(1)

Pilonul european al drepturilor sociale (denumit în continuare „pilonul”) proclamat în comun de Parlamentul European, Consiliu și Comisie la 17 noiembrie 2017 (2) stabilește o serie de principii pentru sprijinirea unor piețe ale muncii și a unor sisteme de protecție socială echitabile și funcționale. Pilonul include primul principiu privind dreptul la educație, formare profesională și învățare pe tot parcursul vieții favorabile incluziunii și de înaltă calitate, al doilea principiu privind egalitatea de gen, al treilea principiu privind egalitatea de șanse, al patrulea principiu privind sprijinul activ pentru ocuparea forței de muncă, al cincilea principiu privind locurile de muncă sigure și adaptabile, precum și principiul 11 și principiile 16-20 privind protecția socială și incluziunea copiilor, a persoanelor cu handicap și a persoanelor fără adăpost, precum și accesul la servicii esențiale, asistență medicală și îngrijire pe termen lung.

(2)

În iunie 2021, în conformitate cu Declarația de la Porto, Consiliul European a salutat obiectivele principale ale UE pentru 2030 consacrate în Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale (3). Obiectivele respective își propun ca rata de ocupare a forței de muncă să fie de cel puțin 78 %, rata de participare a persoanelor adulte la activități de formare profesională să fie anual de cel puțin 60 %, iar reducerea numărului persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială să fie cu cel puțin 15 milioane (dintre care cel puțin cinci milioane ar trebui să fie copii). Ulterior, statele membre au stabilit obiective naționale în toate cele trei domenii pentru a contribui la atingerea obiectivelor comune respective.

(3)

În pofida progreselor înregistrate în ultimul deceniu în ceea ce privește reducerea sărăciei și a excluziunii sociale, 95,4 milioane de persoane au rămas expuse riscului în 2021. Riscul de sărăcie a crescut pentru persoanele care trăiesc în gospodării fără persoane ocupate sau cu un grad foarte scăzut de ocupare, iar profunzimea și durata sărăciei s-au înrăutățit în multe state membre. O ocupare de calitate și durabilă a forței de muncă este esențială pentru atenuarea acestei probleme. Datorită modului în care funcționează economia socială, acțiunilor sale și obiectivelor pe care le urmărește, economia socială joacă un rol esențial în îmbunătățirea incluziunii sociale și a accesului egal la piața forței de muncă. Prin urmare, aceasta contribuie la punerea în aplicare cu succes a pilonului.

(4)

Entitățile din sectorul economiei sociale pot crea și păstra locuri de muncă de calitate; acestea contribuie la incluziunea pe piața muncii și socială a grupurilor defavorizate și la egalitatea de șanse pentru toți. Acest lucru este în conformitate cu cadrul unei redresări favorabile incluziunii, astfel cum se subliniază în Orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre prevăzute în Decizia (UE) 2022/2296 a Consiliului (4). Entitățile din sectorul economiei sociale pot stimula dezvoltarea economică și industrială durabilă și pot promova participarea activă a cetățenilor în societate. Entitățile respective aduc, de asemenea, o contribuție semnificativă la sistemele de protecție socială din Uniune, completând serviciile publice, revitalizând zonele rurale și depopulate ale Uniunii și jucând un rol important în politica internațională de dezvoltare.

(5)

La 9 decembrie 2021, Comisia a adoptat un plan de acțiune pentru economia socială (5). Planul de acțiune respectiv contribuie la prioritatea Comisiei de a construi „o economie în serviciul cetățenilor” și este aliniat la Concluziile Consiliului din 2015 privind promovarea economiei sociale ca motor esențial al dezvoltării economice și sociale în Europa (6). În planul de acțiune respectiv, Comisia a prezentat măsuri concrete care urmează să fie puse în aplicare atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național. Măsurile urmăresc să stimuleze inovarea socială, să sprijine dezvoltarea economiei sociale și să deblocheze puterea sa de transformare socială și economică. Măsurile se axează pe crearea condițiilor adecvate pentru ca economia socială să prospere, pe crearea de oportunități pentru ca entitățile din sectorul economiei sociale, printre care se numără întreprinderile și alte tipuri de organizații, să se lanseze și să se extindă, precum și pe asigurarea unei mai mari vizibilități a economiei sociale și a potențialului acesteia. Parlamentul European a salutat planul de acțiune respectiv în rezoluția sa din 6 iulie 2022 (7).

(6)

La 18 aprilie 2023, Organizația Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție privind promovarea economiei sociale și solidare pentru o dezvoltare durabilă, care oferă o definiție globală a economiei sociale și solidare și o foaie de parcurs pentru sprijinirea dezvoltării economiei sociale și solidare la nivel mondial. Alte organizații internaționale au adoptat, de asemenea, strategii pentru dezvoltarea economiei sociale, cum ar fi Rezoluția privind munca decentă și economia socială și solidară, adoptată la cea de a 110-a Conferință Internațională a Muncii a Organizației Internaționale a Muncii din 10 iunie 2022 și Recomandarea Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind economia socială și solidară și inovarea socială, adoptată, de asemenea, la 10 iunie 2022.

(7)

Economia socială, denumită în unele state membre și economia solidară sau economia socială și solidară, cuprinde o gamă diversă de entități cu modele de afaceri și organizaționale diferite care acordă prioritate scopului societal, inclusiv obiectivelor sociale și de mediu, în detrimentul profitului. Pot exista mici variații între statele membre cu privire la entitățile din sectorul economiei sociale și la definițiile acestora, iar entitățile respective pot avea forme și statute juridice diferite, cum ar fi cooperativele, societățile mutuale, asociațiile, fundațiile și întreprinderile sociale. Acestea împărtășesc principiile comune de reinvestire a totalității sau a majorității profiturilor lor pentru a-și urmări scopurile sociale sau de mediu și de practicare a guvernanței democratice sau participative. Forma specifică de guvernanță și de gestionare adoptată de entitățile din sectorul economiei sociale variază în funcție de natura, amploarea și contextul lor de funcționare. Astfel, principiul guvernanței democratice sau participative ia forme diferite, de la implicarea directă a membrilor în procesele de guvernanță până la implicarea reprezentativă a membrilor sau a partenerilor în funcții de guvernanță și de gestionare separate. De exemplu, în cooperative, societăți mutuale și asociații, acest principiu ia adesea forma „o persoană, un vot”. Procesele decizionale din cadrul entităților din sectorul economiei sociale sunt caracterizate de un set de sisteme de control și de relații între diferiții agenți care participă la entitate, inclusiv managerii, partenerii, angajații și beneficiarii. Reunind acești agenți diferiți, entitățile din sectorul economiei sociale promovează un efort multipartit axat pe o cultură a participării, a responsabilității și a transparenței și care vizează atingerea unui obiectiv comun.

(8)

Entitățile din sectorul economiei sociale depun adesea eforturi pentru a crea oportunități economice care să promoveze incluziunea socială și integrarea pe piața forței de muncă a grupurilor defavorizate, inclusiv a persoanelor cu handicap și a persoanelor cu probleme de sănătate mintală. Întreprinderile sociale de inserție sunt un tip de întreprindere socială care se concentrează pe sprijinirea integrării respectivelor grupuri de persoane în societate și în câmpul muncii, oferind locuri de muncă la diferite niveluri de competențe, cu condiții de muncă favorabile incluziunii și flexibile. De exemplu, furnizarea de sprijin lingvistic lucrătorilor migranți și adaptarea sarcinilor și a mediilor de lucru pentru persoanele cu handicap le pot oferi o cale de ieșire din sărăcie și din excluziunea socială. Oportunitățile de angajare respective pot servi drept factori care să faciliteze tranziția către alte sectoare ale pieței forței de muncă, contribuind la depășirea barierelor din calea ocupării forței de muncă pentru șomerii de lungă durată și pentru alte persoane care se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește accesul pe piața forței de muncă.

(9)

Noile întreprinderi din cadrul economiei sociale pot fi un vehicul puternic pentru crearea de locuri de muncă și pentru schimbări sociale pozitive. Economia socială poate oferi oportunități pentru unele grupuri subreprezentate, cum ar fi femeile și tinerii, de a intra pe piața forței de muncă sau de a înființa întreprinderi sociale. Potrivit Global Entrepreneurship Monitor (Monitorul mondial al antreprenoriatului), se estimează că 55 % dintre antreprenorii sociali la nivel mondial sunt bărbați, iar 45 % sunt femei, în timp ce, în general, numărul femeilor care desfășoară activități independente este depășit de numărul bărbaților cu un raport de doi la unu. Potrivit unui sondaj Eurobarometru recent privind atitudinea tinerilor față de antreprenoriatul social, tinerii apreciază importanța obiectivelor sociale și de mediu și a conducerii participative. Statele membre ar putea lua în considerare modalități de reducere la minimum a factorilor de descurajare a potențialilor antreprenori, cum ar fi asigurarea faptului că aceștia mențin accesul la o protecție adecvată în materie de siguranță socială. Unele state membre au redus contribuțiile de asigurări sociale ca stimulent pentru angajarea de personal de către entitățile din sectorul economiei sociale. Asigurarea unui cadru favorabil pentru transferurile de întreprinderi către angajați pentru a forma cooperative de lucrători, sau alte modele relevante deținute de lucrători din cadrul economiei sociale poate fi, de asemenea, o modalitate de a asigura continuitatea întreprinderilor mici și familiale și de a evita pierderea de locuri de muncă, de exemplu în caz de restructurare. Statele membre ar putea, de asemenea, să pună în aplicare măsuri care să faciliteze tranziția întreprinderilor tradiționale către entități din sectorul economiei sociale.

(10)

Entitățile din sectorul economiei sociale promovează, de asemenea, incluziunea tinerilor, în special a tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare. Acestea oferă programe de formare și de dezvoltare a competențelor și scheme de ucenicie menționate în Recomandarea Consiliului din 15 martie 2018 privind un Cadru european pentru ucenicii de calitate și eficace (8), precum și oportunități de angajare. Prin urmare, entitățile contribuie la obiectivele stabilite de Garanția pentru tineret menționate în Recomandarea Consiliului din 30 octombrie 2020 privind „O punte către locuri de muncă – consolidarea Garanției pentru tineret” (9) și în Recomandarea Consiliului din 16 iunie 2022 privind o abordare europeană a microcertificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții și capacitatea de inserție profesională (10). Finanțarea din partea Uniunii, cum ar fi programul Fondului social european Plus instituit prin Regulamentul (UE) 2021/1057 al Parlamentului European și al Consiliului (11), poate sprijini entitățile din sectorul economiei sociale în acest rol. În acest scop, în statele membre au avut loc inițiative de colaborare de succes între serviciile publice de ocupare a forței de muncă și entitățile din sectorul economiei sociale (12). În cadrul inițiativelor respective, entitățile din sectorul economiei sociale joacă un rol important în identificarea persoanelor care au nevoie de asistență și în elaborarea unor planuri adaptate pentru a le ajuta să realizeze integrarea socială și profesională, inclusiv oportunități de formare și de muncă.

(11)

Entitățile din sectorul economiei sociale pot promova condiții de muncă echitabile prin implicarea angajaților în guvernanța și procesul lor decizional. Promovarea dialogului social în economia socială poate îmbunătăți condițiile de muncă ale angajaților. Statele membre pot promova și valorifica acest aspect al economiei sociale și pot utiliza know-how-ul acesteia prin implicarea entităților din sectorul economiei sociale în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor active în domeniul pieței forței de muncă (13). De asemenea, statele membre pot explora posibilitățile de a facilita participarea angajatorilor din sectorul economiei sociale la dialogul social.

(12)

Economia socială contribuie la o Uniune a strategiilor privind egalitatea adoptată de Comisie prin promovarea incluziunii sociale a grupurilor dezavantajate și subreprezentate, de exemplu prin furnizarea de servicii sociale și de îngrijire (inclusiv servicii de îngrijire a copiilor, de asistență medicală și de îngrijire pe termen lung), de locuințe sociale și de sprijin pentru copiii și tinerii cu nevoi speciale. Entitățile din sectorul economiei sociale contribuie la reducerea inegalităților, cum ar fi disparitatea de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, atât prin angajarea femeilor în mod direct și într-o proporție mare, cât și prin furnizarea de servicii de îngrijire care să permită îngrijitorilor, dintre care majoritatea sunt femei, să intre pe piața forței de muncă. În calitate de partener important pentru sectorul public, economia socială poate aduce o contribuție valoroasă la conceperea și furnizarea de servicii de îngrijire în structuri rezidențiale, la domiciliu și în comunitate. Prin inițiative de parteneriat, autoritățile publice și entitățile din sectorul economiei sociale pot oferi servicii de îngrijire de înaltă calitate, accesibile și la prețuri abordabile.

(13)

Sistemele de educație și formare profesională joacă un rol esențial în înzestrarea persoanelor cu competențele necesare pentru locul de muncă, pentru dezvoltarea personală și pentru cetățenie. Acestea contribuie, de asemenea, la asigurarea unei forțe de muncă calificate, care poate contribui la o dublă tranziție verde și digitală echitabilă. Entitățile din sectorul economiei sociale oferă oportunități de angajare, formare la locul de muncă și programe de învățare la locul de muncă adaptate la nevoile persoanelor și ale economiei locale. Acestea au potențialul de a contribui la punerea în aplicare a conturilor personale de învățare pe tot parcursul vieții, ca modalitate posibilă de a atinge obiectivele stabilite în Recomandarea Consiliului din 16 iunie 2022 privind conturile personale de învățare (14). Entitățile din sectorul economiei sociale pot contribui, de asemenea, la eliminarea decalajului digital de gen actual, oferind un sprijin specific care consolidează competențele digitale ale femeilor. Prin urmare, pot contribui la crearea unei forțe de muncă calificate și adaptabile, capabile să răspundă schimbărilor de pe piața forței de muncă, ceea ce ar putea facilita tranziția de la un loc de muncă la altul și ar putea atenua deficitul de forță de muncă, contribuind astfel la creșterea economică globală. Statele membre pot valorifica acest potențial atunci când dezvoltă informații privind competențele, facilitează formarea și elaborează programe de învățământ.

(14)

Provocările generate de dubla tranziție și de schimbările demografice trebuie abordate la nivel regional și local pentru a realiza coeziunea economică, socială și teritorială. În general, entitățile din sectorul economiei sociale își desfășoară activitatea de jos în sus, aproape de comunități, de cetățeni și de problemele cu care se confruntă aceștia, acționând adesea ca inovatori sociali și găsind soluții care pot fi extinse sau reproduse și care contribuie la schimbări sistemice. Economia socială poate contribui, de asemenea, la autonomia strategică a Uniunii, prin crearea de întreprinderi în sectoare strategice care să servească intereselor și nevoilor comunităților locale. De exemplu, economia socială ar putea oferi oportunități de perfecționare lucrătorilor slab calificați din sectoarele care trec prin schimbări majore și ar putea oferi bunuri de bază la prețuri accesibile grupurilor cu venituri mici. În zonele îndepărtate și rurale cu mai puține oferte educaționale și de ocupare a forței de muncă, entitățile din sectorul economiei sociale pot oferi oportunități atât de necesare, făcând regiunile respective mai atractive. Prin urmare, dezvoltarea ecosistemelor economiei sociale a Uniunii contribuie la atenuarea consecințelor îmbătrânirii populației, ale depopulării și ale altor tendințe demografice, precum și la promovarea dezvoltării economice și industriale locale, inclusiv în zonele rurale și îndepărtate și în regiunile ultraperiferice ale Uniunii, de exemplu în domeniul agriculturii, al producției de alimente ecologice și al economiei albastre.

(15)

Promovarea dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității și a ecosistemelor favorabile pentru inovarea socială consolidează economia socială și stimulează trecerea la o economie neutră din punct de vedere climatic, în conformitate cu Pactul verde european (15) și cu planul industrial al Pactului verde (16). Având în vedere rolul important al economiei sociale în dezvoltarea economiei circulare, precum și în producția și distribuția energiei din surse regenerabile gestionate de cetățeni, prin intermediul cooperativelor de energie din surse regenerabile și al altor comunități energetice, elaborarea unor măsuri transversale și coerente de politică industrială privind reutilizarea, repararea și reciclarea ar putea promova o piață funcțională pentru materiile prime secundare, optimizând contribuția economiei sociale la obiectivele stabilite în planul de acțiune privind economia circulară (17), și ar putea stimula competitivitatea industriei europene care contribuie la obiectivul zero emisii nete. Entitățile din sectorul economiei sociale care își desfășoară activitatea în domeniul digital au demonstrat potențialul de a capacita cetățenii și întreprinderile să participe la o tranziție digitală favorabilă incluziunii și centrată pe factorul uman și de a juca un rol activ în atingerea obiectivelor și țintelor programului de politică pentru 2030 privind deceniul digital instituit prin Decizia (UE) 2022/2481 a Parlamentului European și a Consiliului (18) și prin Declarația europeană privind drepturile și principiile digitale pentru deceniul digital (19). Pentru a stimula reziliența acestei duble tranziții către o societate verde și digitală, Comisia și-a actualizat strategia industrială a Uniunii în mai 2021. Strategia prezintă provocările cu care se confruntă cele 14 ecosisteme industriale, inclusiv ecosistemul „economia de proximitate și economia socială”, pentru care a fost elaborat în comun un parcurs de tranziție.

(16)

Pentru a permite economiei sociale să își valorifice potențialul de sprijinire a accesului pe piața forței de muncă, a incluziunii sociale, a dezvoltării competențelor, a coeziunii teritoriale, a democrației economice, a neutralității climatice și a dezvoltării economice durabile, aceasta are nevoie de un cadru favorabil. Întrucât economia socială poate fi prezentă în toate sectoarele economice și este influențată de politici și dispoziții orizontale și sectoriale, un cadru favorabil trebuie să țină seama de caracteristicile specifice ale economiei sociale și de obstacolele suplimentare cu care se confruntă entitățile din sectorul economiei sociale în dezvoltarea lor, care le limitează posibilitățile de a funcționa alături de întreprinderile tradiționale. Obiectivul principal al entităților din sectorul economiei sociale nu este de a-și maximiza câștigurile în materie de eficiență și profiturile, ci în primul rând de a crea rezultate societale pozitive. Acestea au nevoie de măsuri de sprijin și de medii financiare, administrative și juridice favorabile, care să țină seama de caracteristicile specifice ale modelelor lor de afaceri în ceea ce privește guvernanța, alocarea profitului, condițiile de muncă și impactul. Măsurile respective le permit, de exemplu, să angajeze lucrători mai puțin productivi sau să furnizeze servicii sociale la prețuri accesibile. Sunt necesare strategii cuprinzătoare pentru a stabili cadre favorabile. Acest lucru poate implica adoptarea de măsuri de reglementare sau punerea în aplicare sau adaptarea politicilor și a inițiativelor pentru a sprijini contribuțiile economiei sociale la obiectivele sociale și de mediu și pentru a spori valoarea economică și industrială a acestora. Strategiile respective ar trebui să urmărească progresele înregistrate și să măsoare eficacitatea inițiativelor, să aducă ajustări și îmbunătățiri în funcție de necesități și, în cele din urmă, să conducă la rezultate mai eficiente, cu un impact mai mare din partea sectorului. Ar putea fi necesară adoptarea strategiilor la diferite niveluri de guvernare (național, regional și local), în funcție de organizarea instituțională și de contextul din fiecare stat membru. La nivelul regiunilor, al orașelor și la alte niveluri subnaționale s-ar putea adopta strategii de economie socială care să fie clar legate de obiectivele și prioritățile de dezvoltare regională, maximizând beneficiile reciproce.

(17)

În vederea dezvoltării și punerii în aplicare cu succes a strategiilor privind economia socială, este esențial ca părțile interesate din economia socială să fie implicate, iar participarea persoanelor celor mai vulnerabile să fie facilitată. Mai multe state membre au înființat deja grupuri la nivel înalt care promovează dialogul dintre autoritățile publice și entitățile din sectorul economiei sociale (de exemplu, Consiliul superior al economiei sociale și solidare din Franța, Consiliul pentru dezvoltarea economiei sociale din Spania, Consiliul național pentru economie socială din Portugalia și Consiliul național al sectorului terțiar din Italia). Rețelele reprezentative ale economiei sociale pot fi, de asemenea, o platformă pentru acțiuni colective, pot facilita colaborarea și schimbul de informații și pot crea oportunități de consolidare a capacităților și de învățare reciprocă.

(18)

Sprijinul financiar public poate juca un rol important în facilitarea înființării și dezvoltării entităților din sectorul economiei sociale. În general, entitățile din sectorul economiei sociale întâmpină dificultăți mai mari în accesarea resurselor financiare decât alte întreprinderi. De exemplu, în pofida unor îmbunătățiri, o analiză a piețelor de finanțare a întreprinderilor sociale a evidențiat o neconcordanță persistentă între cererea și oferta de finanțare pentru întreprinderile sociale din Uniune, în ceea ce privește accesul la împrumuturi și la capital propriu. Întrucât entitățile din sectorul economiei sociale urmăresc să genereze efecte sociale sau de mediu pozitive și pot distribui profiturile către finanțatorii și proprietarii lor numai într-o măsură limitată sau deloc, acestea nu sunt, în general, bine adaptate pentru investitorii care urmăresc profituri financiare semnificative. Măsurile de sprijin disponibile pentru a aborda această problemă tind să fie fragmentare și să difere considerabil în ceea ce privește eficacitatea lor. Măsurile variază de la granturi și subvenții la servicii de consultanță și de consolidare a capacităților și sunt adesea furnizate de incubatoare. Prin urmare, există încă multe posibilități de îmbunătățire în ceea ce privește furnizarea de finanțare adaptată pentru diferitele etape ale ciclului de viață al unei entități din sectorul economiei sociale și ar putea fi util un sprijin suplimentar pentru mobilizarea finanțării private, precum și alte măsuri complementare de îmbunătățire a accesului la finanțare pentru entitățile din sectorul economiei sociale. O abordare de acest tip ar fi să li se ofere deponenților individuali sau angajaților care participă la planuri de pensii sau de economii finanțate de angajator opțiunea de a alege un plan de economii care investește o parte din economiile lor într-o întreprindere socială (20).

(19)

Uniunea oferă numeroase oportunități de finanțare pentru a sprijini economia socială. Fondul social european Plus, Fondul european de dezvoltare regională instituit prin Regulamentul (UE) 2021/1058 al Parlamentului European și al Consiliului (21), Fondul pentru o tranziție justă instituit prin Regulamentul (UE) 2021/1056 al Parlamentului European și al Consiliului (22), Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (23), Programul privind piața unică instituit prin Regulamentul (UE) 2021/690 al Parlamentului European și al Consiliului (24), programul InvestEU instituit prin Regulamentul (UE) 2021/523 al Parlamentului European și al Consiliului (25) și, după caz, Mecanismul de redresare și reziliență instituit prin Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului (26) oferă finanțare.

Uniunea oferă, de asemenea, sprijin consultativ prin intermediul platformei fi-compass pentru conceperea de instrumente financiare în cadrul fondurilor politicii de coeziune. Statele membre, inclusiv autoritățile regionale și locale, ar putea utiliza mai bine aceste oportunități prin adoptarea unor măsuri specifice pentru economia socială. Sprijinul tehnic (27) este un alt instrument al Uniunii disponibil pentru a îmbunătăți capacitatea statelor membre de a elabora și de a pune în aplicare politici de consolidare a economiei sociale.

(20)

Furnizarea de bunuri și servicii și colaborarea atât cu autoritățile publice, cât și cu întreprinderile tradiționale sunt esențiale pentru dezvoltarea economiei sociale, pentru generarea de venituri și pentru a ajuta entitățile din sectorul economiei sociale să devină autonome din punct de vedere financiar. Datorită marjei de flexibilitate prevăzute de normele și strategiile naționale și ale Uniunii referitoare la achizițiile publice, autoritățile contractante pot utiliza achizițiile publice într-un mod mai strategic prin stabilirea unor criterii inovatoare, ecologice și sociale, contribuind în cele din urmă la o economie mai durabilă, mai favorabilă incluziunii și mai competitivă. Cu toate acestea, majoritatea ofertelor sunt încă atribuite exclusiv pe baza prețului. Întrucât entitățile din sectorul economiei sociale urmăresc să ofere beneficii societale și colective, mai degrabă decât să furnizeze servicii la cel mai mic preț, acestea întâmpină dificultăți în a concura în cadrul unor procese obișnuite de achiziții publice, în pofida faptului că pot oferi o valoare adăugată mai mare procesului de achiziții publice. Există, de asemenea, posibilitatea de a spori capacitatea entităților din sectorul economiei sociale de a desfășura activități economice, inclusiv printr-o integrare mai sistematică în lanțurile valorice ale întreprinderilor tradiționale și prin crearea de parteneriate cu acestea pentru a licita în comun în cadrul achizițiilor publice și pentru a crea noi oportunități de piață.

(21)

Adesea, autoritățile publice nu profită la maximum de domeniul de aplicare actual al normelor privind ajutoarele de stat pentru a sprijini economia socială, în cazul în care piața singură nu reușește să obțină un acces satisfăcător la piața forței de muncă și incluziunea socială, limitându-se la măsuri sub pragul general de minimis și neutilizând opțiunea de a stabili măsuri în temeiul Regulamentului (UE) nr. 651/2014 al Comisiei (28) (Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare), cum ar fi ajutoarele regionale, ajutoarele pentru finanțarea de risc și ajutoarele pentru recrutarea de lucrători defavorizați. În ceea ce privește ajutoarele de minimis, acestea sunt în prezent limitate la 200 000 EUR pe o perioadă de trei ani, dar normele actuale vor expira la 31 decembrie 2023 și sunt în curs de revizuire. Normele Uniunii care reglementează serviciile de interes economic general oferă, de asemenea, posibilitatea de a autoriza ajutoarele de stat, dar adesea autoritățile publice nu utilizează pe deplin aceste opțiuni, în special în ceea ce privește serviciile sociale din domeniul integrării profesionale a persoanelor vulnerabile. Este necesar ca autoritățile publice să examineze mai întâi dacă o măsură poate fi considerată ajutor de stat în înțelesul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

(22)

Politica fiscală poate avea, de asemenea, un rol semnificativ în promovarea economiei sociale și în asigurarea faptului că entitățile din sectorul economiei sociale își pot permite să funcționeze alături de întreprinderile tradiționale, creând un mediu de afaceri mai echitabil, contribuind în același timp la incluziunea socială și la îmbunătățirea accesului la piața muncii. Anumite state membre au instituit un cadru de impozitare care încurajează dezvoltarea sectorului, inclusiv stimulente fiscale adaptate nevoilor economiei sociale, recunoscând în același timp diversitatea acestora și prevenind fragmentarea. În mai multe state membre persistă bariere administrative în ceea ce privește donațiile de interes public dincolo de frontierele statelor membre. Stimulentele fiscale bine concepute pentru donațiile către entitățile din sectorul economiei sociale de interes public pot stimula finanțarea acestora, inclusiv dincolo de frontierele Uniunii, în conformitate cu principiul nediscriminării prevăzut în tratat. Se reamintește, de asemenea, că anumite bunuri și servicii, adesea furnizate de entități din sectorul economiei sociale, pot beneficia de o cotă redusă de TVA în conformitate cu articolul 98 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului (29) și cu anexa III la aceasta.

(23)

Procesele de măsurare și de gestionare a impactului social sunt deosebit de importante pentru entitățile din sectorul economiei sociale, deoarece le permit să înțeleagă și să-și comunice impactul și să aibă acces la finanțare bazată pe impact. Măsurarea impactului social implică utilizarea unor indicatori și instrumente pentru a măsura impactul social al unei anumite intervenții sau inițiative. Managementul impactului social implică construirea sistemelor, a proceselor și a capacităților de care are nevoie o organizație pentru gestionarea proactivă și pentru a-și spori impactul. Însă gama largă de cadre și instrumente disponibile poate reprezenta o provocare, în special pentru entitățile cu mai puține resurse. Monitorizarea rezultatelor sociale ale investițiilor publice permite controlul public, poate sprijini raționamentul care stă la baza utilizării banilor contribuabililor pentru a sprijini entitățile sau activitățile din sectorul economiei sociale și poate contribui la prevenirea „dezinformării cu privire la impactul social” (supraestimarea impactului sau afirmații false privind impactul). În acest sens, ar putea fi utile abordările de măsurare și de gestionare a impactului social care sunt bine-gândite, proporționale și adaptate la nevoile entităților individuale. Acestea ar trebui să se bazeze pe metode și indicatori standard, precum și pe factori precum dimensiunea, stadiul de dezvoltare și diversitatea entităților. Corelarea metodologiilor de măsurare și gestionare a impactului social cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite poate oferi un cadru util pentru demonstrarea impactului.

(24)

Vizibilitatea și recunoașterea economiei sociale la nivel național și regional în Uniune s-au îmbunătățit în ultimul deceniu. Cu toate acestea, potențialul sectorului în multe state membre rămâne neexploatat. Lipsa de coordonare și a unui schimb între statele membre perpetuează diferențele în ceea ce privește dezvoltarea economiei sociale și, prin urmare, există o oportunitate clară pentru statele membre de a obține beneficii prin învățarea și schimbul de bune practici. De asemenea, există un nivel limitat de sensibilizare în rândul publicului larg în ceea ce privește economia socială și contribuțiile pozitive ale acesteia. Acest lucru poate împiedica dezvoltarea politicilor de sprijin și a oportunităților de piață pentru economia socială. Reglementarea poate crește nivelul de sensibilizare și poate conferi o mai mare legitimitate entităților din sectorul economiei sociale, facilitând accesul la finanțare și la piețe, asigurându-se în același timp că noua legislație răspunde nevoilor entităților respective. Autoritățile publice naționale și părțile interesate au lansat mai multe inițiative, cum ar fi forme juridice, etichete și statute specifice (30) pentru economia socială, precum și campanii de comunicare la scară largă, pentru a spori înțelegerea și vizibilitatea economiei sociale. Printre alte reforme reușite se numără crearea unor unități ministeriale specifice pentru economia socială și consolidarea dialogului între părțile interesate și autoritățile publice. Creșterea vizibilității economiei sociale este esențială pentru recunoașterea deplină a impactului pozitiv al acesteia asupra societății, astfel cum se subliniază în planul de acțiune pentru economia socială, prin lansarea unui portal privind economia socială.

(25)

Existența unor date și statistici exacte este esențială pentru o mai bună înțelegere a modelelor de afaceri din cadrul economiei sociale și pentru luarea unor decizii de politică bazate pe date concrete. Cu toate acestea, există un deficit de date fiabile privind economia socială, inclusiv de date privind valoarea adăugată economică și performanța acesteia. Datele existente sunt adesea incomplete și dificil de comparat. De exemplu, doar câteva state membre și-au extins sistemele naționale de contabilitate pentru a colecta date suplimentare (cum ar fi în conturile satelit) privind economia socială, în pofida sprijinului financiar disponibil de la bugetul Uniunii. Economia socială nu este, de obicei, inclusă în statisticile structurale privind întreprinderile, de exemplu atunci când statisticile se bazează pe date economice generate de întreprinderi cu scop lucrativ, iar entitățile din sectorul economiei sociale tradiționale sunt incluse doar în categorii reziduale. Prin punerea la dispoziție a unor statistici esențiale privind dimensiunea, forța de muncă, dezvoltarea și provocările economiei sociale, strategiile și măsurile puse în aplicare ar fi mai eficiente și mai adaptate la diferitele situații din sector.

(26)

În sens mai larg, promovarea economiei sociale poate avea o importanță esențială pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite,