Hotărârea Curții (Camera a treia) din 29 februarie 2024 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof – Austria) – Bundesamt für Fremdenwesen und Asyl/JF

[Cauza C-222/22 (1), Bundesamt für Fremdenwesen und Asyl (Convertire religioasă ulterioară)]

(Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Politica în materie de azil - Directiva 2011/95/UE - Condiții pentru a putea beneficia de protecție internațională - Conținutul acestei protecții - Articolul 5 - Nevoia de protecție internațională care apare în afara țării de origine - Cerere ulterioară de recunoaștere a statutului de refugiat - Articolul 5 alineatul (3) - Noțiunea „circumstanțe create de solicitant prin propria voință după plecarea din țara de origine” - Intenție abuzivă și de instrumentalizare a procedurii aplicabile - Activități în statul membru gazdă care nu constituie expresia și continuarea convingerilor sau a orientărilor deja avute în țara de origine - Convertire religioasă)

(C/2024/2389)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurent: Bundesamt für Fremdenwesen und Asyl

Parte interesată: JF

Dispozitivul

Articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate

trebuie interpretat în sensul că

se opune unei reglementări naționale care subordonează recunoașterea statutului de refugiat ca urmare a unei cereri ulterioare, în sensul articolului 2 litera (q) din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale, întemeiate pe un risc de persecuție care decurge din circumstanțe create de solicitant prin propria voință după plecarea din țara sa de origine, condiției ca aceste circumstanțe să constituie expresia și continuarea unei convingeri a solicitantului deja avute în această țară.

---

(1)   JO C 244, 27.6.2022.