1)

În prezenta cauză și în conformitate cu circumstanțele de fapt descrise și cu motivele juridice luate în considerare în cadrul procedurii penale declanșate în Spania și având în vedere diferitele hotărâri de condamnare pronunțate anterior în Franța împotriva lui MSIG, există o situație de „bis in idem” prevăzută la articolul 50 din cartă și la articolul 54 din CAAS, în raport cu faptele pentru care este acuzată în Spania, având în vedere că este vorba despre „aceleași fapte”, conform domeniului de aplicare pe care jurisprudența europeană îl conferă noțiunii respective?

2)

În orice caz, lipsa unei dispoziții normative în dreptul spaniol care să permită recunoașterea efectelor hotărârilor definitive de condamnare pronunțate anterior de instanțele din alte state membre, pentru eventuala apreciere în prezenta cauză a existenței unei situații de bis in idem ca urmare a identității faptelor, este compatibilă cu articolul 50 din cartă și cu articolul 54 din CAAS, precum și cu articolul 1 alineatul (3), cu articolul 3 punctul 2, cu articolul 4 punctele 3 și 5 din Decizia-cadru 2002/584/JAI (1) din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre?

3)

În prezenta cauză sau în general, lipsa în dreptul spaniol a unei dispoziții normative, a unei practici sau, în definitiv, a unui mecanism sau a unei proceduri legale care să permită recunoașterea efectelor hotărârilor definitive de condamnare pronunțate anterior de instanțele din statele membre, în vederea stabilirii pedepsei, a modificării, a adaptării sau a limitării duratei maxime de executare a pedepsei fie în faza urmăriri penale și judecății, fie cu ocazia executării ulterioare a acesteia, cu scopul, în subsidiar, în cazul în care se consideră că nu există o situație de bis in idem ca urmare a identității faptelor, de a asigura proporționalitatea sancțiunii penale, precum atunci când, în cadrul procedurii examinate, există o hotărâre anterioară de condamnare pronunțată de instanțele unui alt stat membru prin care s-au aplicat pedepse severe, care au fost deja executate, pentru fapte concomitente (aflate în concurs temporal, care sunt strâns legate sau asociate între ele ori care se află într-un raport de conexitate infracțională sau în unul similar) cu cele judecate în Spania, este contrară articolului 45 și articolului 49 alineatul (3) din cartă, sau considerentelor (7), (8), (9), (13) și (14) și articolului 3 alineatele (1), (2), (4) și (5) din Decizia-cadru 2008/675/JAI (2) a Consiliului din 24 iulie 2008 privind luarea în considerare a condamnărilor între statele membre ale Uniunii Europene în cadrul unui nou proces penal și considerentului (12) și articolului 1 alineatul (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre?

4)

Având în vedere circumstanțele din prezenta cauză și în general, excluderea absolută a efectelor hotărârilor definitive anterioare pronunțate în alte state membre ale Uniunii Europene, stabilită în mod expres la articolul 14 alineatul 2 litera b) privind hotărârile de condamnare pronunțate în Spania, la articolul 14 alineatul 2 litera c) privind ordonanțele pronunțate în faza de executare a pedepsei, precum și în dispoziția adițională unică (ambele adoptate anterior datei de 15 august 2010) din Ley Orgánica 7/2014 de 12 de noviembre, sobre intercambio de información de antecedentes penales y consideración de resoluciones judiciales penales en la Unión Europea [Legea organică nr. 7/2014 din 12 noiembrie 2014 privind schimbul de informații cu privire la cazierul judiciar și luarea în considerare a hotărârilor judecătorești în materie penală în Uniunea Europeană], care transpune reglementarea europeană, este compatibilă cu: