SECȚIUNEA I –

SECȚIUNEA II –

SECȚIUNEA III –

Apendicele A –

Apendicele C –

Apendicele D –

1.

În temeiul articolului 19 alineatul (5) din Regulamentul privind taxonomia, Comisia trebuie să revizuiască periodic CTE-urile de contribuție substanțială la obiective de mediu și criteriile principiului de „a nu aduce prejudicii semnificative” obiectivelor respective. În cazul activităților considerate activități de tranziție în temeiul Actului delegat privind clima, revizuirea ar urma să fie efectuată cel puțin o dată la trei ani, pentru a se asigura menținerea criteriilor pe o traiectorie credibilă de tranziție, în concordanță cu o economie neutră din punct de vedere climatic. Pentru celelalte activități nu se specifică o perioadă minimă. CTE-urile vor fi actualizate în timp, astfel încât să rămână aliniate la obiectivele generale de politică, la evoluțiile tehnologice și la apariția unor dovezi solide din punct de vedere științific, care justifică introducerea de noi criterii sau actualizarea celor existente.

În conformitate cu articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul privind taxonomia, Platforma privind finanțarea durabilă oferă consiliere Comisiei cu privire la elaborarea de CTE-uri suplimentare, inclusiv pentru activități suplimentare, și cu privire la actualizarea CTE-urilor existente.

Bazându-se pe consilierea primită, pe traiectoria UE față de obiectivele sale de durabilitate, precum și pe alte feedbackuri, Comisia poate să revizuiască CTE-urile și, când este cazul, să modifice actele delegate de stabilire a acestor criterii. Drept urmare, CTE-urile s-ar putea înăspri în timp.

2.

Da, taxonomia va continua să evolueze în timp. Prin Actul delegat privind clima, prioritatea în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice (CCM) a revenit sectoarelor și activităților economice cu cel mai mare potențial de contribuție substanțială la reducerea emisiilor de GES, date fiind cota acestor sectoare și activități economice din totalul emisiilor și potențialul lor de reducere a emisiilor. Domeniul de aplicare definit pentru CCM a fost reprodus pentru adaptarea la schimbările climatice (49).

În primul act delegat privind clima nu au fost incluse însă toate activitățile care ar putea contribui în mod substanțial la obiective climatice. Actul delegat privind clima a fost modificat prin Actul delegat complementar privind clima, pentru a acoperi, ca activități de tranziție, anumite activități economice care implică tehnologii specifice legate de gaze și energie nucleară, care nu făceau parte din Actul delegat privind clima.

În plus, în Actul delegat privind clima pot fi incluse activități suplimentare care contribuie la obiectivele climatice în momentul viitoarei reexaminări a actului sau în momentul adoptării unor eventuale acte delegate viitoare care conțin activități care contribuie la celelalte patru obiective de mediu nelegate de climă.

3.

Când se verifică respectarea CTE-urilor, este necesar să se colecteze și să se analizeze informații relevante, astfel încât să se poată stabili dacă activitatea economică îndeplinește condițiile prevăzute în CTE-uri. Pentru a fi considerată activitate aliniată la taxonomie, activitatea trebuie să îndeplinească toate criteriile privind „contribuția substanțială” și toate criteriile aferente principiului DNSH, precum și garanțiile sociale minime menționate la articolul 18 din Regulamentul privind taxonomia. Pentru îndrumări suplimentare, utilizatorii pot consulta Ghidul utilizatorului taxonomiei, disponibil pe site-ul Comisiei (50).

4.

Actul delegat privind clima conține cerințe specifice de verificare pentru anumite activități, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (k) din Regulamentul privind taxonomia, unde se prevede că CTE-urile trebuie să fie ușor de utilizat și să fie stabilite într-un mod care să faciliteze verificarea respectării lor. Este cazul criteriilor bazate pe elemente care necesită cunoștințe de specialitate. Investitorilor le-ar fi greu să verifice exactitatea unor astfel de informații. Prin urmare, CTE-urile pentru activități specifice includ cerințe de verificare externă pentru activitățile în cazul cărora există astfel de preocupări. În cazul anumitor activități a căror verificare este obligatorie în temeiul Actului delegat privind clima, dovada respectării criteriilor respective este raportul verificatorului extern. Verificatorii externi pot fi autoritățile naționale competente relevante sau verificatori terți independenți care nu au niciun conflict de interese cu operatorul activității și nu sunt implicați în dezvoltarea sau desfășurarea activității.

De exemplu, planurile de gestionare a pădurilor din secțiunile 1.1-1.4 referitoare la activitățile forestiere sunt foarte specifice acestui context, ceea ce înseamnă că, pentru a se oferi suficientă certitudine investitorilor, este necesar ca atât planurile în sine, cât și punerea lor în aplicare să facă obiectul unei verificări externe. Pentru mai multe activități din domeniul energiei și pentru unele activități de industria prelucrătoare, cum ar fi „Fabricarea altor tehnologii cu emisii scăzute de dioxid de carbon” din secțiunea 3.6, „Fabricarea materialelor plastice în forme primare” din secțiunea 3.17 și „Producerea de energie electrică din energia geotermală” din secțiunea 4.6, CTE-urile conțin praguri specifice pentru emisiile de GES, iar verificarea externă a acestora poate servi la informarea investitorilor cu privire la respectarea CTE-urilor.

Dacă este necesar, detaliile verificării criteriilor ar trebui să facă parte din informațiile furnizate cu privire la alinierea la taxonomie. Cerințele de verificare prin prisma taxonomiei vor evolua împreună cu alte raportări în materie de durabilitate în temeiul modificărilor introduse prin CSRD, după intrarea în vigoare a actului.

5.

Numai activitățile care sunt prevăzute în Actul delegat privind clima pot fi eligibile din punctul de vedere al taxonomiei.

Deci numai serviciile de consultanță care intră explicit în domeniul de aplicare al taxonomiei, în special cele din secțiunea 9.3, „Serviciile profesionale legate de performanța energetică a clădirilor” , în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice, și cele din secțiunea 8.2, „Programarea computerizată, consultanța și activitățile asociate” și din secțiunea 9.1, „Activitățile de inginerie și consultanță tehnică asociată dedicate adaptării la schimbările climatice” , în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice.

Pentru a se stabili dacă o activitate este eligibilă din punctul de vedere al taxonomiei, trebuie utilizată descrierea activității. Trimiterile la codurile NACE cu care ar putea fi asociată o astfel de activitate sunt utilizate în scop orientativ.

Nu sunt eligibile serviciile de consultanță legate de alte activități eligibile din punctul de vedere al taxonomiei enumerate în Actul delegat privind clima.

6.

În Actul delegat privind clima nu se prevede o metodă universală de calculare a emisiilor de GES. Sunt prevăzute metode de calcul specifice în CTE-urile pentru activități specifice, în conformitate cu abordările metodologice bazate pe cerințele prevăzute la articolul 19 din Regulamentul privind taxonomia. A se vedea, pe această temă, și răspunsurile la întrebări specifice activităților, cum ar fi întrebarea 52.

7.

Astfel cum se prevede în răspunsul la întrebarea 18 din prima comunicare a Comisiei, obligațiile de furnizare de informații prevăzute la articolul 8 din Regulamentul privind taxonomia se aplică entităților care intră sub incidența modificărilor introduse prin NFRD și tuturor activităților acestora, indiferent de locul în care se află. Deși mai multe dintre CTE-uri prevăd praguri și cerințe obiective, care nu se referă la vreo cerință de reglementare specifică locului, unele CTE-uri se referă la cerințe specifice jurisdicției, care sunt stabilite în legislația UE. În general, pentru a evalua alinierea la taxonomie a unei activități economice desfășurate în afara UE, întreprinderile ar trebui să verifice dacă activitatea respectivă se desfășoară în conformitate cu o cerință prevăzută în legislația Uniunii sau, când se menționează în CTE-uri, cu un standard internațional relevant sau cu o legislație națională aplicabilă echivalentă dintr-o țară terță (de exemplu, apendicele D la anexa I conține trimiteri la astfel de standarde, în criteriile generice aferente principiului DNSH privind protecția biodiversității).

8.

Termenii „și” și „sau” sunt utilizați în mod interschimbabil în descrierile activităților, dar nu și în criterii, în care „și” se referă la o cerință cumulativă. În general, o activitate economică este eligibilă din punctul de vedere al taxonomiei dacă constituie oricare dintre etapele menționate în descrierea activității în ceea ce privește introducerea pe piață a activității respective (de exemplu, construire, exploatare, renovare, instalare, întreținere etc.).

9.

Dacă este evident că activitatea economică nu implică un element abordat de CTE-uri, se poate oferi o explicație în acest sens cu ocazia comunicării motivelor pentru care activitatea poate fi considerată drept activitate aliniată la taxonomie fără îndeplinirea unui criteriu anume (de exemplu, prestarea unui serviciu inclus în descriere care nu are niciun impact asupra altor obiective de mediu și, prin urmare, nu riscă să genereze vreo problemă cu un criteriu aferent principiului DNSH).

10.

CTE-urile nu sunt întotdeauna exhaustive în ceea ce privește modul în care o activitate poate fi considerată drept activitate aliniată la taxonomie, dar permit, în anumite cazuri, efectuarea de evaluări de la caz la caz de către operatorii economici. În cazul în care informațiile necesare pentru demonstrarea conformității în raport cu un indicator sau cu bunele practici din sector depind de factori multipli sau nu pot fi exprimate direct, operatorii ar trebui să ofere explicații corespunzătoare, inclusiv eventuale avize relevante ale unor părți terțe independente, cu ocazia comunicării motivelor pentru care se poate considera că activitatea este aliniată la taxonomie.

11.

Comisia recunoaște necesitatea de a se asigura accesul la finanțare și investiții, inclusiv din sectorul privat, pentru toate ramurile strategice, în special pentru industria de apărare, care contribuie la securitatea cetățenilor europeni.

În comunicarea sa din 15 februarie 2022 referitoare la apărarea europeană [COM(2022) 60], Comisia a subliniat necesitatea ca inițiativele privind finanțarea durabilă să rămână în concordanță cu eforturile Uniunii Europene de a facilita un acces suficient al industriei europene de apărare la finanțare și la investiții. Cadrul UE privind finanțarea durabilă se axează pe asigurarea transparenței și nu limitează în niciun fel finanțarea vreunui sector anume, deci nici a sectorului apărării.

La fel ca în orice sector, întreprinderile implicate în activități legate de apărare pot să declare alinierea la taxonomie pentru investiții orizontale eligibile prevăzute în Actul delegat privind clima. Printre astfel de investiții se numără, de exemplu, investițiile în ecologizarea clădirilor proprii sau investițiile în transport curat efectuate sub forma CapEx-urilor și/sau OpEx-urilor menționate în secțiunea 1.1.2.2 litera (c) și în secțiunea 1.1.3.2 litera (c) din anexa I la Actul delegat privind obligația furnizării de informații. Ele pot să declare alinierea, de asemenea, pentru orice altă activitate identificată în Actul delegat privind clima (de exemplu, activități în domeniul transporturilor, soluții de date, industria prelucrătoare etc.).

Normele UE în materie de furnizare de informații privind durabilitatea se aplică orizontal în toate sectoarele în mod egal, fără tratament special pentru vreun sector anume.

Într-un singur standard există o trimitere explicită cu relevanță directă pentru o parte limitată a sectorului apărării, și anume într-un standard tehnic de reglementare (STR) adoptat în temeiul Regulamentului privind publicarea de informații privind finanțarea durabilă (SFDR), în care se prezintă în detaliu cum ar trebui să publice participanții la piața financiară informații cu privire la principalele efecte negative pe care le au asupra durabilității. Acest standard de reglementare acoperă expunerea la patru categorii de arme controversate (mine antipersonal, muniții cu dispersie, arme chimice și arme biologice). Pentru partea rămasă din STR-ul adoptat în temeiul SFDR, cerințele (inclusiv pentru aspecte sociale) sunt aceleași ca pentru orice alt sector.

În mod similar, normele referitoare la preferințele în materie de durabilitate în temeiul MiFID/IDD se aplică orizontal în toate sectoarele în mod egal, fără tratament special pentru vreun sector anume. Prin urmare, ele nu împiedică investițiile în vreun sector anume. Principalele efecte negative luate în considerare în produsul financiar se referă numai la armele controversate menționate mai sus.

În cadrul unor lucrări mai ample desfășurate ca răspuns la Concluziile Consiliului European din martie 2022 pentru promovarea și facilitarea accesului industriei de apărare la finanțare privată, Agenția Europeană de Apărare a lansat, în mai 2022, un studiu pentru obținerea unei imagini de ansamblu a cadrelor MSG aplicate pe piețele financiare și a modului în care acestea privesc industria apărării sau activitățile legate de industria de apărare. Scopul este să se măsoare și să se testeze activitățile industriei europene de apărare în raport cu criteriile de mediu, sociale și de guvernanță (MSG) și să se ofere o analiză a contribuției sectorului la obiectivele stabilite în cadrele care au legătură cu MSG.

12.

Nu. Simplul fapt că o întreprindere nu desfășoară activități aliniate la taxonomie nu înseamnă că se pot trage concluzii cu privire la performanța de mediu a întreprinderii respective sau la capacitatea acesteia de a accesa finanțare.

În plus, întreprinderile nu au obligația de a-și alinia activitățile la taxonomia UE, iar investitorii nu au obligația să investească în activități aliniate la taxonomie.

În ansamblu, există probabil un interes mai mare pentru activitățile aliniate la taxonomie din partea investitorilor care caută investiții durabile.

Există mai multe motive pentru care o întreprindere ar putea să nu desfășoare activități economice eligibile prin prisma criteriilor taxonomiei UE sau aliniate la acestea: s-ar putea, pur și simplu, fie ca activitățile economice ale întreprinderii respective să nu intre în domeniul de aplicare al taxonomiei UE sau să intre, dar să nu aducă o contribuție substanțială la un obiectiv de mediu, fie ca activitățile economice să aducă o contribuție substanțială, dar să nu îndeplinească criteriile aferente principiului de „a nu aduce prejudicii semnificative” sau garanțiile sociale minime. Prin urmare, dacă nu cunosc motivele exacte pentru care o întreprindere nu desfășoară activități aliniate la taxonomie, participanții la piață nu pot lua decizii de investiții exclusiv pe baza informațiilor furnizate de întreprinderi în temeiul Regulamentului privind taxonomia, deoarece faptul că întreprinderile nu desfășoară activități aliniate la taxonomie nu denotă, în sine, performanța de mediu exactă a întreprinderilor respective. În schimb, alte informații, cum ar fi cele furnizate de întreprindere în temeiul modificărilor introduse prin CSRD, vor contribui la informarea piețelor cu privire la performanța de mediu a întreprinderii și la direcția în care s-a angajat întreprinderea din punctul de vedere al mediului.

Așa cum întreprinderile trebuie să își gestioneze portofoliul de activități și ar trebui să aibă în vedere mărirea treptată a proporției de activități verzi, tot așa se poate preconiza că majoritatea investitorilor vor avea în vedere mărirea treptată a proporției de investiții durabile din portofoliile lor. Este de asemenea important să se aibă în vedere că participanții la piața financiară vor ține seama de mai multe elemente, nu doar de alinierea la taxonomie, când decid unde să aloce capital. Pentru toate întreprinderile care intră în domeniul de aplicare al modificărilor introduse prin CSRD, chiar și pentru întreprinderile care nu desfășoară activități economice aliniate la taxonomie, investitorii vor avea la dispoziție atât (i) informațiile furnizate în temeiul Regulamentului privind taxonomia, cât și (ii) informațiile raportate în conformitate cu modificările introduse prin CSRD. Pe lângă informațiile obligatorii din punct de vedere juridic, întreprinderile pot să furnizeze și voluntar informații. Investitorii pot utiliza toate aceste informații când iau decizii de investiții și produse financiare. Investitorii sunt liberi să își conceapă investițiile după cum doresc și vor continua să ia decizii de investiții ținând seama de un număr mare de factori.

13.

Conform criteriului aferent principiului DNSH, trebuie să se reducă la minimum utilizarea îngrășămintelor, favorizându-se utilizarea unor abordări sau tehnici alternative, inclusiv a îngrășămintelor nechimice sau naturale. În cazurile în care se utilizează îngrășăminte nechimice sau naturale, ar trebui să se mențină la un nivel minim consumul total al acestora și să se țină seama de efectele mai ample asupra ecosistemului.

14.

Actul delegat privind clima definește terenul cu stocuri mari de carbon prin trimitere la articolul 29 alineatul (4) literele (a), (b) și (c) din RED II:

„ […] terenuri cu stocuri mari de carbon, și anume […] terenuri care în ianuarie 2008 aveau unul din următoarele statute și care nu mai dețin acest statut:

Actul delegat privind clima nu conține o definiție a degradării. Cu toate acestea, scopul general al criteriului este să se mențină stocul ridicat de carbon și să se evite emisiile de GES din stocul respectiv.

15.

În contextul punctului 1.2 litera (g) din criteriile privind „contribuția substanțială” la atenuarea schimbărilor climatice prevăzute pentru activitatea „Reabilitarea și refacerea pădurilor” din secțiunea 1.2, trimiterea la o consultare a părților interesate în conformitate cu termenele și condițiile prevăzute de legislația națională în ceea ce privește luarea în considerare a aspectelor sociale nu este definită mai detaliat în Actul delegat privind clima. Dacă nu există o legislație națională specifică, acest lucru ar trebui să se menționeze în informațiile furnizate în temeiul punctul 1.2.

16.

Reîmpădurirea după apariția unui focar de organisme dăunătoare ar fi inclusă în activitatea „Reabilitarea și refacerea pădurilor” din secțiunea 1.2, după cum se menționează în titlul activității „inclusiv […] după evenimente meteorologice extreme” .

17.

Frecvența de actualizare a planurilor de gestionare a pădurilor nu este definită în CTE-uri, ceea ce înseamnă că există o marjă de manevră pentru a se ține seama de cerințele naționale. Astfel cum se menționează în setul de instrumente al FAO pentru gestionarea durabilă a pădurilor (51), îmbunătățirea continuă prin acumularea de cunoștințe face parte integrantă din gestionarea durabilă a pădurilor, iar planurile de gestionare a pădurilor trebuie reexaminate periodic și revizuite în consecință, pe măsură ce condițiile se modifică. Aspectul continuității include și necesitatea de a se asigura că nu există perioade neacoperite între diferitele actualizări ale planului de gestionare a pădurilor. În cazul unui plan de gestionare a pădurilor pe 10 ani, frecvența ar trebui să fie de cel puțin 10 ani.

18.

Nu. În acest caz este respectat numai criteriul de la punctul 2.1 litera (b). Continuă să fie necesar să se efectueze o analiză a beneficiilor pentru climă pe o perioadă de 30 de ani, în conformitate cu punctul 2.1 litera (a), utilizându-se eventual, ca punct de pornire, sistemul de gestionare existent la nivel de aprovizionare forestieră.

19.

La punctul 2.3 litera (c) se prevede că „rezoluția analizei este proporțională cu dimensiunea zonei implicate și sunt utilizate valorile specifice ale zonei implicate” .

Prin acest criteriu se subliniază că analiza beneficiilor pentru climă trebuie să fie adaptată la dimensiunea zonei și la contextul specific, utilizându-se, de exemplu, previziunile de creștere specifice condițiilor pedologice și climatice în cauză.

20.

Conform dispozițiilor de la punctul 2.4 din secțiunea 1.3, „Gestionarea pădurilor”, sunt scutite de obligația de a efectua o analiză a beneficiilor pentru climă exploatațiile forestiere cu o suprafață mai mică de 13 ha, suprafață care corespunde dimensiunii medii a unei exploatații forestiere din Europa. Pentru a îndeplini criteriile de gestionare a pădurilor, proprietarul unei exploatații forestiere de 14 hectare trebuie, prin urmare, să efectueze o astfel de analiză, dacă nu poate demonstra respectarea acestei cerințe la nivel de zonă de aprovizionare forestieră, astfel cum se specifică la punctul 2.1.

21.

Criteriile de audit menționate la punctul 4 din CTE-uri oferă un nivel suplimentar de asigurare pentru datele raportate. Se face trimitere și la răspunsul la întrebarea 4 din secțiunea I a comunicării de față.

22.

Această referință înseamnă că diferitele măsuri care pot fi utilizate pentru a se oferi o garanție a permanenței clasificării ca pădure ar trebui, când este cazul, să respecte legislația națională [cum ar fi pentru opțiunile de la punctul 3.1 litera (b) sau (c), în cazul cărora zona este clasificată ca zonă protejată sau face obiectul unui acord juridic sau contractual].

Pentru cazurile în care legislația națională nu prevede astfel de aspecte, se face trimitere la răspunsul la întrebarea 15 din prezenta comunicare.

23.

Nu, criteriul nu constituie o cerință exclusivă. Un acord contractual este o posibilitate de îndeplinire a cerinței prevăzute în secțiunea 1.3 punctul 3.1.

24.

„Activitatea care primește finanțare” se referă la activitatea care este desfășurată la momentul respectiv și a cărei aliniere la taxonomie este avută în vedere. Prin expresia „pe lângă activitatea care primește finanțare” se înțelege că prin activitate se încearcă aducerea de beneficii pentru climă și dincolo de sfera activității.

25.

Se poate recurge la certificarea forestieră pentru a se demonstra respectarea CTE-urilor. O certificare forestieră nu demonstrează însă, în sine, respectarea CTE-urilor.

Este adecvat orice audit, inclusiv un audit efectuat în cursul unui proces de certificare forestieră, în care sunt analizate toate aspectele aplicabile ale criteriilor. Se face trimitere și la răspunsul la întrebarea 4 din secțiunea I a comunicării de față.

26.

Prin această condiție se urmărește să se asigure comparabilitatea informațiilor, ceea ce presupune existența unei relații durabile, dacă se optează pentru audit ca metodă de verificare a conformității la nivelul unui grup de exploatații. În Actul delegat nu se detaliază cum își organizează cooperarea participanții la un astfel de grup.

27.

Pentru cazul în care evaluarea are loc la nivelul grupului, Actul delegat prevede ca grupul să fie suficient de omogen pentru a permite evaluarea riscurilor, ca membrii grupului să aibă o relație durabilă și să participe la activitate și ca grupul să rămână același pentru auditurile ulterioare. Nu se precizează în Actul delegat că evaluarea la nivelul grupului nu poate fi continuată în situația în care o exploatație părăsește grupul care a optat pentru evaluarea îndeplinirii criteriilor la nivel de grup. Dacă se poate preconiza în mod rezonabil că grupul rămas își va continua evaluarea comună și dacă nu sunt afectate profilul grupului și omogenitatea acestuia, grupul nu trebuie să își dovedească din nou omogenitatea, putând continua să efectueze verificarea la nivel de grup.

28.

Durata de viață preconizată a activităților forestiere ar trebui fie de cel puțin câteva zeci de ani.

29.

Proiecțiile disponibile la nivel național și regional ar putea fi utilizate ca bază pentru evaluări, atâta vreme cât sunt realizate de autoritatea competentă relevantă (de exemplu, serviciul de prognoze meteorologice). Dacă pentru anumite zone sunt disponibile evaluări mai detaliate și specifice, și ele ar trebui utilizate de planificatorii, proprietarii sau administratorii de păduri din zonele respective.

30.

Scopul principal al acestui criteriu este să poată fi aplicat indiferent dacă activitatea se desfășoară într-o zonă protejată sau nu sau dacă ea se referă sau nu la specii prioritare în temeiul Directivelor Păsări și Habitate. Primul paragraf al criteriului se referă în mod specific la zonele protejate.

În textul care precedă litera (a), unde se face trimitere la „buna stare de conservare”, se clarifică necesitatea unor „dispoziții pentru menținerea și posibila îmbunătățire a biodiversității în conformitate cu dispozițiile naționale și locale” . Se indică astfel că termenul „bună stare de conservare” , așa cum este utilizat în cadrul acestui criteriu, poate avea diferite interpretări, în funcție de dispozițiile naționale sau locale, și că el nu se dorește a fi o trimitere la starea corespunzătoare de conservare din Directivele Păsări și Habitate.

31.

Principalul obiectiv al criteriului 6, „Protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor” , este să se garanteze că, indiferent dacă activitatea se desfășoară într-o zonă forestieră protejată sau de conservare, în planul de gestionare a pădurilor se furnizează informațiile detaliate specificate la literele (a)-(h).

În funcție de dispozițiile naționale sau locale, un plan de gestionare a pădurilor sau un instrument echivalent definește zona vizată și dispozițiile pentru menținerea și, eventual, consolidarea biodiversității, care ar trebui incluse în planul de gestionare.

32.

Solul are componente fizice, chimice și biologice. Din componentele fizice ale solului fac parte rocile și mineralele care s-au transformat, de-a lungul timpului, în particule foarte mici de nisip, mâl și argilă. Prin componentele chimice ale solului se numără pH-ul, diferitele elemente nutritive (cum ar fi azotul) și apa. În sfârșit, din componentele biologice ale solului fac parte animalele, plantele, protozoarele, bacteriile și ciupercile care trăiesc în sol.

În practică, pentru îmbunătățirea componentelor fizice, chimice și biologice ale solului sunt necesare diverse tehnici, inclusiv cele care evită tasarea solului, previn eroziunea și apele de șiroire și asigură condițiile adecvate pentru ca organismele benefice să se înmulțească în sol, de exemplu prin lăsarea unor cantități suficiente de deșeuri lemnoase grosiere și fine.

33.

Pădurile sunt sisteme caracterizate de diversitate biologică și oferă o multitudine de habitate pentru plante, animale, ciuperci și microorganisme.

În practică, refacerea și conservarea biodiversității și a habitatelor din păduri ar necesita diverse practici care să mențină și să accentueze complexitatea structurală și să promoveze o dinamică naturală adaptată la condițiile locale. Printre astfel de practici se numără, de exemplu, scoaterea din circuitul agricol, stabilirea unor zone-tampon pentru protecția corpurilor de apă, asigurarea unui volum și a unei diversități adecvate de lemn mort și prezența arborilor de habitat și a altor microhabitate, promovarea regenerării naturale și diversificarea speciilor de arbori și a structurii de vârstă a exploatației. Măsurile ar trebui definite într-un plan de gestionare a pădurilor sau într-un instrument echivalent, în conformitate cu dispozițiile naționale sau locale.

34.

Ecosistemele forestiere diferă în ceea ce privește tipurile de habitate, numărul de specii și diversitatea speciilor pe care le asigură.

Principalul obiectiv al acestui criteriu este să se asigure că un ecosistem bogat în biodiversitate își păstrează statutul și nu devine un ecosistem cu o biodiversitate redusă, ca urmare a practicilor de gestionare a pădurilor. Printre astfel de practici se numără, de exemplu, transformarea tipului de pădure prin reducerea diversității speciilor de arbori, arbuști și plante erbacee și a faunei asociate, precum și transformarea ecosistemelor neforestiere bogate în biodiversitate în ecosisteme forestiere cu o biodiversitate redusă.

În practică, pentru conservarea unui ecosistem bogat în biodiversitate ar fi nevoie de diverse practici, adaptate la condițiile locale. Unele dintre aceste practici sunt definite printr-un plan de gestionare a pădurilor sau printr-un instrument echivalent, în conformitate cu dispozițiile naționale sau locale.

35.

Principalul obiectiv al acestui criteriu este să se garanteze că, indiferent dacă activitatea se desfășoară în interiorul sau în afara unei zone de conservare sau protejate, pădurile sunt gestionate într-un mod prin care se asigură menținerea diferitelor tipuri de habitate și specii legate de pădure.

În practică, pentru asigurarea diversității habitatelor și speciilor ar fi nevoie de diverse practici, adaptate la condițiile locale. Printre astfel de practici se numără, de exemplu, asigurarea unui volum și a unei diversități adecvate de lemn mort, prezența microhabitatelor legate de arbori și crearea sau menținerea unei structuri diverse de vârstă în pădure. Aceste practici sunt definite printr-un plan de gestionare a pădurilor sau printr-un instrument echivalent, în conformitate cu dispozițiile naționale sau locale.

36.

„Asigurarea diversității structurilor arboreturilor” și „menținerea sau consolidarea arboreturilor ajunse la maturitate” înseamnă că este necesar să se creeze păduri mai eterogene, neregulate și mixte la nivel de înălțime, diametru, vârstă și specii, cu o combinație de părți mai dense și părți mai rare, în funcție de mixul natural de specii, de structură și de tipul de pădure.

„Menținerea sau consolidarea lemnului mort” înseamnă lăsarea în pădure, în funcție de condițiile locale, a unor cantități adecvate de lemn mort în toate etapele descompunerii, inclusiv arbori morți pe picior și arbori muribunzi care prezintă sau pot să dezvolte cavități pentru cuibărit și adăpostit. Aceasta este o măsură importantă pentru refacerea și conservarea biodiversității.

37.

În general, componentele pot fi luate în considerare dacă sunt specificate în descrierea activității sau în CTE-uri. Un exemplu în acest sens este activitatea din secțiunea 3.4, „Fabricarea bateriilor” , în cazul căreia componentele sunt specificate în descrierea activității.

Tratamentul componentelor-cheie pentru activitățile specifice industriei prelucrătoare, de exemplu în sectorul transporturilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon, care fac obiectul Actului delegat privind clima, va fi abordat în revizuiri viitoare ale actului delegat.

38.

Conform criteriului aferent principiului DNSH pentru prevenirea și controlul poluării pentru activitățile din secțiunile 3.7, 3.8, 3.9, 3.10, 3.11, 3.12, 3.13, 3.14, 3.15, 3.16 și 3.17, tuturor activităților, indiferent de capacitatea lor, li se aplică următoarea dispoziție: „Emisiile se încadrează în limitele nivelurilor de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile (BAT-AEL) stabilite în cele mai recente concluzii relevante privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT), inclusiv în concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) pentru […].” În ceea ce privește activitățile situate sub pragurile specificate în anexa I la Directiva privind emisiile industriale, legislația Uniunii nu prevede obligația de deținere a unei autorizații de funcționare.

Chiar dacă o instalație nu atinge pragurile de capacitate prevăzute în Directiva privind emisiile industriale, instalația respectivă ar putea intra totuși sub incidența legislației naționale de mediu și, prin urmare, s-ar putea supune obligației de a deține o autorizație de funcționare în temeiul respectivei legislații. În orice caz, instalațiile pot să își demonstreze conformitatea prin furnizarea nivelurilor de emisii verificate în mod independent pentru substanțele poluante care sunt specificate în deciziile de punere în aplicare relevante privind BAT. Monitorizarea nivelurilor de emisii ar trebui să aibă loc în conformitate cu aceste decizii de punere în aplicare.

39.

Pentru a fi clasificată drept aliniată la taxonomie, o activitate economică ar trebui să îndeplinească CTE-urile corespunzătoare în ceea ce privește contribuția substanțială și principiul DNSH și să respecte garanțiile minime.

CTE-urile prevăzute la nivelul obiectivului de mediu al atenuării schimbărilor climatice pentru activitatea „Fabricarea de tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon pentru transporturi” din secțiunea 3.3 sunt următoarele:

„ Activitatea economică produce, repară, întreține, modernizează, reconvertește sau ameliorează: […]

Actul delegat privind clima se referă numai la regulamentele UE prin care sunt stabilite standarde de performanță privind emisiile de CO2 pentru autoturismele noi și pentru vehiculele utilitare ușoare noi. În Regulamentul CO2 se face trimitere la Regulamentul UE privind omologarea de tip și emisiile (52), în care este definită procedura de încercare (WLTP) pentru măsurarea emisiilor de CO2 ale vehiculelor ușoare. Informațiile de furnizat în temeiul Regulamentului privind taxonomia UE se referă la activitățile desfășurate de întreprinderile din UE oriunde în lume, nefiind limitate la cifra de afaceri, CapEx-urile și OpEx-urile din UE. Autoturismele/camionetele produse/vândute în afara UE nu sunt neapărat încercate în cadrul WLTP (nu sunt autoturisme omologate de tip în UE). Actul delegat privind clima nu conține îndrumări cu privire la modul de abordare a acestor vehicule.

Întrucât stabilește valori doar pe baza procedurii de încercare WLTP, taxonomia nu prevede norme specifice pentru vehiculele care sunt omologate de tip în cadrul altor sisteme. Deși o mare parte din vehiculele vândute la nivel mondial sunt înmatriculate în țări care utilizează sisteme de omologare de tip bazate pe WLTP, de exemplu Regulamentul nr. 154 al CEE-ONU (53), ceea ce înseamnă că se poate dovedi că respectivele vehicule îndeplinesc această cerință, pentru o proporție încă semnificativă de vehicule vândute la nivel mondial nu se poate dovedi conformitatea. Printre procedurile de certificare relevante, altele decât WLTP, se numără CAFE din SUA, JC08 din Japonia sau NEDC (noul ciclu de conducere european, care nu mai este utilizat în UE, dar continuă să se aplice în unele jurisdicții). Pentru dovedirea îndeplinirii acestui criteriu, se poate considera că fabricarea de vehicule certificate în temeiul altor sisteme decât omologarea UE de tip și comercializate într-o țară terță este aliniată la taxonomie dacă vehiculul îndeplinește criteriile taxonomiei în urma aplicării unui factor de conversie documentat în mod corespunzător și valabil din punct de vedere științific.

40.

Da, în actul delegat, „fațada cortină” poate fi înțeleasă ca „perete neportant” , în conformitate cu utilizarea sa în (EN) ISO 12631, care acoperă atât elemente opace, cât și elemente neopace. Recunoaștem că s-ar putea să fie foarte greu ca pereții cortină integral (sau aproape integral) din sticlă să respecte valoarea U propusă pentru sistemele de zidire.

Aceștia (pereți integral sau aproape integral din sticlă) s-ar putea încadra ca produse pentru ferestre în valoarea U respectivă. În principiu, pentru pereții cortină integral (sau aproape integral) din sticlă și transparenți, și anume pentru pereții cortină cu cel puțin 80 % din suprafață din sticlă și transparentă, este necesar să se aplice valoarea U propusă pentru ferestre.

41.

Cerința se referă la primele două clase ca eficiență energetică, din ale căror produse cel puțin unele se află pe piață. Pentru a se înțelege care sunt clasele cel mai des utilizate din ale căror produse cel puțin unele se află pe piață, se poate consulta o bază de date de referință denumită EPREL (Registrul european al produselor pentru etichetarea energetică) (54), care conține o imagine de ansamblu a produselor disponibile pe piață (creată pe baza datelor oficiale).

42.

Întrucât activitatea din secțiunea 3.6 din anexa I se referă la alte tehnologii cu emisii scăzute de dioxid de carbon care nu sunt incluse în secțiunile 3.1-3.5, CTE-urile se pot referi la mai multe activități dintr-o serie de sectoare. Există o anumită flexibilitatea în ceea ce privește aplicarea lor exactă, aceasta depinzând de activitatea în cauză. În consecință, criteriul „reduceri substanțiale ale GES de-a lungul ciclului de viață în comparație cu cele mai performante tehnologii, produse sau soluții alternative disponibile pe piață” nu implică un nivel comun de performanță. Operatorii activității ar trebui să justifice dacă și în ce mod tehnologia lor facilitează realizarea unor reduceri substanțiale ale GES în alte sectoare în comparație cu alte tehnologii concurente. În acest sens, operatorii ar trebui să se asigure că evaluarea lor este compatibilă cu eventuale surse externe credibile de informații disponibile cu privire la potențialul tehnologiei de a contribui la decarbonizarea activității vizate, în conformitate cu Legea europeană a climei sau cu obiectivele Acordului de la Paris. Întreprinderile ar trebui să demonstreze acest element și în cazul verificării efectuate de către o parte terță conform CTE-urilor și să furnizeze, mai ales dacă intră sub incidența articolului 8 din Regulamentul privind taxonomia, toate informațiile relevante în cadrul declarației lor nefinanciare.

43.

Norma menționată în CTE-uri este obligația de a se demonstra că produsele/serviciile relevante sunt mai performante decât cea mai bună soluție disponibilă pe piață, indiferent dacă produsele/serviciile relevante sunt viabile din punct de vedere economic sau reproductibile/disponibile la scară industrială.

44.

Activitatea ar putea fi eligibilă în temeiul secțiunii 3.6 din anexa I. În scopul alinierii la taxonomie, ar trebui să se demonstreze că activitatea generează reduceri ale emisiilor de GES în comparație cu cele mai performante tehnologii/produse/soluții alternative disponibile pe piață (în acest caz, în comparație cu alte echipamente pentru gestionarea traficului și taxarea rutieră). Dacă există mai multe utilizări posibile, ar trebui să se realizeze economii pentru toate utilizările potențiale.

Pentru un ghid referitor la tipurile de activități care ar putea îndeplini criteriile din Actul delegat pe baza diferitelor sisteme de clasificare din industrie, se poate lua în considerare consultarea „hărții clasificărilor alternative la NACE” publicată de Platforma privind finanțarea durabilă (55). De reținut că acest document nu este obligatoriu, ci orientativ.

45.

Se face trimitere la răspunsurile din secțiunea III de mai jos, referitoare la principiul DNSH în ceea ce privește apendicele C.

46.

Până la sfârșitul anului 2025, operatorii trebuie să respecte numai două dintre cele trei condiții prevăzute la litera (a) din CTE-urile privind „contribuția substanțială” la atenuarea schimbărilor climatice din secțiunea 3.8, pentru a se considera că au o contribuție substanțială la obiectivul respectiv.

După 2025, toate cele trei condiții prevăzute în secțiunea 3.8 din anexa I ar trebui îndeplinite pentru a se putea considera că activitatea are o contribuție substanțială la atenuarea schimbărilor climatice. Referitor la emisiile indirecte de GES, cerința este ca intensitatea medie a carbonului pentru emisiile indirecte de GES să nu depășească 100 g CO2e/kWh. Prin analogie cu pragul de 100 g CO2e/kWh pentru contribuția substanțială în anumite sectoare energetice, această cerință nu înseamnă, prin urmare, că numai energia din surse regenerabile poate fi utilizată pentru îndeplinirea acestui criteriu.

47.

Conform literei (a) din CTE-urile privind „contribuția substanțială” la atenuarea schimbărilor climatice prevăzute pentru fabricarea fierului și oțelului din secțiunea 3.9, din emisiile de GES „se scade cantitatea de emisii atribuită producției de gaze reziduale în conformitate cu punctul 10.1.5 litera (a) din anexa VII la Regulamentul (UE) 2019/331” . Emisiile atribuite producției de gaze reziduale nu sunt, așadar, luate în considerare în sensul criteriilor pentru oțel prevăzute în Actul delegat privind clima. Mai precis, cerința înseamnă că fabricanții de oțel pot calcula emisiile atribuite producției de gaze reziduale în conformitate cu normele privind alocarea cu titlu gratuit (care iau în considerare aceste gaze reziduale în mod explicit). În scopul respectării CTE-urilor, acestea se scad însă. Prin urmare, la calcularea emisiilor activității nu se iau în considerare aceste emisii atribuite generării de gaze reziduale.

48.

Definițiile proceselor și emisiilor care fac obiectul diferitelor criterii de examinare (și anume limitele sistemului) sunt prezentate în anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2019/331 al Comisiei. Producția de cocs nu are loc în limitele sistemului pentru fabricarea metalului lichid.

49.

Produsul „metal lichid” este definit, alături de referința pentru produs și limitele sistemului aferente, în anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2019/331 al Comisiei.

50.

În Actul delegat privind clima, hidrogenul este abordat ca vector energetic, soluție de stocare, combustibil sau materie primă. În conformitate cu cerința de neutralitate tehnologică menționată la articolul 19 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind taxonomia, fabricarea hidrogenului nu este limitată la căi sau tehnologii de producție specifice. Se poate considera că orice producție de hidrogen în cazul căreia se demonstrează îndeplinirea cerinței de reducere a emisiilor de GES pe durata ciclului de viață cu 73,4 % în raport cu un omolog combustibil fosil de 94 g CO2e/MJ, prin analogie cu abordarea stabilită la articolul 25 alineatul (2) din RED II și cu anexa V la RED II, contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice.

În conformitate cu abordarea adoptată pentru definirea principiului DNSH în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice, Actul delegat privind clima se bazează pe nivelul de ambiție al legislației existente a Uniunii. Conform anexei II, se consideră că producția de hidrogen nu aduce prejudicii semnificative, dacă nivelul de reducere a emisiilor de GES atins este cel puțin egal cu cel prevăzut în RED II.

51.

Actul delegat privind clima nu cuprinde cerințe de adiționalitate. Acest aspect este relevant însă în contextul punerii în aplicare a RED II și poate afecta tipurile de hidrogen care pot fi considerate drept regenerabile (și anume tipul de energie electrică poate fi considerat din surse regenerabile pentru producția de hidrogen), putând fi relevant și pentru determinarea intensității emisiilor de GES în cazul hidrogenului din surse regenerabile.

52.

Actul delegat privind clima stabilește cerința de reducere relativă a emisiilor de GES în raport cu omologul combustibil fosil, prin analogie cu articolul 25 alineatul (2) din RED II și cu anexa V la RED II.

În mod similar cu abordarea adoptată pentru activitățile de producere a energiei electrice și termice, Actul delegat privind clima permite utilizarea unor metodologii alternative pentru calcularea emisiilor de GES pe durata ciclului de viață. În conformitate cu standardele ISO, metodologia de calcul alternativă în cazul producției de hidrogen este cea menționată la articolul 28 alineatul (5) din RED II.

Comisia pregătește în prezent un act delegat pentru a prevedea o metodologie de determinare a reducerilor de emisii de GES ale combustibililor de origine nebiologică produși din surse regenerabile și ale combustibililor pe bază de carbon reciclat, inclusiv pentru hidrogenul din surse regenerabile (cu excepția hidrogenului obținut din surse biogene) și pentru anumite tipuri de hidrogen cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

53.

Densitatea de putere a hidrocentralelor descrie relația dintre capacitatea instalată a producției de energie electrică și zona de baraj. Conform datelor referitoare la emisiile de GES ale International Hydropower Association (56), hidrocentralele de peste 5 W/m2 nu emit mai mult de 100 g CO2e/kWh. Pe această constatare s-a bazat decizia ca centralele electrice cu o densitate de putere mai mare să fie scutite (alături de centralele electrice amplasate pe firul apei) de obligația de a efectua evaluarea ciclului de viață.

54.

Criteriile aferente principiului DNSH pentru hidroenergie conțin o listă exhaustivă a măsurilor de atenuare (generice) posibile, care trebuie luate în considerare în toate cazurile. Punerea în aplicare a acestor criterii pentru hidroenergie depinde însă de context. Obiectivul este să se găsească un echilibru între protejarea ecosistemelor și a corpurilor de apă, pe de o parte, și evitarea unei sarcini administrative excesive pentru operatorii din domeniul hidroenergiei, pe de altă parte. Prin urmare, ar trebui efectuată în fiecare caz o analiză specifică pe baza listei exhaustive de măsuri, în vederea identificării celor corespunzătoare. Ar trebui puse în aplicare numai măsurile care sunt relevante pentru condițiile ecologice ale proiectului.

Relevanța criteriilor specifice aferente principiului DNSH și a măsurilor de atenuare cuprinse în lista acestor criterii se stabilește pentru fiecare caz în parte, în urma unei evaluări a fezabilității și a relevanței, ținându-se seama de contextul hidromorfologic mai larg, inclusiv de starea debitului ecologic și de cerința de obținere și menținere a unei stări ecologice bune sau, când este cazul, a unui potențial ecologic bun al corpurilor de apă relevante. Condițiile de referință pentru o stare bună sau un potențial bun al corpurilor de apă diferă în funcție de ecoregiunea relevantă (zonă geografică identificată în anexa XI la Directiva-cadru privind apa). Aceste condiții sunt relevante pentru stabilirea măsurilor de atenuare necesare și relevante care vizează atingerea acestor obiective.

55.

Măsurile compensatorii sunt măsuri de restabilire a continuității în cadrul aceluiași district hidrografic într-o măsură care compensează perturbarea continuității și efectele asociate asupra ecosistemelor acvatice cauzate de amenajarea hidroenergetică care declară respectarea CTE-urilor, de exemplu, prin eliminarea barajelor sau a altor bariere din altă parte a districtului hidrografic. Beneficiile pentru mediu care decurg din măsurile compensatorii sunt proporționale cu amploarea efectelor. Relevanța și tipul unor astfel de măsuri compensatorii nu sunt detaliate mai mult, deoarece în fiecare caz în parte trebuie efectuată o evaluare a fezabilității și a relevanței.

56.

Există o cerință absolută de punere în aplicare a tuturor măsurilor relevante din punct de vedere tehnic și ecologic în vederea atingerii unei stări ecologice bune sau a unui potențial ecologic bun al corpurilor de apă, în conformitate cu definiția din Directiva-cadru privind apa. Conform criteriului aferent principiului DNSH pentru utilizarea durabilă și protecția resurselor de apă și a celor marine, atât pentru hidrocentralele noi, cât și pentru cele existente se aplică următoarele: „În conformitate cu Directiva 2000/60/CE, în special cu articolele 4 și 11 din directivă, au fost puse în aplicare toate măsurile de atenuare fezabile din punct de vedere tehnic și relevante din punct de vedere ecologic pentru a reduce impactul negativ asupra apei, precum și asupra habitatelor și speciilor protejate care depind direct de apă” și „Eficacitatea acestor măsuri este monitorizată în contextul autorizației sau al permisului care stabilește condițiile care vizează atingerea unei stări bune sau a unui potențial bun al corpului de apă afectat.”

În plus, în cazul hidrocentralelor noi se precizează că „[i]nstalația nu compromite în mod permanent obținerea unei stări bune/a unui potențial bun în niciunul dintre corpurile de apă din același district hidrografic” (secțiunea 4.5 punctul 3.4).

57.

Orice producție de hidroenergie trebuie să se desfășoare în baza unui permis/a unei licențe/a unui autorizații care vizează atingerea unei stări ecologice bune sau a unui potențial ecologic bun al corpului de apă afectat, în conformitate cu definițiile din Directiva-cadru privind apa. În plus, astfel cum se prevede în criteriul aferent principiului DNSH prevăzut în secțiunea 4.5 punctul 2.3 privind utilizarea durabilă și protecția resurselor de apă și a celor marine, „[e]ficacitatea acestor măsuri este monitorizată în contextul autorizației sau al permisului care stabilește condițiile care vizează atingerea unei stări bune sau a unui potențial bun al corpului de apă afectat” .

58.

În principiu, un corp de apă afectat de o hidrocentrală ar fi desemnat drept „corp de apă puternic modificat” , în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din DCA. Eforturile ar trebui, așadar, să fie dirijate mai degrabă spre atingerea unui potențial ecologic bun, nu a unei stări bune. În conformitate cu DCA, dacă un corp de apă este afectat de producția de hidroenergie și dacă ar fi disproporționat de costisitor sau imposibil din punct de vedere tehnic să se atingă un potențial bun, s-ar putea aplica derogările prevăzute la articolul 4 alineatul (5) din DCA. Dacă o astfel de hidrocentrală decide totuși să aplice toate măsurile de atenuare posibile din punct de vedere tehnic și relevante din punct de vedere ecologic pentru a atinge un potențial ecologic bun și să se supună obligației de a deține un permis pentru monitorizarea și controlarea măsurilor relevante din punct de vedere ecologic, tot se poate ca hidrocentrala respectivă să respecte criteriile aferente principiului DNSH.

În acest caz ar însemna însă că se urmărește atingerea unei stări bune sau a unui potențial bun al corpului de apă și, prin urmare, că ar trebui să se reexamineze, cu ocazia următoarei revizuiri a planului de gestionare a bazinului hidrografic relevant, derogarea prevăzută la articolul 4 alineatul (5) din DCA. Se consideră însă că nu sunt îndeplinite criteriile aferente principiului DNSH în cazul unui corp de apă pentru care, dimpotrivă, ar continua să se aplice obiectivul (inițial) „redus”, pe baza derogării prevăzute la articolul 4 alineatul (5) din DCA, dacă nu se pun în aplicare măsurile necesare (relevante din punct de vedere ecologic și tehnic) în vederea atingerii unui potențial bun.

59.

Intervalele BAT-AEL ar putea fi aplicate la nivel internațional, deoarece aceste intervale nu se bazează pe legislația UE. BAT-AEL înseamnă un interval de niveluri de emisii obținute în condiții normale de funcționare cu ajutorul uneia dintre cele mai bune tehnici disponibile (BAT) sau al unei combinații de astfel de tehnici, astfel cum sunt descrise în concluziile privind BAT. BAT-AEL-urile sunt exprimate ca medie pe o anumită perioadă de timp, în condiții de referință specificate.

60.

Intensitatea emisiilor în cazul noilor capacități de producție, precum și factorul mediu de emisie în rețea se bazează pe emisiile istorice și pe energia generată. Valoarea de 100 g CO2/kWh se referă la aceste date istorice, pe o perioadă de cinci ani consecutivi.

61.

Stocarea hidrogenului este inclusă în secțiunea 4.12 din anexa I ca activitate distinctă cu criterii proprii pentru contribuția substanțială la atenuarea schimbărilor climatice și pentru principiul DNSH.

Se consideră că stocarea hidrogenului are o contribuție substanțială la atenuarea schimbărilor climatice dacă activitatea constă în construirea de instalații noi de stocare specială a hidrogenului ori în transformarea celor existente sau în operarea instalațiilor de stocare când hidrogenul stocat este produs în conformitate cu criteriile definite pentru fabricarea hidrogenului.

62.

Actul delegat privind clima nu conține o definiție a gazelor din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Ar trebui considerate gaze din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon toate gazele relevante, inclusiv biogazul (astfel cum se indică în titlul și descrierea activității), care îndeplinesc CTE-urile relevante.

63.

Actul delegat privind clima nu conține o definiție a gazelor din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Ar trebui considerate gaze din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon toate gazele care îndeplinesc CTE-urile relevante.

64.

Nu, nu există o legătură directă între cele două activități. Este posibil ca în viitor să apară o „garanție pentru hidrogen”, pe măsură ce se dezvoltă piața hidrogenului și se îmbunătățește trasabilitatea. În temeiul Regulamentului TEN-E, în care sunt stabilite prioritățile în materie de infrastructură energetică transeuropeană, pentru „proiectele de interes comun” având ca obiect infrastructura hidrogenului trebuie să se demonstreze că au o contribuție semnificativă la durabilitate, inclusiv prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și prin intensificarea utilizării hidrogenului din surse regenerabile sau cu emisii scăzute de dioxid de carbon, cu accent pe hidrogenul din surse regenerabile.

65.

Conform definiției de la articolul 2 punctul 24 din RED II, biomasa este „fracțiunea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și reziduurilor de origine biologică din agricultură, inclusiv substanțe vegetale și animale, din silvicultură și din industriile conexe, inclusiv pescuitul și acvacultura, precum și fracțiunea biodegradabilă a deșeurilor, inclusiv deșeuri industriale și municipale de origine biologică” . Conform acestei definiții, nămolurile uscate dintr-o stație de tratare a apelor reziduale urbane neindustriale pot să fie considerate biomasă.

Cu toate acestea, din perspectiva clasificării activităților drept „durabile din punctul de vedere al mediului”, în Regulamentul privind taxonomia se indică în mod specific, la articolul 17 alineatul (1) litera (d), că orice „[a]ctivitate[…] [care] duce la o creștere semnificativă a generării, a incinerării sau a eliminării deșeurilor, cu excepția incinerării deșeurilor periculoase nereciclabile” este considerată activitate care aduce prejudicii semnificative mediului.

Astfel, în cazul măsurilor legate atât de incinerarea, cât și de coincinerarea deșeurilor, în special în instalațiile de valorificare energetică a deșeurilor și în fabricile de ciment, și în cazul măsurilor legate de construirea de noi astfel de instalații, de mărirea capacităților existente sau de prelungirea duratei de viață a acestora se aplică articolul 17 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul privind taxonomia UE. Aceste activități – cu excepția incinerării deșeurilor periculoase nereciclabile – nu pot, așadar, să îndeplinească CTE-urile. În această categorie ar intra și o instalație de incinerare cu recuperare energetică sub formă de energie electrică și termică, utilizată exclusiv pentru arderea de nămoluri uscate.

66.

Secțiunile 5.1 și 5.3 din Actul delegat privind clima se referă la furnizarea apei potabile și la tratarea apelor reziduale. Prin urmare, pentru a se considera că activitatea în cauză aduce o contribuție substanțială la atenuarea schimbărilor climatice în temeiul Regulamentului privind taxonomia, proiectanții/operatorii unui sistem de apă potabilă/ape reziduale au responsabilitatea de a se asigura că sistemul îndeplinește criteriile tehnice de examinare prevăzute în secțiunile 5.1 și 5.3 din anexa I.

Fabricarea de produse pentru bazine comerciale și rezidențiale nu s-ar încadra în secțiunile 5.1 și 5.3 din anexa I, deoarece scopul lor principal nu este să contribuie la furnizarea apei potabile sau la asigurarea tratării apelor reziduale.

67.

În criteriile privind „contribuția substanțială” din secțiunea 5.3 punctul 1 se specifică astfel: „Consumul net de energie al exploatării stației de tratare a apelor reziduale poate lua în considerare […], după caz, generarea de energie în cadrul sistemului (cum ar fi energia hidraulică, solară, termică și eoliană).” Lista menționată nu este exhaustivă.

Energia generată prin digestia anaerobă a nămolurilor de epurare intră în domeniul de aplicare al generării de energie în cadrul sistemului, chiar dacă nu este menționată în mod explicit.

68.

Activitatea nu cuprinde instalațiile de sortare pură. Ea cuprinde, în schimb, instalațiile în care se efectuează reciclarea deșeurilor colectate separat, întrucât o parte a procesului este deseori o etapă inițială de „sortare”, utilizată, de exemplu, pentru separarea materialelor plastice de metale, în cazul deșeurilor amestecate colectate separat, sau pentru separarea diferitelor tipuri de materiale plastice, cum ar fi PET, HDPE, PP.

Aspectul recuperării materialelor este tratat cu prioritate în Actul delegat privind clima, deoarece are un potențial mai mare de reducere a emisiilor de GES, și anume prin înlocuirea materialelor prime virgine în producție.

69.

Nu, respectarea unui singur element al criteriilor privind „contribuția substanțială” la atenuarea schimbărilor climatice nu înseamnă aliniere la taxonomie. Criteriile sunt cumulative și trebuie respectate integral.

70.

Criteriile tehnice de examinare se referă la primele două clase ca rezistență la rulare (cu influență asupra eficienței energetice) din ale căror pneuri cel puțin unele se află pe piață. Pentru a se înțelege care sunt clasele cel mai des utilizate din ale căror pneuri cel puțin unele se află pe piață, se poate consulta o bază de date de referință denumită EPREL (Registrul european al produselor pentru etichetarea energetică), care conține o imagine de ansamblu a produselor disponibile pe piață (creată pe baza datelor oficiale). Informații publice referitoare la pneuri sunt disponibile la adresa https://eprel.ec.europa.eu/screen/product/tyres. De exemplu, din categoria pneurilor pentru camionete de utilizat în condiții de zăpadă extreme și având dimensiunea 195R15C, clasa cu cele mai bune performanțe în ceea ce privește rezistența la rulare (eficiența energetică) este clasa D (la momentul redactării).

71.

Clasele cel mai des utilizate ar trebui să fie stabilite pe baza dimensiunilor și a proprietăților specifice ale pneurilor (pneurile care ar putea fi montate efectiv pe vehicul, inclusiv pictograma în care este reprezentat un fulg de zăpadă pe fundalul unui munte cu trei vârfuri –

72.

Comparația se face în cadrul unei categorii specifice de pneuri, și anume al categoriei de dimensiuni și al categoriei de proprietăți speciale certificate. Se pot selecta în mod specific pneuri cu pictograma în care este reprezentat un fulg de zăpadă pe fundalul unui munte cu trei vârfuri –

73.

Criteriile tehnice de examinare a pneurilor pentru vehiculele M și N decurg dintr-un regulament al UE și, ca atare, se aplică pe piața europeană, fără variații de țară. În ceea ce privește eventualele criterii din actul delegat, respectarea acestor criterii ar fi necesară și pentru activitățile care au loc în afara UE. Pneurile C1, C2 și C3 sunt înregistrate cu indicarea clasei de pneuri.

74.

Atunci când se aplică acest criteriu pentru excluderea de active, operațiuni și infrastructuri dedicate transportului de combustibili fosili, este necesar să se țină seama de utilizările multiple și de diferitele tipuri de proprietate, modalități de utilizare și rate de amestecare a combustibililor, în conformitate cu practicile de piață relevante existente. Ar trebui să se analizeze, printre altele, tipul de bun mobil sau de infrastructură în cauză și celelalte utilizări ale acestora, inclusiv dacă acestea sunt destinate utilizării și pentru transportul și depozitarea de alternative cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

De exemplu, în cazul transportului maritim, este posibil să se stabilească clar că navele transportatoare de țiței alimentează exclusiv piața combustibililor fosili, dar nu același lucru se poate presupune și pentru navele-cisternă care transportă produse chimice sau navele care transportă mărfuri solide în vrac. Acestea din urmă sunt tipuri de nave care pot fi utilizate pentru transportul de alte produse în afară de combustibili fosili și nu ar trebui excluse automat.

În funcție de utilizarea planificată și de context, practicile relevante existente pe piață, astfel cum sunt menționate în considerentul 35 din Actul delegat privind clima, ar putea fi, de exemplu, cele utilizate de Banca Europeană de Investiții (57) sau de Inițiativa privind obligațiunile climatice (58). De exemplu, în cazul transportului feroviar de marfă din secțiunea 6.2, vagoanele universale achiziționate special pentru transportul cărbunelui nu ar îndeplini criteriul de a nu fi dedicate transportului de combustibili fosili.

În toate cazurile, cifra de afaceri obținută din transportul combustibililor fosili prin active care nu sunt dedicate transportului de combustibili fosili ar trebui exclusă din numărătorul ICP-ului privind cifra de afaceri, în temeiul Actului delegat privind obligația furnizării de informații.

75.

Prin definiție, amoniacul (NH3) nu conține carbon și nu generează emisii de CO2 când este ars sau utilizat într-o pilă de combustie. El poate fi considerat, așadar, combustibil cu zero emisii directe de CO2 (la țeava de evacuare).

Trebuie reținut totuși că, atunci când amoniacul este utilizat alături de combustibili pe bază de hidrocarburi pentru pilotare/aprindere, și anume în motoarele cu ardere internă ale navelor, va exista o prezență asociată a emisiilor de CO2 provenite din procesul de ardere al motoarelor policarburante.

76.

Actul delegat privind clima nu prevede clase de tehnologii. Conform criteriilor din secțiunile 6.1 și 6.2 din anexa I, prin care se definește contribuția substanțială la atenuarea schimbărilor climatice, o locomotivă care îndeplinește aceste criterii este o locomotivă care poate funcționa cu zero emisii directe de CO2 la țeava de evacuare. Nu îndeplinește deci criteriile nicio locomotivă generatoare de emisii, inclusiv de emisii scăzute de CO2, care nu respectă cerința de zero emisii de CO2 la țeava de evacuare în cursul exploatării pe o linie dotată cu infrastructura necesară (și anume care nu este o locomotivă hibrid). Pot fi considerate drept activitate de tranziție locomotivele hibrid care au emisii zero la țeava de evacuare când sunt exploatate pe linii electrificate, dar care pot funcționa și pe combustibil diesel, în cazul în care liniile nu sunt electrificate.

77.

Actul delegat privind clima nu prevede clase de tehnologii. În scopul clasificării activităților economice în temeiul taxonomiei UE, activitățile care îndeplinesc criteriile privind „contribuția substanțială” de la punctul 1 litera (b), precum și criteriile aferente principiului DNSH ar fi considerate activități de tranziție, astfel cum se prevede în descrierea activității din secțiunea 6.1 din anexa I.

Pot fi considerate drept activitate de tranziție locomotivele hibrid care au emisii zero la țeava de evacuare când sunt exploatate pe linii electrificate, dar care pot funcționa și pe combustibil diesel, în cazul în care liniile nu sunt electrificate.

78.

Actul delegat privind clima nu prevede astfel de praguri. Pentru îndeplinirea CTE-urilor, trenurile pot fi exploatate cu un motor convențional numai dacă nu este disponibilă infrastructura care permite zero emisii directe de CO2 la țeava de evacuare.

79.

Infrastructura necesară menționată în criteriile privind „contribuția substanțială” la punctul 1 litera (b) din secțiunile 6.1 și 6.2 din anexa I (trimitere la materialul rulant hibrid) se referă la liniile care sunt electrificate.

80.

Nu există cerințe procentuale. Conform criteriilor aferente principiului DNSH privind economia circulară pentru „Transportul feroviar de marfă” din secțiunea 6.2, trebuie pur și simplu să se demonstreze că sunt instituite măsuri prin care se asigură că sunt preferate opțiunile de tratare a deșeurilor situate pe o poziție superioară în ierarhia deșeurilor, astfel cum se prevede la articolul 4 din Directiva-cadru privind deșeurile.

81.

Da, se poate considera, în general, că motoarele precum RLL și RLR cu emisii zero de CO2 respectă limitele de emisii prevăzute în criteriile aferente principiului DNSH pentru transportul feroviar de marfă (secțiunea 6.2).

82.

Activitatea din secțiunea 6.4, „Exploatarea dispozitivelor de mobilitate personală, ciclologistica” , constă în: „Vânzarea, cumpărarea, leasingul, închirierea și exploatarea dispozitivelor de mobilitate personală sau de transport în cazul cărora propulsia provine din activitatea fizică a utilizatorului, dintr-un motor cu zero emisii sau dintr-o combinație de motor cu zero emisii și activitate fizică. Aceasta include furnizarea de servicii de transport de marfă cu bicicleta (cargo).”

Un cărucior pentru corespondență poate fi considerat un dispozitiv de transport similar unei biciclete cargo (care este menționată explicit în descrierea activității), deoarece:

83.

La stabilirea perioadei de tranziție pentru vehiculele din categoria N1 utilizate în cadrul activității din secțiunea 6.5 se ține seama de particularitățile și starea curentă a tehnologiei autoturismelor și a vehiculelor utilitare ușoare din secțiunea 6.5, care diferă de cele ale vehiculelor de transport de marfă din secțiunea 6.6.

84.

Vehiculele din categoria N1 sunt camionete, adică autovehicule proiectate și construite în principal pentru transportul de marfă a căror masă maximă nu poate depăși 3,5 tone. Emisiile lor pot fi însă reglementate în două regimuri diferite, în funcție de „masa de referință” a vehiculelor în cauză. În majoritatea cazurilor, vehiculele cu o masă de referință mai mică de 2 610 kg trebuie să respecte normele de omologare de tip a „vehiculelor ușoare” [pentru emisiile de CO2 și de poluanți – Regulamentul (CE) nr. 715/2007 (Euro 6)], care se aplică și autoturismelor, și sunt supuse standardelor privind emisiile de CO2 la nivelul parcului de vehicule. Vehiculele din categoria N1 cu o masă de referință mai mare de 2 610 kg trebuie, în mod normal, să respecte normele de omologare de tip a „vehiculelor grele” în materie de emisii [Regulamentul (CE) nr. 595/2009 (Euro VI)] și, în general, nu sunt supuse standardelor privind emisiile de CO2.

Din acest motiv, activitatea din secțiunea 6.6 are următoarea descriere: Achiziționarea, finanțarea, leasingul, închirierea și exploatarea vehiculelor desemnate ca vehicule din categoriile N1, N2 sau N3 care intră în domeniul de aplicare al etapei E a EURO VI sau al etapei succesoare acesteia, pentru servicii de transport rutier de marfă. În acest mod, toate vehiculele omologate de tip în clasa vehiculelor ușoare (autoturisme și camionete cu o masă de referință mai mică de 2 610 kg) intră în domeniul de aplicare al secțiunii 6.5., în timp ce unele vehicule N.1 (camionete care beneficiază de derogarea menționată mai sus) intră în domeniul de aplicare al secțiunii 6.6.

85.

Vehiculele din categoria N1 intră fie sub incidența dispozițiilor din secțiunea 6.5, fie sub incidența dispozițiilor din secțiunea 6.6 din anexa I, în funcție de actul care le reglementează, și anume Euro 6 [Regulamentul (CE) nr. 715/2007] sau Euro VI [Regulamentul (CE) nr. 595/2009], ceea ce înseamnă că se aplică praguri de masă diferite. Determinantă pentru stabilirea actului de reglementare este masa de referință a vehiculelor în cauză.

Vehiculele din categoria M1 intră numai sub incidența dispozițiilor din secțiunea 6.5 (autoturisme și vehicule utilitare ușoare), fiind reglementate de Euro 6 [Regulamentul (CE) nr. 715/2007], ceea ce înseamnă că este vorba numai de vehiculele a căror masă de referință nu depășește 2 610 kg.

86.

În CTE-urile pentru transportul pe căile navigabile interioare din Actul delegat privind clima nu sunt abordate aspecte legate de posibile categorii sau clase suplimentare.

87.

Astfel cum se menționează în nota de subsol 253 din secțiunea 6.8 din anexa I, documentul MEPC.1/Circ 684 al OMI conține orientări privind modul de calculare a acestui indice.

88.

Definiția utilizată pentru Indicele eficienței energetice în exploatare este menționată în nota de subsol 245 din secțiunea 6.8 din anexa I. Indicele este definit ca raportul masei de CO2 emis pe unitatea de transport efectuat. Acesta este o valoare reprezentativă a eficienței energetice a exploatării navei pe o perioadă coerentă, care reprezintă modelul comercial global al navei. Documentul MEPC.1/Circ 684 al OMI conține orientări privind modul de calculare a acestui indice.

89.

Informațiile necesare pentru raportare ar trebui să fie obținute de către operatorul care raportează activitatea de aliniere la taxonomie.

90.

Conform Actului delegat privind clima, recunoașterea anumitor activități de tranziție pentru transportul pe căile navigabile interioare este limitată până la sfârșitul anului 2025.

91.

Înseamnă că o navă poate utiliza combustibili din surse regenerabile sau cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Este vorba de combustibili care îndeplinesc CTE-urile specificate în secțiunile 3.10 și 4.13 din anexa I.

92.

Actul delegat nu conține o definiție a navlosirii. Termenul este însă consacrat în practica transportului maritim comercial, fiind utilizat de toate organizațiile importante, cum ar fi Camera Internațională de Transport Maritim (ICS) sau Consiliul Maritim Baltic și Internațional (BIMCO).

Navlosirea unei nave înseamnă închirierea unei nave de către proprietarul său către altă companie, denumită navlositor, pentru transportul de marfă pe o perioadă limitată și bine definită.

Cele două părți principale în relația de navlosire a navelor sunt proprietarul navei și navlositorul. În această relație pot interveni și alte părți, precum brokerul maritim, care negociază acorduri între proprietari de nave și navlositori, agentul navei, care se ocupă cu formalitățile esențiale din port, și administratorul navei, care se ocupă cu operarea navei și dotarea acesteia cu echipaj în numele proprietarului navei și în schimbul unui comision.

În contractul de navlosire sunt prevăzute prețul, durata și condițiile stabilite de comun acord de proprietarul navei și navlositor. În practică există numeroase tipuri diferite de contracte de navlosire:

93.

Pentru demonstrarea alinierii la taxonomie, întreprinderile care navlosesc sau exploatează nave ar trebui să se bazeze pe dispozițiile relevante din contractul de navlosire.

Sarcina de demonstrare revine, de obicei, întreprinderii căreia i s-a acordat finanțare pe baza alinierii la taxonomie, în conformitate cu CTE-urile relevante. Dacă finanțarea a fost acordată proprietarului navei, navlositorul sau operatorul are sarcina de a comunica toate informațiile referitoare la combustibilul achiziționat proprietarului, care răspunde apoi față de instituția de finanțare. Dacă însă finanțarea a fost acordată navlositorului, în vederea acoperirii OpEx-urilor, sarcina de a demonstra instituției de finanțare alinierea la taxonomie îi revine direct navlositorului.

În ceea ce privește furnizarea obligatorie de informații în temeiul Actului delegat privind obligația furnizării de informații, întreprinderea care generează venituri și/sau efectuează CapEx-uri și/sau OpEx-uri legate de această activitate este cea care ar trebui să își evalueze eligibilitatea din punctul de vedere al taxonomiei și alinierea la taxonomie și să raporteze acest lucru în ICP-urile sale.

94.

Dat fiind că pentru transportul maritim nu sunt încă disponibile pe piață alternative cu emisii scăzute de dioxid de carbon fezabile din punct de vedere tehnologic și economic, această activitate poate fi considerată drept activitate de tranziție, astfel cum este menționată la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul privind taxonomia. Criteriul „cel mai bun în clasă” înseamnă, în acest context, că o navă conformă (a) are niveluri de emisii de gaze cu efect de seră care corespund celor mai bune performanțe din sector, (b) nu împiedică dezvoltarea și implementarea de alternative cu emisii scăzute de carbon și (c) nu conduce la un blocaj al activelor cu emisii ridicate de dioxid de carbon.

În consecință, criteriul „cel mai bun în clasă” înseamnă, în cazul anumitor nave, că acestea ar putea să îndeplinească criteriile privind „contribuția substanțială”, chiar dacă nu au zero emisii directe de CO2 la țeava de evacuare până la sfârșitul anului 2025. Acest lucru reiese în special din dispoziția din secțiunea 6.10 punctul 1 litera (d), conform căreia navele trebuie să fi atins o valoare a EEDI cu 10 % sub cerințele EEDI aplicabile la 1 aprilie 2022. Navele trebuie să poată funcționa pe combustibili cu zero emisii directe de CO2 (la țeava de evacuare) sau pe combustibili din surse regenerabile (care îndeplinesc criteriile tehnice de examinare specificate în secțiunile 3.10 și 4.13 din anexa I), pentru a se putea dovedi că nu există blocaje ale activelor cu emisii ridicate de dioxid de carbon.

95.

În criteriile privind „contribuția substanțială” din secțiunea 6.10. din anexa I se specifică patru moduri alternative de demonstrare a respectării. Mai precis, pentru criteriul specificat la punctul 1 litera (d), o navă care a atins o valoare a indicelui eficienței energetice de proiectare (EEDI) cu 10 % sub cerințele EEDI aplicabile la 1 aprilie 2022 ar trebui să poată funcționa, printre altele, pe combustibili cu zero emisii de CO2 sau pe combustibili din surse regenerabile care respectă criteriile din secțiunea 3.10, „Fabricarea hidrogenului” sau din secțiunea 4.13, „Fabricarea biogazului și a biocombustibililor destinați utilizării în transporturi, precum și a biolichidelor”, din anexa I.

Valoarea de referință a EEDI atinsă este principalul criteriu din secțiunea 6.10 punctul 1 litera (d) din anexa I. Capacitatea de a funcționa pe combustibili cu zero emisii directe de CO2 sau pe combustibili din surse regenerabile reprezintă o dispoziție de facilitare în cadrul criteriului, prin care nu se impune sau specifică în detaliu tipul de combustibil de utilizat.

În plus, prin acest criteriu nu se impune altă limitare a utilizării de diferite tipuri de combustibili în timpul funcționării. În practică, îndeplinirea condiției de facilitare se verifică prin referire la sistemul de conversie a energiei instalat la bord, nu la combustibilul utilizat.

De exemplu, o navă echipată cu motoare cu dublă alimentare pe gaz are capacitatea de a utiliza gaz natural lichefiat (GNL), dar ar avea și „capacitatea de a utiliza” biometan lichefiat sau metan sintetic.

Astfel, pentru respectarea CTE-urilor, este suficient ca nava să îndeplinească cerințele EEDI minime și să fie echipată și certificată cu sisteme de conversie a energiei capabile să funcționeze pe combustibili care îndeplinesc criteriile din secțiunea 3.10 sau 4.13.

96.

Nu, nu se poate. Referința la zero emisii directe la țeava de evacuare din CTE-uri nu are legătură cu tipul de combustibil ales. Motoarele cu ardere internă au, de obicei, indiferent dacă utilizează biocombustibili sau alte tipuri de combustibil, emisii directe de CO2, care pot proveni fie din combustibilul principal utilizat, fie din combustibilii de pilotare utilizați pentru aprindere. Nicio navă cu astfel de emisii nu respectă cerința de zero emisii de CO2 la țeava de evacuare. De asemenea, instalațiile cu pile de combustie care utilizează alți combustibili, și nu hidrogen sau amoniac, au emisii de CO2 asociate procesului de reformare a combustibilului.

Respectarea cerinței de zero emisii directe la țeava de evacuare trebuie să fie demonstrată pe baza alegerilor tehnologice făcute pentru instalația de propulsie.

Fără a se lua în considerare posibilitatea captării și stocării carbonului la bord, singurele opțiuni de zero emisii de CO2 la țeava de evacuare ar fi soluțiile tehnologice, precum:

97.

O navă nu intră în domeniul de aplicare al EEDI atunci când:

În conformitate cu nota de subsol 261 din anexa I, pentru navele care se încadrează în tipurile de nave prevăzute în regula 2 din anexa VI la Convenția MARPOL, dar care nu sunt considerate a fi nave noi în temeiul regulii respective, se poate furniza o valoare EEDI atinsă calculată în mod voluntar în conformitate cu capitolul 4 din anexa VI la Convenția MARPOL, iar verificarea calculelor respective se face în conformitate cu capitolul 2 din anexa VI la convenția menționată.

Dacă o navă nu face parte din grupul de tipuri de nave luat în considerare pentru calcularea EEDI, indiferent de dimensiune sau de tonajul deadweight, nu este posibil să se aplice metodologia EEDI, urmând să se aplice, așadar, numai criteriile relevante din secțiunea 6.10 punctul 1 literele (a) și (b) din anexa I.

În sfârșit, în ceea ce privește mai ales navele cu dimensiuni sau un tonaj deadweight mai mici, este foarte probabil să se adopte toate soluțiile electrice sau sistemele de pile cu hidrogen. EEDI nu funcționează în astfel de cazuri, iar criteriile aplicabile pentru astfel de nave sunt incluse în secțiunea 6.10 punctul 1 literele (a) și (b) din anexa I.

98.

Astfel cum se prevede în evaluarea impactului Actului delegat privind clima, acest criteriu are rolul de a stimula un transfer modal de la modul rutier la moduri mai durabile. Prin urmare, în cadrul criteriului se utilizează o comparație între emisiile terestre și cele maritime. Până la 31 decembrie 2025, sunt considerate conforme cu CTE-urile operațiunile:

Datele pentru valoarea medie de referință a emisiilor de CO2 definită pentru vehiculele grele în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul 2019/1242 pot fi găsite în Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/781 a Comisiei. Valoarea de referință a emisiilor de CO2 pentru subgrupul de vehicule 5-LH este de 56,60 g CO2/tkm.

99.

Navele care transportă și marfă, și călători pot să aplice criteriile stabilite în secțiunea pentru marfă sau pe cele stabilite în secțiunea pentru călători. În orice caz, criteriile sunt, în linii mari, aceleași, cu excepția punctului 1 litera (c) care stimulează transferul modal.

100.

Atât timp cât activitatea corespunde descrierii activității din secțiunea 6.14, „Infrastructura pentru transportul feroviar” , din anexa I, instalațiile de pe aeroporturi sau legate de acestea ar fi eligibile, în special în cazul în care „infrastructura și instalațiile sunt dedicate transferului de călători între două moduri de transport feroviar sau trecerii de la alte moduri de transport la transportul feroviar” și „infrastructura și instalațiile sunt destinate transbordării mărfurilor între modurile de transport: infrastructura pentru terminale și suprastructurile pentru încărcarea, descărcarea și transbordarea mărfurilor” .

101.

Pentru a intra în sfera activității din secțiunea 6.15 din anexa I, infrastructura trebuie să fie dedicată exploatării vehiculelor rutiere cu zero emisii de CO2 la țeava de evacuare sau transportului public urban și suburban de călători, și anume serviciilor regulate de transport de persoane care sunt de interes economic general și sunt prestate publicului în mod nediscriminatoriu și continuu. Astfel de servicii sunt, de exemplu, liniile de autobuz și metrou, dar nu și serviciile de taxi.

Prin urmare, se poate considera că infrastructura dedicată transportului aerian urban intră în sfera activității din secțiunea 6.15 din anexa I numai dacă serviciul prestat este transport public urban de persoane, la care publicul are acces în mod nediscriminatoriu și continuu.

Activitățile de „sistem de transport inteligent” ar putea fi servicii de inginerie și consultanță tehnică eligibile în temeiul secțiunii 6.15 din anexa I, atunci când sistemele în chestiune sunt utilizate pentru facilitarea mobilității multimodale conectate și automatizate a persoanelor, pentru optimizarea fluxului de trafic, pentru decongestionarea traficului, pentru facilitarea eficienței energetice în transportul rutier și/sau pentru taxarea rutieră electronică.

102.

Conform criteriilor aferente principiului DNSH privind economia circulară pentru activitatea „Construirea de clădiri noi” din secțiunea 7.1, cel puțin 70 % din masele de deșeuri nepericuloase provenite din construcții și demolări și generate pe șantierele de construcții ale clădirilor noi și ale renovărilor majore trebuie să fie pregătite pentru reutilizare, reciclare și alte operațiuni de valorificare a materialelor, inclusiv pentru operațiuni de rambleiaj în care se utilizează deșeuri în locul altor materiale. Conform CTE-urilor, pragul specific pentru reutilizarea, reciclarea și alte operațiuni de valorificare a deșeurilor din construcții și demolări se aplică pe șantier. Acest prag trebuie atins, așadar, în fiecare proiect în parte, neputându-se considera neapărat că el este îndeplinit doar prin faptul că s-au respectat valorile-prag relevante din legislația națională (și anume din dispozițiile de transpunere a Directivei-cadru privind deșeurile). Se face trimitere, de asemenea, la „Protocolul UE pentru gestionarea deșeurilor din construcții și demolări”, sub forma unor orientări fără caracter obligatoriu (59).

103.

Standardele menționate nu sunt explicit luate în considerare în Actul delegat privind clima. În cazul în care pot contribui la demonstrarea respectării CTE-urilor, ele pot fi acceptate în scopul respectării CTE-urilor.

104.

Dacă este emis la nivel oficial, EPC-ul poate fi acceptat și utilizat în condiții de egalitate.

105.

Aceste informații pot fi obținute de la autoritățile naționale. Orice clădire nouă din UE ar trebui să aibă un certificat de performanță energetică (EPC), în care ar trebui să se indice valoarea relevantă pentru clădirea respectivă și modul în care se compară cu valorile de referință, cum ar fi NZEB.

106.

Da, data depunerii cererii complete este data relevantă pentru stabilirea CTE-urilor aplicabile în momentul respectiv.

107.

În sfera activității intră atât întreprinderile de construcții, cât și entitățile care contractează o nouă clădire. Diferă însă modul în care ele pot să declare cifre de afaceri/CapEx-uri/OpEx-uri relevante drept eligibile din punctul de vedere al taxonomiei/aliniate la taxonomie, iar entitatea care deține clădirea are și posibilitatea de a utiliza criteriile relevante din secțiunea 7.7 din anexa I.

108.

Da, în CTE-urile propuse în ceea ce privește etanșeitatea la aer, măsurarea integrității termice și potențialul de încălzire globală (GWP) pe durata ciclului de viață nu se face distincție între clădirile rezidențiale și cele nerezidențiale; CTE-urile respective sunt deci valabile pentru ambele tipuri de clădiri.

109.

În ceea ce privește pragul energetic, depinde de reglementările naționale, și anume de domeniul de aplicare al EPC-ului: EPC eliberat pentru toată clădirea sau câte un EPC pentru fiecare apartament. Oricare ar fi cerința valabilă la nivel național, ea ar trebui să se aplice atât clădirilor rezidențiale, cât și celor nerezidențiale. În orice caz se furnizează EPC-ul corect, în conformitate cu reglementările naționale. În cazul apartamentelor identice, ale căror EPC-uri sunt în mod normal identice, demonstrarea respectării CTE-urilor se poate face pe baza unui subset limitat. În cazul apartamentelor de tipuri diferite, ale căror EPC-uri sunt diferite, respectarea CTE-urilor trebuie verificată pentru toate tipurile.

În cazul clădirilor cu o suprafață mai mare de 5 000 m2, respectarea CTE-urilor specifice „clădirea rezultată este supusă unor teste de etanșeitate și integritate termică” și „potențialul de încălzire globală (GWP) al clădirii pe durata ciclului de viață, care rezultă din construcție, este calculat pentru fiecare etapă a ciclului de viață și este comunicat investitorilor și clienților la cerere” ar trebui să fie dovedită pentru clădire (nu pentru apartamente), atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru cele nerezidențiale.

110.

Da, este posibil ca dovada să fie furnizată ulterior, dacă testele necesare nu pot fi efectuate înainte de predarea clădirii.

111.

După cum se precizează în nota de subsol 294 din anexa I, GWP-ul este comunicat ca indicator numeric pentru fiecare etapă a ciclului de viață; acesta este exprimat în kg CO2e/m2 (de suprafață interioară utilă la sol) și calculat ca medie pentru un an dintr-o perioadă de studiu de referință de 50 de ani. Selectarea datelor, definirea scenariului și calculele sunt efectuate în conformitate cu standardul EN 15978 (EN 15978:2011 – Dezvoltare durabilă a lucrărilor de construcție. Evaluarea performanței de mediu a clădirilor. Metodă de calcul). Domeniul de aplicare al elementelor clădirii și al echipamentelor tehnice este cel definit pentru indicatorul 1.2 în cadrul comun al UE Level(s).

În cazul în care există un instrument național de calcul sau dacă acesta este necesar pentru comunicarea informațiilor ori pentru obținerea autorizațiilor de construire, instrumentul respectiv poate fi utilizat pentru a comunica informațiile necesare. Pot fi utilizate și alte instrumente de calcul, dacă acestea îndeplinesc criteriile minime prevăzute de cadrul comun al UE Level(s) (60); a se vedea manualul utilizatorului pentru indicatorul 1.2.

112.

Scopul includerii criteriului aferent principiului DNSH privind protejarea și refacerea biodiversității și a ecosistemelor este să se asigure că noile construcții nu aduc prejudicii semnificative tipurilor de terenuri care au un grad de biodiversitate și o valoare a ecosistemelor ridicate. Mai precis, scopul este ca cele trei tipuri de terenuri identificate prin criteriul aferent principiului DNSH să nu fie transformate în terenuri pentru construcții.

Se consideră astfel că orice proiect care implică construcții noi pe terenuri arabile și terenuri cultivate cu un nivel între moderat și ridicat de fertilitate a solului și de biodiversitate subterană aduce prejudicii semnificative biodiversității și ecosistemelor.

113.

Scopul includerii criteriului aferent principiului DNSH privind protejarea și refacerea biodiversității și a ecosistemelor este să se asigure că noile construcții respectă criteriile prevăzute în apendicele D și nu aduc prejudicii semnificative tipurilor de terenuri care au un grad de biodiversitate și o valoare a ecosistemelor ridicate. Mai precis, scopul este ca cele trei tipuri de terenuri identificate prin criteriul aferent principiului DNSH să nu fie transformate în terenuri utilizate pentru construcții noi.

Se consideră astfel că orice tip de teren – cu excepția tipurilor de terenuri menționate la punctul 6 literele (a), (b) și (c) – este adecvat pentru îndeplinirea criteriului aferent principiului DNSH privind biodiversitatea și ecosistemele. Prin urmare, este posibil ca terenurile construibile care nu au fost încă amenajate – terenurile amenajabile, dar neamenajate încă – să îndeplinească criteriul aferent principiului DNSH privind biodiversitatea și ecosistemele.

114.

Ar trebui să se utilizeze CTE-urile aplicabile la data autorizației de construire (și anume la data cererii complete de autorizație de construire).

115.

Pentru clădirile noi se poate utiliza fie un EPC (valabil pe 10 ani), fie un EPC as built (certificat de performanță energetică reală după finalizarea lucrărilor). Se înțelege că, în proiectele de construcții, împrumutul este deseori acordat înainte de începerea lucrărilor, fondurile fiind puse dispoziție pe măsura avansării lucrărilor. Întrucât EPC-ul as built nu poate fi obținut decât după finalizarea proiectului, ar trebui să fie posibil, ca măsură provizorie, să se obțină și să se utilizeze un EPC as designed (certificat de performanță energetică proiectată). S-ar permite astfel începerea procesului de construire. După finalizarea lucrărilor, trebuie să existe însă un EPC as built, prin care să se certifice că într-adevăr clădirea a respectat criteriul cu 10 % mai bine decât NZEB.

Această cerință depinde, de asemenea, de disponibilitatea EPC-urilor și de amploarea proiectului ca atare. Când proiectul are drept obiect o clădire întreagă, nu este necesar să se verifice EPC-ul pentru fiecare apartament în parte. Când proiectul constă în construirea sau achiziționarea/deținerea unui apartament, poate fi utilizat EPC-ul pentru apartamentul respectiv.

116.

Este considerat proces trasabil de control al calității certificarea întreprinderilor de construcții sau de instalații din domeniul respectiv.

117.

Criteriul aferent principiului DNSH privind atenuarea în secțiunea 7.1 din anexa II înseamnă că nu pot fi considerate aliniate la taxonomie activitățile de adaptare desfășurate în cazul clădirilor destinate anumitor activități în care sunt implicați combustibili fosili. Nu înseamnă că nu pot îndeplini criteriul aferent principiului DNSH clădirile în care ar putea fi necesar să se depoziteze sau să se transporte cantități mici de combustibili, de exemplu pentru a se asigura funcționarea instalațiilor de producție a energiei la fața locului, dar care sunt destinate unei utilizări complet diferite (de exemplu, clădirile rezidențiale).

118.

Referitor la primul punct, trimiterea la anexa XVII la REACH este adecvată, deoarece anexa este în curs de revizuire în ceea ce privește formaldehida, urmând ca versiunea revizuită să cuprindă dispoziții despre metodele de testare a emisiilor de formaldehidă. Se așteaptă ca noua restricție prevăzută pentru formaldehidă și substanțele care eliberează formaldehidă să fie adăugată în anexa XVII la REACH și să fie publicată în T2 2023.

Referitor la al doilea punct, trimiterea se referă la m3 de aer din camera de încercare. Formularea ar putea fi corectată cu ocazia revizuirii Actului delegat.

119.

Respectarea deplină a actelor legislative menționate în apendicele C [și anume Regulamentele (UE) 2019/1021, (UE) 2017/852, (CE) nr. 1005/2009, (CE) nr. 1907/2006 și Directiva 2011/65/UE] nu este suficientă pentru îndeplinirea criteriilor generice aferente principiului DNSH privind prevenirea și controlul poluării pentru utilizarea și prezența substanțelor chimice specificate în apendicele C. Trimiterea la acte legislative ale UE din apendicele respectiv servește la identificarea substanțelor care intră în domeniul de aplicare al criteriilor generice aferente principiului DNSH. Cerințele care trebuie îndeplinite în ceea ce privește aceste substanțe chimice sunt specificate chiar în apendicele C.

120.

De fiecare dată când se face trimitere la apendicele C, se aplică toate condițiile prevăzute în apendicele C, și anume la literele (a)-(g).

Nu există nicio listă simplificată de substanțe pentru produsele pentru construcții și componentele de construcție. Cu toate acestea, substanțele menționate la literele (a)-(e) din criteriile aferente principiului DNSH se regăsesc în dispozițiile relevante ale regulamentelor respective menționate.

Pentru substanțele menționate la litera (f) se poate consulta lista substanțelor candidate care prezintă motive de îngrijorare deosebită, gestionată de Agenția Europeană pentru Produse Chimice în temeiul articolului 59 alineatul (10) din Regulamentul REACH. Lista substanțelor candidate este disponibilă online52.

Substanțele menționate la litera (g) pot fi găsite în mai multe surse, în funcție de alineatul la care sunt prevăzute la articolul 57 din REACH.

În ceea ce privește articolul 57 literele (a)-(c) din REACH: una din surse este inventarul de clasificare și etichetare gestionat de Agenția Europeană pentru Produse Chimice în temeiul articolului 42 din Regulamentul CLP. Inventarul oferă informații despre clasele de pericol ale substanțelor, care pot fi comparate cu criteriile stabilite la articolul 57 literele (a)-(c) din REACH. Inventarul conține substanțe cu clasificări armonizate (evaluate și stabilite de autorități), precum și cu autoclasificări (evaluate și stabilite chiar de industrie). Inventarul de clasificare și etichetare este disponibil online la adresa Inventarul C&E – ECHA de pe site-ul europa.eu.

În ceea ce privește articolul 57 literele (d)-(f) din REACH: categoriile de pericol menționate în acest paragraf nu sunt încă incluse în inventarul C&E. ECHA gestionează liste de substanțe în curs de evaluare de către grupurile sale informale de experți. Listele oferă indicații despre substanțele care ar putea îndeplini criteriile stabilite la articolul 57 literele (d)-(f) din REACH, precum și despre substanțele care nu îndeplinesc probabil criteriile sau care se află în curs de evaluare. Prin consultarea listei de evaluare a persistenței, a bioacumulării și a toxicității (PBT) se poate afla care dintre proprietățile substanțelor pot fi comparate cu criteriile stabilite la articolul 57 literele (d) și (e) din REACH. Inventarul este disponibil online la adresa https://echa.europa.eu/pbt.

Prin consultarea listei de evaluare a perturbatorilor endocrini (PE) se poate afla care dintre proprietățile substanțelor pot fi comparate cu criteriile stabilite la articolul 57 litera (f) din REACH. Inventarul este disponibil online la adresa https://echa.europa.eu/ed-assessment.

Conform angajamentului din Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, Comisia pregătește includerea unor noi clase de pericol (inclusiv PBT-uri, vPvB-uri și PE-uri) în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 privind CLP. După eventuala introducere a claselor de pericol în Regulamentul CLP, se vor include treptat în inventarul C&E informații despre încadrarea în clase de pericol a substanțelor menționate la litera (g) din apendicele C.

121.

Prin acest criteriu se urmărește să se asigure că, înainte de construirea unei noi clădiri sau a unui proiect imobiliar, se investighează în mod obligatoriu contaminanții de pe un sit potențial contaminat. Această măsură presupune investigarea siturilor în care au avut loc activități cu risc de contaminare sau a siturilor în care se suspectează prezența contaminării solului (de exemplu, în urma unui accident sau a unei calamități). Conform criteriului, investigația trebuie să vizeze colectarea informațiilor necesare pentru confirmarea prezenței contaminării solului și pentru determinarea unei evaluări a riscurilor. După efectuarea evaluării riscurilor, se consideră că s-au îndeplinit criteriile.

Starea de contaminare a unui sit se stabilește pentru fiecare caz în parte, după investigarea solului și prelevarea de probe din sol (de exemplu, în conformitate cu orientările standardului ISO 18400). În prezent, nu există praguri comune la nivelul UE pentru evaluarea eventualei contaminări a unui sit. În majoritatea statelor membre există dispoziții de drept intern pentru combaterea contaminării solului, iar respectivele dispoziții conțin, în unele cazuri, valori-limită și cerințe specifice pentru investigare, prelevarea de probe, evaluarea riscurilor și remediere.

122.

Unitățile de clădiri rezidențiale sunt locuințe unifamiliale sau apartamente din clădiri cu mai multe apartamente. Acestea au fost excluse din domeniul de aplicare al criteriilor aferente principiului DNSH pentru a se reduce la minimum sarcina administrativă a proprietarilor individuali de locuințe și a proiectelor conexe de construcție sau renovare.

În domeniul de aplicare al criteriilor aferente principiului DNSH privind resursele de apă și resursele marine intră însă blocurile de apartamente sau complexele de locuințe realizate de un singur operator economic. Prin urmare, criteriile nu prevăd o scutire generală pentru clădirile rezidențiale.

123.

Pentru calcularea debitului mediu maxim al jetului de apă în WC-uri, inclusiv seturi WC, vase și rezervoare cu mecanism de tras apa, se aplică metoda de evaluare de mediu a institutelor de cercetare în domeniul construcțiilor (Building Research Establishment Environmental Assessment Method – BREEAM) sau un instrument echivalent.

124.

Scopul includerii criteriului aferent principiului DNSH privind tranziția către o economie circulară este ca 70 % (în greutate) din deșeurile nepericuloase provenite din construcții și demolări și generate pe șantierul de construcții să fie pregătite pentru reutilizare, reciclare și alte operațiuni de valorificare a materialelor, inclusiv operațiuni de rambleiaj care utilizează deșeuri în locul altor materiale.

În temeiul articolului 17 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul privind taxonomia, activitățile economice care duc la o creștere semnificativă a generării, a incinerării sau a eliminării deșeurilor, cu excepția incinerării deșeurilor periculoase nereciclabile, ar trebui considerate activități care aduc prejudicii semnificative economiei circulare.

Trebuie să se considere astfel că utilizarea deșeurilor nepericuloase provenite din construcții și demolări este o activitate care, dacă duce la o creștere semnificativă a incinerării, aduce prejudicii economiei circulare, nefiind deci luată în considerare la calcularea pragului de 70 % (în greutate).

125.

Scopul includerii criteriului aferent principiului DNSH privind tranziția către o economie circulară este să se asigure că se demonstrează că modul în care este proiectată și construită o clădire permite reutilizarea și reciclarea materialelor utilizate.

În criteriul aferent principiului DNSH nu se precizează ce grad de respectare a standardului ISO 20887 sau a altor standarde trebuie demonstrat pentru evaluarea capacității de demontare sau a adaptabilității clădirilor. Pentru a asigura îndeplinirea CTE-urilor, întreprinderea de construcții trebuie să pună în aplicare un set relevant de măsuri prin care să se demonstreze că o clădire nouă este (a) mai eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, (b) mai adaptabilă, (c) mai flexibilă și (d) dotată cu o capacitate mai mare de demolare în comparație cu o clădire nouă medie.

126.

Scopul includerii criteriului aferent principiului DNSH privind protejarea și refacerea biodiversității și a ecosistemelor este să se asigure că noile construcții respectă criteriile prevăzute în apendicele D și nu aduc prejudicii semnificative tipurilor de terenuri care au un grad de biodiversitate și o valoare a ecosistemelor ridicate. Mai precis, cele trei tipuri de terenuri identificate prin criteriul aferent principiului DNSH nu trebuie să fie transformate în terenuri utilizate pentru construcții noi.

Ca dovadă a respectării se poate utiliza astfel autorizația de construire, prin care se demonstrează că noua clădire nu este construită pe tipurile de teren menționate la literele (a), (b) și (c) din criteriu.

127.

Scopul includerii criteriului (a) al principiului DNSH privind biodiversitatea pentru construirea de clădiri noi este să se elimine posibilitatea ca clădirile construite pe terenuri arabile sau cultivate fertile [sau pe oricare dintre celelalte categorii de terenuri, astfel cum sunt menționate la literele (b) și (c)] să fie considerate durabile din punctul de vedere al mediului, dat fiind că utilizarea unor astfel de terenuri are un impact negativ asupra mediului.

128.

Conform criteriilor prevăzute pentru activitatea „Construirea de clădiri noi”, proiectele imobiliare intră în domeniul de aplicare al anexei II la Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului și trebuie să fie încadrate. În fiecare stat membru, autoritatea competentă decide dacă este necesară o evaluare a impactului asupra mediului pentru astfel de proiecte. O astfel de decizie se bazează pe o procedură de încadrare, în cadrul căreia se stabilește dacă proiectele trebuie evaluate pe baza pragurilor/criteriilor sau individual, ținându-se seama de criteriile de selecție relevante prevăzute în anexa III la directivă.

În vederea asigurării unui nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane, procedurile de încadrare și evaluările impactului asupra mediului ar trebui să țină seama de impactul întregului proiect, inclusiv, dacă este cazul, în etapele care vizează suprafața și subteranul și în cursul fazelor de construire, funcționare și, după caz, demolare.

Mai multe îndrumări pentru punerea în aplicare a Directivei privind evaluarea impactului asupra mediului pot fi găsite la adresa https://environment.ec.europa.eu/law-and-governance/environmental-assessments/environmental-impact-assessment_en.

129.

În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 10 din Directiva privind performanța energetică a clădirilor, „renovare majoră” înseamnă renovarea unei clădiri în cazul căreia:

Statele membre pot alege să aplice opțiunea (a), opțiunea (b) sau ambele. Informațiile pot fi verificate cu statul membru în cauză.

130.

În nota de subsol menționată se indică: „Cererea inițială de energie primară și îmbunătățirea estimată se bazează pe un studiu detaliat al clădirii, pe un audit energetic efectuat de un expert independent acreditat sau pe orice altă metodă transparentă și proporțională și este validată printr-un certificat de performanță energetică [(EPC)]. Îmbunătățirea cu 30 % rezultă dintr-o reducere efectivă a cererii de energie primară (în cazul în care reducerile cererii nete de energie primară prin intermediul surselor regenerabile de energie nu sunt luate în considerare) și poate fi realizată printr-o succesiune de măsuri în termen de maximum trei ani.”

Rezultă că reducerile cererii de energie primară urmează să fie validate printr-un EPC și ar trebui estimate pe baza metodologiei aplicabile, în conformitate cu dispozițiile Directivei privind performanța energetică a clădirilor. În directivă se precizează că „energie primară” înseamnă energie din surse regenerabile și neregenerabile, care nu a trecut prin niciun proces de conversie sau transformare.

Îmbunătățirea sursei de energie în vederea utilizării energiei din surse regenerabile se poate încadra în secțiunea 7.6, „Instalarea, întreținerea și repararea tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile”.

131.

Criteriul aferent principiului DNSH privind utilizarea durabilă și protecția resurselor de apă și a celor marine vizează limitarea consumului de apă al dispozitivelor consumatoare de apă specificate care sunt instalate cu ocazia lucrărilor de renovare în unități de clădiri nerezidențiale. Din aceste dispozitive fac parte (a) robinetele pentru lavoare și robinetele de bucătărie, (b) dușurile, (c) WC-urile și (d) pisoarele.

Având în vedere cele de mai sus, respectarea consumului specific de apă poate fi declarată pe baza oricăruia dintre următoarele elemente: (a) fișele tehnice ale produsului, (b) certificarea clădirii și (c) o etichetă a produsului existentă în Uniune, cum ar fi eticheta ecologică a UE.

132.

Reducerea ar trebui calculată pe baza valorilor înscrise într-un EPC înainte și după renovare, cu ajutorul indicatorilor numerici exprimați în kWh/m2 și indicați în EPC.

133.

În cazul în care nu există sau nu se poate genera un certificat de performanță energetică (EPC), cererea inițială de energie primară și îmbunătățirea estimată se poate baza pe un studiu detaliat al clădirii, pe un audit energetic efectuat de un expert independent acreditat sau pe orice altă metodă transparentă și proporțională. Îmbunătățirea cu 30 % ar trebui să rezulte dintr-o reducere efectivă a cererii de energie primară (în cazul în care reducerile cererii nete de energie primară prin intermediul surselor regenerabile de energie nu sunt luate în considerare) și poate fi realizată printr-o succesiune de măsuri în termen de maximum trei ani.

134.

Da.

135.

Aceste specificații sunt definite la nivel național.

136.

În anexa VII la RED II (contabilizarea energiei din pompele de căldură) se prevede că „doar pompele de căldură pentru care FPS > 1,15 * 1/η sunt luate în considerare” , unde:

137.

Instalarea, întreținerea, repararea și modernizarea pompelor de căldură și a echipamentelor tehnice auxiliare instalate la fața locului ca sisteme tehnice ale clădirii intră în domeniul de aplicare al secțiunii 7.6. O pompă de căldură instalată la fața locului pentru a asigura încălzirea unei anumite clădiri este reglementată de secțiunea 7.6.

Instalarea și exploatarea altor tipuri de pompe de căldură electrice, care nu sunt instalate la fața locului ca sisteme tehnice ale clădirii (de exemplu, pompe de căldură industriale, pompe de căldură instalate în cadrul unui sistem de termoficare centralizată), intră în domeniul de aplicare al secțiunii 4.16.

138.

Tehnologiile din domeniul energiei din surse regenerabile incluse în secțiunea 7.6 sunt cele care ar putea fi instalate la fața locului și în cazul cărora s-a stabilit, în urma unei evaluări, că au o contribuție substanțială la atenuarea schimbărilor climatice și că nu aduc prejudicii semnificative niciunui alt obiectiv de mediu. Lista prevăzută în secțiunea 7.6 din Actul delegat privind clima este exhaustivă. Prin urmare, hidroenergia și bioenergia nu intră în domeniul de aplicare al acestei secțiuni. În viitor ar putea fi incluse tehnologii suplimentare, sub rezerva unei evaluări mai detaliate.

139.

Instalarea, întreținerea și repararea turbinelor eoliene și a echipamentelor tehnice auxiliare instalate la fața locului ca sisteme tehnice ale clădirii intră în domeniul de aplicare al secțiunii 7.6. O turbină eoliană instalată la fața locului pentru a asigura energia electrică a unei anumite clădiri este reglementată de secțiunea 7.6.

Construirea sau exploatarea instalațiilor de producere a energiei electrice care produc energie electrică din energie eoliană intră în domeniul de aplicare al secțiunii 4.3 în toate celelalte situații, când turbinele eoliene nu sunt instalate la fața locului ca sisteme tehnice ale clădirii.

140.

Criteriile legate de performanța energetică a clădirii se aplică atât în cazul clădirilor rezidențiale, cât și al celor nerezidențiale. Pentru clădirile nerezidențiale există o cerință suplimentară (care nu se aplică în cazul clădirilor rezidențiale): „În cazul în care clădirea este o clădire nerezidențială de mari dimensiuni (care au sisteme de încălzire, sisteme combinate de încălzire și ventilare a spațiului, sisteme de climatizare sau sisteme destinate scopului combinat de climatizare și ventilare cu o putere nominală utilă de peste 290 kW), aceasta este exploatată eficient, prin monitorizarea și evaluarea performanței energetice.”

141.

Întrucât acest text este inclus în criteriile privind „contribuția substanțială” și există criterii specifice aferente principiului DNSH, enumerate mai jos, textul se referă numai la criteriile relevante specificate în secțiunea 7.1 pentru contribuția substanțială la atenuarea schimbărilor climatice. În cazul în care criteriile aferente principiului DNSH prevăzute în secțiunea 7.7 sunt însoțite de mențiunea „N/A” înseamnă că nu există cerințe specifice pentru obiectivul de mediu respectiv.

142.

Când o clădire are mai multe EPC-uri, trebuie considerate aliniate la taxonomie părțile din clădire care fac obiectul unui EPC și îndeplinesc criteriile tehnice de examinare.

143.

Pentru aplicarea criteriilor taxonomiei este relevantă data la care s-a solicitat autorizația de construire.

144.

În cazul construirii unei clădiri noi, pentru întreprinderea de construcții (și pentru ca veniturile acesteia să fie luate în considerare în temeiul taxonomiei UE) se aplică criteriile prevăzute în secțiunea 7.1. Pentru proprietarul noii clădiri (indiferent dacă acesta dobândește clădirea prin achiziționare sau o construiește singur), se poate lua în considerare, în temeiul taxonomiei UE, valoarea clădirii, pe baza criteriilor din secțiunea 7.7.

145.

În UE, toate statele membre au EPC-uri. Este posibil însă ca unele state membre să excludă din sistemele de EPC anumite tipuri de clădiri, cum ar fi clădirile industriale sau clădirile temporare. În cadrul UE, EPC-ul ar trebui utilizat de fiecare dată când este disponibil pentru clădirea în chestiune. Când acest lucru nu este posibil, se pot utiliza în schimb echivalente. În afara UE se pot utiliza echivalente în locul EPC-urilor.

146.

Unele țări, chiar dacă sunt în afara UE, dispun de definiții pentru NZEB și clădiri cu un consum scăzut de energie. Ori de câte ori există astfel de definiții, ele pot fi utilizate. Când nu există o definiție clară a NZEB în legislația națională, pot fi utilizate echivalente, cum ar fi echivalentele sau pragurile dintr-o țară a UE cu o climă similară, dacă este posibil.

147.

Da, construirea unei clădiri noi pentru uz propriu poate să intre în domeniul de aplicare al secțiunii 7.1, „Construirea de clădiri noi” , sau al secțiunii 7.7, „Achiziționarea și deținerea de clădiri” .

148.

„Clasa A” a certificatului de performanță energetică (EPC), care este menționată în criteriile privind „contribuția substanțială” prevăzute pentru activitatea din secțiunea 7.7 ( „Achiziționarea și deținerea de clădiri” ), denotă clasa EPC-ului din sistemul de EPC din statul membru în cauză. Este relevant și ar trebui luat în considerare indicatorul numeric exprimat în kWh/m2, menționat în EPC.

149.

Pentru a se stabili alinierea la taxonomie, ar trebui să se demonstreze, pe baza unor dovezi adecvate, că o clădire se încadrează în primele 15 % (sau 30 %, în cazul adaptării la schimbările climatice) din clădirile parcului imobiliar național sau regional. Nu există norme specifice pentru definirea primelor 15 % sau 30 % din clădirile parcului imobiliar, în plus față de cerința de a se compara cererea operațională de energie primară (PED) a clădirii cu cea a parcului imobiliar național sau regional și de cerința de a se face cel puțin distincția între clădirile rezidențiale și cele nerezidențiale.

Dacă nu este disponibil un EPC relevant, pentru estimarea pragului relevant pentru primele 15 % din clădirile parcului imobiliar național (sau regional) pentru categoria respectivă de clădiri se poate efectua un studiu tehnic. Ar putea fi disponibile informații din bazele de date naționale sau din studii elaborate de anumite organizații (de exemplu, World Green Building Council).

Se poate utiliza orice fel de studiu publicat în acest sens. Când nu există un astfel studiu, el trebuie efectuat. Este de așteptat ca, de exemplu, actorii de pe piață interesați sau asociațiile/institutele/autoritățile publice interesate să fie dispuse să efectueze sau să comande astfel de studii și să le publice, astfel încât alte entități (în special cele mai mici) să le poată utiliza ulterior.

EPC rămâne cea mai simplă opțiune în UE, deoarece se poate obținut cu ușurință pentru majoritatea clădirilor și, în plus, este obligatoriu în momentul vânzării unei clădiri.

În cadrul revizuirii Directivei privind performanța energetică a clădirilor se analizează cum s-ar putea aborda disponibilitatea informațiilor despre performanța energetică, precum și a bazelor de date privind certificatele de performanță energetică.

150.

Dacă se optează pentru demonstrarea încadrării clădirii în primele 15 % din clădirile parcului național sau regional, ar trebui să se furnizeze dovezi adecvate (de exemplu, un studiu recent), care să conțină cel puțin o comparație între performanța activului relevant și performanța parcului național sau regional construit înainte de 31 decembrie 2020 și o distincție între clădirile rezidențiale și cele nerezidențiale. Dacă nu sunt disponibile astfel de date, se poate efectua un studiu pentru evaluare. Dacă nu, se poate utiliza opțiunea unui EPC de clasa A.

Nu există nicio cerință de evaluare pe baza datelor consumului real pentru a se demonstra că o clădire se încadrează în primele 15 % din clădirile parcului imobiliar. Se recomandă, de fapt, să se utilizeze consumul estimat de energie, deoarece acesta reflectă mai bine performanța energetică a clădirii (fiind mai puțin influențat de gradul de ocupare și de modelele de comportament). Numai pentru clădirile nerezidențiale de mari dimensiuni (care au sisteme de încălzire, sisteme combinate de încălzire și ventilare a spațiului, sisteme de climatizare sau sisteme destinate scopului combinat de climatizare și ventilare cu o putere nominală utilă de peste 290 kW) trebuie să se demonstreze și eficiența de exploatare, prin monitorizarea și evaluarea performanței energetice.

151.

Conform criteriilor tehnice de examinare, sunt necesare „dovezi adecvate, care compară cel puțin performanța activului relevant cu performanța parcului național sau regional construit înainte de 31 decembrie 2020 și care [fac] cel puțin distincția între clădirile rezidențiale și cele nerezidențiale” , dacă se recurge la opțiunea „primele 15 % din parcul imobiliar național sau regional” . Nu este posibil să se utilizeze valori de înlocuire, cum ar fi anul în care a fost construită clădirea.

152.

Nu există o clauză de păstrare a drepturilor obținute în ceea ce privește criteriile tehnice de examinare în sine. Dacă aceste criterii sunt revizuite și modificate sau dacă o activitate nu mai îndeplinește criterii care sunt dinamice, este necesar să se reevalueze (și, când este relevant, să se depună eforturi pentru a se asigura) respectarea acestora la data lor de aplicare. Această situație este diferită de situația în care se păstrează drepturile obținute în legătură cu instrumente financiare sau tranzacții pe baza criteriilor valabile la data emiterii sau de situația încheierii unui împrumut, în care se aplică norme separate. [A se vedea, de exemplu, articolul 7 alineatul (5) din Actul delegat privind obligația furnizării de informații, conform căruia întreprinderile financiare pot să raporteze ca atare activitățile aliniate la taxonomie finanțate timp de până la cinci ani de la aplicarea criteriilor revizuite/modificarea domeniului de aplicare al criteriilor.]

153.

În nota de subsol 281 din anexa I la Actul delegat se precizează că cererea de energie primară este „[c]antitatea de energie calculată necesară pentru a satisface cererea de energie asociată utilizărilor tipice ale unei clădiri, exprimată în kWh/m2 pe an cu ajutorul unui indicator numeric al consumului total de energie primară, pe baza metodologiei naționale de calcul relevante și astfel cum este înscrisă în certificatul de performanță energetică (EPC)” .

Conform articolului 2 alineatul (5) din Directiva privind performanța energetică a clădirilor, energie primară înseamnă „energie din surse regenerabile și neregenerabile, care nu a trecut prin niciun proces de conversie sau transformare” . În anexa I la directiva menționată de explică, de asemenea, astfel: „Performanța energetică a unei clădiri se determină pe baza consumului calculat sau real de energie și reflectă consumul tipic de energie pentru încălzirea spațiului, pentru răcirea spațiului, pentru apă caldă menajeră, pentru ventilare, pentru iluminatul încorporat, precum și pentru alte sisteme tehnice ale clădirilor.”

154.

Statele membre ale UE dispun de o anumită flexibilitate în ceea ce privește modul de definire a cerințelor pentru diferite tipuri de clădiri. În multe cazuri, cerințele pentru clădirile rezidențiale sunt diferite de cele pentru clădirile nerezidențiale. În sensul taxonomiei UE, ar trebui respectate criteriile relevante aplicabile fiecărui tip de clădire. În unele state membre, criteriile sunt stricte și o foarte mică parte din clădiri s-ar încadra în clasa A EPC. În astfel de cazuri, se poate opta pentru demonstrarea încadrării clădirii în primele 15 % din clădirile parcului imobiliar național sau regional.

155.

Cerința este formulată astfel: „În cazul în care clădirea este o clădire nerezidențială de mari dimensiuni (care au sisteme de încălzire, sisteme combinate de încălzire și ventilare a spațiului, sisteme de climatizare sau sisteme destinate scopului combinat de climatizare și ventilare cu o putere nominală utilă de peste 290 kW), aceasta este exploatată eficient, prin monitorizarea și evaluarea performanței energetice.” Pentru îndrumări și pentru interpretarea acestei cerințe, se poate consulta Recomandarea Comisiei privind modernizarea clădirilor.

156.

Conform criteriilor tehnice de examinare, clădirile nerezidențiale de mari dimensiuni (care au sisteme de încălzire, sisteme combinate de încălzire și ventilare a spațiului, sisteme de climatizare sau sisteme destinate scopului combinat de climatizare și ventilare cu o putere nominală utilă de peste 290 kW) trebuie să fie exploatate eficient, prin monitorizarea și evaluarea performanței energetice. Acest lucru poate fi demonstrat, de exemplu, prin prezența unui contract de performanță energetică sau a unui sistem de automatizare și control al clădirii, în conformitate cu articolul 14 alineatul (4) și articolul 15 alineatul (4) din Directiva privind performanța energetică a clădirilor. Există, prin urmare, o anumită flexibilitate cu privire la modul în care se poate demonstra că o clădire este exploatată în mod eficient.

Ori de câte ori există o definiție națională pentru sistemele de automatizare și control al clădirilor, se poate utiliza definiția respectivă. Când însă nu există o astfel de definiție națională, ar trebui utilizate bunele practici, iar elementele incluse în Directiva privind performanța energetică a clădirilor în legătură cu sistemele de automatizare și control al clădirilor pot servi drept referință.

157.

Secțiunea 7.7 nu conține derogări pentru clădirile de patrimoniu sau protejate. Prin urmare, pentru a fi considerate drept clădiri care aduc o contribuție substanțială la atenuarea schimbărilor climatice, toate clădirile care sunt construite înainte de 31 decembrie 2020 trebuie să dețină cel puțin un certificat de performanță energetică de clasa A sau să se încadreze în primele 15 % din clădirile parcului imobiliar național sau regional la nivel de cerere operațională de energie primară.

Cu toate acestea, entitățile au opțiunea de a explica, în partea descriptivă a rapoartelor prezentate în temeiul secțiunii 1.2.3. din anexa I la Actul delegat privind obligația furnizării de informații, motivele pentru care anumite active nu sunt aliniate la taxonomie, iar un astfel de motiv poate fi, de exemplu, faptul că activul în cauză este o clădire de patrimoniu.

158.

Pentru activitățile detaliate în cadrul secțiunii 7.7 nu se definește ce tip de venituri obținute din dreptul de proprietate asupra clădirii este sau nu eligibil. Cu toate acestea, pot fi luate în considerare numai veniturile obținute din dreptul de proprietate asupra clădirii, de exemplu din chirii, indiferent de activitățile care au loc într-o clădire (magazine duty-free, operațiuni de handling la sol). Nu pot fi luate în considerare și nu intră în domeniul de aplicare al acestei activități alte venituri care nu sunt legate de activitate, de exemplu veniturile care nu sunt obținute din dreptul de proprietate asupra clădirii, ci direct din activitățile aeronautice desfășurate de operatorul aeroportuar. De exemplu, sunt eligibile chiriile plătite pentru ocuparea clădirii de către magazinele duty-free, dar nu și veniturile generate de magazinele duty-free din vânzarea de produse către consumatori.

159.

Rețelele de comunicații electronice (telecomunicații) ca atare nu sunt incluse ca activitate în domeniul de aplicare actual al actului delegat al Regulamentului privind taxonomia.

Secțiunea 8.2 din anexa I la Actul delegat privind clima vizează soluții digitale specifice care sunt dezvoltate cu scopul predominant (principal) de reducere a emisiilor. Astfel de soluții pot fi o combinație inovatoare de rețele și tehnologii digitale și aplicații precum 5G, internetul obiectelor, inteligența artificială (IA) și blockchain.

Astfel de soluții pot fi, de exemplu, soluțiile de agricultură de precizie, soluțiile de îmbunătățire a eficienței energetice a clădirilor sau soluțiile bazate pe IA prin care se reduce consumul de energie al stațiilor de bază 5G. În consecință, soluțiile prin care se reduc în mod semnificativ emisiile serviciilor de comunicații electronice în comparație cu cele mai bune tehnologii disponibile alternative sunt eligibile în temeiul secțiunii 8.2 din anexa I la Actul delegat privind clima.

Deși este o infrastructură importantă și necesară pentru soluțiile TIC menționate mai sus, rețeaua publică generică de comunicații electronice este deseori utilizată și instalată în principal într-un scop diferit de cel al reducerii emisiilor. În cazurile în care este instalată și utilizată în contextul unei soluții de reducere a emisiilor de GES (de exemplu, al unei infrastructuri specifice de comunicații mașină-mașină care urmează să fie utilizată pentru agricultura de precizie), rețeaua de comunicații electronice este eligibilă în temeiul secțiunii 8.2. Sunt eligibile în temeiul secțiunii 8.2 și adăugirile la o infrastructură publică de comunicații electronice, când sunt necesare în contextul satisfacerii nevoilor de conectivitate ale soluției de reducere a emisiilor de GES (cum ar fi îmbunătățirea rețelei sau asigurarea caracteristicilor de rețea necesare pentru soluție).

160.

Conform criteriilor privind „contribuția substanțială” la atenuarea schimbărilor climatice, punerea în aplicare a tuturor practicilor preconizate relevante stabilite în Codul european de conduită privind eficiența energetică a centrelor de date trebuie să facă obiectul unei verificări independente și al unui audit periodic (efectuat cel puțin o dată la trei ani).

Codul de conduită va fi completat în curând (spre sfârșitul anului 2022/începutul anului 2023) cu un cadru de evaluare, pe bază căruia auditorii să poată verifica mai ușor respectarea de către un centru de date a practicilor preconizate relevante prevăzute în Codul de conduită privind eficiența energetică a centrelor de date.

161.

Sarcina probei revine întreprinderilor care sunt obligate să raporteze partea care le revine din activitățile aliniate la taxonomie în temeiul Actului delegat privind obligația furnizării de informații sau care doresc ca activitățile lor economice să fie clasificate drept durabile din punctul de vedere al mediului în temeiul Regulamentului privind taxonomia.

În cazul centrelor de date amplasate într-un spațiu comun, demonstrarea respectării Codului european de conduită privind eficiența energetică a centrelor de date ar putea necesita o cooperare strânsă și un schimb de date tehnice între locatori și locatari.

162.

Soluția TIC ar putea avea o contribuție substanțială în oricare dintre cazuri, atâta vreme cât, în cazul în care o soluție/tehnologie alternativă este deja disponibilă pe piață, soluția TIC demonstrează că aduce reduceri substanțiale ale emisiilor de GES pe durata ciclului de viață în comparație cu soluția/tehnologia alternativă cea mai performantă.

163.

Vă rugăm să consultați răspunsurile la întrebările 42-43 din prezenta comunicare, cu privire la activitatea „Fabricarea altor tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon”.

164.

Ambele scenarii sunt posibile.

Când fac parte integrantă din activitatea care intră în domeniul de aplicare al Actului delegat privind clima (activități de C&D interne și integrate în activitate), activitățile de C&D pot fi contabilizate în cadrul activității respective, iar cheltuielile aferente pot fi raportate în consecință.

În alte cazuri, în care nu este integrată într-o activitate care are raport cu taxonomia, dar ajută alte activități care au raport cu taxonomia să își atingă pragurile de contribuție substanțială, cercetarea poate fi considerată drept activitate de facilitare separată în temeiul secțiunii 9.1 și, după caz, poate fi raportată ca activitate generatoare de venituri.

165.

Criteriile aferente principiului DNSH pentru adaptarea la schimbările climatice, care sunt incluse în anexa I la Actul delegat privind clima, acoperă o parte din criteriile privind „contribuția substanțială” la adaptarea la schimbările climatice, însemnând că pentru identificarea soluțiilor de adaptare trebuie efectuată o evaluare a riscurilor și a vulnerabilității.

Cu toate acestea, criteriile privind „contribuția substanțială” la adaptarea la schimbările climatice, astfel cum sunt incluse în anexa II la Actul delegat privind clima, conțin și cerința de punere în aplicare a soluțiilor de adaptare identificate. Criteriile pentru punerea în aplicare a acestora sunt specificate la punctul 4 din criteriile privind „contribuția substanțială”. Astfel, în ceea ce privește punerea în aplicare a unor soluții de adaptare care reduc în mod substanțial cele mai importante riscuri climatice fizice, care sunt semnificative pentru activitatea supusă examinării, criteriile privind „contribuția substanțială” la adaptare (incluse în anexa II la Actul delegat privind clima) reflectă un nivel de ambiție mai ridicat decât cel al criteriilor aferente principiului DNSH din apendicele A la anexa I la Actul delegat privind clima.

Unele activități economice acoperă doar o parte a lanțului valoric și nu au niciun impact asupra părții din lanțul valoric care este predominant amenințată de schimbările climatice. Cum ar trebui abordat acest aspect în cadrul evaluării riscurilor climatice și a vulnerabilității?

Ar trebui să se ofere asigurări, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că activitatea economică vizată nu poate suferi efecte secundare sau în cascadă, dat fiind că deseori pot să apară prejudicii majore ca urmare a unei serii de evenimente (de exemplu, alunecări de teren ca urmare a unor ploi abundente). Aceste asigurări pot fi oferite în prealabil sau pe baza evaluării riscurilor climatice și a vulnerabilității.

De asemenea, evaluarea poate fi efectuată la diferite grade de detaliere, fiind considerată suficientă dacă permite identificarea riscurilor climatice fizice care sunt semnificative pentru activitate. De exemplu, măsura în care pot exista riscuri în lanțul de aprovizionare sau în procesele de producție din amonte și eventuala necesitate ca aceste aspecte să fie luate în considerare în cadrul evaluării pot fi analizate individual pentru fiecare activitate. Factorii decisivi pentru proporționalitatea abordării alese în materie de evaluare pot fi dimensiunea întreprinderii, tipul, amploarea și contextul activității, modelul de afaceri sau poziția în lanțul de aprovizionare.

În evaluarea riscurilor climatice și a vulnerabilității, activitatea economică trebuie să fie împărțită (în măsura posibilului) în obiecte individuale separate, cum ar fi situri de producție, linii de transport, clădiri administrative adiacente, furnizori de materiale critice, localizarea lor geografică etc.

Fundamental pentru o evaluare robustă a riscurilor climatice este se înțeleagă în ce mod pot afecta pericolele fiecare obiect în parte în ceea ce privește activitatea evaluată. Unele efecte ale pericolelor sunt evidente, cum ar fi prejudiciile directe aduse siturilor de producție ca urmare a inundațiilor sau a furtunilor. Efectele climatice nu apar însă toate în mod direct, ci mai degrabă succesiv, existând potențialul unor efecte secundare în lanț (așa-numitele efecte în cascadă). De exemplu, furtunile pot să provoace daune sitului unui furnizor critic sau unei infrastructuri energetice critice și să cauzeze întreruperi ale alimentării cu energie electrică. În plus, se poate ca riscurile să se consolideze reciproc. Unele riscuri apar chiar prin efectul combinat al mai multor pericole climatice: unele riscuri sunt exacerbate de pericole succesive; de exemplu, riscul de inundații se intensifică în situații de ploi abundente pe soluri uscate.

166.

Conform punctului 3 din criteriile privind „contribuția substanțială” prevăzute pentru adaptarea la schimbările climatice, „[p]roiecțiile climatice și evaluarea impactului se bazează pe cele mai bune practici și pe orientările disponibile și iau în considerare cele mai recente cunoștințe științifice legate de analiza vulnerabilității și a riscurilor și metodologiile aferente, în conformitate cu cele mai recente rapoarte ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice” .

Prin urmare, utilizatorii ar trebui să ia în considerare cele mai recente rapoarte de evaluare ale IPCC, de îndată ce acestea sunt disponibile.

167.

Se înregistrează progrese în ceea ce privește modelarea la nivel de active prin programul european de cercetare Orizont Europa și în ceea ce privește elaborarea unor proiecții regionale specifice de înaltă rezoluție. După toate probabilitățile, cu cât cererea de scenarii climatice de înaltă rezoluție va fi mai mare, cu atât oferta se va ajusta mai repede. Pentru scenariile de traiectorie reprezentativă a evoluției concentrației (RCP ) RCP 2,6, RCP 4,5 și RCP 8,5 sunt disponibile, la nivel european, modele climatice regionale cu o rezoluție de aproximativ 12,5 * 12,5 km2. Pentru unele țări există și alte date regionalizate, cu o rezoluție de 5 * 5 km2.

168.

Nu, nu este necesar să se utilizeze toate cele 4 traiectorii ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC).

La începutul evaluării este important să se verifice dacă activitatea evaluată prin prisma riscurilor climatice și a vulnerabilității a fost afectată în trecut de anumite pericole (de exemplu, creșterea nivelului mării). Dacă activitatea nu a fost afectată, ar trebui să se utilizeze întotdeauna, în conformitate cu principiul precauției, RCP 8,5 (și anume atenuare redusă). Dacă activitatea a fost afectată, se pot utiliza scenarii din partea inferioară a gamei, cum ar fi RCP 4,5.

Ar trebui să se evalueze separat rezultatele fiecărei analize.

169.

În principiu, modelele IPCC disponibile ar trebui utilizate la o scară edificatoare și proporțională pentru evaluarea impactului potențial rezultat din pericole în cadrul de timp al activității economice (peste 10 ani).

Întreprinderea ar trebui să se asigure că are acces la datele climatice relevante pentru evaluarea riscurilor climatice. În mod normal, aceste date sunt disponibile în CORDEX. Ar trebui să se solicite date climatice regionalizate cu cea mai mare rezoluție posibilă din partea serviciilor meteorologice naționale. Agenția Europeană de Mediu (AEM) furnizează un raport interactiv cu date climatice (bazate pe CMIP5 și EURO-CORDEX) agregate la nivelul regiunilor administrative subnaționale și alocate deja pericolelor climatice. În plus, pentru scenarii individuale se pot extrage date climatice din Exploratorul european de date climatice.

În ceea ce privește alegerea traiectoriei reprezentative a evoluției concentrației (RCP ) care trebuie luată în considerare, în conformitate cu Orientările tehnice referitoare la imunizarea infrastructurii la schimbările climatice în perioada 2021-2027 (61), se poate utiliza RCP 4,5 pentru proiecții climatice până în 2060, deoarece până în anul respectiv diferențele dintre scenarii sunt nesemnificative. Cu toate acestea, pentru anii următori, RCP 4,5 poate începe să subestimeze modificările, în special în cazul în care emisiile de GES se dovedesc a fi mai mari decât cele anticipate. Prin urmare, ar putea fi mai relevant să se utilizeze RCP 6,0 și RCP 8,5 pentru proiecțiile din momentul respectiv până în 2100. În cadrul RCP 8,5, încălzirea este considerată, în general, mai mare decât în scenariile actuale de statu-quo, dar este relevantă din perspectiva gestionării riscurilor, deoarece punctele de basculare nu au putut fi pe deplin luate în considerare în proiecțiile IPCC, deși impactul schimbărilor climatice a fost deja mai pronunțat decât se preconizase.

170.

Obiectivul evaluării robuste a riscurilor climatice și a vulnerabilității este să se identifice riscurile climatice fizice semnificative pentru performanța activității economice. Această evaluare stă apoi la baza identificării măsurilor de adaptare adecvate, care sunt prezentate în cadrul unui plan de adaptare.

În conformitate cu apendicele A la anexa 1 la Actul delegat privind clima, evaluarea riscurilor climatice și a vulnerabilității ar trebui să fie efectuată pe baza unei metodologii de ultimă generație și să țină seama de cele mai recente date disponibile la cea mai înaltă rezoluție. Pentru păstrarea proporționalității, este posibil ca domeniul de aplicare al evaluării, metodele și datele utilizate pentru atingerea acestui obiectiv să varieze. De exemplu, în multe cazuri poate fi suficient să se utilizeze un scenariu pesimist, cum ar fi RCP 8,5, și să nu se ia în considerare toate cele patru scenarii RCP , dacă este improbabil ca luarea în considerare a unor scenarii suplimentare să genereze informații noi relevante pentru evaluarea riscurilor.

De asemenea, evaluarea poate fi efectuată la diferite grade de detaliere, fiind considerată suficientă dacă permite identificarea riscurilor climatice fizice care sunt semnificative pentru activitate. De exemplu, măsura în care pot exista riscuri în lanțul de aprovizionare sau în procesele de producție din amonte și eventuala necesitate ca aceste aspecte să fie luate în considerare în cadrul evaluării pot fi analizate individual pentru fiecare activitate. Factorii decisivi pentru proporționalitatea abordării alese în materie de evaluare pot fi dimensiunea întreprinderii, tipul, amploarea și contextul activității, modelul de afaceri sau poziția în lanțul de aprovizionare. De exemplu, evaluarea riscurilor climatice este mai puțin detaliată în cazul unei activități de înlocuire a ferestrelor unei clădiri de birouri, care este desfășurată în vederea sporirii eficienței energetice, decât în cazul unei activități de construire a unui baraj, care este desfășurată în vederea producerii de hidroenergie.

Frecvența evaluării riscurilor climatice și a vulnerabilității ar trebui, de asemenea, să fie proporțională cu obiectivele evaluării. Un prilej indicat pentru actualizarea evaluării și a planului de adaptare rezultat în urma acesteia este situația în care se aduc modificări care măresc expunerea la riscurile identificate sau care pot să antreneze riscuri noi sau să influențeze semnificativ riscurile deja identificate pentru performanța activității economice, cum ar fi modificările aduse în ceea ce privește:

171.

Pentru îndeplinirea cerințelor aferente principiului DNSH privind adaptarea la schimbările climatice pentru o activitate economică în sensul taxonomiei UE, este esențial să se prezinte un plan coerent de adaptare, dacă au fost identificate riscuri climatice. Măsurile incluse în plan trebuie să fi fost evaluate sistematic din punctul de vedere al capacității lor de reducere a celor mai importante riscuri climatice fizice pentru activitate, precum și prin prisma îndeplinirii cerințelor suplimentare prevăzute în Actul delegat privind clima. Planul de adaptare ar trebui să includă, de asemenea, un calendar pentru punerea în aplicare a măsurilor și o documentație a măsurilor deja puse în aplicare. În cazul activelor noi, măsurile de adaptare trebuie puse în aplicare la data finalizării, iar în cazul activelor existente, în termen de cinci ani de la identificarea riscurilor climatice asociate.

Cele mai importante riscuri climatice fizice trebuie identificate printr-o evaluare robustă, clară și proporțională a riscurilor climatice și a vulnerabilității.

172.

Pentru moment sunt suficiente inventarele existente ale riscurilor de mediu, care cuprind cei mai importanți și mai relevanți parametri climatici.

173.

174.

Nu există o metodă unică de evaluare a riscurilor climatice și a vulnerabilității. O astfel de evaluare poate să se bazeze pe o gamă largă de abordări pentru colectarea de informații, de la abordări bazate pe date și modele (de exemplu, date climatice, modele de impact) la abordări mai aprofundate sau expertize. Există însă o normă ISO (ISO/DIS 14091:Adaptarea la schimbările climatice – Orientări privind vulnerabilitatea, impactul și evaluarea riscurilor) (62), care a fost transpusă, de asemenea, ca standard european și ca standard național în diferite state membre și care conține o serie de instrumente utile pentru tot procesul de pregătire și efectuare a evaluării și de comunicare a rezultatelor acesteia. Mai precis, aceste instrumente conțin îndrumări cu privire, de exemplu, la dezvoltarea lanțurilor de impact, la agregarea indicatorilor și a componentelor de risc sau la evaluarea capacității de adaptare. Mai nou, se află în curs de pregătire și un grant (63) printre ale cărui rezultate preconizate se numără „un instrument operațional, consecvent și mai modern pentru cadrul de evaluare a mai multor riscuri la orice scară și la orice nivel de guvernanță, care să poată fi utilizat de toate regiunile și comunitățile din Europa” .

175.

Cele mai recente proiecții care iau în considerare evoluția cunoștințelor științifice (de exemplu, cu privire la punctele de basculare).

176.

Conform criteriilor generice aferente principiului DNSH pentru prevenirea și controlul poluării în ceea ce privește utilizarea și prezența substanțelor chimice, astfel cum sunt prevăzute în apendicele C la anexa I la Actul delegat, o activitate nu cauzează prejudicii semnificative pentru prevenirea și controlul poluării, dacă nu conduce la fabricarea, introducerea pe piață sau utilizarea a două grupe de substanțe (ca atare, în amestecuri sau într-un articol).

Printre acestea se numără [conform literelor (f) și (g)]:

Este necesar să se stabilească dacă este aplicabil conceptul de „utilizare esențială pentru societate” , și anume dacă activitatea economică conduce la fabricarea, introducerea pe piață sau utilizarea unor substanțe identificate la litera (f) sau (g) (și anume a unor substanțe identificate drept substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită și a unor substanțe care îndeplinesc criteriile pentru a fi considerate substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită). Aceste informații ar trebui obținute prin lanțul de aprovizionare.

În conformitate cu angajamentul asumat în Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, Comisia pregătește un document orizontal pentru definirea criteriilor de utilizare esențială, în scopul de a se asigura că cele mai nocive substanțe chimice sunt permise numai dacă utilizarea lor este necesară pentru sănătate ori siguranță sau este esențială pentru funcționarea societății și dacă nu există alternative acceptabile din punctul de vedere al mediului și al sănătății. Scopul este să se ofere o definiție coerentă a criteriilor în toată legislația UE și să se explice cum trebuie să se verifice dacă utilizările substanțelor chimice sunt esențiale pentru societate. În cadrul pregătirii acestui document orizontal, sunt luate în considerare criteriile de utilizare esențială prevăzute în Protocolul de la Montreal, cu adaptările de rigoare, pentru ca respectivele criterii să poată fi aplicate în tot acquis-ul UE în domeniul substanțelor chimice. Comisia intenționează să finalizeze documentul la începutul anului 2023.

Litera (d) din apendicele C trebuie respectată numai în domeniul de aplicare al Directivei 2011/65/UE (Directiva RoHS). Domeniul de aplicare al Directivei RoHS este stabilit la articolul 2 din directivă, iar din el sunt excluse, de exemplu, instalațiile fixe de mari dimensiuni sau mijloacele de transport pentru persoane și bunuri, cu excepția vehiculelor electrice cu două roți care nu sunt omologate.

177.

Pentru demonstrarea respectării criteriilor aferente principiului DNSH pentru prevenirea și controlul poluării prevăzute în secțiunile 7.1 și 7.2, componentele și materialele de construcție utilizate în construcții care pot intra în contact cu ocupanții ar trebui să îndeplinească două condiții:

178.

De fiecare dată când se face trimitere la apendicele C în ceea ce privește criteriile aferente principiului DNSH pentru prevenirea și controlul poluării, se aplică toate condițiile prevăzute în apendicele C, și anume la literele (a)-(g).

Nu există nicio listă simplificată de substanțe pentru produsele pentru construcții și componentele de construcție. Substanțele menționate la literele (a)-(e) din criteriile aferente principiului DNSH sunt prevăzute însă la articolele relevante ale regulamentelor menționate și/sau în anexele relevante la acestea.

Pentru substanțele menționate la litera (f) se poate consulta lista substanțelor candidate care prezintă motive de îngrijorare deosebită, gestionată de Agenția Europeană pentru Produse Chimice în temeiul articolului 59 alineatul (10) din Regulamentul REACH. Lista substanțelor candidate este disponibilă online la următoarea adresă: Lista substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită candidate pentru autorizare – ECHA (europa.eu).

Substanțele menționate la litera (g) pot fi găsite în mai multe surse, în funcție de alineatul la care sunt prevăzute la articolul 57 din REACH.

În ceea ce privește articolul 57 literele (a)-(c) din REACH: una din surse este inventarul de clasificare și etichetare gestionat de Agenția Europeană pentru Produse Chimice în temeiul articolului 42 din Regulamentul CLP. Inventarul oferă informații despre clasele de pericol ale substanțelor, care pot fi comparate cu criteriile stabilite la articolul 57 literele (a)-(c) din REACH. Inventarul conține substanțe cu clasificări armonizate (evaluate și stabilite de autorități), precum și cu autoclasificări (evaluate și stabilite chiar de industrie). Inventarul de clasificare și etichetare este disponibil online la adresa Inventarul C&E – ECHA de pe site-ul europa.eu.

În ceea ce privește articolul 57 literele (d)-(f) din REACH: categoriile de pericol menționate în acest paragraf nu sunt încă incluse în inventarul C&E. ECHA gestionează liste de substanțe în curs de evaluare de către grupurile sale informale de experți. Listele oferă indicații despre substanțele care ar putea îndeplini criteriile stabilite la articolul 57 literele (d)-(f) din REACH, precum și despre substanțele care nu îndeplinesc probabil criteriile sau care se află în curs de evaluare. Prin consultarea listei de evaluare a persistenței, a bioacumulării și a toxicității (PBT) se poate afla care dintre proprietățile substanțelor pot fi comparate cu criteriile stabilite la articolul 57 literele (d) și (e) din REACH. Inventarul este disponibil online la adresa https://echa.europa.eu/pbt.

Prin consultarea listei de evaluare a perturbatorilor endocrini (PE) se poate afla care dintre proprietățile substanțelor pot fi comparate cu criteriile stabilite la articolul 57 litera (f) din REACH. Inventarul este disponibil online la adresa https://echa.europa.eu/ed-assessment.

Conform angajamentului din Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, Comisia pregătește includerea unor noi clase de pericol (inclusiv PBT-uri, vPvB-uri și PE-uri) în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 privind CLP. După eventuala introducere a claselor de pericol în Regulamentul CLP, se vor include treptat în inventarul C&E informații despre încadrarea în clase de pericol a substanțelor menționate la litera (g) din apendicele C.

179.

Prin criteriul de la litera (g) se urmărește lărgirea listei de posibile substanțe care intră sub incidența apendicelui C. Acest criteriu servește la identificarea de substanțe – ca atare, în amestecuri sau într-un articol – care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 57 din REACH, dar care nu figurează încă pe o listă de substanțe candidate la o eventuală includere în anexa XIV la regulamentul menționat.

Intră în domeniul de aplicare al literei (g) orice substanță care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 din REACH, dar nu a fost încă inclusă în lista substanțelor candidate la o eventuală includere în anexa XIV.

Substanțele menționate la litera (g) pot fi găsite în mai multe surse, în funcție de alineatul la care sunt prevăzute la articolul 57 din REACH.

În ceea ce privește articolul 57 literele (a)-(c) din REACH: una din surse este inventarul de clasificare și etichetare gestionat de Agenția Europeană pentru Produse Chimice în temeiul articolului 42 din Regulamentul CLP. Inventarul oferă informații despre clasele de pericol ale substanțelor, care pot fi comparate cu criteriile stabilite la articolul 57 literele (a)-(c) din REACH. Inventarul conține substanțe cu clasificări armonizate (evaluate și stabilite de autorități), precum și cu autoclasificări (evaluate și stabilite chiar de industrie). Inventarul de clasificare și etichetare este disponibil online la adresa Inventarul C&E – ECHA de pe site-ul europa.eu.

În ceea ce privește articolul 57 literele (d)-(f) din REACH: categoriile de pericol menționate în acest paragraf nu sunt încă incluse în inventarul C&E. ECHA gestionează liste de substanțe în curs de evaluare de către grupurile sale informale de experți. Listele oferă indicații despre substanțele care ar putea îndeplini criteriile stabilite la articolul 57 literele (d)-(f) din REACH, precum și despre substanțele care nu îndeplinesc probabil criteriile sau care se află în curs de evaluare. Prin consultarea listei de evaluare a persistenței, a bioacumulării și a toxicității (PBT) se poate afla care dintre proprietățile substanțelor pot fi comparate cu criteriile stabilite la articolul 57 literele (d) și (e) din REACH. Inventarul este disponibil online la adresa https://echa.europa.eu/pbt.

Prin consultarea listei de evaluare a perturbatorilor endocrini (PE) se poate afla care dintre proprietățile substanțelor pot fi comparate cu criteriile stabilite la articolul 57 litera (f) din REACH. Inventarul este disponibil online la adresa https://echa.europa.eu/ed-assessment.

Conform angajamentului din Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, Comisia pregătește includerea unor noi clase de pericol (inclusiv PBT-uri, vPvB-uri și PE-uri) în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 privind CLP. După eventuala introducere a claselor de pericol în Regulamentul CLP, se vor include treptat în inventarul C&E informații despre încadrarea în clase de pericol a substanțelor menționate la litera (g) din apendicele C.

180.

Da, procesul de fabricație trebuie să respecte criteriilor stabilite în apendicele C.

Substanțele menționate la litera (g) pot fi găsite în mai multe surse, în funcție de alineatul la care sunt prevăzute la articolul 57 din REACH.

În ceea ce privește articolul 57 literele (a)-(c) din REACH: una din surse este inventarul de clasificare și etichetare gestionat de Agenția Europeană pentru Produse Chimice în temeiul articolului 42 din Regulamentul CLP. Inventarul oferă informații despre clasele de pericol ale substanțelor, care pot fi comparate cu criteriile stabilite la articolul 57 literele (a)-(c) din REACH. Inventarul conține substanțe cu clasificări armonizate (evaluate și stabilite de autorități), precum și cu autoclasificări (evaluate și stabilite chiar de industrie). Inventarul de clasificare și etichetare este disponibil online la adresa Inventarul C&E – ECHA de pe site-ul europa.eu.

În ceea ce privește articolul 57 literele (d)-(f) din REACH: categoriile de pericol menționate în acest paragraf nu sunt încă incluse în inventarul C&E. ECHA gestionează liste de substanțe în curs de evaluare de către grupurile sale informale de experți. Listele oferă indicații despre substanțele care ar putea îndeplini criteriile stabilite la articolul 57 literele (d)-(f) din REACH, precum și despre substanțele care nu îndeplinesc probabil criteriile sau care se află în curs de evaluare. Prin consultarea listei de evaluare a persistenței, a bioacumulării și a toxicității (PBT) se poate afla care dintre proprietățile substanțelor pot fi comparate cu criteriile stabilite la articolul 57 literele (d) și (e) din REACH. Inventarul este disponibil online la adresa https://echa.europa.eu/pbt.

Prin consultarea listei de evaluare a perturbatorilor endocrini (PE) se poate afla care dintre proprietățile substanțelor pot fi comparate cu criteriile stabilite la articolul 57 litera (f) din REACH. Inventarul este disponibil online la adresa https://echa.europa.eu/ed-assessment.

Conform angajamentului din Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, Comisia pregătește includerea unor noi clase de pericol (inclusiv PBT-uri, vPvB-uri și PE-uri) în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 privind CLP. După eventuala introducere a claselor de pericol în Regulamentul CLP, se vor include treptat în inventarul C&E informații despre încadrarea în clase de pericol a substanțelor menționate la litera (g) din apendicele C.

181.

Conform criteriilor generice aferente principiului DNSH pentru prevenirea și controlul poluării în ceea ce privește utilizarea și prezența substanțelor chimice, astfel cum sunt prevăzute în apendicele C la anexa I la Actul delegat, o activitate nu cauzează prejudicii semnificative pentru prevenirea și controlul poluării, dacă nu conduce la fabricarea, introducerea pe piață sau utilizarea anumitor substanțe (ca atare, în amestecuri sau într-un articol).

Informațiile referitoare la fabricarea, introducerea pe piață sau utilizarea substanțelor ar trebui obținute din lanțul de aprovizionare, printr-o cerere adresată unui furnizor direct.

Dovada faptului că fabricarea, introducerea pe piață sau utilizarea substanțelor are loc în conformitate cu apendicele C poate fi obținută prin solicitarea acestor informații de la furnizori.

182.

În conformitate cu dreptul UE, EIM nu este obligatoriu pentru toate activitățile. Pentru ca o activitate economică să se alinieze la un criteriu aferent principiului DNSH care presupune respectarea apendicelui D, pentru activitatea respectivă trebuie să fie îndeplinite două condiții următoare:

Prin urmare, EIM nu este necesar în toate cazurile. Cerința prevăzută în cadrul criteriilor este să se parcurgă un proces în urma căruia să se stabilească dacă este nevoie de un EIM: „A fost finalizată o evaluare a impactului asupra mediului sau s-a parcurs etapa de încadrare […] în conformitate cu Directiva 2011/92/UE[…].” Dacă în urma etapei de încadrare s-a concluzionat că nu este necesar un EIM, se consideră că această parte a cerinței a fost îndeplinită.

Abordarea situațiilor din afara UE este explicată în nota de subsol 2 din apendicele D: „În cazul activităților din țările terțe, în conformitate cu legislația națională aplicabilă sau cu standardele internaționale echivalente care impun obligația de a finaliza o evaluare a impactului sau de a parcurge etapa de încadrare, de exemplu, Standardul de performanță nr. 1 al Corporației Financiare Internaționale (IFC): evaluarea și gestionarea riscurilor sociale și de mediu.”

183.

Procedura formală de efectuare a unei evaluări a impactului asupra mediului (EIM) este prevăzută în Directiva 2011/92/CE. În practică, procedura EIM-ului poate fi rezumată după cum urmează:

184.

Dispoziția se aplică în cazul activităților care se desfășoară în astfel de zone sau al activităților care pot să aibă un impact semnificativ asupra unor astfel de zone (de unde și „sau în apropierea acestora” ). Nu s-a considerat fezabil să se definească o rază în kilometri pentru „sau în apropierea acestora” , deoarece noțiunea de apropiere variază de la un sit la altul (de exemplu, un baraj amplasat pe un râu la câțiva kilometri în aval de o zonă Natura 2000 ar putea afecta migrarea în amonte a speciilor de pești protejate, cum ar fi somonul, din zona respectivă). Cu alte cuvinte, trebuie să se efectueze o evaluare corespunzătoare, înainte de aprobarea oricărei amenajări, pentru a se stabili dacă există probabilitatea ca din amenajarea realizată în interiorul sau în exteriorul unui sit să rezulte un risc semnificativ pentru o astfel de zonă sau sit (și anume un risc care ar stânjeni obiectivele de conservare a sitului). Abordarea de urmat în UE este prevăzută în Directiva Păsări (2009/147/CE) și Directiva Habitate (92/43/CEE). Abordarea de urmat în țările din afara UE este explicată în nota de subsol 3 din apendicele D.

185.

Da, respectarea la nivelul întreprinderii este suficientă în cazurile în care există suficiente informații la nivelul întreprinderii pentru a se putea stabili dacă alinierea este realizată la nivel de activitate.

186.

Pentru fiecare sit desemnat în temeiul Directivei Habitate (imediat după ce este desemnat ca „arie specială de conservare”) și al Directivei Păsări („arie de protecție specială”) trebuie stabilite obiective de conservare specifice sitului (64).

Orice evaluare corespunzătoare prevăzută la articolul 6 alineatul (3) din Directiva Habitate ar trebui efectuată prin prisma acestor obiective (65).

Dacă pentru un proiect trebuie efectuată o evaluare corespunzătoare, deoarece există probabilitatea ca proiectul să aibă un impact semnificativ asupra unui sit (arie specială de conservare sau arie de protecție specială) pentru care nu s-au stabilit încă obiective de conservare (deși a expirat termenul de 6 ani pentru desemnarea ca arie specială de conservare), evaluarea corespunzătoare ar trebui să fie efectuată numai după stabilirea obiectivelor de conservare. Dacă un proiect necesită o astfel de evaluare și pentru situl în cauză nu au fost stabilite obiective de conservare specifice, se consideră că proiectul respectiv nu respectă criteriile aferente principiului DNSH privind biodiversitatea.

187.

Dacă un proiect întreprins într-un sit Natura 2000 are efecte negative asupra sitului respectiv, trebuie puse în aplicare măsuri de compensare [articolul 6 alineatul (4) din Directiva Habitate]. Astfel de proiecte nu îndeplinesc criteriile aferente principiului DNSH privind biodiversitatea și, prin urmare, nu sunt aliniate la taxonomie.