Avizul Comitetului Economic și Social European privind:

(a) propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un cadru pentru accesul la date financiare și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010, (UE) nr. 1095/2010 și (UE) 2022/2554

[COM(2023) 360 final – 2023/0205 (COD)];

(b) propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind serviciile de plată și serviciile de monedă electronică în cadrul pieței interne, de modificare a Directivei nr. 98/26/CE și de abrogare a Directivelor (UE) 2015/2366 și 2009/110/CE

[COM(2023) 366 final – 2023/0209 (COD)];

și (c) propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind serviciile de plată în cadrul pieței interne și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010

[COM(2023) 367 final – 2023/0210 (COD)]

(C/2024/1594)

Raportor:

domnul João NABAIS

Sesizări

(a)	Parlamentul European, 19.10.2023

(b)	Parlamentul European, 11.9.2023

(c)	Parlamentul European, 11.9.2023

Temei juridic

(a)	Articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

(b)	Articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

(c)	Articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum

Data adoptării în secțiune

23.11.2023

Data adoptării în sesiunea plenară

14.12.2023

Sesiunea plenară nr.

583

Rezultatul votului (voturi pentru/

voturi împotrivă/abțineri)

197/7/13

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) salută includerea serviciilor de monedă electronică și a serviciilor independente de ATM-uri în directivă (precum și în regulament), în măsura în care acest lucru sporește garanțiile pentru utilizatori.

1.2.

CESE consideră că este necesar să se clarifice în această nouă directivă dacă portofelele electronice (cum ar fi Apple Pay sau Google Pay) sunt sau nu incluse.

1.3.

Rolul autorităților de supraveghere din statul gazdă ar trebui extins și ar trebui să includă mai multe competențe în ceea ce privește instituțiile de plată care își desfășoară activitatea în temeiul dreptului de stabilire sau al exercitării libertății de a presta servicii.

1.4.

CESE salută dispoziția din propunerea de directivă referitoare la serviciile de retragere de numerar furnizate de magazinele cu amănuntul.

1.5.

CESE consideră că perioada de cinci ani prevăzută în clauza de revizuire a propunerii de directivă (articolul 43) este mult prea lungă.

1.6.

Regândirea Directivei revizuite privind serviciile de plată (1) (DSP2), care urmează să fie înlocuită de o directivă și de propunerea de regulament privind serviciile de plată (2) (RSP) supusă examinării, prezintă lacune în ceea ce privește o mai bună protecție a consumatorilor împotriva noilor tipuri de fraudă și înșelăciune, motiv pentru care CESE propune un set de măsuri prezentate la punctul 3.2.7 de mai jos.

1.7.

CESE consideră pozitivă introducerea informării prealabile privind comisioanele retragerilor de numerar (articolul 7 din RSP).

1.8.

Comitetul salută propunerea de a extinde interdicția privind comisioanele majorate pentru transferurile de credit și debitările directe în toate monedele UE (articolul 28 din RSP).

1.9.

CESE salută, de asemenea, dispozițiile RSP care impun crearea unui tablou de bord privind permisiunile și obținerea permisiunii utilizatorilor cu privire la plăți.

1.10.

CESE avertizează că este inacceptabil ca consumatorii să fie determinați să își introducă elementele de securitate pe site-urile web ale unor entități terțe.

1.11.

CESE solicită să se ia în considerare corelația dintre propunerea de directivă privind plățile instant și RSP în ceea ce privește indicarea rezultatului verificării numărului de cont bancar internațional (IBAN). El face trimitere în acest context la avizul său referitor la Regulamentul privind plățile instant (3).

1.12.

În plus, CESE solicită să se ia în considerare aplicarea acestui serviciu în cazul plăților în loturi.

1.13.

Interdicția impusă prestatorilor de servicii de plată de a majora unilateral limitele instrumentelor de plată (articolul 51) este considerată foarte pozitivă.

1.14.

Normele privind blocarea fondurilor pentru plata tranzacției în cazul în care valoarea tranzacției nu este cunoscută în avans sunt binevenite (articolul 61 din RSP).

1.15.

Având în vedere natura gravă a fraudelor și înșelăciunilor la care se recurge frecvent, ar trebui ca propunerea de RSP să ia în considerare introducerea unui dispozitiv în mecanismele de recuperare a fondurilor, care să nu afecteze efectuarea plăților, atunci când există o suspiciune rezonabilă că a avut loc o fraudă.

1.16.

CESE atrage atenția asupra necesității de a îmbunătăți dispozițiile RSP care fac ca autentificarea strictă a clienților (SCA) să fie mai exigentă.

1.17.

Propunerea de regulament privind finanțarea deschisă (4) ar trebui să asigure un echilibru între nevoile părților implicate, fără să piardă din vedere din vedere protecția datelor clienților. Ar trebui să se asigure o formare adecvată pentru personalul prestatorilor de servicii de plată, în vederea unei mai bune furnizări a serviciilor. CESE consideră că ar trebui garantat principiul Regulamentului general privind protecția datele (5) (RGPD) privind reducerea la minimum a datelor.

1.18.

1.19.

Această propunere de regulament prezintă lacune în ceea ce privește interdicția utilizării datelor sensibile cu caracter personal și a datelor financiare relevante și nu protejează în mod adecvat echilibrul și transparența.

1.20.

2. Context și probleme identificate

2.1.

Comisia și-a afirmat convingerea că decizia de a prezenta două instrumente separate ar fi cea mai adecvată în domeniul legislației privind plățile, deoarece o directivă separată care să reglementeze autorizarea și supravegherea instituțiilor care furnizează servicii de plată și servicii legate de moneda electronică este justificată, dat fiind că aceste competențe rămân în sfera de competență a autorităților statelor membre, iar Comisia nu propune transferul acestora la nivelul UE.

2.2.

Deși s-ar putea considera că DSP2 și-a îndeplinit în mare măsură obiectivele identificate de Comisie, aceasta din urmă a publicat o evaluare a impactului directivei menționate și a ajuns la concluzia că există în continuare patru probleme esențiale pe piața plăților din UE.

2.3.

Problemele identificate de Comisie sunt următoarele: 1. consumatorii sunt expuși riscurilor de fraudă și nu au încredere în plăți; 2. sectorul serviciilor bancare deschise încă este în curs de dezvoltare și necesită îmbunătățiri; 3. autoritățile de supraveghere din UE au competențe și obligații inconsecvente; 4. există condiții de concurență inechitabile între bănci și prestatorii de servicii de plată nebancari.

2.4.

Comisia consideră că aceste patru probleme generează următoarele consecințe pe piață: 1. utilizatorii [consumatorii, comercianții și întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile)] continuă să fie expuși riscului de fraudă și dispun de o gamă limitată de servicii de plată, la prețuri mai mari decât este necesar; 2. prestatorii de servicii bancare deschise se confruntă cu anumite obstacole în ceea ce privește oferirea unor servicii bancare deschise de bază și întâmpină dificultăți în a inova; 3. prestatorii de servicii de plată se confruntă cu incertitudini cu privire la obligațiile lor, iar prestatorii de servicii de plată nebancari se confruntă cu un dezavantaj concurențial față de bănci; 4. există ineficiențe economice și costuri mai ridicate ale operațiunilor comerciale, cu impact negativ asupra competitivității UE; 5. piața internă a plăților este fragmentată și marcată de fenomenul alegerii unei jurisdicții mai favorabile (așa-numitul „forum shopping” – căutarea de către întreprinderi a statului membru cu cadrul juridic cel mai favorabil).

2.5.

În ceea ce privește propunerea de regulament (6), Comisia a identificat încă din 2020 promovarea unui mediu financiar bazat pe date ca fiind una dintre prioritățile strategiei sale privind finanțele și plățile digitale și și-a anunțat intenția de a prezenta o propunere legislativă pentru a crea un cadru mai bun pentru accesul la datele financiare.

2.6.

Reglementarea accesului la datele financiare se referă la prelucrarea datelor în cadrul unei relații între întreprinderi sau între întreprinderi și clienți (inclusiv consumatori) care este efectuată la cererea clientului (fiind vorba de o cerință fundamentală), pentru o gamă largă de servicii financiare.

3. Analiză și observații generale

3.1. Propunerea de directivă privind serviciile de plată și serviciile de monedă electronică (7)

3.1.1.

În ceea ce privește domeniul de aplicare (articolele 1 și 2 și considerentele 13 și 68), prezenta propunere de directivă se bazează în mare parte pe titlul II din Directiva DSP2 privind prestatorii de servicii de plată, aceasta aplicându-se doar instituțiilor de plată.

3.1.2.

Propunerea supusă examinării actualizează și clarifică dispozițiile directivei respective referitoare la instituțiile de plată prin integrarea fostelor instituții emitente de monedă electronică (IME) în subcategoria instituțiilor de plată și, în consecință, abrogă a doua directivă privind moneda electronică (8).

3.1.3.

În plus, ea include dispoziții privind serviciile de retragere de numerar furnizate de comercianți (fără a fi necesar să se facă o achiziție) sau de operatorii independenți de ATM-uri și revizuiește Directiva privind caracterul definitiv al decontării (9).

3.1.4.

CESE salută includerea serviciilor bazate pe monedă electronică în directivă (și, de asemenea, în regulament), în măsura în care acest lucru sporește garanțiile pentru utilizatorii serviciilor de monedă electronică, precum și pentru serviciile de plată care fac deja obiectul DSP2.

3.1.5.

Includerea unor servicii independente de ATM ar trebui, de asemenea, să fie considerată o evoluție pozitivă.

3.1.6.

Cu toate acestea, CESE observă că există în continuare un număr considerabil de excepții care lasă multe servicii în afara unui cadru de reglementare necesar și adecvat.

3.1.7.

Este necesar să se clarifice în această nouă directivă dacă portofelele digitale (cum ar fi Apple Pay sau Google Pay) sunt sau nu incluse, deoarece aceste servicii sunt utilizate pe scară largă pentru plăți la nivel mondial și sunt destul de răspândite și în UE și, ca atare, ar fi de dorit să se garanteze includerea lor.

3.1.8.

Într-adevăr, având în vedere cât de importante sunt deja aceste servicii la ora actuală, CESE consideră că este imprudent ca aceste instrumente de plată să fie luate în considerare de-abia în cadrul viitoarei revizuiri, care urmează să aibă loc la cinci ani de la intrarea în vigoare a directivei;

3.1.9.

În ceea ce privește supravegherea instituțiilor de plată care își desfășoară activitatea în temeiul dreptului de stabilire sau al exercitării libertății de a presta servicii (articolul 31 din propunerea de directivă), rolul autorităților competente din statul gazdă ar trebui extins și ar trebui să includă mai multe competențe.

3.1.10.

În prezent, există numeroase cazuri în care utilizatorii sunt obligați să-și depună plângerile pe lângă autoritățile statului membru în care își are sediul instituția de plată, adică într-o altă țară decât cea în care se află utilizatorii.

3.1.11.

În acest sens, ar trebui remarcat faptul că posibilitatea de a înființa un punct central de contact în statul-gazdă, la cererea statului gazdă, este pozitivă, deși CESE propune ca acest lucru să fie o obligație și nu doar o posibilitate.

3.1.12.

În ceea ce privește serviciile de retragere de numerar furnizate de magazine de vânzare cu amănuntul (articolul 37 din propunerea de directivă), această dispoziție este binevenită, deoarece răspunde nevoii care rezultă din reducerea progresivă a posibilităților de a retrage numerar în ATM-uri și agenții, dat fiind că tot mai multe dintre ele sunt închise definitiv.

3.1.13.

În ceea ce privește clauza de revizuire (articolul 43 din propunerea de directivă), CESE consideră că perioada de cinci ani prevăzută de aceasta este excesivă, având în vedere ritmul inovării în domeniul serviciilor și apariția previzibilă a unor prestatori de servicii noi și mai sofisticați, precum și apariția unor noi tipuri de fraudă, ceea ce face indispensabilă o actualizare mai frecventă a cadrului juridic și de reglementare.

3.2. Propunerea de regulament privind serviciile de plată (10)

3.2.1.

În ultimii ani, directivele din acest domeniu au introdus măsuri care au avut efecte foarte pozitive, cum ar fi reducerea la 50 EUR a răspunderii clienților care efectuează plăți, dreptul la rambursare în cazul debitărilor directe eronate contestate în termen de 8 săptămâni, interzicerea comisioanelor suplimentare în cazul plăților cu cardul de credit sau de debit și, nu în ultimul rând, punerea în aplicare a cerințelor privind autentificarea strictă a clienților (SCA – Strong Customer Authorization).

3.2.2.

Cu toate acestea, fraudele și înșelăciunile rămân o sursă serioasă de îngrijorare, ținta acestora fiind în mod clar la ora actuală utilizatorul, și nu instrumentul sau canalul de plată.

3.2.3.

În aceste condiții, cadrul juridic și de reglementare trebuie să contribuie la eliminarea unor astfel de atacuri împotriva clientului/consumatorului, abordând inclusiv cazurile de phishing și spoofing. Pentru a combate în mod mai eficace fraudele, Comisia ar trebui să se concentreze pe prevenirea, depistarea și vizarea infractorilor, impunând tuturor părților ale căror servicii și sisteme sunt expuse amenințărilor de fraudă online obligația de a pune în aplicare măsuri în acest sens. În paralel, trebuie să crească gradul de sensibilizare a utilizatorilor cu privire la protecția informațiilor și a datelor lor de acces.

3.2.4.

După cum se știe, în multe cazuri, plătitorii/clienții sunt determinați să-și partajeze datele de identificare, cum ar fi parolele sau codurile, sau să efectueze plăți din conturile lor.

3.2.5.

Aceste acțiuni sunt efectuate în mod concret de către plătitori/clienți, dar sub influența unor infractori care reușesc să creeze condițiile necesare pentru a-i induce în eroare. Deși, în astfel de cazuri, acțiunea este, fizic, efectuată de plătitor, nu este mai puțin adevărat că, din punct de vedere subiectiv, ea nu corespunde voinței reale a plătitorului.

3.2.6.

În acest context, înlocuirea directivei DSP2 cu propunerea de regulament supusă examinării (denumită în continuare „RSP”) prezintă lacune în ceea ce privește o mai bună protecție a consumatorilor împotriva acestor noi tipuri de fraudă și înșelăciune, întrucât lipsește un set amplu de dispoziții, măsuri și cerințe pentru prestatorii de servicii de plată, precum și pentru alte entități ale căror servicii și sisteme sunt expuse fraudei online (de exemplu, furnizorii de servicii de comunicații electronice și platformele de comunicare socială).

3.2.7.

CESE propune o serie de măsuri, printre care se numără următoarele: 1. o definiție clară a conceptului de „neglijență gravă”, „autorizare” și „suspiciune/dovadă de fraudă”; 2. un regim care definească clar responsabilitatea în aceste cazuri de fraudă și/sau de înșelăciune, cu o definiție clară a neglijenței grave și a verificării, însoțit de dreptul la rambursarea imediată a sumelor extrase din contul bancar; 3. definirea unui cadru riguros de partajare a responsabilității între prestatorul de servicii de plată, plătitor și destinatarul plății, implicând alți participanți la schema de plată; 4. cerința ca tranzacțiile să fie monitorizate în mod mai adecvat de către toți prestatorii de servicii de plată, inclusiv prin stabilirea unor responsabilități clare pentru toți participanții la serviciul de plată; 5. cerința de a se investi în crearea de mijloace pentru a identifica site-urile web și codurile IBAN false folosite de autorii fraudelor; 6. instituirea obligației prestatorilor de servicii de plată de a participa la mecanisme alternative de soluționare a litigiilor, astfel încât considerentul 122 să fie transpus în practică; 7. mijloace legale pentru ca prestatorii de servicii de plată să poată suspenda serviciile de plată în cazul existenței unor suspiciuni de fraudă, inclusiv prin blocarea anumitor plăți și recuperarea fondurilor creditate; și 8. furnizarea unei formări adecvate pe această temă pentru personalul prestatorilor de servicii de plată, precum și măsuri de creștere a sensibilizării utilizatorilor cu privire la utilizarea adecvată a instrumentelor de plată, la modalitățile de depistare a autorilor de fraude și înșelăciuni și la acțiunile care se cer întreprinse ca răspuns la fraude și/sau înșelăciuni.

3.2.8.

În ceea ce privește plățile contactless, Comisia, în strategia sa pentru plățile de mică valoare, a indicat că se va efectua o analiză privind eventuala introducere a unei funcționalități care să le permită consumatorilor să își definească preferința în ce privește pragurile de plată contactless, iar CESE dorește să se pună în aplicare o astfel de soluție.

3.2.9.

O astfel de măsură ar răspunde preocupării multor consumatori care consideră exagerat plafonul de 50 EUR pentru plățile contactless și doresc să se stabilească plafoane mai mici pentru cardul lor de debit.

3.2.10.

În ceea ce privește cerințele în materie de informare aplicabile serviciilor de retragere de numerar, CESE salută introducerea informării prealabile privind comisioanele aferente retragerilor (articolul 7 din propunerea de regulament).

3.2.11.

În ceea ce privește drepturile și obligațiile legate de utilizarea serviciilor de plată, CESE salută, de asemenea, propunerea de extindere a interdicției privind majorarea comisioanelor pentru transferurile de credit și debitările directe în toate monedele UE (articolul 28 din propunerea de regulament).

3.2.12.

De asemenea, este binevenită definirea unor norme pentru ca tranzacțiile inițiate de comercianți să fie aliniate la cele pentru debitările directe, astfel încât în ambele cazuri să se aplice aceleași norme de protecție a consumatorilor.

3.2.13.

Modificările cuprinse la articolul 32 din propunerea de regulament care permit accesul instituțiilor de plată la un cont de plăți sunt relevante și elimină limitările nejustificate ale acestui acces.

3.2.14.

Dispozițiile propunerii de regulament care impun crearea unui tablou de bord privind permisiunile și obținerea permisiunii utilizatorilor, inclusiv posibilitatea ca utilizatorii să gestioneze aceste aspecte, sunt deosebit de binevenite. Cu toate acestea, CESE consideră că interdicția de a utiliza sistemul de identificare „screen scraping”, prevăzută la considerentul 61, ar trebui inclusă în articolele privind accesul la datele referitoare la conturi.

3.2.15.

Tot în acest domeniu, CESE avertizează că este inacceptabil ca consumatorii să fie determinați să-și introducă elementele de securitate pe site-urile web ale unor entități terțe. Datele sensibile ale consumatorilor nu ar trebui prelucrate, iar consumatorilor trebuie să li se garanteze că nu li se va refuza accesul la produse sau servicii atunci când refuză să participe la un mediu bancar deschis (open banking).

3.2.16.

Este binevenită cerința ca băncile și prestatorii de servicii de plată să introducă un serviciu de verificare IBAN gratuit, astfel cum există deja în propunerea de regulament privind plățile instant (articolul 50). CESE solicită să se ia în considerare corelația dintre aceste două propuneri (privind plățile instant și RSP) în ceea ce privește indicarea rezultatului verificării IBAN. În plus, CESE solicită să se ia în considerare aplicarea acestui serviciu în cazul plăților procesate de întreprinderi în cadrul unui lot.

3.2.17.

Această măsură face referire, însă, doar la un singur tip de fraudă, pe când RSP, așa cum s-a menționat mai sus, ar trebui să includă mai multe măsuri de prevenire a fraudelor, inclusiv în afara mediului propriu-zis al serviciului de plată, și de sprijinire a utilizatorilor care sunt victime ale fraudei. CESE recomandă să se aibă în vedere modalități de punere în aplicare a acestor măsuri dincolo de contextul plăților.

3.2.18.

Interdicția impusă prestatorilor de servicii de plată de a majora unilateral limitele instrumentelor de plată (articolul 51) este foarte pozitivă.

3.2.19.

În ceea ce privește răspunderea pentru plățile neautorizate, în pofida unor inovații încurajatoare, dispozițiile legale relevante ar mai putea fi îmbunătățite, astfel încât să se asigure eficacitatea considerentului 79 din RSP. Prin urmare, CESE solicită Comisiei să evalueze în continuare necesitatea de a institui un mecanism adecvat privind lanțul responsabilităților în întregul mediu al serviciilor de plată, inclusiv utilizatorii serviciilor.

3.2.20.

Rămâne neclar ce este și cum poate fi dovedită neglijența gravă; ca atare, prestatorii de servicii de plată i-ar putea trage la răspundere pe consumatori pentru fraudele ale căror victime sunt de fapt.

3.2.21.

Normele privind blocarea fondurilor de plată atunci când valoarea tranzacției nu este cunoscută în avans sunt binevenite, deoarece vor reduce sau chiar vor elimina plângerile consumatorilor cu privire la blocarea unor sume disproporționate și la întârzierea eliberării fondurilor blocate (articolul 61).

3.2.22.

3.2.23.

Cerința de a raporta fraudele este binevenită (articolul 82), subliniindu-se astfel rolul important atribuit Autorității Bancare Europene (ABE) în acest domeniu.

3.2.24.

Ar trebui să fie obligatoriu ca prestatorii de servicii de plată să partajeze IBAN-urile frauduloase și alte date care ar putea fi utilizate pentru a preveni frauda, cu scopul de a preveni viitoarele cazuri de fraudă (articolul 83) încă de la prima tentativă, indiferent dacă frauda fost comisă sau respinsă, și fără a impune ca ea să fi fost raportată de doi clienți diferiți. CESE recomandă să se analizeze dacă această obligație poate fi aplicată terților, inclusiv autorităților publice și autorităților de aplicare a legii, pentru a beneficia de efectul de rețea. Facilitarea unui schimb mai rapid de date, atât între prestatorii de servicii de plată, cât și cu autoritățile, va permite o mai bună detectare și prevenire a fraudelor.

3.2.25.

CESE salută cerințele referitoare la publicarea de avertismente privind noile forme și tipuri de fraudă, însă ele nu trebuie să conducă în niciun caz la o reducere a răspunderii prestatorilor de servicii de plată în ceea ce privește prevenirea fraudelor, sarcina probei și protecția drepturilor consumatorilor (articolul 84).

3.2.26.

Dispozițiile RSP referitoare la introducerea programelor de formare pentru personalul prestatorilor de servicii de plată merită și ele salutate.

3.2.27.

CESE salută dispozițiile RSP care fac ca autentificarea strictă a clienților (SCA) să devină și mai exigentă, astfel încât să se garanteze că toți cetățenii, inclusiv persoanele cu handicap fizic, persoanele în vârstă, persoanele care nu pot utiliza mijloace digitale și persoanele care nu au acces la canale digitale sau la un telefon inteligent, au la dispoziție cel puțin un mijloc de a efectua, la rândul lor, autentificarea strictă.

3.2.28.

Mulți consumatori se plâng că modalitățile de a pune în aplicare autentificarea strictă implică, de obicei, necesitatea de a avea acces la o soluție bazată pe o aplicație.

3.2.29.

Pentru mulți dintre ei, acest lucru creează o situație de excluziune, în special în ceea ce privește achizițiile online, pentru care plata se face cu diferite carduri. CESE recomandă evaluarea celor mai adecvate soluții de autentificare strictă pentru a asigura incluziunea, luând în considerare aspectele legate de punerea în aplicare și asigurarea respectării altor acte legislative, în special a RGPD și a Actului european privind accesibilitatea (11).

3.2.30.

Dispozițiile care conferă ABE competența de a interveni cu privire la produsele puse la dispoziție de prestatorii de servicii de plată sunt binevenite (articolul 104).

3.2.31.

Astfel cum s-a menționat pentru DSP3, termenul pentru revizuirea dispozițiilor acestui RSP este excesiv.

3.2.32.

CESE recomandă legiuitorilor să ia în considerare prelungirea cu încă șase luni a perioadei de punere în aplicare, acordând prestatorilor de servicii de plată timpul necesar pentru a se adapta la anumite evoluții tehnice semnificative.

3.3. Propunerea de regulament privind un cadru pentru accesul la date financiare (Open Finance) (12)

3.3.1.

Propunerea de regulament supusă examinării urmărește să abordeze problemele identificate în domeniul partajării datelor, oferind consumatorilor și întreprinderilor mijloacele necesare pentru a avea un acces mai bun la datele lor financiare.

3.3.2.

Această inițiativă va permite consumatorilor și întreprinderilor să beneficieze de produse și servicii create pentru a răspunde nevoilor lor, pe baza datelor relevante, cu prevenirea riscurilor inerente. CESE consideră că este important ca dezvoltarea de soluții tehnologice să țină seama de aspectele legate de accesibilitate și de utilizare încă din momentul definirii acestor soluții, evitând astfel eventualele probleme viitoare.

3.3.3.

Prin propunerea de regulament supusă examinării, Comisia intenționează să îmbunătățească performanța economică a clienților serviciilor financiare (fie ei consumatori sau întreprinderi), prin promovarea transformării digitale și accelerarea adoptării modelelor de afaceri bazate pe date în sectorul financiar al UE.

3.3.4.

Deși acceptă pe deplin acest obiectiv de promovare a unei economii bazate pe date, CESE consideră că este important să se stabilească un cadru de reglementare care să definească în mod clar normele care reglementează schimbul de date, luând în considerare reciprocitatea pentru toate părțile implicate (chiar și în afara UE). Acest lucru este deosebit de important în domeniul datelor financiare, deoarece ele implică informații sensibile atât pentru persoanele fizice, cât și pentru întreprinderi.

3.3.5.

Propunerea de regulament ar trebui să asigure un echilibru între nevoile părților implicate, fără să piardă niciodată din vedere protecția datelor clienților. Ar trebui să se asigure o formare adecvată pentru personalul prestatorilor de servicii de plată, astfel încât să se îmbunătățească furnizarea serviciilor. CESE consideră că ar trebui garantat principiul RGPD privind reducerea la minimum a datelor.

3.3.6.

Lista categoriilor de date ale clienților din propunerea de regulament supusă examinării este destul de cuprinzătoare și extinsă (articolul 2), dar există în continuare un risc de utilizare abuzivă și de ingerință ilegitimă în ce privește datele colectate. CESE subliniază, de asemenea, că este posibil ca condițiile de concurență să nu fie echitabile între instituțiile financiare, puternic reglementate, și alți participanți pe piață.

3.3.7.

CESE consideră că ar fi important ca ABE și EIOPA să primească un mandat explicit (articolul 7 pentru a elabora orientări privind prelucrarea datelor consumatorilor pentru produsele și serviciile legate de nivelul de creditare și de evaluarea de risc a consumatorului, precum și în cazul produselor legate de asigurările de viață, de boală și de sănătate.

3.3.8.

Cu toate acestea, propunerea de regulament supusă examinării prezintă lacune în ceea ce privește interdicția utilizării datelor sensibile cu caracter personal și a datelor financiare relevante și nu protejează în mod adecvat echilibrul și transparența.

3.3.9.

CESE sprijină dispoziția cuprinsă în propunere care impune deținătorilor de date obligația de a pune la dispoziția clienților un tabel/panou care să le permită să ia decizii de protejare a poziției lor (articolul 8).

3.3.10.

Tablourile de bord (sau portalurile) ar trebui să urmeze modele specifice care să le permită consumatorilor să își dea consimțământul pentru a preciza datele care ar putea fi partajate, cu ce entități și în ce scopuri. Este foarte important ca consumatorii să înțeleagă și să simtă că consimțământul lor este esențial.

3.3.11.

CESE consideră că, pentru o mai bună funcționare a tablourilor de bord, ar fi important să se prevină punerea în aplicare de către deținătorii de date a unor practici restrictive.

3.3.12.

În aceeași ordine de idei ca recomandările privind punerea în aplicare a dispozițiilor privind RSP, CESE recomandă legiuitorilor să aibă în vedere prelungirea cu încă șase luni a perioadei de punere în aplicare pentru caracteristicile tehnice în temeiul FiDA (cadrul pentru accesul la datele financiare).

Bruxelles, 14 decembrie 2023.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Oliver RÖPKE

(1) COM(2023) 366 final.

(2) COM(2023) 367 final.

(3) JO C 146, 27.4.2023, p. 23.

(4) COM(2023) 360 final.

(5) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(6) COM(2023) 360 final.

(7) COM(2023) 366 final.

(8) Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO L 267, 10.10.2009, p. 7).

(9) Directiva nr. 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare (JO L 166, 11.6.1998, p. 45).

(10) COM(2023) 367 final.

(11) Directiva (UE) 2019/882 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor (JO L 151, 7.6.2019, p. 70).

(12) COM(2023) 360 final.

ANEXĂ

Următoarele propuneri de amendamente, care au întrunit cel puțin o pătrime din voturile exprimate, au fost respinse în timpul dezbaterii [articolul 74 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]:

Punctul 3.2.7

Se modifică după cum urmează

Avizul secțiunii

Amendament

CESE propune o serie de măsuri, printre care se numără următoarele: (1) o definiție clară a conceptului de „neglijență gravă”, „autorizare” și „suspiciune/dovadă de fraudă”; (2) un regim care definească clar responsabilitatea în aceste cazuri de fraudă și/sau de înșelăciune, cu o definiție clară a neglijenței grave și a verificării, însoțit de dreptul la rambursarea imediată a sumelor extrase din contul bancar; (3) definirea unui cadru riguros de partajare a responsabilității între prestatorul de servicii de plată, plătitor și destinatarul plății, implicând alți participanți la schema de plată; (4) cerința ca tranzacțiile să fie monitorizate în mod mai adecvat de către toți prestatorii de servicii de plată, inclusiv prin stabilirea unor responsabilități clare pentru toți participanții la serviciul de plată; (5) cerința de a se investi în crearea de mijloace pentru a identifica site-urile web și codurile IBAN false folosite de autorii fraudelor; (6) instituirea obligației prestatorilor de servicii de plată de a participa la mecanisme alternative de soluționare a litigiilor, astfel încât considerentul 122 să fie transpus în practică; (7) mijloace legale pentru ca prestatorii de servicii de plată să poată suspenda serviciile de plată în cazul existenței unor suspiciuni de fraudă, inclusiv prin blocarea anumitor plăți și recuperarea fondurilor creditate și (8) furnizarea unei formări adecvate pe această temă pentru personalul prestatorilor de servicii de plată, precum și măsuri de creștere a sensibilizării utilizatorilor cu privire la utilizarea adecvată a instrumentelor de plată, la modalitățile de depistare a autorilor de fraude și înșelăciuni și la acțiunile care se cer întreprinse ca răspuns la fraude și/sau înșelăciuni.

CESE propune o serie de măsuri, printre care se numără următoarele: 1. o definiție clară a conceptului de „neglijență gravă”, „autorizare” și „suspiciune/dovadă de fraudă”; 2. un regim care definească clar responsabilitatea în aceste cazuri de fraudă și/sau de înșelăciune, cu o definiție clară a neglijenței grave și a verificării, însoțit de dreptul la rambursarea sumelor extrase din contul bancar; 3. definirea unui cadru riguros de partajare a responsabilității între prestatorul de servicii de plată, plătitor și destinatarul plății, implicând alți participanți la schema de plată; 4. cerința ca tranzacțiile să fie monitorizate în mod mai adecvat de către toți prestatorii de servicii de plată, inclusiv prin stabilirea unor responsabilități clare pentru toți participanții la serviciul de plată; 5. cerința de a se investi în crearea de mijloace pentru a identifica site-urile web și codurile IBAN false folosite de autorii fraudelor; 6. instituirea obligației prestatorilor de servicii de plată de a participa la mecanisme alternative de soluționare a litigiilor, astfel încât considerentul 122 să fie transpus în practică; 7. mijloace legale pentru ca prestatorii de servicii de plată să poată suspenda serviciile de plată în cazul existenței unor suspiciuni de fraudă, inclusiv prin blocarea anumitor plăți și recuperarea fondurilor creditate; și 8. furnizarea unei formări adecvate pe această temă pentru personalul prestatorilor de servicii de plată, precum și măsuri de creștere a sensibilizării utilizatorilor cu privire la utilizarea adecvată a instrumentelor de plată, la modalitățile de depistare a autorilor de fraude și înșelăciuni și la acțiunile care se cer întreprinse ca răspuns la fraude și/sau înșelăciuni.

Rezultatul votului:

Voturi pentru:	83
Voturi împotrivă:	110
Abțineri:	19

Punctul 3.2.8

Se modifică după cum urmează

Avizul secțiunii

Amendament

Rezultatul votului:

Voturi pentru:	73
Voturi împotrivă:	126
Abțineri:	17

Punctul 3.2.20

Se modifică după cum urmează

Avizul secțiunii	Amendament
Rămâne neclar ce este și cum poate fi dovedită neglijența gravă ; ca atare, prestatorii de servicii de plată i-ar putea trage la răspundere pe consumatori pentru fraudele ale căror victime sunt de fapt .	Rămâne neclar ce este și cum poate fi dovedită neglijența gravă.

Rezultatul votului:

Voturi pentru:	68
Voturi împotrivă:	136
Abțineri:	17