Raportor:	Andrés BARCELÓ DELGADO
Coraportor:	Angelo PAGLIARA

Sesizare	Președinția Consiliului Uniunii Europene, 23.3.2023
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	3.10.2023
Data adoptării în sesiunea plenară	25.10.2023
Sesiunea plenară nr.	582
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	196/1/4

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Îmbunătățirea competitivității și a productivității industriei constituie o pârghie esențială pentru ca UE să sprijine creșterea economică, să realizeze cu succes tranziția verde și digitală către o economie neutră climatic, să promoveze locurile de muncă de calitate și să mențină modelul social european.

1.2.

Răspunsul Europei la numeroasele provocări și megatendințe fără precedent care afectează competitivitatea industrială trebuie să se bazeze pe succesul istoric al dialogului social, pentru a asigura angajamentul tuturor părților interesate și asumarea politicilor de către acestea.

1.3.

Instituirea unei guvernanțe coordonate și proactive a politicilor industriale în toate statele membre. Calitatea administrației publice și un cadru de reglementare favorabil creșterii economice (reducerea birocrației, simplificarea procedurilor, combaterea corupției, stabilirea de standarde pentru noi produse/piețe) sunt esențiale pentru competitivitatea industrială, evitând denaturarea pieței și concurența neloială.

1.4.

Aprofundarea în continuare a pieței unice. Piața unică trebuie să rămână cel mai mare atu pentru industria europeană. Aceasta înseamnă, de asemenea, evitarea riscului de a fi fragmentată prin inițiative divergente în materie de ajutoare de stat. Trebuie menținut un regulament solid în materie de ajutoare de stat. Politica industrială europeană și finanțarea aferentă ar trebui să fie coordonate la nivelul UE.

1.5.

Transformarea provocărilor legate de decarbonizare în oportunități pentru dezvoltarea și introducerea pe piață a unor noi produse și servicii durabile.

1.6.

Promovarea unui comerț deschis și bazat pe norme, reducând totodată dependențele strategice. UE trebuie să mențină principiile comerțului liber, dar echitabil, care sunt contestate în prezent de diferiți actori. În același timp, UE trebuie să își păstreze și autonomia strategică deschisă.

1.7.

Abordarea provocării reprezentate de competențe și de îmbătrânire. UE are nevoie de o forță de muncă competentă pentru industria 4.0, ceea ce înseamnă abordarea deficitelor de pe piața forței de muncă și dezvoltarea competențelor digitale și generale la toate nivelurile forței de muncă.

1.8.

Stimularea CDI și acordarea unui sprijin sporit pentru introducerea de noi aplicații industriale pe piețele europene.

1.9.

Asigurarea accesului securizat la energie decarbonizată, la prețuri stabile și competitive, în sprijinul industriilor mari consumatoare de energie rezistente la schimbările climatice, care reprezintă în continuare coloana vertebrală a industriei europene.

1.10.

Valorificarea întregului potențial al revoluției digitale, care poate îmbunătăți avantajele comparative ale industriei europene, contribuind totodată la soluționarea provocărilor societale.

1.11.

Dezvoltarea unei infrastructuri europene moderne, interoperabile și strategice este esențială pentru construirea unei industrii inteligente, competitive, verzi și reziliente.

2.   Observații generale

2.1.

Președinția spaniolă a identificat patru priorități pentru a doua jumătate a anului 2023: — reindustrializarea UE; — înregistrarea de progrese în ceea ce privește tranziția verde; — promovarea justiției sociale și economice; — consolidarea unității europene.

2.2.

Președinția spaniolă a solicitat Comitetului Economic și Social European (CESE) să elaboreze un aviz exploratoriu pe tema „Competitivitatea și industria europeană”.

2.3.

Până în prezent, Uniunea Europeană și-a construit puterea economică pornind de la faptul că este cea mai mare piață unică și una dintre economiile cele mai orientate spre exterior din întreaga lume (1). Prin Pactul verde, UE și-a asumat, de asemenea, rolul de lider în decarbonizarea economiei sale, demers care ar putea genera costuri semnificative pentru industrii și lucrători în absența unor politici de tranziție adecvate.

2.4.

CESE a adoptat recent un aviz pe tema „30 de ani de piață unică”. Acesta subliniază preocupările sale cu privire la relaxarea normelor privind ajutoarele de stat, care ar putea crea noi asimetrii între statele membre, punând în pericol reziliența pieței unice. Comisia a adoptat un cadru temporar de criză și de tranziție pentru a sprijini în continuare tranziția către o economie neutră climatic, însă ajutorul este orientat către doar două state membre Până în prezent, 77 % dintre granturile aprobate de Comisie au fost solicitate de țări ce reprezintă doar 44 % din PIB-ul Uniunii.

2.5.

Dincolo de situația cronică a OMC, în ultimii trei ani s-au înregistrat o serie de evenimente extrem de grave care au zguduit peisajul internațional și, de asemenea, agendele politice naționale ale celor mai mari țări din lume. Pandemia de COVID-19, criza lanțului de aprovizionare care a urmat, războiul rece al Statelor Unite cu China pe plan economic, invadarea Ucrainei de către Rusia și utilizarea energiei de către Rusia ca instrument de război au arătat că actualul statu quo nu poate fi considerat de la sine înțeles și că sunt necesare politici active. Într-adevăr, ordinea multilaterală postbelică consacrată bazată pe norme, care a adus Europei securitate și prosperitate, se deteriorează treptat (în condițiile în care OMC se confruntă cu o criză profundă). În consecință, globalizarea lanțurilor de aprovizionare este în declin, protecționismul și concurența neloială sunt în creștere, iar comerțul internațional încetinește. Aceasta înseamnă, de asemenea, că conceptul de liber schimb și cel de competitivitate trebuie să integreze nu numai provocările legate de durabilitate (schimbările climatice și drepturile omului), ci și preocupările privind autonomia strategică deschisă și securitatea.

2.6.

De fapt, puterea economică mondială se schimbă, iar procesul de globalizare este condus din ce în ce mai mult de noi actori (de exemplu, BRICS) cu modele și valori economice diferite (și este însoțit de o interferență politică și de stat sporită). Principalele puteri economice ale lumii s-au străduit să îmbunătățească circumstanțele, iar UE a devenit conștientă de dezechilibrele din ce în ce mai mari care stau la baza relației sale cu partenerii comerciali și tehnologici precum China, India, SUA și Coreea de Sud. Aceste dezechilibre apar indiferent dacă valorile politice sau de mediu comune sunt sau nu sunt împărtășite.

2.7.

În ceea ce privește China, există o opinie tot mai răspândită conform căreia această țară ar trebui considerată un concurent sistemic. Statul chinez, departe de a-și relaxa controlul asupra mediului de afaceri, consolidează lipsa de reciprocitate în ceea ce privește accesul pe piață și condițiile de concurență inegale în anumite sectoare. Comisia Europeană a declarat că China devine din ce în ce mai asertivă și urmărește o concurență din ce în ce mai puternică (2). Cel de al 20-lea Congres al Partidului Comunist Chinez a confirmat în mare măsură ceea ce știm deja: o poziție mai puternică a partidului asupra statului și asupra întreprinderilor publice, caracterul ideologic din ce în ce mai pronunțat al sistemului politic chinez și o retorică hipernaționalistă.

2.8.

În SUA, recenta Lege privind reducerea inflației (IRA) reprezintă un punct de cotitură major în ceea ce privește politica industrială și intervenția statului, care depășește cu mult combaterea inflației și introduce un pachet imens de stimulente menite să atragă investiții în țară. Acesta va mobiliza aproape 400 de miliarde USD în următorul deceniu sub forma unui pachet legislativ cuprinzător și extrem de protecționist, care va reduce în mod semnificativ prețurile la energie pentru industriile mari consumatoare de energie din SUA. Schimbările condițiilor concurențiale internaționale care decurg din IRA reprezintă provocări majore pentru UE ca pol industrial.

2.9.

CESE solicită autorităților europene să ajungă la o abordare echilibrată între lupta necesară împotriva inflației și creșterea ratelor dobânzii, care afectează în mod negativ investițiile și cetățenii.

2.10.

Pactul verde european a fost declarat noua strategie pe termen lung pentru creștere, acționând astfel încât economia UE să devină neutră climatic până în 2050 și abordând schimbările climatice. O întrebare esențială vizează modul în care se poate asigura competitivitatea industriei pe întregul parcurs al acestor tranziții. Cum pot întreprinderile europene să rămână actori pe piața mondială, trecând în același timp la produse circulare și neutre din punctul de vedere al emisiilor de carbon dacă concurenții lor internaționali nu au aceleași ambiții? Dezechilibrele concurențiale trebuie identificate și abordate în timp util, astfel încât să se îmbunătățească competitivitatea și ocuparea forței de muncă, iar Pactul verde să nu fie compromis.

2.11.

Digitalizarea atât a proceselor de producție, cât și a produselor finite a declanșat o nouă revoluție industrială în toate sectoarele și, cu ajutorul inteligenței artificiale, transformă profund modul în care ne dezvoltăm, proiectăm și fabricăm produsele și modul în care organizăm munca.

2.12.

Concurența tot mai mare pentru resursele naturale se intensifică ca urmare a digitalizării și a obiectivului general de combatere a schimbărilor climatice. Creșterea exponențială a cererii de resurse naturale neregenerabile limitate se reflectă deja în riscurile legate de ofertă și în volatilitatea prețurilor. Garantarea accesului la aprovizionarea cu materii prime/componente critice a devenit o preocupare esențială pentru industria Europei; aceasta trebuie gestionată în mod corespunzător, cu pragmatism și realism.

2.13.

Eliminarea dependenței de cărbune și de petrol, care, istoric, au adus o bogăție fără precedent societăților noastre, reprezintă cea mai mare transformare cu care se va confrunta industria de la revoluția industrială. Tranziția către o economie neutră climatic va duce la schimbări majore în majoritatea sectoarelor industriale existente, în special în industriile mari consumatoare de energie, în producția și distribuția de energie și în ecosistemul transporturilor. Aceasta va modifica radical modelele de consum și va încuraja apariția unor noi modele de afaceri, cum ar fi economia bazată pe partajare sau economia circulară.

2.14.

Îmbătrânirea societăților duce în prezent la o scădere a forței de muncă și la deficite de forță de muncă în toate sectoarele economiei, subminând potențialul de creștere economică al Europei. În același timp, fluxurile interne de migrație pot crea dezechilibre pe piața forței de muncă. În plus, populația Europei nu dispune de competențe STIM, în timp ce aproape jumătate din populația UE are competențe digitale scăzute sau nu are astfel de competențe. Cu toate acestea, cererea de competențe STIM, de competențe digitale, precum și de o combinație de competențe cognitive și social-emoționale (cum ar fi soluționarea problemelor, creativitatea, comunicarea, colaborarea și învățarea activă) nu va face decât să crească în viitor. UE trebuie să sporească competențele digitale ale forței sale de muncă, să planifice o educație de-a lungul întregii vieți și să evalueze modul de a include o imigrație legală de forță de muncă mai calificată.

2.15.

Toate aceste megatendințe vor determina o transformare sistemică a economiilor/societăților noastre, care nu poate fi abordată prin prescripțiile politice din trecut, ci va necesita politici îndrăznețe din partea UE, cu măsuri mai proactive pentru a crea condițiile favorizante necesare pentru a garanta un viitor pe termen lung pentru industria Europei.

3.   Observații specifice

3.1.

Industria europeană a beneficiat în mod tradițional de un avantaj semnificativ în materie de productivitate. În caz contrar, nu am fi atins niciodată nivelul de industrializare și prosperitate pe care îl avem în prezent. Pentru a menține coeziunea socială și bogăția, trebuie să menținem activitatea industrială, inclusiv prin prevenirea oricărei forme de denaturare socială și fiscală la nivelul UE.

3.2.

Cu toate acestea, mai mulți indicatori din ultimele decenii au indicat o deteriorare a bazei industriale a UE. Prețurile la energie sunt considerabil mai mari în UE decât în alte părți ale lumii. UE investește doar 2,2 % din PIB-ul său în C&D, față de SUA, 2,8 %, și de Japonia, 3,3 %. Doar șase întreprinderi europene se află printre primii 25 de lideri mondiali în domeniul C&D, dintre care patru se află în industria autovehiculelor. UE este din ce în ce mai expusă riscului de a rămâne în urmă în ceea ce privește economia digitală: dintre primele cele mai mari 20 de întreprinderi din domeniul tehnologiei de la nivel mondial, o singură întreprindere (SAP) este europeană. Piața capitalului de risc care permite extinderea întreprinderilor inovatoare este de multe ori mai mare în SUA decât în UE. Deși în 1999 doar 5 % din investițiile brute globale de la nivel mondial au avut loc în China, în 2020 acest procent s-a ridicat la 29 % – mai mult decât oriunde altundeva.

3.3.

Nu există un singur factor care ar fi putut fi responsabil în mod exclusiv pentru acest declin, însă o combinație de condiții acumulate a condus competitivitatea industrială a UE pe o treaptă mai degrabă inferioară decât superioară a scării internaționale.

3.4.

Excesul de reglementare reprezintă o piedică în calea competitivității întreprinderilor industriale europene. În ultimii cinci ani, peste 5 000 de pagini de legislație au fost adoptate la nivelul UE. Această „inflație” a reglementărilor se combină adeseori cu inițiativele statelor membre care, în multe cazuri, transpun directivele cu cerințe proprii suplimentare. Comisia Europeană este conștientă de fricțiunile pe care le generează reglementarea pentru industria europeană, deoarece, la elaborarea ambițiosului Regulament privind industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete (NZIA), primul pilon al planului său a fost „un mediu de reglementare previzibil și simplificat”. În acest sens, CESE salută propunerile din Regulamentul privind industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete de a scurta procedurile de autorizare pentru operațiunile industriale și de a introduce spații de testare în materie de reglementare, precum și propunerea de verificare din perspectiva competitivității a tuturor politicilor și întregii legislației europene.

3.5.

Prețurile la energie au afectat și baza de costuri a industriei europene. Pe de o parte, există sectoare mari consumatoare de energie care au avut de suferit, așa cum preconiza majoritatea observatorilor. Pe de altă parte, și industrii obișnuite în care energia nu este principalul factor de producție au înregistrat costuri mai mari. Cifrele inflației din Europa sunt dovezi în acest sens, deoarece inflația de bază subiacentă a crescut și ea, după creșterea indicelui prețurilor de consum. Economiștii se așteaptă ca prețurile să nu mai fie o problemă atunci când inflația prețurilor la energie va scădea. Cu toate acestea, având în vedere că prețurile la energie sunt în continuare mai mari decât înainte de criză, majoritatea bunurilor încă recuperează decalajul și încearcă să includă aceste costuri suplimentare.

3.6.

Există motive structurale pentru creșterea cheltuielilor cu energia în Europa. UE este încă dependentă de combustibilii fosili, care, în mare măsură, trebuie importați și care ne expun la restricțiile impuse actorilor străini. Producătorii de petrol își controlează producția pentru a gestiona prețurile internaționale, iar Rusia a utilizat aprovizionarea cu gaze naturale ca armă într-un mod foarte agresiv.

3.7.

Există și alte motive care nu sunt structurale, ci depind de deciziile luate pe plan intern, cum ar fi stabilirea prețurilor energiei electrice. Piața energiei electrice este puternic reglementată și funcționează bine de aproximativ 20 de ani, dar a reacționat inadecvat la tensiunile la care a fost supusă recent. Prețul energiei electrice internalizează prețul drepturilor de emisii de CO2, indiferent dacă este sau nu generat prin emisii de CO2. Aceasta necesită o revizuire atentă, orientată către prețuri competitive, care să stimuleze electrificarea și decarbonizarea, asigurând totodată securitatea aprovizionării în viitor.

3.8.

În general, „produsele decarbonizate” (vehiculele electrice pe bază de baterii, oțelul verde, pompele de căldură, biosubstanțele chimice etc.) sunt mai scumpe decât produsele pe care le înlocuiesc, în special până la atingerea unei mase critice. Pentru a evita efectele inflaționiste, în efortul de a promova adoptarea produselor neutre din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon și de a le face accesibile tuturor, este important ca autoritățile de reglementare să dezvolte un cadru de sprijin – cu respectarea corespunzătoare a principiului neutralității tehnologice – și, într-o etapă inițială, să acopere diferența de preț prin intermediul granturilor și al stimulentelor fiscale și/sau să compenseze costurile suplimentare de capital și de exploatare implicate în procesele de decarbonizare. Pentru a sprijini lucrătorii și industriile, ar trebui să se utilizeze pe deplin resursele financiare disponibile în cadrul Fondului pentru o tranziție justă, al Fondului pentru inovare, al Fondului pentru modernizare și al noului Fond pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice (începând din 2026).

4.   Elemente constitutive pentru o industrie europeană competitivă

4.1.

O agendă privind competitivitatea ar trebui să se bazeze pe economia socială de piață europeană. Încurajarea dialogului social și garantarea negocierii colective devin esențiale pentru a găsi un echilibru între aspirațiile economice și sociale, pentru a face față impactului asupra locurilor de muncă și pentru a oferi un set de competențe adecvate, pentru o tranziție lină către noi procese industriale durabile și competitive.

4.2.

Pactul verde și deceniul digital oferă oportunități unice de a realiza dubla tranziție verde și digitală, de a stimula creșterea economică, de a moderniza industria Europei și de a obține avantaje competitive pe piețele mondiale. Aceste inițiative vor sprijini industria Europei în dezvoltarea unor capacități industriale de talie mondială în cadrul lanțurilor valorice strategice și vor plasa UE în avangarda de la nivel mondial în tranziția către o economie neutră climatic. Aceste tranziții trebuie realizate într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, garantând totodată că industria își menține capacitatea de a genera fluxurile de numerar necesare pentru investiții în transformarea sa.

4.3.

Creșterea investițiilor publice și private în CDI în sectorul industrial este esențială pentru competitivitate, deoarece cunoștințele au devenit cel mai important factor de producție, iar industria de mâine va fi modelată prin generarea de cunoștințe care are loc astăzi. UE are o tradiție îndelungată de excelență în cercetarea științifică, dar este mai puțin eficace în a aduce rezultatele pe piață. Este nevoie de un sprijin mai bun pentru etapele finale ale procesului de inovare, în special pentru inovațiile revoluționare din sectoarele strategice (proiecte demonstrative, proiecte-pilot) și trebuie să se garanteze că prima aplicare industrială a rezultatelor din C&D finanțate de UE are loc în UE.

4.4.

UE trebuie să mențină ordinea comercială bazată pe norme, pe baza principiilor comerțului liber, dar echitabil. În plus, va trebui să dezvolte noua dimensiune a securității economice în relațiile comerciale. Aceasta înseamnă ratificarea în continuare a acordurilor comerciale și de investiții și o cooperare consolidată cu națiunile care împărtășesc aceeași viziune, abordând concurența neloială și garantând accesul la materii prime și componente critice.

4.5.

Industriile mari consumatoare de energie se confruntă cu o transformare mai degrabă perturbatoare decât evolutivă. Decarbonizarea sa, care îi sporește în același timp competitivitatea, necesită un angajament economic și politic puternic și investiții uriașe. Aceasta înseamnă accesul sigur la energia din surse regenerabile la prețuri competitive, sprijin pentru C&D pentru a crește nivelul de maturitate tehnologică al numeroaselor tehnologii cu emisii scăzute de carbon, crearea de piețe pentru produse cu emisii scăzute de carbon, inclusiv achiziții publice, evitarea relocării emisiilor de dioxid de carbon, introducerea unor contracte pentru diferență pentru a face față costurilor ridicate de producție pentru produsele durabile și asigurarea unei „tranziții juste” pentru lucrătorii afectați de restructurare.

4.6.

Piața unică permite industriilor europene să aibă acces la o piață de 440 de milioane de persoane, să atragă investiții din afara UE, să aibă acces la piețe externe și să se extindă. Există însă riscul denaturării sale din cauza anumitor bariere interne și a nivelurilor crescute ale ajutoarelor de stat naționale. Trebuie menținute condiții de concurență echitabile între statele membre, deoarece diferențele mari dintre ajutoarele de stat creează o cursă a subvențiilor care duce, în cele din urmă, la o utilizare mai puțin eficientă a resurselor limitate. Prin urmare, ar trebui să se acorde prioritate schemelor de ajutoare de stat coordonate/finanțate la nivel european.

4.7.

Digitalizarea are potențialul de a îmbunătăți în mod semnificativ avantajele comparative ale industriei Europei și de a dezvolta activități în noi sectoare industriale. În acest sens, este important să se realizeze rapid piața unică digitală, să se modernizeze infrastructura digitală (5G, banda largă de mare viteză), să se investească în noile piețe digitale (IA, internetul obiectelor, producția avansată, cloud computing, volumele mari de date) și să se creeze spații ale datelor pentru ecosistemele industriale pentru a stimula schimbul de date.

4.8.

Noile întreprinderi inovatoare trebuie să poată obține resurse pentru a prospera. IMM-urile se bazează în principal pe bănci care adesea nu furnizează capitalul de risc de care au nevoie. În ultimii ani, s-au înregistrat progrese în ceea ce privește îmbunătățirea accesului la capital, dar lipsa capitalului de creștere, în special, împiedică extinderea întreprinderilor inovatoare tinere. Investițiile private ar trebui stimulate prin dezvoltarea în continuare a unei piețe europene a capitalului de risc, prin instrumente de reducere a riscurilor (garanții, credite fiscale, stimulente financiare) pentru investiții strategice și prin dezvoltarea de alternative la piețele publice (inclusiv investitori providențiali, fonduri publice inițiale, fonduri de investiții publice, cooperative).

4.9.

Este important să se garanteze că infrastructura Europei (transporturi, energie și sectorul digital) este interconectată și interoperabilă, că infrastructura de aprovizionare cu energie ia în considerare utilizarea surselor regenerabile de energie, a hidrogenului și a captării, stocării și/sau utilizării carbonului și că este construită infrastructura pentru gestionarea energiei (răspunsul părții de consum, rețele inteligente, conexiuni bidirecționale, stocarea energiei). De asemenea, trebuie dezvoltată o infrastructură care să sprijine economia circulară (colectare, sortare, prelucrare și transport).

---

(1)  https://european-union.europa.eu/priorities-and-actions/actions-topic/trade_ro

(2)  https://www.eeas.europa.eu/eeas/china-speech-high-representativevice-president-josep-borrell-ep-debate-eu-china-relations_en