Avizul Comitetului European al Regiunilor pe tema „Principiul de a nu aduce prejudicii coeziunii – Un principiu transversal care contribuie la coeziune ca obiectiv global și valoare a UE”

(2023/C 257/01)

Raportor: Michiel RIJSBERMAN (NL-Renew Europe), ministru regional al provinciei Flevoland Documente de referință: Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor cu privire la cel de-al 8-lea raport privind coeziunea: Coeziunea în Europa în perspectiva anului 2050 COM(2022) 34 final Commission Staff Working Document – Cohesion in Europe towards 2050 – Accompanying the document Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions on the 8th Cohesion Report: Cohesion in Europe towards 2050 SWD(2022) 24 final

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR (CoR)

1.

salută introducerea, în cel de-al 8-lea raport privind coeziunea, a principiului de „a nu aduce prejudicii coeziunii”, potrivit căruia „nicio acțiune nu ar trebui să împiedice procesul de convergență sau să contribuie la disparitățile regionale” (1), dar regretă că raportul nu aprofundează pistele formulate pentru a permite o înțelegere clară a problemelor (prejudicierea coeziunii) și a posibilelor soluții;

2.

subliniază importanța coeziunii ca valoare fundamentală a Uniunii Europene și ca obiectiv transversal pe care Comitetul European al Regiunilor îl sprijină pe deplin; subliniază că crizele recente au dus la o stagnare a convergenței și i-au afectat în mod deosebit pe cetățenii cei mai vulnerabili; insistă asupra necesității de a se evita crearea unui teren fertil pentru populism și extremism, în contextul viitoarelor alegeri europene;

3.

mulțumește Parlamentului European (2) pentru că a invitat Comitetul European al Regiunilor să se implice în punerea în aplicare și conceperea principiului de „a nu aduce prejudicii coeziunii” și solicită Comisiei Europene să ia în considerare propunerile din prezentul aviz atunci când va continua să dezvolte acest principiu;

4.

subliniază concluziile Consiliului cu privire la cel de-al 8-lea raport privind coeziunea, în care se solicită o conștientizare generală cu privire la principiul de „a nu aduce prejudicii coeziunii” în cadrul tuturor politicilor și inițiativelor Uniunii, precum și al punerii în aplicare a pieței interne, inclusiv a normelor privind ajutoarele de stat;

5.

reamintește că, în conformitate cu articolul 175 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), politicile și acțiunile Uniunii Europene, precum și politicile economice ale statelor membre ar trebui să contribuie la dezvoltarea armonioasă a întregii Uniuni și la coeziunea ei socială, economică și teritorială; insistă asupra faptului că, deși politica de coeziune a UE are un rol esențial în promovarea coeziunii, și celelalte politici ale UE au obligația de a respecta acest obiectiv; constată că, în prezent, nu există mecanisme care să garanteze acest lucru;

6.

solicită Comisiei Europene, Parlamentului European, Consiliului și statelor membre să transpună în realitate conceptul de „a nu aduce prejudicii coeziunii”;

7.

avertizează Comisia că principiul este departe de a fi gata pentru a fi utilizat ca instrument de asigurare a coeziunii și, ca atare, riscă să compromită însăși menirea politicii de coeziune. Politica de coeziune este și ar trebui să rămână principalul instrument pentru o dezvoltare armonioasă a Uniunii pentru toate regiunile;

8.

propune o interpretare largă a principiului de „a nu aduce prejudicii coeziunii”, care să acopere toate politicile europene cu impact teritorial, precum și politicile naționale relevante și să includă o cerință referitoare la respectarea principiilor coeziunii – parteneriatul și guvernanța pe mai multe niveluri;

9.

propune Comisiei să introducă o regulă obligatorie de „conformare sau justificare” legată de principiul de „a nu aduce prejudicii coeziunii” în expunerea de motive a oricărei propuneri de inițiativă;

10.

solicită Comisiei să dezvolte analiza aspectelor legate de coeziune în cadrul semestrului european, în special prin intermediul anexei privind rezultatele economice și sociale la nivel regional a rapoartelor de țară; ar fi și mai util dacă Comisia ar prezenta situația actuală a coeziunii la nivelul NUTS 2 în statele membre și ar include o analiză a politicilor existente care ar putea explica situația și posibilele măsuri de soluționare a disparităților regionale;

Ce tip de prejudicii pot fi aduse coeziunii

11.

recunoaște că existența a numeroase tipuri de disparități, combinată cu lipsa de date privind efectele politicilor în regiunile și orașele noastre, fie ele pozitive sau negative, îngreunează înțelegerea în profunzime a prejudiciilor aduse coeziunii și propunerea unor soluții practicabile;

12.

subliniază că, în afară de politica de coeziune, elaborarea și punerea în aplicare a anumitor politici ale UE contribuie la procesul de convergență, în timp ce alte politici îl pot împiedica; subliniază că nu numai politicile de finanțare, ci și inițiativele de reglementare sau acordurile comerciale pot avea un impact semnificativ și pot crea obstacole în calea dezvoltării regiunilor mai puțin dezvoltate, chiar dacă par să „ignore dimensiunea teritorială”;

13.

constată, de exemplu, că orice relaxare a normelor privind ajutoarele de stat aduce adesea beneficii într-o mai mare măsură statelor membre mai dezvoltate;

14.

consideră că sinergiile potențiale dintre fondurile UE care au o dimensiune teritorială ar putea fi mai bine valorificate;

15.

subliniază că, în ciuda numeroaselor simplificări introduse de Comisie, complexitatea fondurilor UE și a normelor de utilizare a acestora limitează în continuare accesul autorităților locale și regionale la programele UE;

16.

subliniază că capacitatea limitată a actorilor locali și regionali de a avea acces la oportunități de finanțare și de a derula proiecte rezultă, de asemenea, din lipsa competențelor tehnice sau a capacității de a asigura cofinanțarea preconizată; prin urmare, solicită Comisiei Europene să sprijine în special statele membre cu rate scăzute de absorbție prin măsuri de consolidare a capacităților;

17.

împărtășește opinia exprimată în rezoluția Parlamentului European referitoare la cel de-al 8-lea raport privind coeziunea, potrivit căreia implementarea Mecanismului de redresare și reziliență (MRR) a fost foarte centralizată la nivelul statelor membre și nu a făcut obiectul unor consultări cu regiunile și autoritățile locale (3);

18.

regretă că, în cadrul MRR, statele membre nu au obligația de a raporta cu privire la distribuția fondurilor în diferitele regiuni; pledează pentru o mai bună informare și o mai mare transparență cu privire la destinația finală a fondurilor și solicită ca viitoarele programe de investiții să fie puse în aplicare la nivel local sau regional;

19.

subliniază că diferitele programe și fonduri ale UE care se desfășoară în paralel, cum ar fi MRR, REACT-EU, Fondul pentru o tranziție justă (FTJ), Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și Fondul social european Plus (FSE+), obligă autoritățile de management să opereze cu norme și sarcini de punere în aplicare diferite, ceea ce creează incertitudine și face ca anumite programe să demareze mai lent;

20.

regretă că nu există o imagine de ansamblu clară asupra efectului combinat al unui număr mare de reglementări ale UE, atât în ansamblu, cât și unele asupra altora; subliniază că acest lucru limitează posibilitatea unor alegeri teritoriale complete și îngreunează punerea în aplicare a fiecărei reglementări, și că trebuie operată o selecție atunci când se facilitează tranziția energetică (investind, de exemplu, în rețele de încălzire/panouri solare), când se înverzește mediul (de exemplu, plantându-se arbori), când se asigură o mobilitate durabilă și când se construiesc locuințe durabile și în număr suficient;

21.

atrage atenția asupra faptului că, până și în cadrul politicii de coeziune, se pot aduce prejudicii fără intenție, ceea ce îi diminuează efectele; se poate întâmpla ca autoritățile naționale să nu aloce nivelurile maxime de finanțare regiunilor mai puțin dezvoltate și regiunilor de tranziție, împiedicând astfel procesul de convergență; solicită Comisiei și statelor membre să optimizeze utilizarea fondurilor politicii de coeziune în regiunile mai puțin dezvoltate și în regiunile de tranziție, inclusiv în cadrul viitoarei revizuiri la jumătatea perioadei a programelor pentru perioada 2021-2027;

22.

observă că coeziunea poate fi, de asemenea, pusă în pericol de faptul că finanțarea din cadrul politicii de coeziune a fost utilizată pentru a răspunde în mod sistematic crizelor recente; subliniază că, deși este posibil ca acest lucru să fi contribuit la prevenirea unei și mai mari adânciri a disparităților, principiile coeziunii referitoare la programarea strategică, bazată pe dovezi, la parteneriat și la guvernanța pe mai multe niveluri ar trebui să fie respectate în continuare în cadrul oricărui instrument de răspuns la criză;

23.

subliniază că CoR refuză orice încercare de centralizare a programelor UE și nu va accepta ca viitoarele programe ale UE să facă în continuare abstracție de nivelul local și regional; subliniază că gestiunea partajată s-a dovedit a avea succes și nu ar trebui să fie subminată de programele gestionate la nivel central;

Punerea în aplicare a principiului printr-o evaluare consolidată ex ante, la jumătatea perioadei, pe parcursul punerii în aplicare și ex post a impactului teritorial al tuturor politicilor relevante ale UE

24.

subliniază că cel de-al 8-lea raport privind coeziunea solicită consolidarea evaluărilor impactului teritorial și a analizei din perspectiva mediului rural „astfel încât să se țină seama mai mult de nevoile și particularitățile diferitelor teritorii ale UE”; salută faptul că, în Concluziile sale referitoare la cel de-al 8-lea raport privind coeziunea, Consiliul a încurajat Comisia Europeană să aibă în vedere includerea evaluărilor impactului teritorial (analiza din perspectivă regională) în politicile relevante ale UE, atât în etapa de elaborare, cât și în cea de evaluare a acestora;

25.

subliniază necesitatea unei evaluări ex ante sistematice, încă din faza de proiectare, a posibilului impact teritorial diferențiat asupra tuturor tipurilor de regiuni al tuturor noilor politici ale UE care prezintă o dimensiune teritorială – acesta fiind instrumentul cel mai eficient pentru punerea în practică a principiului de „a nu aduce prejudicii coeziunii”;

26.

subliniază că acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 2016 obligă Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul să efectueze evaluări de impact, ori de câte ori este posibil, în special în ceea ce privește impactul teritorial; consideră că pachetul Comisiei Europene (CE) din 2021 privind o mai bună legiferare (4) oferă un cadru pentru evaluarea impactului teritorial; regretă, însă, că prevederea potrivit căreia evaluările impactului ar trebui să fie proporționale cu sfera lor de aplicare și cu obiectivele urmărite, duce, în practică, la o evaluare adesea foarte limitată sau la o subestimare a impactului teritorial; reamintește angajamentele repetate ale Comisiei Europene din ultimii ani (5) de a consolida evaluările impactului teritorial (EIT);

27.

ca atare, recomandă consolidarea evaluării posibilului impact teritorial diferențiat și a eventualelor efecte negative asupra coeziunii în cadrul setului de instrumente al CE pentru o mai bună legiferare, în mai multe moduri: — prin adăugarea în lista de întrebări din instrumentul nr. 18 pentru o mai bună legiferare a unei întrebări de tipul: „Inițiativa împiedică procesul de convergență sau contribuie la disparitățile regionale?”; — în instrumentul nr. 34 pentru o mai bună legiferare, prin introducerea obligativității de a utiliza verificarea necesității unei evaluări a impactului teritorial (EIT) pentru a stabili necesitatea unei astfel de evaluări și manifestând o preferință categorică pentru utilizarea instrumentului de verificare rapidă a EIT al ESPON (Rețeaua europeană de observare a dezvoltării și coeziunii teritoriale) pentru evaluarea unui posibil impact teritorial, în loc să se recurgă la consultările publice, deoarece el se bazează pe o combinație de opinii ale experților și de date teritoriale cantitative disponibile pentru toate regiunile UE; — prin introducerea unei recomandări conform căreia consultările cu părțile interesate ar trebui să acopere în mod explicit aspectele legate de coeziunea teritorială, fie prin includerea unei referiri în „cererea de contribuții” și/sau printr-o serie de întrebări în cadrul consultării publice, fie prin consultări specifice care să implice autoritățile regionale și locale, reamintind că ar putea fi necesar ca grupurile-țintă din zonele îndepărtate și rurale care au un acces mai dificil la internet să fie abordate prin canale specifice; — prin introducerea unei obligații de a raporta, în raportul de evaluare a impactului, cu privire la evaluarea posibilului impact teritorial diferențiat și a eventualelor prejudicii aduse coeziunii, la fel ca în cazul principiului de „a nu aduce prejudicii semnificative” în ceea ce privește impactul asupra mediului; evaluările impactului ar trebui să indice în mod clar dacă va exista un impact asupra coeziunii UE și la ce compromisuri s-ar putea ajunge între coeziune și alte obiective; — prin includerea în expunerea de motive a unei secțiuni specifice obligatorii în care se explică modul în care inițiativa susține principiul de „a nu aduce prejudicii coeziunii”, pe baza unei reguli de tipul „conformare sau justificare”: Comisia ar trebui fie să demonstreze că punerea în aplicare a inițiativei nu împiedică coeziunea Uniunii (respectă principiul de „a nu aduce prejudicii coeziunii”), fie să explice de ce prejudiciul potențial (care persistă după măsurile de atenuare) este justificat, în raport cu alte obiective;

28.

invită Comisia să dezvolte în continuare modele de EIT și metode de evaluare a EIT, cu sprijinul JRC (Centrul Comun de Cercetare) și ESPON;

29.

invită Comisia să asigure capacitatea unui serviciu specific de sprijinire a direcțiilor generale în procesul de EIT și să ofere cursuri obligatorii de formare în domeniul EIT tuturor funcționarilor Comisiei care se ocupă de evaluările impactului;

30.

își reiterează apelul ca Comitetul de control normativ să includă un membru permanent desemnat de CoR pentru a se asigura că politicile UE nu ignoră aspectele teritoriale;

31.

este dornic să sprijine Comisia în realizarea evaluărilor sale ale impactului teritorial; se oferă, în special, să contribuie la identificarea chestiunilor relevante pentru autoritățile locale și regionale în cadrul consultărilor organizate de Comisie, precum și identificarea experților de la nivel local și regional care să participe la atelierele pe tema EIT organizate de Comisie;

32.

subliniază că Comitetul European al Regiunilor poate juca un rol mai important, dacă i se acordă mijloace suplimentare, în cadrul Agendei UE pentru o mai bună legiferare, de exemplu prin efectuarea de EIT referitoare la politici ale UE care ar putea aduce prejudicii coeziunii;

33.

insistă asupra necesității de a pune în aplicare principiul de „a nu aduce prejudicii coeziunii”inclusiv în etapa de evaluare (ex post, la jumătatea perioadei și pe parcursul punerii în aplicare), astfel încât să nu se reducă la un exercițiu punctual de bifare de căsuțe în timpul evaluării ex ante, ci să permită monitorizarea și evaluarea impactului politicilor sectoriale ale UE asupra coeziunii;

34.

sugerează, în acest sens, introducerea, în pachetul CE privind o mai bună legiferare, a unei recomandări conform căreia legislația sau programele evaluate ar trebui să analizeze posibilul impact direct asupra coeziunii sau incoerențele și coerența în raport cu politica de coeziune; rapoartele (echivalente cu raportul privind coeziunea) elaborate în contextul politicilor sectoriale ar trebui să conțină o parte dedicată efectelor asupra coeziunii;

35.

reamintește valoarea adăugată pe care o oferă rețeaua RegHub, prin intermediul consultărilor cu părțile interesate, pentru evaluarea legislației UE puse în aplicare; reamintește apelul de a utiliza pe deplin platforma „Pregătiți pentru viitor”, rețeaua RegHub și CoR ca atare, pentru a garanta că Comisia dispune de dovezi detaliate ale impactului pe teren;

36.

subliniază nevoia generală de date și instrumente statistice la nivel local și regional pentru a sprijini evaluarea ex ante și evaluarea ex post a impactului politicilor/instrumentelor UE asupra coeziunii; subliniază necesitatea unor indicatori și a unor indici cuprinzători (dincolo de PIB-ul pe cap de locuitor), precum indicele progresului social în UE sau indicele competitivității regionale, care să reflecte toate aspectele dezvoltării armonioase, întrucât pot apărea noi surse de disparități; solicită să se aloce mai multe resurse Eurostat și JRC pentru dezvoltarea observatoarelor urbane și rurale; invită statele membre să pună în aplicare sisteme de colectare a datelor și informațiilor la nivel local pentru a evalua impactul legislației și al politicilor;

Punerea în aplicare a principiului printr-o mai bună coordonare a politicilor/fondurilor UE și a punerii lor în aplicare la nivel național și subnațional

37.

îndeamnă Comisia Europeană să raționalizeze politicile și fondurile de investiții pentru a asigura sinergii și complementarități în vederea atingerii obiectivelor selectate; solicită ca Fondul pentru o tranziție justă, precum și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală să fie reglementate alături de alte fonduri prin același Regulament privind dispozițiile comune;

38.

subliniază necesitatea creșterii sinergiilor dintre politica de coeziune și Orizont Europa pentru a consolida capacitățile în materie de cercetare și inovare în toate regiunile Europei, ceea ce i-ar permite UE să fie competitivă la nivel mondial prin realizarea de investiții în excelența regională și ar putea constitui o soluție pentru regiunile prinse în capcana veniturilor medii;

39.

invită Comisia Europeană ca, atunci când gestionează finanțarea UE, să țină seama de nivelul de dezvoltare a regiunilor și de potențialul de reducere a disparităților regionale, conform abordării „dincolo de PIB”;

40.

încurajează guvernele naționale să efectueze o evaluare sistematică ex ante a impactului teritorial, astfel încât nicio politică națională să nu „ignore dimensiunea teritorială”, utilizând învățămintele desprinse din acțiunea-pilot „Înțelegerea modului în care politicile sectoriale modelează (dez)echilibrele spațiale” din cadrul Agendei teritoriale 2030;

41.

subliniază necesitatea ca statele membre să asigure comunicarea și coordonarea între diferitele ministere, agenții și autorități de management pentru a valorifica la maximum potențialele sinergii și complementarități între diferitele politici și fluxuri de finanțare și pentru a garanta că nu există suprapuneri și că nu se aduc prejudicii coeziunii;

42.

își reiterează apelul adresat statelor membre și Comisiei Europene de a se asigura că MRR și orice succesor al acestuia integrează direct abordarea politicii de coeziune fondată pe programarea strategică bazată pe dovezi, guvernanța pe mai multe niveluri și pe parteneriat;

43.

subliniază că diferitele niveluri de guvernare trebuie să colaboreze în parteneriat pentru a asigura coeziunea pe teren, inclusiv prin coordonarea punerii în aplicare a diferitelor politici/instrumente ale UE;

44.

îndeamnă statele membre să sprijine toate regiunile de pe teritoriul lor a căror dezvoltare a rămas în urmă, prin consolidarea capacităților administrative și promovarea dezvoltării competențelor, astfel încât aceste regiuni să beneficieze pe deplin de programele UE.

---

(1)  A se vedea p. 30 din „Coeziunea în Europa în perspectiva anului 2050” – Al 8-lea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială, (http://ec.europa.eu/regional_policy/ro/information/cohesion-report/).

(2)  Raportul A9-0210/2022 referitor la coeziunea economică, socială și teritorială în UE: al 8-lea raport privind coeziunea t [2022/2032(INI)].

(3)  Avizul ECON-VII/026, elaborat de Rob Jonkman (JO C 157, 3.5.2023, p. 12).

(4)  O mai bună legiferare – Set de instrumente.

(5)  A se vedea comunicările CE „O viziune pe termen lung pentru zonele rurale ale UE” (2021) și „Punerea oamenilor pe primul loc, asigurarea creșterii durabile și favorabile incluziunii, deblocarea potențialului regiunilor ultraperiferice ale UE” (2022).

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Pregătirea pentru situații de criză și gestionarea lor: consolidarea rezilienței Uniunii, a regiunilor și a orașelor sale

(2023/C 257/02)

Raportor: Christophe CLERGEAU (FR-PSE), membru al Consiliului Regional Ținuturile Loarei

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR (CoR),

Prevederea – o nouă abordare a pregătirii pentru riscuri și crize

1.

consideră că nu știm ce crize vor afecta în viitor Europa, orașele, departamentele/județele și regiunile sale, dar că putem ști cine vor fi victimele. Crizele nu au frontiere administrative și, ca atare, necesită o abordare pe mai multe niveluri, care să implice toate instituțiile municipale, autoritățile locale intermediare (provincii, departamente/județe etc.) și nivelul regional. Pentru a evita apariția acestor victime, trebuie să dezvoltăm o cultură a conștientizării riscurilor și crizelor, un nou demers prevăzător în serviciul securității, sănătății și bunăstării populațiilor. Acesta este sensul prezentului aviz;

2.

constată că principala trăsătură a crizelor din ultimii ani a fost caracterul lor brutal și imprevizibil. Catastrofele și evenimentele extreme legate de schimbările climatice ar putea și ar trebui să fie imaginate și anticipate, însă violența și regularitatea lor depășesc toate previziunile. Criza COVID-19 sau războiul din Ucraina și cortegiul său de suferințe pentru populații reprezintă dovada apariției unui nou tip de crize imprevizibile și de mare amploare. În fața acestor fenomene, abordările cuprinzătoare de prevenire – a acționa pentru a evita riscuri cunoscute și probabile – sau principiul precauției – a acționa pentru a încerca evitarea apariției unor noi riscuri grave și ireversibile pentru sănătatea umană sau pentru mediu – nu mai sunt suficiente;

3.

consideră că Europa trebuie să investească într-o nouă direcție, a prevederii: această noțiune este definită ca fiind capacitatea colectivă de a pregăti societățile să înfrunte, într-un spirit de coeziune și solidaritate, provocările viitorului, mai ales crizele și catastrofele. Prevederea pune accentul mai ales pe dimensiunea civică, socială și umană, pe accesul la servicii și pe calitatea sprijinului acordat oamenilor. Într-adevăr, crizele și catastrofele afectează în primul rând persoanele cele mai vulnerabile. Acesta este unul din învățămintele desprinse în timpul crizei de COVID-19;

4.

consideră că abordarea globală a rezilienței trebuie să combine două elemente: dezvoltarea capacității societăților de a opera transformările necesare pentru a face față provocărilor induse de inegalități economice, sociale și teritoriale, de schimbările climatice și de tranziția ecologică, dar și a capacității de a înfrunta vulnerabilitățile societăților în fața riscurilor, crizelor și catastrofelor, ceea ce presupune în special dezvoltarea unor activități de prevedere;

5.

propune să se facă distincție între vulnerabilitățile legate de riscurile cunoscute, în special cele de mediu, cele demografice și industriale, și cele legate de riscuri necunoscute, indiferent dacă ele sunt consecința schimbărilor climatice, sunt legate de sănătate sau induse de activități umane. Aceste vulnerabilități nu pot fi înlăturate prin planuri de gestionare, oricât de sofisticate ar fi ele. A le înfrunta înseamnă – mai ales pentru cel de-al doilea tip de vulnerabilități – a acorda întâietate dezvoltării unei culturi ce conștientizează crizele și riscurile și unei capacități colective de a face față incertitudinii și dezastrelor;

6.

solicită ca analiza vulnerabilităților sociale și teritoriale să devină o prioritate politică pentru UE, deoarece, în lipsa acestor informații, va fi dificil ca societățile să fie pregătite. Numai prin evidențierea și înțelegerea acestor vulnerabilități va fi posibil să se ofere răspunsuri eficace la nivel european și național, dar mai ales în fiecare dintre localitățile, departamentele/județele și regiunile noastre. Într-adevăr, ar trebui să se dea dovadă de precauție cu privire la o abordare prea globală a vulnerabilităților la o scară geografică prea largă și să fie privilegiat un demers local, care să permită ca realitățile cu care se confruntă populația să fie abordate în mod specific;

7.

recunoaște că politicile de protecție civilă țin, în primul rând, de responsabilitatea statelor membre, dar observă că activitățile de prevenire, prevedere și ajutorare sunt desfășurate foarte des de actorii locali, de localități și departamente (județe, provincii etc.) care exercită de obicei această competență, cu sprijinul regiunilor. Prin urmare, aceste autorități trebuie să fie implicate îndeaproape în conceperea, punerea în aplicare și monitorizarea acțiunilor, și dotate cu resursele corespunzătoare, inclusiv financiare și juridice, în conformitate cu principiul subsidiarității active și cu o abordare bazată pe guvernanța pe mai multe niveluri, care să implice și să includă toate nivelurile teritoriale;

8.

subliniază că trebuie consolidată capacitatea orașelor și regiunilor de a furniza, chiar și în perioade de criză, serviciile necesare populației. Una dintre principalele modalități de a realiza acest lucru este de a spori securitatea comună a aprovizionării pe tot teritoriul european. În acest scop, este necesar să fie identificate dependențele critice, să fie produse în Europa cele mai multe produse și servicii esențiale și să fie asigurate mecanismele pieței unice pentru a consolida o aprovizionare mai sigură cu materii prime, materiale și mărfuri. De asemenea, trebuie consolidată infrastructura critică, pentru a garanta menținerea condițiilor de viață în timpul crizelor;

Analiza vulnerabilităților trebuie plasată în centrul viitoarei politici de coeziune

Un indice și un tablou de bord pentru a înțelege mai bine și a ține seama de riscurile legate de vulnerabilitățile teritoriilor și populațiilor locale

9.

salută mobilizarea Centrului Comun de Cercetare (JRC) și a unității sale de gestionare a riscurilor în vederea elaborării unui „indice” de vulnerabilitate (1) care să combine dimensiunile de mediu, teritoriale, economice și sociale; speră că JRC va beneficia de întregul sprijin politic și financiar care să-i permită să progreseze în acest demers;

10.

subliniază importanța dimensiunii sociale a vulnerabilității, prea adesea uitată sau neglijată, dar care este un element-cheie al rezilienței. Orice analiză a vulnerabilității ar trebui să integreze pe deplin conceptele de acces la persoane, de sprijin social, de acces al persoanelor vulnerabile la sistemul de sănătate și la serviciile sociale, de reducere a decalajului digital și de îmbunătățire a accesibilității digitale. CoR subliniază situațiile vulnerabile în care se găsesc minoritățile, femeile, persoanele sărace, persoanele în vârstă și cele cu handicap, persoanele care suferă de boli cronice, precum și importanța vulnerabilităților de natură socială, din regiunile ultraperiferice și din teritoriile insulare și izolate care se află în avangarda combaterii schimbărilor climatice;

11.

sprijină eforturile depuse de JRC pentru a îmbunătăți calitatea datelor și a „indicelui” de vulnerabilitate, sprijină dorința de colaborare mai strânsă între JRC, celelalte direcții generale (DG) ale Comisiei și statele membre în acest scop, confirmă utilitatea aplicării acestui indice la toate nivelurile teritoriale – NUTS 2, NUTS 3 și, mai ales, la nivel local – și își reiterează apelul pentru publicarea unui tablou de bord al vulnerabilităților, care să permită vizualizarea realității concrete a acestui aspect în fiecare teritoriu. În acest scop, recomandă statelor membre și autorităților locale și regionale să investească în evaluarea riscurilor, în special a celor legate de vulnerabilitate, și să disemineze rezultatele unor astfel de lucrări, pentru a consolida cultura referitoare la riscuri la nivelul Uniunii Europene;

12.

atrage atenția că este nevoie de date care să descrie în mod eficient populațiile cele mai vulnerabile, ceea ce înseamnă că sunt necesare date neagregate și că aceste date trebuie corelate între ele pentru a evidenția realități specifice (de exemplu, chestiunea femeilor sărace), și, totodată, că este nevoie de date care să poată fi folosite pentru a evidenția problemele de acces la servicii;

13.

consideră că, în loc să se încerce elaborarea unui indicator perfect, testarea acestui indicator ca instrument care să vină în sprijinul luării deciziilor reprezintă o prioritate; își exprimă satisfacția că mai multe organizații comunitare s-au angajat pe această cale și solicită lansarea unui program-pilot care să reunească localitățile, departamentele/județele și regiunile care doresc să experimenteze utilizarea indicatorului de vulnerabilitate, pentru a-l compara cu percepția la nivel local a realităților și pentru a-și orienta politicile și investițiile;

14.

sugerează că JRC ar putea determina crearea unei platforme europene de schimburi axată pe o abordare globală a vulnerabilităților, a anticipării, pregătirii și gestionării riscurilor și crizelor, implicând instituțiile europene, statele membre, autoritățile locale și regionale și părțile interesate. Înființarea acestei platforme s-ar putea inspira din experiența platformelor de specializare inteligentă și ar putea fi finanțată prin programul Interreg Europa. Ea s-ar baza în special pe Rețeaua europeană de cunoștințe în materie de protecție civilă (2), care ar trebui, de asemenea, sprijinită și dezvoltată;

15.

își propune să mobilizeze localitățile, departamentele/județele și regiunile, astfel încât să participe la toate aceste inițiative;

16.

încurajează crearea unei rețele europene de mișcări civice și asociații neguvernamentale angajate în prevenirea și gestionarea riscurilor și a crizelor și în pregătirea societăților pentru a le face față; invită Comisia să-și exprime același interes și să faciliteze înființarea acesteia. Prin urmare, Comitetul este pregătit să contribuie, împreună cu Rețeaua europeană de cunoștințe în materie de protecție civilă, la această înființare, prin organizarea, în fiecare an, împreună cu UNDRR și cu Comisia Europeană, a unei manifestări care să-i reunească pe toți acești actori;

Abordarea vulnerabilităților – o nouă prioritate pentru politica de coeziune

17.

dorește să sublinieze modul în care crizele recente au demonstrat că vulnerabilitățile teritoriilor și populațiilor locale pot lua forma unor inegalități profunde și noi în materie de sănătate și bunăstare; subliniază, ca atare, că abordarea vulnerabilităților sociale și teritoriale ar trebui să devină o prioritate politică a politicii de coeziune; aceasta ar însemna consolidarea dimensiunii sociale a politicii de coeziune, dincolo de aspectele legate de ocuparea forței de muncă și de formare, prin concentrarea atenției asupra incluziunii și a accesului la servicii medicale și sociale. Prin această consolidare, și politica de coeziune ar fi mai aproape de cetățeni;

18.

consideră că elaborarea unui „indice” și a unui tablou de bord al vulnerabilităților teritoriale este esențială pentru a lansa dezbaterea politică cu privire la răspunsurile care trebuie date în acest sens în contextul viitoarei politici de coeziune, care ar trebui să ia în considerare, în toate componentele sale, și datele de la nivelul NUTS 3 pentru a asigura o abordare mai bine orientată, mai clară și mai eficientă;

19.

rămâne precaut cu privire la utilizarea unui „indice” al vulnerabilității ca instrument decizional pentru a distribui fondurile politicii de coeziune, dar subliniază necesitatea unei intervenții mai puternice a politicii de coeziune în cele mai vulnerabile regiuni;

20.

sugerează ca planificarea politicii de coeziune să fie centrată pe reziliența la crize și pe abordarea vulnerabilităților sociale și teritoriale, fiind nevoie și de introducerea unei finanțări suplimentare (de tip top up) pentru regiunile și departamentele/județele care sunt deosebit de vulnerabile și care aleg ca politica de coeziune să fie mobilizată foarte puternic în acest scop;

21.

consideră, cu toate acestea, că, deși politica de coeziune poate și ar trebui să fie un instrument pentru un demers proactiv de prevedere, ea nu poate acoperi compensarea daunelor provocate de dezastre majore. De asemenea, Comitetul consideră că noul mecanism reprezentat de rezerva pentru solidaritate și ajutoare de urgență rămâne mai degrabă concentrat pe reacția imediată la dezastre și pandemii decât pe repararea consecințelor acestora. Ca atare, solicită să se ia în considerare crearea unui mecanism permanent de intervenție pentru a repara daunele majore cauzate de dezastre pe un anumit teritoriu;

22.

propune ca, în cadrul programelor europene de finanțare, cum ar fi Interreg, Orizont Europa sau Erasmus+, să fie promovată lansarea unor proiecte de cooperare interregională, care ar trebui să fie concepute în funcție de realitățile geografice ale diverselor teritorii și ar putea, astfel, să ducă la cooperare cu țări terțe. Aceste proiecte se vor concentra pe reziliența în situații de criză și gestionarea vulnerabilităților, în special în ce privește abordarea transfrontalieră a riscurilor și a crizelor, care reprezintă o pârghie puternică pentru a apropia diferitele practici din statele membre pe teme concrete. În acest sens, o componentă specifică a Interreg și recurgerea la instrumentul reprezentat de GECT sunt – probabil – indispensabile;

23.

recunoaște că, deși instrumentele de la nivelul UE s-au dovedit a fi foarte utile, se pot face mai multe în ceea ce privește provocările juridice și administrative ale cooperării transfrontaliere, ceea ce ar asigura, de asemenea, o mai mare solidaritate europeană în cazul în care obstacolele din calea cooperării transfrontaliere ar fi soluționate. În acest sens, invită Comisia Europeană să relanseze adoptarea mecanismului transfrontalier european;

Trecerea de la gestionarea riscurilor la o cultură a riscurilor partajate: pregătirea Europei și a teritoriilor sale pentru crize și dezastre

24.

constată că, de la criza COVID-19, politicile europene în materie de protecție civilă și sănătate publică sunt în plină efervescență. Au apărut numeroase inițiative, între care RescEU și Autoritatea pentru pregătire și răspuns în caz de urgență sanitară (HERA). Răspunsul european la războiul din Ucraina a determinat un răspuns cuprinzător de sprijinire a populațiilor, care a evidențiat dimensiunea umană și socială a gestionării crizei. Pe lângă imperativul gestionării crizelor, temă care este încă de actualitate, CoR dorește să se acorde prioritate de acum înainte componentei de prevedere, și anume prevenirii riscurilor, pregătirii pentru situații de criză și diseminării în Europa a unei culturi comune a conștientizării riscurilor și crizelor;

25.

subliniază rolul important al Centrului de coordonare a răspunsului la situații de urgență ca punct central în coordonarea reacțiilor europene la situații de criză, mai ales cu referire la războiul din Ucraina sau la cutremurul din Turcia. Gestionarea acestor crize a evidențiat dimensiunea umană și socială a procesului de gestionare a crizelor. Din acest motiv, pe lângă imperativul gestionării crizelor, temă care este încă de actualitate, Comitetul European al Regiunilor dorește să se acorde prioritate de acum înainte și componentei de prevedere, și anume prevenirii riscurilor, pregătirii pentru situații de criză și diseminării în Europa a unei culturi comune a conștientizării riscurilor și crizelor;

Obiectivele Uniunii Europene în materie de reziliență la dezastre

26.

salută publicarea de către Comisie a recomandării și a comunicării privind obiectivele Uniunii Europene în materie de reziliență la dezastre, și împărtășește principiile generale ale acestor documente care preiau multe dintre propunerile prezentate în avizele anterioare; își exprimă satisfacția că realitățile locale și regionale sunt mai bine luate în considerare și subliniază valoarea inițiativelor lor emblematice. CoR este convins că acest cadru, deși neobligatoriu, va permite consolidarea convergenței practicilor din diversele state membre și, prin urmare, a calității pregătirii pentru situații de criză, și dorește să fie implicat îndeaproape în Forumul privind protecția civilă, care va avea loc în 2024 și va oferi ocazia unei prime revizuiri și a unei adaptări a acestor obiective;

27.

încurajează regiunile să profite de noile oportunități de a participa la inițiative și de a finanța proiecte, în special în cadrul obiectivului 2 „Pregătire” și al inițiativei emblematice „PreparEU”; intenționează să contribuie la îmbunătățirea implicării autorităților locale și regionale în cadrul Rețelei europene de cunoștințe în materie de protecție civilă;

28.

regretă, cu toate acestea, că aceste documente se referă doar la mecanismul european de protecție civilă al UE și nu adoptă o viziune mai globală asupra chestiunii vulnerabilității și rezilienței la crize a Europei și a orașelor și regiunilor sale;

29.

salută introducerea unor teste de rezistență pentru reziliența centrelor operaționale de urgență, dar solicită ca demersul să fie extins pentru a include sistemele naționale, regionale și locale de alertă și gestionare a crizelor, și propune ca toți factorii de vulnerabilitate, inclusiv cei sociali și teritoriali, să fie mai bine luați în considerare în aceste teste de rezistență;

30.

încurajează regiunile/autoritățile locale să se implice în teste de rezistență pe baza scenariilor care se potrivesc situației în materie de riscuri la nivelul lor respectiv. Ar putea fi încurajate, de asemenea, crearea unor atlase locale/regionale cu riscurile aferente și cu acțiunile de sensibilizare și de pregătire a publicului cu privire la aceste riscuri, precum și activitățile desfășurate în contextul viitoarei luni de pregătire a UE pentru situații de criză, propusă în comunicarea privind obiectivele UE în materie de reziliență la dezastre;

Edificarea unei culturi comune a conștientizării riscurilor și crizelor în cadrul comunității factorilor de decizie de la nivel local, național și european

31.

constată că majoritatea actorilor întâlniți doresc să fie elaborat un cadru strategic european privind riscurile și crizele, pentru a permite dezvoltarea unei abordări sistemice și coordonate, considerată în prezent absentă, și că mulți dintre ei se referă la perspectiva creării unei DG „Riscuri și crize”, care să acopere atât pregătirea societăților, cât și prevenirea și gestionarea riscurilor și crizelor care decurg din vulnerabilitățile noastre;

32.

afirmă că principala provocare în raport cu riscurile și crizele este de a schimba mentalitatea factorilor de decizie și procesele de luare a deciziilor politice. Cei mai mulți factori de decizie nu sunt formați pentru a anticipa și gestiona crizele, și nici cu privire la problematica legată de reziliență. S-au înmulțit măsurile axate pe gestionarea riscurilor identificate în mod clar, ceea ce a dus la fragmentarea politicilor publice în detrimentul unei viziuni globale axate pe reziliență, pe analiza vulnerabilităților sociale și teritoriale și pe pregătirea pentru a face față riscurilor necunoscute. Ar trebui să se disemineze o nouă cultură colectivă a conștientizării riscurilor și crizelor, care să fie axată pe principiul prevederii;

33.

propune, ca atare, înființarea unei Școli europene pentru riscuri și crize, care să ofere parcursuri de formare pentru factorii de decizie politică și managerii operaționali, să dezvolte cadre de referință profesionale și un sistem de acreditare care să permită apariția unei comunități profesionale coerente și să faciliteze mobilitatea și recunoașterea reciprocă, să sprijine formarea continuă, să dezvolte rețele și activități pentru schimburi de cunoștințe și experiență, să organizeze ateliere care să colecteze feedback și să elaboreze strategii și răspunsuri operaționale inovatoare;

34.

subliniază că, deși crizele mondiale pot apărea în afara teritoriului european, efectele lor pot afecta orice stat membru al UE, de exemplu sub forma unui aflux masiv de refugiați sau a unor dificultăți de acces la produse esențiale. Ar trebui depuse eforturi pentru a consolida capacitatea de anticipare și prevenire a crizelor globale, prin acțiuni desfășurate în comun, inclusiv în afara Uniunii Europene;

35.

Comitetul European al Regiunilor consideră că a acționa atunci când apar noi riscuri este în interesul Europei, pentru a limita expunerea Uniunii la aceste riscuri. Instanțele competente din cadrul Uniunii trebuie să dispună de mijloacele necesare pentru a colabora în rețea cu numeroase organisme cu care CoR are deja parteneriate (în special, la nivel internațional, cu Biroul Organizației Națiunilor Unite pentru reducerea riscurilor de dezastre – UNDRR, platforma sa pentru Europa și Asia Centrală și inițiativa „Creșterea rezilienței orașelor până în 2030”) și pentru a participa la intervenții în afara frontierelor UE, în cooperare cu țările în cauză, de îndată ce riscurile sunt identificate, mobilizând resurse importante. Această cooperare ar trebui să acopere, de asemenea, faza pregătitoare și, în special, măsurile de prevenire, de reducere a vulnerabilităților și pregătire a societăților pentru situații de criză. În acest scop, prin mecanismele existente și forurile părților interesate, cum ar fi Rețeaua europeană de cunoștințe în materie de protecție civilă, ar trebui să poată fi consolidate parteneriatele cu actorii societății civile și cu ONG-urile locale;

Societăți reziliente și prevăzătoare pentru o mai bună abordare a riscurilor și crizelor

36.

consideră că unul dintre fundamentele rezilienței este capacitatea cetățenilor de a se mobiliza pentru a face față primelor ore de criză, în așteptarea acordării de ajutor. Aceasta implică atât formarea prealabilă a fiecărui cetățean, cât și pregătirea pentru fiecare gospodărie și practici de solidaritate la nivel local. Prin urmare, Uniunea Europeană ar trebui să aibă o „strategie de 72 de ore pentru gestionarea crizelor”, adaptată în funcție de specificul local și care să țină seama de trăsăturile specifice din fiecare țară și fiecare regiune, bazându-se în special pe învățămintele desprinse din experiențele unor țări precum Japonia sau Statele Unite;

37.

dorește să afirme două convingeri ferme: cea mai bună modalitate de a schimba mentalitățile este formarea copiilor și tinerilor; implicarea civică, o viață asociativă și implicarea voluntară puternice sunt cei mai buni factori de reziliență ai societății. În acest sens, CoR propune ca obiectivele UE în materie de reziliență la dezastre să fie completate cu trei noi inițiative emblematice: — generalizarea atelierelor privind riscurile (risk factories) (3) adaptate la condițiile și nevoile de la nivel local și regional, deja testate în mai multe țări, pentru a-i forma pe toți copiii cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani cu privire la întrebările și gesturile potrivite pentru a se pregăti și a face față riscurilor; — crearea unui cadru de referință european pentru formarea cu privire la primele reacții și acordarea primului ajutor, care să prevadă, în fiecare țară, cursuri de formare care să poată fi omologate și recunoscute și pe care toți tinerii să fie încurajați să le urmeze înainte de vârsta de 20 de ani; — o campanie europeană de promovare a implicării civice voluntare, atât în cadrul organismelor de voluntariat, cât și al asociațiilor neguvernamentale;

38.

solicită, de asemenea, să se renunțe la demersurile de abordare probabilistică care subestimează în mod sistematic unele riscuri foarte însemnate, așa cum s-a întâmplat în cazul epidemiilor, sau de limitare la planuri de acțiune pentru gestionarea riscurilor de mediu și industriale cunoscute și previzibile, în favoarea instituirii în fiecare localitate, departament/județ și regiune, fără excepție, a unei strategii de reziliență și a unei platforme de mobilizare locală, pentru a organiza echipe locale de reziliență și a pregăti societățile pentru crize, acordând o atenție deosebită sprijinirii celor mai vulnerabile populații. Aceste platforme locale de reziliență vor trebui să se bazeze pe implicarea cetățenilor, să încurajeze interdisciplinaritatea, să faciliteze schimbul de date și interoperabilitatea lor, să încurajeze formele de cooperare – mai ales transfrontalieră, să fluidizeze lanțul de răspunsuri la situații de criză și să consolideze reziliența la acestea;

39.

solicită o mobilizare foarte puternică pentru a remedia problema precarității digitale, care reprezintă un risc suplimentar într-un context de criză pentru că lasă o parte însemnată a populației fără acces la informații și servicii esențiale. Subliniază necesitatea ca, la nivel local și regional, să fie înființate rețele de puncte de acces fizic la informații, ajutor și sprijin uman, cât mai aproape posibil de populație și care să fie operaționale în caz de criză;

RescEU și sistemele de coordonare a răspunsului la situații de urgență;

40.

își declară sprijinul pentru orice investiție financiară europeană menită să consolideze rescEU nu numai pentru a spori capacitatea UE de a răspunde rapid, cuprinzător și autonom, ci și pentru a-i consolida rolul în gestionarea riscurilor și a dezastrelor;

41.

salută inițiativa ERCC 2.0, care vizează consolidarea capacității de a anticipa, a prevedea și a pregăti manifestări transsectoriale la nivelul UE, de a îmbunătăți în continuare și de a investi în sisteme de alertă timpurie, pentru a garanta că procesele timpurii de informare și sensibilizare sunt transpuse în acțiuni concrete. Comitetul European al Regiunilor recunoaște activitatea desfășurată de Comisia Europeană în acest domeniu, în conformitate cu mandatul său în domeniul sistemelor de alertă timpurie în temeiul legislației privind mecanismul de protecție civilă al Uniunii, menită să dezvolte sisteme transfrontaliere de detectare, informare și alertă, cum ar fi EFAS (Sistemul european de avertizare în caz de inundații), EFFIS (Sistemul european de informare privind incendiile forestiere) și EDO (Observatorul european al secetei);

HERA și uniunea europeană a sănătății

42.

sprijină Autoritatea pentru Pregătire și Răspuns în caz de Urgență Sanitară (HERA) și acțiunile întreprinse în ultimul an, mai ales pentru a identifica riscurile pentru sănătate, a defini scenariile de gestionare și contramăsurile medicale, a consolida lanțurile valorice și capacitatea de a produce în Europa bunurile și serviciile de care avem nevoie; reamintește că HERA are nevoie de sprijin politic și financiar reînnoit și constant timp de mai mulți ani pentru a-și îndeplini sarcinile în mod eficace;

43.

recunoaște că este dificil să se evalueze acțiunea Autorității pentru Pregătire și Răspuns în caz de Urgență Sanitară (HERA) după un singur an de funcționare, dar își reiterează apelul pentru o mai bună implicare a Parlamentului European, a localităților, a regiunilor și a părților interesate din cadrul societății în organismele HERA, în special în forumul său;

44.

salută diseminarea noilor abordări de tipul „O singură sănătate”, prin care poate fi eliminată compartimentarea între diversele domenii referitoare la sănătatea umană, sănătatea animală și sănătatea mediului și pot fi integrate politicile de sănătate într-o abordare coerentă a dezvoltării durabile;

45.

avertizează din nou, în mod ferm, Comisia și Consiliul că sunt insuficiente eforturile depuse pentru a consolida producția europeană de produse și medicamente de care avem nevoie pentru a face față crizelor sanitare și atenționează cu privire la practicile achizitorilor publici care, în multe țări, favorizează prețurile scăzute în detrimentul producției în Europa, ignorând astfel învățămintele desprinse din criza COVID-19;

46.

propune ca reziliența sistemelor de sănătate, inclusiv a medicinei comunitare și a spitalelor, să fie o temă de lucru de explorat în contextul Europei sănătății, care să implice statele membre și autoritățile locale și regionale competente. Este vorba mai ales de a garanta continuitatea îngrijirii în perioade de criză, prin asigurarea unor capacități preexistente sau temporare de primire suficiente. În acest sens, CoR solicită să fie lansate studii care să evalueze consecințele amânărilor sau întreruperii asistenței medicale legate de criza COVID-19, în special în legătură cu cancerul, bolile cronice și sănătatea mintală;

47.

solicită aprofundarea dezbaterii privind utilizarea datelor medicale, pentru a identifica populațiile cele mai vulnerabile la crize, facilitând astfel sprijinirea lor din punct de vedere social și continuitatea asistenței medicale acordate. Deși este conștient de mizele etice și operaționale, CoR încurajează crearea unui „spațiu european al datelor medicale” pentru a colecta date, a îmbunătăți calitatea lor și a le pune la dispoziția serviciilor publice locale; avertizează cu privire la riscul ca pentru părți însemnate din populație să nu fie disponibile date medicale din cauza excluderii lor sau din cauza decalajului digital;

Pentru o abordare transversală a vulnerabilității, a pregătirii pentru situații de criză și a gestionării crizelor

48.

propune ca indicele și tabloul de bord al vulnerabilităților să fie luate în considerare pentru a orienta evoluțiile diferitelor politici ale Uniunii dincolo de politica de coeziune (de exemplu în politica agricolă comună, politica de cercetare și inovare sau uniunea europeană a sănătății). Pentru a duce la bun sfârșit această acțiune, un grup operativ inter-DG în cadrul Comisiei s-ar putea dovedi foarte util;

49.

sprijină o abordare bazată pe reziliență de la stadiul conceperii (resilience by design), care să permită integrarea impactului în materie de reziliență și vulnerabilitate încă din primele etape ale procesului de elaborare a politicilor publice, a reglementărilor și a planurilor de acțiune, a programelor majore de investiții, a infrastructurii mari etc.;

50.

consideră că achizițiile publice joacă un rol major în apariția inovațiilor, în experimentarea noilor forme de solidaritate locală și în consolidarea rezilienței infrastructurii și echipamentelor de la nivel local;

51.

pledează pentru crearea, în cadrul programului Orizont Europa, a unei misiuni privind reziliența la riscuri și la crize (gestionare, pregătire, cultură comună, vulnerabilități), care să vină în completarea clusterului de cercetare „Securitate civilă pentru societate”, care rămâne axat pe dezvoltarea de metode și tehnologii, pentru a-l transforma într-un laborator viu de inovare și mobilizare, ancorat în realitățile localităților și regiunilor.

---

(1)  https://drmkc.jrc.ec.europa.eu/risk-data-hub/#/vulnerability-in-europe

Indicele de vulnerabilitate permite desfășurarea de către JRC și a altor lucrări pe lângă cele din cadrul „tabloului de bord privind reziliența”, care prezintă o abordare mai largă a capacităților de adaptare și anticipare ale societăților (https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/strategic-planning/strategic-foresight/2020-strategic-foresight-report/resilience-dashboards_ro).

(2)  https://civil-protection-knowledge-network.europa.eu/about-knowledge-network

(3)  De exemplu în Scoția: http://www.safercommunitiesscotland.org/wp-content/uploads/the-risk-factory.pdf; în Țările de Jos: https://www.riskfactorymwb.nl/over-ons/

Avizul Comitetului European al Regiunilor pe tema „Dezbatere privind evaluarea la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual: poziția nivelului regional și local”

(2023/C 257/03)

Raportor: Thomas HABERMANN (DE-PPE), președintele Consiliului regional Rhön-Grabfeld

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR (CoR),

1.

constată că războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina și ocuparea continuă a teritoriilor ucrainene, fapte care încalcă dreptul internațional, nu numai că provoacă distrugeri imense și suferință la fața locului, ci au și un impact tangibil asupra Uniunii Europene, a statelor sale membre și a autorităților locale și regionale, atât în zonele rurale, cât și în cele urbane;

2.

constată, de asemenea, că Uniunea Europeană nu s-a redresat încă pe deplin în urma pandemiei de COVID-19, fapt care a adăugat deja o sarcină financiară, în special pentru autoritățile locale și regionale;

3.

ia act de faptul că actualul cadru financiar multianual (CFM) a fost creat înainte de începutul războiului din Ucraina, de pandemia de coronavirus, de costurile ridicate ale energiei și de inflația ridicată. La doi ani de la adoptarea sa, este clar că actualul cadru nu răspunde în mod adecvat crizelor actuale;

4.

salută, în acest context, obligația Comisiei Europene, în temeiul Acordului interinstituțional privind cadrul financiar multianual, de a prezenta o evaluare la jumătatea perioadei a CFM și solicită o evaluare cuprinzătoare a domeniului său de aplicare, inclusiv a plafoanelor sale bugetare, a funcționării acestuia și a măsurilor sale de flexibilitate;

5.

evidențiază importanța principiilor orizontale care stau la baza CFM și a tuturor politicilor conexe ale UE, în special în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor Uniunii în materie de climă și biodiversitate și promovarea egalității de gen; insistă ca revizuirea să mențină neapărat CFM axat în jurul acestor principii și să respecte angajamentul Uniunii de a asigura o redresare echitabilă, rezilientă, sustenabilă și justă din punct de vedere social pentru toți, ceea ce presupune punerea în aplicare a cadrului revizuit pentru obiectivele Uniunii în materie de climă, energie și mediu pentru 2030, urmărindu-se ca UE să atingă neutralitatea climatică până în 2050;

6.

subliniază că elaborarea CFM are un impact semnificativ asupra evoluțiilor de la nivelul autorităților locale și regionale și că o mare parte din fondurile europene sunt utilizate direct pentru consolidarea autorităților locale și regionale;

7.

reiterează importanța politicii europene de coeziune pentru realizarea coeziunii economice, teritoriale și sociale în toate regiunile. Fără acest pilon esențial al cadrului de finanțare european, succesul pieței unice europene ar fi pus în pericol. Se angajează să depună eforturi în cadrul Alianței pentru coeziune pentru ca viitorul CFM să asigure o politică de coeziune puternică și îmbunătățită, care să ocupe în continuare un loc central în Europa;

8.

ia act de faptul că ratele scăzute de absorbție a fondurilor de coeziune ale UE în unele țări se datorează în principal aprobării întârziate a programelor, precum și faptului că o serie de programe de sprijin diferite ale UE au norme diferite și termene divergente pentru angajamente și plăți efectuate în paralel (de exemplu, Mecanismul de redresare și reziliență, REACT-EU, fondurile pentru o tranziție justă (FTJ), fondurile structurale și de investiții), pe lângă perioade excesiv de scurte de planificare și punere în aplicare pentru măsurile de intervenție în caz de criză, eligibile retroactiv; solicită alinierea normelor pentru diferitele fonduri care fac obiectul gestiunii partajate în temeiul RDC și subliniază că ratele de absorbție scăzute în prezent pentru unele programe nu pot fi considerate un criteriu de referință pentru reducerea fondurilor de coeziune puse la dispoziție;

Un CFM care sprijină investițiile la nivel local și regional

9.

subliniază că inflația ridicată, costul locuințelor, al îngrijirii și al integrării refugiaților, precum și creșterea bruscă a costurilor energiei reprezintă, de asemenea, provocări majore pentru autoritățile locale și regionale. Chiar și în statele membre mai puternice din punct de vedere economic, investițiile necesare nu mai pot fi făcute de autoritățile locale și regionale pe cont propriu. În plus, penuria de materii prime, deficitul de competențe și lanțurile de aprovizionare instabile reprezintă provocări suplimentare care amenință stabilitatea economică în Europa;

10.

ia act de faptul că peste jumătate din resursele FTJ provin din instrumentul NextGenerationEU (NGEU) și au doar o durată mai scurtă, până în 2023; constată cu îngrijorare că FTJ complet nou este supus unei presiuni enorme asupra investițiilor în primii ani, care nu există pentru fondurile consacrate ale politicii de coeziune; solicită o prelungire a perioadei de investiții a resurselor FTJ din NGEU (de exemplu, prin prelungirea termenelor de angajament) pentru a nu pune în pericol ieșirea resurselor financiare și pentru a se asigura că resursele FTJ sunt utilizate pe deplin pentru proiecte eficace și sustenabile, în conformitate cu obiectivele Pactului verde european;

11.

subliniază că, în plus, o mare parte din cerințele necesare pentru atingerea obiectivelor europene comune presupun, pentru punerea lor în aplicare, investiții semnificative la nivel local și regional, afectând astfel în mod direct bugetele de la nivel subnațional. Acest lucru nu este valabil însă numai pentru obiectivele digitale ale UE și ale Pactului verde european sau ale pachetului „Pregătiți pentru 55”, în cadrul cărora mai mult de jumătate din investițiile necesare trebuie implementate la nivel local și regional;

12.

solicită mult așteptata eliminare treptată a subvențiilor dăunătoare și asigurarea coerenței dintre toate fondurile și programele UE în CFM post-2027; insistă asupra faptului că proiectele și programele care sunt incompatibile cu obiectivul de limitare a încălzirii globale la mai puțin de 1,5 oC sau cu obiectivul de a opri și de a inversa declinul biodiversității nu ar trebui să fie eligibile pentru sprijin în următorul CFM;

13.

avertizează că autoritățile locale și regionale sunt copleșite de obligațiile lor de investiții existente din cauza situației bugetare precare din multe locuri și își exprimă temerea că scăderea generală a investițiilor publice va periclita grav realizarea obiectivelor paneuropene (cum ar fi cele ale Pactului verde european) și va submina prosperitatea cetățenilor și potențialul economic general al localităților și al regiunilor;

14.

consideră, prin urmare, că numai consolidarea CFM, fără a consolida în același timp capacitatea de investiții a autorităților locale și regionale, nu este adecvată scopului în acest context; crede, de asemenea, că este important, în acest context, să se promoveze utilizarea instrumentelor de gestionare descentralizată (DLRC/ITI), inclusiv, acolo unde este necesar, printr-o utilizare obligatorie a acestora, pentru a implica nivelurile de guvernanță cele mai apropiate de cetățeni în planificarea, consultarea, punerea în aplicare și gestionarea fondurilor;

15.

constată că, deși fondurile europene pot aduce o contribuție semnificativă la sprijinirea autorităților de la nivel subnațional, acestea nu vor fi suficiente peste tot pentru a permite investițiile necesare la nivel local și regional pentru punerea în aplicare a cerințelor europene;

16.

subliniază, în acest sens, că în majoritatea statelor membre nu există mecanisme de compensare automată și integrală de către nivelurile superioare a costurilor de punere în aplicare a cerințelor europene pentru autoritățile locale sau regionale;

17.

consideră că o Uniune Europeană puternică, competitivă și durabilă poate fi realizată numai dacă bugetele de la toate nivelurile de guvernare dispun de resurse suficiente, interconectate și complementare; solicită, prin urmare, o revizuire reală a CFM, care să ia în considerare noile provocări și să asigure resursele suplimentare necesare;

18.

consideră că, în cazul noilor propuneri legislative ale UE, Comisia ar trebui să estimeze costurile de punere în aplicare la nivelul relevant, să analizeze dacă există mecanisme de compensare la nivel național și să stabilească măsura în care finanțarea CFM va contribui la compensarea acestor costuri; invită Comisia și statele membre să se asigure că există mijloace suficiente de compensare a cheltuielilor în cazul unui deficit de investiții, pentru a asigura o dezvoltare cuprinzătoare și coerentă;

19.

în vederea evaluării acestor aspecte, invită Comisia Europeană să efectueze o evaluare cuprinzătoare a impactului teritorial, care ar trebui să implice atât statele membre, cât și centrele regionale, înainte de a elabora obiectivele;

20.

subliniază că cel de-al 8-lea raport privind coeziunea solicită consolidarea evaluărilor impactului teritorial (EIT) și a analizei din perspectiva mediului rural, astfel încât nevoile și particularitățile diferitelor teritorii ale UE să fie mai bine luate în considerare; face trimitere, în acest sens, la avizul CoR pe tema „Principiul de a nu aduce prejudicii coeziunii – Un principiu transversal care contribuie la coeziune ca obiectiv global și valoare a UE” (1); invită autoritatea bugetară să utilizeze revizuirea CFM pentru a adăuga mijloace financiare pentru finanțarea acestor EIT;

Un CFM care consolidează Uniunea Europeană și o face mai rezilientă

21.

constată că, în ultimii ani, în situații de criză, capacitatea de reacție a Uniunii Europene a fost limitată din cauza discuțiilor îndelungate privind bugetul, finanțarea noilor măsuri și insuficiența instrumentelor de flexibilitate bugetară; își subliniază convingerea că evaluarea la jumătatea perioadei a CFM a fost convenită pentru a aborda aceste noi provocări imprevizibile;

22.

consideră că cadrul financiar multianual nu mai este actual și trebuie revizuit;

23.

subliniază că CFM și resursele proprii sunt interconectate; îndeamnă Consiliul și Comisia să respecte foaia de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii, astfel cum s-a convenit în Acordul interinstituțional (ACI) obligatoriu din punct de vedere juridic, semnat în decembrie 2020, care este necesar cel puțin pentru a acoperi rambursările pentru NextGenerationEU;

24.

salută faptul că Comisia Europeană va prezenta propuneri pentru noi resurse proprii veritabile în 2023. Subliniază că aceste noi venituri ar trebui să intre în bugetul UE ca venituri nealocate și ar trebui să servească nu numai la refinanțarea datoriei pentru NextGenerationEU, ci ar trebui, de asemenea, să consolideze, pe termen lung, capacitatea UE, a statelor membre și a autorităților locale și regionale de a răspunde la crize, în temeiul articolului 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Acestea ar trebui, de asemenea, să contribuie, în cadrul legislației primare și cu respectarea deplină a competențelor statelor membre, la soluționarea problemelor politice urgente într-un mediu economic caracterizat de inflație și prețuri ridicate la energie și să reducă dependența UE de fondurile bazate pe VNB. Reforma sistemului de resurse proprii ar trebui să țină seama pe deplin de impactul asupra nivelului local și regional, prin evaluări ale impactului teritorial, și de dispozițiile relevante ale Tratatului UE, limitând în continuare dependența de resursele proprii bazate pe VNB;

25.

subliniază că, înainte de colectarea de noi resurse proprii, ar trebui analizat impactul acestora asupra autorităților locale și regionale, a întreprinderilor și a gospodăriilor din UE. În special, trebuie luate în considerare sistemele de impozitare existente la nivel național, regional și local, pentru a evita concurența între nivelul european și cel național, regional sau local sau chiar o povară dublă. În acest context, se face trimitere, de asemenea, la avizul CoR „Următoarea generație de resurse proprii pentru bugetul UE” (2);

26.

își reiterează apelul din avizul pe tema „Asigurarea funcționării sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) și a mecanismului de ajustare la frontieră în funcție de carbon (CBAM) pentru orașele și regiunile UE” (3) de a aloca o parte din noile venituri direct nivelului responsabil de punerea în aplicare a obiectivelor europene aferente;

27.

consideră că CFM ar trebui să contribuie la descentralizare prin consolidarea rezilienței și a capacității de investiții a autorităților locale și regionale pe teren. Punerea în comun a capacităților la nivel european nu trebuie să aibă un impact negativ asupra rezilienței la crize și asupra capacității de reacție a autorităților subnaționale;

28.

îndeamnă Comisia Europeană să analizeze posibilele modele de participare la negocierea, distribuirea, planificarea și punerea în aplicare a fondurilor de coeziune (în special fondurile RDC și FEADR) pentru a optimiza participarea autorităților regionale și locale la toate etapele gestionării fondurilor UE în perioada 2028-2034. Învățămintele desprinse din prima jumătate a CFM ar trebui utilizate la desfășurarea acestei analize;

29.

sugerează crearea în CFM a unei rezerve centrale și cuprinzătoare de răspuns la situații de criză, care, dacă nu este utilizată până la sfârșitul perioadei bugetare, să fie folosită – în cadrul fondului respectiv – pentru a consolida mecanismele de prevenire a crizelor la nivel local și regional, cu perioade de punere în aplicare mai lungi pentru măsurile care au fost deja programate;

30.

reiterează că reconstrucția Ucrainei este o necesitate și o datorie morală pentru Europa. Ea va necesita coordonarea la nivel european a acțiunilor de sprijin direct ale statelor membre și a resurselor suplimentare dincolo de actualul cadru financiar multianual (CFM) al UE (4); acestea din urmă ar putea fi furnizate, printre altele, prin dezvoltarea în continuare a mecanismului Platformei multilaterale de coordonare a donatorilor pentru Ucraina, sprijinită de Comisie Strategia de reconstrucție ar trebui să urmeze în mare măsură procesul politicii de coeziune a UE pentru a pregăti Ucraina în cel mai bun mod posibil pentru aderarea la UE și adoptarea acquis-ului UE;

Un CFM care finanțează în mod corespunzător punerea în aplicare a politicilor europene

31.

ia act de faptul că, în trecut, Comisia Europeană a propus în mod regulat noi măsuri și a făcut o trimitere generală la politica regională sau la Mecanismul de redresare și reziliență (MRR) în ceea ce privește finanțarea, fără a verifica dacă fondurile pe baza programelor sau planurilor sunt disponibile pentru finanțarea măsurilor pe teren;

32.

subliniază, în acest context, că noile sarcini ale Uniunii Europene necesită, de asemenea, noi resurse și salută adoptarea Acordului interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii. În plus, în contextul noilor politici europene, Comisia Europeană este invitată să analizeze dacă fondurile sunt disponibile în acest scop în cadrul financiar multianual și dacă aceste fonduri pot fi utilizate în toate statele membre pentru a pune în aplicare obiectivele. În ceea ce privește fondurile politicii regionale, ar trebui să se analizeze cu atenție dacă fondurile existente au fost deja angajate în altă parte sau dacă utilizarea lor necesită o ajustare a programelor operaționale;

33.

solicită ca CFM să fie aliniat la politicile UE și să furnizeze resursele financiare necesare pentru punerea lor în aplicare și subliniază că revizuirea CFM ar trebui utilizată pentru a remedia deficiențele actualului buget multianual;

34.

subliniază că Comisia Europeană trebuie să se asigure că Uniunea își respectă angajamentele internaționale în domeniul climei în termeni financiari și oferă resurse financiare pentru finanțarea combaterii schimbărilor climatice la nivel internațional în conformitate cu angajamentele asumate și, în special, să ofere finanțare pentru Fondul de pierderi și daune convenit în cadrul COP27 și pentru programele relevante din cadrul Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) – Europa globală;

35.

subliniază că, de la instituirea sa în urmă cu aproape 30 de ani, CoR este subfinanțat în comparație cu alte organe europene care au sarcini similare, stabilite în dreptul primar european (5); cu toate acestea, Comitetul a promovat în mod eficient măsuri pentru o mai bună reglementare și măsuri de evaluare a impactului teritorial și a consolidat democrația europeană prin intermediul aleșilor de la nivel local și regional;

36.

reamintește că bugetul instituțional al CoR în 2022 reprezintă mai puțin de 1 % din linia bugetară 7 a UE [„Administrația publică europeană” (6)] și că investițiile în CoR vizează realizarea priorităților politice ale UE, având în vedere că 70 % din obiectivele UE sunt puse în aplicare la nivel local și regional și că autoritățile locale și regionale sunt responsabile, în medie, pentru jumătate din investițiile publice, o treime din cheltuielile publice și un sfert din veniturile fiscale;

37.

subliniază, prin urmare, că ar trebui să se utilizeze mai mult banii contribuabililor în cadrul capitolului administrativ din CFM (rubrica 7), pentru a restabili încrederea și a consolida dialogul cu cetățenii, în special prin intermediul celor două adunări politice ale UE, compuse din membri aleși în mod democratic, și anume Parlamentul European și Comitetul European al Regiunilor, ținând seama de nivelul ridicat de încredere al cetățenilor în factorii de decizie de la nivel regional și local și de propunerile Conferinței privind viitorul Europei (7);

38.

regretă că în propunerea consolidată a Comisiei Europene referitoare la bugetul pe 2024 de la rubrica 7 a CFM („Administrația publică europeană”) nu au fost incluse estimările bugetare ale CoR pentru 2024, adoptate cu o largă majoritate la 15 martie 2023 (proiectul „Valorificarea potențialului autorităților locale și regionale de a consolida UE” sau „Cenușăreasa”), în special având în vedere conjunctura excepțională a alegerilor europene care se apropie din 2024, rezultatele Conferinței privind viitorul Europei și învățămintele desprinse din crizele multiple cu nivelurile administrației locale și regionale aflate în prima linie;

Un CFM care promovează coeziunea economică, socială și teritorială

39.

solicită un cadru financiar multianual general aliniat la obiectivele articolului 174 din TFUE și care să contribuie la coeziunea economică, socială și teritorială globală printr-o distribuție echilibrată a resurselor. De asemenea, trebuie să se garanteze că localitățile mici au acces echitabil la finanțare, în special prin simplificarea procedurilor de depunere a cererilor și prin acordarea unui sprijin specific din partea Uniunii Europene;

40.

subliniază că obiectivele politicii europene de coeziune pot fi atinse numai dacă fondurile sunt disponibile pentru investiții pe termen lung. Politica de coeziune s-a dovedit a fi un instrument util pentru răspunsul imediat la crizele recente, printre altele datorită agilității și eficacității principiului parteneriatului și al guvernanței pe mai multe niveluri, precum și existenței unui ecosistem specializat de administratori de fonduri europene, aflați pe teren. Cu toate acestea observă că, deși trebuie să existe o anumită flexibilitate, fondurile nu trebuie utilizate pentru un răspuns imediat la criză, așa cum s-a întâmplat în ultimele luni și în ultimii ani. Este nevoie de un post bugetar protejat și rezistent la crize, care să permită investiții planificabile și pe termen lung pentru autoritățile de management și beneficiarii finanțării;

41.

subliniază că este extrem de important ca fondurile naționale de coeziune să fie disponibile pentru toate statele membre cât mai curând posibil, pentru a nu împiedica punerea în aplicare și pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru toți beneficiarii;

42.

solicită ca toate fondurile să fie distribuite în continuare cu respectarea deplină a principiului parteneriatului. Fondurile pot aduce beneficii maxime dacă în identificarea provocărilor de pe teren sunt implicați partenerii relevanți. Pentru a asigura implicarea deplină, a spori securitatea juridică pentru autoritățile de management și a reduce sarcinile administrative, Comisia Europeană este invitată să revizuiască „Codul european de conduită referitor la parteneriat, în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene” (8) cât mai curând posibil;

43.

consideră că sistemul de gestiune partajată s-a dovedit a fi un succes pentru fondurile structurale și ar trebui menținut în viitor. Noile fonduri care urmează să fie create, precum și cele existente deja, ar trebui, de asemenea, să se orienteze după acest sistem și, dacă este posibil, să fie distribuite în cadrul unei gestiuni descentralizate;

44.

în acest context, critică din nou faptul că fondurile pentru redresarea post-criză (NextGenerationEU) nu fac parte în mod oficial din buget și că această structură îngreunează utilizarea coerentă a resurselor. Toate fondurile actuale și viitoare ar trebui integrate pe deplin în buget;

45.

solicită intensificarea eforturilor de reducere a disparităților la nivel local și regional în Europa ca urmare a diferitelor crize;

46.

subliniază că multe regiuni cu o bază industrială solidă traversează o transformare structurală profundă; solicită, în acest sens, ca viitoarea politică de investiții și de coeziune să contribuie la transformare și să ofere sprijin specific regiunilor în cauză în modelarea tranziției verzi, sociale și a celei digitale, cu respectarea principiului de „a nu aduce prejudicii coeziunii”, conform căruia „nicio acțiune nu ar trebui să împiedice procesul de convergență sau să contribuie la disparitățile regionale”;

47.

În acest sens, în procesul de elaborare și punere în aplicare a fondului de tranziție, ar trebui să se țină seama nu numai de teritoriile care se confruntă cu cele mai mari provocări, ci și de cele care, la un anumit nivel, au început deja tranziția. De asemenea, dacă autoritățile locale și regionale nu vor fi implicate în mod corespunzător în acest proces, există riscul unei alocări dezechilibrate a fondurilor, fără a acorda prioritate nivelului NUTS 3;

48.

invită Comisia Europeană să extindă resursele bugetare pentru tranziția justă a regiunilor producătoare de autovehicule cel târziu la momentul elaborării următorului cadru financiar multianual (CFM) începând cu 2028, dar, în mod ideal, încă de la evaluarea la jumătatea perioadei a actualului CFM. În acest context, regiunile trebuie să beneficieze de flexibilitate în utilizarea fondurilor, deoarece provocările variază foarte mult;

Un CFM care utilizează optim resursele existente

49.

invită, prin urmare, Comisia Europeană să examineze modul în care fondurile existente ar putea fi utilizate optim. Cerințele la nivel european ar trebui să garanteze că nu numai bugetul Uniunii Europene, ci și bugetele locale și regionale pot fi utilizate cât mai eficient posibil și că utilizarea resurselor nu este îngreunată de birocrație inutilă;

50.

consideră că cerințele UE și punerea lor în aplicare la nivel național în statele membre, ținând seama pe deplin de principiile subsidiarității și autonomiei locale, ar trebui, ori de câte ori este posibil, să acorde autorităților locale și regionale o marjă largă de apreciere pentru a permite abordări locale și eficiente în practică;

51.

subliniază, în plus, că, în special în legislația privind ajutoarele de stat și achizițiile publice, reglementarea este densă și problematica complexă. O parte semnificativă a autorităților locale și regionale nu mai sunt în măsură să efectueze pe cont propriu evaluarea juridică și tehnică completă a proiectelor și sunt obligate să solicite consultanță juridică și tehnică din partea terților. Resursele alocate în acest scop nu pot fi utilizate pentru investiții, ceea ce reduce semnificativ capacitatea autorităților locale și regionale de a investi; invită autoritatea legislativă să asigure măsuri de simplificare și subliniază necesitatea de a evita suprareglementarea; pentru a îmbunătăți capacitatea administrativă regională și locală este necesară, de asemenea, finanțare;

52.

constată, de asemenea, în acest context, că procedurile de achiziții publice îndelungate fac mult mai dificilă punerea în aplicare a proiectelor în orizontul de timp al proiectului sau al perioadei de finanțare;

53.

solicită, pentru a consolida competitivitatea UE și a autorităților sale locale și regionale, ca normele UE privind ajutoarele de stat să fie adaptate pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru investițiile în tehnologiile viitorului și producția acestora pentru toate regiunile;

54.

consideră că, în cadrul regulamentelor privind fondurile structurale, ar trebui explorate și alte posibilități de simplificare a cererilor și a gestionării; propune ca, la stabilirea ajutorului, Comisia și statele membre să identifice sarcina administrativă corespunzătoare, ținând seama de particularitățile, diferențele și obiectivele regiunilor. De exemplu, ar trebui îmbunătățită coerența diferitelor fonduri la nivel european și interacțiunea lor cu finanțarea națională și regională. De asemenea, subliniază caracteristicile specifice ale regiunilor ultraperiferice, rurale și ale teritoriilor cu handicapuri naturale și/sau provocări demografice, și solicită derogări de la anumite obligații care, în majoritatea cazurilor, pot fi îndeplinite în mod eficace numai de beneficiarii care dispun de un buget mai consistent, de mai multe echipamente și de o populație mai numeroasă. În plus, ar trebui să se prevadă, de asemenea, pe termen lung, o utilizare flexibilă a fondurilor, așa cum a fost posibil ca răspuns la pandemia de COVID-19. Aceasta reduce, pe de o parte, sarcinile administrative și, pe de altă parte, ar avea avantajul simplificării, în special pentru localitățile și întreprinderile mai mici;

55.

consideră că un posibil „fond de suveranitate” al Uniunii Europene, ca răspuns la legea SUA privind reducerea inflației, ar trebui să sprijine întreprinderile europene sub formă de garanții, similare Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), prin mobilizarea resurselor bugetare eliberate, dar cu un echilibru geografic îmbunătățit, care să ia în considerare zonele mai puțin dezvoltate într-un mod echitabil și flexibil.

---

(1)  COTER-VII/026 (a se vedea pagina 16 din prezentul Jurnal Oficial).

(2)  Avizul Comitetului European al Regiunilor – Următoarea generație de resurse proprii pentru bugetul UE (JO C 79, 2.3.2023, p. 99).

(3)  Avizul Comitetului European al Regiunilor – Asigurarea funcționării sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) și a mecanismului de ajustare la frontieră în funcție de carbon (CBAM) pentru orașele și regiunile UE (JO C 301, 5.8.2022, p. 116).

(4)  Avizul Comitetului European al Regiunilor – Rolul orașelor și regiunilor UE în reconstrucția Ucrainei (JO C 498, 30.12.2022, p. 12), punctul 3.

(5)  Consolidarea democrației UE: descătușarea potențialului unui milion de politicieni locali și regionali, Comitetul European al Regiunilor, p. 6.

(6)  A 154-a sesiune plenară a CoR, 15.3.2023 – Anexa 1, Proiect de buget detaliat al CoR pe 2024, COR-2023-00005-01-00-NB-REF, p. 9.

(7)  Conferința privind viitorul Europei, Raportul final privind rezultatele Conferinței, mai 2022, inclusiv consolidarea democrației reprezentative „nu numai pe durata alegerilor europene, ci și înaintea alegerilor naționale, regionale și locale” (propunerea CoFoE 4), implicarea în chestiuni legate de uniunea sănătății (propunerea CoFoE 10.2) și instituirea consiliilor locale de tineret, propunerea CoFoE 36.8).

(8)  Regulamentul delegat (UE) nr. 240/2014 al Comisiei din 7 ianuarie 2014 privind Codul european de conduită referitor la parteneriat, în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (JO L 74, 14.3.2014, p. 1).

Avizul Comitetului European al Regiunilor pe tema „Eradicarea șomajului de lungă durată: perspectiva locală și regională”

(2023/C 257/04)

Raportor: Yonnec POLET (BE-PSE), prim-viceprimar al comunei Berchem-Saint-Agathe

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR (CoR)

Observații introductive

1.

reamintește că UE și-a fixat ca obiectiv „dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creștere economică echilibrată și pe stabilitatea prețurilor, pe o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social” (1);

2.

subliniază că șomajul de lungă durată, definit de Eurostat ca numărul persoanelor aflate în șomaj și care caută în mod activ un loc de muncă de cel puțin un an (2), rămâne o provocare pentru UE, care dorește să atingă obiectivul menționat mai sus. Într-adevăr, în 2021, șomajul de lungă durată reprezenta încă 2,8 % din populația activă din Europa, adică aproape 6 milioane de persoane (3);

3.

subliniază că, în 2021, șomajul de lungă durată a afectat 3,5 % dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani (4), adică peste 2,5 milioane de tineri din Europa;

4.

subliniază că aproape un sfert dintre persoanele cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani din Europa sunt inactive (5), inclusiv persoane fără serviciu care nu mai caută activ un loc de muncă din cauza descurajării și care nu mai figurează în statisticile privind șomajul;

5.

reamintește că o rată ridicată a șomajului de lungă durată este un semn al funcționării defectuoase a pieței forței de muncă: pierderi de resurse umane și competențe ale persoanelor aflate în șomaj, de contribuții la asigurări sociale și de activități economice;

6.

reamintește că există un impact social al șomajului de lungă durată și că, cu cât durata sa este mai lungă, cu atât este mai dificilă reinserția pe piața muncii;

7.

reamintește costul societal ridicat al șomajului de lungă durată și reiterează (6) că trebuie combătut șomajul de lungă durată pentru a asigura coeziunea socială și a evita marginalizarea unei părți a populației;

8.

reamintește că Pilonul european al drepturilor sociale prevede că „orice persoană are dreptul la asistență promptă și personalizată pentru a-și îmbunătăți perspectivele de angajare sau de desfășurare a unei activități independente” și că „șomerii de lungă durată au dreptul de a primi o evaluare individuală aprofundată cel târziu atunci când împlinesc optsprezece luni de șomaj” (7);

9.

reamintește că Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale stabilește obiective clare în termeni de ocupare a forței de muncă și de reducere a sărăciei și că Declarația de la Porto (8) confirmă aceste obiective subliniind necesitatea de a aborda riscurile de excluziune pentru grupurile sociale deosebit de vulnerabile, în special pentru șomerii de lungă durată;

10.

subliniază că o mai bună pregătire a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă la așteptările de pe piața muncii va contribui la îmbunătățirea perspectivelor lor de angajare și salută eforturile Comisiei Europene de a îmbunătăți dobândirea și reînnoirea continuă a competențelor profesionale, inclusiv propunerea sa de a face din 2023 Anul european al competențelor;

11.

regretă, cu toate acestea, lipsa de inițiativă pentru combaterea șomajului de lungă durată după adoptarea recomandării Consiliului din 2016 (9), deși toate statele membre se confruntă în continuare cu acest lucru;

12.

subliniază că pentru persoanele cele mai îndepărtate de piața muncii, între care se află cele în șomaj pe termen lung, accesul la formare rămâne prea adesea dificil și nu permite în sine reinserția pe piața muncii;

13.

își reiterează observația că „atunci când [cererea de forță de muncă] stagnează [într-un sector profesional sau la nivel local], este dificil pentru un șomer să găsească din nou loc de muncă, chiar dacă este beneficiarul unui proiect individualizat de formare” (10);

14.

subliniază necesitatea de a oferi o soluție de angajare tuturor, inclusiv șomerilor de lungă durată;

Abordarea „zero șomeri de lungă durată”, o inovație locală pentru reinserția pe piața muncii

15.

constată că lipsa locurilor de muncă costă mai mult decât crearea de locuri de muncă suplimentare;

16.

subliniază caracterul inovator și abordarea economiei sociale și solidare a unei serii de experimente, cum ar fi „teritoriile cu zero șomeri de lungă durată” și observă că toate aceste inițiative redirecționează costul șomajului de lungă durată către crearea de locuri de muncă decente, utile pentru regiunile în care au fost dezvoltate;

17.

observă că aceste inițiative au fost luate în cel puțin patru state membre ale UE: în Franța din 2016, în Belgia din 2022 și, sub denumirea de „garanție de angajare”, în Gramatneusiedl în Austria, și de „Basisbaan”, în Groningen (Țările de Jos), începând cu 2020;

18.

constată că aceste inițiative se bazează în mare măsură pe anumite principii comune: (a) oricine poate fi angajat atunci când locul de muncă este adaptat la abilitățile și competențele persoanelor și există atât locuri de muncă care nu sunt furnizate pe piața muncii, cât și activități și servicii care nu sunt furnizate de sectorul public și privat; (b) demersul voluntar al persoanelor aflate pe termen lung fără loc de muncă, care – spre deosebire de obligația de a munci sau de sprijinul condiționat – permit o asumare efectivă de responsabilități de către șomerii de lungă durată, extinzând programele la persoane care nu mai sunt înregistrate pe lângă serviciile publice de ocupare a forței de muncă; (c) crearea de locuri de muncă de calitate, pe baza competențelor persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și a situației lor individuale, în special din punctul de vedere al sănătății sau al situației familiale; (d) o remunerație egală sau mai mare decât salariul minim și timp de lucru adecvat pentru fiecare voluntar, cu un contract pe durată nedeterminată; (e) furnizarea unui serviciu de care beneficiază întreaga regiune, fără a crea concurență cu întreprinderile deja prezente; (f) o abordare participativă și favorabilă incluziunii, inițiată la nivel local cu publicul și cu toate părțile interesate;

19.

constată că aceste inițiative fac parte din cele patru domenii de politică evidențiate în Recomandarea Consiliului din 2016 privind șomajul de lungă durată, și anume o mai bună mobilizare a persoanelor lipsite pe termen lung de locuri de muncă, o abordare individualizată, o mai bună cooperare a actorilor locali din domeniul ocupării forței de muncă și parteneriatul cu angajatorii locali și comunitățile locale; subliniază, de asemenea, că Recomandarea Consiliului din 2023 (11) privind un venit minim adecvat recomandă sprijinirea oportunităților de încadrare în muncă în sectorul economiei sociale, precum și acordarea de sprijin individualizat;

20.

observă că activitățile desfășurate în regiunile „fără șomeri de lungă durată” sau în cadrul „garanției de angajare” și al inițiativei „Basisbaan” permit extinderea ofertei de servicii disponibile și accesibile persoanelor și întreprinderilor din regiune, în domeniile social, ecologic sau comercial, și că aceste servicii nu fuseseră furnizate până în prezent nici de autoritățile publice, nici de actorii privați de la nivel local;

21.

constată că regiunile „zero șomeri de lungă durată”, „garanția de angajare” și inițiativa „Basisbaan” au dezvoltat, într-adevăr, oferte de activități la fel de variate, cum ar fi grădinăritul destinat pieței, reciclarea, repararea bicicletelor, curățarea spațiilor comunitare, serviciile pentru întreprinderi, îngrijirea imobilelor de locuit, livrarea, magazinele solidare, îngrijirea persoanelor și alte activități ale economiei circulare, contribuind astfel la tranziția verde și la dezvoltarea serviciilor de îngrijire în UE;

22.

subliniază că, pe lângă beneficiile economice individuale și colective ale reinserției pe piața forței de muncă, aceste inițiative contribuie la îmbunătățirea accesului la formare și la oportunități de sănătate, inclusiv mintală, la interacțiune și incluziune socială, precum și la bunăstarea persoanelor private pe termen lung de un loc de muncă, consolidând, în același timp, coeziunea socială a comunităților în cauză;

23.

constată că aceste inițiative necesită consultarea și coordonarea actorilor locali din domeniul ocupării forței de muncă, inclusiv a serviciilor sociale cu rol de capacitare, pentru a ajunge la un consens la nivel local, și subliniază importanța consultării și a creării în comun cu actorii economici locali, cu serviciile de capacitare și cu partenerii sociali pentru acceptarea și succesul acestor inițiative;

24.

subliniază că această creare în comun aduce beneficii actorilor economici locali, fie direct legate de activitățile lor atunci când șomerii sunt plasați în întreprinderi, cum ar fi în temeiul garanției austriece pentru ocuparea forței de muncă, fie prin intermediul serviciilor și al activității economice desfășurate pe teritoriul de care aparțin;

25.

subliniază că o astfel de coordonare poate contribui și la punerea în aplicare a altor politici active în domeniul pieței forței de muncă, inclusiv la formare, și poate contribui la crearea unor puncte unice de contact pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă;

Dimensiunea locală și regională

26.

subliniază rolul central al autorităților locale și regionale în crearea unor mecanisme de combatere a șomajului de lungă durată, cum ar fi regiunile cu „zero șomeri de lungă durată”, cu atât mai mult cu cât aceste autorități dețin informații cu privire la piața locală a forței de muncă, furnizează servicii cu rol de capacitare în vederea incluziunii sociale și pe piața forței de muncă și au legături cu întreprinderile locale și cu partenerii sociali de la nivel local. Exemplul landului Berlin, care – prin proiectul său „Un venit de bază solidar” („Solidary Basic Income”) – finanțează 1 000 de locuri de muncă în perioada 2019-2025 pentru cei care au fost șomeri între 1 și 3 ani, reprezintă încă o bună practică în acest sens;

27.

invită autoritățile locale și regionale să introducă abordări care să împartă elementele fundamentale ale teritoriilor „zero șomeri de lungă durată” și ale „garanția de angajare”, redirecționând costul generat de șomaj către crearea de locuri de muncă decente;

28.

invită autoritățile locale și regionale care au lansat astfel de inițiative să implice lideri locali din mediul de afaceri și reprezentanți ai organizațiilor sindicale în diversele etape ale proiectului, mai ales pentru a preveni orice concurență cu activitățile existente și a asigura respectarea acordurilor colective în vigoare în sectoarele în cauză;

29.

încurajează autoritățile locale și regionale să facă schimb de opinii și de bune practici despre sistemele de combatere a șomajului de lungă durată cu alte autorități locale și regionale, atât la nivel național, cât și în alte state membre;

Finanțarea inițiativelor de eradicare a șomajului de lungă durată

30.

subliniază importanța activării cheltuielilor pasive pentru ca inițiativele de eradicare a șomajului de lungă durată să aibă succes și observă că această activare permite să fie compensate costurile creării de locuri de muncă suplimentare prin economiile realizate la plata indemnizațiilor de șomaj, a prestațiilor sociale și a costurilor de asistență medicală plătite de instituțiile de securitate socială;

31.

observă că, în Franța, a fost creat în 2016 un fond ad-hoc responsabil de această activare prin legea de experimentare teritorială care vizează reducerea șomajului de lungă durată (12), pentru a permite alocarea de resurse naționale pentru crearea de locuri de muncă la nivel local;

32.

constată că, în absența unui mecanism de activare a cheltuielilor pasive în statele membre respective, inițiativa „Basisbaan” din Țările de Jos și regiunile fără șomeri de lungă durată din Valonia se bazează pe sprijin financiar din partea FSE+;

Finanțarea de către statele membre

33.

subliniază importanța unei cooperări strânse între actorii locali din domeniul ocupării forței de muncă și organismele regionale și/sau naționale de securitate socială și serviciile sociale de la nivel local;

34.

invită statele membre să adopte măsurile necesare pentru a activa cheltuielile pasive legate de șomajul de lungă durată;

35.

invită statele membre să înființeze structurile necesare pentru ca această activare a cheltuielilor pasive legate de șomajul de lungă durată să funcționeze bine și să se asigure că economiile de beneficii sunt transferate efectiv autorităților locale și regionale care suportă costurile inițiativelor luate pentru a combate șomajul de lungă durată;

36.

subliniază că, în absența unui mecanism de activare a cheltuielilor pasive legate de șomajul de lungă durată, furnizarea unei (co)finanțări la nivelul statelor membre sau la nivel regional facilitează luarea unor inițiative de combatere a șomajului de lungă durată de către autoritățile teritoriale cele mai vizate prin reducerea lor sarcinii financiare;

Coordonarea inițiativelor de combatere a șomajului de lungă durată

37.

reamintește că, în 2016, Consiliul a invitat Comisia „să sprijine proiectele de inovare socială care vizează integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă” (13);

38.

salută intenția Comisiei Europene (14) de a sprijini în mai mare măsură reproducerea exemplelor de succes ale economiei sociale în toate statele membre;

39.

reamintește succesul Garanției pentru tineret și, mai ales, abordarea personalizată care li se adresează persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și pe care o împarte cu teritoriile fără șomeri de lungă durată și cu garanția de angajare;

40.

subliniază că Garanția pentru tineret, dat fiind că oferă în mod sistematic o soluție personalizată pentru fiecare în parte, a permis deja instituirea unor mecanisme și metodologii esențiale pentru a implementa, în multe state membre, inițiative similare cu cele din regiunile fără șomeri de lungă durată și cu „garanția de angajare”;

41.

invită Comisia Europeană să recenzeze aceste inițiative, inclusiv prin mobilizarea rețelei europene a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă;

42.

sugerează Comisiei Europene să propună orientări pentru a lansa astfel de inițiative în alte state membre ale UE, pe baza principiilor enumerate la punctul 17;

43.

se angajează să includă aceste inițiative pe platforma digitală de bune practici a Comitetului Regiunilor;

Accesul la finanțare europeană

44.

subliniază rolul FSE+ ca sursă de finanțare pentru proiectele autorităților teritoriale care urmăresc eradicarea șomajului de lungă durată și care nu beneficiază încă de activarea cheltuielilor pasive legate de șomajul de lungă durată sau în absența unui sprijin puternic din partea autorităților naționale și regionale;

45.

solicită ca o parte din finanțarea FSE+ să fie alocată inițiativelor locale care vizează eradicarea șomajului de lungă durată, pentru a depăși aceste dificultăți, în special sub formă de proiecte aflate în faza de început și de sprijin pentru ingineria proiectelor la nivel local;

46.

invită Comisia să propună, în recomandarea Consiliului privind dezvoltarea condițiilor-cadru pentru economia socială, anunțată pentru 2023, facilitarea accesului la finanțarea UE pentru întreprinderile sociale și solidare mobilizate în combaterea șomajului de lungă durată, inclusiv la finanțări pentru investiții sociale și pentru dobândirea competențelor, în cadrul fondului InvestEU, pentru a facilita punerea în aplicare a proiectelor care urmăresc eradicarea șomajului de lungă durată;

47.

reamintește că lansarea – în 2013 – a inițiativei europene privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, împreună cu un efort financiar semnificativ de 8,9 miliarde EUR în perioada 2014-2020, a permis implementarea și succesul Garanției pentru tineret, oferind unui număr de peste 24 de milioane de tineri posibilitatea de a obține un loc de muncă sau a începe o formare continuă, o ucenicie sau un stagiu;

48.

reiterează recomandarea – deja formulată în avizul său pe tema „Integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă”, elaborat de Enrico Rossi – de a contracara mai eficient șomajul de lungă durată prin inițiative extraordinare, cum ar fi crearea unui fond ad-hoc pentru combaterea șomajului de lungă durată (15);

49.

invită Comisia să înființeze acest fond ad-hoc pentru a combate șomajul de lungă durată, după modelul Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, și să finanțeze acest fond cu cel puțin 750 de milioane EUR pe o perioadă de cinci ani, pentru a lansa noi proiecte-pilot inspirate de regiunile fără șomeri de lungă durată și de „garanția de angajare” în regiunile cele mai afectate de șomajul de lungă durată din fiecare stat membru al UE.

---

(1)  Articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(2)  Recomandarea Consiliului din 15 februarie 2016 privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă (JO C 67, 20.2.2016, p. 1).

(3)  https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/une_ltu_a/default/table?lang=en

(4)  https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/yth_empl_130/default/table?lang=en

(5)  https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/LFSA_IPGA/default/table

(6)  Avizul Comitetului European al Regiunilor pe tema „Integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă” (JO C 120, 5.4.2016, p. 27).

(7)  https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/priorities-2019-2024/economy-works-people/jobs-growth-and-investment/european-pillar-social-rights/european-pillar-social-rights-20-principles_ro

(8)  https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2021/05/08/the-porto-declaration/

(9)  Recomandarea Consiliului din 15 februarie 2016 privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă (JO C 67, 20.2.2016, p. 1).

(10)  Avizul Comitetului European al Regiunilor pe tema „Integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă” (JO C 120, 5.4. 2016, p. 27).

(11)  Recomandarea Consiliului din 30 ianuarie 2023 privind un venit minim adecvat care să asigure incluziunea activă (JO C 41, 3.2.2023, p. 1).

(12)  Legea nr. 2016-231 din 29 februarie 2016 privind experimentarea teritorială în vederea reducerii șomajului de lungă durată.

(13)  Recomandarea Consiliului din 15 februarie 2016 privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă (JO C 67, 20.2.2016, p. 1).

(14)  COM(2021) 778 final.

(15)  Avizul Comitetului European al Regiunilor pe tema „Integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă” (JO C 120, 5.4.2016, p. 27).

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Cadrul legislativ pentru sisteme alimentare durabile

(2023/C 257/05)

Raportoare: Joke SCHAUVLIEGE (BE-PPE), vicepreședintă a Parlamentului flamand

RECOMANDĂRI POLITICE

Observații introductive

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR (CoR)

1.

salută intenția Comisiei Europene de a prezenta cadrul legislativ pentru sisteme alimentare durabile, astfel cum se subliniază în programul de lucru al Comisiei Europene pentru 2023;

2.

subliniază că un sistem alimentar durabil trebuie să asigure securitatea alimentară și nutriția pentru toți, astfel încât să nu fie compromise bazele economice, sociale și de mediu care asigură securitatea alimentară și nutriția pentru generațiile viitoare (1), contribuind, în același timp, la toate componentele durabilității ecologice, sociale și economice;

3.

subliniază că sistemul alimentar include „atât elemente și activități legate de producerea și consumul de alimente, cât și efectele acestora, inclusiv consecințele economice, sanitare și de mediu” (2) generate de la fermă la consumator, inclusiv producția primară, prelucrarea, vânzarea cu amănuntul și alimentația publică, pe lângă producători și consumatori, care sunt deja vizați în principal de legislația în vigoare în prezent, ținând seama, de asemenea, de dimensiunea socială și culturală a alimentelor și de necesitatea de a respecta obiceiurile alimentare tradiționale;

4.

invită Comisia Europeană să se asigure că politicile orizontale și sectoriale privind alimentele și sistemele alimentare sunt în conformitate cu obiectivele și țintele stabilite de viitorul cadru legislativ pentru sisteme alimentare durabile, de strategia „De la fermă la consumator”, de Legea europeană a climei, de strategia privind biodiversitatea și de obiectivele de reducere la zero a poluării, cu o evaluare adecvată și o monitorizare periodică;

5.

invită Comisia Europeană să asigure o evaluare adecvată a impactului viitorului cadru legislativ asupra sistemelor alimentare și de producție europene și a rezultatelor prin intermediul unei monitorizări periodice și să limiteze, pe cât posibil, utilizarea legislației delegate și de punere în aplicare în ceea ce privește aspectele orientative și care afectează sistemele de producție europene, în conformitate cu principiul subsidiarității și al cooperării loiale, astfel cum se prevede în tratate;

6.

în acest sens, solicită ca viitorul regulament să prevadă o evaluare de către Comisia Europeană și, până în 2030, o revizuire a tuturor politicilor orizontale și sectoriale dedicate alimentelor și sistemelor alimentare, pentru a se asigura că acestea sunt coerente cu obiectivele și țintele viitorului regulament privind cadrul legislativ pentru sisteme alimentare durabile și sprijină aceste obiective;

7.

insistă, în special, asupra faptului că, atunci când vor fi revizuite, regulamentele privind politica agricolă comună (PAC) ar trebui armonizate la rândul lor cu acest nou regulament pentru sisteme alimentare durabile după 2027;

8.

subliniază disponibilitatea cetățenilor UE de a trece la o producție alimentară sigură, durabilă, justă, garantată în ce privește cantitatea și calitatea pentru toți, la prețuri accesibile, responsabilă sub aspectul utilizării corecte a resurselor din perspectiva climei, care respectă principiile de durabilitate, mediul și protejează biodiversitatea și ecosistemele, asigurând, în același timp, securitatea alimentară, astfel cum se menționează în Raportul final al Conferinței privind viitorul Europei;

9.

solicită identificarea principalelor motive care duc la expunerea cetățenilor și a mediului, la contaminarea apelor de suprafață și subterane, precum și la poluarea aerului și a solului;

10.

invită autoritățile locale și regionale și alte autorități publice, să își stabilească propriile obiective pentru achizițiile de alimente sănătoase, echilibrate din punct de vedere nutrițional, de sezon, locale și ecologice în alimentația publică, ca parte a unei strategii durabile de aprovizionare, în contextul aplicării normelor privind achizițiile publice și al orientărilor Comisiei privind achizițiile publice ecologice, sprijinind astfel punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă;

11.

subliniază rolul strategic al zonelor rurale în ceea ce privește clima și securitatea alimentară, precum și al producției de alimente sănătoase și diverse, deoarece acestea conservă solurile agricole și fertilitatea lor. Acest lucru este facilitat de coexistența activităților de creștere a animalelor cu cele de cultivare a solurilor și a peisajelor din întreaga Uniune, deoarece acestea creează locuri de muncă în agricultură, în industriile agroalimentare și în sectoarele conexe. Regiunile și orașele au un rol important în menținerea zonelor rurale și a peisajelor, care ar trebui luat în considerare în propunerea Comisiei;

12.

își reiterează apelul, în contextul revizuirii Directivei-cadru a Parlamentului European și a Consiliului privind deșeurile (3) și pe baza lucrărilor coordonate de Platforma UE privind pierderile și risipa de alimente, de a stabili ca obiectiv obligatoriu reducerea la jumătate a risipei de alimente până în 2030; atrage atenția asupra recomandărilor Grupului de dezbatere al cetățenilor europeni privind combaterea risipei de alimente (4);

13.

reamintește contribuția gestionării durabile a pădurilor și a altor terenuri împădurite, precum și a sistemelor agroforestiere, la producția de alimente și la menținerea sănătății generale; subliniază interesul tot mai mare pe care îl suscită produsele alimentare forestiere și solicită ca terenurile mai sus menționate să fie exploatate pentru activități de pășunat, cu scopul de a preveni incendiile forestiere, de a reface biodiversitatea și de a menține și spori serviciile ecosistemice pe care le asigură zonele rurale;

O abordare armonizată la nivelul UE

14.

subliniază necesitatea urgentă de a institui un cadru cuprinzător pentru sistemele alimentare durabile din UE, pentru ca durabilitatea să devină un element central al tuturor politicilor legate de alimente, asigurând, în același timp, o mai bună coerență a politicilor;

15.

solicită o abordare holistică și echilibrată, bazată pe piloni economici, sociali și de mediu, care să se bazeze pe definiții ale durabilității, principii și obiective generale clare și științifice, recunoscute la nivelul UE;

16.

îndeamnă autoritățile UE, naționale, locale și regionale să se asigure că durabilitatea este integrată în toate politicile legate de produsele alimentare. Legea-cadru ar trebui să își propună să clarifice responsabilitățile tuturor actorilor din sistemul alimentar prin instituirea unei cooperări pe mai multe niveluri, implicând participarea la nivelul UE, la nivelul statelor membre, la nivel regional și local. Orice extindere a competențelor nivelului local și regional ar trebui să fie însoțită de sprijin și orientări, precum și de resurse financiare adecvate pentru îndeplinirea obligațiilor suplimentare;

17.

statele membre cu regiuni ultraperiferice, astfel cum sunt enumerate la articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pot ține seama de nevoile specifice ale acestor regiuni în ceea ce privește utilizarea produselor de protecție a plantelor atunci când adoptă obiective naționale de reducere până în 2030, având în vedere condițiile climatice specifice și culturile din aceste regiuni. Acest lucru nu va duce la autorizarea unor ținte mai mici în regiunile ultraperiferice;

18.

subliniază importanța inovării tehnologice pentru realizarea durabilității mediului, asigurând, de asemenea, durabilitatea economică și socială și menținând nivelurile de producție actuale;

Guvernanța

19.

este convins că orașele și regiunile sunt actori-cheie în acest domeniu, jucând un rol important în abordarea provocărilor cu care se confruntă sistemele alimentare, și că rolul lor ar trebui luat în considerare, cu respectarea corespunzătoare a principiului subsidiarității; alimentele fac parte din sfera sănătății și a educației, precum și din cadrul propriilor organizații administrative. Regiunile și orașele joacă, de asemenea, un rol important în promovarea unei asistențe medicale bune și echitabile și a unor obiceiuri de viață sănătoase ale diferitelor grupuri de populație. De aceea alimentele, ca rezultat al unei activități economice, sunt în mod evident legate de dezvoltarea regională și amenajarea teritoriului, domenii care țin adesea de responsabilitatea regiunilor și orașelor;

20.

subliniază importanța inovării sociale pentru a răspunde nevoilor colective și pentru a favoriza durabilitatea sistemelor de producție și de consum de alimente;

21.

subliniază importanța lanțurilor valorice mai scurte care aduc fermierii mai aproape de consumatorii lor prin vânzări directe, ceea ce le va permite consumatorilor să cumpere alimente la prețuri accesibile, garantând, în același timp, că prețul respectă producătorii și le permite să trăiască în demnitate și să aibă un trai decent;

22.

își reiterează, prin urmare, apelul pentru crearea unei platforme pluripartite privind sistemele alimentare durabile, care să implice Comitetul European al Regiunilor, împreună cu alte părți interesate relevante și societatea civilă, pentru a crea o rețea de sprijin menită să faciliteze tranziția către sisteme alimentare mai durabile pentru regiunile și orașele europene, ținând seama de diferențele regionale și de specificul și tradițiile teritoriilor;

23.

atrage atenția asupra rolului jucat de diferiții actori din sistemele alimentare ca potențiali „agenți ai schimbării”, de la producători primari, agricultori și pescari la diferiți producători și operatori economici, producători de alimente, comercianți, comercianți cu amănuntul, întreprinderi din sectorul hotelier și al serviciilor alimentare, actori din domeniul sănătății și consumatori;

24.

solicită Comisiei Europene să instituie un mecanism „poluatorul plătește și prestatorul primește” pentru a recompensa fermierii sau alți producători de alimente care depășesc cerințele legale minime ale UE și care aduc beneficii de mediu suplimentare societății UE și pentru a oferi stimulente celorlalți actori, astfel încât să-și îmbunătățească sustenabilitatea producției;

Alimentație sănătoasă și durabilă

25.

insistă asupra faptului că cadrul legislativ pentru sisteme alimentare durabile ar trebui să includă conceptul de „mediu alimentar” pentru a facilita accesul la o alimentație sănătoasă și durabilă, întrucât mediile alimentare nesănătoase și nesustenabile reprezintă principala cauză a modelelor alimentare inadecvate;

26.

subliniază rolul orașelor și regiunilor în modelarea mediilor alimentare care promovează o alimentație abordabilă și accesibilă, sustenabilă și sănătoasă, sprijinind, în același timp, producătorii durabili; în acest sens, subliniază importanța planificării urbane în facilitarea accesului la opțiuni alimentare sănătoase; acest lucru este deosebit de important în apropierea școlilor și în cazul „deșerturilor alimentare”;

27.

subliniază potențialul programului UE de încurajare a consumului de fructe, legume și lapte în școli de a facilita tranziția către sisteme alimentare durabile;

28.

solicită revizuirea programului UE de încurajare a consumului de fructe, legume și lapte în școli, pentru a încuraja consumul de produse care contribuie la o alimentație sănătoasă, bazată într-o măsură mai mare pe produse vegetale și durabilă, promovând în același timp o „reconectare” cu agricultura prin activități educaționale desfășurate în ferme durabile. Revizuirea ar trebui să includă o analiză detaliată a condițiilor în care autoritățile locale și regionale pot promova o alimentație sănătoasă și durabilă;

29.

solicită ca orientările naționale privind alimentația să fie actualizate periodic pentru a sprijini o alimentație sănătoasă și durabilă și pentru a sprijini tranziția către sisteme alimentare mai durabile;

30.

solicită alinierea campaniilor de promovare a produselor agroalimentare la obiectivele strategiei „De la fermă la consumator” și ale Planului UE de combatere a cancerului;

31.

solicită ca banii publici să fie cheltuiți în mod prioritar pentru alimentele asociate cu regimuri alimentare sănătoase, durabile, bazate într-o măsură mai mare pe produse vegetale; această măsură ar trebui să fie însoțită de sprijin și orientări pentru localități și regiuni, care sunt achizitori publici de primă importanță;

32.

solicită ca politicile de stabilire a prețurilor să alinieze prețurile alimentelor la costul lor real și să reducă prețul relativ al alimentelor mai durabile, cum ar fi opțiunile alimentare bazate pe produse vegetale;

33.

solicită subvenții din partea UE pentru a sprijini micii fermieri să producă alimente ecologice și pentru a recompensa fermierii care pun în aplicare practici sustenabile și promovează bunăstarea animalelor;

34.

solicită stimulente fiscale și un nivel minim de TVA pentru alimentele de primă necesitate;

35.

își exprimă îngrijorarea cu privire la o posibilă reintroducere a organismelor modificate genetic (OMG) în alimentele noastre europene prin viitoarea propunere de regulament european privind plantele produse prin noi tehnici genomice (NGT). Aceasta ar trebui să se bazeze pe o evaluare aprofundată și pe dovezi științifice solide ale Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA). În orice caz, fiecare produs alimentar care conține OMG-uri ar trebui să prezinte o etichetă pe fața ambalajului care să indice prezența acestor organisme;

Achizițiile publice în domeniul alimentelor

36.

își reiterează apelul (5) de a elimina constrângerile impuse în prezent de normele privind achizițiile publice în ceea ce privește aplicarea criteriilor de durabilitate. Legislația UE în domeniul concurenței interzice specificarea preferințelor teritoriale (de exemplu, produsele alimentare locale) în contractele de achiziții publice; subliniază că, în prezent, autoritățile publice care doresc să includă furnizorii și producătorii locali și să sprijine economia alimentară regională sunt expuse riscului unor acțiuni în justiție pentru o posibilă încălcare a normelor pieței comune în cazul în care încearcă să profite de lacunele existente; Clarificarea ar trebui să fie însoțită de orientări și formare pentru regiuni și localități, care sunt achizitori publici de primă importanță;

37.

subliniază că achizițiile publice de alimente durabile, sănătoase, de sezon și locale reprezintă un instrument puternic pentru tranziția către sisteme alimentare mai durabile, în conformitate cu politicile de durabilitate și cu obiectivele de dezvoltare durabilă și încurajează utilizarea criteriilor privind achizițiile publice ecologice (APE);

38.

subliniază necesitatea de a trece la alimente bazate într-o mai mare măsură pe produse de origine vegetală, pentru un sistem alimentar mai durabil, neutru din punct de vedere climatic și mai rezilient; în acest sens, subliniază beneficiile pentru sănătate și de natură culturală ale alimentației tradiționale;

39.

își exprimă îngrijorarea cu privire la introducerea pe piețele europene a alimentelor cultivate în laborator, practică ce nu va garanta calitatea, bunăstarea și protecția culturii și tradițiilor; alimentele cultivate în laborator rămân costisitoare, ceea ce reprezintă o barieră semnificativă care ar trebui depășită;

40.

subliniază că un lanț alimentar cu emisii scăzute de dioxid de carbon de la fermă la consumator contribuie la obiectivele de reducere a emisiilor de GES, prin introducerea unor elemente de inovare științifică și tehnică și aplicarea principiilor circularității în sectorul agricol;

41.

subliniază necesitatea de a implica experții naționali și internaționali în materie de achiziții publice în definirea de criterii pentru a sprijini atât punerea în aplicare la nivel local, cât și achizitorii publici, cum ar fi statul, regiunile și municipalitățile și de a promova o utilizare mai strategică a achizițiilor publice;

42.

solicită elaborarea unor ghiduri practice pentru funcționarii din domeniul achizițiilor publice cu privire la modul de utilizare a achizițiilor publice pentru a promova obiectivele de dezvoltare durabilă și alimentația sănătoasă, de sezon, locală și ecologică; pledează pentru crearea și sprijinirea financiară a unor rețele care să le permită achizitorilor publici să facă schimb de orientări, expertiză și bune practici;

43.

reiterează necesitatea ca UE și statele membre să ofere sprijin financiar și tehnic pentru o utilizare mai strategică a achizițiilor publice, în conformitate cu strategiile și obiectivele naționale și locale în domeniul alimentar;

44.

subliniază beneficiile achizițiilor de alimente responsabile din punct de vedere social, care încurajează prezența fermierilor în zonele rurale și includ economia socială și cooperativele sociale de-a lungul întregului lanț de aprovizionare;

45.

propune stabilirea unor obiective progresive specifice fiecărei țări pentru achizițiile publice durabile de alimente, în conformitate cu strategia „De la fermă la consumator”;

Etichetarea

46.

observă că introducerea unei etichetări sustenabile armonizate a produselor alimentare ar trebui să fie proporțională, reglementată în mod juridic și obligatorie, dezvoltată pe baza unor date științifice solide și independente și nu ar trebui să interfereze cu sistemele existente, cum ar fi indicațiile geografice, printr-o clasificare arbitrară a produselor alimentare care ar putea induce în eroare consumatorii cu privire la alegerea produselor alimentare;

47.

subliniază că etichetarea durabilă ar trebui să se bazeze pe date științifice, incluzând în același timp toate aspectele: de mediu, social și nutrițional. Aceasta ar trebui să fie exprimată prin intermediul unor indicatori individuali separați pentru a reduce la minimum compromisurile dintre diferitele dimensiuni ale sustenabilității. CoR sprijină o etichetare simplă, la nivelul UE, aplicată pe fața ambalajului, pe baza unor dovezi științifice solide și independente. Acest indicator ar trebui să evidențieze atât produsele cele mai performante, cât și cele mai puțin performante, pentru a ajuta consumatorii să facă o alegere în cunoștință de cauză atunci când cumpără produse alimentare. În acest sens, subliniază importanța unor campanii de sensibilizare, programe de educație alimentară durabilă începând din primii ani de viață și a altor inițiative în cadrul comunităților locale;

48.

subliniază că etichetarea ar trebui să fie legată de politica de marketing și de promovare, precum și de reducerea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje;

49.

subliniază că este imperativ ca fermierilor să li se ofere soluții eficace în materie de tratamente ecologice sau biologice, cu scopul de a reduce utilizarea pesticidelor și a substanțelor chimice pentru a îmbunătăți reziliența fermelor la șocurile externe, pentru a proteja sănătatea oamenilor și a naturii și pentru a conserva fertilitatea solului, consolidând, în cele din urmă, securitatea alimentară;

50.

consideră că sistemele de etichetare opțională pentru alimente, fără coordonare la nivel european, ar putea avea, în cadrul pieței unice, efecte de denaturare și nocive, deosebit de dăunătoare pentru producătorii mici și mijlocii, recunoscând, totodată, că astfel de considerații nu depășesc imperativul de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane în definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și activităților;

51.

încurajează politicile UE să-i ajute pe consumatori să ia decizii în cunoștință de cauză, sănătoase și favorabile durabilității cu privire la alimente, inclusiv prin adoptarea unor sisteme europene de etichetare armonizate, proporționale și bazate pe dovezi științifice solide și independente;

52.

subliniază că etichetarea produselor alimentare trebuie să aibă loc în mod coordonat și armonizat la nivel european, fără a genera vreo restricție cantitativă sau calitativă asupra comerțului intraeuropean și fără a pune în pericol buna funcționare a pieței unice, cu excepția cazului în care se justifică din perspectiva unor imperative precum protecția sănătății umane;

Securitatea alimentară

53.

invită UE să asigure securitatea alimentară și să investească în producția agricolă locală durabilă și să își scurteze lanțurile de aprovizionare;

54.

subliniază necesitatea de a asigura logistica și transportul de alimente între statele membre, inclusiv în situații de criză;

55.

solicită ca dependențele să fie reduse prin diversificarea surselor de importuri esențiale, printr-o politică comercială solidă, care să antreneze și partenerii comerciali ai UE pe calea unei durabilități sporite, impunându-le, pentru importul produselor lor, aceleași condiții sanitare de producție ca cele aplicabile fermierilor din UE;

56.

solicită o coerență și o coordonare strânse între politicile UE privind producția, consumul și comerțul cu produse alimentare durabile, pentru a transforma practicile nesustenabile în practici sustenabile. În acest sens, cadrul legislativ pentru sisteme alimentare durabile ar trebui să asigure coerența și alinierea politicilor UE privind producția, consumul și comerțul durabil de alimente, pentru a garanta că produsele agroalimentare importate sunt produse cu respectarea acelorași reguli sociale și de mediu ca cele din Uniunea Europeană, în conformitate cu normele Organizației Mondiale a Comerțului;

57.

subliniază că este necesar să se consolideze politica de cercetare și inovare privind alimentele durabile. Va fi necesar ca Europa să dispună de o legislație care să stimuleze utilizarea de noi tehnici inovatoare.

---

(1)  FAO, 2014.

(2)  Sisteme alimentare – OECD.

(3)  Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).

(4)  flw_eu-actions_fwrt_20230210_recom-cit_0.pdf (europa.eu).

(5)  Avizul Comitetului European al Regiunilor – Către o politică alimentară durabilă a UE, care să creeze locuri de muncă și creștere economică în regiunile și orașele Europei (JO C 272, 17.8.2017, p. 14).

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Actul privind Europa interoperabilă

(2023/C 257/06)

Raportor: Michele PAÍS (IT-CRE), președinte și membru al Consiliului Regional Sardinia Document de referință: Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor măsuri pentru un nivel ridicat de interoperabilitate a sectorului public în întreaga Uniune (Actul privind Europa interoperabilă) COM(2022) 720 final

I.   RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Amendamentul 1

Considerentul 3

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Noua structură de guvernanță ar trebui să aibă un mandat juridic pentru a impulsiona dezvoltarea în continuare a Cadrului european de interoperabilitate și a altor soluții comune de interoperabilitate, cum ar fi specificațiile și aplicațiile. În plus, prezentul regulament ar trebui să stabilească o etichetă clară și ușor de recunoscut pentru unele soluții de interoperabilitate. Ar trebui încurajată crearea unei comunități dinamice în jurul soluțiilor tehnologice guvernamentale deschise.

Noua structură de guvernanță ar trebui să permită autorităților locale și regionale să aibă un cuvânt de spus în ceea ce privește ritmul și gradul de punere în aplicare, în conformitate cu principiul subsidiarității . Acest lucru i-ar conferi noii structuri de guvernanță un mandat juridic pentru a impulsiona dezvoltarea în continuare a Cadrului european de interoperabilitate și a altor soluții comune de interoperabilitate, cum ar fi specificațiile și aplicațiile. Impactul financiar asupra autorităților locale și regionale în ceea ce privește sarcinile legate de punerea în aplicare a interoperabilității ar trebui redus la minimum. În plus, prezentul regulament ar trebui să stabilească o etichetă clară și ușor de recunoscut pentru unele soluții de interoperabilitate. Ar trebui încurajată crearea unei comunități dinamice în jurul soluțiilor tehnologice guvernamentale deschise.

Expunere de motive

Autoritățile locale și regionale dispun de resurse limitate în ceea ce privește finanțarea, resursele umane, instrumentele etc. Prin urmare, respectând principiul subsidiarității, autoritățile locale și regionale ar trebui să mențină un anumit control asupra procesului de punere în aplicare. De asemenea, ele ar trebui să primească finanțare adecvată pentru costurile suplimentare care le sunt impuse de procesul de punere în aplicare.

Amendamentul 2

Considerentul 3

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Pentru ca procesul să fie suficient de democratic și de ascendent, cetățenii statelor membre ale UE ar trebui să aibă un cuvânt de spus în ceea ce privește prioritățile soluțiilor de interoperabilitate. În acest scop, în conformitate cu obiectivul Actului privind Europa interoperabilă, autoritățile locale și regionale pot efectua consultări directe cu cetățenii o dată la doi ani, pentru a identifica soluțiile de interoperabilitate pe care cetățenii le consideră prioritare. Comisia Europeană alocă sprijin financiar adecvat autorităților locale și regionale pentru a purta astfel de dialoguri cu cetățenii lor. Autoritățile locale și regionale comunică rezultatele consultărilor cu Comitetul pentru Europa interoperabilă și comunitatea Europei interoperabile.

Expunere de motive

Autoritățile locale și regionale sunt cele mai apropiate de cetățeni și, prin urmare, pot obține informații cât mai precise cu privire la prioritățile și așteptările acestora. Pentru ca interoperabilitatea să devină un proces democratic și ascendent, va fi esențială implicarea suficientă și activă a autorităților locale și regionale în monitorizarea priorităților cetățenilor.

Amendamentul 3

Considerentul 8

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Pentru a crea servicii publice interoperabile transfrontaliere, este important să se pună accentul pe aspectul interoperabilității cât mai curând posibil în procesul de elaborare a politicilor. Prin urmare, organizația publică care intenționează să înființeze o rețea și un sistem informatic nou sau să modifice o rețea și un sistem informatic existent care ar putea avea un impact ridicat asupra interoperabilității transfrontaliere ar trebui să efectueze o evaluare a interoperabilității. Această evaluare este necesară pentru a înțelege amploarea impactului acțiunii planificate și a propune măsuri de valorificare a beneficiilor și de abordare a costurilor potențiale. Evaluarea interoperabilității ar trebui să fie obligatorie în trei cazuri, care intră în sfera interoperabilității transfrontaliere. În alte situații, organizațiile publice pot decide să efectueze evaluarea interoperabilității în mod voluntar.

Pentru a crea servicii publice interoperabile transfrontaliere, este important să se pună accentul pe aspectul interoperabilității cât mai curând posibil în procesul de elaborare a politicilor. Prin urmare, organizația publică care intenționează să înființeze o rețea și un sistem informatic nou sau să modifice o rețea și un sistem informatic existent care ar putea avea un impact ridicat asupra interoperabilității transfrontaliere ar trebui să efectueze o evaluare a interoperabilității. Această evaluare este necesară pentru a înțelege amploarea impactului acțiunii planificate și a propune măsuri de valorificare a beneficiilor și de abordare a costurilor potențiale. Pentru a asigura o punere în aplicare fără probleme a evaluării interoperabilității, Comitetul pentru Europa interoperabilă ar trebui să emită orientări specifice privind serviciile reglementate de directivă. Evaluarea interoperabilității ar trebui să fie obligatorie în trei cazuri, care intră în sfera interoperabilității transfrontaliere. În cazurile în care evaluarea interoperabilității este obligatorie, ar trebui oferite oportunități de formare, iar sursele de finanțare cum ar fi programul „Europa digitală” garantează că sunt puse la dispoziția autorităților locale și regionale și resursele pentru costurile suplimentare suportate. În situații fără caracter obligatoriu, organizațiile publice pot decide să efectueze evaluarea interoperabilității în mod voluntar.

Expunere de motive

Autoritățile locale și regionale dispun de resurse limitate și, prin urmare, nu li se poate cere să acopere, de unele singure, costurile evaluărilor obligatorii. În acest scop, în cazurile în care evaluările interoperabilității sunt obligatorii, Comisia ar trebui să asigure finanțarea lor.

Amendamentul 4

Considerentul 37

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare pentru a stabili norme și condiții pentru instituirea și funcționarea spațiilor de testare în materie de reglementare.	În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare pentru a stabili norme și condiții pentru instituirea și funcționarea spațiilor de testare în materie de reglementare , în cooperare cu organismele relevante din sectorul public, inclusiv cu autoritățile locale și regionale .

Expunere de motive

întrucât spațiile de testare în materie de reglementare sunt operate sub responsabilitatea organismelor din sectorul public participante, stabilirea de către Comisia Europeană a condițiilor operaționale ar fi unilaterală, fără consultarea altor entități relevante.

Amendamentul 5

Articolul 3 alineatul (3)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Autoritățile naționale competente și coordonatorii în materie de interoperabilitate furnizează sprijinul necesar pentru efectuarea evaluării interoperabilității. Comisia poate furniza instrumente tehnice pentru a sprijini evaluarea.

Autoritățile naționale competente și coordonatorii în materie de interoperabilitate furnizează sprijinul necesar pentru efectuarea evaluării interoperabilității. Comisia poate furniza instrumente tehnice pentru a sprijini evaluarea. Autoritățile naționale competente și Comitetul pentru o Europă interoperabilă oferă sprijin pentru a evalua în prealabil dacă operațiunea preconizată intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, înainte ca verificarea interoperabilității să fie efectuată în mod obligatoriu.

Expunere de motive

Domeniul de aplicare al regulamentului este larg, iar pentru organismele din sectorul public sau municipalitățile mai mici poate fi prea complicat să se evalueze dacă operațiunea preconizată are o dimensiune transfrontalieră.

Amendamentul 6

Articolul 3 alineatul (5)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(5) […] — Atunci când efectuează o evaluare a interoperabilității, organismul respectiv din sectorul public sau instituția, organul sau agenția Uniunii nu recurge la expertiza furnizorului său de servicii actuale sau a angajaților acestora, pentru a preveni un potențial conflict de interese. Această consultare nu aduce atingere protecției intereselor comerciale sau publice sau securității acestor sisteme.

Expunere de motive

Pentru a evita „dependența de un furnizor”, organismele respective din sectorul public ar trebui să utilizeze expertiza unor persoane independente de furnizorii sistemelor și/sau rețelelor utilizate la momentul respectiv, deoarece evaluările lor ar putea fi părtinitoare în favoarea soluțiilor existente.

Amendamentul 7

Articolul 9 alineatul (2)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Proiectul de sprijin pentru implementarea politicilor stabilește: (a) soluțiile pentru Europa interoperabilă existente, considerate necesare pentru implementarea digitală a cerințelor de politică; (b) orice soluții de interoperabilitate lipsă care urmează să fie dezvoltate, considerate necesare pentru implementarea digitală a cerințelor de politică; (c) alte măsuri de sprijin recomandate, cum ar fi cursuri de formare sau evaluări inter pares.

Proiectul de sprijin pentru implementarea politicilor stabilește: (a) soluțiile pentru Europa interoperabilă existente, considerate necesare pentru implementarea digitală a cerințelor de politică; (b) orice soluții de interoperabilitate lipsă care urmează să fie dezvoltate, considerate necesare pentru implementarea digitală a cerințelor de politică; (c) alte măsuri de sprijin recomandate, cum ar fi cursuri de formare sau evaluări inter pares; (d) oportunități de sprijin financiar pentru punerea în aplicare a unor soluții de interoperabilitate.

Expunere de motive

Sprijinul financiar va fi indispensabil pentru punerea în aplicare a interoperabilității. În acest sens, el ar trebui să fie și un aspect specific al sprijinului pentru punerea în aplicare a politicilor.

Amendamentul 8

Articolul 11 alineatul (2)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Spațiile de testare în materie de reglementare sunt operate sub responsabilitatea organismelor din sectorul public participante și, în cazul în care spațiul de testare implică prelucrarea datelor cu caracter personal de către organismele din sectorul public, sub supravegherea altor autorități naționale relevante […]	Spațiile de testare în materie de reglementare sunt operate sub responsabilitatea organismelor din sectorul public participante și, în cazul în care spațiul de testare implică prelucrarea datelor cu caracter personal de către organismele din sectorul public, sub supravegherea altor autorități naționale sau subnaționale relevante […]

Expunere de motive

Spațiile de testare în materie de reglementare pot fi operate și la nivel local și regional. Administrațiile locale și regionale joacă un rol esențial în punerea în aplicare a soluțiilor de interoperabilitate apropiate de cetățeni și oferă o gamă largă de servicii la nivel local.

Amendamentul 9

Articolul 12 alineatul (1)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Organismele din sectorul public participante se asigură că, în măsura în care soluția inovatoare de interoperabilitate implică prelucrarea de date cu caracter personal sau intră în alt mod sub incidența competenței de supraveghere a altor autorități naționale care furnizează sau sprijină accesul la date, autoritățile naționale de protecție a datelor și celelalte autorități naționale respective sunt asociate funcționării spațiului de testare în materie de reglementare. (…)

Organismele din sectorul public participante se asigură că, în măsura în care soluția inovatoare de interoperabilitate implică prelucrarea de date cu caracter personal sau intră în alt mod sub incidența competenței de supraveghere a altor autorități naționale sau subnaționale care furnizează sau sprijină accesul la date, autoritățile naționale sau subnaționale de protecție a datelor și celelalte autorități naționale sau subnaționale respective sunt asociate funcționării spațiului de testare în materie de reglementare. (…)

Expunere de motive

Spațiile de testare în materie de reglementare pot fi operate și la nivel local și regional. Administrațiile locale și regionale joacă un rol esențial în punerea în aplicare a soluțiilor de interoperabilitate apropiate de cetățeni și oferă o gamă largă de servicii la nivel local.

Amendamentul 10

Articolul 13 punctul 2

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Comisia organizează cursuri de formare privind aspectele de interoperabilitate la nivelul Uniunii pentru a consolida cooperarea și schimbul de bune practici între personalul organismelor din sectorul public, al instituțiilor, al organelor și al agențiilor Uniunii. Cursurile sunt anunțate pe portalul Europa interoperabilă.

Comisia organizează cursuri de formare privind aspectele de interoperabilitate la nivelul Uniunii pentru a consolida cooperarea și schimbul de bune practici între personalul organismelor din sectorul public, al instituțiilor, al organelor și al agențiilor Uniunii. Cursurile destinate factorilor de decizie și/sau practicienilor sunt anunțate pe portalul Europa interoperabilă și pot cuprinde sesiuni de informare online, tutoriale video și ateliere, materiale de formare a formatorilor și orientări pentru învățarea la locul de muncă .

Expunere de motive

Atunci când a fost consultată, rețeaua RegHub a CoR a arătat că formarea privind interoperabilitatea este o prioritate esențială. Pe lângă practicieni și experți în domeniul TIC, este important ca acest demers să vizeze și cadrele de conducere de nivel superior, precum și alinierea cadrelor de conducere de nivel mediu, în măsura în care s-ar putea dovedi necesară o schimbare culturală.

Amendamentul 11

Articolul 15 alineatul (4) litera (r)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
să informeze în mod periodic și să se coordoneze cu coordonatorii în materie de interoperabilitate și cu comunitatea Europei interoperabile cu privire la aspectele legate de interoperabilitatea transfrontalieră a rețelelor și a sistemelor informatice.	să informeze în mod periodic și să se coordoneze cu coordonatorii în materie de interoperabilitate și cu comunitatea Europei interoperabile cu privire la aspectele legate de interoperabilitatea transfrontalieră a rețelelor și a sistemelor informatice , precum și cu privire la proiectele și rețelele relevante finanțate de UE .

Expunere de motive

Comitetul pentru Europa interoperabilă ar trebui să prezinte alte proiecte relevante finanțate de UE, precum H2020 AURORAL, sau rețele urbane pentru transformarea digitală, precum living-in.eu, și ar trebui să fie vizate sinergii la nivel strategic și operațional.

Amendamentul 12

Articolul 16 alineatul (4)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
	(d) să sprijine organismele publice, instituțiile, agențiile sau organismele Uniunii Europene în efectuarea evaluărilor interoperabilității.

Expunere de motive

Această recomandare se înscrie în cadrul unei sugestii de a reuni experți din toate statele membre ale UE pentru a sprijini evaluările interoperabilității. Spre deosebire de evaluările inter pares efectuate în temeiul articolului 14, experții nu trebuie să provină neapărat din alte state membre decât cele în care se află organismul public care face obiectul evaluării inter pares referitoare la o evaluare a interoperabilității.

Amendamentul 13

Articolul 17 alineatul (2) litera (f)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
să coordoneze și să încurajeze implicarea activă a unei game diverse de entități naționale în cadrul comunității Europei interoperabile […]	să coordoneze și să încurajeze implicarea activă a unei game diverse de entități naționale , inclusiv a autorităților locale și regionale, în cadrul comunității Europei interoperabile […]

Expunere de motive

Administrațiile locale și regionale joacă un rol esențial în punerea în aplicare a soluțiilor de interoperabilitate apropiate de cetățeni și oferă o gamă largă de servicii la nivel local.

Amendamentul14

Articolul 17 alineatul (3)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Statele membre se asigură că autoritatea competentă dispune de competențele și resursele adecvate pentru a îndeplini, în mod eficace și eficient, sarcinile care îi sunt atribuite.	Statele membre se asigură că autoritatea competentă dispune de competențele adecvate pentru a îndeplini, în mod eficace și eficient, sarcinile care îi sunt atribuite. Comisia se asigură că autoritățile competente ale statelor membre primesc finanțare adecvată pentru a sprijini îndeplinirea sarcinilor conexe.

Expunere de motive

întrucât autorităților competente desemnate le vor fi atribuite sarcini suplimentare legate de interoperabilitate, Comisia trebuie să se asigure că orice implicații financiare ale sarcinilor relevante, inclusiv eventuala necesitate de a angaja personal suplimentar, nu sunt suportate exclusiv de autoritățile competente desemnate.

Amendamentul 15

Articolul 19 alineatul (2) litera (d)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
identificarea sinergiilor cu alte programe și inițiative relevante ale Uniunii și naționale.	identificarea sinergiilor cu alte programe și inițiative relevante ale Uniunii, naționale , regionale și locale .

Expunere de motive

Administrațiile regionale și locale joacă un rol esențial în punerea în aplicare a soluțiilor de interoperabilitate apropiate de cetățeni și oferă o gamă largă de servicii la nivel local.

Amendamentul 16

Articolul 21 alineatul (1)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Sub rezerva disponibilității fondurilor, bugetul general al Uniunii acoperă costurile pentru : (a) dezvoltarea și întreținerea portalului Europa interoperabilă; (b) dezvoltarea, întreținerea și promovarea soluțiilor pentru Europa interoperabilă; (c) măsuri de sprijin pentru Europa interoperabilă.

Sub rezerva disponibilității fondurilor, bugetul general al Uniunii acoperă: (a) costurile pentru dezvoltarea și întreținerea portalului Europa interoperabilă; (b) costurile pentru dezvoltarea, întreținerea și promovarea soluțiilor pentru Europa interoperabilă; (c) costurile pentru măsuri de sprijin pentru Europa interoperabilă; (d) costurile pentru evaluările obligatorii ale interoperabilității pentru autoritățile locale și regionale; (e) consultările cetățenești desfășurate de autoritățile locale și regionale cu privire la prioritățile în materie de interoperabilitate.

Expunere de motive

Autoritățile locale și regionale dispun de resurse limitate și nu li se poate pretinde să acopere, de unele singure, întregul cost al evaluărilor obligatorii. În acest scop, în cazurile în care evaluările interoperabilității sunt obligatorii, Comisia ar trebui să asigure finanțarea lor. După cum se afirmă și la amendamentul 12, autoritățile locale și regionale sunt cele mai apropiate de cetățeni, astfel încât pot obține o imagine cât mai exactă a priorităților și așteptărilor acestora în ceea ce privește soluțiile de interoperabilitate care urmează să fie elaborate. Implicarea suficientă și activă a autorităților locale și regionale în monitorizarea priorităților cetățenilor va fi esențială; în acest scop, va fi indispensabil să se asigure o finanțare suficientă.

Amendamentul 17

Articolul 21 alineatul (1)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
	(e) costurile suplimentare suportate de autoritățile competente ca urmare a activității lor privind interoperabilitatea.

Expunere de motive

întrucât autorităților competente desemnate le vor fi atribuite sarcini suplimentare legate de interoperabilitate, Comisia trebuie să se asigure că orice implicații financiare ale sarcinilor relevante, inclusiv posibila nevoie de a angaja personal suplimentar, nu sunt suportate exclusiv de autoritățile competente desemnate.

II.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR (CoR),

1.

ia act de propunerea legislativă, care urmărește să instituie un sistem de guvernanță a interoperabilității la nivelul întregii UE, asigurând echilibrul corect între, pe de o parte, abordarea descendentă în definirea unei proceduri de formulare a unor recomandări generale pentru soluțiile de interoperabilitate la nivelul UE și, pe de altă parte, luarea în considerare a contribuțiilor autorităților locale și regionale, având în vedere că acestea sunt cele mai apropiate de cetățeni în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației UE;

2.

constată, cu toate acestea, că anumite aspecte ale propunerii trebuie consolidate și precizate, în special în ceea ce privește noile sarcini ale autorităților subnaționale, resursele puse la dispoziție pentru ca acestea să poată pune în aplicare rapid și eficient soluții de interoperabilitate, precum și o structură de guvernanță echilibrată, care să respecte principiul subsidiarității și diferitele modele administrative ale statelor membre și să permită autorităților locale și regionale să dispună de dreptul de codecizie cu privire la ritmul și gradul de punere în aplicare a soluțiilor de interoperabilitate;

3.

recomandă să se țină seama de posibila existență a unor sisteme naționale de interoperabilitate care, fie că au caracter general, fie că se aplică unui domeniu, au fost lansate înainte de acest cadru de reglementare și pot intra în conflict cu normele nou introduse, creând neconcordanțe și necesitând utilizarea unor resurse umane și financiare substanțiale pentru punerea în aplicare;

4.

subliniază rolul-cheie al autorităților locale și regionale în furnizarea de servicii cetățenilor și faptul că aceste servicii ar trebui digitalizate până în 2030, în conformitate cu dispozițiile privind deceniul digital al UE și cu principiile subsidiarității și proporționalității; în special, protecția datelor cu caracter personal trebuie asigurată în orice moment și de către toate organismele implicate;

5.

subliniază că aceste servicii acoperă, de regulă, sectoare precum mobilitatea, energia, populația, sănătatea, agricultura etc.; subliniază interconexiunile cu utilizarea datelor în aceste sectoare și cu legislația relevantă a UE, cum ar fi Legea privind datele, Actul privind guvernanța datelor (1) și Regulamentul RGPD (2);

6.

recunoaște că, prin acordarea unui sprijin financiar suplimentar, precum și prin măsuri de educație și formare a personalului din cadrul autorităților, interoperabilitatea are potențialul de a îmbunătăți substanțial eficiența administrației publice la nivel local și regional. În conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității, administrațiile locale și regionale se asigură că sistemele lor sunt interoperabile cu cele ale altor autorități locale, autorități regionale, naționale, precum și cu cele din alte țări ale UE și cu cele ale întreprinderilor și furnizorilor cu care colaborează; în contextul acestei propuneri legislative a UE, o preocupare majoră este interoperabilitatea transfrontalieră;

7.

recunoaște că multe administrații locale și regionale se confruntă cu constrângeri financiare și în materie de resurse umane în contextul economic actual, însă digitalizarea trebuie considerată o prioritate. Subliniază că, fără sprijin financiar, aceste provocări pot afecta viitoarele oportunități economice și sociale și pot reprezenta o amenințare reală la adresa coeziunii digitale globale; invită instituțiile europene să sprijine tranziția digitală cu resurse financiare adecvate, inclusiv pentru regiunile și insulele mai mici și/sau defavorizate;

8.

subliniază că un sondaj realizat în rândul rețelei RegHub a administrațiilor locale și regionale (3) a arătat că, printre principalele provocări legate de realizarea interoperabilității la nivel local, se numără următoarele: respectarea cerințelor legale relevante; respectarea cerințelor tehnice de integrare a datelor cu specificații privind datele adesea complexe; lipsa interoperabilității diferitelor sisteme la nivel național; lipsa datelor disponibile în mod permanent; diversitatea surselor și a tipurilor de consum; în plus, este necesar ca organizațiile să devină mai puțin birocratice și să se schimbe culturile organizaționale în conformitate cu interoperabilitatea sistemelor tehnice (interoperabilitatea organizațională);

9.

salută lucrările Comisiei Europene de elaborare a prezentei propuneri, precum și abordarea sa favorabilă incluziunii, ținând seama de recomandările Grupului de experți privind interoperabilitatea serviciilor publice (4), un aviz recent al platformei „Pregătiți pentru viitor” (Fit 4 Future) privind „Strategia de interoperabilitate a guvernelor” (5) și contribuțiile mai multor părți interesate și ale celor care adoptă primii și pun în practică soluții inovatoare într-un stadiu incipient;

10.

reiterează necesitatea de a se asigura că sunt introduse soluții coerente prin asigurarea compatibilității retrospective a noilor sisteme cu cele existente (6);

11.

salută utilizarea soluțiilor „Open-Source”, care ar constitui un avantaj incontestabil pentru autoritățile locale și cetățenii europeni, deoarece acestea joacă un rol esențial în realizarea obiectivului de partajare și reutilizare a soluțiilor de interoperabilitate, îmbunătățind astfel interoperabilitatea transfrontalieră, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1);

12.

constată că dezvoltarea și punerea în aplicare a unor soluții comune de interoperabilitate vor presupune costuri financiare și umane semnificative pentru autoritățile locale și regionale; subliniază că aceasta include necesitatea de a dezvolta și de a investi în noi soluții interoperabile sau de a aborda transformarea sistemelor existente. În acest scop, sursele de finanțare cum ar fi programul „Europa digitală” ar trebui să ajute autoritățile locale și regionale să acopere costurile aferente;

13.

subliniază că, în primul rând și în mod necesar, utilizarea de software gratuit și cu sursă deschisă evită o dependență de furnizor și că posibila partajare și reutilizare a soluțiilor de interoperabilitate care nu sunt cu sursă deschisă nu oferă titularilor de drepturi avantaje concurențiale neloiale în sensul articolului 4 alineatul (2);

14.

invită Comitetul pentru Europa interoperabilă să furnizeze informații specifice cu privire la momentul în care va avea loc evaluarea obligatorie a interoperabilității și la factorii care pot declanșa o astfel de evaluare, de exemplu în cazul achizițiilor publice; subliniază, de asemenea, că nu ar trebui să fie obligatorie efectuarea evaluării interoperabilității până la adoptarea orientărilor relevante de către Comitetul pentru Europa interoperabilă;

15.

sugerează elaborarea unor cadre și orientări pentru acordarea de licențe adecvate și utilizarea soluțiilor de interoperabilitate cu sursă deschisă și protejate prin drepturi de autor pentru a sprijini administrațiile publice în achizițiile publice și în procedurile de licitație pentru astfel de soluții;

16.

constată că guvernanța interoperabilității este fragmentată, în special în țările descentralizate, ca urmare a caracterului voluntar al Cadrului european de interoperabilitate; subliniază rolul esențial al autorităților naționale competente și al autorităților locale și regionale „utilizatori precoce” în ceea ce privește sensibilizarea și promovarea transformării digitale în orașele și regiunile lor;

17.

reiterează necesitatea de a reduce decalajele digitale și teritoriale; obiectivul Busolei digitale (7) ca 100 % din serviciile publice esențiale să fie furnizate online până în 2030 contribuie la atingerea acestui obiectiv; subliniază că asigurarea interoperabilității serviciilor publice în format digital și/sau online este extrem de importantă pentru toate localitățile și regiunile din Uniune, indiferent de poziția lor geografică, inclusiv pentru regiunile periferice, insulele îndepărtate și zonele montane. Tehnologia poate garanta că aceste regiuni și localități pot depăși dezavantajele ce derivă din poziția lor periferică; subliniază necesitatea unei colaborări concrete și eficace cu regiunile insulare și periferice în ceea ce privește guvernanța tranziției interoperabile;

18.

salută activitățile orașelor și regiunilor proactive care caută soluții și fac schimb de bune practici, lucrează ca „utilizatori precoce” și testează noi practici; salută activitatea mișcării „living-in.eu” (8), care reunește orașe și comunități în scopul promovării transformării digitale sau a inițiativei „Orașe inteligente, deschise și agile”, care a dezvoltat mecanisme minime de interoperabilitate ca instrumente universale pentru realizarea interoperabilității datelor, sistemelor și serviciilor între orașele și furnizorii din întreaga lume; subliniază că, pentru a realiza un mediu de interoperabilitate mai omogen și soluții de interoperabilitate utilizate pe scară largă, trebuie instituit un sistem de guvernanță la nivelul UE;

19.

constată că participarea la achiziții publice și licitații pentru noi sisteme sau pentru modernizarea celor existente va fi împovărătoare pentru autoritățile locale și regionale, în special din cauza lipsei de expertiză, finanțe și personal;

20.

reiterează importanța critică a interoperabilității pentru reziliența digitală și independența strategică a UE: datorită faptului că există servicii și sisteme interconectate, o potențială pandemie digitală ca urmare a unui atac cibernetic major în punctul cel mai vulnerabil al rețelei trebuie prevenită prin utilizarea acelorași soluții sau a unor soluții similare la nivelul entităților interconectate. În același timp, utilizarea soluțiilor cu sursă deschisă va reduce dependența de principalii furnizori de soluții software, mărind astfel independența strategică a UE;

21.

recunoaște preocupările orașelor, ale localităților mai mici și ale regiunilor cu privire la noile sarcini conferite prin regulamentul propus și subliniază necesitatea absolută de a ține seama de interesele lor specifice; subliniază că este indispensabil ca reprezentanții CoR să facă parte integrantă din nivelul strategic al guvernanței interoperabilității; intenționează, prin participarea sa la Comitetul pentru Europa interoperabilă, să se asigure că preocupările locale și regionale sunt luate în considerare;

22.

subliniază că este important ca autoritățile locale și regionale să obțină orientări concrete din partea Comitetului pentru Europa interoperabilă și a autorităților naționale competente cu privire la serviciile care fac obiectul evaluării interoperabilității; evidențiază că orice evaluare a interoperabilității ar trebui să fie precedată de o examinare prealabilă a aplicabilității transfrontaliere de către autoritățile naționale competente;

23.

salută accentul pus de propunere pe soluțiile cu sursă deschisă și, de asemenea, pe participarea dezvoltatorilor de astfel de soluții la comunitatea Europei interoperabile. Existența unei surse deschise ca parte esențială a soluțiilor de servicii la nivelul administrației locale/regionale va spori transparența, va reduce costurile, va promova securitatea cibernetică și va evita situațiile de dependență de furnizor, care ar putea avea drept consecință ca unele date care au fost deja colectate să nu fie disponibile atunci când se schimbă furnizorii de servicii;

24.

sugerează ca portalul Europa interoperabilă – sau un portal cu caracteristici similare – să servească drept registru al tuturor serviciilor publice furnizate online în statele membre ale UE, grupate pe tipuri de serviciu și pe state membre. Portalul poate deveni apoi un punct de plecare pentru orice cetățean care caută informații cu privire la modul de accesare online a acestor servicii publice. Ar fi o modalitate eficientă de a pune în comun informațiile privind principalele servicii publice care urmează să fie furnizate online până în 2030;

25.

în fine, observă că propunerea respectă principiile subsidiarității și proporționalității.

---

(1)  Avizul Comitetului European al Regiunilor pe tema „Legea privind datele” (JO C 375, 30.9.2022, p. 112); a se vedea fișa informativă a avizului (europa.eu).

(2)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(3)  Rețeaua de centre regionale (RegHub) (europa.eu)

(4)  Recomandări oficiale ale experților pentru o nouă politică de interoperabilitate (europa.eu)

(5)  Avizul final 2022_SBGR3_10 Strategia de interoperabilitate a guvernelor _rev.pdf (europa.eu)

(6)  Acest lucru este, de asemenea, conform cu o recomandare prezentată în avizul platformei „Pregătiți pentru viitor” (Fit 4 Future), care a sugerat ca nivelurile de interoperabilitate organizațională și semantică să fie îmbunătățite pentru a reflecta dimensiunea temporală a datelor (aceasta se referă la compatibilitatea versiunilor vechi și noi ale soluțiilor IT).

(7)  https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/policies/europes-digital-decade

(8)  https://living-in.eu/