Cerere de decizie preliminară introdusă de Kúria (Ungaria) la 17 octombrie 2023 – ZH și KN/AxFina Hungary Zrt.

(Cauza C-630/23, AxFina Hungary)

(C/2024/629)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Kúria

Părțile din procedura principală

Recurenți: ZH, KN

Intimată: AxFina Hungary Zrt.

Întrebările preliminare

Este corect ca expresia „[contractul] poate continua să existe fără clauzele abuzive”, care figurează la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (denumită în continuare „Directiva 93/13”) (1), să fie interpretată în sensul că un contract încheiat cu consumatorii și exprimat în monedă străină poate continua să existe fără o clauză contractuală care intră în sfera obiectului principal al contractului și care atribuie consumatorului, în mod nelimitat, riscul legat de cursul de schimb, având în vedere că dreptul statului membru reglementează mecanismul de conversie valutară prin intermediul unor dispoziții legale imperative?

Este compatibilă cu articolul 1 alineatul (2), cu articolul 6 alineatul (1) și cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13 o practică judiciară a unui stat membru (întemeiată pe o interpretare a dreptului statului membru realizată în lumina directivei și cu respectarea principiilor de interpretare stabilite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene) potrivit căreia, având în vedere principiul îmbogățirii fără justă cauză,

se dispune rambursarea către consumator (sau lichidarea în favoarea sa) a sumelor percepute de creditor în temeiul clauzei considerate abuzive, însă obligația respectivă nu se stabilește în cadrul unei restitutio in integrum, deoarece o dispoziție specială națională exclude această eventuală consecință juridică a nulității, și nici normele privind îmbogățirea fără justă cauză nu se aplică în mod autonom, deoarece dreptul național nu prevede această consecință juridică în cazul nulității contractului, ci consumatorul este exonerat de consecințele care îi sunt deosebit de prejudiciabile și, în același timp, se restabilește echilibrul contractual între părți prin aplicarea principalei consecințe juridice prevăzute de dreptul statului membru în cazul nulității, și anume declararea validității contractului, astfel încât clauzele abuzive nu impun nicio obligație în sarcina consumatorului, însă celelalte elemente (neabuzive) ale contractului (inclusiv dobânzile contractuale și alte costuri) continuă să angajeze părțile potrivit dispozițiilor sale?

în cazul în care nu este posibilă declararea validității contractului, se stabilesc consecințele juridice ale nulității prin declararea, în vederea lichidării conturilor, a eficacității contractului până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești și se procedează la lichidarea conturilor între părți prin aplicarea principiului îmbogățirii fără justă cauză?

În vederea stabilirii consecințelor juridice ale unui contract care este nul pentru motivul menționat anterior, se poate lăsa neaplicată o dispoziție normativă a unui stat membru care a intrat în vigoare ulterior și care a introdus pentru viitor conversia obligatorie în forinți, având în vedere că dispoziția respectivă, ca urmare a stabilirii cursului de schimb, atribuie o anumită parte a riscului legat de cursul de schimb în sarcina consumatorului, care – în considerarea clauzei contractuale abuzive – ar trebui să fie complet scutit de acest risc?

În cazul în care, conform dreptului Uniunii, nu este posibil să se stabilească consecințele juridice ale nulității nici prin declararea validității și nici prin declararea eficacității, care sunt consecințele juridice – și temeiurile teoretice aferente – care ar trebui, prin urmare, să fie stabilite contra legem, indiferent de reglementările statului membru privind consecințele juridice și exclusiv în temeiul dreptului Uniunii, având în vedere că Directiva 93/13 nu reglementează consecințele juridice ale nulității?

(1) JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273.