—

anularea actului de lichidare în litigiu ca urmare a nelegalității articolului 76 alineatul (1a) din Decizia Biroului Parlamentului European din 19 mai și 9 iulie 2008 privind normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European (denumită în continuare „normele de aplicare”), astfel cum a fost modificată prin Decizia Biroului Parlamentului European din 12 iunie 2023  (1), precum și anularea tuturor lichidărilor de drepturi ulterioare actului de lichidare în litigiu pentru același motiv;

—

obligarea Parlamentului European la emiterea unor noi acte de lichidare a drepturilor din Regimul facultativ de pensii complementare (denumit în continuare „RFPC”) ale reclamantului până la concurența sumei care ar fi fost aplicabilă în conformitate cu textul articolului 76 din normele de aplicare, în versiunea sa anterioară deciziei din anul 2023, în ceea ce privește atât actul de lichidare în litigiu, cât și toate actele de lichidare ulterioare emise după această dată;

—

obligarea Parlamentului European, în temeiul acestor noi acte de lichidare, la menținerea sumelor deja plătite reclamantului cu titlu de drepturi din RFPC și la plata diferenței dintre cuantumul din actul de lichidare în litigiu (și din actele de lichidare ulterioare care vor fi emise până la pronunțarea hotărârii) și cuantumul care ar fi fost aplicabil în conformitate cu textul articolului 76 din normele de aplicare, în versiunea sa anterioară deciziei din anul 2023, majorată cu dobânzile legale aferente, începând de la data la care ar fi trebuit să fie plătită această diferență până la plata sa integrală; și

—

obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 27 alineatul (2) din Decizia 2005/684/CE, Euratom a Parlamentului European din 28 septembrie 2005 de adoptare a Statutului deputaților în Parlamentul European (2) (denumită în continuare „statutul”) și a articolului 25 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, care prevăd că drepturile dobândite și drepturile viitoare în cadrul RFPC vor fi menținute integral și că Biroul nu poate stabili decât criterii și condiții care reglementează dobândirea de noi drepturi sau de drepturi viitoare.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice și al protecției drepturilor dobândite de reclamant anterior adoptării deciziei din anul 2023, în lipsa oricărei justificări sau evaluări comparative a intereselor în cauză care să permită o astfel de modificare.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea substanței dreptului fundamental de proprietate prevăzut la articolul 17 din [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”)], a principiului general al independenței parlamentare și a principiului egalității. Măsurile adoptate prin decizia din anul 2023 lipsesc de conținut dreptul la pensie al reclamantului, protejat de articolul 17 din cartă, întrucât nu respectă minimul impus de jurisprudența referitoare la Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului și, în plus, aduc atingere conținutului minim esențial al dreptului la pensie al reclamantului care rezultă din RFPC. De asemenea, măsurile menționate anterior ar încălca principiul general al independenței parlamentare, care s-ar concretiza printr-un drept la pensie al reclamantului, și principiul egalității, prin faptul că nu au prevăzut măsuri similare în ceea ce privește drepturile la pensie ale actualilor deputați în Parlamentul European.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, întrucât măsurile adoptate prin decizia din anul 2023 ar omite în totalitate evaluarea comparativă a intereselor în cauză; ele urmăresc un obiectiv de interes general abstract, care nu este legitim având în vedere împrejurările concrete ale cauzei referitoare la RFPC creat de însuși Parlamentul European și care, în orice caz, sunt măsuri mult mai severe decât cele care ar fi putut fi adoptate.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea încrederii legitime, întrucât Parlamentul European ar fi dat reclamantului în mod constant asigurări precise, necondiționate și concordante că drepturile la pensie dobândite vor fi respectate și că își va asuma răspunderea legală după epuizarea activelor fondului.