ANEXĂ

1.   INTRODUCERE

Articolul 30 din Directiva (UE) 2023/1791 privind eficiența energetică („DEE reformată”) vizează creșterea investițiilor publice și private în eficiența energetică în diferite sectoare în vederea îndeplinirii obiectivelor UE în materie de eficiență energetică pentru 2030. Articolul contribuie la acest obiectiv prin asigurarea unui cadru favorabil pentru creșterea raportului cost-eficacitate al sprijinului bugetar public și prin mobilizarea investițiilor private în măsuri de eficiență energetică. Finanțarea UE și finanțarea publică națională nu vor fi suficiente pentru a răspunde nevoilor în materie de investiții; cea mai mare parte a sprijinului financiar va trebui să fie mobilizată din sectorul privat. Cuantumul limitat al finanțării publice disponibile trebuie să se concentreze pe eliminarea barierelor din calea investițiilor, pe sprijinirea investițiilor de către grupurile cele mai vulnerabile, pe furnizarea de instrumente financiare și de garanții publice, cu obiectivul de a accelera implementarea măsurilor de eficiență energetică și de a valorifica și mobiliza investițiile private. Se preconizează că transpunerea și punerea în aplicare a articolului 30 din DEE reformată referitor la finanțarea eficienței energetice vor îmbunătăți cadrul favorabil mobilizării investițiilor în eficiența energetică și, prin urmare, vor contribui atât la obiectivele de eficiență energetică pentru 2030, cât și la obiectivele REPowerEU privind economiile de energie.

Prezentele orientări au scopul de a sprijini statele membre în transpunerea articolului 30 din Directiva (UE) 2023/1791 referitor la eficiența energetică. Interpretarea obligatorie a legislației UE este de competența exclusivă a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Opiniile exprimate în prezentele orientări nu aduc atingere poziției pe care Comisia ar putea să o adopte în fața Curții de Justiție.

Obligațiile statelor membre prevăzute la articolul 30 sunt detaliate la începutul fiecărei secțiuni din prezenta anexă și impun statelor membre să pună în aplicare o serie de măsuri de politică sau programe de finanțare și de sprijin, cu obiectivul de a spori investițiile în eficiența energetică în toate sectoarele, contribuind astfel la realizarea obiectivelor obligatorii ale UE în materie de eficiență energetică pentru 2030.

Secțiunea 2 din prezenta anexă reamintește dispozițiile obligatorii de la articolul 30 din DEE reformată care trebuie transpuse și puse în aplicare în cadrul legislativ național, oferind explicații cu privire la domeniul de aplicare și la obiectivele dispozițiilor, precum și informații suplimentare privind alegerea posibilelor măsuri de politică pentru îndeplinirea cerințelor.

Secțiunea 3 din prezenta anexă abordează dispozițiile opționale privind fondurile naționale pentru eficiență energetică, care le oferă statelor membre opțiunea de a institui un astfel de fond pentru a îndeplini obiectivele DEE reformate, precum și unele dintre obligațiile DEE reformate prin intermediul contribuțiilor financiare. În cazul în care se alege această opțiune, se aplică unele cerințe precise.

Secțiunea 4 din prezenta anexă abordează cerințele de raportare consolidate privind finanțarea eficienței energetice, care sunt direct aplicabile statelor membre. Această raportare va fi integrată în rapoartele naționale intermediare privind energia și clima (National Energy and Climate Progress Reports – NECPR), în conformitate cu articolele 17 și 21 din Regulamentul (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice.

2.   DISPOZIȚII OBLIGATORII PENTRU TRANSPUNERE ȘI PUNERE ÎN APLICARE

Cerința centrală prevăzută la articolul 30 este ca statele membre să faciliteze instituirea de mecanisme de finanțare și/sau să extindă utilizarea celor existente pentru a sprijini măsurile de eficiență energetică, precum și pentru a promova și a elimina barierele existente în calea extinderii soluțiilor de finanțare private și inovatoare pentru eficiența energetică. Acest lucru este esențial pentru mobilizarea unui volum adecvat de investiții în eficiența energetică. Următoarea secțiune și subsecțiunile sale abordează principalele cerințe obligatorii pentru transpunere care decurg din articolul 30.

2.1.   Facilitarea mecanismelor de finanțare și combinarea granturilor, a instrumentelor financiare și a asistenței tehnice

Tabelul 2-1.

Articolul 30 alineatele (1) și (2)

#	Alineatul de la articolul 30
(1)	Fără a aduce atingere articolelor 107 și 108 din TFUE, statele membre facilitează instituirea de mecanisme de finanțare sau utilizarea celor existente pentru ca măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice să maximizeze avantajele fluxurilor multiple de finanțare și ale combinației de granturi, instrumente financiare și asistență tehnică.
(2)	Comisia acordă asistență statelor membre, atunci când este cazul, direct sau prin intermediul instituțiilor financiare europene, în ceea ce privește crearea de mecanisme de finanțare și de asistență la nivel național, regional sau local pentru dezvoltarea de proiecte, în scopul de a spori investițiile în eficiența energetică în diferite sectoare și de a proteja și a responsabiliza clienții vulnerabili, persoanele afectate de sărăcie energetică și, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuințe sociale, inclusiv prin integrarea unei perspective egalitare, astfel încât nimeni să nu fie lăsat în urmă.

2.1.1.   Domeniul de aplicare și obiectivele cerinței

Articolul 30 alineatul (1) impune statelor membre să faciliteze instituirea unor mecanisme financiare și să maximizeze combinarea mai multor fluxuri de finanțare. Potrivit articolului 30 alineatul (2), pe lângă mecanismele de la nivel național, statele membre ar trebui să faciliteze instituirea unor facilități de finanțare la nivel regional sau local. Deținând cunoștințe detaliate privind parcul imobiliar și ocupanții locali, mecanismele de finanțare regionale și locale sunt mai apropiate de cetățeni și de întreprinderile locale. Prin urmare, ele pot să colaboreze în mod activ cu acestea, facilitând acordarea de sprijin financiar pentru îmbunătățirea eficienței energetice (1). Statele membre vor trebui să se asigure că mecanismele de finanțare oferă o combinație de diferite fluxuri de finanțare și asistență pentru dezvoltarea de proiecte și maximizează utilizarea sprijinului din fondurile UE pentru a institui mecanisme de finanțare naționale și regionale. Adesea, este necesară o combinație de sprijin financiar și tehnic pentru a depăși numeroasele obstacole care împiedică îmbunătățirea eficienței energetice, inclusiv barierele economice, financiare, comportamentale și informaționale, printre care alfabetizarea financiară în domeniul energiei, procesele de dezvoltare a proiectelor, opțiunile de finanțare, credibilitatea contractantului etc (2). La instituirea unor mecanisme de finanțare și de asistență tehnică menite să ofere sprijin financiar public pentru măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice, statele membre ar trebui să ia în considerare normele aplicabile privind ajutoarele de stat pentru eficiența energetică (3).

Deși ar putea fi disponibil sprijin financiar, adesea nu se cunoaște existența sa sau accesul la acesta. Ghișeele unice sunt eficace în ceea ce privește creșterea gradului de conștientizare cu privire la opțiunile tehnice și de finanțare, precum și în ceea ce privește oferirea unei combinații de asistență tehnică (4) și sprijin financiar pentru măsurile de eficiență energetică, atât în sectorul rezidențial, cât și în cel comercial (5). Ghișeele unice pot oferi în mod direct finanțare pentru un proiect și/sau pot acționa ca intermediar, făcând legătura între clienți și finanțatorii publici sau privați. Schema Hauts-de-France Pass Rénovation oferă un exemplu de schemă care combină instrumentele financiare cu asistența tehnică (a se vedea caseta 1).

Caseta 1. Hauts-de-France Pass Rénovation

Hauts-de-France Pass Rénovation este un „ghișeu unic” cuprinzător, implementat de o autoritate regională pentru a sprijini renovarea clădirilor rezidențiale din regiune. Obiectivul său este de a reduce consumul de energie în clădirile rezidențiale, de a combate sărăcia energetică și de a demonstra că finanțarea eficienței energetice prezintă un risc scăzut, pentru a încuraja băncile private să introducă noi produse. Programul a fost pilotat în 2013 în Picardia și de atunci a fost extins la întreaga regiune Hauts-de-France. Această schemă ia mai multe măsuri pentru a spori vizibilitatea, disponibilitatea și accesibilitatea produselor de creditare pentru eficiență energetică. A fost elaborată o campanie publicitară pentru a asigura conștientizarea publicului cu privire la această schemă. Este disponibil sprijin pentru toți proprietarii-ocupanți sau chiriașii de locuințe rezidențiale, indiferent de vârstă și de tipul de locuință. Sunt oferite diverse soluții de finanțare, printre care o ofertă de creditare de sine stătătoare, „eco-credite” cu dobândă zero (în cadrul schemei naționale reglementate) și acces facilitat la împrumuturi de la instituții financiare terțe. Scadențele împrumuturilor pot fi de până la 25 de ani, în funcție de durata de viață a renovărilor specifice. Se asigură prefinanțarea lucrărilor, rambursările fiind efectuate numai la sfârșitul proiectului. Pentru a se asigura accesibilitatea din punct de vedere financiar, plățile lunare țin seama de economiile de energie preconizate. Beneficiarii cu venituri mici care nu își pot permite să ramburseze împrumutul pot beneficia și de asistență financiară din partea autorității de stat pentru locuințe, ANAH. Gospodăriilor li se oferă, de asemenea, asistență tehnică, inclusiv un audit termic al locuinței lor, consiliere privind lucrările de renovare și potențialele economii de energie, sprijin pentru selectarea întreprinderilor, monitorizarea șantierului în timpul renovărilor și monitorizarea ulterioară a consumului de energie.

2.1.2.   Alegerea măsurilor de politică pentru îndeplinirea cerinței

Statele membre ar putea îndeplini cerința de a facilita instituirea unor mecanisme de finanțare și combinarea granturilor, a instrumentelor financiare și a asistenței tehnice prin diverse acțiuni:

—	eficientizarea cadrului de reglementare pentru a permite combinarea fluxurilor multiple de finanțare din partea UE și a finanțării naționale și combinarea granturilor, a instrumentelor financiare și a asistenței tehnice din diferite mecanisme;

—

asigurarea unei coordonări strânse între diferitele surse de finanțare pentru eficiență energetică, ținând seama de nevoile beneficiarilor finali vizați. De exemplu, viitorul sprijin bugetar public pentru măsuri de eficiență energetică în gospodăriile vulnerabile din Fondul social pentru climă  (6) ar putea fi furnizat și prin intermediari financiari, iar statele membre ar putea deja să planifice modul în care să includă astfel de măsuri în planurile lor sociale pentru climă care vor fi prezentate până în iunie 2025 și să implementeze un cadru integrat de sprijin pentru investițiile în eficiența energetică;

—	introducerea unei expertize specifice în cadrul băncilor naționale de promovare sau al instituțiilor publice similare care promovează investițiile de capital în eficiența energetică, în special cu privire la combinarea instrumentelor financiare cu programele de granturi publice;

—

facilitarea creării de mecanisme de asistență tehnică la nivel național sau, după caz, regional. Mecanismele de asistență tehnică pot colabora în mod activ cu administrațiile locale și cu întreprinderile locale pentru a mobiliza sprijin financiar și pentru a favoriza combinarea diferitelor fluxuri de finanțare pentru îmbunătățirea eficienței. În acest scop, Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții pot sprijini statele membre să implementeze mecanisme de asistență tehnică la nivel național și regional, pe baza modelului ELENA;

—

înființarea de ghișee unice la nivel național, regional sau local  (7): aceste scheme oferă în mod proactiv sprijin tehnic și financiar întreprinderilor pentru îmbunătățirea eficienței energetice a instalațiilor lor și/sau proprietarilor sau chiriașilor locuințelor rezidențiale care doresc să îmbunătățească eficiența energetică a locuințelor lor. Ele pot contribui la stabilirea încrederii prin definirea clară a responsabilităților și a acțiunilor corective în cazul unor probleme legate de lucrările de construcții și, de asemenea, pot contribui la sprijinirea grupurilor greu accesibile. Ghișeele unice pot juca un rol esențial și în reunirea mai multor gospodării cu nevoi similare de modernizare, acționând astfel ca agregatori de proiecte, creând economii de scară, reducând sarcina administrativă și de asigurare a calității pentru ocupanții proprietari individuali și permițând standardizarea și agregarea proiectelor pentru investitorii financiari și în scopul refinanțării datoriilor.

2.2.   Promovarea produselor de creditare pentru eficiență energetică

Tabelul 2-2.

Articolul 30 alineatul (3) prima teză

#	Alineatul de la articolul 30
(3) – prima teză	Statele membre adoptă măsuri care promovează produse de creditare care vizează eficiența energetică, precum creditele ipotecare și împrumuturile verzi, garantate și negarantate, și asigură faptul că acestea sunt oferite la scară largă și în mod nediscriminatoriu de către instituțiile financiare și că sunt vizibile și accesibile pentru consumatori.

2.2.1.   Domeniul de aplicare și obiectivele cerinței

Produsele de creditare pentru eficiență energetică sunt împrumuturi care acoperă costurile de investiție inițiale ale măsurilor de eficiență energetică. Creditarea pentru eficiența energetică cuprinde o varietate de instrumente de finanțare a datoriilor, de la împrumuturi standard pentru măsuri de eficiență energetică la produse de creditare mai inovatoare, cum ar fi creditele ipotecare pentru eficiența energetică, creditele de consum verzi și finanțarea pe bază de facturi și de impozite. Aceste produse pot fi furnizate de mai multe tipuri diferite de creditori, precum instituții publice, bănci, utilități etc., și pot fi primite de o gamă largă de debitori, precum proprietari de locuințe, chiriași, întreprinderi, societăți de servicii energetice (SSE) și organizații publice.

Produsele de creditare pentru eficiență energetică sunt oferite de regulă prin două canale principale:

—

linii de credit, care sunt mecanisme de creditare oferite de bănci sau de alte instituții financiare în scopul specific al finanțării măsurilor de eficiență energetică. Pe piețele emergente de finanțare a eficienței energetice, liniile de credit pentru eficiența energetică ar trebui, în mod ideal, să fie susținute de bănci publice și multilaterale. Pe măsură ce piețele ajung la maturitate, băncile comerciale locale pot dezvolta linii de credit private specifice pentru eficiența energetică (de exemplu, credite ipotecare verzi);

—

fonduri specifice, care sunt instrumente cu un mandat precis de a investi în măsuri de eficiență energetică, adesea cu accent pe anumite sectoare (de exemplu, clădiri sau industrie). Fondurile specifice ar trebui să ofere instrumente de datorie, precum și instrumente de capital, hibride și garanții pentru împrumut. Aceste fonduri pot conține capital în întregime privat, capital în întregime public sau contribuții atât din partea sectorului privat, cât și din partea sectorului public. Fondurile naționale pentru eficiență energetică care există în multe state membre constituie un exemplu și vor fi discutate în continuare în secțiunea 3.

Statele membre ar trebui să sprijine instituțiile financiare, în special băncile comerciale și organizațiile naționale care promovează investițiile de capital, în vederea extinderii finanțării pentru eficiență energetică. În special, instituțiile de credit joacă un rol fundamental în creșterea volumului împrumuturilor pentru eficiență energetică. Mai multe bănci comerciale din Europa oferă credite de consum verzi și credite ipotecare verzi și au strategii și obiective pentru portofolii de creditare selectate verzi. Sistemul bancar cu amănuntul poate, de asemenea, să valorifice o structură organizațională bine dezvoltată și răspândită pe scară largă pentru a furniza servicii de consiliere și auxiliare pentru a sprijini cerințele și oportunitățile asociate împrumuturilor verzi, pe baza unor relații directe și solide cu proprietarii de clădiri și cu întreprinderile.

În acest scop, statelor membre și participanților la piață li se recomandă să utilizeze în mod adecvat instrumentele, standardele și etichetele cadrului UE privind finanțarea durabilă și ale uniunii piețelor de capital (UPC), ținând seama în special de rolul taxonomiei UE de a contribui la mobilizarea finanțării private către activități și oportunități durabile din punctul de vedere al mediului, inclusiv către investiții în eficiența energetică aliniate la cerințele taxonomiei.

Pentru a sprijini adoptarea măsurilor de eficiență energetică, creditele de consum verzi tind să aibă scadențe mai lungi decât creditele de consum cu scop general, rate ale dobânzii mai mici și/sau fixe și, adesea, nu au cerințe de securitate (8). Creditele de consum verzi pot fi utilizate pentru a sprijini măsurile de eficiență energetică prin achiziționarea de echipamente, tehnologii sau aparate eficiente din punct de vedere energetic, precum și pentru măsuri specifice de renovare a clădirilor. În mod similar, creditele ipotecare verzi încurajează debitorii să îmbunătățească eficiența energetică a clădirilor lor și/sau să achiziționeze locuințe eficiente din punct de vedere energetic, oferind condiții mai favorabile decât creditele ipotecare standard. Caseta 2 oferă exemplul programului „Locuințe verzi și credite ipotecare verzi” din România.

Caseta 2. Programul din România care include proiectele „Locuințe verzi” și „Ipoteca verde”

Acest program a fost instituit în 2012 cu finanțare din partea Comisiei Europene (9). El cuprinde două elemente: (1) locuințe verzi certificate de Romanian Green Building Council (RoGBC) și (2) ipoteca verde, mai precis credite ipotecare acordate de bănci comerciale cumpărătorilor de locuințe certificate de RoGBC. Pot participa toate băncile din România care oferă credite ipotecare, dacă sunt de acord să accepte criteriile RoGBC și sistemul independent de certificare pentru locuințele verzi și să ofere rate reduse ale dobânzii pentru locuințele certificate de RoGBC. Creditele ipotecare acordate nu includ nicio subvenție publică. Băncile oferă rate mai mici ale dobânzii deoarece locuințele verzi certificate au atât un risc mai scăzut de nerambursare a creditelor ipotecare, cât și o evaluare mai ridicată a activelor. De asemenea, Banca Națională a României permite cumpărătorilor de locuințe verzi să contabilizeze economiile de energie estimate ca sursă suplimentară de venit în cererile de împrumut, permițând debitorilor să acceseze împrumuturi mai mari pentru renovarea sau construcția eficientă din punct de vedere energetic.

Articolul 30 alineatul (3) prevede, de asemenea, că statele membre trebuie să se asigure că produsele de creditare pentru eficiență energetică sunt oferite pe scară largă și în mod nediscriminatoriu de către instituțiile financiare și că sunt vizibile și accesibile pentru consumatori (10). Pentru a pune în aplicare această cerință, ar trebui luate în considerare următoarele măsuri:

—

pentru a pune la dispoziție o ofertă largă, ar fi benefic să se sprijine dezvoltarea unei piețe naționale prospere a produselor de creditare pentru eficiență energetică și să se asigure că potențialii clienți pot să acceseze și să aleagă dintr-o gamă semnificativă și diferențiată de produse financiare specifice;

—

pentru a asigura o ofertă nediscriminatorie în comparație cu alte produse financiare, statele membre ar trebui să facă în așa fel încât segmentul de retail al instituțiilor financiare să utilizeze oferta disponibilă de produse de creditare dedicate eficienței energetice (credite ipotecare și credite de consum). Potențialii clienți ar trebui să fie informați cu privire la existența unor produse de creditare pentru eficiență energetică, iar aceste tipuri de produse – care ar oferi condiții mai favorabile – ar trebui să fie oferite întotdeauna clienților atunci când ele se potrivesc mai bine nevoilor acestora.

Prin urmare, se așteaptă din partea statelor membre să se asigure că produsele de creditare pentru eficiență energetică sunt oferite pe scară largă și în mod nediscriminatoriu și că sunt vizibile și accesibile pentru consumatori. Acest lucru s-ar putea realiza prin introducerea în legislația națională a unei obligații care să impună instituțiilor financiare să evalueze în mod clar interesele clienților existenți sau potențiali în ceea ce privește îmbunătățirea eficienței energetice a activelor lor (de exemplu, proprietăți rezidențiale și comerciale; aparate și echipamente) și, pe baza acestor interese, să pună la dispoziție în mod proactiv produse de creditare pentru eficiență energetică prin care să răspundă nevoilor clienților. Oferta de produse de creditare pentru eficiență energetică ar trebui, în orice caz, să respecte Directiva privind creditele de consum (11) și Directiva privind creditele ipotecare (12), precum și Orientările din 2020 ale Autorității Bancare Europene privind inițierea și monitorizarea împrumuturilor pentru instituțiile financiare care intră în domeniul de aplicare (13).

Pentru a se asigura că în contextul lor național este disponibilă o ofertă largă de produse de creditare pentru eficiență energetică, statele membre au obligația să adopte măsuri care să promoveze dezvoltarea acestei piețe prin implementarea unora dintre măsurile de politică și revizuirile în materie de reglementare descrise în secțiunea 2.2.2.

În plus, statele membre vor trebui să monitorizeze piața națională pentru a se asigura că consumatorii beneficiază de implementarea produselor de creditare pentru eficiență energetică evaluând că acestea sunt concepute pentru a reduce costurile și riscurile asociate investițiilor în măsuri de eficiență energetică și că riscul de nerambursare mai scăzut al investițiilor în eficiența energetică este luat în considerare de către instituțiile de credit atunci când este susținut de dovezi solide. În plus, produsele de creditare pentru eficiență energetică ar trebui să fie oferite și gospodăriilor cu venituri mici, afectate de sărăcie energetică și/sau familiilor care trăiesc în locuințe sociale, instituindu-se instrumente adecvate de atenuare a riscurilor și în conformitate cu reglementările privind stabilitatea financiară (14).

Reflectând principiul nediscriminării, atât economiile de energie (cheltuieli negative viitoare), cât și valorificarea activului suport (atunci când afectează situația financiară a potențialului debitor) ar trebui considerate criterii pe care instituția financiară trebuie să le ia în considerare atunci când propune un împrumut pentru eficiență energetică. În acest context, economiile de energie care se preconizează că vor rezulta din investițiile în eficiența energetică ar trebui considerate unul dintre indicatorii de evaluare a bonității consumatorului. De fapt, atunci când evaluează capacitatea debitorului de a-și îndeplini obligațiile care îi revin în conformitate cu contractul de credit, instituțiile și creditorii trebuie să ia în considerare factorii relevanți care ar putea influența capacitatea actuală și viitoare de rambursare a debitorului, cum ar fi economiile de energie (de costuri cu energia) sau averea imobiliară, evitând în același timp dificultățile nejustificate și îndatorarea excesivă (15).

2.2.2.   Alegerea măsurilor de politică pentru îndeplinirea cerinței

Statele membre pot îndeplini cerința de a asigura existența unei oferte largi și nediscriminatorii de produse de creditare pentru eficiență energetică, de exemplu, prin următoarele măsuri:

—

dezvoltarea cadrului de reglementare necesar: legislația națională ar trebui să oblige instituțiile financiare să evalueze interesul clienților lor existenți și potențiali de a îmbunătăți eficiența energetică a activelor lor și/sau de a achiziționa echipamente eficiente din punct de vedere energetic și să le ofere un produs specific de creditare pentru eficiență energetică prin care să răspundă cel mai bine intereselor lor. În plus, statele membre ar trebui să solicite instituțiilor financiare să ofere produse de creditare pentru eficiență energetică prin care să răspundă nevoilor diferitelor tipuri de clienți și segmente de piață (rezidențial, comercial, industrial, public etc.), astfel încât potențialii clienți să aibă acces la o gamă largă de opțiuni pe piață;

—

adoptarea unor reglementări care să asigure nediscriminarea împrumuturilor pentru eficiență energetică: reglementările ar trebui să împiedice instituțiile financiare să discrimineze produsele de creditare pentru eficiență energetică în favoarea altor produse de creditare din portofoliul lor, pentru a se asigura că consumatorii pot alege produsul cel mai potrivit pentru ei, fără a aduce atingere normelor aplicabile privind luarea în considerare a riscurilor. Acest lucru se poate întâmpla din diverse motive, printre care: — complexitatea/sarcina administrativă a produsului în raport cu altele, care face mai dificilă explicarea și punerea în aplicare. Instituțiile financiare ar trebui să ofere formare angajaților lor din segmentul de retail, astfel încât aceștia să poată explica mai bine clienților beneficiile marginale ale produselor de creditare pentru eficiență energetică. Statele membre ar putea desfășura cursuri de formare și programe de sprijin pentru a spori alfabetizarea financiară în domeniul energiei a cetățenilor și a întreprinderilor; — selectarea celui mai bun produs care să fie recomandat numai pe baza ratei dobânzii, fără a lua în considerare alți factori. Este important ca rata dobânzii unui produs financiar pentru eficiență energetică să nu fie mai mare decât cea a unui produs financiar obișnuit din aceeași instituție pentru un tip comparabil de investiții; — politicile de remunerare care oferă un stimulent mai mare nejustificat pentru vânzarea unui produs financiar obișnuit față de un produs competitiv pentru eficiență energetică.

Aceste cerințe sunt exemple de aplicare a principiului „eficiența energetică înainte de toate” de către instituțiile financiare.

Statele membre dispun de diverse opțiuni de politică pentru a se asigura că produsele de creditare pentru eficiență energetică nu sunt discriminate în comparație cu alte tipuri de produse, asigurând vizibilitatea și accesibilitatea acestora pentru consumatori:

—	desfășurarea de campanii publicitare: campaniile publicitare pot spori gradul de conștientizare cu privire la produsele de creditare pentru eficiență energetică și la schemele de sprijin public disponibile;

—

asigurarea faptului că produsele financiare disponibile sunt concepute astfel încât să se reducă la minimum costurile și riscul debitorului: accesibilitatea din punct de vedere financiar poate fi îmbunătățită prin prefinanțarea lucrărilor, scadențe mai lungi ale împrumuturilor care să țină seama de durata de viață a instalațiilor, plăți lunare care să fie mai mici sau egale cu economiile de energie preconizate și măsurarea și verificarea integrată a economiilor de energie realizate. Pentru a reduce la minimum riscurile și costurile pentru debitori, precum și riscurile pentru instituțiile financiare, conceperea unor astfel de produse ar putea fi însoțită de sprijin din partea mecanismelor publice de reducere a riscurilor;

—

oferirea de stimulente de reglementare și financiare instituțiilor financiare, de exemplu prin asistență tehnică pentru ca acestea să sprijine dezvoltarea de noi produse de creditare pentru eficiență energetică și adoptarea acestora și să se asigure că personalul lor din segmentul de retail este instruit în mod corespunzător pentru a explica clienților beneficiile marginale ale produselor de creditare pentru eficiență energetică, inclusiv măsurarea ex post, verificarea și conformitatea proiectelor de eficiență energetică;

—

includerea unor dispoziții specifice care să abordeze categoria gospodăriilor cu venituri mici: este posibil ca gospodăriile cu venituri mici să nu își poată permite plata împrumuturilor la ratele pieței; prin urmare, ar trebui să se acorde sprijin financiar suplimentar, cum ar fi garanții sau împrumuturi publice subvenționate. Acestea pot fi combinate cu alte surse de finanțare și asistență tehnică. Ele pot face parte, de asemenea, din prestațiile de asigurări sociale sau pot fi o modalitate alternativă sau complementară de a oferi tarife sociale la energie în statele membre în care acestea sunt aplicate;

—

dezvoltarea unor scheme de sprijin specifice pentru promovarea produselor de creditare pentru eficiență energetică destinate tinerilor și populației în curs de îmbătrânire: sprijinul ar trebui să fie pus la dispoziția tuturor proprietarilor sau chiriașilor, indiferent de vârstă și de perspectivele de rambursare. Ar trebui oferite garanții specifice pentru a permite tinerilor și populației în curs de îmbătrânire să aibă acces la produsele de creditare pentru eficiență energetică.

În plus, statele membre pot îndeplini cerința de a promova în continuare produsele de creditare pentru eficiență energetică și piața lor națională prin următoarele măsuri de sprijin:

—

crearea de mecanisme pentru împrumuturi publice verzi sau consolidarea celor existente: împrumuturile publice verzi sunt oferite sau sponsorizate indirect de instituțiile publice pentru gospodării, întreprinderi și chiriași, cu scopul de a acoperi costurile inițiale ale măsurilor de eficiență energetică. Împrumuturile publice sunt de obicei credite preferențiale, în sensul că au rate ale dobânzii sau perioade de rambursare favorabile în comparație cu împrumuturile comerciale. Împrumuturile publice verzi pot fi acordate de un fond național pentru eficiență energetică (a se vedea secțiunea 3) și/sau de alte organisme publice;

—

deblocarea finanțării din partea sectorului privat pentru îmbunătățirea eficienței energetice: statele membre pot sprijini în mod activ instituțiile financiare private să ofere produse de creditare adecvate, de exemplu prin instrumente de reducere a riscurilor, cum ar fi garanțiile pentru împrumuturi (secțiunea 2.5), sprijin pentru dezvoltarea de proiecte și campanii de conștientizare/informare.

Pentru a verifica buna funcționare a pieței împrumuturilor verzi, statele membre ar constata că este benefic să efectueze evaluări periodice ale pieței pentru a verifica dacă măsurile identificate mai sus sunt puse în aplicare și pentru a evalua nivelul de conformitate al piețelor lor financiare cu cerința DEE reformate de a asigura o ofertă amplă și nediscriminatorie de produse financiare pentru eficiență energetică în contextul național. Statele membre ar trebui să efectueze o evaluare ex post a politicilor și a măsurilor de finanțare existente care sprijină utilizarea produselor de creditare pentru eficiență energetică. Pe baza rezultatelor acestor evaluări, statele membre ar trebui să dezvolte în continuare, împreună cu autoritățile lor naționale de reglementare, strategii de îmbunătățire a conformității.

2.3.   Facilitarea schemelor de finanțare pe bază de facturi și de impozite

Tabelul 2-3.

Articolul 30 alineatul (3) a doua teză

#	Alineatul de la articolul 30
(3) – a doua teză	Statele membre adoptă măsuri pentru facilitarea implementării schemelor de finanțare pe bază de facturi și de impozite, ținând seama de orientările Comisiei furnizate în conformitate cu alineatul (10).

2.3.1.   Domeniul de aplicare și obiectivele cerinței

Finanțarea pe bază de facturi și de impozite diferă de alte scheme de creditare pentru eficiență energetică prin faptul că utilizează canale alternative de rambursare, și anume facturi la energie, impozite și alte taxe legate de proprietate. Acest lucru poate reduce costurile tranzacțiilor și poate oferi opțiuni de rambursare convenabile, familiare și fiabile pentru utilizatorii finali.

Finanțarea pe bază de facturi și de impozite este o formă de finanțare destinată locuințelor, ceea ce înseamnă că instituie mecanisme de transferare a obligațiilor de rambursare a datoriei de la fostul (foștii) proprietar(i) către proprietarul (proprietarii) ulterior(i), legând datoria de proprietatea în sine. De asemenea, pot fi introduse mecanisme care să permită chiriașilor să participe la rambursarea împrumuturilor printr-o taxă suplimentară asupra impozitului sau a facturii de energie a locuinței, compensată parțial sau total de efectul unui consum redus de energie. Schemele de finanțare pe bază de facturi și de impozite au beneficii similare, dar structurile lor diferă, la fel ca și măsurile necesare pentru a facilita punerea lor în aplicare.

Finanțarea pe bază de facturi este o metodă de finanțare a renovărilor vizând eficiența energetică a clădirilor care utilizează factura la utilități ca vehicul de rambursare. Un avantaj al schemelor de finanțare pe bază de facturi este faptul că ele pot profita de sistemele existente de plată a utilităților pentru a reduce costurile tranzacțiilor. Aceste scheme valorifică cunoștințele furnizorilor de utilități privind modelele de consum de energie ale clienților lor și istoricul de plată a facturilor pentru a identifica măsuri eficace de eficiență energetică, reducând în același timp un potențial factor determinant al riscului de nerambursare a împrumuturilor. Având în vedere costurile mai scăzute ale tranzacțiilor și riscurile reduse, schemele de finanțare pe bază de facturi pot oferi condiții atractive, cum ar fi rate scăzute ale dobânzii și scadențe lungi, și pot fi accesibile pe scară largă, cu condiția să fie puse în aplicare o analiză solidă a riscurilor și măsuri de atenuare.

Structurile schemelor de finanțare pe bază de facturi variază considerabil. În unele scheme, finanțarea pentru renovările vizând eficiența energetică este asigurată direct de către furnizorul de utilități energetice; în altele, aceasta este furnizată de un terț privat, furnizorul de utilități având rolul de intermediar de rambursare Acolo unde este cazul, și anume atunci când schemele de finanțare pe bază de facturi sunt puse în aplicare ca un contract de credit și nu ca un serviciu, schemele respective trebuie să respecte Directiva privind creditele de consum și legislația privind protecția consumatorilor de energie. În aceste cazuri, economiile de energie care se preconizează că vor rezulta din investițiile în eficiența energetică ar putea fi luate în considerare la evaluarea bonității consumatorului, ori de câte ori este posibil să se stabilească cu suficiente dovezi că creditul de consum va aduce venituri viitoare consumatorului. În conformitate cu normele recent adoptate privind contractele de credit pentru consumatori, evaluarea bonității consumatorului, și anume evaluarea capacității de a rambursa un credit în mod sustenabil, ar trebui să se bazeze pe informații privind situația financiară și economică a consumatorului (16), cum ar fi dovezi privind veniturile sau alte surse de rambursare, inclusiv economiile de energie preconizate. Caseta 3 oferă un exemplu de schemă de finanțare pe bază de facturi pusă în aplicare prin intermediul programului Sunshine din Letonia.

Caseta 3. Programul Sunshine din Letonia și Fondul leton pentru eficiența energetică a clădirilor

Programul Sunshine a fost inițiat sub forma unui proiect din cadrul programului Orizont 2020 care să sprijine renovarea profundă a parcului imobiliar relativ ineficient al Letoniei (17). Fiecare proiect este realizat de o societate de servicii energetice (18), care pune în aplicare renovări masive ale clădirilor rezidențiale multifamiliale, cum ar fi modernizarea anvelopei clădirii, izolarea conductelor de distribuție a căldurii, instalarea de sisteme de control etc. Proiectele se bazează pe un contract de performanță energetică, prin care SSE garantează că renovările vor asigura un anumit nivel de economii de energie. Proiectele sunt finanțate în proporție de până la 40 % din fonduri din cadrul Fondului european de dezvoltare regională, iar restul se obține prin finanțare pe bază de facturi. Utilizatorii finali continuă să plătească aceeași factură lunară ca înainte de renovare. Factura este plătită societății de administrare a locuințelor, care utilizează economiile rezultate în urma renovărilor vizând eficiența energetică pentru a plăti societății de servicii energetice. Aceste mecanisme de finanțare pe bază de facturi sunt convenite pentru primii 20 de ani. Întrucât renovările au o durată medie de funcționare de 30 de ani, utilizatorii finali vor beneficia de economii de energie pe viitor. Tendința este ca locuințele din clădirile renovate să înregistreze o creștere imediată a valorii cu 20-30 %.

Schemele de finanțare pe bază de impozite acordă gospodăriilor sau întreprinderilor private o finanțare care să acopere costul renovărilor clădirilor rezidențiale sau comerciale, al achiziționării de aparate sau echipamente eficiente din punct de vedere energetic sau al altor îmbunătățiri ale proceselor energetice și utilizează ca vehicul de rambursare impozitele specifice și/sau alte taxe legate de proprietate. În cazul în care clădirea este închiriată, în funcție de schemă, chiriașul poate fi cel care rambursează împrumutul prin impozite și/sau alte taxe, beneficiind totodată de economiile de energie. Ca formă de finanțare destinată locuințelor, schemele de finanțare pe bază de impozit includ mecanisme care să permită transferarea datoriei de la proprietarul (proprietarii) anterior(i) către următorul (următorii) proprietar(i), fără a fi necesară lichidarea acesteia: în cazul vânzării clădirii, „împrumutul” poate fi rambursat sau preluat de noul proprietar sau noii proprietari, dacă aceștia sunt de acord. Prin faptul că finanțarea pe bază de impozite stabilește mecanisme simple de transferare a datoriei, proprietarii nu mai sunt descurajați să investească în măsuri de eficiență energetică cu o perioadă lungă de recuperare a investiției dacă consideră că proprietatea va fi deținută doar pentru o perioadă mai scurtă.

Finanțarea pe bază de impozite a apărut în Statele Unite ale Americii sub denumirea de Property Assessed Clean Energy (PACE), în cadrul acesteia rambursările fiind efectuate prin adăugarea la impozitul pe proprietate plătit de proprietarul clădirii. Împrumuturile PACE sunt garantate printr-un drept de retenție asupra impozitului pe proprietate (19), astfel încât obligația de rambursare este transferată odată cu proprietatea imobiliară. Finanțarea pe bază de impozite poate fi acordată fie din surse publice, cum ar fi administrațiile municipale, fie din fonduri private. În cazul în care este acordată din fonduri private, rolul sectorului public este de a acționa ca intermediar de rambursare prin integrarea plăților împrumuturilor în colectarea impozitelor, iar în cazul în care un contract de credit este încheiat direct între client și o parte terță, acesta ar trebui să respecte Directiva privind creditele de consum (20) și Directiva privind creditele ipotecare (21). Sectorul public poate, de asemenea, să participe la colectarea datoriilor sau chiar să acționeze ca mediator în cazul creditelor neperformante, de exemplu prin punerea în aplicare a unor instrumente complementare de acoperire a riscurilor, reducând astfel riscul pentru investitori. Având în vedere riscul redus pentru creditori ca urmare a participării sectorului public la schema de finanțare, împrumuturile acordate prin intermediul schemelor de finanțare pe bază de impozite pot fi acordate adesea în condiții atractive, cum ar fi rate mai scăzute ale dobânzii, plăți în numerar în avans mai mici și scadențe mai lungi.

2.3.2.   Alegerea măsurilor de politică pentru îndeplinirea cerinței

Pentru a respecta cerințele DEE reformate referitoare la facilitarea schemelor de finanțare pe bază de facturi și de impozite, statele membre ar putea lua în considerare adoptarea unor legi sau reglementări pentru a elimina barierele de reglementare și pentru a permite dezvoltarea unor astfel de scheme în contextul național, precum și măsuri de politică și un cadru de sprijin pentru a maximiza adoptarea schemelor de finanțare pe bază de facturi și de impozite, atunci când acest lucru este relevant pentru atingerea obiectivelor de eficiență energetică pentru 2030.

În ceea ce privește finanțarea pe bază de facturi, măsurile pe care statele membre vor trebui să le ia pentru a îndeplini cerința vor depinde de circumstanțele lor naționale. Pentru a sprijini punerea în aplicare a acestora pot fi necesare următoarele măsuri:

—

stabilirea dreptului furnizorilor de utilități de a acorda finanțare pentru eficiență energetică: în cazul schemelor finanțate de furnizorii de utilități, statele membre ar putea fi nevoite să modifice legile privind creditorii pentru a confirma faptul că furnizorii de utilități au dreptul legal de a acorda credite pentru renovări. Pot fi necesare reforme suplimentare în ceea ce privește durata și dimensiunea maximă a împrumuturilor acordate de furnizorii de utilități;

—

asigurarea protecției consumatorilor: statele membre ar trebui să le impună furnizorilor de finanțare pe bază de facturi să îi informeze pe debitori cu privire la riscurile și beneficiile pe care le implică schema respectivă, prin campanii specifice și cerințe de informare obligatorie. În cazul în care astfel de scheme de finanțare sunt puse în aplicare sub formă de contracte de credit, acestea trebuie să respecte Directiva privind creditul de consum și Directiva privind creditele ipotecare;

—

coordonarea punerii în aplicare de către autoritățile publice mandatate: finanțarea pe bază de facturi necesită cooperare din partea unei game largi de părți interesate, printre care furnizorii de energie, instituțiile financiare, actorii de pe piața reabilitărilor energetice și autoritățile de reglementare din domeniul energiei, precum și proprietarii de locuințe și chiriașii. Este posibil ca guvernele să fie nevoite să joace un rol de coordonare, mandatând entități care să studieze și să planifice implementarea finanțării pe bază de facturi, în cooperare cu părțile interesate relevante;

—	asigurarea reducerii riscurilor: este posibil ca statele membre să fie nevoite să ofere susținere financiară pentru scheme-pilot (de exemplu, prin intermediul garanțiilor pentru împrumuturi), în cazul în care acestea sunt percepute ca riscante de către creditorii privați;

—

asigurarea unui flux de lichidități suficient pentru a realiza extinderea: după ce schema este instituită, statele membre ar putea fi nevoite să se asigure că entitatea de punere în aplicare (de exemplu, furnizorul de utilități sau SSE) dispune de un flux de lichidități suficient pentru a se extinde. De exemplu, un fond național pentru eficiență energetică ar putea achiziționa creanțele schemei de finanțare pe bază de facturi;

—

clarificarea procesului și a structurii juridice pentru finanțarea pe bază de facturi în cazul clădirilor multifamiliale: schemele de finanțare pe bază de facturi reprezintă adesea o opțiune atractivă pentru renovarea clădirilor multifamiliale, însă fragmentarea procesului decizional poate adesea să împiedice eforturile de a ajunge la un consens. Statele membre ar putea fi nevoite să reformeze legile orizontale în materie de proprietate care reglementează deciziile privind renovările prin finanțare pe bază de facturi în cazul clădirilor multifamiliale și să stabilească modul în care răspunderea este distribuită între coproprietari, de exemplu în cazul efectelor de recul sau al creșterii consumului comportamental de energie;

—

permiterea datoriilor transferabile: ar putea fi necesare reforme suplimentare pentru a se asigura că schemele de finanțare pe bază de facturi permit împărțirea costurilor renovării între proprietarii de clădiri și chiriași și pentru a permite transferul legal al datoriilor în cazul schimbării proprietarului, chiriașului sau furnizorului de energie.

Statele membre vor trebui să pună în aplicare o varietate de măsuri pentru a îndeplini cerința de a facilita punerea în aplicare și de a crea un cadru normativ și juridic național favorabil pentru finanțarea pe bază de impozite. Ca și în cazul finanțării pe bază de facturi, reformele specifice vor depinde de circumstanțele naționale, dar în general acest lucru va implica o combinație a următoarelor etape:

—

reformarea reglementărilor și a sistemelor în ceea ce privește impozitele pe proprietate și drepturile de retenție pentru a permite schemele de finanțare pe bază de impozite: este posibil ca statele membre să fie nevoite să reformeze legislația și sistemele privind impozitele pe proprietate pentru a permite plăți suplimentare pentru renovările vizând eficiența energetică. Pot fi necesare reforme ale legilor privind drepturile de retenție pentru proprietăți și prioritatea impozitelor pe proprietate în raport cu ipotecile;

—

introducerea unor proceduri eficace de asigurare a respectării legislației: este posibil ca statele membre să fie nevoite să instituie sau să consolideze procedurile de asigurare a respectării legislației în cazul arieratelor fiscale. De asemenea, ar putea fi necesară înființarea sau mandatarea unei agenții publice care să intervină în procesul de recuperare a datoriilor în cazul creditelor neperformante;

—

facilitarea înființării de ghișee unice: schemele de finanțare pe bază de impozite pot fi mai eficace atunci când sunt furnizate prin intermediul ghișeelor unice care oferă un pachet de servicii pentru renovări vizând eficiența energetică, inclusiv finanțare pe bază de impozite. Ghișeele unice pot, de asemenea, să sprijine chiriașii vulnerabili în a-i determina pe proprietarii de locuințe să efectueze renovări  (22) ;

—

creșterea gradului de conștientizare, formare și protecție a consumatorilor: de asemenea, este posibil ca statele membre să fie nevoite să sporească gradul de conștientizare și alfabetizare financiară a consumatorilor, în special pentru a se concentra asupra consumatorilor în ceea ce privește competențele de bază ale alfabetizării financiare în domeniul energiei și avantajele și disponibilitatea schemelor de finanțare bazate pe impozite, precum și asupra riscurilor pe care acestea le implică (23). Schemele de finanțare puse în aplicare sub formă de contracte de credit trebuie să respecte Directiva privind creditele de consum și Directiva privind creditele ipotecare, precum și normele relevante de protecție a consumatorilor.

2.4.   Asigurarea faptului că instituțiile financiare sunt conștiente de oportunitățile de a participa la finanțarea îmbunătățirilor în materie de eficiență energetică

Tabelul 2-4.

Articolul 30 alineatul (3) a treia teză

#	Alineatul de la articolul 30
(3) – a treia teză	Statele membre se asigură că băncile și alte instituții financiare primesc informații cu privire la oportunitățile de a participa la finanțarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice, inclusiv prin crearea de parteneriate public-privat.

2.4.1.   Domeniul de aplicare și obiectivele cerinței

Obiectivul este ca instituțiile financiare să beneficieze de fluxurile de informații privind oportunitățile de investiții, tehnologiile pentru eficiență energetică și cele mai bune practici de structurare a finanțării în ceea ce privește economiile de energie preconizate.

Rețelele de autorități publice, instituții financiare și industria energiei durabile care sunt sprijinite de guvern pot disemina informații privind instrumentele financiare care au fost utilizate cu succes pentru a sprijini investițiile în eficiența energetică și care pot avea un rol esențial în dezvoltarea unor scheme și instrumente de finanțare noi și adecvate în statele membre ale UE. Grupul instituțiilor financiare pentru eficiență energetică (EEFIG) și forumurile asociate privind investițiile în energia durabilă (Sustainable Energy Investment – SEI), precum și mesele rotunde naționale de monitorizare fac acest lucru în UE și permit părților interesate și experților de la nivel național să se implice și să colaboreze pentru punerea în aplicare a politicilor UE privind eficiența energetică.

Bazele de date centrale pot avea, de asemenea, un rol esențial în furnizarea de informații esențiale instituțiilor financiare pentru finanțarea eficienței energetice. Platforma de reducere a riscurilor asociate investițiilor în eficiența energetică (De-risking Energy Efficiency Platform – DEEP) a EEFIG permite instituțiilor financiare să stabilească în mod transparent valori de referință pentru performanța investițiilor în eficiența energetică, iar Odysee-Mure monitorizează tendințele consumului de energie și ale eficienței energetice și evaluează măsurile de politică în materie de eficiență energetică.

Parteneriatele public-privat oferă potențialul de mobilizare a finanțării private și de valorificare a expertizei întreprinderilor private. Parteneriatele public-privat pot fi definite în sens larg ca o colaborare între o autoritate publică și o întreprindere privată pentru furnizarea unui serviciu public sau a unui obiectiv public. Ca exemplu, Fondul pentru energie durabilă Solas este un fond public-privat susținut de Banca Europeană de Investiții (BEI) și de MEAG (administratorul de active al Munich Re și ERGO) care oferă finanțare prin îndatorare pentru societățile de servicii energetice care implementează proiecte privind eficiența energetică și energia din surse regenerabile la nivelul utilizatorului (behind-the-meter) (24).

Agregarea și securitizarea proiectelor privind eficiența energetică, de exemplu sub formă de obligațiuni verzi, pot contribui, de asemenea, la creșterea gradului de conștientizare al instituțiilor financiare cu privire la oportunitățile de finanțare a îmbunătățirilor pentru eficiență energetică, inclusiv cele puse în aplicare prin intermediul parteneriatelor public-privat. Gruparea proiectelor pentru finanțarea de portofoliu prin intermediul parteneriatelor public-privat poate oferi instituțiilor financiare oportunități de investiții la scară mai largă, care au cerințe formale armonizate și familiare de raportare, etichetare de piață etc. Emisiunile de titluri de valoare pe piețele secundare pot oferi instituțiilor financiare lichidități suplimentare și pot contribui la creșterea gradului de conștientizare cu privire la oportunitățile de investiții. În acest sens, standardele UE pentru obligațiuni verzi oferă un cadru comun pentru emisiunea de obligațiuni verzi pentru securitizarea verde.

2.4.2.   Alegerea măsurilor de politică pentru îndeplinirea cerinței

Pentru a îndeplini această cerință, statele membre pot utiliza diverse măsuri:

—

promovarea învățării în toate instituțiile financiare: coordonarea strânsă și prezentările generale disponibile ale mecanismelor de sprijin financiar pentru eficiență energetică existente în UE reprezintă o oportunitate clară de a încuraja reproducerea unor scheme de succes și implementarea de noi inițiative de finanțare în noi sectoare și zone geografice. Pe baza rezultatelor din cadrul Forumului privind investițiile în energiile din surse regenerabile și al meselor rotunde naționale, statele membre ar putea institui rețele permanente pentru schimbul de informații între autoritățile publice, instituțiile financiare și industria energiei durabile;

—

crearea de portaluri de informare: de asemenea, statele membre ar putea sprijini învățarea la nivelul tuturor instituțiilor financiare prin crearea unor portaluri centralizate de informații și prin impunerea obligativității raportării către bazele de date centrale, precum DEEP, în cazul proiectelor finanțate din fonduri publice;

—

crearea unor procese standardizate pentru agregarea investițiilor la scară mică în eficiența energetică: pentru a mări gradul de conștientizare cu privire la oportunitățile de a investi în proiecte la scară mică privind eficiența energetică, statele membre pot colabora cu sectorul privat pentru a standardiza procesele de evaluare a investițiilor, clauzele contractuale și structurile de investiții astfel încât să sprijine o mai bună agregare a proiectelor;

—

sprijinirea agregării și a emisiunilor de obligațiuni verzi: de asemenea, statele membre pot sprijini gruparea și standardizarea proiectelor privind eficiența energetică pentru a promova emisiunile de împrumuturi verzi, de obligațiuni verzi sau de securitizări verzi, oferind, de exemplu, asistență tehnică și garanții publice pentru a reduce sau a partaja riscurile pentru proiect și/sau debitor. În acest sens, guvernele naționale pot adopta standardul voluntar al UE pentru obligațiuni verzi  (25) , care oferă un cadru comun pentru standardizarea și reglementarea emisiunilor lor de obligațiuni verzi, demonstrând în același timp că acestea finanțează proiecte legitime privind eficiența energetică și asigurând faptul că investitorii au redus riscurile de dezinformare ecologică;

—

punerea în aplicare a unei planificări și a unor achiziții publice transparente pentru parteneriatele public-privat: pentru a sensibiliza instituțiile financiare cu privire la oportunitățile de participare la parteneriate public-privat, statele membre pot pune la dispoziția publicului planuri pentru astfel de parteneriate în domeniul eficienței energetice, pot achiziționa proiecte prin licitații deschise pe platforme publice și se pot asigura că contractele publice pentru parteneriatele public-privat sunt eligibile pentru finanțare;

—

încurajarea instituțiilor financiare să finanțeze în mod proactiv proiecte privind eficiența energetică: statele membre ar putea lansa campanii prin care să încurajeze instituțiile financiare să finanțeze în mod activ proiecte privind eficiența energetică și să semneze memorandumuri de înțelegere cu federațiile bancare pentru a stabili obiective și ținte la nivelul industriei.

2.5.   Instituirea unor mecanisme de garantare a împrumuturilor pentru eficiența energetică

Tabelul 2-5.

Articolul 30 alineatul (3) a patra teză

#	Alineatul de la articolul 30
(3) – a patra teză	Statele membre încurajează instituirea unor mecanisme de garantare a împrumuturilor pentru investițiile în eficiența energetică.

2.5.1.   Domeniul de aplicare și obiectivele cerinței

Instituțiile financiare pot ezita să ofere finanțare pentru punerea în aplicare a măsurilor de eficiență energetică din diverse motive. Este posibil ca tehnologiile pentru eficiență energetică să nu fie cunoscute de instituția financiară respectivă și, prin urmare, să fie percepute ca prezentând un risc mai ridicat. Întreprinderile mici și microîntreprinderile și proprietarii de locuințe cu venituri mici pot fi, de asemenea, percepuți ca fiind riscanți și, prin urmare, instituțiile financiare pot fi reticente să le acorde împrumuturi la o rată accesibilă și/sau fără cerințe de garantare. În cele din urmă, instituțiile financiare pot considera că produsele cu maturitate mai lungă necesare pentru unele măsuri de eficiență energetică prezintă riscuri mai mari.

Garanțiile pentru împrumuturi sunt angajamente de a plăti o anumită sumă creditorului în cazul unui eveniment nefavorabil (de exemplu, neplata). Obiectivul garanțiilor pentru împrumuturi este de a încuraja instituțiile financiare să acorde împrumuturi pentru măsuri de eficiență energetică în condiții adecvate. Garanțiile pentru împrumuturi pot fi structurate astfel încât să abordeze diferite tipuri de riscuri, inclusiv riscurile contractuale, riscurile de plată, riscurile de performanță și riscurile de reglementare în ceea ce privește ajustările tarifare, modificările schemelor de sprijin public etc. Garanțiile parțiale pentru credite sunt promisiuni de a plăti principalul și/sau dobânda până la o valoare prestabilită. Garanțiile parțiale pentru credite pot fi furnizate pe baza principiului primei pierderi, conform căruia furnizorul despăgubește creditorii pentru o anumită sumă sau pentru un anumit procent din eventualele pierderi, sau în condiții pari-passu, caz în care furnizorul garanției va fi luat în considerare în condiții de egalitate cu alți creditori. Garanțiile de plată sunt promisiuni de a acoperi obligațiile de plată prestabilite în contractele proiectelor (cum ar fi plățile de finanțare pe bază de facturi). Garanțiile bazate pe politici protejează creditorii împotriva riscului de neîndeplinire a obligațiilor de plată de către debitorii suverani, cum ar fi administrațiile municipale sau furnizorii de utilități deținuți de stat. Prelungirile scadențelor încurajează instituțiile financiare să acorde finanțare cu scadențe mai lungi prin garanții orientate spre sfârșitul perioadei împrumuturilor.

Garanția reduce profilul de risc al proiectului și/sau al debitorului, permițându-le să atragă împrumuturi private în condiții mai avantajoase (de exemplu, valori mai mari, rate ale dobânzii mai mici, scadențe mai lungi, fără cerințe de garantare etc.). Oferind băncilor și investitorilor încrederea necesară pentru a se implica în proiecte privind eficiența energetică, garanțiile pentru împrumuturi îi pot ajuta pe dezvoltatorii de proiecte să obțină finanțare cu o valoare și o durată suficientă. Fondul pentru eficiență energetică și surse regenerabile de energie al Bulgariei oferă un exemplu în acest sens (a se vedea caseta 4).

Caseta 4. Fondul pentru eficiență energetică și surse regenerabile de energie al Bulgariei

Fondul pentru eficiență energetică și surse regenerabile de energie (Energy Efficiency and Renewable Sources Fund – EERSF) a fost înființat în 2004 pentru a promova piața eficienței energetice în Bulgaria. EERSF gestionează resursele financiare primite de Bulgaria de la Fondul Global de Mediu prin intermediul Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare și de la alți donatori. Acesta este structurat ca o entitate comercială autonomă și funcționează ca un fond reînnoibil (revolving), reinvestind veniturile din împrumuturi și garanții în proiecte noi. EERSF oferă atât împrumuturi cu dobândă scăzută, cât și garanții pentru împrumuturi întreprinderilor, municipalităților și persoanelor fizice din Bulgaria pentru proiecte privind eficiența energetică. Mecanismul de garantare a împrumuturilor oferă atât garanții parțiale de credit pentru proiecte individuale, cât și garanții de portofoliu pentru societățile de servicii energetice și portofoliile rezidențiale.

2.5.2.   Alegerea măsurilor de politică pentru îndeplinirea cerinței

Statele membre au la dispoziție diferite opțiuni de politică pentru a îndeplini cerința de a institui mecanisme de garantare a împrumuturilor pentru a încuraja împrumuturile pentru investiții în eficiența energetică:

—

instituirea unor mecanisme de garantare a împrumuturilor în cadrul instituțiilor existente sau noi: garanțiile pentru împrumuturi destinate eficienței energetice ar putea fi instituite în cadrul instituțiilor financiare publice existente, cum ar fi băncile publice sau fondurile naționale existente. Ca alternativă, garanțiile pentru împrumuturi ar putea fi un produs oferit de un fond național pentru eficiență energetică nou creat (a se vedea secțiunea 3). Instituția respectivă va trebui să fie capitalizată suficient, în funcție de volumul investițiilor în eficiența energetică pe care urmărește să le atragă;

—

utilizarea compartimentului pentru statele membre al programului InvestEU: atunci când instituie mecanisme de garantare a împrumuturilor, statele membre au opțiunea de a contribui în mod voluntar la Fondul InvestEU și de a institui un „compartiment pentru statele membre”. Contribuția statului membru va servi drept garanție a UE care va sprijini împrumuturile, garanțiile sau investițiile de capital care se aliniază la prioritățile naționale în materie de eficiență energetică. Garanțiile bugetare ale UE furnizate de Fondul InvestEU vor beneficia de ratingul de credit ridicat al UE, care ar putea mobiliza investiții semnificative, și vor fi canalizate prin intermediul produselor de creditare existente și cunoscute puse în aplicare în întreaga UE;

—

utilizarea instrumentelor financiare ale UE cu gestiune partajată în cadrul politicii de coeziune 2021-2027: atunci când instituie mecanisme de garantare a împrumuturilor, statele membre au opțiunea de a utiliza instrumentele financiare ale UE cu gestiune partajată (sub formă de împrumuturi, garanții sau capitaluri proprii) din cadrul politicii de coeziune 2021-2027 pentru eficiență energetică. Această opțiune le-ar permite statelor membre să beneficieze de posibilitățile legale de a combina instrumentele financiare și sprijinul sub formă de granturi din cadrul politicii de coeziune 2021-2027, sporind astfel în mod eficace amploarea și efectul de pârghie al investițiilor în eficiența energetică;

—

utilizarea eficientă a fondurilor cu gestiune partajată disponibile pentru a institui o schemă care să combine granturile și instrumentele financiare: în perioada de programare 2021-2027 a CFM, instrumentele financiare de garantare și granturile pot fi combinate dacă ambele sunt cofinanțate din fonduri UE cu gestiune partajată, cum ar fi Fondul european de dezvoltare regională  (26) . Combinarea garanțiilor pentru împrumuturi și a granturilor poate fi eficace în stimularea investițiilor în piețe sau modele de afaceri noi sau mai riscante;

—

definirea domeniului de aplicare al garanțiilor pentru împrumuturi: garanțiile pot oferi îmbunătățirea calității creditului pentru proiecte individuale, cum ar fi renovarea sistemelor de încălzire centralizată sau renovarea blocurilor de locuințe. Ca alternativă, pot fi oferite garanții pentru împrumuturile destinate portofoliilor de proiecte, SSE, scheme de finanțare pe bază de facturi sau produse de creditare specifice susținute de stat pentru renovarea clădirilor cu cele mai slabe performanțe;

—

determinarea tipului de produse de garantare a împrumuturilor care urmează să fie oferite: tipul (tipurile) de garanții pentru împrumuturi furnizate ar trebui să fie determinat de tipul de investiții în eficiența energetică pe care statele membre urmăresc să le sprijine, în conformitate cu strategia lor de realizare a obiectivelor în materie de eficiență energetică pentru 2030 și cu planurile lor naționale actualizate privind energia și clima, precum și de riscurile specifice cu care se confruntă tipul respectiv de investiții în eficiența energetică.

Furnizarea de garanții pentru împrumuturi poate fi esențială pentru îndeplinirea altor cerințe prevăzute la articolul 30, inclusiv dezvoltarea și furnizarea de produse de creditare pentru eficiență energetică, cum ar fi creditele de consum și ipotecare verzi și schemele de finanțare pe bază de facturi.

2.6.   Expertiză locală, asistență tehnică și sprijin financiar pentru renovarea sistemelor de încălzire și răcire individuale și centralizate

Tabelul 2-6.

Articolul 30 alineatele (4) și (5)

#	Alineatul de la articolul 30
(4)	Fără a aduce atingere articolelor 107 și 108 din TFUE, statele membre promovează instituirea unor scheme de sprijin financiar pentru a spori gradul de adoptare a măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice pentru renovarea substanțială a sistemelor de încălzire și răcire individuale și centralizate.
(5)	Statele membre promovează instituirea de expertiză și asistență tehnică la nivel local, după caz prin intermediul rețelelor și al structurilor existente, pentru a oferi consiliere cu privire la bunele practici în ceea ce privește decarbonizarea încălzirii și răcirii centralizate locale, cum ar fi accesul la sprijin financiar specific.

2.6.1.   Domeniul de aplicare și obiectivele cerinței

În conformitate cu articolul 30 alineatele (4) și (5), statele membre trebuie să promoveze instituirea unor scheme de sprijin financiar pentru renovarea sistemelor de încălzire și răcire individuale și centralizate (27). Articolul 26 din DEE reformată stabilește criteriile pentru ca sistemul de încălzire și răcire centralizată să se califice drept eficient, precum și momentul în care aceste criterii vor deveni mai stricte până în 2050.

Sistemele de încălzire și răcire centralizată sunt adesea finanțate, construite și exploatate prin intermediul parteneriatelor public-privat. Guvernele pot institui mecanisme de finanțare care să ofere în mod direct împrumuturi sau granturi pentru sistemele de încălzire și răcire centralizată bazate pe surse regenerabile. De asemenea, guvernele pot contribui la deblocarea finanțării private pentru sistemele de încălzire și răcire centralizată prin intermediul unor mecanisme de partajare a riscurilor și al unei supravegheri solide pentru a depăși provocările în materie de coordonare și pentru a crea proiecte eligibile pentru finanțare. Statele membre au, de asemenea, obligația de a promova instituirea de expertiză și asistență tehnică la nivel local, după caz, pentru realizarea decarbonizării încălzirii și răcirii centralizate. Măsurile de deblocare a finanțării sunt adesea planificate separat de măsurile de abordare a provocărilor tehnice și de reglementare întâmpinate de renovările pentru eficiență energetică. Cu toate acestea, lipsa finanțării pentru renovarea sistemelor de încălzire și răcire individuală și centralizată se datorează adesea mai degrabă deficiențelor mediului care ar trebui să fie favorabil decât lipsei de capital. Dincolo de barierele de reglementare, proiectele și programele de renovare se pot confrunta cu constrângeri legate de resursele umane, inclusiv cu o lipsă de expertiză locală în ceea ce privește auditurile energetice și tehnologiile eficiente din punct de vedere energetic; studiile de fezabilitate; planificarea și managementul proiectelor; aspectele juridice, financiare și tranzacționale etc.

Asistența tehnică publică poate fi esențială pentru stimularea cererii în materie de eficiență energetică, pentru dezvoltarea unei rezerve de proiecte eligibile pentru finanțare și pentru construirea unei baze de expertiză locală pentru renovarea sistemelor de încălzire și răcire individuale și centralizate. Diverse mecanisme ale UE, inclusiv programul de asistență europeană pentru energie locală (ELENA), mecanismul pentru orașele europene și asistența pentru dezvoltarea de proiecte din cadrul programului Orizont 2020, au avut un rol esențial în mobilizarea investițiilor în eficiența energetică a infrastructurilor publice și a clădirilor publice și private. În concordanță cu articolul 30 alineatul (2), statele membre ar trebui să colaboreze cu Comisia pentru a reproduce aceste modele de asistență pentru dezvoltarea de proiecte la nivel național, regional și local. Ghișeele unice au fost, de asemenea, opțiuni eficace de implementare a finanțării, alături de asistența tehnică, pentru a aborda în mod cuprinzător barierele din calea îmbunătățirii eficienței energetice, inclusiv pentru sistemele de încălzire și răcire centralizată.

2.6.2.   Alegerea măsurilor de politică pentru îndeplinirea cerinței

Statele membre pot opta pentru îndeplinirea cerințelor de instituire a schemelor de sprijin financiar, a expertizei și a asistenței tehnice la nivel local pentru renovarea sistemelor de încălzire și răcire individuale și centralizate printr-o serie de măsuri:

—

lansarea unor scheme de finanțare specifice sau consolidarea celor existente: guvernele pot institui, în cadrul fondurilor și programelor existente, mecanisme de finanțare care să ofere în mod direct împrumuturi sau granturi pentru sistemele verzi de încălzire și răcire centralizată. Astfel cum s-a discutat în secțiunea 2.5, mecanismele de garantare a împrumuturilor pot fi utilizate și pentru deblocarea finanțării private. Schemele de finanțare ar putea viza operatorii de sistem și/sau societățile de servicii energetice care pun în aplicare măsuri de eficiență energetică;

—

furnizarea de asistență tehnică și mecanisme de asistență pentru dezvoltarea de proiecte: aceste mecanisme pot contribui la crearea unei rezerve de proiecte eligibile pentru finanțare și a expertizei locale necesare pentru programele de renovare a sistemelor de încălzire și răcire individuale și centralizate. Statele membre ar trebui să colaboreze cu Comisia pentru a institui mecanisme de asistență pentru dezvoltarea de proiecte la nivel național, regional și local;

—

înființarea unor ghișee unice pentru renovarea sistemelor de încălzire și răcire: ghișeele unice pot fi înființate în cadrul agențiilor publice, al utilităților publice, al băncilor de retail, al organizațiilor de consumatori etc. pentru a oferi asistență tehnică în paralel cu finanțarea și pentru a construi o bază de competențe la nivel local pentru renovarea sistemelor de încălzire și răcire individuale și centralizate.

3.   FONDURILE NAȚIONALE PENTRU EFICIENȚĂ ENERGETICĂ

Tabelul 3-1.

Articolul 30 alineatele (11), (12), (13), (14) și (15)

#	Alineatul de la articolul 30
(11)	Statele membre pot institui un fond național pentru eficiență energetică. Scopul acestui fond este de a pune în aplicare măsuri privind eficiența energetică pentru a sprijini statele membre în ceea ce privește realizarea contribuțiilor lor naționale în materie de eficiență energetică și a traiectoriilor lor orientative menționate la articolul 4 alineatul (2). Fondul național pentru eficiență energetică poate fi înființat ca fond dedicat în cadrul unui mecanism național deja existent care promovează investițiile de capital. Fondul național pentru eficiență energetică poate fi finanțat cu veniturile obținute din licitarea certificatelor în cadrul EU ETS din sectorul clădirilor și al transportului.
(12)	În cazul în care instituie fonduri naționale pentru eficiență energetică, astfel cum se menționează la alineatul (11) de la prezentul articol, statele membre instituie instrumente de finanțare, inclusiv garanții publice, pentru a spori gradul de absorbție a investițiilor private în eficiența energetică și a produselor de creditare care vizează eficiența energetică și a schemelor inovatoare menționate la alineatul (3) de la prezentul articol. În temeiul articolului 8 alineatul (3) și al articolului 24, Fondul național pentru eficiență energetică sprijină punerea în aplicare a măsurilor cu prioritate în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale. Sprijinul respectiv include finanțarea măsurilor de eficiență energetică pentru IMM-uri în vederea mobilizării și stimulării finanțării private pentru IMM-uri.
(13)	Statele membre pot permite organismelor publice să îndeplinească obligațiile menționate la articolul 6 alineatul (1) cu ajutorul contribuțiilor anuale la Fondul național pentru eficiență energetică echivalente cu valoarea investițiilor necesare pentru a îndeplini obligațiile respective.
(14)	Statele membre pot dispune că părțile obligate își pot îndeplini obligațiile prevăzute la articolul 8 alineatele (1) și (4) contribuind în fiecare an la Fondul național pentru eficiență energetică cu o sumă echivalentă cu investițiile necesare pentru a îndeplini obligațiile respective.
(15)	Statele membre pot folosi veniturile proprii din nivelurile anuale de emisii alocate în temeiul Deciziei nr. 406/2009/CE pentru elaborarea unor mecanisme inovatoare de finanțare pentru îmbunătățirea eficienței energetice.

3.1.   Domeniu de aplicare și obiective

În conformitate cu articolul 30 alineatul (11), statele membre pot institui un fond național pentru eficiență energetică cu scopul de a sprijini punerea în aplicare a măsurilor de eficiență energetică și de a-și realiza contribuția națională la obiectivele UE în materie de eficiență energetică pentru 2030. Ca alternativă, statele membre pot opta pentru alinierea fondurilor naționale existente pentru eficiență energetică la dispozițiile revizuite ale articolului 30. În comparație cu cerințele Directivei privind eficiența energetică din 2012 (astfel cum a fost modificată în 2018), DEE reformată precizează că Fondul național pentru eficiență energetică ar trebui să sprijine articolul 8 alineatul (3) privind punerea în aplicare a schemelor de obligații în materie de eficiență energetică și articolul 24 privind responsabilizarea și protejarea clienților vulnerabili și reducerea sărăciei energetice. În plus, fondurile naționale pentru eficiență energetică ar trebui să acorde prioritate sprijinului pentru clienții vulnerabili, persoanele afectate de sărăcie energetică și persoanele care trăiesc în locuințe sociale și să acorde finanțare pentru măsurile de eficiență energetică ale IMM-urilor. După caz, sprijinul financiar public din fondurile naționale pentru eficiență energetică ar trebui să fie conceput în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat pentru îmbunătățirea eficienței energetice (28).

3.2.   Alegerea măsurilor de politică

Statele membre au la dispoziție diferite opțiuni în ceea ce privește instituirea sau realinierea fondurilor naționale pentru eficiență energetică:

—

instituirea unor mecanisme de guvernanță instituțională: fondul național pentru eficiență energetică poate fi înființat ca fond specific în cadrul unui mecanism național deja existent care promovează investițiile de capital. Mecanismele de guvernanță ar trebui să prevadă că scopul fondului este de a pune în aplicare măsuri de eficiență energetică în sprijinul obiectivelor naționale în materie de eficiență energetică și să stabilească linii de responsabilitate;

—

stabilirea modului în care fondul va fi capitalizat: un fond național pentru eficiență energetică poate fi capitalizat prin bugetul public, prin programele de finanțare ale UE sau prin veniturile generate de licitațiile pentru certificate de emisii în cadrul sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii. În special, atunci când stabilesc și determină capitalizarea fondurilor naționale pentru eficiență energetică, statele membre ale UE ar trebui să ia în considerare complementaritățile și sinergiile cu resursele bugetare existente disponibile pentru a sprijini eficiența energetică în cadrul programelor politicii de coeziune pentru perioada 2021-2027 (FEDR și FC). Secțiunea 3.3 detaliază modul în care fondurile naționale pentru eficiență energetică pot fi capitalizate prin contribuții ale părților în locul obligațiilor care le revin în temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 8 alineatele (1) și (4) din DEE reformată. Fondurile reînnoibile pot genera, de asemenea, venituri prin investițiile lor și pot asigura perpetuitatea;

—

definirea obiectivelor fondului, a indicatorilor de performanță și a cerințelor de raportare: guvernele ar trebui să stabilească obiective și indicatori de performanță în ceea ce privește economiile totale de energie, tipurile de proiecte și tehnologii sprijinite și volumul de finanțare privată mobilizat. De asemenea, ar trebui să se includă obiective și indicatori de performanță privind sprijinul pentru IMM-uri, clienții vulnerabili, persoanele afectate de sărăcie energetică și, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuințe sociale. Ar trebui instituite sisteme transparente de raportare care să permită monitorizarea și evaluarea continuă a performanței fondului în raport cu aceste obiective;

—

precizarea instrumentelor de finanțare pe care le poate utiliza fondul: un fond național pentru eficiență energetică poate utiliza mai multe dintre instrumentele de finanțare discutate anterior, inclusiv împrumuturi publice, scheme de finanțare pe bază de impozite și garanții de împrumut pentru credite de consum verzi private, credite ipotecare verzi, scheme de finanțare pe bază de facturi și obligațiuni verzi.

3.3.   Îndeplinirea obligațiilor prevăzute la alte articole prin contribuții la fondurile naționale pentru eficiență energetică

Următoarele articole din DEE reformată detaliază opțiunile statelor membre pentru îndeplinirea obligațiilor prin contribuții la Fondul național pentru eficiență energetică:

—

articolul 4 alineatul (2) impune fiecărui stat membru să stabilească o contribuție națională orientativă în materie de eficiență energetică în vederea îndeplinirii la nivel colectiv a obiectivului Uniunii de reducere a consumului de energie cu cel puțin 11,7 % până în 2030, comparativ cu scenariul de referință. Articolul 4 alineatul (6) prevede că, atunci când nu înregistrează progrese suficiente în direcția îndeplinirii contribuțiilor lor, statele membre trebuie să se asigure că sunt puse în aplicare măsuri suplimentare în termen de un an. O măsură potențială este o contribuție voluntară la Fondul național pentru eficiență energetică sau la un alt instrument de finanțare specific destinat eficienței energetice;

—

articolul 6 alineatul (1) impune statelor membre să se asigure că 3 % din suprafața totală a clădirilor încălzite și/sau răcite deținute de organisme publice se renovează în fiecare an pentru a fi transformate în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero sau în clădiri cu emisii zero (29). În acest sens, articolul 30 alineatul (13) stabilește că statele membre pot permite organismelor publice să îndeplinească obligațiile menționate la articolul 6 alineatul (1) cu ajutorul contribuțiilor anuale la Fondul național pentru eficiență energetică echivalente cu valoarea investițiilor necesare pentru a îndeplini obligațiile respective;

—

articolul 8 alineatul (1) impune statelor membre să realizeze economii cumulate la nivelul utilizării finale cel puțin echivalente cu 1,3 % din consumul final anual de energie pentru perioada 2024-2025, cu 1,5 % din consumul final anual de energie pentru perioada 2026-2027 și cu 1,9 % din consumul final anual de energie pentru perioada 2028-2030. Articolul 8 alineatul (4) impune statelor membre să furnizeze în rapoartele lor naționale intermediare privind energia și clima informații privind indicatorii aplicați pentru calcularea economiilor de energie în conformitate cu articolul 8 alineatul (1). În acest sens, articolul 30 alineatul (14) stabilește că statele membre pot dispune că părțile obligate își pot îndeplini obligațiile prevăzute la articolul 8 alineatele (1) și (4) contribuind anual la Fondul național pentru eficiență energetică cu o sumă echivalentă cu investițiile necesare pentru a îndeplini obligațiile respective. În acest scop și în conformitate cu articolul 8 alineatul (2), statele membre se asigură că economiile de energie rezultate în urma măsurilor finanțate de Fondul național pentru eficiență energetică în vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute la articolul 8 alineatul (1) sunt calculate în conformitate cu anexa V la DEE;

—

articolul 9 alineatul (1) permite statelor membre să își îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul articolului 8 alineatul (1) prin intermediul unei scheme de obligații în materie de eficiență energetică (energy efficiency obligation scheme – EEOS). În acest caz, statele membre pot decide ca părțile obligate în temeiul unei EEOS să își îndeplinească obligațiile, în totalitate sau parțial, printr-o contribuție la Fondul național pentru eficiență energetică.

În cazul în care statele membre nu își îndeplinesc obligațiile într-un anumit an, acestea au opțiunea de a aduce o contribuție anuală la Fondul național pentru eficiență energetică. Statele membre care aleg această opțiune vor trebui totuși să îndeplinească obligațiile prevăzute la articolul 4 alineatul (2), la articolul 6 alineatul (1) și la articolul 8 alineatele (1) și (4) într-o etapă ulterioară. Scopul este de a permite statelor membre să compenseze – printr-o măsură temporară sub forma unei contribuții financiare la Fondul național pentru eficiență energetică – decalajul în ceea ce privește obligațiile lor naționale anuale, asigurând în același timp îndeplinirea contribuției naționale la obiectivele în materie de eficiență energetică pentru 2030 și faptul că decalajul existent în ceea ce privește obligațiile prevăzute la articolul 8 și la articolul 6 va fi remediat în anii următori prin finanțarea rezervată în acest scop în cadrul Fondului național pentru eficiență energetică. .

În toate situațiile, contribuțiile financiare anuale trebuie să fie egale cu investițiile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor respective și pentru atingerea traiectoriei orientative. În cazul în care aleg una dintre aceste opțiuni, statele membre stabilesc tipul de măsuri de eficiență energetică care urmează să fie finanțate de Fondul național pentru eficiență energetică în vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (6), la articolul 6 alineatul (1), la articolul 8 alineatele (1) și (4) și la articolul 9 alineatul (1) și calculează economiile de energie pe care le vor genera. Pentru a calcula economiile de energie, statele membre trebuie să utilizeze metodele și principiile comune detaliate în anexa V la DEE.

Statele membre calculează apoi costul investiției necesare îndeplinirii obligației pentru a stabili valoarea contribuției necesare la Fondul național pentru eficiență energetică. Datele utilizate pentru efectuarea acestor calcule ar trebui să fie asociate cu performanța istorică a Fondului național pentru eficiență energetică (în cazul în care există deja) sau cu instrumente financiare concepute pentru a sprijini renovarea clădirilor publice sau cu alte scheme publice care vizează eficiența energetică. În cadrul notificării metodologiei prevăzute în anexa V, atunci când utilizează o opțiune detaliată la articolul 30 alineatul (14) și la articolul 4 alineatul (6), statele membre trebuie să descrie abordarea utilizată pentru estimarea costurilor de investiție, inclusiv metodologia și datele. Calculul ar trebui să facă obiectul unei evaluări independente ex ante și ex post. Comisia va monitoriza metodele utilizate prin interacțiune regulată cu statele membre.

4.   CERINȚE DE RAPORTARE

Tabelul 4-1.

Articolul 30 alineatele (17) și (18)

#	Alineatul de la articolul 30
(17)	Statele membre raportează Comisiei până la 15 martie 2025 și, ulterior, la fiecare doi ani, ca parte a rapoartelor lor naționale intermediare integrate privind energia și clima transmise în conformitate cu articolele 17 și 21 din Regulamentul (UE) 2018/1999 (30), următoarele date: (a) volumul investițiilor publice în eficiența energetică și efectul de levier mediu obținut prin finanțarea publică acordată în sprijinul măsurilor de eficiență energetică; (b) volumul produselor de creditare care vizează eficiența energetică, făcând distincție între diferitele produse; (c) acolo unde este cazul, programele naționale de finanțare instituite pentru a spori gradul de utilizare a eficienței energetice și a bunelor practici, precum și scheme de finanțare inovatoare pentru eficiența energetică. Pentru a facilita pregătirea raportului menționat la primul paragraf de la prezentul alineat, Comisia integrează cerințele prevăzute la paragraful respectiv în modelul comun prevăzut în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 17 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2018/1999.
(18)	În scopul îndeplinirii obligației menționate la alineatul (17) litera (b) și fără a aduce atingere măsurilor naționale suplimentare, statele membre iau în considerare obligațiile de informare existente ale instituțiilor financiare, inclusiv: (a) normele privind furnizarea de informații aplicabile instituțiilor de credit în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2021/2178 al Comisiei (31); (b) cerințele de publicare a informațiilor privind riscurile ESG aplicabile instituțiilor de credit, în conformitate cu articolul 449a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (32). Pentru a facilita colectarea și agregarea datelor privind volumul produselor de creditare care vizează eficiența energetică în scopul îndeplinirii obligației menționate la alineatul (17) litera (b), Comisia oferă statelor membre, până la 15 martie 2024, orientări cu privire la modalitățile de accesare, colectare și agregare a datelor la nivel național privind volumul produselor de creditare care vizează eficiența energetică.

4.1.   Domeniu de aplicare și obiective

Articolul 30 alineatul (17) impune statelor membre să raporteze la fiecare doi ani cu privire la progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a articolului 30, ca parte a rapoartelor naționale intermediare integrate privind energia și clima (NECPR). În special, statele membre au obligația de a raporta date privind volumul investițiilor publice în eficiența energetică, efectul de levier mediu și volumul pieței în ceea ce privește produsele de creditare pentru eficiență energetică.

Statele membre au deja obligația de a raporta în cadrul NECPR cu privire la politicile și măsurile care sprijină realizarea obiectivelor, a țintelor și a contribuțiilor stabilite în NECPR. Această obligație de raportare include programele naționale de finanțare instituite pentru a spori gradul de utilizare a eficienței energetice și a bunelor practici, precum și scheme de finanțare inovatoare pentru eficiența energetică. Statele membre vor utiliza acest sistem pentru a raporta toate informațiile relevante în vederea îndeplinirii obligației de raportare în temeiul articolului 30 din DEE reformată. Ele vor include măsurile care furnizează finanțare publică pentru obiective privind eficiența energetică. Ar trebui, de asemenea, raportate politicile și măsurile care vizează promovarea finanțării private pentru eficiența energetică, de exemplu prin asistență tehnică, asistență pentru dezvoltarea de proiecte sau măsuri care să permită scheme de finanțare inovatoare finanțate din fonduri private (de exemplu, finanțarea pe bază de facturi).

Pentru a raporta cu privire la volumul agregat al investițiilor publice și la efectele de levier medii, statele membre ar trebui să utilizeze și să agrege informațiile deja solicitate în NECPR existente pentru a măsura volumul investițiilor publice și efectul de levier mediu obținut prin finanțarea publică acordată în sprijinul măsurilor de eficiență energetică.

Ca parte a actualizării orientărilor privind raportarea pentru NECPR, Comisia va furniza îndrumări suplimentare privind obligațiile de raportare pentru litera (b) de mai sus cu privire la volumul produselor de creditare pentru eficiență energetică.

Pentru a raporta cu privire la volumul total al produselor de creditare destinate eficienței energetice, statele membre vor trebui să exploateze sinergiile și să evite suprapunerea cu cerințele privind datele publicate de instituțiile financiare în temeiul Regulamentului privind publicarea de informații privind finanțarea durabilă (SFDR), al taxonomiei UE (33) și al cerințelor de publicare a riscurilor de mediu, sociale și de guvernanță pentru instituțiile de credit în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 privind cerințele de capital (34). Acest sistem de clasificare și de informare financiară poate fi utilizat de statele membre pentru a îndeplini elementele cerințelor de raportare prevăzute la articolul 30. În 2024, instituțiile financiare mari ale căror valori mobiliare sunt cotate pe o piață reglementată din UE vor trebui să publice informații privind activitățile aliniate la taxonomie legate de obiectivele climatice. Începând din ianuarie 2026, toate instituțiile de credit din UE vor trebui, de asemenea, să raporteze cu privire la alinierea la taxonomie a portofoliului lor de tranzacționare.

Cadrul taxonomiei include mai multe activități economice care sunt relevante pentru obiectivele DEE reformate (de exemplu, măsuri de renovare individuale care constau în instalarea, întreținerea sau repararea echipamentelor de eficiență energetică și renovarea integrată a clădirilor existente). Pentru a calcula volumul total al produselor de creditare pentru eficiență energetică, statele membre vor trebui să agrege împrumuturile raportate care au fost marcate de întreprinderi ca fiind aliniate la activitățile economice relevante pentru obiectivele DEE reformate și să le adauge la volumul produselor de creditare publică pentru eficiență energetică. Statele membre vor trebui să stabilească ce entități naționale însărcinate cu supravegherea punerii în aplicare a obligațiilor de informare existente vor sprijini această raportare prin asigurarea accesului la datele publicate de instituțiile financiare (autoritatea de reglementare bancară etc.).

În cele din urmă, pe lângă alinierea la taxonomie, statele membre vor trebui, de asemenea, să includă în rapoartele lor o estimare a volumelor de produse de creditare destinate eficienței energetice care nu sunt aliniate la taxonomie, dar care conduc totuși la o eficiență energetică mai mare.

---

(1)  Economidou, M., Della Valle, N., Melica, G., Valentini, O. și Bertoldi, P., 2021, Financing energy renovations at local and regional levels (Finanțarea reabilitărilor energetice la nivel local și regional), EUR 30815 EN, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, ISBN 978-92-76-41141-3, doi: 10.2760/52526, JRC123755.

(2)  Bertoldi, P., Boza-Kiss, B., Della Valle, N. și Economidou, M., 2021, The role of one-stop shops in energy renovation – a comparative analysis of OSS cases in Europe Energy and Buildings (Rolul ghișeelor unice în reabilitarea energetică – o analiză comparativă a situației ghișeelor unice în Europa, Energie și clădiri), ISSN 0378-7788, 250, p. 111273, JRC124675.

(3)  În ceea ce privește ajutoarele pentru investiții în eficiența energetică, dispozițiile relevante privind ajutoarele de stat sunt articolele 38, 38a (ajutoarele pentru proprietarii și locatarii clădirilor), 38b (ajutoarele pentru societățile de servicii energetice) și 39 (ajutoarele acordate prin intermediari financiari) din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare privind ajutoarele de stat (RGECA) și secțiunea 4.1 (Ajutoare pentru reducerea și eliminarea emisiilor de gaze cu efect de seră, inclusiv prin sprijinirea energiei din surse regenerabile și a eficienței energetice), 4.2 (Ajutoare pentru îmbunătățirea performanței energetice și de mediu a clădirilor) și 4.10 (Ajutoare pentru sistemele de termoficare și de răcire centralizată) din Orientările privind ajutoarele de stat pentru climă, protecția mediului și energie (CEEAG).

(4)  Inclusiv asistență tehnică pentru planificarea, asigurarea calității și monitorizarea după ocupare a lucrărilor.

(5)  Boza-Kiss, B., Bertoldi, P., Della Valle, N. și Economidou, M., 2021, One-stop shop for residential building energy renovation in the EU (Un ghișeu unic pentru reabilitarea energetică a clădirilor rezidențiale din UE), EUR 30762 EN, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, ISBN 978-92-76-40100-1, doi: 10.2760/245015, JRC125380.

(6)  Regulamentul (UE) 2023/955 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023 de instituire a Fondului social pentru climă și de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1060 (JO L 130, 16.5.2023, p. 1).

(7)  Orientările privind articolul 23 din DEE reformată detaliază mai mult dispozițiile referitoare la înființarea de ghișee unice pentru a sprijini obiectivele de eficiență energetică.

(8)  Titlul de valoare sau garanția reală este un activ care este gajat de debitor creditorului în cazul în care acesta nu își îndeplinește obligațiile de rambursare. Împrumuturile garantate sunt adesea acordate la o rată mai mică decât împrumuturile fără garanții, dar cu un risc mai mare pentru debitor.

(9)  Comisia Europeană, Direcția Generală Energie, 2022, Report on the evolution of financing practices for energy efficiency in buildings, SME's and in industry: final report (Raport privind evoluția practicilor de finanțare pentru eficiență energetică în sectorul clădirilor, al IMM-urilor și al industriei – raport final), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene.

(10)  Punerea în aplicare a obligațiilor prevăzute la articolul 30 din DEE reformată nu trebuie să submineze stabilitatea financiară a UE.

(11)  Directiva (UE) 2023/2225 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 octombrie 2023 privind contractele de credit de consum și de abrogare a Directivei 2008/48/CE.

(12)  Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010.

(13)  Autoritatea Bancară Europeană EBA/GL/2020/06, 29 mai 2020.

(14)   Prêt Avance Rénovation, o schemă a guvernului francez, oferă un exemplu de împrumut ipotecar destinat familiilor cu venituri mici care doresc să finanțeze lucrări de renovare pentru eficiență energetică în locuința lor.

(15)  Astfel cum se detaliază în Orientările din 2020 ale Autorității Bancare Europene privind inițierea și monitorizarea împrumuturilor, Autoritatea Bancară Europeană EBA/GL/2020/06, 29 mai 2020.

(16)  În conformitate cu dispozițiile Directivei (UE) 2023/2225 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 octombrie 2023 privind contractele de credit de consum și de abrogare a Directivei 2008/48/CE.

(17)  RenOnBill, 2020, Overview of on-bill Building Energy Renovation Schemes (Prezentare generală a schemelor de reabilitare energetică a clădirilor pe bază de facturi). Acest proiect a primit finanțare din partea programului pentru cercetare și inovare Orizont 2020 al Uniunii Europene.

(18)  Societățile de servicii energetice oferă asistență tehnică și sprijin sub formă de capital gospodăriilor și întreprinderilor pentru a pune în aplicare măsuri de economisire a energiei și, în schimb, primesc o parte din veniturile obținute din economiile viitoare de energie.

(19)  Dreptul de retenție este o formă de garanție acordată asupra unui bun sau a unei proprietăți pentru a garanta plata unei datorii.

(20)  Directiva (UE) 2023/2225 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 octombrie 2023 privind contractele de credit de consum și de abrogare a Directivei 2008/48/CE.

(21)  Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010.

(22)  Bertoldi, P., Boza-Kiss, B., Della Valle, N. și Economidou, M., 2021, The role of one-stop shops in energy renovation – a comparative analysis of OSS cases in Europe Energy and Buildings (Rolul ghișeelor unice în reabilitarea energetică – o analiză comparativă a situației ghișeelor unice în Europa, Energie și Clădiri),, ISSN 0378-7788, 250, p. 111273, JRC124675.

(23)  Della Valle, N. și Bertoldi, P., 2021, Mobilizing citizens to invest in energy efficiency (Mobilizarea cetățenilor pentru a investi în eficiența energetică), EUR 30675 EN, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, ISBN 978-92-76-36152-7, doi:10.2760/137315, JRC124667.

(24)  Banca Europeană de Investiții, 2018, Fondul pentru energie durabilă Solas.

(25)  Comisia Europeană, 2020, standardul UE pentru obligațiuni verzi.

(26)  Banca Europeană de Investiții, 2021, Fișă informativă: Combinarea instrumentelor financiare și a granturilor din cadrul fondurilor cu gestiune partajată în perioada de programare 2021-2027.

(27)  Articolul 30 prevede că această cerință nu aduce atingere articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) privind ajutoarele de stat. Secțiunea 4.10 privind ajutoarele pentru încălzirea și răcirea centralizată din Orientările din 2022 privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie (OACEM) precizează normele aplicabile privind ajutoarele de stat pentru sprijinul financiar public acordat modernizării sistemelor de încălzire și răcire centralizată.

(28)  În ceea ce privește ajutoarele pentru investiții în eficiența energetică, dispozițiile relevante privind ajutoarele de stat sunt articolele 38, 38a (ajutoarele pentru proprietarii și locatarii clădirilor), 38b (ajutoarele pentru societățile de servicii energetice) și 39 (ajutoarele acordate prin intermediari financiari) din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare privind ajutoarele de stat (RGECA) și secțiunea 4.1 (Ajutoare pentru reducerea și eliminarea emisiilor de gaze cu efect de seră, inclusiv prin sprijinirea energiei din surse regenerabile și a eficienței energetice), 4.2 (Ajutoare pentru îmbunătățirea performanței energetice și de mediu a clădirilor) și 4.10 (Ajutoare pentru sistemele de termoficare și de răcire centralizată) din Orientările privind ajutoarele de stat pentru climă, protecția mediului și energie (CEEAG).

(29)  În conformitate cu articolul 9 din Directiva 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor.

(30)  Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului.

(31)  Regulamentul delegat (UE) 2021/2178 al Comisiei din 6 iulie 2021 de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului prin precizarea conținutului și a modului de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate de întreprinderile care fac obiectul articolului 19a sau 29a din Directiva 2013/34/UE în ceea ce privește activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului și prin precizarea metodologiei pentru respectarea acestei obligații de furnizare de informații (JO L 443, 10.12.2021, p. 9).

(32)  Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).

(33)  Regulamentul (UE) 2019/2088 privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare (SFDR) creează un cadru de raportare cuprinzător pentru produsele financiare și entitățile financiare. Cerințele SFDR sunt legate de cele prevăzute în taxonomia UE prin includerea „activităților economice durabile din punctul de vedere al mediului”, astfel cum sunt definite în Regulamentul privind taxonomia, în definiția „investițiilor durabile” din SFDR. Taxonomia UE și SFDR specifică în mod colectiv conținutul, metodologia și prezentarea informațiilor care trebuie publicate de întreprinderile financiare și nefinanciare privind proporția activităților economice durabile din punctul de vedere al mediului în cadrul activităților lor de afaceri, investiții sau creditare.

(34)  În special, publicarea și raportarea datelor ar trebui să exploateze sinergiile și să evite suprapunerea cu cerințele aplicabile instituțiilor de credit în conformitate cu articolul 449a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (CRR), publicate în conformitate cu standardul tehnic de punere în aplicare – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/2453 al Comisiei din 30 noiembrie 2022 de modificare a standardelor tehnice de punere în aplicare prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/637 în ceea ce privește publicarea informațiilor privind riscurile de mediu, sociale și de guvernanță.