratament cât mai favorabil posibil și, în orice caz, nu mai puțin favorabil decât cel acordat străinilor în general, în aceleași împrejurări, în privința formelor de educație, altele decât învățământul primar”;

S.

întrucât Convenția ONU cu privire la drepturile copilului obligă statele să acorde drepturile prevăzute în convenție tuturor persoanelor cu vârsta sub 18 ani și aflate sub jurisdicția lor, fără discriminare, iar cele trei protocoale facultative ale acesteia prevăd măsuri de protecție suplimentare pentru toți copiii, inclusiv pentru minorii care fug din calea conflictelor armate;

T.

întrucât Convenția ONU cu privire la drepturile copilului pune accentul pe conceptele de „interes superior” al copilului și de „participare” a copiilor la procesele decizionale care îi afectează, ținând seama de vârsta și maturitatea lor;

U.

întrucât convenția ONU recunoaște că, deși copiii au drepturi inerente ca indivizi, exercitarea multora dintre aceste drepturi este posibilă printr-o relație și, prin urmare, convenția pune totodată accentul pe familie și pe comunitate;

V.

întrucât politicile ar trebui să vizeze eliminarea standardelor duble care măresc decalajul dintre persoanele strămutate, inclusiv copiii din diferite contexte, prevenind tensiunile sociale din comunitățile-gazdă și depunând eforturi pentru a le atenua și elimina;

W.

întrucât UE și țările Parteneriatului estic ar trebui să facă un bilanț al lecțiilor învățate și schimb de bune practici, pregătindu-se totodată să abordeze „oboseala solidarității” și „dilema așteptării” pentru persoanele strămutate care intenționează să se integreze pe termen lung în comunitățile-gazdă sau să se întoarcă înapoi cu prima ocazie potrivită;

X.

întrucât blocada de nouă luni din Nagorno-Karabah și strămutarea forțată ulterioară a populației sale au afectat în mod deosebit grupurile vulnerabile, inclusiv copiii,

1.

subliniază principiile fundamentale stabilite în Convenția cu privire la drepturile copilului, care ar trebui să îndrume constant toate politicile privind copiii, în special interesul superior al copilului, nediscriminarea și participarea;

2.

rămâne convinsă că cel mai bine pentru un copil este să fie într-o familie, cu excepția cazului în care circumstanțele împiedică acest lucru, de exemplu în caz de abuz în familie; recomandă, prin urmare, ca toți actorii să favorizeze, ori de câte ori este posibil, soluțiile bazate pe familie, în interesul superior al copilului, inclusiv prin identificarea familiei unui minor neînsoțit;

3.

solicită creșterea ajutorului umanitar și financiar acordat Ucrainei pentru a răspunde nevoilor copiilor strămutați temporar în țările UE ca urmare a invaziei militare la scară largă a Ucrainei de către Rusia; solicită facilitarea schimbului rapid de informații cu privire la situația copiilor strămutați temporar în afara Ucrainei;

4.

exprimă necesitatea de a oferi servicii de îngrijire de calitate copiilor evacuați din centrele de îngrijire instituționalizată din Ucraina, în special celor cu dizabilități sau cu nevoi speciale, ținând seama de interesele lor și păstrând totodată legături strânse cu reprezentanții lor legali sau cu persoanele însoțitoare din Ucraina;

5.

solicită furnizarea de informații clare copiilor evacuați și familiilor cu copii despre specificul legislației naționale a țării-gazdă în ceea ce privește îngrijirea și educația copilului, într-o limbă pe care o înțeleg și ținând seama de nivelul de dezvoltare al copilului;

6.

subliniază că, în perioada legii marțiale din Ucraina, autoritățile statului în cauză sunt împiedicate să ia decizii cu privire la adopția ilegală a copiilor care sunt cetățeni ucraineni;

7.

invită toți actorii să acorde o atenție deosebită aplicării principiului nediscriminării pentru a se asigura că nu se face nicio diferențiere în exercitarea drepturilor unui copil, din niciun motiv, în special în ceea ce privește statutul juridic al copilului, fie că este cetățean, străin, refugiat, neînsoțit, apatrid etc.; recomandă ca toți actorii să elaboreze și să aplice politici care să pună un accent puternic pe evitarea standardelor duble, fără nicio diferențiere în ceea ce privește drepturile, serviciile și oportunitățile de care beneficiază diferitele grupuri de copii strămutați sau persoanele strămutate în general;

8.

invită toți actorii să își continue eforturile pentru ca copiii să poată participa la procesele decizionale care privesc aspecte legate de viața lor, ținând seama de vârsta și de maturitatea lor; subliniază că acest lucru necesită resurse și capacități adecvate, inclusiv profesioniști specializați, de exemplu pentru a intervieva și a avea grijă de minori în funcție de vârsta și de maturitatea lor, înainte de a le acorda statutul adecvat;

9.

ia act de faptul că strămutarea minorilor, la fel ca toate celelalte tipuri de strămutare, ar trebui să aibă loc în regiuni aflate în imediata apropiere a țării de origine; subliniază totuși că nu ar trebui să se aștepte ca țările învecinate să suporte singure această povară;

10.

condamnă instrumentalizarea sau folosirea drept armă a minorilor strămutați și a strămutării în general; subliniază că starea de bine a persoanelor strămutate, inclusiv a copiilor, ar trebui să se afle în centrul politicilor, pentru ca aceste persoane să poată duce o viață demnă și sigură și să poate alege să facă demersuri pentru a se întoarce acasă dacă și când se ivește ocazia;

11.

recomandă ca statele să dispună de proceduri adecvate și rapide și de capacități administrative pentru acordarea statutului juridic și pentru refacerea sau emiterea documentelor tuturor persoanelor strămutate din jurisdicția lor, inclusiv și mai ales copiilor strămutați, acest lucru fiind esențial pentru a putea beneficia de toate drepturile, serviciile și oportunitățile legate de un astfel de statut;

12.

subliniază importanța serviciilor de îngrijire profesională temporară a copiilor neînsoțiți pentru toți actorii implicați, inclusiv a celor furnizate de profesioniști instruiți în domeniul îngrijirii substitutive, lucrători de caz, interpreți și profesioniști din domeniul sănătății mintale;

13.

recomandă tuturor actorilor să depună eforturi suplimentare în cazul copiilor strămutați pentru a-i proteja împotriva violenței de gen, a traficului și a exploatării, în special în cazul copiilor neînsoțiți și al copiilor care provin din centre de îngrijire instituționalizată; subliniază necesitatea unor politici specifice suplimentare pentru a preveni separarea familiei, inclusiv a fraților și surorilor, și pentru a asigura reîntregirea familiei și crearea de legături de familie;

14.

subliniază importanța acordării de asistență psihosocială corespunzătoare pentru a face față stresului, separării, pierderii și traumei cauzate de război și de strămutare, precum și dificultăților apărute după migrație, inclusiv posibilității de discriminare în țara-gazdă și reconfigurării vieții de familie; subliniază, de asemenea, că este important ca serviciile de sprijin și consiliere în caz de traumă să devină mai accesibile și mai abordabile ca preț;

15.

subliniază că, printre drepturile, serviciile și oportunitățile pentru copiii strămutați, accesul la asistență medicală și la educație este extrem de important; ia act de perturbarea educației copiilor strămutați și atrage atenția asupra provocării suplimentare pe care o reprezintă învățarea unei limbi străine, care necesită resurse și structuri pentru cursuri suplimentare, cum ar fi cursuri de limbi străine și acces de la distanță la educație la domiciliu, precum și pregătirea profesională a cadrelor didactice și a personalului școlar pentru a sprijini integrarea copiilor strămutați în sistemele de învățământ din țara-gazdă; recomandă ca toți actorii să acorde o atenție deosebită copiilor strămutați cu dizabilități și să asigure sprijin educațional specializat pentru cei cu nevoi suplimentare;

16.

invită statele să sprijine orice inițiativă care le oferă copiilor și tinerilor strămutați oportunități de interacțiune socială, de schimburi culturale și de exprimare creativă, cu scopul de a îmbunătăți integrarea acestora în țările-gazdă;

17.

recomandă tuturor actorilor să depună eforturi în vederea găsirii unor soluții pentru locuințe permanente și a unor oportunități formale care să genereze venituri pentru toate persoanele strămutate, cu accent pe perspective de angajare cu forme legale pentru părinți și tutori legali;

18.

invită statele să acționeze plecând de la ipoteza că necesitatea îngrijirii copiilor strămutați va continua pe o perioadă nedeterminată, mai degrabă decât să creeze o infrastructură pentru îngrijirea copiilor bazată exclusiv pe ipoteza unei perturbări temporare a cererii obișnuite;

19.

subliniază importanța crucială a sprijinului și finanțării adecvate pentru mediile de găzduire, inclusiv pentru familii, școli și comunități; subliniază că este necesară alocarea de fonduri adecvate la nivel de municipalitate, deoarece majoritatea măsurilor de sprijin imediat trebuie puse în aplicare la acest nivel; subliniază că aceasta este o condiție prealabilă necesară pentru prevenirea și eliminarea tensiunilor sociale și a nemulțumirilor reale sau imaginare care pot fi manipulate de anumiți actori, de la nivel local până la nivel geopolitic, cu scopul de a crește tensiunile sociale și de a răspândi dezinformarea;

20.

felicită guvernul georgian pentru decizia sa de a oferi acces simplificat la școlarizare elevilor ucraineni care, ca urmare a ostilităților din Ucraina, nu își pot continua studiile în Ucraina și își exprimă dorința de a-și continua studiile în Georgia; ia act de faptul că vor fi inaugurate secții de limbă ucraineană în școlile din Tbilisi pentru a le oferi ucrainenilor posibilitatea de a studia în limba lor maternă; salută introducerea unei serii de prestații pentru copiii ucraineni strămutați care s-au stabilit în Tbilisi; subliniază procesele simplificate de înregistrare în grădinițe și universități, printre alte inițiative;

21.

recomandă ca toți actorii să elaboreze și să pună în aplicare politici care să ia în considerare dilema integrării față de așteptarea întoarcerii în țara de origine; ia act de faptul că copiii strămutați și familiile lor ar putea întâmpina bariere suplimentare de ordin psihologic în calea integrării lor depline în mediile gazdă, deoarece ar putea crede sau simți că o astfel de integrare se opune speranței lor de a se întoarce acasă; atrage atenția asupra nevoii de sprijin suplimentar, inclusiv sprijin social și psihologic, pentru a-i ajuta pe copiii strămutați să dobândească toate competențele necesare, inclusiv cunoștințe de limbă și orice alte competențe, pentru a duce o viață normală în comunitate cât mai curând posibil;

22.

afirmă din nou că strămutarea forțată și deportarea continuă în Rusia și Belarus a copiilor ucraineni, inclusiv a celor din centrele de îngrijire instituționalizată, și adopția forțată a acestora de către familii ruse încalcă dreptul ucrainean și dreptul internațional; subliniază că transferul forțat al copiilor dintr-un grup în altul reprezintă o crimă de genocid, în conformitate cu articolul II din Convenția pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid; cere autorităților ruse și belaruse să asigure reîntoarcerea imediată în Ucraina a tuturor copiilor ucraineni pentru a-i reuni cu familiile lor; laudă eforturile organizațiilor locale ucrainene care, de la caz la caz, ajută părinții și familiile să își caute copiii și să lupte pentru ca aceștia să se întoarcă acasă în siguranță;

23.

invită Rusia să își respecte pe deplin obligațiile care îi revin în temeiul dreptului internațional și al dreptului internațional umanitar și să înceteze imediat transferul forțat al minorilor din Ucraina în Rusia și adopția lor forțată; solicită Rusiei să furnizeze informații cu privire la locul în care se află toți minorii transferați forțat, să ofere organizațiilor umanitare internaționale acces la locurile în care sunt ținuți minorii transferați forțat și să permită transferul lor în condiții de siguranță către Ucraina sau către o țară terță;

24.

salută declarația comună a Armeniei și Azerbaidjanului prin care se anunță eliberarea reciprocă a deținuților și se reconfirmă intenția lor de a-și normaliza relațiile și de a încheia un tratat de pace bazat pe respectarea reciprocă a principiului suveranității și integrității teritoriale;

25.

solicită UE și statelor membre să crească în ansamblu ajutorul umanitar și financiar de care are nevoie Armenia prin sprijin bugetar direct și organizații internaționale, pentru a răspunde nevoilor minorilor aflați în rândul populației strămutate forțat din Nagorno-Karabah;

26.

încredințează copreședinților sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintei Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, comisarului pentru vecinătate și extindere, Serviciului European de Acțiune Externă, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE și ale țărilor Parteneriatului estic.