Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2023/C 286/01)

Ultima publicație

JO C 278, 7.8.2023

Publicații anterioare

JO C 271, 31.7.2023

JO C 261, 24.7.2023

JO C 252, 17.7.2023

JO C 235, 3.7.2023

JO C 223, 26.6.2023

JO C 216, 19.6.2023

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Criterii pe baza cărora cauzele sunt atribuite camerelor

(2023/C 286/02)

Cu ocazia Conferinței plenare din 12 iulie 2022, Tribunalul a stabilit, în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul de procedură, criteriile pe baza cărora cauzele sunt atribuite camerelor.

Aceste criterii sunt următoarele:

1.	Cauzele se atribuie, cât mai curând cu putință după depunerea cererii introductive și fără a aduce atingere unei aplicări ulterioare a articolului 28 din Regulamentul de procedură, camerelor compuse din trei judecători.

2.

Cauzele de funcție publică, și anume cauzele care își au originea în raportul de muncă dintre Uniunea Europeană și personalul său, se repartizează între cele patru camere anume desemnate în acest scop în decizia de repartizare a judecătorilor pe camere, potrivit unui sistem de rotație în funcție de ordinea înregistrării cauzelor la grefă.

3.

Cauzele referitoare la drepturile de proprietate intelectuală prevăzute de titlul IV din Regulamentul de procedură se repartizează între cele șase camere anume desemnate în acest scop în decizia de repartizare a judecătorilor pe camere, potrivit unui sistem de rotație în funcție de ordinea înregistrării cauzelor la grefă.

4.

Celelalte cauze, altele decât cele prevăzute la punctele 2 și 3, se repartizează pe camere în conformitate cu două sisteme de rotație distincte stabilite în funcție de ordinea înregistrării cauzelor la grefă: — pentru cauzele care privesc punerea în aplicare a regulilor de concurență aplicabile întreprinderilor, a regulilor privind ajutoarele de stat, a regulilor privind măsurile de protecție comercială, a regulilor referitoare la subvențiile străine care denaturează piața internă, precum și a regulilor referitoare la piețele și la serviciile digitale; — pentru toate celelalte cauze.

5.	Președintele Tribunalului va putea deroga de la sistemele de rotație prevăzute la punctele 2, 3 și 4 pentru a ține seama de conexitatea anumitor cauze sau pentru a asigura o repartizare echilibrată a volumului de muncă.

6.	Criteriile pe baza cărora cauzele sunt atribuite camerelor, redate mai sus, sunt stabilite pentru perioada cuprinsă între 12 iulie 2023 și 31 august 2025.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 29 iunie 2023 – Comisia Europeană/Irlanda

(Cauza C-444/21) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Mediu - Directiva 92/43/CEE - Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică - Arii speciale de conservare - Regiunea biogeografică atlantică - Articolul 4 alineatul (4) și articolul 6 alineatul (1) - Nedesemnarea unor arii speciale de conservare și nestabilirea obiectivelor de conservare - Lipsa ori insuficiența măsurilor de conservare)

(2023/C 286/03)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Hermes și M. Noll-Ehlers, agenți)

Pârâtă: Irlanda (reprezentanți: M. Browne, A. Joyce, M. Lane și J. Quaney, agenți, asistați de E. Barrington, SC, A. Carroll, BL, și M. Gray, SC)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Republica Federală Germania (reprezentanţi: J. Möller și A. Hoesch, agenți)

Dispozitivul

1)

Prin faptul că nu a desemnat ca arii speciale de conservare cât mai curând posibil, în termen de maximum șase ani, 217 dintre cele 423 de situri de importanță comunitară care au fost incluse în lista stabilită prin Decizia 2004/813/CE a Comisiei din 7 decembrie 2004 de adoptare, în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului, a listei siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică atlantică, actualizată prin Decizia 2008/23/CE a Comisiei din 12 noiembrie 2007 de adoptare, în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului, a primei liste actualizate a siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică atlantică și prin Decizia 2009/96/CE a Comisiei din 12 decembrie 2008 de adoptare, în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului, a unei a doua liste actualizate a siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică atlantică, Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/17/UE a Consiliului din 13 mai 2013.

2)

Prin faptul că nu a definit obiective detaliate de conservare specifice fiecărui sit pentru 140 dintre cele 423 de situri de importanță comunitară menționate la punctul 1 din dispozitiv, Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Directiva 92/43, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/17.

3)

Prin faptul că a omis să adopte măsurile de conservare necesare în conformitate cu necesitățile ecologice ale tipurilor de habitate naturale menționate în anexa I și ale speciilor menționate în anexa II la Directiva 92/43, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/17, prezente în cele 423 de situri de importanță comunitară menționate la punctul 1 din dispozitiv, Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 92/43, cu modificările ulterioare.

4)	Respinge în rest acțiunea.

5)	Irlanda suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană.

6)	Republica Federală Germania suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 382, 20.9.2021.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 29 iunie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – Verband Sozialer Wettbewerb eV/famila-Handelsmarkt Kiel GmbH & Co. KG

[Cauza C-543/21 (1), Verband Sozialer Wettbewerb (Recipiente pentru care se percepe o garanție)]

(Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Indicarea prețurilor produselor - Directiva 98/6/CE - Articolul 2 litera (a) - Noțiunea de „preț de vânzare” - Produse vândute în recipiente pentru care se percepe o garanție - Reglementare națională care impune ca valoarea garanției să fie indicată separat față de prețul de vânzare)

(2023/C 286/04)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă-reclamantă: Verband Sozialer Wettbewerb eV

Intimată-pârâtă: famila-Handelsmarkt Kiel GmbH & Co. KG

Dispozitivul

Articolul 2 litera (a) din Directiva 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind protecția consumatorului prin indicarea prețurilor produselor oferite consumatorilor

trebuie interpretat în sensul că

noțiunea de „preț de vânzare”, prevăzută la această dispoziție, nu include valoarea garanției pe care consumatorul este ținut să o achite la cumpărarea unor produse ambalate în recipiente pentru care se percepe o garanție.

---

(1)  JO C 490, 6.12.2021.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 29 iunie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court – Irlanda) – X/International Protection Appeals Tribunal, Minister for Justice and Equality, Ireland, Attorney General

[Cauza C-756/21 (1), International Protection Appeals Tribunal și alții (Atentat în Pakistan)]

(Trimitere preliminară - Politica comună în materie de azil și de protecție subsidiară - Directiva 2004/83/CE - Standarde minime referitoare la condițiile de acordare a statutului de refugiat sau a statutului conferit prin protecție subsidiară - Articolul 4 alineatul (1) a doua teză - Cooperarea statului membru cu solicitantul pentru evaluarea elementelor relevante ale cererii sale - Domeniu de aplicare - Credibilitatea generală a unui solicitant - Articolul 4 alineatul (5) litera (e) - Criterii de evaluare - Proceduri comune de acordare a protecției internaționale - Directiva 2005/85/CE - Examinare corespunzătoare - Articolul 8 alineatele (2) și (3) - Control jurisdicțional - Articolul 39 - Întindere - Autonomie procedurală a statelor membre - Principiul efectivității - Termen rezonabil pentru luarea unei decizii - Articolul 23 alineatul (2) și articolul 39 alineatul (4) - Consecințele unei eventuale nerespectări)

(2023/C 286/05)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court (Irlanda)

Părțile din procedura principală

Reclamant: X

Pârâți: International Protection Appeals Tribunal, Minister for Justice and Equality, Ireland, Attorney General

Dispozitivul

1)

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate trebuie interpretat în sensul că: — obligația de cooperare prevăzută la această dispoziție impune autorității decizionale să obțină, pe de o parte, informații precise și actualizate referitoare la toate faptele pertinente privind situația generală existentă în țara de origine a unui solicitant de azil și de protecție internațională, precum și, pe de altă parte, o expertiză medico-legală privind sănătatea mintală a acestuia, atunci când există indicii privind probleme de sănătate mintală care pot rezulta dintr-un eveniment traumatizant survenit în această țară de origine, iar recurgerea la o astfel de expertiză se dovedește necesară sau relevantă pentru aprecierea nevoilor reale de protecție internațională ale solicitantului respectiv, cu condiția ca modalitățile de recurgere la o atare expertiză să fie conforme în special cu drepturile fundamentale garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; — constatarea, în cadrul exercitării unui al doilea grad de control jurisdicțional prevăzut de dreptul național, a unei încălcări a obligației de cooperare prevăzute la această dispoziție nu trebuie în mod necesar să atragă, în sine, anularea deciziei de respingere a căii de atac exercitate împotriva unei decizii de respingere a unei cereri de protecție internațională, din moment ce solicitantului de protecție internațională i se poate impune să demonstreze că decizia de respingere a căii de atac ar fi putut fi diferită în lipsa unei asemenea încălcări.

2)

Dreptul Uniunii, în special articolul 23 alineatul (2) și articolul 39 alineatul (4) din Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat, trebuie interpretat în sensul că: — termenele care s-au scurs între, pe de o parte, depunerea cererii de azil și, pe de altă parte, adoptarea deciziilor autorității decizionale și instanței de prim grad de jurisdicție competente nu pot fi justificate prin modificări legislative naționale intervenite în cursul acestor termene și — caracterul nerezonabil al unuia sau al altuia dintre termenele menționate nu poate justifica, în sine și în lipsa oricărui indiciu potrivit căruia durata excesivă a procedurii administrative sau jurisdicționale ar fi avut o incidență asupra soluționării litigiului, anularea deciziei instanței de prim grad competente.

3)

Articolul 4 alineatul (5) litera (e) din Directiva 2004/83 trebuie interpretat în sensul că o declarație mincinoasă care figurează în cererea inițială de protecție internațională, care a făcut obiectul unei explicații și al unei retractări din partea solicitantului de azil de îndată ce s-a prezentat ocazia, nu este de natură să împiedice, în sine, stabilirea credibilității generale a acestuia, în sensul dispoziției menționate.

---

(1)  JO C 472, 12.12.2022.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 29 iunie 2023 – TUIfly GmbH/Comisia Europeană

(Cauza C-763/21 P) (1)

(Recurs - Ajutoare de stat - Măsuri puse în aplicare de Republica Austria în favoarea aeroportului Klagenfurt, a Ryanair și a altor companii aeriene care utilizează acest aeroport - Decizie prin care măsurile de ajutor sunt declarate parțial incompatibile cu piața internă - Articolul 107 alineatul (1) TFUE - Investitor privat în economia de piață - Analiză ex ante a rentabilității marginale - Rentabilitate pe termen lung a aeroportului - Aplicabilitate - Articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE - Ajutoare destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice - Criteriu de evaluare pertinent pentru aprecierea compatibilității cu piața internă - Rentabilitatea noilor legături aeriene)

(2023/C 286/06)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: TUIfly GmbH (reprezentanți: L. Giesberts, D și J. Westarp, Rechtsanwälte)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Blanck, A. Bouchagiar și J. Ringborg, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă TUIfly GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 73, 14.2.2022.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 29 iunie 2023 [cereri de decizie preliminară formulate de Hessischer Verwaltungsgerichtshof (C-829/21) și de Verwaltungsgericht Darmstadt (C-129/22) – Germania] – TE, RU, reprezentată legal de TE (C-829/21), EF (C-129/22)/Stadt Frankfurt am Main (C-829/21), Stadt Offenbach am Main (C-129/22)

[Cauzele conexate C-829/21 și C-129/22 (1), Stadt Frankfurt am Main (Reînnoirea unui permis de ședere în al doilea stat membru) și alții]

(Trimitere preliminară - Politica privind imigrarea - Statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung - Directiva 2003/109/CE - Articolul 9 alineatul (4) al doilea paragraf, articolul 14 alineatul (1), articolul 15 alineatul (4) al doilea paragraf, articolul 19 alineatul (2) și articolul 22 - Dreptul resortisanților țărilor terțe la statutul de rezident pe termen lung într-un stat membru - Acordarea de către primul stat membru a unui „permis de ședere de rezident pe termen lung – UE” pe durată nelimitată - Resortisant al unei țări terțe absent de pe teritoriul primului stat membru timp de mai mult de șase ani - Pierdere consecutivă a dreptului la statutul de rezident pe termen lung - Cerere de reînnoire a unui permis de ședere eliberat de al doilea stat membru în temeiul dispozițiilor capitolului III din Directiva 2003/109/CE - Respingerea cererii de către al doilea stat membru ca urmare a pierderii acestui drept - Condiții)

(2023/C 286/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Hessischer Verwaltungsgerichtshof, Verwaltungsgericht Darmstadt

Părțile din procedura principală

Reclamanți: TE, RU, reprezentată legal de TE (C-829/21), EF (C-129/22)

Pârâți: Stadt Frankfurt am Main (C-829/21), Stadt Offenbach am Main (C-129/22)

Dispozitivul

1)

Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2011/51/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2011, și în special articolul 22 alineatul (1) litera (b) din aceasta trebuie interpretate în sensul că un stat membru poate refuza reînnoirea unui permis de ședere pe care l-a acordat resortisantului unei țări terțe în temeiul dispozițiilor capitolului III din această directivă pentru motivul, prevăzut la articolul 9 alineatul (4) al doilea paragraf din directiva menționată, că, întrucât a fost absent de pe teritoriul statului membru care i-a acordat statutul de rezident pe termen lung pentru o perioadă mai mare de șase ani, iar acest din urmă stat membru nu a făcut uz de posibilitatea prevăzută la articolul 9 alineatul (4) al treilea paragraf din aceeași directivă, astfel cum a fost modificată, resortisantul respectiv a pierdut dreptul la acest statut în același stat membru, cu condiția ca termenul de șase ani să fi fost expirat cel târziu la data depunerii cererii de reînnoire a permisului menționat și ca acest resortisant să fi fost invitat în prealabil să facă dovada unor eventuale prezențe pe teritoriul respectiv în cursul acestui termen.

2)

Articolul 9 alineatul (4) al doilea paragraf și articolul 22 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2003/109, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2011/51, trebuie interpretate în sensul că transpune în mod corespunzător aceste dispoziții în dreptul național al doilea stat membru care le pune în aplicare prin intermediul a două dispoziții distincte atunci când prima dispoziție reia motivul care determină pierderea dreptului la statutul de rezident pe termen lung prevăzut la articolul 9 alineatul (4) al doilea paragraf din această directivă, iar a doua dispoziție prevede că un permis de ședere în temeiul dispozițiilor capitolului III din directiva menționată, astfel cum a fost modificată, trebuie revocat dacă resortisantul țării terțe în cauză și-a pierdut dreptul la statutul de rezident pe termen lung în statul membru care l-a eliberat, fără ca această dispoziție să conțină o trimitere concretă la unul dintre motivele de pierdere a dreptului menționat prevăzute la articolul 9 din aceeași directivă, astfel cum a fost modificată.

3)

Articolul 15 alineatul (4) al doilea paragraf din Directiva 2003/109, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2011/51, trebuie interpretat în sensul că statul membru în care resortisantul unei țări terțe a solicitat acordarea unui permis de ședere în temeiul dispozițiilor capitolului III din această directivă, astfel cum a fost modificată, sau reînnoirea unui astfel de permis nu poate respinge această cerere pentru motivul că resortisantul respectiv nu a anexat la cererea sa acte justificative care să dovedească faptul că dispune de o locuință adecvată, din moment ce acest stat membru nu a pus în aplicare dispoziția respectivă.

---

(1)  JO C 138, 28.3.2022,

JO C 237, 20.6.2022.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 29 iunie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – Dyrektor Krajowej Informacji Skarbowej/C. sp. z o.o., în lichidare

[Cauza C-108/22 (1), Dyrektor Krajowej Informacji Skarbowej (TVA – Agregator de servicii hoteliere)]

(Trimitere preliminară - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Regimul special pentru agențiile de turism - Domeniu de aplicare - Agregator de servicii de cazare care cumpără asemenea servicii în numele său și le revinde altor profesioniști, fără prestații suplimentare)

(2023/C 286/08)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Intimat: Dyrektor Krajowej Informacji Skarbowej

Recurentă: C. sp. z o.o., în lichidare

Dispozitivul

Articolul 306 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

trebuie interpretat în sensul că

prestația unei persoane impozabile, care constă în cumpărarea de servicii de cazare de la alte persoane impozabile și revânzarea acestora către alți operatori economici, se încadrează în regimul special al taxei pe valoarea adăugată aplicabil agențiilor de turism, chiar dacă aceste servicii nu sunt însoțite de servicii suplimentare.

---

(1)  JO C 284, 25.7.2022.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 29 iunie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal da Relação de Lisboa – Portugalia) – Super Bock Bebidas SA, AN, BQ/Autoridade da Concorrência

(Cauza C-211/22 (1), Super Bock Bebidas)

(Trimitere preliminară - Concurență - Înțelegeri - Articolul 101 TFUE - Acorduri verticale - Prețuri minime de revânzare stabilite de un furnizor distribuitorilor săi - Noțiunea de „restrângere a concurenței prin obiect” - Noțiunea de „acord” - Dovedirea concordanței de voințe între furnizor și distribuitorii săi - Practică ce acoperă cvasitotalitatea teritoriului unui stat membru - Afectarea comerțului dintre statele membre - Regulamentul (CE) nr. 2790/1999 și Regulamentul (UE) nr. 330/2010 - Restricție gravă)

(2023/C 286/09)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal da Relação de Lisboa

Părțile din procedura principală

Reclamante: Super Bock Bebidas SA, AN, BQ

Pârâtă: Autoridade da Concorrência

Dispozitivul

1)

Articolul 101 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că constatarea că un acord vertical de stabilire a unor prețuri minime de revânzare implică o „restrângere a concurenței prin obiect” nu poate fi efectuată decât după ce s-a stabilit că acest acord prezintă un grad suficient de nocivitate pentru concurență, ținând seama de conținutul dispozițiilor sale, de obiectivele pe care urmărește să le atingă, precum și de ansamblul elementelor care caracterizează contextul economic și juridic în care acesta se înscrie.

2)

Articolul 101 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că există un „acord”, în sensul acestui articol, atunci când un furnizor impune distribuitorilor săi prețuri minime de revânzare a produselor pe care le comercializează, în măsura în care impunerea acestor prețuri de către furnizor și respectarea lor de către distribuitori reflectă expresia voinței concordante a acestor părți. Această voință concordantă poate rezulta atât din clauzele contractului de distribuție în cauză, atunci când conține o invitație explicită de a se respecta prețuri minime de revânzare sau, cel puțin, permite furnizorului să impună asemenea prețuri, cât și din comportamentul părților și în special din existența eventuală a unei achiesări explicite sau tacite din partea distribuitorilor la o invitație de respectare a unor prețuri minime de revânzare.

3)

Articolul 101 TFUE coroborat cu principiul efectivității trebuie interpretat în sensul că existența unui „acord”, în sensul acestui articol, între un furnizor și distribuitorii săi poate fi dovedită nu numai prin intermediul unor probe directe, ci și prin indicii obiective și concordante din care se poate deduce existența unui asemenea acord.

4)

Articolul 101 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că împrejurarea că un acord vertical de stabilire a unor prețuri minime de revânzare se extinde la cvasitotalitatea, însă nu la integralitatea, teritoriului unui stat membru nu împiedică posibilitatea ca acest acord să afecteze comerțul dintre statele membre.

---

(1)  JO C 266, 11.7.2022.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 29 iunie 2023 – Comisia Europeană/Republica Portugheză

(Cauza C-220/22) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Mediu - Directiva 2008/50/CE - Calitatea aerului înconjurător - Depășire sistematică și persistentă a valorii-limită anuale pentru dioxidul de azot (NO2) - Măsuri potrivite - Perioadă de depășire cât mai scurtă cu putință)

(2023/C 286/10)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: I. Melo Sampaio și M. Noll-Ehlers, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză (reprezentanți: H. Almeida, P. Barros da Costa și J. Reis Silva, agenți)

Dispozitivul

1)

Republica Portugheză: — prin faptul că a depășit, în mod sistematic și persistent, valoarea-limită anuală stabilită pentru dioxidul de azot (NO2), de la 1 ianuarie 2010 până în anul 2020 inclusiv, în zonele Lisboa Norte (PT-3001), Porto Litoral (PT-1004) și Entre Douro e Minho (PT-1009), nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 13 alineatul (1) din Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa coroborat cu secțiunea B din anexa XI la această directivă; — în ceea ce privește toate aceste zone, nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 23 alineatul (1) din Directiva 2008/50, interpretat în mod individual și coroborat cu secțiunea A din anexa XV la această directivă, și în special obligația care îi revine în temeiul articolului 23 alineatul (1) al doilea paragraf din aceasta de a lua măsurile potrivite astfel încât perioada de depășire să fie cât mai scurtă cu putință.

2)	Obligă Republica Portugheză la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 257, 4.7.2022.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 29 iunie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour d'appel de Liège – Belgia) – Cabot Plastics Belgium SA/État belge

(Cauza C-232/22 (1), Cabot Plastics Belgium)

(Trimitere preliminară - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 44 - Locul de prestare a serviciilor - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 - Articolul 11 alineatul (1) - Prestare de servicii - Loc de impozitare - Noțiunea de „sediu comercial fix” - Structură adecvată ca resurse umane și tehnice - Aptitudine de a primi și de a utiliza serviciile pentru necesitățile proprii ale sediului comercial fix - Prestări de servicii de fabricație în regim de subcontractare și prestații accesorii - Angajament contractual exclusiv între o societate prestatoare dintr-un stat membru și societatea destinatară stabilită într-un stat terț - Societăți independente din punct de vedere juridic)

(2023/C 286/11)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Liège

Părțile din procedura principală

Apelantă: Cabot Plastics Belgium SA

Pârât: État belge

Dispozitivul

Articolul 44 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/8/CE a Consiliului din 12 februarie 2008, și articolul 11 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 al Consiliului din 15 martie 2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112

trebuie interpretate în sensul că

o persoană impozabilă beneficiară a serviciilor, al cărei sediu al activității economice este stabilit în afara Uniunii Europene, nu dispune de un sediu comercial fix în statul membru în care este stabilit prestatorul de servicii în cauză, distinct din punct de vedere juridic de acest beneficiar, atunci când ea nu dispune în acel loc de o structură adecvată ca resurse umane și tehnice care pot constitui acest sediu comercial fix, chiar și atunci când persoana impozabilă prestatoare de servicii realizează în beneficiul persoanei impozabile beneficiare, în executarea unui angajament contractual exclusiv, prestații de fabricație în regim de subcontractare, precum și o serie de prestații accesorii sau suplimentare, care contribuie la activitatea economică a persoanei impozabile beneficiare în acest stat membru.

---

(1)  JO C 276, 18.7.2022.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 29 iunie 2023 – Airoldi Metalli SpA/Comisia Europeană

(Cauza C-467/22 P) (1)

(Recurs - Dumping - Importuri de produse extrudate din aluminiu provenind din Republica Populară China - Taxă antidumping definitivă - Acțiune în anulare - Calitate procesuală activă - Articolul 263 al patrulea paragraf TFUE - Condiție potrivit căreia reclamantul trebuie să fie vizat în mod individual - Act normativ care nu presupune măsuri de executare)

(2023/C 286/12)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Airoldi Metalli SpA (reprezentanți: M. Campa, M. Pirovano, D. Rovetta, V. Villante, avvocati, şi P. Gjørtler, advokat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Luengo şi P. Němečková, agenţi)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Airoldi Metalli SpA să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 326, 29.8.2022.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 29 iunie 2023 (cereri de decizie preliminară formulate de Conseil d'État – Franța) – Association interprofessionnelle des fruits et légumes frais (Interfel)/Ministre de l’Agriculture et de la Souveraineté alimentaire

(Cauzele conexate C-501/22-C-504/22 (1), Interfel și alții)

(Trimitere preliminară - Agricultură și pescuit - Organizarea comună a piețelor - Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 - Articolul 164 alineatele (1) și (4) - Norme privind comercializarea - Extinderea unui acord interprofesional - Acord care prevede norme mai stricte decât reglementarea Uniunii Europene)

(2023/C 286/13)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Association interprofessionnelle des fruits et légumes frais (Interfel)

Pârât: Ministre de l’Agriculture et de la Souveraineté alimentaire

Dispozitivul

1)

Articolul 164 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului trebuie interpretat în sensul că acest articol se aplică pentru stabilirea prin acord, prin decizie sau prin practică concertată adoptate în cadrul unei organizații de producători recunoscute, al unei asociații de organizații de producători recunoscute sau al unei organizații interprofesionale recunoscute a datelor de recoltare sau a datelor de comercializare a unui produs agricol.

2)

Articolul 164 alineatele (1) și (4) din Regulamentul nr. 1308/2013 trebuie interpretat în sensul că, la cererea unei organizații de producători recunoscute, a unei asociații de organizații de producători recunoscute sau a unei organizații interprofesionale recunoscute, care își desfășoară activitatea într-o anumită zonă economică sau în anumite zone economice ale unui stat membru și care este considerată reprezentativă pentru producția ori comercializarea sau procesarea unui anumit produs, un stat membru poate să confere caracter obligatoriu unora dintre acordurile, deciziile sau practicile concertate convenite în cadrul acestei organizații de producători, al acestei asociații de organizații de producători sau al acestei organizații interprofesionale, pentru alți operatori care își desfășoară activitatea în zonele economice în cauză și care nu fac parte din respectiva organizație de producători, din respectiva asociație de organizații de producători sau din respectiva organizație interprofesională, atunci când normele prevăzute de aceste acorduri, de aceste decizii sau de aceste practici concertate, care privesc unul sau mai multe dintre scopurile enumerate la acest articol alineatul (4) literele (a) și (c)-(n), sunt mai stricte decât cele prevăzute de reglementarea Uniunii Europene sau de standardele adoptate de Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU).

---

(1)  JO C 424, 7.11.2022.

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 18 aprilie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – România) – Vantage Logistics SRL/Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, Auto Help Alba SRL, Banca Transilvania SA, BRD – Groupe Société Générale SA, SC Croma SRL, SC Polaris M.Holding, SC Elit România Piese Auto Originale SRL

(Cauza C-200/22 (1), Vantage Logistics)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții - Cooperarea judiciară în materie civilă - Proceduri de insolvență - Plan de restructurare - Directiva (UE) 2019/1023 - Aplicabilitatea ratione temporis și ratione materiae - Articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Necompetență vădită a Curții)

(2023/C 286/14)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Alba Iulia

Părțile din procedura principală

Apelantă: Vantage Logistics SRL

Celelalte părți din procedură: Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, Auto Help Alba SRL, Banca Transilvania SA, BRD – Groupe Société Générale SA, SC Croma SRL, SC Polaris M.Holding, SC Elit România Piese Auto Originale SRL

cu participarea: SC Nedo Auto Service SRL, CH Insolvency IPURL, în calitate de lichidator judiciar de al SC Nedo Auto Service SRL

Dispozitivul

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este vădit necompetentă să răspundă la întrebarea adresată cu titlu preliminar de Curtea de Apel Alba Iulia (România) prin decizia din 22 februarie 2022.

---

(1)  JO C 222, 7.6.2022.

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 17 aprilie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Commissione tributaria regionale per il Friuli Venezia Giulia – Italia) – Ferriere Nord SpA, SIAT – Società Italiana Acciai Trafilati SpA, Acciaierie di Verona SpA/Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato (AGCM), Agenzia delle entrate – Riscossione

(Cauza C-560/22 (1), Ferriere Nord și alții)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții - Autorități naționale de concurență - Impunerea unei contribuții destinate finanțării lor - Lipsa unei legături cu dreptul Uniunii - Necompetență vădită a Curții - Lipsa unor precizări suficiente - Inadmisibilitate vădită)

(2023/C 286/15)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria regionale per il Friuli Venezia Giulia

Părțile din procedura principală

Reclamante: Ferriere Nord SpA, SIAT – Società Italiana Acciai Trafilati SpA, Acciaierie di Verona SpA

Pârâte: Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato (AGCM), Agenzia delle entrate – Riscossione

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Commissione tributaria regionale per il Friuli Venezia Giulia (Comisia Fiscală Regională din Friuli Venezia Giulia, Italia), prin decizia din 30 iunie 2022, este vădit inadmisibilă.

---

(1)  JO C 441, 21.11.2022.

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 26 aprilie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Förvaltningsrätten i Göteborg – Suedia) – A.L./Migrationsverket

(Cauza C-629/22 (1), Migrationsverket)

(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Politica privind imigrarea - Directiva 2008/115/CE - Standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală - Articolul 6 alineatul (2) - Decizie de returnare însoțită de o interdicție de intrare pentru o perioadă de trei ani - Resortisant al unei țări terțe, titular al unui permis de ședere eliberat în mod valabil de un alt stat membru - Omisiunea autorității de poliție naționale de a permite acestui resortisant să se întoarcă pe teritoriul acestui alt stat membru înainte de adoptarea acestei decizii de returnare în privința lui)

(2023/C 286/16)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Förvaltningsrätten i Göteborg

Părțile din procedura principală

Reclamant: A.L.

Pârât: Migrationsverket

Dispozitivul

1)

Articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală trebuie interpretat în sensul că autoritățile decizionale ale unui stat membru sunt obligate să permită unui resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere ilegală pe teritoriul acestui stat membru și care posedă un permis de ședere valabil sau o altă autorizație care conferă un drept de ședere eliberate de un alt stat membru să se întoarcă în acest stat înainte de a adopta, dacă este cazul, o decizie de returnare în privința sa, chiar dacă aceste autorități consideră că este probabil ca resortisantul respectiv să nu se conformeze unei cereri de a se întoarce în acest alt stat membru.

2)

Articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2008/115 trebuie interpretat în sensul că, prin faptul că impune ca statele membre să permită resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală pe teritoriul lor să se întoarcă în statul membru care le-a eliberat un permis de ședere valabil sau o altă autorizație care conferă un drept de ședere înainte de a adopta, dacă este cazul, o decizie de returnare în privința lor, are efect direct și poate fi astfel invocat de particulari în fața instanțelor naționale.

3)

Articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2008/115 trebuie interpretat în sensul că, atunci când un stat membru, contrar acestei dispoziții, nu permite unui resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere ilegală pe teritoriul său să se întoarcă imediat în statul membru care i-a eliberat un permis de ședere valabil sau o altă autorizație care conferă un drept de ședere înainte de a adopta o decizie de returnare în privința sa, autoritățile naționale competente, inclusiv instanțele naționale sesizate cu o acțiune împotriva acestei decizii de returnare și a interdicției de intrare care o însoțește, sunt obligate să ia toate măsurile necesare pentru a remedia nerespectarea de către o autoritate națională a obligațiilor ce decurg din dispoziția menționată.

---

(1)  JO C 482, 19.12.2022.

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 27 iunie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo – Portugalia) – Finalgarve – Sociedade de Promoção Imobiliária e Turística SA/Ministério do Planeamento e das Infraestruturas

(Cauza C-24/23 (1), Finalgarve)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) și articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții - Cerința prezentării contextului normativ al litigiului principal, precum și a motivelor care justifică necesitatea unui răspuns la întrebările preliminare - Lipsa unor precizări suficiente - Inadmisibilitate vădită)

(2023/C 286/17)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Finalgarve – Sociedade de Promoção Imobiliária e Turística SA

Pârât: Ministério do Planeamento e das Infraestruturas

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal Administrativo (Curtea Administrativă Supremă, Portugalia) prin decizia din 15 decembrie 2022 este vădit inadmisibilă.

---

(1)  Data depunerii: 18.1.2023.

Recurs introdus la 02 martie 2023 de Vialto Consulting Kft. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 21 decembrie 2022 în cauza T-537/18, Vialto Consulting Kft./Comisia

(Cauza C-130/23 P)

(2023/C 286/18)

Limba de procedură: greaca

Părți

Recurentă: Vialto Consulting Kft. (P. Paliou și A. Skoulikis, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluzii

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 21 decembrie 2022 în cauza Τ-537/18 (1).

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă trei motive:

În primul rând, hotărârea atacată ar fi afectată de o eroare de drept și de o denaturare a faptelor în ceea ce privește publicarea, pe site-ul internet al Comisiei, a deciziei de excludere a recurentei; Tribunalul a statuat că publicarea deciziei de excludere pe site-ul internet al Comisiei era conformă cu principiul proporționalității, deși motivarea furnizată de Comisie cu privire la această publicare nu era nici specifică, nici distinctă de cea referitoare la excludere, deși articolul 106 alineatul (16) din Regulamentul nr. 966/2012 (2) impunea acest lucru.

În al doilea rând, hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept referitoare la nerespectarea cerinței prevăzute la articolul 106 alineatul (16) din Regulamentul nr. 966/2012. Recurenta susține că hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept în măsura în care a Tribunalul a considerat că omisiunea de a menționa în publicarea deciziei lipsa unei hotărâri definitive sau a unei decizii administrative definitive, astfel cum impunea articolul 106 alineatul (16) din Regulamentul nr. 966/2012, nu constituie o încălcare a normelor fundamentale de procedură și nu afectează situația de drept și de fapt a recurentei.

În al treilea rând, hotărârea atacată ar fi afectată de o eroare de drept în ceea ce privește respingerea cererii de despăgubire. Dat fiind că concluziile Tribunalului prin care acesta a concluzionat în sensul inexistenței unei încălcări a principiului proporționalității în ceea ce privește publicarea excluderii recurentei pe site-ul internet al Comisiei sunt afectate de o eroare de drept și trebuie anulate, se impune de asemenea anularea punctelor din hotărârea atacată prin care Tribunalul a respins cererea de despăgubire a recurentei pentru motivul că nu a fost dovedită nicio nelegalitate săvârșită de către Comisie.

---

(1)  ECLI:EU:T:2022:852.

(2)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului, JO 2012, L 298, p. 1.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour d’appel d’Amiens (Franța) la 27 martie 2023 – Air France SA/M. L. căsătorită G, X. G., C. G., R. G., L. G.

(Cauza C-194/23, Air France)

(2023/C 286/19)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d’appel d’Amiens

Părțile din procedura principală

Apelantă: Air France SA

Intimați: M. L. căsătorită G, X. G., C. G., R. G., L. G.

Întrebările preliminare

1)

Noțiunea de „zbor cu legătură directă” prevăzută la articolul 2 litera (h) din Regulamentul nr. 261/2004 (1) trebuie interpretată în sensul că unicitatea rezervării zborurilor este o condiție necesară pentru existența acestuia sau numai un indiciu printre altele, instanțele naționale putând, în prezența unor rezervări distincte, să cerceteze alte elemente de natură să caracterizeze un ansamblu de zboruri?

2)

În cazul în care noțiunea de „zbor cu legătură directă” poate fi reținută în prezența unor rezervări distincte, această noțiune trebuie interpretată în sensul că condițiile escalei, precum în cauza în discuție, cu o durată de 19 ore, cu rezervarea unei nopți de cazare la un hotel din afara aeroportului, sunt de natură să excludă un ansamblu de zboruri?

3)

În cazul în care noțiunea de „zbor cu legătură directă” trebuie exclusă, noțiunea de „compensație suplimentară” prevăzută la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretată în sensul că include compensația pentru cheltuielile de transport rămase fără obiect care nu pot fi rambursate în temeiul articolului 8 din acest regulament?

4)

Noțiunea de „compensație suplimentară” prevăzută la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretată în sensul că acoperă totalitatea prejudiciilor care rezultă din neexecutarea contractuală, fără limitările prevăzute de dreptul național, precum previzibilitatea prejudiciului în dreptul francez?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de rechtbank Amsterdam (Țările de Jos) la 24 aprilie 2023 – Booking.com BV, Booking.com (Deutschland) GmbH/25hours Hotel Company Berlin GmbH și alții

[Cauza C-264/23, Booking.com și Booking.com (Deutschland)]

(2023/C 286/20)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Amsterdam

Părțile din procedura principală

Reclamante: Booking.com BV, Booking.com (Deutschland) GmbH

Pârâte: 25hours Hotel Company Berlin GmbH, Aletto Kudamm GmbH, Air-Hotel Wartburg Tagungs- & Sporthotel GmbH, Andel’s Berlin Hotelbetriebs GmbH, Angleterre Hotel GmbH & Co. KG, Atrium Hotelgesellschaft mbH, Azimut Hotelbetrieb Köln GmbH & Co. KG, Barcelo Cologne GmbH, Business Hotels GmbH, Cocoon München GmbH, DJC Operations GmbH, Dorint GmbH, Eleazar Novum GmbH, Empire Riverside Hotel GmbH & Co. KG, Explorer Hotel Fischen GmbH & Co. KG, Explorer Hotel Nesselwang GmbH & Co. KG, Explorer Hotel Schönau GmbH & Co. KG, Fleming's Hotel Management und Servicegesellschaft mbH & Co. KG, G. Stürzer GmbH Hotelbetriebe, Hotel Bellevue Dresden Betriebs GmbH, Hotel Europäischer Hof W.A.L. Berk GmbH & Co KG, Hotel Hafen Hamburg. Wilhelm Bartels GmbH & Co. KG, Hotel John F GmbH, Hotel Obermühle GmbH, Hotel Onyx GmbH, Hotel Rubin GmbH, Hotel Victoria Betriebs- und Verwaltungs GmbH, Hotel Wallis GmbH, i31 Hotel GmbH, IntercityHotel GmbH, ISA Group GmbH, Kur-Cafe Hotel Allgäu GmbH, Lindner Hotels AG, M Privathotels GmbH & Co. KG, Maritim Hotelgesellschaft mbH, MEININGER Shared Services GmbH, Oranien Hotelbetriebs GmbH, Platzl Hotel Inselkammer KG, prize Deutschland GmbH, Relexa Hotel GmbH, SANA BERLIN HOTEL GmbH, SavFra Hotelbesitz GmbH, Scandic Hotels Deutschland GmbH, Schlossgarten Hotelgesellschaft mbH, Seaside Hotels GmbH & Co. KG, SHK Hotel Betriebsgesellschaft mbH, Steigenberger Hotels GmbH, Sunflower Management GmbH & Co. KG, The Mandala Hotel GmbH, The Mandala Suites GmbH, THR Hotel am Alexanderplatz Berlin Betriebs- und Management GmbH, THR III Berlin Prager-Platz Hotelbetriebs- und Beteiligungsgesellschaft mbH, THR München Konferenz und Event Hotelbetriebs- und Management GmbH, THR Rhein/Main Hotelbetriebs- und Beteiligungs-GmbH, THR XI Berlin Hotelbetriebs- und Beteiligungsgesellschaft mbH, THR XXX Hotelbetriebs- und Beteiligungs-GmbH, Upstalsboom Hotel + Freizeit GmbH & Co. KG, VI VADI HOTEL Betriebsgesellschaft mbH & Co. KG, Weissbach Hotelbetriebsgesellschaft mbH, Wickenhäuser & Egger AG, Wikingerhof GmbH & Co. KG, Hans-Hermann Geiling (Hotel Präsident), Karl Herfurtner (Hotel Stadt München e.K.)

Întrebările preliminare

1)	Clauza de paritate largă și clauza de paritate îngustă trebuie calificate drept restricție accesorie în cadrul articolului 101 alineatul (1) TFUE?

2)

Cum trebuie delimitată piața relevantă, în cadrul aplicării Regulamentului (UE) 330/2010 (1), atunci când tranzacțiile sunt intermediate de o platformă online travel agency (OTA), în care unitățile de cazare pot oferi camere și pot intra în contact cu călătorii care pot rezerva o cameră prin intermediul platformei?

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 330/2010 al Comisiei din 20 aprilie 2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene categoriilor de acorduri verticale și practici concertate (JO 2010, L 102, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Rejonowy Katowice – Zachód w Katowicach (Polonia) la 28 aprilie 2023 – Skarb Państwa – Dyrektor Okręgowego Urzędu Miar w K./Z. sp.j.

(Cauza C-279/23)

(2023/C 286/21)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy Katowice – Zachód w Katowicach

Părțile din procedura principală

Reclamant: Skarb Państwa – Dyrektor Okręgowego Urzędu Miar w K.

Pârâtă: Z. sp.j.

Întrebarea preliminară

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii efectuării plăților în tranzacțiile comerciale (1) se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia o instanță națională poate respinge o acțiune în despăgubire pentru costurile de recuperare menționate în această dispoziție pentru motivul că întârzierea debitorului în efectuarea plății nu era semnificativă sau ca urmare a valorii reduse a datoriei care a făcut obiectul unei întârzieri în efectuarea plății din partea debitorului?

---

(1)  JO 2011 L 48, p. 1.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Arbeitsgericht Mainz (Germania) la 2 mai 2023 – TC/Firma Haus Jacobus Alten- und Altenpflegeheim gGmbH

(Cauza C-284/23, Haus Jacobus)

(2023/C 286/22)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Arbeitsgericht Mainz

Părțile din procedura principală

Reclamantă: TC

Pârâtă: Firma Haus Jacobus Alten- und Altenpflegeheim gGmbH

Întrebarea preliminară

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este sesizată cu titlu preliminar, în temeiul articolului 267 TFUE, cu întrebarea dacă dispozițiile de drept național german ale articolelor 4 și 5 din KSchG [Kündigungsschutzgesetz (Legea privind protecția împotriva concedierii)], potrivit cărora o femeie, care, în calitate de gravidă, se bucură de o protecție specială împotriva concedierii, este obligată, în scopul de a se putea prevala de această protecție, să introducă o acțiune în termenele prevăzute de aceste articole, sunt compatibile cu Directiva 92/85/CEE (1).

---

(1)  Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează [a zecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO 2006, L 376, p. 36, Ediție specială, 05/vol. 3, p. 3).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Braşov (România) la 3 mai 2023 – Asociaţia Crescătorilor de Vaci „Bălţată Românească” Tip Simmental / Genetica din Transilvania Cooperativă Agricolă, Agenţia Naţională pentru Zootehnie „Prof. Dr. G.K. Constantinescu”

(Cauza C-286/23, Asociaţia Crescătorilor de Vaci „Bălţată Românească” Tip Simmental)

(2023/C 286/23)

Limba de procedură: româna

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Braşov

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Asociaţia Crescătorilor de Vaci „Bălţată Românească” Tip Simmental

Pârâte: Genetica din Transilvania Cooperativă Agricolă, Agenţia Naţională pentru Zootehnie „Prof. Dr. G.K. Constantinescu”

Întrebările preliminare

1)

Prevederile articolului 4 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/1012 (1), citite împreună cu cele ale literei A punctul 4 din partea 1 din anexa I la regulament și ale considerentului (24) din expunerea de motive a regulamentului, se interpretează în sensul că poate fi recunoscută o societate de ameliorare chiar dacă aceasta are doar în proiect atragerea, prin semnarea unor cereri sau angajamente în acest sens, a unor crescători înscriși deja într-un alt program de ameliorare aprobat altei societăți sau este necesar ca, la data depunerii cererii de recunoaștere, acei crescători să facă parte efectiv din portofoliul societății care solicită recunoașterea?

2)

Dispozițiile articolului 13 din Regulamentul 2016/1012, dar și cele ale literei B punctul 2 (a) din partea 1 din anexa I la Regulamentului, citite împreună cu cele ale considerentului (24) din expunerea de motive a regulamentului, se interpretează în sensul că li se recunoaște crescătorilor o libertate de alegere între programele de ameliorare a rasei la care să își înscrie animalele de reproducție de rasă pură, iar, în caz afirmativ, poate această libertate să fie limitată de necesitatea de a nu fi afectat ori compromis un program de ameliorare la care acei crescători participă deja, prin trecerea sau promisiunea de trecere a acestora la un alt program de ameliorare, care ar urma să fie aprobat?

3)

Prevederile articolului 10 alineatul (1), citite împreună cu cele ale considerentului (21) al expunerii de motive din Regulamentul 2016/1012, trebuie interpretate în sensul că, în cazul constatării existenței vreunuia dintre cazurile prevăzute la literele (a)-(c) ale articolului 10 alineatul (1), autoritatea competentă care a recunoscut societatea de ameliorare este obligată să refuze aprobarea programului de ameliorare care riscă să compromită un alt astfel de program sub acele aspecte sau folosirea expresiei „[…] poate refuza […]” are semnificația că îi conferă autorității o marjă de apreciere discreționară în această privință?

4)

Prevederile articolului 8 și ale articolului 10 din Regulamentul 2016/1012, citite împreună cu considerentul (21) din expunerea de motive a aceluiași regulament, se interpretează în sensul că, în situația în care într-un stat membru există deja în desfășurare un program de ameliorare având ca obiectiv principal ameliorarea rasei, este permisă aprobarea unui nou program de ameliorare pentru aceeași rasă, în același stat (pentru același teritoriu geografic), având ca obiectiv principal tot ameliorarea rasei, în cadrul căruia vor putea fi selecționate animale de reproducție din programul de ameliorare aflat deja în desfășurare?

---

(1)  Regulamentul (UE) 2016/1012 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind condițiile zootehnice și genealogice aplicabile ameliorării animalelor de reproducție de rasă pură, a porcilor de reproducție hibrizi și a materialului germinativ provenit de la acestea, comerțului cu acestea și introducerii lor în Uniune și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 652/2014 și a Directivelor 89/608/CEE și 90/425/CEE ale Consiliului, precum și de abrogare a anumitor acte în sectorul ameliorării animalelor („Regulamentul privind ameliorarea animalelor”) (JO 2016, L 171, p. 66).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 9 mai 2023 – ENGIE Deutschland GmbH/Landesregulierungsbehörde beim Sächsischen Staatsministerium für Wirtschaft, Arbeit und Verkehr

(Cauza C-293/23, ENGIE Deutschland)

(2023/C 286/24)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă: ENGIE Deutschland GmbH

Intimată: Landesregulierungsbehörde beim Sächsischen Staatsministerium für Wirtschaft, Arbeit und Verkehr

Cu participarea: Zwickauer Energieversorgung GmbH, Bundesnetzagentur für Elektrizität, Gas, Telekommunikation, Post und Eisenbahnen

Întrebarea preliminară

Articolul 2 punctele 28 și 29, precum și articolul 30 și următoarele din Directiva 2019/944 (1) se opun unei dispoziții precum cea din articolul 3 punctul 24a coroborat cu punctul 16 din Energiewirtschaftsgesetz (Legea privind gestionarea energiei), potrivit căreia operatorul unei instalații energetice pentru livrarea energiei nu este supus obligațiilor operatorului de distribuție, în cazul în care construiește și operează instalația energetică în locul fostului sistem de distribuție, în scopul de a furniza prin intermediul energiei electrice generate într-o instalație de cogenerare o cantitate anuală de energie transferată de 1 000 MWh către mai multe blocuri de apartamente cu până la 200 de unități locative date în chirie, context în care costurile pentru construirea și operarea instalației energetice sunt suportate, ca parte dintr-un tarif unitar de bază lunar datorat, pentru energia termică furnizată, de utilizatorii finali (locatari), iar operatorul vinde locatarilor energia electrică generată?

---

(1)  Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE (JO 2019, L 158, p. 125).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bayerischer Anwaltsgerichtshof (Germania) la 9 mai 2023 Halmer Rechtsanwaltsgesellschaft UG/Rechtsanwaltskammer München

(Cauza C-295/23, Halmer Rechtsanwaltsgesellschaft)

(2023/C 286/25)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bayerischer Anwaltsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Halmer Rechtsanwaltsgesellschaft UG

Pârât: Rechtsanwaltskammer München

Intervenienți: SIVE Beratung und Beteiligung GmbH, Rechtsanwalt Dr. Daniel Halmer

Întrebările preliminare

1.

Retragerea obligatorie a autorizației unei societăți civile profesionale de avocați pentru exercitarea activității de avocat, prevăzută de legislația unui stat membru, reprezintă o restricție nepermisă privind dreptul la libertatea de circulație a capitalurilor în sensul articolului 63 alineatul (1) TFUE, atunci când

1.1

parte socială a societății civile profesionale de avocați este transferată unei persoane care nu îndeplinește cerințele profesionale speciale prevăzute de legislația statului membru pentru dobândirea unei părți sociale? În consecință, o parte socială a societății civile profesionale de avocați poate fi dobândită numai de un avocat sau de un alt membru al baroului, de un consilier în proprietate intelectuală, de un consultant fiscal, de un împuternicit fiscal, de un contabil sau de un auditor autorizat, de o persoană care aparține profesiei de avocat dintr-un alt stat membru care este autorizată să presteze în țară asistență juridică sau de un consilier în proprietate intelectuală, de un consultant fiscal, de un împuternicit fiscal, de un contabil sau de un auditor autorizat care poate să desfășoare în țară activitatea respectivă ori de un medic sau de un farmacist.

1.2.	un asociat îndeplinește cerințele speciale conform punctului 1.1., dar nu își desfășoară activitatea în societatea civilă profesională de avocat?

1.3	din cauza transferului uneia sau mai multor părți sociale ori al unuia sau mai multor drepturi de vot, majoritatea acestora nu mai aparține avocaților?

2.

Faptul că un asociat, care nu are dreptul să exercite o profesie în sensul punctului 1.1, nu are drept de vot reprezintă o restricție nepermisă privind dreptul la libertatea de circulație a capitalurilor în sensul articolului 63 alineatul (1) TFUE, în condițiile în care statutul societății cuprinde, în scopul protejării independenței profesioniștilor din avocatură și a activității de avocat a societății, clauze prin care se garantează că societatea este reprezentată numai de avocați sau de persoane împuternicite, se interzice asociaților și adunării generale a asociaților să influențeze conducerea societății prin instrucțiuni sau, indirect, prin amenințarea cu consecințe nefavorabile, nu se recunosc efectele hotărârilor asociaților care încalcă această interdicție și prin care obligația avocaților de a păstra secretul profesional se extinde la asociați și la persoanele împuternicite de aceștia?

3.	Restricțiile menționate la întrebările 1) și 2) îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 15 alineatul (3) literele (a)-(c) din Directiva 2006/123/CE (1) (denumită în continuare „Directiva privind serviciile”) pentru ingerințele permise în libertatea de a presta servicii?

4.

În cazul în care Curtea va considera că nu este lezat dreptul reclamantei la libertatea de circulație a capitalurilor [întrebările 1) și 2)] și că nu există nicio încălcare a Directivei privind serviciile [întrebarea 3)]: prin restricțiile menționate la întrebările 1) și 2) se încalcă dreptul la libertatea de stabilire prevăzut la articolul 49 TFUE al intervenientei SIVE?

---

(1)  Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO 2006, L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Nederlandstalige Ondernemingsrechtbank Brussel (Belgia) la 8 mai 2023 – Inter IKEA Systems BV/Algemeen Vlaams Belang VZW și alții

(Cauza C-298/23, Inter IKEA Systems)

(2023/C 286/26)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Nederlandstalige Ondernemingsrechtbank Brussel

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Inter IKEA Systems BV

Pârâți: Algemeen Vlaams Belang VZW, S, T, U, V, Vrijheidsfonds VZW

Întrebările preliminare

Libertatea de exprimare, inclusiv libertatea de a enunța opinii politice și de a folosi parodia politică, astfel cum este garantată de articolul 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, poate constitui un „motiv justificat” pentru a utiliza un semn identic sau similar cu o marcă de renume în sensul articolului 9 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 (1) al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene, precum și al articolului 10 alineatul (2) litera (c) și al articolului 10 alineatul (6) din Directiva (UE) 2015/2436 (2) a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2015 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci?

Dacă este cazul, care sunt criteriile pe care trebuie să le ia în considerare instanța națională pentru a evalua echilibrul dintre drepturile fundamentale și importanța care trebuie acordată fiecăruia dintre aceste criterii?

În special, instanța națională poate lua în considerare criteriile de mai jos și/sau există criterii suplimentare:

—	măsura în care exprimarea are un caracter sau scop comercial;

—	măsura în care între părți sunt în joc motive de concurență;

—	măsura în care exprimarea este de interes general, este relevantă din punct de vedere social sau lansează o dezbatere;

—	raportul dintre criteriile de mai sus;

—	nivelul de notorietate al mărcii invocate;

—	amploarea utilizării nelegale, intensitatea și sistemul acesteia și nivelul extinderii, în funcție de teritoriu, timp și volum, luându-se în considerare, de asemenea, măsura în care acestea sunt proporționale cu mesajul pe care îl urmărește exprimarea;

—	măsura în care exprimarea și împrejurările care însoțesc această exprimare, precum denumirea exprimării și promovarea acesteia, aduc atingere reputației, caracterului distinctiv și imaginii mărcilor invocate („funcția de publicitate”);

—

măsura în care exprimarea are o contribuție originală proprie și măsura în care se încearcă evitarea confuziei sau asocierii cu mărcile invocate sau impresia că există o legătură comercială sau de altă natură între exprimare și titularul mărcii („funcția de indicare a originii”), luându-se în considerare și modul în care titularul mărcii a dobândit o anumită imagine și reputație prin publicitate și comunicare?

---

(1)  JO 2017, L 154, p. 1.

(2)  JO 2015, L 336, p. 1.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Rejonowy Katowice – Wschód w Katowicach (Polonia) la 10 mai 2023 – M. J./C. J.

(Cauza C-302/23, Piekiewicz (1))

(2023/C 286/27)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy Katowice – Wschód w Katowicach

Părțile din procedura principală

Reclamantă: M. J.

Pârâtă: C. J.

Întrebarea preliminară

Articolul 2 alineatele (1) și (3) coroborat cu articolul 25 alineatele (1) și (2) coroborat cu considerentele (12), (13), (18), (21), (22) și (49) din preambulul Regulamentului (UE) nr. [910/2014] al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de asigurare a încrederii pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE (2) trebuie interpretat în sensul că o instanță a unui stat membru este obligată să accepte un act de procedură depus la această instanță și semnat cu o semnătură electronică menționată la articolul 3 alineatul (10) din regulament atunci când dreptul național al statului membru nu prevede posibilitatea de a depune acte de procedură la instanță prin intermediul unei semnături electronice, altfel decât printr-un sistem teleinformatic?

---

(1)  Această denumire este fictivă: ea nu corespunde numelui real al niciunei părți din procedură.

(2)  JO 2014, L 257, p. 73.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Senāts) (Letonia) la 31 mai 2023 — Pārtikas drošības, dzīvnieku veselības un vides zinātniskais institūts „BIOR”/Valsts ieņēmumu dienests

(Cauza C-344/23, BIOR)

(2023/C 286/28)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa (Senāts)

Părțile din procedura principală

Reclamant-intimat: Pārtikas drošības, dzīvnieku veselības un vides zinātniskais institūts „BIOR”

Pârâtă-recurentă: Valsts ieņēmumu dienests

Întrebările preliminare

1)

Expresia „instrument sau aparat științific” care figurează la articolul 46 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului din 16 noiembrie 2009 privind instituirea unui regim comunitar de scutiri de drepturi vamale (1) trebuie interpretată în sensul că poate include obiecte care, prin propria lor structură tehnică și funcționare, servesc direct în sine ca mijloace de cercetare științifică?

2)

Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (2), astfel cum a fost modificată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1925 al Comisiei din 12 octombrie 2017 (3), trebuie interpretată în sensul că la subpoziția 3926 90 92 90 din Nomenclatura combinată pot fi incluse și marcajele pentru pești confecționate din plastic?

---

(1)  JO 2009, L 324, p. 23.

(2)  JO 1987, L 256, p. 1.

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1925 al Comisiei din 12 octombrie 2017 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (DO 2017, L 282, p. 1).

Ordonanța președintelui Curții din 10 aprilie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Bihor – România) – F.O.L./Tribunalul Cluj, cu participarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării

(Cauza C-643/21 (1), Tribunalul Cluj)

(2023/C 286/29)

Limba de procedură: româna

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 95, 25.2.2022.

Ordonanța președintelui Curții din 10 aprilie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Bihor – România) – C.C.C., C.R.R., U.D.M./Tribunalul Cluj, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul București, Tribunalul Bistrița Năsăud, Tribunalul Maramureș, Tribunalul Sibiu, cu participarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării

(Cauza C-645/21 (1), Tribunalul Cluj și alții)

(2023/C 286/30)

Limba de procedură: româna

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 95, 28.2.2022.

Ordonanța președintelui Curții din 18 aprilie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Koblenz – Germania) – BZ/DKV Deutsche Krankenversicherung AG

(Cauza C-672/22 (1), DKV)

(2023/C 286/31)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 45, 6.2.2023.

Ordonanța președintelui Curții din 24 aprilie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Steinfurt – Germania) – UE/Deutsche Lufthansa AG

(Cauza C-78/23 (1), Deutsche Lufthansa)

(2023/C 286/32)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 189, 30.5.2023.

Hotărârea Tribunalului din 28 iunie 2023 – CEDC International/EUIPO – Underberg

(Forma unui fir de iarbă într-o sticlă)

(Cauza T-145/22) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene tridimensionale - Forma unui fir de iarbă într-o sticlă - Mărci naționale anterioare - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Noțiunea de «agent» sau de «reprezentant» - Cerința unui acord contractual direct”)

(2023/C 286/33)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: CEDC International sp. z o.o. (Oborniki Wielkopolskie, Polonia) (reprezentanţi: M. Fijałkowski, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: D. Stoyanova-Valchanova și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Underberg AG (Dietlikon, Elveția) (reprezentanţi: A. Renck și C. Stöber, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea în parte a Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 22 decembrie 2021 (cauza R 1954/2020-5).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă CEDC International sp. z o.o. la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 198, 16.5.2022.

Hotărârea Tribunalului din 28 iunie 2023 – Hofmeir Magnetics/EUIPO – Healthfactories (Hofmag)

(Cauza T-452/22) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Hofmag - Marca verbală anterioară neînregistrată HOFMAG - Motiv relativ de refuz - Lipsa utilizării în comerț a unui semn cu un domeniu de aplicare care depășește domeniul local - Articolul 8 alineatul (4) și articolul 60 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2023/C 286/34)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Hofmeir Magnetics Ltd (Witney, Regatul-Unit) (reprezentant: S. Baur, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (reprezentant: E. Markakis, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Healthfactories GmbH (Saaldorf-Surheim, Germania) (reprezentant: C. Vischer, avocat)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 3 mai 2022 (cauza R 1367/2021-5)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Hofmeir Magnetics Ltd suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Healthfactories GmbH.

3)	Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 340, 5.9.2022.

Hotărârea Tribunalului din 28 iunie 2023 – UGA Nutraceuticals/EUIPO – BASF (OMEGOR)

(Cauza T-495/22) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca verbală OMEGOR - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară OMACOR - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul 1 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2023/C 286/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: UGA Nutraceuticals Srl (Gubbio, Italia) (reprezentanți: M. Riva, J. Graffer și A. Ottolini, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: M. Chylińska și T. Frydendahl, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: BASF AS (Oslo, Norvegia)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 10 iunie 2022 (cauza R 1168/2021-4).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	UGA Nutraceuticals Srl și Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 380, 3.10.2022.

Hotărârea Tribunalului din 28 iunie 2023 – UGA Nutraceuticals/EUIPO – BASF (OMEGOR VITALITY)

(Cauza T-496/22) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale OMEGOR VITALITY - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară OMACOR - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul 1 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2023/C 286/36)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: UGA Nutraceuticals Srl (Gubbio, Italia) (reprezentanți: M. Riva, J. Graffer și A. Ottolini, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: M. Chylińska și T. Frydendahl, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: BASF AS (Oslo, Norvegia)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 10 iunie 2022 (cauza R 1200/2021-4)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	UGA Nutraceuticals Srl și Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 380, 3.10.2022.

Hotărârea Tribunalului din 28 iunie 2023 – C.&S./EUIPO – Scuderia AlphaTauri (CS jeans your best fashion partner)

(Cauza T-645/22) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene figurativă CS jeans your best fashion partner - Lipsa utilizării serioase a mărcii - Natura utilizării - Lipsa utilizării pentru produsele pentru care marca este înregistrată - Articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2023/C 286/37)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: C.&S. Srl (Umbertide, Italia) (reprezentant: E. Montelione, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: T. Frydendahl, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Scuderia AlphaTauri SpA (Faenza, Italia) (reprezentanți: A. Renck și S. Petivlasova, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 4 august 2022 (cauza R 182/2022-1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă C.&S. Srl să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Scuderia AlphaTauri SpA.

3)	Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (mărci, desene şi modele industriale) va suporta propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 463, 5.12.2022.

Acțiune introdusă la 10 mai 2023 – Maud Tea & Seed and Fresh Produce Consortium of Kenya/Comisia

(Cauza T-247/23)

(2023/C 286/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Maud Tea & Seed Co. Ltd (Kolkata, India), Fresh Produce Consortium of Kenya Ltd (Nairobi, Kenya) (reprezentanți: D. Waelbroeck și I. Antypas, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	declararea faptului că acțiunea este admisibilă și întemeiată;

—	anularea regulamentului atacat (1) în întregime sau, în subsidiar, anularea regulamentului atacat în măsura în care diminuează limita maximă de reziduuri pentru clotianidin și tiametoxam din ceaiuri sau de pe fructele și legumele proaspete;

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, prin care se susține că regulamentul atacat reprezintă o exercitare a jurisdicției extrateritoriale de către Comisie, care depășește competențele delegate Comisiei în temeiul Regulamentului LMR (2) și încalcă tratatele UE, precum și normele generale ale dreptului internațional public.

2.

Al doilea motiv, prin care se susține că regulamentul atacat depășește în mod evident domeniul de aplicare material al competențelor delegate Comisiei în temeiul Regulamentului LMR; în subsidiar, dacă se va considera că Regulamentul LMR este un temei juridic suficient pentru regulamentul atacat, Regulamentul LMR este el însuși adoptat ultra vires și depășește sfera de aplicare permisibilă a competențelor delegate în temeiul tratatelor UE.

3.	Al treilea motiv, prin care se susține că regulamentul atacat încalcă mai multe prevederi ale Regulamentului LMR.

4.	Al patrulea motiv, prin care se susține că regulamentul atacat încalcă principiul proporționalității.

5.	Al cincilea motiv, prin care se susține că regulamentul atacat încalcă principiile securității juridice și transparenței.

---

(1)  Regulamentul (UE) 2023/334 al Comisiei din 2 februarie 2023 de modificare a anexelor II și V la Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește limitele maxime de reziduuri pentru clotianidin și tiametoxam din sau de pe anumite produse (JO 2023, L 47, p. 29).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEE (JO 2005, L 70, p. 1, Ediție special, 03/vol. 63, p. 55).

Acțiune introdusă la 29 mai 2023 – Tsakiris/EUIPO – Tsakiris-Protypos Viomichania Trofimon – Snacks- AVEE (Le Petit Déjeuner TSAKIRIS FAMILY)

(Cauza T-303/23)

(2023/C 286/39)

Limba în care a fost formulată acțiunea: greaca

Părțile:

Reclamantă: Tsaisis Automobile Manufacturer cosmetics (Salonic, Grecia) (reprezentant: A. Papasopoulos, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Tsakiris-Protypos Viomichania Trofimon – Snacks-AVEE (Atalanti, Grecia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: Marca Uniunii Europene figurativă Le Petit Déjeuner TSAKIRIS Family

Procedura în fața EUIPO: Procedura de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 16 martie 2023 în cauza R 1012/2020-1

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	Încălcarea Regulamentului (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

Acțiune introdusă la 23 mai 2023 – Nicolaus Fest/Parlamentul

(Cauza T-305/23)

(2023/C 286/40)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Nicolaus Fest (Zagreb, Croația) (reprezentant: G. Seidel, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea nulității deciziei Parlamentului European din 14 martie 2023 [P9_TA(2023) 0061] privind cererea de ridicare a imunității lui Nicolaus Fest [2022/2056 (IMM)] prin care s-a aprobat a raportului (A9-0055/2023) elaborat de Ilana Cicurel

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.

Încălcarea articolului 8 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile membrilor Parlamentului (1) Reclamantul arată că declarațiile de care este acuzat fac parte dintr-o dezbatere parlamentară privind protecția copiilor care a avut loc în sesiune plenară a Parlamentului European și țin de interesul general și de libertatea de exprimare de care se bucură membrii Parlamentului European. Mesajul Tweeter care i se reproșează este un răspuns la un mesaj Tweeter al unui fost membru al Bundestagului german, care în cuprinsul acestui mesaj viza în mod direct o acuzație formulată de reclamant în cadrul unei dezbateri parlamentare. Reclamantul consideră că Parlamentul European nu este îndreptățit să îi ridice imunitatea pentru aceste motive.

2.	Existența fumus persecutionis Reclamantul afirmă că Parchetul din Berlin, prin intermediul căruia se desfășoară ancheta, acționează în acest caz numai în scopul de a aduce prejudicii unui adversar politic sau ca represalii pentru probleme cauzate în cursul unei proceduri anterioare.

---

(1)  Protocolul (nr. 7) privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene (JO 2012, C 326, p. 266).

Acțiune introdusă la 26 mai 2023 – British American Tobacco Polska Trading/Comisia

(Cauza T-311/23)

(2023/C 286/41)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: British American Tobacco Polska Trading sp. z o.o. (Varșovia, Polonia) (reprezentanți: L. Van den Hende, M. Schonberg și J. Penz-Evren, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comisiei Europene din 20 martie 2023 prin care au fost refuzate implicit solicitările reclamantei de acces la documentele din cererea EASE 2022/6296, efectuate în temeiul articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (1);

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv, prin care se susține că măsura atacată încalcă articolul 2 alineatele (1) și (3) din Regulamentul 1049/2001, întrucât Comisia Europeană nu a acordat accesul la toate documentele care fac obiectul cererilor reclamantei, și anume: — documentele intermediare în legătură cu pregătirea Raportului Comisiei Europene privind stabilirea unei modificări substanțiale a circumstanțelor în ceea ce privește produsele din tutun încălzit în conformitate cu Directiva 2014/40/UE (2) și — informații din bazele de date relevante subiacente care se califică a fi documente existente, care fac obiectul cererilor.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, astfel cum prevede articolul 296 TFUE.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție special, 01/vol. 3, p. 76).

(2)  Directiva 2014/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe și de abrogare a Directivei 2001/37/CE (JO 2014, L 127, p. 1).

Acțiune introdusă la 8 iunie 2023 – Net Technologies Finland/Comisia

(Cauza T-319/23)

(2023/C 286/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Net Technologies Finland Oy (Helsinki, Finlanda) (reprezentanți: S. Pappas și A. Pappas, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Comisiei Europene adoptate pe în temeiul articolului 299 TFUE la 27.03.2023 (și notificate reclamantei la 29.03.2023) privind recuperarea sumei de 188 477,27 euro de la Net Technologies Finland Oy și

—	obligarea pârâtei la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de reclamantă în prezenta acțiune.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune în anulare, se susține că decizia atacată este nelegală, deoarece motivarea sa este nelegală. Motivarea sa este nelegală deoarece se bazează pe notele de debit din 7 mai 2020 și pe constatările din raportul final de audit, care sunt nelegale. În acest scop, sunt invocate două motive de anulare.

1.

Primul motiv se împarte în două părți: — în prima parte se explică faptul că constatările din raportul final de audit și, prin extindere, notele de debit, sunt nelegale deoarece sunt rezultatul aplicării unei norme care nu era obligatorie din punct de vedere juridic și care era, astfel, inaplicabilă. Așa cum s-a explicat în situația de fapt, auditorii Agenției Executive pentru Cercetare au ajuns la concluzia că costurile pentru consultanții interni nu erau eligibile, aplicând criteriile din Ghidul FP7 ca și când ar fi fost condiții obligatorii. Cu toate acestea, Ghidul FP7 nu este obligatoriu; — în a doua parte se susține că, în prezenta cauză, principiul bunei-credințe nu poate justifica aplicabilitatea Ghidului FP7, în pofida caracterului său neobligatoriu.

2.

În cadrul celui de doilea motiv al acțiunii în anulare se susține că, presupunând că criteriile din Ghidul FP7 erau aplicabile, acestea au fost aplicate incorect. Cu alte cuvinte, constatările din raportul final de audit și notele de debit adoptate pe baza acestuia sunt viciate de erori de apreciere. Întemeindu-se pe aceste elemente, decizia atacată este de asemenea viciată de aceleași erori de apreciere și încalcă obligația, consacrată la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale, de a examina cu atenție toate elementele speței.

Acțiune introdusă la 9 iunie 2023 – Biogen Netherlands/Comisia

(Cauza T-327/23)

(2023/C 286/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Biogen Netherlands BV (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentanți: C. Schoonderbeek și B. Jong, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei din 15 februarie 2023 a Comisiei Europene, pârâta, [C(2023)1211 (final)] de autorizare a introducerii pe piață în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004 (1) a „Dimethyl Fumarate Accord – fumarat de dimetil”, medicament de uz uman și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un singur motiv, prin care susține incorecta interpretare a conceptului de autorizație generală de introducere pe piață prevăzut la articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf din directivă (2) și aplicarea acestui concept în cazul medicamentelor Tecfidera și Fumaderm, care conduc la concluzia incorectă din decizia atacată potrivit căreia, la momentul relevant, protecția reglementară a datelor pentru Tecfidera expirase deja.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO 2004, L 136, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 83).

(2)  Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO 2001, L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3).

Acțiune introdusă la 15 iunie 2023 – Republica Cehă/Comisia

(Cauza T-329/23)

(2023/C 286/44)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek, J. Vláčil și L. Halajová, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	obligarea Uniunii Europene, reprezentată de Comisia Europeană, la rambursarea integrală a sumei de 61 111 077,21 CZK, reprezentând îmbogățire fără justă cauză, care a fost plătită Comisiei Europene sub condiție, fără a exista un temei juridic;

—	obligarea Uniunii Europene, reprezentată de Comisia Europeană, la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele argumente.

Litigiul are ca obiect importuri de anumite articole de textile și de încălțăminte, precum și de ochelari de soare, efectuate în lunile noiembrie și decembrie 2011 în cadrul așa-numitei acțiuni Discount referitoare la importurile subevaluate din Asia. Suma în litigiu corespunde diferenței dintre taxa vamală percepută pe baza valorii în vamă declarate a mărfurilor și taxa vamală care, în opinia Comisiei Europene, ar fi trebuit să fie percepută pe baza valorii statistice a mărfurilor clasificate la același cod TARIC, după deducerea cheltuielilor de recuperare. Inițial, Comisia Europeană a solicitat plata diferenței pe baza pragului de 50 % din valoarea statistică și, în consecință, la 15 iunie 2018, Comisiei Europene i-a fost plătită suma de 28 307 935,78 CZK, cu condiția de a se evita majorarea dobânzilor de întârziere. După câțiva ani, Comisia Europeană a solicitat plata diferenței de până la 100 % din valoarea statistică și, în consecință, la 20 decembrie 2022 Comisiei Europene i-a fost plătită suma de 33 444 448,24 CZK, de asemenea sub condiție. Între timp, Comisia Europeană a autorizat Republica Cehă să recupereze prin compensație suma de 641 306,81 CZK în privința anumitor importuri incluse în mod eronat.

Procedând în acest mod, Comisia Europeană a angajat răspunderea extracontractuală a Uniunii. Nu a existat niciun temei juridic pentru plata sumelor sus-menționate către Uniunea Europeană. Republica Cehă a respectat toate obligațiile care decurg din dreptul Uniunii, efectuând în cazul acestor importuri un control în detaliu al mărfurilor și al documentației aferente și, în urma acestui control, stabilind și percepând taxa vamală pe baza valorii în vamă declarate. În același timp, reclamanta arată că, în cazul în care ar fi existat o valoare în vamă declarată în mod eronat, taxa vamală nu ar fi putut să fie determinată pe baza valorii statistice. Valoarea în vamă trebuie să fie determinată pe baza mecanismului prevăzut de Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar și de Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar, cu alte cuvinte pe baza valorii în vamă a mărfurilor identice sau similare. În orice caz, în ceea ce privește importurile efectuate în luna noiembrie 2011, Comisia a utilizat o rată de schimb eronată între euro (EUR) și coroana cehă (CZK), supraevaluând astfel în mod eronat suma solicitată.

Acțiune introdusă la 16 iunie 2023 – Importaciones Origen Pacífico/EUIPO – Molinos Nacionales (Juana de Origen)

(Cauza T-331/23)

(2023/C 286/45)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Importaciones Origen Pacífico SL (Valencia, Spania) (reprezentant: Á. Pérez Lluna, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Molinos Nacionales C.A. (Puerto Cabello, Venezuela)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă Juana de Origen – marca Uniunii Europene nr. 16 517 948

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 24 martie 2023 în cauza R 818/2022-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură și obligarea celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procedurii de declarare a nulității și a căii de atac în fața EUIPO.

Motivele invocate

—	Expirarea mărcilor pe care se întemeiază nulitatea.

—	Lipsa utilizării serioase a mărcilor pe care se întemeiază nulitatea, în conformitate cu articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

—	Absența dovedirii relei-credințe a solicitantului, articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 19 iunie 2023 – Azaconsa/EUIPO – Lugar da Veiga (SHIP)

(Cauza T - 332/23)

(2023/C 286/46)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Azaconsa SL (Alicante, Spania) (reprezentanți: L. Broschat García și L. Polo Flores, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Lugar de Veiga SLL (Lugo, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative SHIP – cererea nr. 18 124 707

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi a EUIPO din 18 aprilie în cauza R 1465/2022-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	dispunerea înregistrării mărcii în litigiu în privința clasei 35;

—	obligarea oricărei părți care se opune acțiunii la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 16 iunie 2023 – Nehera și alții/EUIPO – Zdút (nehera)

(Cauza T-334/23)

(2023/C 286/47)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamanți: Isabel Nehera (Sutton, Ontario, Canada), Natacha Sehnal (Montferrier-sur-Lez, Franța), Jean-Henri Nehera (Burnaby, Columbia Britanică, Canada) (reprezentant: W. Woll, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Ladislav Zdút (Bratislava, Slovacia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă nehera – marca Uniunii Europene nr. 11 794 112

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 17 aprilie 2023 în cauza R 1216/2020-4

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs, inclusiv a cheltuielilor efectuate în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs;

—	obligarea EUIPO la suportarea, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți.

Motivele invocate

—	încălcarea dreptului la un proces echitabil;

—	încălcarea articolului 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului.

Acțiune introdusă la 17 iunie 2023 – Nehera și alții/EUIPO – Zdút (NEHERA)

(Cauza T-335/23)

(2023/C 286/48)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamanți: Isabel Nehera (Sutton, Ontario, Canada), Natacha Sehnal (Montferrier-sur-Lez, Franța), Jean-Henri Nehera (Burnaby, Columbia Britanică, Canada) (reprezentant: W. Woll, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Ladislav Zdút (Bratislava, Slovacia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă NEHERA – marca Uniunii Europene nr. 12 812 319

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 17 aprilie 2023 în cauza R 1217/2020-4

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs, inclusiv a cheltuielilor efectuate în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs;

—	obligarea EUIPO la suportarea, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți.

Motivele invocate

—	încălcarea dreptului la un proces echitabil;

—	încălcarea articolului 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului.

Acțiune introdusă la 17 iunie 2023 – Nehera și alții/EUIPO – Zdút (NEHERA PRAGUE)

(Cauza T-336/23)

(2023/C 286/49)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamanți: Isabel Nehera (Sutton, Ontario, Canada), Natacha Sehnal (Montferrier-sur-Lez, Franța), Jean-Henri Nehera (Burnaby, Columbia Britanică, Canada) (reprezentant: W. Woll, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Ladislav Zdút (Bratislava, Slovacia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă NEHERA PRAGUE – marca Uniunii Europene nr. 12 671 681

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 17 aprilie 2023 în cauza R 1218/2020-4

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs, inclusiv a cheltuielilor efectuate în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs;

—	obligarea EUIPO la suportarea, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți.

Motivele invocate

—	încălcarea dreptului la un proces echitabil;

—	încălcarea articolului 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului.

Acțiune introdusă la 17 iunie 2023 – Nehera și alții/EUIPO – Zdút (NEHERA)

(Cauza T-337/23)

(2023/C 286/50)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamanți: Isabel Nehera (Sutton, Ontario, Canada), Natacha Sehnal (Montferrier-sur-Lez, Franța), Jean-Henri Nehera (Burnaby, Columbia Britanică, Canada) (reprezentant: W. Woll, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Ladislav Zdút (Bratislava, Slovacia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă NEHERA – marca Uniunii Europene nr. 16 799 678

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 17 aprilie 2023 în cauza R 1219/2020-4

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs, inclusiv a cheltuielilor efectuate în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs;

—	obligarea EUIPO la suportarea, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți.

Motivele invocate

—	încălcarea dreptului la un proces echitabil;

—	încălcarea articolului 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului.

Acțiune introdusă la 20 iunie 2023 – Barry’s Bootcamp/EUIPO – Hummel (Reprezentarea a două șevroane inversate)

(Cauza T-340/23)

(2023/C 286/51)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Barry’s Bootcamp Holdings LLC (Miami, Florida, Statele Unite), (reprezentanți: M. Hawkins, T. Dolde și C. Zimmer, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Hummel Holding A/S (Aarhus, Danemarca)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a unei mărci figurative (Reprezentarea a două șevroane inversate) – înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 915 962

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 10 martie 2023 în cauza R 1422/2022-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea pârâtului și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs, în cazul în care va interveni în procedură, la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate în procedură.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 23 iunie 2023 – Sergio Rossi/EUIPO – Stefano Ricci (sr 1)

(Cauza T-344/23)

(2023/C 286/52)

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamantă: Sergio Rossi SpA (San Mauro Pascoli, Italia) (reprezentant: C. Sala, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Stefano Ricci SpA (Fiesole, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă sr 1 – marca Uniunii Europene nr. 15 861 248

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 2 mai 2023 în cauza R 89/2021-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele invocate

—	Încălcarea articolului 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene sub aspectul încălcării obligației administrației de a-și motiva deciziile;

—	Abuz de putere din partea camerei de recurs a EUIPO și necompetență a acesteia în aprecierea caracterului distinctiv al mărcilor anterioare;

—	Nemotivarea cu privire la un aspect decisiv al litigiului [încălcarea articolului 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene] și încălcarea principiilor generale ale dreptului Uniunii, în special a principiilor legalității, egalității de tratament și bunei administrări;

—

Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, a articolului 17 alineatul (3) din Regulamentul delegat 2018/625 al Comisiei și a articolului 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special în ceea ce privește aprecierea caracterului distinctiv al mărcilor naționale și al mărcilor din afara Uniunii, identificarea publicului relevant și analiza consecutivă a similitudinii semnelor în litigiu.

Acțiune introdusă la 26 iunie 2023 – AC Marca Brands/EUIPO – den Ouden (SANITIEN)

(Cauza T-345/23)

(2023/C 286/53)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: AC Marca Brands, SL (Madrid, Spania) (reprezentanți: D. Pellisé Urquiza și J. C. Quero Navarro, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Julia den Ouden (Amsterdam, Țările de Jos)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale SANITIEN – cererea de înregistrare nr. 18 384 320.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție.

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 19 aprilie 2023 în cauza R 1733/2022-1.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și/sau doamnei Julia den Ouden la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei acțiuni, precum și procedurii de opoziție și procedurii căii de atac în fața EUIPO.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatele (1) și (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 29 iunie 2023 – Kern Pharma/Comisia

(Cauza T-351/23)

(2023/C 286/54)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Kern Pharma, SL (Barcelona, Spania) (reprezentanți: K. Roox, T. De Meese, J. Stuyck și C. Dumont, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea drept admisibilă și întemeiată a acțiunii în anulare formulate;

—

anularea Deciziei de punere în aplicare a Comisiei C(2023) 3067 (final) din 2 mai 2023 (publicată la 4 mai 2023) de modificare a autorizației de introducere pe piață acordate prin Decizia C(2014) 601 (final) pentru „Tecfidera – fumarat de dimetil”, medicament de uz uman (denumită în continuare „decizia atacată”), precum și a oricărei decizii ulterioare, în măsura în care aceasta continuă și/sau înlocuiește decizia respectivă, inclusiv a oricăror acțiuni legislative de monitorizare, în măsura în care privesc reclamantă;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă opt motive.

1.	Primul motiv, prin care se susține neobservarea de către Comisia Europeană a termenului-limită pentru obținerea unei prelungiri a protecției comercializării, astfel cum se prevede la articolul 14 alineatul (11) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

2.

Al doilea motiv, prin care se susține că Comisia Europeană a săvârșit o eroare vădită în interpretarea și executarea Hotărârii din 16 martie 2023, Comisia și alții/Pharmaceutical Works Polpharma (C-438/21 P – C-440/21 P, EU:C:2023:213) și, în special, prin considerarea ca nerelevant a raportului de evaluare ad hoc din 11 noiembrie 2021.

3.	Al treilea motiv, prin care se susține că Comisia Europeană a săvârșit o eroare vădită prin faptul că a întemeiat decizia atacată pe fapte științifice greșite disponibile la data deciziei.

4.	Al patrulea motiv, prin care se invocă o excepție de nelegalitate cu privire la autorizația de introducere pe piață acordată societății Biogen prin Decizia de punere în aplicare a Comisiei C(2014) 601 (final) (2) și prin care se solicită anularea deciziei atacate ca urmare a acestei nelegalități.

5.

Al cincilea motiv, prin care se invocă încălcarea drepturilor fundamentale ale reclamantei și, în special, a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare, a dreptului de a fi ascultat și a dreptului la un temei juridic, în sensul articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

6.	Al șaselea motiv, prin care se susține că decizia atacată încalcă dreptul reclamantei la securitate juridică, prin retragerea de facto a autorizației reclamantei de introducere pe piață necondiționată, fără evaluarea nelegalității autorizației de introducere pe piață acordate.

7.	Al șaptelea motiv, prin care se susține că decizia atacată încalcă așteptările legitime ale reclamantei, prin neluarea în considerare a drepturilor reclamantei și ale terților dobândite pe baza unei autorizații de introducere pe piață necondiționată.

8.	Al optulea motiv, prin care se susține că decizia atacată încalcă dreptul de proprietate al reclamantei, prevăzut la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și principiul proporționalității.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO 2004, L 136, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 83).

(2)  Deciziei de punere în aplicare a Comisiei C(2014) 601 (final) din 30 ianuarie 2014 de autorizare a introducerii pe piață în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului a „Tecfidera – fumarat de dimetil”, medicament de uz uman.

Ordonanța Tribunalului din 27 iunie 2023 – RT France/Consiliul

(Cauza T-75/23) (1)

(2023/C 286/55)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei întâi a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 127, 11.4.2023.

Ordonanța Tribunalului din 26 iunie 2023 –RT France/Consiliul

(Cauza T-169/23) (1)

(2023/C 286/56)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei întâi a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 173, 15.5.2023.