1)

Articolul 10 alineatul (1) litera (e) și alineatul (2) din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate

trebuie interpretat în sensul că,

pentru ca opiniile, ideile sau credințele unui solicitant care nu a făcut încă obiectul atitudinii negative a potențialilor agenți de persecuție în țara sa de origine să poată intra în sfera noțiunii de „opinii politice”, este suficient ca acest solicitant să afirme că are sau că exprimă aceste opinii, idei sau credințe. Acest lucru nu aduce atingere evaluării caracterului întemeiat al temerii solicitantului de a fi persecutat din cauza unor astfel de opinii politice.

2)

Articolul 4 alineatele (3)-(5) din Directiva 2011/95

trebuie interpretat în sensul că,

în vederea evaluării caracterului întemeiat al temerii unui solicitant de a fi persecutat din cauza opiniilor sale politice, autoritățile competente ale statelor membre trebuie să țină seama de faptul că aceste opinii politice, din cauza gradului de convingere cu care se exprimă sau a eventualei practicări de către acest solicitant de activități prin care se urmărește promovarea opiniilor menționate, au putut sau pot să trezească atitudinea negativă a potențialilor agenți de persecuție din țara de origine a acestui solicitant. Cu toate acestea, nu se impune ca aceleași opinii să fie atât de profund înrădăcinate în solicitant, încât acesta nu s-ar putea abține, în cazul întoarcerii în țara sa de origine, să le manifeste, expunându-se astfel riscului de a suferi acte de persecuție în sensul articolului 9 din această directivă.