(1)   Indemnizația primită de un deputat pentru exercitarea unui mandat în alt parlament în același timp cu mandatul în Parlamentul European se scade din indemnizația prevăzută la articolul 10 din statut.

(2)   În sensul prezentului articol, „alt parlament” înseamnă orice parlament cu putere legislativă înființat pe teritoriul unui stat membru, care nu intră sub incidența articolului 7 alineatul (2) din Actul privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct (3).

(3)   Calculul se efectuează plecând de la cuantumul total al fiecăreia dintre cele două indemnizații înainte de deducerea fiscală.

(4)   Deputații au obligația să declare în declarația privind interesele financiare orice mandat exercitat în sensul alineatului (1) și orice indemnizație primită în această calitate.

(1)   În temeiul articolului 18 din statut și în aplicarea, mutatis mutandis, a reglementării stabilite de comun acord de instituțiile Comunităților Europene (4) (denumită în continuare „reglementarea RCAM”) și a dispozițiilor generale de punere în aplicare a acesteia (5), au dreptul la rambursarea a două treimi din cheltuielile suportate în caz de boală, în timpul sarcinii sau la nașterea unui copil următoarele persoane:

Persoanele menționate la literele (a) și (b) de la prezentul alineat își pot alege în mod liber medicul, spitalul sau clinica, astfel cum se prevede la articolul 19 alineatul (1) din reglementarea RCAM.

(2)   În ceea ce privește persoanele menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) din prezentul articol, atunci când se aplică articolul 24 alineatul (2) din reglementarea RCAM, trimiterea la remunerația de bază lunară în conformitate cu Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (6) (denumit în continuare „Statutul funcționarilor”) se referă la indemnizația stabilită în conformitate cu articolul 10 din statut.

(3)   Rambursările prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol se efectuează din bugetul Parlamentului. Se aplică articolul 72 alineatele (3) și (4) din Statutul funcționarilor și articolul 20 alineatul (6) din reglementarea RCAM.

(4)   În sensul articolului 30 din reglementarea RCAM, poate fi acordat un avans numai sub forma achitării directe a cheltuielilor de spitalizare. Partea din cheltuielile care rămân în sarcina beneficiarilor prevăzuți la alineatul (1) din prezentul articol, după aplicarea nivelului de rambursare, se restituie Parlamentului în condițiile prevăzute la articolul 30 alineatele (2) și (3) din reglementarea RCAM.

(5)   Deputații și foștii deputați care beneficiază de indemnizația tranzitorie prevăzută la articolul 13 din statut sau de pensie în temeiul articolelor 14 și 15 din statut pot renunța la dreptul la rambursarea cheltuielilor medicale prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, cu efect din prima zi a lunii care urmează datei la care cererea a fost depusă. Renunțarea respectivă are efect retroactiv de la data începerii primului mandat al deputatului în cauză, în cazul în care cererea respectivă este depusă în termen de trei luni de la data menționată a începerii mandatului, cu condiția ca deputatul în cauză să nu fi solicitat nicio rambursare a cheltuielilor medicale în perioada respectivă.

În cazul în care beneficiarul renunță la dreptul său la rambursarea cheltuielilor medicale, acesta are dreptul la rambursarea a două treimi din contribuția datorată pentru asigurarea de sănătate, până la o sumă maximă de 400 EUR pe lună.

(6)   Deputații sau foștii deputați care, în temeiul alineatului (5), renunță la dreptul lor la rambursarea cheltuielilor medicale, nu au dreptul de a reveni la regimul de rambursare a cheltuielilor medicale prevăzut la alineatul (1) înainte de trecerea unei perioade de douăsprezece luni de la data la care respectiva renunțare a produs efecte. În același fel, orice modificare ulterioară, fie că este vorba de reafilierea la sistemul care reglementează rambursarea cheltuielilor medicale prevăzut la alineatul (1), fie de renunțarea la acest drept, poate fi făcută doar după o perioadă minimă de douăsprezece luni.

Fără a aduce atingere primului paragraf, cererile ulterioare de modificare vor intra în vigoare în prima zi a lunii următoare datei depunerii lor.

(7)   Prezentul articol se aplică și foștilor deputați care primesc indemnizația tranzitorie menționată la articolul 13 din statut, în perioada care începe în prima zi care urmează încheierii funcțiilor acestora și până la data de la care au dreptul la indemnizația tranzitorie.

(8)   Prezentul articol se aplică, de asemenea, foștilor deputați care primesc pensia pentru limită de vârstă menționată la articolul 52, în perioada care începe în prima zi care urmează încheierii funcțiilor acestora și până la data de la care au dreptul la pensie, cu condiția să fi îndeplinit cerințele stabilite la articolul 52 alineatul (1) înainte de încheierea funcțiilor de deputat.

(1)   Deputații au dreptul, în condițiile prevăzute în contractul de asigurare, la:

(2)   Două treimi din primele de asigurare datorate se plătesc din bugetul Parlamentului și o treime sunt suportate de deputați. Contribuția fiecărui deputat se reține direct din indemnizația prevăzută la articolul 10 din statut.

(3)   Dispozițiile prezentului articol se aplică deputaților de la începutul mandatului, cu excepția cazului în care aceștia informează în scris Secretarul General cu privire la faptul că renunță la dreptul de a beneficia de protecția conferită de asigurare. În acest caz, dreptul la protecția conferită de asigurare se stinge în ultima zi a lunii în care a fost comunicată renunțarea.

(1)   Clauzele poliței de asigurare împotriva accidentelor prevăd asigurarea deputaților împotriva accidentelor, care pot surveni oriunde în lume, pe durata exercitării mandatului parlamentar.

(2)   Clauzele poliței de asigurare împotriva accidentelor prevăd:

(3)   Deputaților li se aplică mutatis mutandis reglementarea comună, cu excepția dispozițiilor referitoare la bolile profesionale și renta viageră, precum și a dispozițiilor a căror punere în aplicare este indisolubil legată de statutul funcționarilor.

Se aplică procedura de contestație stabilită la articolul 76 din prezentele norme de aplicare.

Președintele Parlamentului exercită, în privința deputaților, competențele autorității care efectuează numirile, prevăzute de regimul comun.

Recunoașterea unei invalidități permanente totale sau parțiale în temeiul prezentului articol și al regimului comun nu împiedică aplicarea articolului 15 din statut. De asemenea, aplicarea articolului 15 din statut nu împiedică recunoașterea invalidității permanente totale sau parțiale în temeiul prezentului articol și al regimului comun.

(4)   În condițiile stabilite de reglementarea comună, sunt acoperite, de asemenea, cheltuielile medicale, farmaceutice, de spitalizare, chirurgicale, de protezare, de radiografie, de masaj și de ortopedie, precum și facturile emise de clinici, cheltuielile de transport și toate cheltuielile similare suportate în urma unui accident. Cu toate acestea, rambursarea intervine numai după epuizarea și pentru completarea sumei plătite persoanei în cauză în temeiul dispozițiilor privind rambursarea cheltuielilor în caz de boală prevăzute la articolul 18 din statut.

(1)   Clauzele poliței de asigurare în caz de furt sau pierdere de obiecte personale prevăd:

(2)   Furturile sau pierderile suferite în afara localurilor Parlamentului sunt asigurate numai dacă, în momentul furtului sau al pierderii, deputatul în cauză se află în deplasare în cadrul unei deplasări finanțate de Parlament sau de unul dintre grupurile politice. În cazul în care furtul s-a produs în localurile Parlamentului, acesta este compensat numai cu condiția ca bunul sau obiectul furat să fi fost păstrat într-un loc sigur.

(3)   În cazul furtului sau pierderilor de bani produse în afara localurilor Parlamentului și pentru care s-a depus o plângere la poliție, se asigură o acoperire în limita sumei de 250 EUR dacă, împreună cu banii pierduți sau furați, au fost pierdute sau furate și alte obiecte personale. Nu sunt acoperite de asigurare furturile sau pierderea banilor produse în localurile Parlamentului.

(4)   În cazul pierderii temporare, timp de peste douăsprezece ore, sau al pierderii definitive a bagajelor de către un transportator, care survine cu ocazia călătoriei deputatului în cadrul unei deplasări finanțate de Parlament sau de unul dintre grupurile politice către o altă destinație decât locul său de reședință, cheltuielile suportate de deputat pentru a cumpăra sau închiria bunuri personale se asigură în limita sumei de 500 EUR.

(5)   Furtul sau pierderea bunurilor personale care se produce în afara localurilor Parlamentului se semnalează de deputat autorităților de poliție. Furtul produs în localurile Parlamentului se semnalează serviciului de securitate al Parlamentului.

(6)   Toate furturile și pierderile se declară, în termen de opt zile, Secretarului General. Formularul de declarație trebuie să fie însoțit de factura obiectului pierdut sau furat sau, în lipsa acesteia, de factura obiectului înlocuitor, dacă suma depășește 700 EUR.

(7)   Asigurarea nu acoperă furturile și pierderile asigurate printr-o poliță de asigurare privată subscrisă de deputat.

(1)   Deputații au dreptul la asistență acordată de colaboratori personali pe care îi pot alege în mod liber. Parlamentul suportă cheltuielile reale efectuate și care rezultă în totalitate și exclusiv din angajarea unuia sau mai multor asistenți sau din recurgerea la prestatori de servicii în conformitate cu prezentele norme de aplicare și în condițiile stabilite de Birou.

(2)   Se suportă numai cheltuielile necesare pentru asigurarea asistenței necesare care este direct legată de exercitarea de către deputați a mandatului parlamentar. Nu se suportă în niciun caz cheltuielile de natură privată efectuate de deputați.

(3)   Cheltuielile sunt suportate pe toată durata mandatului deputaților. Cheltuielile pot fi decontate numai în cazul în care au fost suportate cel târziu:

(4)   Cuantumul lunar maxim al cheltuielilor suportate pentru toți colaboratorii personali menționați la articolul 30 este de 28 696 EUR, cu efect de la 1 iulie 2023.

(5)   Dacă mandatul deputatului nu începe în prima zi a lunii sau nu se încheie în ultima zi a lunii, suportarea cheltuielilor de asistență parlamentară pentru luna respectivă se calculează proporțional.

(6)   Orice sold neutilizat din indemnizația lunară prevăzută la alineatul (4) acumulat la sfârșitul exercițiului financiar se reportează pentru exercițiul financiar următor, până la cuantumul indemnizației lunare prevăzute la alineatul respectiv.

(1)   Deputații pot să recurgă la:

(2)   Doi sau mai mulți deputați pot constitui o grupare pentru a angaja sau a folosi împreună serviciile unuia sau mai multor asistenți, astfel cum sunt menționați la alineatul (1), sau ale unuia sau mai multor stagiari, cu condiția să facă acest lucru în scris și utilizând modelul de acord aprobat de ordonatorul de credite competent. În aceste cazuri, deputații respectivi desemnează dintre ei deputatul sau deputații autorizați să semneze contractele sau să depună cererile de recrutare în numele grupării. Denumirea dată grupului nu conține nicio referire la un partid, o fundație sau o mișcare politică.

Deputații prezintă serviciului competent al Parlamentului o declarație scrisă prin care stabilesc repartizarea cotelor-părți respective care se deduc din suma prevăzută la articolul 29 alineatul (4). Cota maximă a fiecărui deputat în cadrul grupării nu poate depăși 80 %.

În scopul calculării numărului de contracte pentru fiecare deputat, fiecare asistent sau stagiar recrutat pentru o grupare de deputați este repartizat unuia dintre deputații participanți, desemnat de deputatul de referință.

(3)   Articolele 32-40 nu se aplică asistenților parlamentari acreditați.

(4)   Pot fi, de asemenea, suportate cheltuielile efectuate în cadrul acordurilor de stagiu, stabilite pe baza condițiilor prevăzute de Birou.

(5)   Deputații pot, de asemenea, să recurgă la persoane fizice stabilite sau la persoane juridice înregistrate într-un stat membru, care le acordă servicii specializate și clar identificate și cu care au încheiat un contract de servicii în conformitate cu dreptul intern aplicabil și cu condițiile prevăzute în prezentul capitol. Acești prestatori de servicii trebuie să aibă calificările sau experiența corespunzătoare în prestarea serviciilor în cauză.

Persoanele juridice care prestează servicii al căror cost depășește 60 000 EUR, inclusiv TVA, trebuie să fi fost înregistrate într-un stat membru și să fi fost active în domeniul respectiv timp de cel puțin un an la data începerii contractului încheiat cu deputatul.

Cu excepția serviciilor prestate de asistenții locali în temeiul alineatului (1) litera (b), în cazul în care costul serviciilor depășește 60 000 EUR, inclusiv TVA, prestatorul de servicii este selectat printr-o procedură de achiziții publice. Acest prag se aplică, în mod cumulat, în cazul unei serii de contracte care vizează servicii similare prestate de același prestator. La procedura de achiziții trebuie să participe cel puțin cinci candidați complet independenți. O decizie privind atribuirea contractului poate fi luată numai dacă au fost depuse cel puțin trei oferte valabile. Contractul se atribuie ofertei celei mai avantajoase din punctul de vedere al raportului calitate-preț.

(6)   Serviciile furnizate nu pot include punerea la dispoziție de personal, cu excepția cazului serviciilor temporare asigurate de prestatori care pun la dispoziție personal în mod profesionist și regulat și care sunt autorizați să facă acest lucru în temeiul dreptului intern.

Serviciile prestate în temeiul alineatului (1) litera (b) nu pot fi subcontractate. Serviciile prestate în temeiul alineatului (5) pot fi subcontractate numai din motive justificate în mod corespunzător, după informarea serviciului competent al Parlamentului și, în orice caz, numai pentru cel mult 20 % din valoarea totală a contractului în cauză.

(7)   Biroul adoptă o listă de cheltuieli care pot fi suportate din indemnizația pentru asistență parlamentară (9).

(8)   Numele asistenților și stagiarilor, precum și numele sau denumirile comerciale ale prestatorilor de servicii și ale agenților de plată se publică, pe durata contractului, pe pagina de internet a Parlamentului, împreună cu numele deputatului sau ale deputaților pe care îi asistă.

Asistenții, stagiarii, prestatorii de servicii și agenții de plată și deputatul în cauză pot, din motive justificate în mod corespunzător, cum ar fi protecția siguranței lor sau pentru că, deși este încă activ, contractul în cauză a fost suspendat sau încheiat, să solicite în scris Secretarului General ca numele lor sau denumirile lor comerciale să nu fie publicate pe pagina de internet a Parlamentului. Secretarul General decide dacă aprobă sau nu această cerere. Toate părțile în cauză sunt informate cu privire la decizia respectivă.

(9)   Indiferent de programul lor de lucru, numărul asistenților repartizați unui deputat la un moment dat nu poate fi, în cazul asistenților parlamentari acreditați, mai mare de patru, iar în cazul asistenților locali, mai mare de zece. În mod excepțional și pentru o perioadă de maxim o lună, numărul maxim de asistenți parlamentari acreditați poate fi mărit la cinci atunci când acest lucru este necesar pentru a facilita tranziția între contractele de muncă a doi asistenți.

Asistenții parlamentari acreditați recrutați pentru a compensa absența justificată în mod corespunzător a unui asistent parlamentar acreditat în conformitate cu articolul 18 alineatul (6) din normele de aplicare a titlului VII din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (10) nu sunt luați în considerare la calcularea numărului maxim prevăzut la primul paragraf de la prezentul alineat.

(10)   Atunci când oferă indicații cu privire la încadrarea în grad a asistenților lor parlamentari acreditați, deputații ar trebui să țină seama de calificările și experiența lor, de sarcinile care le revin, de posibilitatea de a avansa în carieră și de necesitatea de a asigura o bună gestiune financiară.

(11)   Cel puțin 40 % din suma prevăzută la articolul 29 alineatul (4) din prezentele norme de aplicare este rezervată pentru plata cheltuielilor care decurg din titlul VII al Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene. Prin urmare, toate celelalte cheltuieli aferente asistenței parlamentare, cu excepția celor care decurg din titlul VII al Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, nu pot depăși împreună 60 % din cuantumul prevăzut la articolul 29 alineatul (4) din prezentele norme de aplicare.

De asemenea, cheltuielile legate de prestarea de servicii menționate la prezentul articol nu pot depăși 20 % din cuantumul prevăzut la articolul 29 alineatul (4).

Aceste limite sunt calculate pentru fiecare exercițiu financiar agregând cuantumurile lunare menționate la articolul 29 alineatul (4) și adăugând eventualele sume reportate în exercițiul financiar următor conform articolului 29 alineatul (6), în mod proporțional.

(12)   Parlamentul suportă cheltuielile aferente persoanelor fizice angajate de deputați ca asistenți locali sau pentru furnizarea de servicii specializate în funcție de salariile brute sau de onorariile fără TVA, în limita plafoanelor lunare. Plafoanele respective sunt stabilite de Birou în conformitate cu alineatul (13) și pot fi adaptate de Birou în fiecare an. Plafoanele aplicabile se publică pe pagina de internet a Parlamentului.

(13)   Plafoanele reprezintă de trei ori și jumătate cuantumul de referință. Prin cuantumul de referință se înțelege a douăsprezecea parte din suma publicată de Eurostat ca fiind remunerația brută anuală medie a unui angajat cu normă întreagă în statul membru în care a fost ales deputatul.

Cu toate acestea, plafoanele calculate astfel nu sunt mai mici decât salariul de bază al unui asistent parlamentar acreditat de gradul 6 și nici mai mari decât salariul de bază al unui asistent parlamentar acreditat de gradul 19.

Eventualele prime sunt suportate numai în limita plafoanelor menționate anterior, calculate anual și limitate la o șesime din câștigurile salariale brute anuale ale asistentului.

Plafoanele se reduc proporțional în cazul în care asistentul local lucrează cu fracțiune de normă sau în cazul în care acesta nu lucrează o lună întreagă.

(14)   Salariul brut al unui asistent local care trebuie, în principal, să îndeplinească sarcini de asistență administrativă și de secretariat, dar și sarcini de redactare și de consiliere nu depășește 60 % din plafoanele lunare stabilite de Birou în conformitate cu alineatul (13).

Salariul brut al unui asistent local care trebuie, în principal, să îndeplinească sarcini de redactare și de consiliere, dar și sarcini de asistență administrativă și de secretariat nu depășește 70 % din plafoanele lunare stabilite de Birou în conformitate cu alineatul (13), cu excepția cazului în care asistentul local deține o diplomă care atestă absolvirea cu succes a unor studii universitare cu o durată de cel puțin trei ani sau are o experiență profesională de nivel echivalent.

(15)   Parlamentul suportă cheltuielile reale de deplasare realizate de asistenții locali pentru a efectua, la cererea deputatului, deplasări ocazionale legate de exercitarea atribuțiilor lor. Deplasările în interes de serviciu legate de sesiunile plenare ale Parlamentului sunt considerate ocazionale.

Aceste cheltuieli sunt suportate la prezentarea documentelor justificative.

Se selectează cele mai economice și mai eficiente forme de transport și cazare, în funcție de disponibilitatea și accesibilitatea acestora la momentul respectiv. Deplasările cu trenul sau cu avionul se fac la clasa economică. Cazarea se face în camere standard. Taxiurile se utilizează în mod excepțional și doar pe distanțe scurte, atunci când nu există transport public disponibil.

Suportarea cheltuielilor se limitează la minimul prevăzut de dreptul intern aplicabil și, în cazul cheltuielilor de cazare, în limita plafoanelor aplicabile funcționarilor și celorlalți agenți ai Parlamentului.

(1)   Toate contractele de muncă și de prestări de servicii, precum și toate acordurile de stagiu ale stagiarilor care își îndeplinesc funcțiile în statul membru în care a fost ales deputatul, încheiate între un deputat sau o grupare de deputați, sunt gestionate în mod obligatoriu de un agent de plată stabilit pe teritoriul unui stat membru.

(2)   Serviciile agentului de plată sunt prestate de o persoană fizică sau juridică autorizată să desfășoare o activitate profesională pe teritoriul unui stat membru și specializată în tratarea aspectelor fiscale și sociale din contractele de muncă sau contractele de prestări de servicii, în conformitate cu dreptul intern.

Persoana fizică sau juridică care prestează servicii de agent de plată nu trebuie să se afle într-una dintre situațiile de excludere menționate la articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 (11) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”).

Agenții de plată utilizează un sistem informatic profesional de plată.

(3)   Deputatul încheie un contract individual cu agentul de plată ales care îndeplinește cerințele menționate la alineatul (2).

Cheltuielile efectuate în urma utilizării serviciilor unui agent de plată în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol sunt acoperite din cuantumul prevăzut la articolul 29 alineatul (4) și nu sunt afectate de limita menționată la articolul 30 alineatul (11) al doilea paragraf în cazul serviciilor.

Onorariile agenților de plată, fără TVA, nu pot depăși 4 % din cuantumul prevăzut la articolul 29 alineatul (4).

Limitele maxime aplicate onorariilor agenților de plată se verifică pe baza cuantumurilor acumulate într-un an calendaristic, proporțional cu durata contractelor acestora.

(4)   Contractul dintre deputat și agentul de plată se încheie pe baza unui contract-tip aprobat de ordonatorul de credite responsabil.

Orice nouă versiune a contractului-tip este obligatorie după ce a fost comunicată deputaților. Ea nu are efecte retroactive pentru contractele existente.

În contractul-tip sunt definite modalitățile de plată pentru contractele menționate la alineatul (1), în conformitate cu prezentul capitol, precum și remunerația și răspunderea agentului de plată.

(1)   Agentul de plată asigură, în cadrul contractelor pe care le gestionează, aplicarea corectă a dreptului intern și a dreptului Uniunii, în special în materie de obligații sociale și fiscale.

(2)   Onorariile agenților de plată sunt achitate pe baza prezentării facturilor sau a notelor de onorarii corespunzătoare.

(3)   Deputații furnizează agenților de plată toate documentele și informațiile de care aceștia au nevoie în vederea asigurării legalității și gestionării corecte a contractelor care le-au fost încredințate și, în special, a documentelor și informațiilor menționate la articolul 34 alineatul (2), la articolul 35 alineatul (1) litera (a), la articolul 38, la articolul 39 alineatul (1) litera (a) și la articolul 40.

(4)   Parlamentul plătește agentului de plată sumele datorate conform contractelor, inclusiv acordurile de stagiu, pentru care acesta este răspunzător, în urma prezentării documentelor justificative necesare.

(5)   În cadrul unui contract de muncă sau al unui acord de stagiu, Parlamentul face plăți în avans agentului de plată pentru cheltuielile efectuate cu titlu de remunerație, contribuții la asigurările sociale și impozite.

Regularizarea unor astfel de plăți în avans este responsabilitatea deputaților și a agenților lor de plată și se efectuează în conformitate cu prezentele norme și cu dreptul intern aplicabil.

(1)   Cererea de suportare a cheltuielilor de asistență parlamentară în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) litera (b) și cu articolul 30 alineatele (2), (4) și (5), în care se specifică beneficiarii și valoarea plăților ce urmează a fi efectuate, este înaintată serviciului competent al Parlamentului de către deputat sau de către agentul său de plată, fiind contrasemnată de către toți deputații în cauză și de către agentul de plată. Cererea este însoțită de documentele justificative prevăzute la articolul 35, în cazul contractelor de muncă, și la articolul 39, în cazul contractelor de prestări de servicii.

(2)   Deputatul anunță fără întârziere agentul de plată și serviciul competent al Parlamentului cu privire la orice schimbare a raporturilor contractuale și a instrucțiunilor privind plățile, comunicându-le modificările aduse contractului.

Agentul de plată transmite fără întârziere și fără a aștepta regularizarea contabilă aceste informații și documentele justificative corespunzătoare serviciului competent al Parlamentului.

(1)   Pentru fiecare asistent local angajat și pentru fiecare stagiar care își îndeplinește funcțiile în statul membru în care a fost ales deputatul, agentul de plată transmite serviciului competent al Parlamentului, cel târziu până la data de 31 martie a anului următor exercițiului financiar în cauză, situațiile cheltuielilor efectuate pentru salarii, deduceri fiscale și contribuții ale angajatorului și angajatului la asigurările sociale sau ale oricăror alte cheltuieli care pot fi suportate, în special în scopul regularizării plăților efectuate în avans. Acesta furnizează, de asemenea, o dovadă atestând afilierea asistentului local la un regim de asigurări sociale, care menționează deputatul în calitate de angajator, în cazul în care dreptul intern aplicabil prevede acest lucru, un certificat de asigurare împotriva accidentelor de muncă și o declarație anuală de venit. Agentul de plată atestă, de asemenea, îndeplinirea tuturor obligațiilor care decurg din dreptul intern aplicabil și, la cererea serviciului competent al Parlamentului, prezintă toate fișele de salariu eliberate pentru perioada de raportare, precum și dovada plății salariului, a contribuțiilor sociale și a impozitelor.

În cazul încetării contractului dintre agentul de plată și deputat, precum și la încheierea mandatului deputatului, aceste obligații sunt îndeplinite în termen de cel mult trei luni.

Situațiile menționate la primul paragraf sunt elaborate în conformitate cu specificațiile stabilite de Parlament.

(2)   În cazul în care declarațiile menționate la alineatul (1) nu sunt prezentate în termenul stabilit, toate plățile corespunzătoare sunt considerate neconforme. După verificarea situațiilor menționate la alineatul (1) sau în absența acestora, serviciul competent al Parlamentului trimite agentului de plată și, spre informare, deputatului, o notificare privind regularitatea sau iregularitatea plăților efectuate, indicându-se, dacă este cazul, documentele care mai lipsesc și trebuie să fie depuse.

În cazul în care în notificarea menționată la primul paragraf de la prezentul alineat se semnalează iregularități în ceea ce privește plățile, documentele necesare pentru regularizarea plăților se trimit serviciului competent al Parlamentului în termen de o lună de la data notificării. În cazul în care aceste documente nu sunt prezentate în termenul respectiv, Parlamentul aplică articolul 71 sau articolul 72 sau ambele, după caz.

(1)   Pe perioada prevăzută de dreptul intern aplicabil și timp de cel puțin cinci ani de la încheierea legislaturii respective, agentul de plată ține evidența salariilor, precum și, dacă este cazul, a impozitelor și a contribuțiilor angajatorului și angajatului la asigurările sociale într-un registru al statelor de plată.

Fără a aduce atingere primului paragraf, la încetarea contractului agentului de plată, se transmite fără întârziere o copie certificată a tuturor documentelor de plată către deputat sau orice profesionist calificat ales de acesta.

(2)   Asistentul se abține de la orice acțiuni care contravin intereselor deputatului de care este angajat și intereselor Parlamentului. Asistentul informează fără întârziere deputatul cu privire la intenția sa de a desfășura o activitate externă, remunerată sau neremunerată, precum și cu privire la intenția sa de a candida la alegeri.

Distanța dintre locul de muncă și reședința asistentului nu trebuie să afecteze exercitarea adecvată a atribuțiilor sale.

(3)   Deputatul informează fără întârziere serviciul competent al Parlamentului cu privire la orice modificare intervenită în raporturile sale de muncă cu asistenții care afectează cheltuielile de asistență parlamentară, precum și cu privire la intenția asistenților săi de a desfășura activități externe, altele decât cele declarate deja în conformitate cu articolul 35 litera (g), sau de a candida la alegeri. Deputatul trebuie să se asigure că desfășurarea activităților externe sau candidatura la alegeri nu afectează exercitarea atribuțiilor asistenților sau nu aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii prin adoptarea măsurilor corespunzătoare, care pot include adaptarea timpului de lucru al asistentului sau luarea de către asistent a unui concediu anual sau fără plată. Serviciul competent al Parlamentului poate solicita dovada înțelegerilor încheiate în acest sens cu asistenții în cauză.

(4)   Asistentul local care intenționează să candideze la alegeri respectă dreptul intern privind campaniile electorale. Dacă acesta este ales, plata cheltuielilor care îl privește încetează, cu excepția cazului în care poate face dovada faptului că mandatul său este compatibil cu exercitarea atribuțiilor de asistent parlamentar.

(5)   Contractul încheiat între deputat și asistenți trebuie să includă cerințele prevăzute la alineatele (2) și (4).

(6)   Cheltuielile efectuate în legătură cu contractele de muncă încheiate cu asistenții locali pot fi rambursate cu condiția ca timpul minim de lucru să fie de cinci de ore pe săptămână, iar timpul total de lucru, inclusiv timpul petrecut pentru activități externe, să nu depășească 48 de ore pe săptămână. În sensul prezentului alineat, activitățile neremunerate menționate la articolul 35 sunt luate în considerare numai în cazul în care aceste activități sunt de obicei remunerate.

(1)   Cheltuielile ocazionate de rezilierea contractelor de muncă încheiate de deputați cu asistenții lor locali pot fi suportate cu condiția ca:

(2)   Cheltuielile menționate la alineatul (1) din prezentul articol pot fi rambursate până la limita minimă legală și în limitele prevăzute la articolul 29 alineatul (4).

(3)   Cheltuielile suplimentare care rezultă în urma unui acord special între părți, neprevăzute prin obligațiile legale sau convenite în acordul colectiv, pot fi rambursate, în limitele articolului 29 alineatul (4), numai până la o sumă care corespunde salariului lunar brut mediu de bază al asistentului local în cursul ultimului an de angajare.

(4)   Alineatul (3) nu se aplică în cazul în care:

(5)   În cazul în care deputații sunt obligați, în temeiul dreptului intern al muncii aplicabil, să îi plătească unui asistent, în ceea ce privește cheltuielile ocazionate de încetarea contractului de muncă, un cuantum de peste trei ori mai mare decât salariul său mediu lunar brut, aceste cheltuieli pot fi suportate, cu titlu excepțional, pe baza prezentării documentelor întocmite în mod corespunzător și certificate, în mod obligatoriu, de autoritățile naționale competente.

(1)   Cu excepția unor servicii specializate ale căror costuri nu depășesc 500 EUR inclusiv TVA, o cerere de suportare a cheltuielilor pentru un contract de prestări de servicii trebuie să conțină:

(2)   Costul serviciilor prestate se plătește după ce deputatul depune la serviciul competent al Parlamentului factura sau nota de onorarii ce prezintă detaliat serviciile efectiv prestate de prestatorul de servicii, precum și copia contractului încheiat cu prestatorul de servicii. Factura sau nota de onorarii este însoțită de o confirmare din partea deputatului a faptului că serviciul a fost într-adevăr prestat. La cererea serviciului competent al Parlamentului, deputatul prezintă și principalele documente justificative.

În cazurile în care serviciile sunt scutite parțial sau integral de TVA, serviciul competent al Parlamentului poate cere agentului de plată să confirme temeiul juridic al scutirii.

(1)   Biroul adoptă normele referitoare la accesul deputaților la serviciile interne furnizate de Parlament și la dotarea deputaților cu bunuri materiale, în special în ceea ce privește:

(2)   De asemenea, biroul poate adopta dispoziții de acordare a accesului la infrastructura Parlamentului, atât foștilor președinți ai Parlamentului, pe perioada mandatului lor parlamentar, cât și foștilor deputați.

(1)   Deputații au dreptul la o indemnizație pentru cheltuieli generale pentru acoperirea cheltuielilor intervenite în cursul activităților lor parlamentare.

(2)   În conformitate cu considerentul 17 și cu articolul 20 alineatul (3) din Statut, indemnizația pentru cheltuieli generale se plătește sub forma unei sume forfetare.

(3)   Deputații au dreptul la indemnizația pentru cheltuieli generale începând cu luna în care a fost primită cererea lor de plată.

(4)   Deputații pot alege să primească cuantumul indemnizației pentru cheltuieli generale integral sau parțial.

(1)   Indemnizația pentru cheltuieli generale se plătește pe toată durata mandatului deputaților.

(2)   Cuantumul indemnizației lunare pentru cheltuieli generale este de 4 950 EUR.

(3)   Deputații al căror mandat începe după a cincisprezecea zi a lunii primesc numai jumătate din indemnizația pentru cheltuieli generale prevăzută pentru luna în curs.

(4)   O jumătate din indemnizația pentru cheltuieli generale se plătește, de asemenea, pe o perioadă de trei luni după luna în cursul căreia mandatul unui deputat se încheie, cu condiția ca acesta să își fi exercitat activitatea pe o perioadă de cel puțin șase luni și să nu fi fost reales.

(1)   Toate sumele în legătură cu indemnizația pentru cheltuieli generale sunt vărsate direct deputaților.

(2)   Deputații care, în decursul unui an parlamentar (de la 1 septembrie la 31 august), sunt absenți în cel puțin jumătate din zilele din perioadele de sesiune, rambursează Parlamentului 50 % din indemnizația pentru cheltuieli generale corespunzătoare anului respectiv.

(3)   Orice perioadă de absență menționată la alineatul (2) poate fi motivată de către Președinte în cazul unor probleme de sănătate, situații familiale grave sau în cazul unei misiuni autorizate de Parlament, Birou sau Conferința președinților. Documentele justificative trebuie transmise chestorilor în termen de cel mult două luni de la începutul absenței.

(4)   Deputata însărcinată este scutită de a lua parte la reuniunile oficiale ale Parlamentului timp de trei luni înainte de nașterea copilului. Deputata trebuie să prezinte un certificat medical care să indice data probabilă a nașterii. După naștere, deputata este scutită de la participarea la reuniunile oficiale timp de șase luni. Deputata trebuie să prezinte o copie a certificatului de naștere a copilului.

(1)   Indemnizația pentru cheltuieli generale este destinată să acopere, printre altele, cheltuieli precum costurile de funcționare și de întreținere a biroului, materialele de birou și documentația, costurile cu echipamentele de birou, activitățile de reprezentare sau costurile administrative.

(2)   În cazul în care constată că sumele acordate sub formă de alte indemnizații în temeiul prezentelor norme de aplicare sau al altor norme ale Parlamentului sunt epuizate, deputații pot, de asemenea, să utilizeze indemnizația pentru cheltuieli generale pentru a plăti direct activitățile acoperite de indemnizațiile respective.

(1)   Pentru a facilita gestionarea și monitorizarea cheltuielilor deputaților, Parlamentul plătește fondurile alocate indemnizației pentru cheltuieli generale într-un cont dedicat indemnizației respective și în care, prin urmare, nu transferă alte fonduri. Un astfel de cont este acoperit de garanțiile obișnuite inerente mandatului.

(2)   Deputații sunt singurii responsabili pentru modul în care sunt utilizate sumele plătite în temeiul prezentului capitol.

(3)   Deputații au libertatea de a documenta utilizarea acestor sume, în detaliu sau în funcție de tipul de costuri enumerate la alineatul (4) din prezentul articol, pe cont propriu sau cu sprijinul unui auditor extern, și de a publica aceste informații, integral sau parțial, pe pagina lor online de pe site-ul Parlamentului, în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul de procedură al Parlamentului.

(4)   Tipurile de costuri menționate la alineatul (3) sunt următoarele:

(5)   Biroul adoptă orice măsuri suplimentare pe care le consideră necesare pentru a facilita punerea în aplicare a deciziilor deputaților cu privire la alineatul (3).

(1)   În cazul în care foști deputați care au dreptul la indemnizația tranzitorie dețin un mandat în alt parlament sau exercită o funcție publică, salariul la care au dreptul este dedus din indemnizația tranzitorie.

(2)   Dispozițiile articolului 2 alineatul (3) se aplică mutatis mutandis indemnizației tranzitorii.

(3)   În sensul prezentului articol, prin „alt parlament” se înțelege orice parlament cu atribuții legislative care funcționează pe teritoriul unui stat membru.

(4)   În sensul prezentului articol, „funcție publică” înseamnă oricare dintre următoarele funcții:

(1)   În cazul în care un fost deputat are dreptul simultan la plata indemnizației tranzitorii menționată la articolul 13 din statut și a pensiei pentru limită de vârstă menționată la articolul 14 din statut sau la o pensie menționată la articolul 15 din statut, fostul deputat în cauză primește oricare dintre cele două pensii pe care alege să o primească. Acesta îl înștiințează pe Secretarul General cu privire la decizia sa cel târziu în termen de trei luni de la încheierea mandatului său. Decizia respectivă este irevocabilă.

(2)   În cazul în care fostul deputat optează pentru plata indemnizației tranzitorii, plata pensiei sale pentru limită de vârstă sau a pensiei de invaliditate se suspendă pe perioada în care beneficiază de indemnizația tranzitorie.

(1)   Pentru a putea beneficia de indemnizația tranzitorie, fostul deputat prezintă, în termen de trei luni de la încheierea mandatului său, o cerere în acest sens însoțită de o declarație scrisă care precizează dacă exercită vreuna dintre funcțiile menționate la articolul 49 din prezentele norme de aplicare. După această perioadă, data la care dreptul la indemnizația tranzitorie intră în vigoare este prima zi a lunii în care a fost primită cererea de către serviciile competente ale Parlamentului. Perioada în care se poate beneficia de indemnizația tranzitorie se stabilește în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din statut.

(2)   Declarația scrisă menționată la alineatul (1) din prezentul articol este însoțită, dacă este cazul, de decizia deputatului menționată la articolul 50 alineatul (1).

(3)   Serviciul competent al Parlamentului este înștiințat fără întârziere cu privire la orice modificare a condițiilor pentru acordarea indemnizației tranzitorii care ar putea atrage după sine modificarea dreptului fostului membru la indemnizația respectivă. În cazul existenței unor incertitudini, Secretarul General îi poate solicita fostului deputat în cauză să își expună observațiile.

(4)   În cazul în care Secretarul General ia cunoștință, pe baza unor date verificabile și din surse accesibile publicului, de faptul că un fost deputat exercită oricare dintre funcțiile menționate la articolul 49, acesta suspendă plata indemnizației tranzitorii și informează fostul deputat în cauză cu privire la aceasta.

(5)   Fostul deputat poate renunța în orice moment la dreptul la indemnizația tranzitorie. Acesta comunică decizia sa Secretarului General.

(1)   Deputații care și-au exercitat mandatul pe o perioadă de cel puțin un an întreg au dreptul, după încheierea mandatului, la o pensie pentru limită de vârstă pe viață, plătibilă începând cu prima zi a lunii ce urmează lunii în care aceștia împlinesc vârsta de 63 de ani, în conformitate articolul 14 din statut.

Foștii deputați sau reprezentanții lor legali, cu excepția cazurilor de forță majoră, își depun cererea pentru plata pensiei pentru limită de vârstă în termen de șase luni de la nașterea acestui drept. După acest termen, data la care dreptul la pensie pentru limită de vârstă produce efecte este prima zi a lunii în care este primită cererea.

(2)   Plata pensiei pentru limită de vârstă este suspendată pentru orice beneficiar reales în Parlamentul European. Drepturile la pensie pentru limită de vârstă pe care acesta le dobândește în contul viitorului mandat se adaugă la drepturile de pensie pentru limită de vârstă obținute înainte de realegere. Plata pensiei pentru limită de vârstă este reluată din momentul în care deputatul își încheie mandatul în Parlamentul European.

(3)   În cazul în care mai multe mandate exercitate de aceleași deputat sunt separate de o perioadă de întrerupere, pentru calcularea pensiei pentru limită de vârstă sunt cumulate perioadele tuturor mandatelor.

(1)   Pensia pentru limită de vârstă pe care un fost deputat o primește în virtutea mandatului pe care l-a exercitat într-un alt parlament concomitent cu mandatul din Parlamentul European se deduce din pensia pentru limită de vârstă în conformitate cu articolul 14 din statut.

(2)   În sensul prezentului articol, prin „alt parlament” se înțelege un parlament în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (2).

(3)   Calculul se efectuează plecând de la valoarea fiecăreia dintre cele două pensii înainte de deducerea fiscală.

(4)   Foștii deputați care au exercitat un mandat într-un alt parlament, cumulativ cu mandatul din Parlament, declară pensia pentru limită de vârstă la care au dreptul pentru mandatul în acel parlament.

(1)   Un deputat recunoscut, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 59, ca suferind de o invaliditate considerată totală, care îl împiedică să își exercite atribuțiile pentru restul legislaturii respective și în urma căreia demisionează din Parlament, are dreptul, sub rezerva alineatului (3) de la prezentul articol, la pensie de invaliditate care se plătește din ziua intrării în vigoare a demisiei respective.

(2)   Dreptul la pensia de invaliditate se stinge în cazul în care deputatul nu își notifică demisia în termen de trei luni de la data la care i s-a comunicat în mod oficial decizia de constatare a invalidității.

(3)   Dreptul deputatului la pensia de invaliditate ia naștere la sfârșitul legislaturii în timpul căreia a survenit invaliditatea atunci când:

(1)   Valoarea pensiei de invaliditate este, pentru fiecare an întreg de exercitare a mandatului, 3,5 % din indemnizația prevăzută la articolul 10 din statut și o douăsprezecime din indemnizația pentru fiecare lună întreagă suplimentară, reprezentând cel puțin 35 % din valoarea acestei indemnizații, dar fără a depăși, în total, 70 %.

(2)   Normele privind calculul pensiei pentru limită de vârstă se aplică, mutatis mutandis, calculului pensiei de invaliditate.

(1)   Pensia de invaliditate pe care un fost deputat o primește în virtutea unui mandat pe care l-a exercitat într-un alt parlament, concomitent cu mandatul în Parlamentul European, se deduce din pensia de invaliditate în conformitate cu articolul 55.

(2)   În sensul prezentului articol, prin „alt parlament” se înțelege un parlament în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (2).

(3)   Foștii deputați care au exercitat un mandat într-un alt parlament, cumulativ cu mandatul din Parlamentul European, declară pensia de invaliditate la care au dreptul pentru mandatul în acel parlament.

(1)   Deputatul sau reprezentantul său legal prezintă Președintelui Parlamentului cererea de recunoaștere a invalidității, însoțită de un certificat medical care să indice numele medicului însărcinat să îl reprezinte în cadrul comisiei de invaliditate menționate la articolul 60.

(2)   În termen de trei luni de la data convocării de către Secretarul General, comisia de invaliditate menționată la articolul 60 prezintă, în conformitate cu termenii de referință stabiliți de Parlament, un raport medical argumentat, care să evalueze dacă sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a beneficia de o pensie de invaliditate prevăzute la articolul 55 alineatul (1). În cazuri excepționale, acest termen poate fi prelungit de către Secretarul General.

(3)   Dacă în raportul medical se concluzionează că deputatul în cauză se califică pentru pensionare din motiv de invaliditate, Președintele Parlamentului confirmă dreptul deputatului la pensie de invaliditate și notifică deputatului decizia, invitându-l să își prezinte demisia. Dacă în raportul medical se concluzionează că deputatul în cauză nu se califică pentru pensionare din motiv de invaliditate, Președintele informează deputatul cu privire la căile de atac de care dispune.

(1)   Comisia de invaliditate este compusă din trei medici:

În cazul lipsei unui acord asupra desemnării celui de-al treilea medic în termen de două luni de la desemnarea celui de-al doilea medic, cel de-al treilea este numit din oficiu de Președintele Curții de Justiție a Uniunii Europene, la inițiativa Parlamentului.

(2)   Cheltuielile lucrărilor comisiei de invaliditate, inclusiv cheltuielile de deplasare, sunt suportate de Parlament.

(3)   Deputatul poate prezenta comisiei de invaliditate orice rapoarte sau certificate de la medicul său curant sau de la orice medic pe care l-ar fi putut consulta.

(4)   Lucrările comisiei de invaliditate sunt confidențiale.

(1)   Foștii deputați care nu mai îndeplinesc condițiile necesare pentru a beneficia de pensia de invaliditate prevăzute la articolul 55 alineatul (1) își pierd dreptul la pensia respectivă.

(2)   Până la împlinirea vârstei de 63 de ani, Parlamentul poate solicita o examinare a fostului deputat, o dată la cinci ani, de către un medic desemnat cu scopul de a verifica dacă îndeplinește în continuare condițiile necesare pentru a beneficia de pensia de invaliditate prevăzute la articolul 55 alineatul (1).

(3)   Respectiva examinare poate fi efectuată înaintea termenului indicat la alineatul (2), în special în cazul în care Parlamentul este informat că fostul deputat exercită o funcție remunerată. În acest caz, această situație este evaluată pe baza datelor verificabile provenite din surse accesibile publicului și în funcție de circumstanțele specifice fiecărui caz, în urma unei proceduri contradictorii.

(4)   La propunerea medicului ce efectuează consultul, comisia de invaliditate poate constata că starea de sănătate a fostului deputat s-a ameliorat astfel încât acesta nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru a beneficia de pensia de invaliditate prevăzute la articolul 55 alineatul (1).

(5)   Pe baza concluziilor comisiei de invaliditate, Președintele Parlamentului ia decizia de a înceta plata pensiei de invaliditate. Articolele 59 și 60 se aplică mutatis mutandis. În cazul în care fostul deputat nu desemnează medicul însărcinat să îl reprezinte în cadrul comisiei de invaliditate, se aplică articolul 60 alineatul (1) al doilea paragraf.

(1)   În momentul decesului unui deputat, respectiv al unui fost deputat care avea sau urma să obțină, la data decesului, dreptul la pensia pentru limită de vârstă sau la cea de invaliditate, soțul/soția supraviețuitor/supraviețuitoare și copiii aflați în întreținerea acestuia beneficiază de o pensie de urmaș și de o pensie de orfan.

(2)   În aplicarea dispozițiilor prezentului capitol partenerii stabili necăsătoriți sunt tratați în același mod ca soțul/soția, cu condiția ca cuplul să poată furniza un document oficial, emis de o autoritate competentă a unui stat membru, care să dovedească acest statut.

(3)   Se consideră ca fiind copil aflat în întreținere copilul legitim, natural sau adoptiv al deputatului sau al fostului deputat sau al soțului/soției unui deputat sau fost deputat care era efectiv întreținut de către deputat sau fost deputat. Atât copilul nenăscut, cât și copilul pentru care deputatul sau fostul deputat inițiase procedura de adopție, încheiată după decesul acestuia, sunt considerați copii aflați în întreținerea acestuia.

(1)   Valoarea maximă a pensiilor de urmaș și de orfan nu poate fi mai mare decât valoarea pensiei pentru vechime în muncă la care ar fi avut drept deputatul la sfârșitul legislaturii, ținându-se cont de perioada dintre data decesului și data sfârșitului respectivei legislaturi.

(2)   În ceea ce privește foștii deputați, valoarea maximă a pensiei de urmaș și a pensiei de orfan nu poate fi superioară pensiei pentru limită de vârstă de care beneficia deputatul sau la care ar fi avut dreptul.

(3)   Valoarea pensiei de urmaș pentru soțul supraviețuitor se ridică la 60 % din valoarea menționată la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol și este de minim 30 % din indemnizația menționată la articolul 10 din statut, în cazul în care această valoarea este mai mare decât valorile menționate la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol.

Dreptul la pensia de urmaș pentru soțul supraviețuitor nu este lezat în cazul în care acesta se recăsătorește. Soțul supraviețuitor nu are dreptul la pensia de urmaș în cazul în care circumstanțele cazului în speță nu lasă loc de îndoială în ceea ce privește încheierea căsătoriei cu unicul scop de a obține pensia. În acest caz, situația respectivă este evaluată pe baza datelor verificabile provenite din surse accesibile publicului și în funcție de circumstanțele specifice fiecărui caz, în urma unei proceduri contradictorii.

(4)   Valoarea pensiei de orfan pentru copilul aflat în întreținere se ridică la 20 % din valoarea menționată la alineatele (1) sau (2).

(5)   Prin derogare de la alineatul (4), în cazul în care numărul copiilor aflați în întreținere este mai mare de doi, pensia pentru fiecare copil aflat în întreținere se stabilește împărțind suma corespunzătoare unui procent de 40 % din cuantumul maxim menționat la alineatul (1) sau (2), după caz, la numărul de copii aflați în întreținere.

(6)   După caz, valoarea maximă a pensiei ce urmează a fi plătită se împarte între soțul supraviețuitor și copiii aflați în întreținere, în funcție de procentajele prevăzute la alineatele (3), (4) și (5).

(7)   Prin derogare de la alineatele (4) și (5), în cazul în care nu există soț supraviețuitor, pensia pentru fiecare copil aflat în întreținere este egală cu 20 % din valoarea maximă prevăzută la alineatul (1) sau (2), după caz. Cu toate acestea, în cazul în care numărul copiilor aflați în întreținere este mai mare de cinci, cuantumul maxim menționat la alineatul (1) sau (2), după caz, se repartizează în mod egal între copiii aflați în întreținere care au dreptul la pensia de orfan.

(1)   Pensia de urmaș și pensia de orfan sunt acordate din prima zi a lunii calendaristice care urmează datei decesului deputatului sau al fostului deputat.

(2)   În cazul decesului beneficiarului, dreptul la pensia de urmaș se stinge la sfârșitul lunii în cursul căreia a survenit decesul.

(3)   Dreptul la pensia de orfan se stinge la sfârșitul lunii în cursul căreia copilul aflat în întreținere împlinește vârsta de 21 de ani.

Cu toate acestea, dreptul la pensia de orfan se prorogă pe durata studiilor sau a formării profesionale a copilului aflat în întreținere și cel mult până la sfârșitul lunii în cursul căreia acesta împlinește vârsta de 25 de ani.

Pensia este plătită în continuare copilului aflat în întreținere care este împiedicat de o boală sau de o infirmitate să își câștige existența. Boala sau infirmitatea de care suferă trebuie confirmată de medicul Parlamentului. Beneficiarul poate contesta decizia medicului prin solicitarea reunirii unei comisii formate după modelul comisiei de invaliditate prevăzute la anexa II, secțiunea 3 a Statutului funcționarilor.

Dreptul se stinge în cazul în care copilul aflat în întreținere redevine capabil de a se întreține singur. În acest scop, Parlamentul poate solicita o examinare a copilului aflat în întreținere, o dată la cinci ani, de către un medic desemnat cu scopul de a verifica dacă îndeplinește în continuare condițiile necesare pentru a beneficia de pensia de orfan.

(4)   Soțul supraviețuitor și copiii aflați în întreținere care au dreptul la pensie depun cererea pentru plata pensiei în termen de șase luni de la nașterea dreptului lor la pensie. După această perioadă, data la care dreptul la pensie intră în vigoare este prima zi a lunii în care a fost primită cererea de către serviciul relevant al Parlamentului.

(1)   Punerea în aplicare a prezentelor norme de aplicare, precum și orice cerere de plată depusă în temeiul acestora sunt în conformitate cu regulamentul financiar.

(2)   În cazul în care prezentele norme de aplicare prevăd încheierea de contracte între Parlament și terți, ordonatorul de credite responsabil este abilitat să le semneze.

(1)   Plățile efectuate în temeiul titlului I, capitolele 4, 5 și 6sunt folosite exclusiv pentru a finanța activități legate de exercitarea mandatului deputaților și nu sunt folosite pentru acoperirea cheltuielilor personale sau pentru a finanța subvenții sau donații cu caracter politic.

(2)   În contextul folosirii fondurilor puse la dispoziție în conformitate cu prezentele norme de aplicare, deputații se asigură că propriile lor interese nu se află în conflict cu interesele Uniunii.

Constituie un conflict de interese situația în care desfășurarea activităților unui deputat este influențată din motive familiale, afective, de interes economic sau din orice alt motiv personal direct sau indirect.

(3)   Deputații rambursează Parlamentului sumele neutilizate, cu excepția cazului în care sumele respective sunt rambursate sub formă de sume forfetare.

(1)   Plățile în temeiul prezentelor norme de aplicare se fac prin transfer bancar, în conformitate cu Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului (12). Parlamentul suportă cheltuielile care incumbă plătitorului. Orice alte cheltuieli sunt suportate de către beneficiarul plății.

(2)   Plățile se efectuează în euro, cu excepția cazului în care beneficiarul a fost ales sau are reședința într-un stat membru a cărui monedă nu este euro și solicită plata integrală sau parțială în moneda acelui stat membru.

(3)   Conversia între euro și o altă monedă se efectuează utilizând cursul contabil lunar al euro fixat în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul financiar.

(4)   În ceea ce privește plata cheltuielilor pentru asistență parlamentară, prin derogare de la alineatul (3), conversia între euro și alte valute se face utilizând cursul contabil de schimb lunar aferent lunii decembrie din anul precedent. Cu toate acestea, în cursul unei legislaturi, cuantumul lunar maxim al rambursărilor acordate unui deputat, exprimat într-o altă monedă decât euro nu poate fi, după ce au fost luate în considerare indexarea anuală și toate majorările eventuale hotărâte de Birou, mai mic decât cuantumul lunar maxim fixat pentru anul precedent.

(1)   În momentul preluării funcției, deputatul comunică serviciului competent al Parlamentului coordonatele bancare (de exemplu, numărul IBAN și codul BIC (SWIFT) și adresa băncii vizate) fie ale unui cont, fie ale mai multor conturi pe numele său într-un stat membru al Uniunii în care pot fi transferate indemnizațiile prevăzute la articolul 10 din statut, alte indemnizații, precum și sumele rambursate pentru alte cheltuieli.

În lipsa unor instrucțiuni diferite din partea deputatului, a fostului deputat sau a moștenitorilor legali ai acestuia, contul deschis pentru primirea plăților indemnizației prevăzute la articolul 10 din statut este utilizat, de asemenea, pentru plata indemnizației tranzitorii și a pensiilor.

(2)   Orice plată destinată unei alte persoane decât deputatul este condiționată de prezentarea prealabilă a unui document emis de banca beneficiarului care să confirme că acesta este titularul contului în care trebuie efectuată plata și care să conțină numărul IBAN al contului, codul BIC (SWIFT) și adresa băncii.

(3)   În ceea ce privește plățile legate de asistența parlamentară, deputatul comunică detaliile contului bancar al colaboratorului său agentului de plată sau, după caz, serviciului competent al Parlamentului. Contul bancar al colaboratorului este deschis într-un stat membru al Uniunii. Plățile se efectuează în moneda în care sunt stabilite salariul sau onorariul colaboratorului.

Agentul de plată comunică detaliile contului său bancar serviciului competent al Parlamentului.

(1)   Indemnizația prevăzută la articolul 10 din statut, indemnizația tranzitorie și toate pensiile sunt plătite în data de 15 a lunii, pentru luna în curs. Indemnizația pentru cheltuieli generale este transferată la data de întâi a lunii, pentru luna în curs.

(2)   Plățile efectuate către agentul de plată pentru cheltuielile de asistență parlamentară se efectuează în data de 15 a lunii, pentru luna în curs.

Aceste plăți se efectuează în conformitate cu instrucțiunile deputatului, transmise până la data de 25 a lunii precedente.

(3)   Celelalte rambursări ale cheltuielilor se efectuează la prezentarea documentelor justificative, conform prezentelor norme de aplicare.

La cererea serviciului competent al Parlamentului, beneficiarii de pensii prezintă dovada că se află în viață, sub forma unui certificat întocmit de un medic sau de o autoritate publică competentă.

(4)   Termenele pentru prezentarea documentelor justificative, conform prezentelor norme de aplicare, sunt următoarele:

(5)   Secretarul General poate lua măsuri specifice pentru plata în avans a cheltuielilor de deplasare ordinare și a celor de ședere.

(1)   În cazul în care un deputat, un fost deputat, unul dintre moștenitorii legali sau agenții de plată ai acestora nu respectă prezentele norme de aplicare sau normele CID, ordonatorul de credite responsabil poate înceta efectuarea integrală sau parțială a plăților în cauză.

(2)   Ordonatorul de credite responsabil notifică în prealabil în scris persoanei interesate intenția de a înceta efectuarea plăților în cauză și îi oferă posibilitatea de a prezenta observații, în scris, însoțite de orice documente justificative. O copie a notificării este trimisă, dacă este cazul, tuturor terților implicați.

(3)   În cazul în care persoana interesată nu furnizează dovezi suficiente cu privire la respectarea prezentelor norme de aplicare sau a normelor CID, ordonatorul de credite responsabil adoptă o decizie privind încetarea plăților corespunzătoare. Orice astfel de decizie nu aduce atingere articolului 72 din prezentele norme de aplicare.

(1)   Orice sumă plătită nejustificat în temeiul prezentelor norme de aplicare sau al normelor CID se recuperează de la deputatul sau fostul deputat în cauză sau de la moștenitorii legali ai acestuia sau ai acesteia. Decizia de recuperare este adoptată de Secretarul General.

(2)   Înainte de adoptarea unei decizii de recuperare, Secretarul General informează în scris persoana interesată cu privire la deschiderea procedurii de recuperare și îi oferă posibilitatea de a prezenta observații, în scris, însoțite de orice documente justificative.

(3)   După adoptarea deciziei de recuperare, Secretarul General procedează la recuperare în conformitate cu regulamentul financiar. Modalitățile de recuperare nu împiedică deputatul să își exercite mandatul în mod eficace.

(4)   Secretarul General își poate delega competențele care îi sunt acordate directorului general responsabil, în temeiul alineatelor (1), (2) și (3).

(5)   Prezentul articol se aplică de asemenea și terților.

(1)   Biroul poate indexa în fiecare an sumele menționate la articolul 3 alineatul (5), articolul 15 alineatul (2) litera (d), articolul 20, articolul 22 alineatele (1) și (3), articolul 24 alineatul (2) și la articolul 44 alineatul (2) cu cel mult o valoare egală cu rata anuală a inflației din Uniune corespunzătoare lunii octombrie a anului precedent publicată de Eurostat.

(2)   Biroul indexează, dacă este cazul, suma menționată la articolul 29 alineatul (4) din prezentele norme de aplicare pe baza indicelui comun stabilit de Eurostat, în acord cu institutele naționale de statistică din statele membre, în temeiul articolului 65 din Statutul funcționarilor. Această indexare se aplică retroactiv din luna iulie a anului pentru care se stabilește indicele.

(1)   Pot face obiectul popririi indemnizația prevăzută la articolul 10 din statut, indemnizația tranzitorie, pensia pentru vechime în muncă prevăzută în prezentele norme de aplicare sau pensia pentru limită de vârstă prevăzută la anexa III la normele CID în limita unei treimi în temeiul unei hotărâri judecătorești sau a deciziei autorității administrative competente.

(2)   Secretarul General comunică instrucțiuni privind implementarea unei astfel de măsuri. Aceste instrucțiuni țin seama în mod corespunzător de ultimul prag disponibil al riscului de sărăcie stabilit de Eurostat, după caz, pentru statul de reședință permanentă a deputatului sau a fostului deputat în cauză și, după caz, sunt conforme cu cerința ca deputații să își poată exercita eficient mandatul. Înainte de formularea oricăror astfel de instrucțiuni, se procedează la audierea deputatului în cauză.

(1)   Orice deputat sau fost deputat care consideră că prezentele norme au fost puse în aplicare în mod incorect cu privire la persoana sa de către serviciile competente, poate adresa o contestație Secretarului General.

(2)   Orice deputat sau fost deputat care nu este de acord cu decizia Secretarului General poate depune o contestație la chestori, care iau o decizie după consultarea Secretarului General. Contestația este adresată președintelui în exercițiu al chestorilor.

(3)   Dacă una din părțile unei proceduri de contestare nu este de acord cu decizia adoptată de chestori, aceasta poate depune o contestație la Birou, care ia decizia finală. O astfel de contestație se bazează pe documentele justificative depuse împreună cu contestația inițială în temeiul alineatelor (1) și (2) și este adresată Președintelui.

(4)   Orice contestație depusă în temeiul alineatelor (1), (2) sau (3) se motivează și se transmite în scris, împreună cu orice documente justificative, în termen de două luni de la notificarea deciziei contestate.

(5)   Parlamentul se asigură că reclamanții primesc o confirmare de primire pentru orice contestații pe care le depun.

(6)   În cazul în care, după depunerea unei contestații în temeiul prezentului articol alineatele (1), (2) sau (3) și înainte ca organul responsabil cu soluționarea contestațiilor să ia o decizie, deputatul contestă decizia care face obiectul contestației printr-o acțiune în anulare în temeiul articolului 263 din TFUE, contestația este declarată fără obiect, iar procedura se închide.

O contestație în temeiul prezentului articol alineatele (1), (2) sau (3) este declarată inadmisibilă în cazul în care deputatul o depune după introducerea unei acțiuni în anulare în temeiul articolului 263 din TFUE.

(7)   Prezentul articol se aplică, de asemenea, moștenitorilor legali ai deputaților și ai foștilor deputați.

(1)   În cazurile în care prezentele norme de aplicare fac referire la depunerea de cereri pentru rambursarea sau suportarea cheltuielilor, cererile respective pot fi introduse electronic și însoțite de o semnătură electronică.

(2)   În cazurile în care prezentele norme de aplicare prevăd prezentarea de documente justificative, acestea pot fi prezentate sub forma unor copii scanate, cu condiția ca deputatul să ateste pe propria răspundere corespondența dintre copiile scanate ale documentelor justificative prezentate și originalele acestora.

(3)   Pentru a permite efectuarea de controale privind conformitatea copiilor scanate cu documentele justificative originale, deputații păstrează originalele până la data de 31 decembrie a anului calendaristic ce urmează celui în care au depus cererea de rambursare.

Serviciile competente ale Parlamentului pun în aplicare un sistem de control prin sondaj pentru a se asigura că copiile scanate ale documentelor justificative corespund documentelor originale.

(1)   Notificările din partea serviciilor Parlamentului în temeiul prezentelor norme de aplicare și al normelor CID pot fi transmise prin orice mijloace disponibile care asigură eficacitatea transmiterii, inclusiv prin e-mail sau prin orice alte mijloace electronice. Pentru deputați, notificările prin e-mail sunt considerate valabile la primirea unei confirmări de citire a mesajelor sau în termen de cel mult cinci zile lucrătoare de la confirmarea primirii e-mailului la adresa lor oficială de e-mail a Parlamentului.

(2)   În scopul notificării, deputații informează Parlamentul cu privire la adresa lor de e-mail și la adresa de reședință permanentă la sfârșitul mandatului lor și, ulterior, de fiecare dată când intervine o modificare a acesteia, în termen de o lună. Același lucru este valabil și pentru moștenitorii legali ai deputaților și ai foștilor deputați, care informează Parlamentul cu privire la adresele lor de e-mail și la adresele lor de reședință permanentă în momentul succesiunii și, ulterior, de fiecare dată când intervine o modificare a acesteia în termen de o lună.

(3)   În sensul articolului 98 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul financiar, orice întârziere din partea Parlamentului în transmiterea unei note de debit unui debitor este considerată ca fiind imputabilă conduitei debitorului în cazul în care debitorului respectiv i se aplică alineatul (2) din prezentul articol, iar debitorul nu a respectat alineatul respectiv.