Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2023/C 252/01)

Ultima publicație

JO C 235, 3.7.2023

Publicații anterioare

JO C 223, 26.6.2023

JO C 216, 19.6.2023

JO C 205, 12.6.2023

JO C 189, 30.5.2023

JO C 173, 15.5.2023

JO C 164, 8.5.2023

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 5 iunie 2023 – Comisia Europeană/Republica Polonă

(Cauza C-204/21) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE - Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Stat de drept - Protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii - Independența judecătorilor - Articolul 267 TFUE - Posibilitatea de a adresa Curții întrebări preliminare - Supremația dreptului Uniunii - Competențe în materia ridicării imunității penale a judecătorilor și în materia dreptului muncii, securității sociale și pensionării judecătorilor Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia) conferite Camerei disciplinare a acestei instanțe - Interdicție privind punerea în discuție de către instanțele naționale a legitimității instanțelor și organelor constituționale sau constatarea ori aprecierea legalității numirii judecătorilor sau a competențelor judiciare ale acestora - Verificare de către un judecător a respectării anumitor cerințe referitoare la existența unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege, calificată drept „abatere disciplinară” - Competență exclusivă pentru examinarea chestiunilor referitoare la lipsa de independență a unei instanțe sau a unui judecător conferită Camerei de control extraordinar și cauze publice a Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) - Articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale - Dreptul la respectarea vieții private și dreptul la protecția datelor cu caracter personal - Regulamentul (UE) 2016/679 - Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf literele (c) și (e) și alineatul (3) al doilea paragraf - Articolul 9 alineatul (1) - Date sensibile - Reglementare națională care impune judecătorilor să furnizeze o declarație privind apartenența la asociații, fundații sau partide politice, precum și funcțiile exercitate în cadrul acestora și care prevede publicarea online a datelor care figurează în aceste declarații)

(2023/C 252/02)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Herrmann și P.J.O. Van Nuffel, agenți)

Pârâtă: Republica Polonă (reprezentanți: B. Majczyna, J. Sawicka, K. Straś și S. Żyrek, agenți)

Interveniente în susținerea reclamantei: Regatul Belgiei (reprezentanți: M. Jacobs, C. Pochet și L. Van den Broeck, agenți), Regatul Danemarcei (reprezentanți: inițial V. Pasternak Jørgensen, M. Søndahl Wolff și L. Teilgård, ulterior J. F. Kronborg, V. Pasternak Jørgensen și M. Søndahl Wolff, agenți), Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: M. K. Bulterman, J. Langer, M. A. M. de Ree și C. S. Schillemans, agenți), Republica Finlanda (reprezentant: H. Leppo, agent), Regatul Suediei (reprezentanți: H. Eklinder, C. Meyer-Seitz, A. Runeskjöld, M. Salborn Hodgson, R. Shahsavan Eriksson, H. Shev și O. Simonsson, agenți)

Dispozitivul

1)

Prin abilitarea Camerei disciplinare a Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia), ale cărei independență și imparțialitate nu sunt garantate, să se pronunțe cu privire la cauze care au un impact direct asupra statutului și a exercitării funcțiilor de judecător și de judecător asistent, cum ar fi, pe de o parte, cererile de autorizare a inițierii unei proceduri penale împotriva judecătorilor și a judecătorilor asistenți sau a arestării acestora, precum și, pe de altă parte, cauzele în materia dreptului muncii și al asigurărilor sociale privind judecătorii Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) și cauzele referitoare la pensionarea acestor judecători, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE.

2)

Prin adoptarea și menținerea în vigoare a articolului 107 alineatul 1 punctele 2 și 3 din ustawa – Prawo o ustroju sądów powszechnych (Legea privind organizarea instanțelor de drept comun) din 27 iulie 2001, astfel cum a fost modificată prin ustawa o zmianie ustawy – Prawo o ustroju sądów powszechnych, ustawy o Sądzie Najwyższym oraz niektórych innych ustaw (Legea de modificare a Legii privind organizarea instanțelor de drept comun, a Legii privind Curtea Supremă și a altor legi) din 20 decembrie 2019, și a articolului 72 alineatul 1 punctele 1-3 din ustawa o Sądzie Najwyższym (Legea privind Curtea Supremă) din 8 decembrie 2017, astfel cum a fost modificată prin Legea din 20 decembrie 2019 menționată, care permit calificarea drept abatere disciplinară a examinării respectării cerințelor Uniunii Europene referitoare la o instanță independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor coroborate ale articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și ale articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și în temeiul articolului 267 TFUE

3)

Prin adoptarea și menținerea în vigoare a articolului 42a alineatele 1 și 2 și a articolului 55 alineatul 4 din Legea privind organizarea instanțelor de drept comun, astfel cum a fost modificată prin Legea din 20 decembrie 2019 menționată anterior, a articolului 26 alineatul 3 și a articolului 29 alineatele 2 și 3 din Legea privind Curtea Supremă, astfel cum a fost modificată prin Legea din 20 decembrie 2019 menționată, a articolului 5 alineatele 1a și 1b din ustawa – Prawo o ustroju sądów administracyjnych (Legea privind organizarea instanțelor administrative) din 25 iulie 2002, astfel cum a fost modificată prin Legea din 20 decembrie 2019, precum și a articolului 8 din această din urmă lege, care interzice oricărei instanțe naționale să verifice respectarea cerințelor care decurg din dreptul Uniunii referitoare la garantarea unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor coroborate ale articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și ale articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și în temeiul principiului supremației dreptului Uniunii.

4)

Prin adoptarea și menținerea în vigoare a articolului 26 alineatul 2 și alineatele 4-6 și a articolului 82 alineatele 2-5 din Legea privind Curtea Supremă, astfel cum a fost modificată prin Legea din 20 decembrie 2019, menționată anterior, precum și a articolului 10 din această din urmă lege, care consacră competența exclusivă a Izba Kontroli Nadzwyczajnej i Spraw Publicznych (Camera de control extraordinar și cauze publice) a Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia) de a examina motivele și chestiunile de drept referitoare la lipsa de independență a unei instanțe sau a unui judecător, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor coroborate ale articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și ale articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și în temeiul articolului 267 TFUE și al principiului supremației dreptului Uniunii.

5)

Prin adoptarea și menținerea în vigoare a articolului 88a din Legea privind organizarea instanțelor de drept comun, astfel cum a fost modificată prin Legea din 20 decembrie 2019 menționată anterior, a articolului 45 alineatul 3 din Legea privind Curtea Supremă, astfel cum a fost modificată prin Legea din 20 decembrie 2019, și a articolului 8 alineatul 2 din Legea privind organizarea instanțelor administrative, astfel cum a fost modificată prin Legea din 20 decembrie 2019, Republica Polonă a încălcat dreptul la respectarea vieții private și dreptul la protecția datelor cu caracter personal garantate la articolul 7 și la articolul 8 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale, precum și la articolul 6 alineatul (1) primul paragraf literele (c) și (e), la articolul 6 alineatul (3) și la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor).

6)	Respinge în rest acțiunea.

7)	Obligă Republica Polonă să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană, inclusiv cele aferente procedurilor de măsuri provizorii.

8)	Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei, Regatul Țărilor de Jos, Republica Finlanda și Regatul Suediei suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 252, 28.6.2021.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 25 mai 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – Staatlich genehmigte Gesellschaft der Autoren, Komponisten und Musikverleger Reg. Gen. mbH (AKM)/Canal+ Luxembourg Sàrl

[Cauza C-290/21 (1), AKM (Furnizare de pachete prin satelit în Austria)]

(Trimitere preliminară - Proprietate intelectuală - Drept de autor și drepturi conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit și retransmisiei prin cablu - Directiva 93/83/CEE - Articolul 1 alineatul (2) - Comunicare publică prin satelit - Noțiune - Furnizor de pachete prin satelit - Difuzare de programe într-un alt stat membru - Locul actului de exploatare prin care acest furnizor participă la o astfel de comunicare)

(2023/C 252/03)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Staatlich genehmigte Gesellschaft der Autoren, Komponisten und Musikverleger Reg. Gen. mbH (AKM)

Pârâtă: Canal+ Luxembourg Sàrl

cu participarea: Tele 5 TM-TV GmbH, Österreichische Rundfunksender GmbH & Co. KG, Seven.One Entertainment Group GmbH, ProSiebenSat.1 PULS 4 GmbH

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Directiva 93/83/CEE a Consiliului din 27 septembrie 1993 privind coordonarea anumitor norme referitoare la dreptul de autor și drepturile conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit și retransmisiei prin cablu

trebuie interpretat în sensul că,

în ipoteza în care un furnizor de pachete prin satelit este obligat să obțină, pentru actul de comunicare publică prin satelit la care participă, autorizația titularilor drepturilor de autor și ai drepturilor conexe în cauză, această autorizație trebuie să fie obținută, asemenea celei acordate organismului de radiodifuziune sau televiziune în cauză, numai în statul membru în care semnalele purtătoare de programe sunt introduse în lanțul de comunicare conducând la satelit.

---

(1)  JO C 320, 9.8.2021.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 25 mai 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Wien – Austria) – WertInvest Hotelbetriebs GmbH/Magistrat der Stadt Wien

(Cauza C-575/21 (1), WertInvest Hotelbetrieb)

(Trimitere preliminară - Mediu - Directiva 2011/92/UE - Evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului - Articolul 2 alineatul (1) și articolul 4 alineatul (2) - Proiecte care intră sub incidența anexei II - Proiecte de amenajare urbană - Examinare pe bază de praguri sau de criterii - Articolul 4 alineatul (3) - Criterii de selecție pertinente stabilite în anexa III - Articolul 11 - Acces la justiție)

(2023/C 252/04)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Wien

Părțile din procedura principală

Reclamantă: WertInvest Hotelbetriebs GmbH

Autoritatea pentru urbanism: Magistrat der Stadt Wien

cu participarea: Verein Alliance for Nature

Dispozitivul

1)

Articolul 2 alineatul (1), articolul 4 alineatul (2) litera (b) și alineatul (3), punctul 10 litera (b) din anexa II și anexa III la Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/52/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care condiționează realizarea unei evaluări a efectelor asupra mediului ale unor „proiecte de amenajare urbană”, pe de o parte, de depășirea pragurilor de ocupare a unei suprafețe de cel puțin 15 hectare și de suprafață brută la sol de peste 150 000 m2 și, pe de altă parte, de un proiect de amenajare în vederea construirii unui ansamblu multifuncțional, care să cuprindă cel puțin construcții rezidențiale și de birouri, inclusiv drumurile de acces și utilitățile prevăzute în acest scop, și care să aibă o zonă de atractivitate superioară teritoriului proiectului.

2)

Articolul 4 alineatul (3) din Directiva 2011/92, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/52, trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unei examinări de la caz la caz a aspectului dacă un proiect poate avea efecte semnificative asupra mediului și trebuie, așadar, să facă obiectul unei evaluări a efectelor sale asupra mediului, autoritatea competentă trebuie să examineze proiectul în cauză în raport cu toate criteriile de selecție enumerate în anexa III la Directiva 2011/92, astfel cum a fost modificată, pentru a stabili criteriile pertinente în speță și trebuie apoi să aplice aceste criterii pertinente situației în speță.

3)

Articolul 11 din Directiva 2011/92, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/52, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca examinarea de la caz la caz prevăzută la articolul 4 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2011/92, astfel cum a fost modificată, să fie realizată pentru prima dată de o instanță care dispune de competența de a acorda o autorizație, astfel cum este prevăzută la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2011/92, astfel cum a fost modificată. Cu toate acestea, un particular care face parte din „publicul interesat”, în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2011/92, astfel cum a fost modificată, și care îndeplinește criteriile prevăzute de legislația internă privind „interesul suficient” sau, dacă este cazul, „încălcarea unui drept”, prevăzute la acest articol 11, trebuie să dispună de posibilitatea de a contesta, în fața unei alte instanțe judecătorești sau, după caz, a unui alt organism independent și imparțial instituit prin lege, legalitatea de fond sau de procedură a deciziei prin care se constată că nu este necesar să se efectueze o evaluare a efectelor asupra mediului, care ar fi luată de o astfel de instanță.

4)

Directiva 2011/92, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/52, trebuie interpretată în sensul că se opune acordării, înainte sau în timpul realizării unei evaluări a efectelor asupra mediului impuse sau înainte de finalizarea unei examinări de la caz la caz a efectelor asupra mediului prin care se urmărește să se stabilească dacă o astfel de evaluare este necesară, a unor autorizații de construire pentru proiecte individuale de lucrări care se înscriu în cadrul unor proiecte de amenajare urbană mai vaste.

---

(1)  JO C 2, 3.1.2022.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 25 mai 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Sofiyski rayonen sad – Bulgaria) – procedură penală împotriva lui XN

(Cauza C-608/21 (1), Politseyski organ pri 02 RU SDVR)

(Trimitere preliminară - Cooperarea judiciară în materie penală - Directiva 2012/13/UE - Dreptul la informare în cadrul procedurilor penale - Articolul 6 - Dreptul la informare cu privire la acuzare - Articolul 7 - Dreptul de acces la materialele cauzei - Exercitarea efectivă a dreptului la apărare - Articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Dreptul la libertate și la siguranță - Comunicarea motivelor reținerii persoanei suspectate sau acuzate într-un document distinct - Momentul la care trebuie efectuată această comunicare)

(2023/C 252/05)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Sofiyski rayonen sad

Părțile din procedura principală

XN

cu participarea: Politseyski organ pri 02 RU SDVR

Dispozitivul

1)

Articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale trebuie interpretat în sensul că nu se opune aplicării unei reglementări naționale potrivit căreia motivele reținerii persoanelor suspectate sau acuzate de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv informațiile referitoare la fapta penală de a cărei comitere sunt suspectate sau acuzate, pot fi expuse în alte documente decât actul de reținere. În schimb, această dispoziție se opune ca informațiile respective să nu fie comunicate acestor persoane decât în cadrul unei eventuale căi de atac jurisdicționale având ca obiect contestarea legalității reținerii, iar nu la momentul privării de libertate sau la scurt timp după începerea acesteia.

2)

Articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2012/13 trebuie interpretat în sensul că impune ca motivele reținerii persoanelor suspectate sau acuzate de săvârșirea unei infracțiuni să conțină toate informațiile necesare pentru a le permite să conteste în mod efectiv legalitatea reținerii lor. Ținând seama de stadiul procedurii penale, pentru a nu prejudicia desfășurarea unei anchete în curs, aceste informații trebuie să conțină o descriere a faptelor pertinente cunoscute de autoritățile competente, printre care se numără momentul și locul cunoscute ale faptelor, natura participării concrete a acestor persoane la presupusa infracțiune, precum și încadrarea juridică reținută în mod provizoriu.

---

(1)  JO C 198, 16.5.2022.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 6 iunie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte costituzionale – Italia) – Executarea unui mandat de arestare emis împotriva lui O. G.

[Cauza C-700/21 (1), O. G. (Mandat european de arestare împotriva unui resortisant al unei țări terțe)]

(Trimitere preliminară - Cooperarea judiciară în materie penală - Mandat european de arestare - Decizia-cadru 2002/584/JAI - Motive de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare - Articolul 4 punctul 6 - Obiectiv de reinserție socială - Resortisanți ai unor țări terțe care rămân sau au reședința pe teritoriul statului membru de executare - Egalitate de tratament - Articolul 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene)

(2023/C 252/06)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte costituzionale

Părțile din procedura principală

Reclamant: O. G.

cu participarea: Presidente del Consiglio dei Ministri

Dispozitivul

1)

Articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre coroborat cu principiul egalității în fața legii, consacrat la articolul 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru ce transpune acest articol 4 punctul 6 și care exclude în mod absolut și automat de la beneficiul motivului de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare pe care îl prevede dispoziția respectivă orice resortisant al unei țări terțe care rămâne sau are reședința pe teritoriul acestui stat membru, fără ca autoritatea judiciară de executare să poată aprecia legăturile acestui resortisant cu statul membru menționat.

2)

Articolul 4 punctul 6 din Decizia –cadru 2002/584 trebuie interpretat în sensul că, pentru a aprecia dacă este necesar să se refuze executarea unui mandat european de arestare emis împotriva unui resortisant al unei țări terțe care rămâne sau are reședința pe teritoriul statului membru de executare, autoritatea judiciară de executare trebuie să efectueze o apreciere globală a tuturor elementelor concrete ce caracterizează situația respectivului resortisant, susceptibile să indice dacă între acesta și statul membru de executare există legături care să demonstreze că este suficient de integrat în acest stat și dacă, prin urmare, executarea în statul membru respectiv a pedepsei sau a măsurii de siguranță privative de libertate pronunțate împotriva sa în statul membru emitent va contribui la creșterea șanselor sale de reinserție socială după executarea acestei pedepse sau măsuri de siguranță. Printre aceste elemente figurează legăturile familiale, lingvistice, culturale, sociale sau economice pe care resortisantul țării terțe le întreține cu statul membru de executare, precum și natura, durata și condițiile șederii sale în acest stat membru.

---

(1)  JO C 73, 14.2.2022.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 25 mai 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – Dyrektor Izby Administracji Skarbowej w Warszawie/W. Sp. z o.o.

[Cauza C-114/22 (1), Dyrektor Izby Administracji Skarbowej w Warszawie (TVA – Achiziție fictivă)]

(Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Drept de deducere a TVA-ului - Refuz - Refuz întemeiat pe nulitatea operațiunii în temeiul dreptului civil național)

(2023/C 252/07)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Recurent: Dyrektor Izby Administracji Skarbowej w Warszawie

Intimată: W. Sp. z o.o.

Dispozitivul

Articolul 167, articolul 168 litera (a), articolul 178 litera (a) și articolul 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010, citite în lumina principiilor neutralității fiscale și proporționalității,

trebuie interpretate în sensul că

se opun unei legislații naționale în temeiul căreia persoana impozabilă este privată de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată achitate în amonte pentru simplul fapt că o operațiune economică taxabilă este considerată fictivă și lovită de nulitate în temeiul dispozițiilor dreptului civil național, fără a fi necesar să se stabilească faptul că sunt întrunite elementele care permit calificarea, din perspectiva dreptului Uniunii, a acestei operațiuni drept operațiune fictivă sau, atunci când operațiunea menționată a fost efectiv realizată, că aceasta provine dintr-o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată sau dintr-un abuz de drept.

---

(1)  JO C 284, 25.7.2022.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 25 mai 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Landesgericht für Zivilrechtssachen Graz – Austria) – TLL The Longevity Labs GmbH/Optimize Health Solutions mi GmbH, BM

(Cauza C-141/22 (1), TLL The Longevity Labs)

(Trimitere preliminară - Siguranța produselor alimentare - Alimente noi - Regulamentul (UE) 2015/2283 - Făină din hrișcă germinată bogată în spermidină - Germinare a unor semințe de hrișcă într-o soluție nutritivă cu spermidină)

(2023/C 252/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesgericht für Zivilrechtssachen Graz

Părțile din procedura principală

Reclamantă: TLL The Longevity Labs GmbH

Pârâte: Optimize Health Solutions mi GmbH, BM

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (2) litera (a) punctul (iv) din Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind alimentele noi, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1852/2001 al Comisiei

trebuie interpretat în sensul că

un produs alimentar precum o făină din hrișcă germinată bogată în spermidină, care nu a fost utilizat pentru consumul uman la un nivel semnificativ pe teritoriul Uniunii Europene înainte de 15 mai 1997, constituie un „aliment nou”, în sensul acestei dispoziții, dat fiind că, în primul rând, ea este obținută dintr-o plantă, în al doilea rând, nu rezultă că siguranța sa a fost confirmată de date privind compoziția acesteia, precum și de experiența folosirii sale și de folosirea sa continuă, pe o perioadă de cel puțin 25 de ani, în regimul alimentar normal al unui număr semnificativ de persoane din cel puțin o țară a Uniunii și, în al treilea rând și în orice caz, nu este obținută cu ajutorul unei practici de înmulțire, în sensul dispoziției menționate.

---

(1)  JO C 198, 16.5.2022.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 25 mai 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Minden – Germania) – J.B., S.B., F.B, reprezentat legal de J.B. și S.B/Bundesrepublik Deutschland

[Cauza C-364/22 (1), Bundesrepublik Deutschland (Returnare voluntară)]

(Trimitere preliminară - Politica privind azilul - Procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale - Directiva 2013/32/UE - Articolul 33 alineatul (2) litera (d) - Procedura de examinare a unei cereri - Cereri inadmisibile - Cerere ulterioară - Returnarea voluntară și îndepărtarea)

(2023/C 252/09)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Minden

Părțile din procedura principală

Reclamanți: J.B., S.B., F.B, reprezentat legal de J.B. și de S.B

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Dispozitivul

1)

Articolul 33 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o cerere ulterioară de protecție internațională să fie respinsă ca inadmisibilă, independent de faptul că, pe de o parte, solicitantul s-a întors în țara sa de origine după ce cererea sa de protecție internațională a fost refuzată și înainte ca el să prezinte această cerere ulterioară de protecție internațională și, pe de altă parte, o astfel de returnare a fost voluntară sau forțată.

2)

Articolul 33 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2013/32 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să respingă o cerere ulterioară de protecție internațională ca inadmisibilă în cazul în care decizia privind cererea anterioară nu a vizat acordarea statutului conferit prin protecție subsidiară, ci a fost adoptată în urma unui control al existenței unor motive care interzic îndepărtarea, iar acest control este comparabil pe fond cu cel realizat în vederea acordării acestui statut.

---

(1)  JO C 340, 5.9.2022.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 25 mai 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Vestre Landsret – Danemarca) – Skatteministeriet/Danish Fluid System Technologies A/S

(Cauza C-368/22 (1), Danish Fluid System Technologies)

(Trimitere preliminară - Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 - Uniunea vamală - Tariful vamal comun - Clasificare tarifară - Nomenclatura combinată - Poziția 7307 - Accesorii de țevărie - Subpoziția 7307 22 10 - Manșoane)

(2023/C 252/10)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Vestre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamant: Skatteministeriet

Pârâtă: Danish Fluid System Technologies A/S

Dispozitivul

Subpoziția 7307 22 10 din Nomenclatura combinată, care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 254/2000 al Consiliului din 31 ianuarie 2000, în versiunea sa rezultată din Regulamentul (UE) nr. 861/2010 al Comisiei din 5 octombrie 2010,

trebuie interpretată în sensul că

accesoriile de țevărie din oțel inoxidabil, altele decât cele turnate, care prezintă un filet exterior și care nu constituie bucăți scurte de tub, cu filet interior, care permit racordarea a două țevi prin înșurubarea lor într-un astfel de accesoriu sau prin simpla împingere a acestora în accesoriul menționat, nu pot fi considerate „manșoane” care se încadrează la această subpoziție.

---

(1)  JO C 303, 8.8.2022.

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 1 martie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio – Italia) – Edison Next SpA, fostă Fenice – Qualità per l’ambiente SpA/Ministero della Transizione Ecologica (fost Ministero dell’Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare), Ministero dello Sviluppo Economico, Comitato nazionale per la gestione della Direttiva 2003/87/CE e per il supporto nella gestione delle attività di progetto del protocollo di Kyoto

(Cauza C-91/22 (1), Edison Next)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) și articolul 94 din regulamentul de procedură al Curții - Cerințele prezentării contextului factual al litigiului precum și a motivelor care justifică necesitatea unui răspuns al Curții la întrebările preliminare - Lipsa unor precizări suficiente - Inadmisibilitate vădită)

(2023/C 252/11)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Edison Next SpA, fostă Fenice – Qualità per l’ambiente SpA

Pârâte: Ministero della Transizione Ecologica (fost Ministero dell’Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare), Ministero dello Sviluppo Economico, Comitato nazionale per la gestione della Direttiva 2003/87/CE e per il supporto nella gestione delle attività di progetto del protocollo di Kyoto

Cu participarea: Hera SpA, FCA Italy SpA

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Tribunale amministrativo regionale per il Lazio (Tribunalul Administrativ Regional din Lazio, Italia) prin decizia din 25 ianuarie 2022 este vădit inadmisibilă.

---

(1)  JO C 191, 10.5.2022

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 1 martie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio – Italia) – Edison Next SpA, fostă Fenice – Qualità per l’ambiente SpA/Ministero della Transizione Ecologica (fost Ministero dell’Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare), Ministero dello Sviluppo Economico, Comitato nazionale per la gestione della Direttiva 2003/87/CE e per il supporto nella gestione delle attività di progetto del protocollo di Kyoto

(Cauza C-92/22 (1), Edison Next)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) și articolul 94 din regulamentul de procedură al Curții - Cerințele prezentării contextului factual al litigiului precum și a motivelor care justifică necesitatea unui răspuns al Curții la întrebările preliminare - Lipsa unor precizări suficiente - Inadmisibilitate vădită)

(2023/C 252/12)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Edison Next SpA, fostă Fenice – Qualità per l’ambiente SpA

Pârâte: Ministero della Transizione Ecologica (fost Ministero dell’Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare), Ministero dello Sviluppo Economico, Comitato nazionale per la gestione della Direttiva 2003/87/CE e per il supporto nella gestione delle attività di progetto del protocollo di Kyoto

Cu participarea: Hera SpA, Iveco SpA, FPT Industrial SpA

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Tribunale amministrativo regionale per il Lazio (Tribunalul Administrativ Regional din Lazio, Italia) prin decizia din 25 ianuarie 2022 este vădit inadmisibilă.

---

(1)  JO C 191, 10.5.2022.

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 1 martie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio – Italia) – Edison Next SpA, fostă Fenice – Qualità per l’ambiente SpA/Ministero della Transizione Ecologica (fost Ministero dell’Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare), Ministero dello Sviluppo Economico, Comitato nazionale per la gestione della Direttiva 2003/87/CE e per il supporto nella gestione delle attività di progetto del protocollo di Kyoto

(Cauza C-93/22 (1), Edison Next)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) și articolul 94 din regulamentul de procedură al Curții - Cerințele prezentării contextului factual al litigiului precum și a motivelor care justifică necesitatea unui răspuns al Curții la întrebările preliminare - Lipsa unor precizări suficiente - Inadmisibilitate vădită)

(2023/C 252/13)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Edison Next SpA, fostă Fenice – Qualità per l’ambiente SpA

Pârâte: Ministero della Transizione Ecologica (fost Ministero dell’Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare), Ministero dello Sviluppo Economico, Comitato nazionale per la gestione della Direttiva 2003/87/CE e per il supporto nella gestione delle attività di progetto del protocollo di Kyoto

Cu participarea: Hera SpA, Iveco SpA

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Tribunale amministrativo regionale per il Lazio (Tribunalul Administrativ Regional din Lazio, Italia) prin decizia din 25 ianuarie 2022 este vădit inadmisibilă.

---

(1)  JO C 191, 10.05.2022.

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 1 martie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio – Italia) – Gruppo Mauro Saviola Srl/Ministero della Transizione Ecologica (fost Ministero dell’Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare), Comitato nazionale per la gestione della Direttiva 2003/87/CE e per il supporto nella gestione delle attività di progetto del protocollo di Kyoto

(Cauza C-94/22 (1), Gruppo Mauro Saviola)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) și articolul 94 din regulamentul de procedură al Curții - Cerințele prezentării contextului factual al litigiului precum și a motivelor care justifică necesitatea unui răspuns al Curții la întrebările preliminare - Lipsa unor precizări suficiente - Inadmisibilitate vădită)

(2023/C 252/14)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Partie requérante: Gruppo Mauro Saviola Srl

Pârâte: Ministero della Transizione Ecologica (fost Ministero dell’Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare), Comitato nazionale per la gestione della Direttiva 2003/87/CE e per il supporto nella gestione delle attività di progetto del protocollo di Kyoto

Cu participarea: Rappresentanza della Commissione europea in Italia

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Tribunale amministrativo regionale per il Lazio (Tribunalul Administrativ Regional din Lazio, Italia) prin decizia din 25 ianuarie 2022 este vădit inadmisibilă.

---

(1)  JO C 191, 10.05.2022

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Potsdam (Germania) la 7 martie 2023 – Gesellschaft für musikalische Aufführungs- und mechanische Vervielfältigungsrechte e.V. (GEMA)/GL

(Cauza C-135/23, GEMA)

(2023/C 252/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Potsdam

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Gesellschaft für musikalische Aufführungs- und mechanische Vervielfältigungsrechte e.V. (GEMA)

Pârât: GL

Întrebarea preliminară

Punerea la dispoziție de către persoana care exploatează un bloc de apartamente a unor televizoare în apartamentele din acest bloc, care recepționează fiecare emisiuni prin intermediul unei antene de cameră fără să existe un receptor central pentru retransmiterea semnalelor, constituie comunicare publică în sensul articolului 3 din Directiva 2001/29/CE (1)?

---

(1)  Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO 2001, L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Polonia) la 22 martie 2023 – Dyrektor Krajowej Informacji Skarbowej/J.S.

(Cauza C-182/23, Makovit (1))

(2023/C 252/16)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamant: Dyrektor Krajowej Informacji Skarbowej

Pârât: J.S.

Întrebarea preliminară

Dispozițiile coroborate ale articolului 9 alineatul (1) și ale articolului 14 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (2), cu modificările ulterioare, trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca un agricultor impozabil în scopuri de TVA în temeiul normelor generale, care cedează Trezoreriei Statului dreptul de proprietate asupra unei parcele de teren prin expropriere, în schimbul unei compensații, dată fiind schimbarea destinației acesteia în scopuri neagricole, să fie considerat persoană impozabilă în scopuri de TVA pentru această livrare numai pentru motivul că această parcelă era exploatată în scopul unei activități agricole supuse la plata TVA-ului?

---

(1)  Denumirea prezentei cauze este fictivă: ea nu corespunde numelui real al niciunei părți din procedură.

(2)  JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Najvyšší správny súd Slovenskej republiky (Republica Slovacă) la 22 martie 2023 – BONUL s.r.o./Výbor Národnej rady Slovenskej republiky na preskúmavanie rozhodnutí Národného bezpečnostného úradu

(Cauza C-185/23, BONUL)

(2023/C 252/17)

Limba de procedură: slovaca

Instanța de trimitere

Najvyšší správny súd Slovenskej republiky

Părțile din procedura principală

Reclamantă: BONUL s.r.o.

Pârâtă: Výbor Národnej rady Slovenskej republiky na preskúmavanie rozhodnutí Národného bezpečnostného úradu

Întrebările preliminare

1)

Articolul 51 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că un stat membru aplică dreptul Uniunii în situația în care o instanță judecătorească din acest stat membru examinează legalitatea deciziei unei comisii speciale a parlamentului acestui stat, care, în calitate de autoritate de al doilea grad, a menținut o decizie administrativă a autorității naționale de securitate prin care i s-a anulat (retras) unei persoane juridice — în primul rând, autorizația de securitate industrială care îi permitea accesul la informații clasificate în conformitate cu dreptul național și, în același timp și exclusiv ca urmare a revocării acestei autorizații, și — certificatul de securitate industrială care fusese eliberat persoanei juridice respective în scopul accesului la informații clasificate „SECRET UE/EU SECRET” în sensul articolului 11 din Decizia Consiliului din 23 septembrie 2013 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (2013/488/UE) (1) și al anexei V la aceasta, în versiunea sa în vigoare??

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: Primul și al doilea paragraf ale articolului 47 din cartă trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări și unei practici naționale potrivit cărora: a) în decizia autorității naționale de securitate de anulare (retragere) a respectivei autorizații și a certificatului nu se precizează informațiile clasificate care au condus autoritatea menționată la concluzia că sunt îndeplinite condițiile pentru anularea (retragerea) acestora, ci se face doar trimitere la documentul corespunzător din dosarul acestei autorități, care conține respectivele informații clasificate; b) persoana juridică în cauză nu are acces la dosarul autorității naționale de securitate și nici la documentele specifice care conțin informațiile clasificate care au condus autoritatea respectivă la concluzia că se justifica anularea (retragerea) autorizației și a certificatului respectiv; c) accesul la acest dosar și la aceste documente poate fi obținut de avocatul persoanei juridice în cauză, dar numai cu acordul directorului autorității naționale de securitate sau, dacă este cazul, cu acordul unei alte autorități care a transmis documentele respective autorității naționale de securitate, dar chiar și după ce a obținut acest acces, avocatul este obligat să păstreze confidențialitatea cu privire la conținutul dosarului și al documentelor respective; d) instanța care examinează legalitatea deciziei menționate în prima întrebare are totuși acces deplin la acest dosare și la aceste documente?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare: Primul și al doilea paragraf ale articolului 47 din cartă trebuie interpretate în sensul că permit (sau impun) în mod direct instanței care examinează legalitatea deciziei menționate în prima întrebare să nu aplice reglementarea și practica menționate în a doua întrebare și să permită accesul persoanei juridice în cauză sau al avocatului acesteia la dosarul autorității naționale de securitate sau, dacă este cazul, la documentele care conțin informații clasificate, dacă instanța respectivă consideră că acest lucru este necesar pentru a garanta dreptul la o cale de atac efectivă și la o procedură în contradictoriu?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la a treia întrebare: Articolul 51 alineatele (1) și (2) din cartă trebuie interpretat în sensul că prerogativa instanței de judecată de a acorda acces la dosar sau, dacă este cazul, la documente în sensul celei de a treia întrebări se referă: — numai la acele părți din dosar sau documente care conțin informații relevante pentru analiza de securitate industrială în sensul articolului 11 și al anexei V la Decizia 2013/488/UE a Consiliului sau — și la acele părți din dosar sau documente care conțin informații care sunt relevante numai pentru efectuarea analizei de securitate industrială în sensul dreptului național, și anume dincolo de condițiile prevăzute de Decizia 2013/488/UE a Consiliului?

---

(1)  JO 2013, L 274, p. 1.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Judiciaire de Paris (Franța) la 17 februarie 2023 – Le Procureur de la République de Paris/VGG AG și alții

(Cauza C-190/23, VGG)

(2023/C 252/18)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal Judiciaire de Paris

Părțile din procedura principală

Reclamant: Le Procureur de la République de Paris

Pârâți: VGG AG, VGG Entertainment Inc., Dan A., SAS M. Trade, SASU D., SAS T. Logistique, Arthur C., SAS S., Grégory B., David C., David M., IE, CID

Întrebările preliminare

1)

Articolul 56 din Tratatul FUE trebuie interpretat în sensul că permite autorităților naționale să aplice o reglementare ce rezultă din articolul 1 din Legea franceză din 27 iunie 1919 privind sancționarea traficului de bilete de teatru și din articolul 313-6-2 din Codul penal introdus prin Legea din 12 martie 2012, în măsura în care aceste dispoziții au ca efect interzicerea, cu anumite excepții, a revânzării sau a sprijinului pentru revânzare între persoanele fizice sau juridice europene, situate în două state membre diferite, de bilete cumpărate pe piața primară?

2)

Articolele 56 și 52 din Tratatul FUE, precum și cerințele imperative de interes general aferente trebuie interpretate în sensul că permit autorităților naționale, în temeiul unei reglementări ce rezultă din articolul 1 din Legea franceză din 27 iunie 1919 privind sancționarea traficului de bilete de teatru și din articolul 313-6-2 din Codul penal introdus prin Legea din 12 martie 2012, să justifice restricții care nu par de natură să protejeze în mod eficient obiectivele invocate, precum protecția ordinii publice și protecția consumatorilor, sau care ar fi disproporționate în raport cu măsurile alternative care ar putea fi avute în vedere?

3)

Articolul 49 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că permite aplicarea în privința autorilor unei încălcări a articolului 313-6-2 din Codul penal, introdus prin Legea franceză din 12 martie 2012, a unor amenzi într-un cuantum prevăzut la acest articol, care se ridică la 15 000 de euro și, în caz de recidivă, la 30 000 de euro, având în vedere, pe de o parte, caracterul restrictiv al dispoziției legislative puse în aplicare și, pe de altă parte, gravitatea redusă a infracțiunilor săvârșite?

4)

Principiul securității juridice consacrat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca principiu general de drept al Uniunii Europene și articolul 49 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care consacră principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, trebuie interpretate în sensul că permit menținerea articolului 1 din Legea franceză din 27 iunie 1919 care, pe de o parte, nu permite persoanelor interesate să cunoască dacă vânzarea sau cesiunea pe care o efectuează privește un bilet subvenționat sau un avantaj, în condițiile în care această împrejurare angajează răspunderea lor penală și, pe de altă parte, nu permite justițiabililor să cunoască cu precizie pedeapsa aplicată, această pedeapsă fiind exprimată în franci vechi fără o trimitere expresă la textele aplicabile?

5)

Principiul securității juridice consacrat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca principiu general de drept al Uniunii Europene și articolul 49 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care consacră principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării articolului 313-6-2 din Codul penal francez care conduce la o incertitudine în privința unei persoane care expune sau furnizează mijloacele în vederea vânzării de titluri de acces la un eveniment sau spectacol, respectiva persoană nefiind în măsură să stabilească dacă vânzătorul a obținut sau nu autorizația producătorului, a organizatorului sau a titularului drepturilor de exploatare, în condițiile în care noțiunea de organizator nu este clar definită în textele aplicabile?

6)

Articolul 313-6-2 din Codul penal francez contribuie la asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorului, astfel cum este urmărit de dreptul Uniunii și consacrat la articolul 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în măsura în care această dispoziție penală permite combaterea speculațiilor cu bilete de către intermediari neautorizați?

7)

Interdicția privind revânzarea de bilete de către o persoană care nu este organizatorul sau producătorul spectacolului ori o persoană autorizată să facă acest lucru, instituită la articolul 313-6-2 din Codul penal, nu este contrară principiului concurenței consacrat de dreptul Uniunii (articolele 101-109 TFUE)?

8)	Articolul 313-6-2 din Codul penal nu acordă un drept exclusiv organizatorilor de spectacole contrar articolului 106 alineatul (1) TFUE, în măsura în care conferă acestor organizatori un monopol asupra vânzării biletelor lor?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Apelacyjny w Warszawie (Polonia) la 24 martie 2023 – S. S.A./C. sp. z o.o.

(Cauza C-197/23, S.)

(2023/C 252/19)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Apelacyjny w Warszawie

Părțile din procedura principală

Reclamantă: S. S.A.

Pârâtă: C. sp. z o.o.

Întrebările preliminare

1)

Articolul 2, articolul 6 alineatele (1) și (3) și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană coroborate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu este o instanță independentă, imparțială, constituită în prealabil prin lege și care asigură o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii o instanță de prim grad de jurisdicție a unui stat membru al Uniunii Europene, în complet de judecător unic, al cărui membru a fost desemnat să examineze o cauză cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor de drept național privind repartizarea cauzelor, precum și compunerea și modificarea completelor de judecată?

2)

Articolul 2, articolul 6 alineatele (1) și (3) [și] articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană coroborate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării unor dispoziții de drept național precum articolul 55 alineatul 4 a doua teză din ustawa z 27 lipca 2001 r. Prawo o ustroju sądów powszechnych (Legea din 27 iulie 2001 privind organizarea instanțelor de drept comun) (text consolidat Dz.U. din 2020, poziția 2072, cu modificările ulterioare) coroborat cu articolul 8 din ustawa o zmianie ustawy – Prawo o ustroju sądów powszechnych, ustawy o Sądzie Najwyższym oraz niektórych innych ustaw z 20 grudnia 2019 r. (Legea din 20 decembrie 2019 de modificare a Legii privind organizarea instanțelor de drept comun, a Legii privind Curtea Supremă și a altor legi) (Dz.U. din 2020, poziția 190) în măsura în care acestea interzic instanței de al doilea grad de jurisdicție să constate, în temeiul articolului 379 punctul 4 din ustawa z 17 listopada 1964 r. Kodeks postępowania cywilnego (Legea din 17 noiembrie 1964 privind Codul de procedură civilă) (text consolidat Dz.U. din 2021, poziția 1805, cu modificările ulterioare), într-o cauză aflată pe rolul acestei instanțe, nulitatea unei proceduri în fața unei instanțe naționale de prim grad de jurisdicție pentru motivul că instanța a fost compusă cu încălcarea legii, că desemnarea judecătorilor s-a făcut în mod necorespunzător sau că la pronunțarea hotărârii a participat o persoană neabilitată sau necompetentă, ca sancțiune juridică menită să asigure o protecție jurisdicțională efectivă în cazul în care judecătorul care examinează cauza a fost desemnat cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor de drept național privind repartizarea cauzelor, precum și compunerea și modificarea completelor de judecată?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul București (România) la 28 martie 2023 – Engie România SA/Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei

(Cauza C-205/23, Engie România)

(2023/C 252/20)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul București

Părțile din procedura principală

Apelantă: Engie România SA

Intimată: Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei

Întrebările preliminare

1)

O presupusă încălcare a obligației de transparență care revine furnizorilor de gaze naturale în relația cu consumatorii casnici, implementată în legislația națională și care este considerată contravenție în această legislație, poate conduce și la obligarea de către autoritatea națională competentă a unui furnizor de gaze naturale să aplice în relația cu consumatorii un preț impus pe cale administrativă, care nu ține cont de principiul liberei formări a prețului pe piața de gaze naturale, principiu stabilit de prevederile articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2009/73/CE (1)?

2)

Sancționarea unui furnizor de gaze naturale atât de către autoritatea de protecție a consumatorilor, cât și de către autoritatea de reglementare în domeniul energiei, prin emiterea a două procese-verbale de contravenție distincte prin care i se impun furnizorului aceleași măsuri (dublarea actelor administrative de impunere de măsuri), poate fi considerată o restrângere justificată a principiului non bis in idem, în temeiul dispozițiilor articolului 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene sau încalcă acest principiu? Un asemenea cumul de acte de impunere a acelorași măsuri, în baza unor fapte identice, de autorități diferite, respectă principiul proporționalității?

---

(1)  Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO 2009, L 211, p. 94).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 29 martie 2023 – Finanzamt X/Y KG

(Cauza C-207/23, Finanzamt X)

(2023/C 252/21)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Recurentă: Finanzamt X

Intimată: Y KG

Întrebările preliminare

1)

Cedarea gratuită de către o persoană impozabilă a energiei termice din întreprinderea sa unei alte persoane impozabile, pentru a fi folosită de aceasta din urmă în cadrul activității sale economice (în speță, transferul de energie termică generată într-o centrală de cogenerare aparținând unui furnizor de energie electrică de la acesta la o întreprindere agricolă în scopul încălzirii câmpurilor de sparanghel), înseamnă „[u]tilizarea de către o persoană impozabilă a bunurilor care fac parte din activele activității sale economice […] sau […] transferul lor gratuit” în sensul articolului 16 din Directiva 2006/112/CE (1)? Răspunsul la această întrebare depinde de împrejurarea că beneficiarul impozabil utilizează energia termică pentru operațiuni pentru care are drept de deducere a TVA-ului?

2)	Faptul generator al utilizării (articolul 16 din Directiva TVA) restrânge sfera prețului de cost, în sensul articolului 74 din Directiva TVA, astfel încât la calcularea acestuia se ține seama numai de costurile supuse taxei în amonte?

3)	Prețul de cost cuprinde numai costurile de producție ori costurile de conversie sau și costurile care pot fi atribuite indirect, cum sunt de exemplu cheltuielile de finanțare?

---

(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

Recurs introdus la 4 aprilie 2023 de NS împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 25 ianuarie 2023 în cauza T-805/21, NS/Parlamentul

(Cauza C-218/23 P)

(2023/C 252/22)

Limba de procedură: franceza

Părți

Recurentă: NS (reprezentantă: L. Levi, avocată)

Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European

Concluzii

Recurenta solicită Curții:

—	declararea prezentului recurs admisibil și fondat;

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 25 ianuarie 2023 în cauza T-805/21;

—

în consecință, admiterea concluziilor recurentei în primă instanță și, prin urmare: — anularea deciziei din 21 ianuarie 2021 de schimbare a repartizării recurentei în postul de consilier la Direcția Generală Președinție și, în măsura în care este necesar, a deciziei de recuperare a plăților nedatorate din 8 martie 2021; — în măsura în care este necesar, anularea deciziei din 16 septembrie 2021 de respingere a reclamației recurentei din 7 aprilie 2021; — repararea prejudiciului material și moral al recurentei; — obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente celor două proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă următoarele motive:

1.	Hotărârea atacată încălca noțiunea dreptului de a fi ascultat, realizează calificări juridice eronate și săvârșește denaturări ale dosarului. Prima instanță și-a încălcat obligația de motivare.

2.	Hotărârea atacată încălca obligația de motivare.

3.	Hotărârea atacată încălca obligația de solicitudine.

Recurs introdus la 11 aprilie 2023 de Penya Barça Lyon: Plus que des supporters (PBL) și Issam Abdelmouine împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 8 februarie 2023 în cauza T-538/21, PBL și WA/Comisia

(Cauza C-224/23 P)

(2023/C 252/23)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Penya Barça Lyon: Plus que des supporters (PBL), Issam Abdelmouine (reprezentant: J. Branco, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurenților

Recurenții solicită Curții:

—	anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 8 februarie 2023 în cauza T-538/21, PBL și WA/Comisia;

—	admiterea în totalitate a concluziilor definitive prezentate de recurenți în primă instanță.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenții invocă mai multe motive:

În primul rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de fapt și de drept atunci când a respins ca inadmisibilă cererea de anulare în ceea ce privește Penya Barça Lyon, având în vedere, pe de o parte, că interesul de a exercita acțiunea al primului recurent prevalează față de acela al celui de al doilea recurent în cazul în care mai multe persoane formulează o acțiune unică și, pe de altă parte, a refuzat probele propuse de recurenți pentru a face dovada interesului de a exercita acțiunea al primului recurent.

În al doilea rând, Tribunalul a încălcat drepturile procedurale ale recurenților prin omisiunea de a statua cu privire la un motiv prezentat, referitor la natura discreționară a competenței Comisiei în privința plângerilor depuse în fața sa.

În al treilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, neținând seama de niciun interes patrimonial și economic direct al recurenților, legat de situația de fapt din speță.

În al patrulea rând, recurenții invocă o încălcare a articolului 1 litera (h) din Regulamentul (UE) 2015/1589 (1), întrucât Tribunalul nu a recunoscut calitatea de parte interesată a celui de al doilea recurent și a apreciat că interesele acestui recurent nu ar fi compatibile cu cele ale unui acționar.

În al cincilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a statuat că noile probe depuse de recurenți în ziua ședinței nu produceau efecte asupra aprecierilor efectuate de Tribunal cu privire la competența sa, admisibilitatea și temeinicia acțiunii formulate de recurenți.

În al șaselea rând, recurenții invocă un conflict de interese în privința unui judecător care a făcut parte din completul de judecată care a pronunțat hotărârea Tribunalului.

---

(1)  Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (text codificat) (JO 2015, L 248, p. 9).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 11 aprilie 2023 – Kwantum Nederland BV, Kwantum België BV/Vitra Collections AG

(Cauza C-227/23, Kwantum Nederland și Kwantum België)

(2023/C 252/24)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Recurente: Kwantum Nederland BV, Kwantum België BV

Intimată: Vitra Collections AG

Întrebările preliminare

1)	Situația care face obiectul prezentului litigiu intră în domeniul de aplicare material al dreptului Uniunii? În măsura în care răspunsul la întrebarea de mai sus este unul afirmativ, se adresează, în plus, întrebările de mai jos.

2)

Împrejurarea că dreptul de autor asupra unei opere de artă aplicată face parte integrantă din dreptul la protejarea proprietății intelectuale consacrat de articolul 17 alineatul (2) din cartă are ca efect că, pentru limitarea exercițiului dreptului de autor (în sensul Directivei 2001/29/CE (1)) asupra unei opere de artă aplicată folosind criteriul reciprocității materiale prevăzut la articolul 2 alineatul (7) din CB (2), dreptul Uniunii, în special articolul 52 alineatul (1) din cartă, impune ca această limitare să fie prevăzută de lege?

3)

Articolele 2, 3 și 4 din Directiva 2001/29/CE și articolul 17 alineatul (2) și articolul 52 alineatul (1) din cartă, citite în lumina articolului 2 alineatul (7) din CB, trebuie interpretate în sensul că numai legiuitorul Uniunii (iar nu legiuitorii naționali) este cel care trebuie să determine dacă exercitarea dreptului de autor (în sensul Directivei 2001/29/CE) în UE poate fi limitată, prin aplicarea criteriului reciprocității materiale prevăzut la articolul 2 alineatul (7) din CB, în privința unei opere de artă aplicată a cărei țară de origine, în sensul CB, este o țară terță și al cărei autor nu este resortisant al unui stat membru al UE și, în caz afirmativ, el trebuie să definească această limitare în mod clar și precis [a se vedea cu titlu de comparație Hotărârea din 8 septembrie 2020, Recorded Artists Actors Performers (C-265/19, ECLI:EU:C:2020:677)]?

4)

Articolele 2, 3 și 4 din Directiva 2001/29/CE coroborate cu articolul 17 alineatul (2) și cu articolul 52 alineatul (1) din cartă trebuie interpretate în sensul că, atât timp cât legiuitorul Uniunii nu a prevăzut o limitare a exercitării dreptului de autor (în sensul Directivei 2001/29/CE) asupra unei opere de artă aplicată, prin aplicarea criteriului reciprocității materiale prevăzut la articolul 2 alineatul (7) din CB, statele membre ale UE nu pot aplica acest criteriu în privința unei opere de artă aplicată a cărei țară de origine, în sensul CB, este o țară terță și al cărei autor nu este resortisant al unui stat membru al UE?

5)

În împrejurările care fac obiectul acestui litigiu și, având în vedere momentul la care a fost introdus (articolul anterior) articolul(ui) 2 alineatul (7) din CB, pentru Belgia sunt îndeplinite condițiile articolului 351 primul paragraf TFUE, astfel încât Belgia este liberă, prin urmare, să aplice criteriul reciprocității materiale prevăzut la articolul 2 alineatul (7) din CB, ținând cont de faptul că, în speță, țara de origine a aderat la CB la 1 mai 1989?

---

(1)  Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO 2001, L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230).

(2)  Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice, denumită în continuare: „CB”.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d’État (Franța) la 12 aprilie 2023 – Association AFAÏA/Institut national de l’origine et de la qualité (INAO)

(Cauza C-228/23, AFAÏA)

(2023/C 252/25)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d’État

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Association AFAÏA

Pârât: Institut national de l’origine et de la qualité (INAO)

cu participarea: Ministre de l’Agriculture et de l’Alimentation

Întrebările preliminare

1)

Anexa II la Regulamentul (UE) 2021/1165 al Comisiei din 15 iulie 2021 (1) de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 (2) trebuie interpretată în sensul că noțiunea de fermă industrială prevăzută în această anexă este echivalentă cu cea de fermă în lipsa terenurilor?

2)	În cazul în care noțiunea de fermă industrială este distinctă de noțiunea de fermă în lipsa terenurilor, care sunt criteriile care trebuie avute în vedere pentru a determina dacă o fermă trebuie calificată drept industrială în sensul anexei II la Regulamentul (UE) 2021/1165?

---

(1)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1165 al Comisiei din 15 iulie 2021 de autorizare a anumitor produse și substanțe pentru utilizarea în producția ecologică și de stabilire a listelor acestora (JO 2021, L 235, p. 13).

(2)  Regulamentul (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (JO 2018, L 150, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Ondernemingsrechtbank Gent, afdeling Gent (Belgia) la 13 aprilie 2023 – Reprobel SCRL/Copaco Belgium NV

(Cauza C-230/23, Reprobel)

(2023/C 252/26)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Ondernemingsrechtbank Gent, afdeling Gent

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Reprobel SCRL

Pârâtă: Copaco Belgium NV

Întrebările preliminare

1)

O entitate precum Reprobel, în măsura în care este însărcinată de stat, printr-un ordin regal, cu perceperea și repartizarea compensației (compensațiilor) echitabile stabilită (stabilite) de stat, în sensul articolului 5 alineatul (2) literele (a) și (b) din Directiva 2001/29 (1), și asupra căreia statul exercită un control, este o entitate împotriva căreia un particular poate invoca, pentru apărarea sa, incompatibilitatea cu dreptul Uniunii a unei norme naționale pe care această entitate dorește să o impună acestui particular?

2)

Pentru a se răspunde la această întrebare, este important faptul că controlul exercitat de stat asupra acestei entități implică, printre altele: — obligația pentru această entitate de a trimite întotdeauna ministrului competent o copie a cererii sale de informații adresată debitorilor, necesare atât pentru perceperea, cât și pentru repartizarea remunerației pentru reprografie, astfel încât ministrul să poată fi informat cu privire la modul în care entitatea își exercită dreptul de control și să poată constata dacă este indicat ca, printr-un ordin ministerial, să stabilească conținutul, numărul și frecvența cererilor de informații de asemenea manieră încât ele să nu îngreuneze activitățile persoanelor chestionate mai mult decât este necesar; — obligația pentru entitate de a apela la reprezentantul ministrului pentru a trimite o cerere de informații necesare pentru perceperea remunerației proporționale pentru reprografie, debitorilor, distribuitorilor, indiferent dacă aceștia sunt comercianți cu ridicata sau cu amănuntul, societăților de leasing sau societăților care se ocupă cu întreținerea aparaturilor, dacă debitorul nu a cooperat la încasare, cu precizarea că entitatea are, de asemenea, obligația de a trimite o copie a acestei cereri ministrului competent, astfel încât acesta să poată stabili conținutul, numărul și frecvența cererilor de asemenea manieră încât ele să nu îngreuneze activitățile persoanelor chestionate mai mult decât este necesar; — obligația pentru entitate de a prezenta spre aprobare ministrului competent regulile de repartizare legate de remunerația pentru reprografie, precum și orice modificare suferită de acestea. — obligația pentru entitate de a supune formularul de declarație întocmit de ea aprobării ministrului competent, fără de care formularul nu poate fi eliberat.

3)

Pentru a se răspunde la întrebare, este important, de asemenea, faptul că entitatea dispune de următoarele competențe? — Competența de a solicita toate informațiile necesare pentru perceperea remunerației pentru reprografie de la toate persoanele care sunt debitori, cotizanți, distribuitori, indiferent dacă aceștia sunt comercianți cu ridicata sau cu amănuntul, societăți de leasing și societăți care se ocupă cu întreținerea aparaturilor. Fiecare cerere trebuie efectuată, în mod obligatoriu, cu menționarea sancțiunilor penale care se aplică în cazul în care nu se respectă termenul stabilit sau se furnizează informații incomplete sau incorecte; — Competența de a solicita tuturor debitorilor să furnizeze toate informațiile legate de operele copiate, care sunt necesare pentru repartizarea remunerației pentru reprografie; — Competența de a obține toate informațiile necesare pentru îndeplinirea misiunii sale de la Administrația vămilor și accizelor, Administrația TVA și Oficiul Național de Securitate Socială.

4)	Articolul 5 alineatul (2) literele (a) și (b) din Directiva 2001/29 are efect direct?

5)

O instanță națională trebuie, la solicitarea unui particular, să lase neaplicată o normă națională atunci când această normă impusă de stat contravine articolului 5 [alineatul (2)] literele (a) și (b) din Directiva 2001/29, menționat anterior, în special deoarece această normă, contrar articolului menționat, obligă acest particular să plătească taxe?

---

(1)  Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO 2001, L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sofiyski rayonen sad (Bulgaria) la 12 aprilie 2023 – „Eurobank Bulgaria” AD

(Cauza C-231/23, Eurobank Bulgaria)

(2023/C 252/27)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Sofiyski rayonen sad

Părțile din procedura principală

Solicitantă:„Eurobank Bulgaria” AD

Întrebările preliminare

1.

Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE (1) din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii permit o jurisprudență națională potrivit căreia, în cazul în care numai o parte a unei creanțe care decurge dintr-un contract încheiat cu un consumator care poate conține clauze abuzive a făcut obiectul unei hotărâri care a devenit definitivă și a dobândit autoritate de lucru judecat, concluzia la care a ajuns instanța care a pronunțat hotărârea potrivit căreia clauzele contractuale sunt obligatorii pentru consumator și nu sunt abuzive obligă instanțele sesizate cu cereri ulterioare prin care consumatorul să fie obligat la plata soldul datoriei, în funcție de exigibilitatea acestui sold?

2.

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ (și anume jurisprudența națională este permisă în temeiul dreptului Uniunii), articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE permit o asemenea jurisprudență în cazul în care hotărârea care stabilește că nu există clauze abuzive conține o motivare cu privire la acest aspect, dar motivele expuse [nu] sunt suficient de clare sau legate de clauze contractuale specifice? Pe baza căror criterii ar trebui să aprecieze instanța națională caracterul complet al motivării în cadrul celei de a doua proceduri?

---

(1)  JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rayonen sad – Nessebar (Bulgaria) la 13 aprilie 2023 – „Astoria Management” OOD/CW

(Cauza C-234/23, Astoria Management)

(2023/C 252/28)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Rayonen sad – Nessebar

Părțile din procedura principală

Reclamantă:„Astoria Management” OOD

Pârât: CW

Întrebările preliminare

1.

O restricție în sensul articolului 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a dreptului la „libertate contractuală”, consacrat la articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene este permisă în raportul dintre un comerciant și un consumator, astfel cum rezultă din dispoziția articolului 51 din Legea privind administrarea imobilelor de locuințe, în interpretarea acesteia care reiese din jurisprudența constantă din Republica Bulgaria, potrivit căreia un contract încheiat de un singur proprietar al unui apartament dintr-o clădire cu mai mulți proprietari, care are în speță calitatea de consumator în sensul Directivei 93/13/CEE (1) a Consiliului din 5 aprilie 1993, având ca obiect activități prevăzute la articolul 51 din Legea privind administrarea imobilelor de locuințe, indiferent dacă contractul privește și alte chestiuni care nu țin de competența exclusivă a adunării generale a proprietarilor, este nul din cauza încălcării dreptului material în conformitate cu articolul 26 alineatul (1) prima ipoteză din Legea contractelor și obligațiilor?

2.

O restricție în sensul articolului 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a dreptului la „libertate contractuală”, garantat consumatorilor prin articolul 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene precum și prin Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 este permisă în raportul dintre un comerciant și un consumator, astfel cum rezultă din dispoziția articolului 51 din Legea privind administrarea imobilelor de locuințe, în interpretarea acesteia care reiese din jurisprudența constantă din Republica Bulgaria, potrivit căreia un contract încheiat de un singur proprietar al unui apartament dintr-o clădire cu mai mulți proprietari, care are în speță calitatea de consumator în sensul Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, având ca obiect activități prevăzute la articolul 51 din Legea privind administrarea imobilelor de locuințe, indiferent dacă contractul privește și alte chestiuni care nu țin de competența exclusivă a adunării generale a proprietarilor, este nul din cauza încălcării dreptului material în conformitate cu articolul 26 alineatul (1) prima ipoteză din Legea contractelor și obligațiilor?

---

(1)  Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Sigmaringen (Germania) la 17 aprilie 2023 – Karl und Georg Anwander GbR Güterverwaltung/Land Baden-Württemberg

(Cauza C-239/23, Karl und Georg Anwander Güterverwaltung)

(2023/C 252/29)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Sigmaringen

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Karl und Georg Anwander GbR Güterverwaltung

Pârât: Land Baden-Württemberg

Cu participarea: Freistaat Bayern

Întrebările preliminare

1.

Sunt compatibile cu articolul 31 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2), precum și cu articolul 32 alineatul (1) litera (a), alineatul (2) primul paragraf și alineatul (3) al doilea și al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 (1) o reglementare administrativă națională și o practică de finanțare care exclud plata unei indemnizații compensatorii pentru suprafețe situate în zonele montane și în anumite zone care se confruntă cu constrângeri specifice numai pentru motivul că suprafețele eligibile pentru plata indemnizației compensatorii se află în afara regiunii, în sensul articolului 2 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, a statului membru care acordă indemnizația compensatorie? Este sediul social al fermierului care cultivă terenul un criteriu de diferențiere permis în acest sens?

2.

Articolul 31 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 trebuie interpretat în sensul că reglementarea unui stat membru sau a unei regiuni a statului membru care a decis să efectueze plăți către fermierii din zonele montane și din alte zone care se confruntă cu alte constrângeri în sensul articolului 31 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 trebuie concepută astfel încât plata să fie acordată și pentru terenurile care au fost clasificate drept zone montane sau zone care se confruntă cu alte constrângeri, în sensul articolului 32 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, de către un alt stat membru sau de către o altă regiune a aceluiași stat membru, acest din urmă stat sau această din urmă regiune decizând de asemenea să efectueze plăți pentru fermierii din zonele montane și din zone care se confruntă cu alte constrângeri în sensul articolului 31 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013?

3.

Articolul 31 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 trebuie interpretat în sensul că, în principiu, această dispoziție conferă direct fermierului, în temeiul dreptului Uniunii, dreptul de a obține plata (indemnizația compensatorie) din partea statului membru sau a regiunii acelui stat membru în cazul în care agricultorul își desfășoară activitatea și cultivă terenuri care sunt desemnate de statul membru sau regiunea statului membru ca zonă montană sau altă zonă care se confruntă cu alte constrângeri în sensul articolului 32 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, iar statul membru în cauză sau regiunea acestuia a decis efectuarea de plăți (indemnizații compensatorii) în sensul articolului 31 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013? În cazul în care răspunsul la întrebarea precedentă este afirmativ: a) Împotriva cui se poate exercita dreptul, întemeiat pe legislația Uniunii, prevăzut la articolul 31 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013? Acesta poate fi invocat întotdeauna în raport cu statul membru propriu-zis sau, în orice caz, în raport cu regiunea [articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013] statului membru, dacă regiunea, independent de statul membru, a decis să acorde indemnizații compensatorii fermierilor în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013? b) Dreptul la indemnizație compensatorie întemeiat pe legislația Uniunii presupune în principiu că fermierul trebuie să îndeplinească, pe lângă cerințele prevăzute de articolul 31 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, cerințe suplimentare impuse de statul membru sau de regiunea care acordă indemnizația compensatorie, în cadrul punerii sale în aplicare la nivel național?

4.

În cazul în care răspunsul la a treia întrebare este negativ: Articolul 31 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 trebuie interpretat în sensul că reglementările unui stat membru sau ale uneia dintre regiunile sale care stabilesc condițiile de acordare a plății (indemnizația compensatorie) în sensul articolului 31 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 trebuie să aibă o calitate juridică care să asigure că fermierii au dreptul la obținerea plății (indemnizație compensatorie) dacă îndeplinesc condițiile de plată stabilite de statul membru respectiv sau de regiunile sale, indiferent de practica efectivă de finanțare a statului membru sau a regiunii sale?

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 (JO 2013, L 347, p. 487).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Polonia) la 18 aprilie 2023 – P. sp. z o.o./Dyrektor Izby Administracji Skarbowej w Warszawie

(Cauza C-241/23, Dyrektor Izby Administracji Skarbowej w Warszawie)

(2023/C 252/30)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Recurentă: P. sp. z o.o.

Intimat: Dyrektor Izby Administracji Skarbowej w Warszawie

Întrebarea preliminară

Plata primită sau care urmează să fie primită de către furnizor în schimbul livrării de bunuri menționate la articolul 73 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) ar trebui să fie înțeleasă ca fiind valoarea nominală a acțiunilor subscrise sau valoarea de emisiune, dacă părțile au stipulat că plata va consta în valoarea de emisiune a acțiunilor?

---

(1)  JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 18 aprilie 2023 – Tecno*37/Ministero dello Sviluppo Economico, Camera di Commercio Industria Artigianato e Agricoltura di Bologna

(Cauza C-242/23, Tecno*37)

(2023/C 252/31)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelantă: Tecno*37

Intimate: Ministero dello Sviluppo Economico, Camera di Commercio Industria Artigianato e Agricoltura di Bologna

Întrebările preliminare

1)

Articolul 5 alineatul 3 din Legea 39/1989, astfel cum a fost reformulat în urma procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor 2018/2175, trebuie considerat în prezent ca fiind pe deplin conform cu dreptul [Uniunii], mai ales dată fiind clasarea procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cauză?

2)

Principiile și obiectivele articolului 59 alineatul (3) din Directiva 2005/36/CE (1) (astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/55/[UE] (2)), precum și cele ale articolului 25 alineatul (1) din Directiva 2006/123/CE (3) și, cu titlu mai general, cele ale articolului 49 TFUE se opun unei reglementări precum reglementarea italiană prevăzută la articolul 5 alineatul 3 din Legea 39/1989, care stabilește în mod prealabil și general incompatibilitatea între activitatea de intermediere imobiliară și cea de administrator de imobile deținute în coproprietate pe baza simplei exercitări concomitente a celor două activități și, așadar, fără a fi necesară efectuarea de către camerele de comerț a unei verificări a posteriori privind în mod concret obiectul intermedierilor desfășurate și fără ca acest lucru să fie justificat de un „motiv imperativ de interes general” identificat și dovedit în mod specific sau, în orice caz, fără a se demonstra proporționalitatea incompatibilității generale prevăzute în raport cu obiectivul urmărit?

3)	Agentul imobiliar poate totuși să desfășoare și activitatea de administrator de imobile deținute în coproprietate, cu excepția cazului în care urmărește să vândă sau să cumpere clădirea pe care o administrează, având în vedere că, în acest caz, s-ar evidenția un conflict de interese?

---

(1)  Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO 2005, L 255, p. 22, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 3).

(2)  Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne („Regulamentul IMI”) (JO 2013, L 354, p. 132).

(3)  Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO 2006, L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Ustavno sodišče Republike Slovenije (Slovenia) la 20 aprilie 2023 – INTERZERO Trajnostne rešitve za svet brez odpadkov d.o.o., Interzero Circular Solutions Europe GmbH şi alţii/Državni zbor Republike Slovenije

(Cauza C-254/23 INTERZERO și alții)

(2023/C 252/32)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Ustavno sodišče Republike Slovenije

Părțile din procedura principală

Reclamante: INTERZERO Trajnostne rešitve za svet brez odpadkov d.o.o., Interzero Circular Solutions Europe GmbH şi alţii

Pârâtă: Državni zbor Republike Slovenije

Întrebările preliminare

1.

Poate fi considerată întreprindere care are sarcina de a gestiona servicii de interes economic general în sensul articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (în lumina articolului 14 TFUE, a Protocolului nr. 26 privind serviciile de interes general, precum și a articolelor 8 și 8a din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (1)) o persoană juridică titulară a dreptului exclusiv de a desfășura activitatea de îndeplinire colectivă a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor pentru produse de același tip pe teritoriul Republicii Slovenia, activitate care include: — încheierea de contracte cu producătorii anumitor produse prin care aceștia din urmă încredințează persoanei juridice respective sarcina de a asigura, în numele lor, gestionarea corespunzătoare a deșeurilor provenite din aceste produse; — organizarea unei scheme de colectare și de tratare a deșeurilor (încheierea de contracte cu societăți comerciale care, în numele organizației, efectuează colectarea și tratarea corespunzătoare a tuturor deșeurilor colectate provenite din produsele pentru care se aplică răspunderea extinsă a producătorilor) și — ținerea unui registru al produselor pentru care se aplică răspunderea extinsă a producătorilor și care sunt introduse pe piață în Republica Slovenia, precum și ținerea unui registru al deșeurilor colectate și tratate provenite din produsele pentru care se aplică răspunderea extinsă a producătorilor, precum și transmiterea acestor date către minister, persoană juridică ce este obligată, în desfășurarea acestei activități, să încheie contracte atât cu producătorii supuși obligației de răspundere extinsă a producătorilor, cât și cu societățile comerciale care vor efectua colectarea și prelucrarea deșeurilor?

2.

Articolele 16 și 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, articolele 49, 56 și 106 TFUE, Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (2), precum și articolele 8 și 8a din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări în temeiul căreia activitatea de îndeplinire colectivă a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor pentru produse de același tip poate fi desfășurată în mod legal de o singură persoană juridică pe teritoriul statului membru, fără scop lucrativ, ceea ce înseamnă că veniturile nu depășesc costurile efective ale îndeplinirii colective a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor și că această persoană juridică trebuie să utilizeze profiturile numai în scopul de a desfășura activitățile și pentru a pune în aplicare măsuri pentru îndeplinirea colectivă a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor?

3.

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare, articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, articolele 49, 56 și 106 TFUE, principiile securității juridice și protecției încrederii legitime, precum și articolele 8 și 8a din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări în temeiul căreia statul membru modifică activitatea de îndeplinire colectivă a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor pentru produse de același tip, transformând-o dintr-o activitate cu scop lucrativ, reglementată și orientată spre piață, desfășurată de mai mulți operatori economici, într-o activitate pe care o singură organizație este autorizată să o desfășoare și pe care aceasta trebuie să o desfășoare fără scop lucrativ în sensul celei de a doua întrebări?

4.

Dispozițiile dreptului Uniunii menționate la a treia întrebare trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia, ca urmare a intrării în vigoare a unei noi reglementări privind îndeplinirea colectivă a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, se stabilește drept consecință, prin lege (ex lege), o ingerință în raporturile individuale în sensul că încetează toate contractele încheiate între operatorii economici care desfășurau activitatea de îndeplinire colectivă a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor în conformitate cu normele anterioare și producătorii care au obligația de răspundere extinsă a producătorilor, precum și între operatorii economici care desfășurau activitatea de îndeplinire colectivă obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor în conformitate cu normele anterioare și operatorii economici care desfășoară activitatea de colectare și tratare a deșeurilor provenite din produse care fac obiectul îndeplinirii colective a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor?

5.

În contextul adoptării noului cadru legislativ descris la a treia și la a patra întrebare, principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că legiuitorul trebuie să stabilească o perioadă de tranziție și/sau să instituie un sistem de compensare? În cazul unui răspuns afirmativ, care sunt criteriile ce trebuie respectate în vederea asigurării caracterului rezonabil al perioadei de tranziție sau al sistemului de compensare?

6.

Articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, articolele 49, 56 și 106 TFUE, Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne și articolele 8 și 8a din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări în temeiul căreia producătorilor care au obligații în materie de răspundere extinsă a producătorilor și care introduc pe piață 51 % din produsele de același tip care intră sub incidența obligației de răspundere extinsă a producătorilor le este impusă obligația de a constitui o persoană juridică însărcinată cu desfășurarea activității de îndeplinire colectivă a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor și în temeiul căreia producătorii de produse de același tip trebuie, în cazul unei eventuale retrageri a autorizației, să constituie din nou o astfel de persoană juridică sau aceste dispoziții ale dreptului Uniunii trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări în temeiul căreia numai producătorii pot deține o cotă de participare în cadrul acestei persoane juridice?

7.

Articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, articolele 49, 56 și 106 TFUE, Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne, precum și articolele 8 și 8a din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări în temeiul căreia producătorii care dețin o cotă de participare în cadrul persoanei juridice care asigură îndeplinirea colectivă a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor nu pot fi persoane care colectează sau prelucrează deșeuri provenite de la produse care fac obiectul îndeplinirii colective a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor în cadrul acestei persoane juridice?

8.

Articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, articolele 49, 56 și 106 TFUE, Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne, precum și articolele 8 și 8a din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări în temeiul căreia producătorul care deține o cotă de participare în cadrul persoanei juridice care asigură îndeplinirea colectivă a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor și persoana juridică ce desfășoară activitatea de îndeplinire colectivă a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor nu pot: — să aibă, în mod direct sau indirect, legături de capital cu persoana care efectuează colectarea sau tratarea deșeurilor provenite din produse care fac obiectul îndeplinirii colective a obligațiilor în cadrul persoanei juridice care asigură îndeplinirea colectivă a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor și nici să dețină drepturi de conducere sau de control în cadrul acestei persoane juridice; — să aibă legături de capital sau relații de rudenie cu o persoană care deține sau controlează drepturile de vot în cadrul organului de conducere sau al organului de control al persoanei juridice menționate la liniuța precedentă sau care reprezintă această persoană juridică?

9.

Articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, articolele 49, 56 și 106 TFUE, Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne și articolele 8 și 8a din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări în temeiul căreia restricțiile menționate la a șaptea și la a opta întrebare se aplică de asemenea unui membru al organului de conducere al persoanei juridice care desfășoară activitatea de îndeplinire colectivă a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, unui membru al organului de control al acestei persoane juridice sau reprezentantului acesteia?

10.

Articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolele 49 și 56 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări în temeiul căreia producătorii supuși obligației de răspundere extinsă a producătorilor și care introduc pe piață produse destinate utilizării în gospodării sunt obligați să încheie un contract prin care încredințează persoanei juridice titulare a autorizației de a desfășura activitatea de îndeplinire colectivă a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor sarcina de a îndeplini obligațiile acestor producători în materie de răspundere extinsă a producătorilor?

---

(1)  JO 2008, L 312, p. 3.

(2)  JO 2006, L 376, p. 36, Ediţie specială, 13/vol. 58, p. 50.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Okrazhen sad – Sliven (Bulgaria) la 25 aprilie 2023 – Procedură penală împotriva DM, AV, WO, AQ

(Cauza C-265/23, Volieva (1))

(2023/C 252/33)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Okrazhen sad – Sliven

Procedură penală împotriva:

DM, AV, WO, AQ

Întrebările preliminare

1.

Atunci când o cauză penală privește fapte care intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, articolul 52 coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, articolul 4 din Decizia-cadru 2008/841/JAI (2) a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind lupta împotriva crimei organizate și articolul 19 alineatul (1) a treia teză din Tratatul privind Uniunea Europeană, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea din capitolul XXVI din Nakazatelno-protsesualen kodeks (Codul de procedură penală) (modificat în Darzhaven vestnik [Monitorul Oficial al Bulgariei] nr. 63/2017, în vigoare din 5 noiembrie 2017), prin care se suprimă dreptul unei persoane acuzate la încetarea procedurii penale desfășurate împotriva sa, în condițiile în care acest drept s-a născut în timpul în care a fost în vigoare o lege care prevedea o asemenea posibilitate, dar care, din cauza unei erori judiciare, a fost constatat abia după abrogarea acestei legi?

2.

Care ar fi căile de atac efective în sensul articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pe care ar trebui să le aibă la dispoziție o asemenea persoană acuzată? În special, instanța națională poate dispune, în temeiul dreptului Uniunii, încetarea procedurii penale împotriva unei astfel de persoane, dacă completul sesizat anterior a omis să dispună încetarea, deși, potrivit legii naționale în vigoare la acel moment, erau îndeplinite condițiile în acest sens?

---

(1)  Numele prezentei cauze este un nume fictiv. El nu corespunde numelui real al niciuneia dintre părțile la procedură.

(2)  JO 2008, L 300, p. 42.

Acțiune introdusă la 26 aprilie 2023 – Comisia Europeană/Republica Franceză

(Cauza C-268/23)

(2023/C 252/34)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Sanfrutos Cano și C. Valero, agenți)

Pârâtă: Republica Franceză

Concluziile reclamantei

Comisia Europeană solicită Curții:

—

constatarea faptului că, prin neadoptarea măsurilor necesare pentru: — a se asigura că, cel târziu la 31 decembrie 2000, în 23 de aglomerări vizate în prezenta cerere introductivă al căror echivalent-locuitor este mai mare de 15 000, apele urbane reziduale colectate, înainte de a fi evacuate, fac obiectul unei tratări secundare conforme cu articolul 4 din Directiva 91/271/CEE (1), care respectă parametrii enunțați în anexa I punctul B la directivă, sau al unei tratări echivalente; — a se asigura că, cel târziu la 31 decembrie 2005, în 6 aglomerări vizate în prezenta cerere introductivă al căror echivalent-locuitor este cuprins între 10 000 și 15 000, apele urbane reziduale colectate, înainte de a fi evacuate, fac obiectul unei tratări secundare conforme cu articolul 4 din Directiva 91/271, care respectă parametrii enunțați în anexa I punctul B la directivă, sau al unei tratări echivalente; — a se asigura că, cel târziu la 31 decembrie 2005, în 58 de aglomerări vizate în prezenta cerere introductivă al căror echivalent-locuitor este cuprins între 2 000 și 10 000 și unde au loc evacuări în apele dulci și în estuare, apele urbane reziduale colectate, înainte de a fi evacuate, fac obiectul unei tratări secundare conforme cu articolul 4 din Directiva 91/271, care respectă parametrii enunțați în anexa I punctul B la directivă, sau al unei tratări echivalente; — a se asigura că, cel târziu la 31 decembrie 1998, în 13 aglomerări identificate în prezenta cerere introductivă care au un echivalent-locuitor mai mare de 10 000 și care deversează apele urbane reziduale în ape receptoare calificate drept „zone sensibile” în sensul Directivei 91/271, apele urbane menționate, înainte de a fi evacuate, fac obiectul unei tratări mai riguroase decât o tratare secundară sau echivalentă, în conformitate cu articolul 5 din Directiva 91/271, cu respectarea parametrilor prevăzuți în anexa I punctul B; — a se asigura că stațiile de epurare a apelor urbane reziduale ale celor 87 de aglomerări identificate în prezenta cerere introductivă sunt concepute, construite, exploatate și întreținute astfel încât să garanteze un randament suficient în toate condițiile climatice normale ale locului în care sunt amplasate și că conceperea lor ține seama de variațiile sezoniere ale încărcării, în conformitate cu articolul 10 din Directiva 91/271; — a se asigura că autoritățile competente sau organismele corespunzătoare supraveghează evacuările care provin de la stațiile de tratare a apelor urbane reziduale ale celor 87 de aglomerări identificate în această cerere introductivă, pentru a verifica respectarea condițiilor din anexa I punctul B, în conformitate cu procedurile de control stabilite la anexa I punctul D, astfel cum prevede articolul 15 alineatul (1) prima liniuță din Directiva 91/271, Republica Franceză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 și/sau al articolului 5 coroborate cu anexa I punctul B, al articolului 10, precum și al articolului 15 coroborate cu anexa I punctele B și D ale Directivei 91/271;

—	obligarea Republicii Franceze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia invocă patru critici principale.

În primul rând, Republica Franceză a omis să ia măsurile necesare pentru a se asigura că, în 87 de aglomerări, apele urbane reziduale colectate, înainte de a fi evacuate, fac obiectul unei tratări secundare conforme cu articolul 4 din Directiva 91/271, care respectă parametrii enunțați în anexa I punctul B la directivă, sau al unei tratări echivalente.

În al doilea rând, Franța a omis să ia măsurile necesare pentru a se asigura că, în 13 aglomerări care deversează apele urbane reziduale în ape receptoare calificate drept zone sensibile, apele urbane menționate, înainte de a fi evacuate, fac obiectul unei tratări mai riguroase decât o tratare secundară sau echivalentă, în conformitate cu articolul 5 din Directiva 91/271, cu respectarea parametrilor prevăzuți în anexa I punctul B.

În al treilea rând, Franța a omis să ia măsurile necesare pentru a se asigura că, în 87 de aglomerări, stațiile de epurare a apelor urbane reziduale sunt concepute, construite, exploatate și întreținute astfel încât să garanteze un randament suficient în toate condițiile climatice normale ale locului în care sunt amplasate și că conceperea lor ține seama de variațiile sezoniere ale încărcării, în conformitate cu articolul 10 din Directiva 91/271.

În al patrulea rând, Franța a omis să ia măsurile necesare pentru a se asigura că autoritățile competente sau organismele corespunzătoare supraveghează evacuările care provin de la stațiile de tratare a apelor urbane reziduale ale celor 87 de aglomerări, pentru a verifica respectarea condițiilor din anexa I punctul B, în conformitate cu procedurile de control stabilite la anexa I punctul D, astfel cum prevede articolul 15 alineatul (1) prima liniuță din Directiva 91/271.

---

(1)  Directiva Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO 1991, L 135, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 43).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 26 aprilie 2023 – Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni și alții/Telecom Italia SpA și alții

(Cauza C-273/23, Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni și alții)

(2023/C 252/35)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelante: Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni, Ministero dello Sviluppo Economico, Telecom Italia SpA

Intimate: Telecom Italia SpA, Vodafone Italia SpA, Fastweb SpA, Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni, Tiscali Italia SpA, BT Italia SpA

Întrebările preliminare

Directiva 97/33/CE (1), în special articolul 5, și Directiva 2002/22/CE (2), în special articolul 13, aplicabile ratione temporis, precum și principiile transparenței, perturbării minime a pieței, nediscriminării și proporționalității trebuie interpretate în sensul că:

a)

este permis ca o reglementare națională să impună ex lege extinderea la operatorii de telefonie mobilă a obligațiilor de a contribui la finanțarea îndatoririlor inechitabile ce rezultă din furnizarea aceluiași serviciu universal, fără a condiționa această eventualitate de verificarea de către ANR a existenței unui raport concurențial sau de substituibilitate între operatorii supuși acestei îndatoriri și operatorul desemnat care furnizează acest serviciu pe aceeași piață relevantă în conformitate cu dreptul concurenței?

b)

ANR-urilor le este permis, în completarea sau ca alternativă la criteriul substituibilității între serviciile de rețele fixe și mobile, pentru a verifica caracterul inechitabil al îndatoririi, să utilizeze criterii suplimentare – și, în caz afirmativ, care sunt acestea – pentru a stabili o obligație de finanțare în sarcina operatorilor de telefonie mobilă?

---

(1)  Directiva 97/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1997 privind interconectarea în telecomunicații în vederea asigurării unui serviciu și a unei interoperabilități universale prin aplicarea principiilor de furnizare a unei rețele deschise (FRD) (JO 1997, L 199, p. 32).

(2)  Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal) (JO 2002, L 108, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 213).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Varhoven administrativen sad (Bulgaria) la 4 mai 2023 – „Entain Services (Bulgaria)” EOOD/Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” Sofia pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

[Cauza C-287/23, Entain Services (Bulgaria)]

(2023/C 252/36)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Varhoven administrativen sad

Părțile din procedura principală

Recurentă:„Entain Services (Bulgaria)” EOOD

Intimat: Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” Sofia pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

Întrebările preliminare

1.

O dispoziție și o jurisprudență naționale, potrivit cărora dividendele care se distribuie societăților stabilite în Gibraltar sunt supuse prelevării la sursă a impozitului (în timp ce dividendele distribuite societăților stabilite în Bulgaria sau în alte state membre sunt scutite de acest impozit, fără a fi necesar ca aceste societăți să îndeplinească vreo condiție), constituie o restricție discriminatorie a libertății de stabilire garantate de dreptul Uniunii prin articolul 49 TFUE și a liberei circulații a capitalurilor garantate de dreptul Uniunii prin articolul 63 TFUE?

2.

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, această restricție discriminatorie este compatibilă cu dreptul Uniunii, având în vedere faptul că la adoptarea respectivei dispoziții naționale legiuitorul nu a prezentat niciun motiv de ordine, siguranță și sănătate publică ca justificare pentru necesitatea instituirii acestor restricții pentru societățile stabilite în Gibraltar?

Acțiune introdusă la 15 mai 2023 – Comisia Europeană/Republica Malta

(Cauza C-304/23)

(2023/C 252/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Sanfrutos Cano și C. Schembri, agenți)

Pârâtă: Republica Malta

Reclamanta solicită Curții:

—

să constate că, prin faptul că a omis să adopte măsurile necesare pentru a veghea ca, pentru aglomerațiile Malta South (Malta Sud) și Malta North (Malta Nord), apele urbane reziduale care intră în sistemele de colectare, înainte de a fi evacuate, să facă obiectul unei tratări secundare sau echivalente, Republica Malta a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 4 și 10 din Directiva 91/271/CEE (1) privind tratarea apelor urbane reziduale (denumită în continuare „Directiva 91/271/CEE”);

—

să constate că, prin faptul că a omis să adopte măsurile necesare pentru a veghea ca, pentru aglomerația Malta Nord, apele urbane reziduale care intră în sistemele de colectare, înainte de a fi evacuate în zonele sensibile, să facă obiectul unei tratări mai riguroase decât cea descrisă la articolul 4, Republica Malta a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 5 din Directiva 91/271/CEE;

—

să constate că, prin faptul că nu a monitorizat evacuările de ape reziduale urbane pentru aglomerațiile Malta Sud și Malta Nord pentru a verifica conformitatea cu cerințele cuprinse în anexa I punctul B, potrivit procedurilor de control prevăzute în anexa I punctul D, Republica Malta a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 15, precum și al anexei I punctul B și anexei I punctul D la Directiva 91/271/CEE și

—	obligarea Republicii Malta la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul prevăzut pentru transpunerea Directivei 91/271/CEE a expirat la 31 octombrie 2006 pentru aglomerația Malta Nord și, respectiv, la 31 martie 2007 pentru aglomerația Malta Sud.

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 91/271/CEE impune statelor membre să vegheze ca apele urbane reziduale care intră în sistemele de colectare, înainte de a fi evacuate, să facă obiectul unei tratări secundare sau echivalente. Comisia susține că aglomerațiile Malta Sud și Malta Nord nu respectă cerințele acestei dispoziții, în esență deoarece capacitatea stației de epurare pentru cele două aglomerații rămâne insuficientă pentru tratarea sarcinii declarate.

Comisia afirmă de asemenea că încălcarea de către Republica Malta a articolului 4 din Directiva 91/271/CEE implică în mod inevitabil o încălcare a articolului 10 din aceeași directivă, întrucât aceste aglomerații care nu pot atinge un nivel adecvat de tratare a apelor reziduale urbane în conformitate cu articolul 4 sunt a fortiori incapabile să asigure un randament suficient în condițiile climatice variabile ale locului în care sunt situate.

În ceea ce privește aglomerația Malta Nord, Comisia susține de asemenea o încălcare a articolului 5 din Directiva 91/271/CEE. Stația de epurare pentru această aglomerație evacuează în zone care au fost desemnate drept zone sensibile la azot de autoritățile malteze la 22 aprilie 2005 și, prin urmare, Republica Malta a trebuit să respecte articolul 5 și să aplice o tratare mai riguroasă până la 22 aprilie 2012 (adică în termen de șapte ani de la identificarea zonei sensibile). Având în vedere lipsa capacității stației de epurare descrisă mai sus, care înseamnă că o parte din sarcina generată este evacuată fără nicio tratare, Comisia susține că articolul 5 este încălcat și în ceea ce privește această aglomerație.

În sfârșit, Comisia consideră că nici aglomerația Malta Sud, nici aglomerația Malta Nord nu respectă condițiile articolului 15 din Directiva 91/271/CEE, întrucât încălcarea articolelor 4 și 5 din directiva menționată implică în mod inevitabil o lipsă a monitorizării privind conformitatea evacuărilor potrivit anexei I punctul B și anexei I punctul D la directivă și presupune, așadar, încălcarea articolului 15.

---

(1)  Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO 1991 L 135, p.40, Ediție specială, 15/ vol. 2, p. 43).

Recurs introdus la 16 mai 2023 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 8 martie 2023 în cauza T-94/20, Campine și Campine Recycling/Comisia

(Cauza C-306/23 P)

(2023/C 252/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Rossi, M. Domecq, T. Isacu de Groot și L. Wildpanner, agenți)

Celelalte părți din procedură: Campine NV, Campine Recycling NV

Concluziile

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 8 martie 2023 în cauza T-94/20, Campine și Campine Recycling/Comisia;

—	pronunțarea asupra aspectelor nesoluționate ale litigiului sau

—	cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului în vederea pronunțării unei noi hotărâri, în măsura în care cauza nu a fost încă soluționată;

—	dispunerea plății de către Campine a tuturor cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri și procedurii în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv de recurs, Comisia arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a statuat că Comisia a încălcat articolul 266 primul paragraf TFUE întrucât a refuzat să plătească societăților Campine și Campine Recycling (denumite în continuare „Campine”), atunci când a rambursat, la 11 decembrie 2019, în executarea Hotărârii Tribunalului în cauza T-240/17, cuantumul reducerii amenzii pe care Campine o plătise cu titlul provizoriu în temeiul Deciziei C(2017)900 final a Comisiei (1) din 8 februarie 2017 în cazul AT.40018, dobânzi de întârziere la rata de refinanțare a BCE plus 3,5 % pentru perioada cuprinsă între data plății provizorii și rambursarea cuantumului. În susținerea primului motiv, Comisia arată următoarele:

(i)	Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că erau întrunite condițiile pentru o cerere de despăgubire (primul aspect al primului motiv);

(ii)	Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin aplicarea eronată a dreptului Uniunii privind dobânda aplicabilă în vederea executării hotărârilor de anulare sau de reducere a amenzilor în materie de concurență (al doilea aspect al primului motiv);

(iii)

Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a concluzionat că Comisia a încălcat articolul 266 primul paragraf TFUE prin faptul că nu a plătit dobânzi de întârziere în cuantumul solicitat de Campine (al treilea aspect al primului motiv);

(iv)	hotărârea atacată este contrară jurisprudenței anterioare Hotărârii Printeos (al patrulea aspect al primului motiv);

(v)	Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a concluzionat că efectul ex tunc al hotărârilor de anulare a amenzilor în materie de concurență determină o obligație retroactivă de rambursare a amenzilor înainte ca acestea să fie anulate (al cincilea aspect al primului motiv);

(vi)	Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a statuat că obligația de a plăti dobânzi de întârziere de la data plății provizorii a unei amenzi reduse de Curte nu diminuează caracterul disuasiv al acestei amenzi (al șaselea aspect al primului motiv).

În ipoteza în care Curtea ar respinge primul motiv de recurs, Comisia susține, prin intermediul celui de al doilea motiv de recurs, că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că Comisia trebuia să plătească dobânzi de întârziere la rata de refinanțare a BCE plus 3,5 %.

Prin intermediul celui de al treilea motiv de recurs, Comisia susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că Comisia datora dobândă compusă începând de la data rambursării parțiale a amenzii.

---

(1)  Decizia C(2017) 900 final a Comisiei din 8 februarie 2017 privind o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE (cazul AT.40018 – Reciclarea bateriilor pentru automobile).

Recurs introdus la 19 mai 2023 de SE împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 8 martie 2023 în cauza T-763/21, SE/Comisia

(Cauza C-309/23 P)

(2023/C 252/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: SE (reprezentant: L. Levi, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Recurentul solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	în consecință, admiterea acțiunii formulate de recurent în fața primei instanțe;

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente atât recursului, cât și procedurii în primă instanță.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă 11 motive:

1)	Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a concluzionat că motivele întemeiate pe încălcarea articolelor 2 și 9 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (denumit în continuare „RAA”) sunt inadmisibile (punctele 33-36 din hotărâre).

2)	Tribunalul a săvârșit o eroare întrucât a concluzionat că stagiarii „Blue-Book” sunt una dintre cele patru categorii de personal care lucrează pentru Comisie (punctul 78 din hotărâre).

3)	Tribunalul a calificat în mod greșit discriminarea pe motive de vârstă ca fiind indirectă, iar nu directă (punctul 56 din hotărâre).

4)	Tribunalul a aplicat în mod greșit legislația (punctele 70-71 și 75 din hotărâre), întrucât a justificat o discriminare indirectă pe baza unor dispoziții juridice aplicabile discriminării directe.

5)	Tribunalul a omis să solicite un nivel de probă suficient de „ridicat” pentru justificarea unui tratament discriminatoriu pe motive de vârstă (punctele 62-89 din hotărâre).

6)	Tribunalul a aplicat în mod greșit legislația, prin constatarea unor obiective legitime (punctele 62-64 și 65-72 din hotărâre).

7)	Tribunalul a interpretat și a aplicat în mod greșit legislația (punctul 73 din hotărâre) atunci când a considerat că obiectivele sunt „de interes general”.

8)	Tribunalul a aplicat în mod greșit legislația prin faptul că a concluzionat că stagiarii „Blue-Book” nu au fost favorizați, întrucât cererea de exprimare a interesului fusese deschisă și altor categorii de personal (punctele 80-81 din hotărâre).

9)	Tribunalul a concluzionat în mod greșit că tratamentul diferențiat pe motive de vârstă este proporțional (punctele 84-89 din hotărâre).

10)	Tribunalul a considerat în mod greșit (punctele 91-96 din hotărâre) că DG Resurse Umane și Securitate a primit un mandat pentru a impune cerința unei „experiențe profesionale de maximum 3 ani” drept criteriu de eligibilitate.

11)	Tribunalul nu a examinat discrepanța dintre conținutul notei de informare – PERS(2018) 38/2, care prevedea „o experiență de maximum 3 ani […] acumulată în cursul celor 5 ani anteriori candidaturii” și cerința impusă de DG HR care prevede o „experiență profesională de maximul 3 ani” în general.

Recurs introdus la 30 mai 2023 de Association Trinationale de Protection Nucléaire (ATPN) împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a șasea) din 30 martie 2023 în cauza T-567/22, ATPN/Comisia

(Cauza C-340/23)

(2023/C 252/40)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Association Trinationale de Protection Nucléaire (ATPN) (reprezentantă: C. Lepage, avocată)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	declararea recursului drept admisibil și întemeiat;

—	anularea în totalitate a Ordonanței Tribunalului din 30 martie 2023 în cauza T-567/22;

—	admiterea în totalitate a concluziilor prezentate în fața Tribunalului și, în consecință, judecarea cauzei pe fond,

—

anularea Regulamentului delegat (UE) 2022/1214 al Comisiei din 9 martie 2022 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2021/2139 în ceea ce privește activitățile economice din anumite sectoare energetice și a Regulamentului delegat (UE) 2021/2178 în ceea ce privește publicarea de informații specifice referitoare la activitățile economice respective; și, în orice caz,

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, recurenta invocă:

—

două motive prin care se solicită anularea ordonanței: 1. Tribunalul a viciat ordonanța sa de o eroare de drept considerând, la punctele 16-27 din ordonanța atacată, că aceasta nu avea calitate procesuală activă în nume propriu, în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE; 2. Tribunalul a viciat ordonanța de o eroare de drept și de o eroare vădită de apreciere considerând, la punctele 28-42 din ordonanța atacată, că aceasta nu avea calitate procesuală activă în numele membrilor săi, în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.

—

cinci motive prin care se solicită anularea regulamentului: 1. Procedura este nelegală întrucât încalcă dispozițiile Regulamentului 2020/852 din 18 iulie 2020; 2. Au fost încălcate normele taxonomiei; 3. Nu au fost respectate dispozițiile articolului 19 din Regulamentul 2020/852 din 18 iunie 2020, iar obiectivele nu sunt suficient de ambițioase; 4. Nu au fost respectate criteriile generale ale dreptului Uniunii și mai precis principiul precauției prevăzut la articolul 19 din Regulamentul 2020/852; 5. Există o incompatibilitate între investițiile în nuclear și investițiile verzi din punctul de vedere al informației financiare.

Hotărârea Tribunalului din 7 iunie 2023 – KD/EUIPO

(Cauza T-650/20) (1)

(„Funcție publică - Agenți temporari - Personalul EUIPO - Contract pe durată determinată - Neprelungire - Autoritate competentă - Principiul bunei administrări - Dreptul de a fi ascultat - Răspundere - Prejudiciu moral”)

(2023/C 252/41)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: KD (reprezentanți: S. Pappas, D.-A. Pappa și A. Pappas, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Lukošiūtė, K. Tóth și V. Ruzek, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 270 TFUE, reclamanta solicită, pe de o parte, anularea deciziei Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 1 aprilie 2020 de a nu prelungi contractul său și, pe de altă parte, repararea prejudiciului moral pe care aceasta pretinde că l-a suferit.

Dispozitivul

1)	Anulează decizia Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 1 aprilie 2020 de a nu prelungi contractul lui KD.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	EUIPO va suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, trei sferturi din cheltuielile de judecată efectuate de KD.

4)	KD va suporta un sfert din propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 19, 18.1.2021.

Hotărârea Tribunalului din 24 mai 2023 – Emmentaler Switzerland/EUIPO (EMMENTALER)

(Cauza T-2/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca verbală EMMENTALER - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Marcă colectivă - Articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001 - Obligația de motivare - Articolul 94 din Regulamentul 2017/1001”)

(2023/C 252/42)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Emmentaler Switzerland (Berna, Elveția) (reprezentanţi: S. Völker și M. Pemsel, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: A. Graul și D. Hanf, agenți)

Intervenienți în susținerea pârâtului: Republica Federală Germania (reprezentanţi: J. Möller, M. Hellmann, U. Bartl și J. Heitz, agenți), Republica Franceză (reprezentanți: A.-L. Desjonquères și G. Bain, agenți), Centre national interprofessionnel de l’économie laitière (CNIEL) (Paris Franța) (reprezentanți: E. Baud și P. Marchiset, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 28 octombrie 2020 (cauza R 2402/2019-2).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Emmentaler Switzerland la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 62, 22.2.2021.

Hotărârea Tribunalului din 7 iunie 2023 – Shakutin/Consiliul

(Cauza T-141/21) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate având în vedere situația din Belarus - Înghețarea fondurilor - Liste ale persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Menținerea numelui reclamantului pe liste - Obligația de motivare - Dreptul de a fi ascultat - Dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă - Eroare de apreciere”)

(2023/C 252/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Aleksandr Vasilevich Shakutin (Minsk, Belarus) (reprezentant: B. Evtimov, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Van Overmeire, T. Haas și B. Driessen, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea, în primul rând, a Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2020/2130 a Consiliului din 17 decembrie 2020 privind punerea în aplicare a Deciziei 2012/642/PESC privind măsuri restrictive împotriva Belarus (JO 2020, L 426I, p. 14) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2129 al Consiliului din 17 decembrie 2020 privind punerea în aplicare a articolului 8a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive împotriva Belarus (JO 2020, L 426I, p. 1), în al doilea rând, a Deciziei (PESC) 2021/353 a Consiliului din 25 februarie 2021 de modificare a Deciziei 2012/642/PESC privind măsuri restrictive împotriva Belarus (JO 2021, L 68, p. 189) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/339 al Consiliului din 25 februarie 2021 privind punerea în aplicare a articolului 8a din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive împotriva Belarus (JO 2021, L 68, p. 29) și, în al treilea rând, a Deciziei (PESC) 2022/307 a Consiliului din 24 februarie 2022 de modificare a Deciziei 2012/642/PESC privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus (JO 2022, L 46, p. 97), precum și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/300 al Consiliului din 24 februarie 2022 privind punerea în aplicare a articolului 8a din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus (JO 2022, L 46, p. 3), în măsura în care aceste acte îl privesc.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Aleksandr Vasilevich Shakutin la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 182, 10.5.2021.

Hotărârea Tribunalului din 24 mai 2023 – Ryanair/Comisia (Italia; Schemă de ajutor; COVID-19)

(Cauza T-268/21) (1)

(„Ajutoare de stat - Piața italiană a transportului aerian - Schemă de compensare a companiilor aeriene titulare ale unei licențe emise de autoritățile italiene - Decizie de a nu ridica obiecții - Ajutor destinat reparării pagubelor provocate de un eveniment extraordinar - Obligația de motivare”)

(2023/C 252/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Ryanair DAC (Swords, Irlanda) (reprezentanți: E. Vahida, F.-C. Laprévote, V. Blanc, S. Rating, I.-G. Metaxas-Maranghidis și D. Pérez de Lamo, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn, C. Georgieva și F. Tomat, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Neos SpA (Somma Lombardo, Italia), Blue panorama airlines SpA (Somma Lombardo), Air Dolomiti SpA – Linee aeree regionali Europee (Villafranca de Verona, Italia) (reprezentanți: M. Merola et A. Cogoni, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei C(2020) 9625 final a Comisiei din 22 decembrie 2020 privind ajutorul de stat SA.59029 (2020/N) – Italia – COVID-19: Schemă de compensare a companiilor aeriene titulare ale unei licențe emise de autoritățile italiene.

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia C(2020) 9625 final a Comisiei din 22 decembrie 2020 privind ajutorul de stat SA.59029 (2020/N) – Italia – COVID-19: Schemă de compensare a companiilor aeriene titulare ale unei licențe emise de autoritățile italiene.

2)	Obligă Comisia să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Ryanair DAC.

3)	Neos SpA, Blue panorama airlines SpA și Air Dolomiti SpA – Linee aeree regionali Europee suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 252, 28.6.2021.

Hotărârea Tribunalului din 24 mai 2023 – Glaxo Group/EUIPO – Cipla Europe (Forma unui inhalator)

(Cauza T-477/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marcă a Uniunii Europene tridimensională - Forma unui inhalator - Cauză de nulitate absolută - Caracter distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 51 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 59 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Obligația de motivare - Articolul 94 din Regulamentul 2017/1001”)

(2023/C 252/45)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Glaxo Group Ltd (Brentford, Regatul Unit) (reprezentanți: T. de Haan și F. Verhoestraete, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: D. Gája și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Cipla Europe NV (Anvers, Belgia)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 19 mai 2021 (cauza R 1835/2016-1).

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 19 mai 2021 (cauza R 1835/2016-1).

2)	Obligă EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în procedura în fața Camerei de recurs.

---

(1)  JO C 382, 20.9.2021.

Hotărârea Tribunalului din 7 iunie 2023 – Skryba/Consiliul

(Cauza T-581/21) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate având în vedere situația din Belarus - Înghețarea fondurilor - Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice, precum și interdicția de intrare sau de tranzit pe teritoriul Uniunii - Înscrierea numelui reclamantului pe liste - Caracterul colectiv al unei sancțiuni - Obligația de motivare - Eroare de apreciere - Proporționalitate”)

(2023/C 252/46)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Siarheï Skryba (Marialivo, Belarus) (reprezentant: D. Litvinski, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene: (reprezentanți: A. Limonet și V. Piessevaux, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2021/1002 a Consiliului din 21 iunie 2021 privind punerea în aplicare a Deciziei 2012/642/PESC privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus (JO 2021, L 219 I, p. 70) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/997 al Consiliului din 21 iunie 2021 privind punerea în aplicare a articolului 8a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive împotriva Belarus (JO 2021, L 219 I, p. 3), în măsura în care aceste două acte îl privesc pe reclamant.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Siarheï Skryba la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 11, 10.1.2022.

Hotărârea Tribunalului din 7 iunie 2023 – Rubnikovich/Consiliul

(Cauza T-582/21) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate având în vedere situația din Belarus - Înghețarea fondurilor - Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice, precum și interdicția de intrare sau de tranzit pe teritoriul Uniunii - Înscrierea numelui reclamantului pe liste - Caracterul colectiv al unei sancțiuni - Obligația de motivare - Eroare de apreciere - Proporționalitate”)

(2023/C 252/47)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Siarhei Rubnikovich (Tarasovo, Belarus) (reprezentant: D. Litvinski, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Limonet și V. Piessevaux, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2021/1002 a Consiliului din 21 iunie 2021 privind punerea în aplicare a Deciziei 2012/642/PESC privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus (JO 2021, L 219 I, p. 70) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/997 al Consiliului din 21 iunie 2021 privind punerea în aplicare a articolului 8a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive împotriva Belarus (JO 2021, L 219 I, p. 3), în măsura în care aceste două acte îl privesc pe reclamant.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Siarhei Rubnikovich la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 11, 10.1.2022.

Hotărârea Tribunalului din 7 iunie 2023 – Bakhanovich/Consiliul

(Cauza T-583/21) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate având în vedere situația din Belarus - Înghețarea fondurilor - Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice, precum și interdicția de intrare sau de tranzit pe teritoriul Uniunii - Înscrierea numelui reclamantului pe liste - Caracterul colectiv al unei sancțiuni - Obligația de motivare - Eroare de apreciere - Proporționalitate”)

(2023/C 252/48)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Aliaksandr Bakhanovich (Brest, Belarus) (reprezentant: D. Litvinski, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentant: A. Limonet și V. Piessevaux, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2021/1002 a Consiliului din 21 iunie 2021 privind punerea în aplicare a Deciziei 2012/642/PESC privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus (JO 2021, L 219 I, p. 70) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/997 al Consiliului din 21 iunie 2021 privind punerea în aplicare a articolului 8a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive împotriva Belarus (JO 2021, L 219 I, p. 3), în măsura în care aceste două acte îl privesc pe reclamant.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Aliaksandr Bakhanovich la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 11, 10.1.2022.

Hotărârea Tribunalului din 24 mai 2023 – AL/Comisia

(Cauza T-714/21) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Remunerație - Alocații familiale - Alocație pentru creșterea copilului aflat în întreținere - Articolul 2 alineatul (4) din anexa VII la statut - Persoană considerată copil aflat în întreținere - Condiții de acordare - Retragerea beneficiului alocației - Restituirea plăților nedatorate - Articolul 85 din statut”)

(2023/C 252/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: AL (reprezentantă: R. Rata, avocată)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. S. Bohr, L. Hohenecker și D. Milanowska, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 270 TFUE, reclamantul solicită anularea deciziei Oficiului de Administrare și Plată a Drepturilor Individuale (PMO) din cadrul Comisiei Europene din 11 ianuarie 2021, care avea în esență ca obiect, pe de o parte, respingerea cererii de acordare a alocației pentru mama sa ca persoană considerată copil aflat în întreținere în temeiul articolului 2 alineatul (4) din anexa VII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene pentru perioada cuprinsă între 1 noiembrie 2020 și 31 octombrie 2021 și, pe de altă parte, dispunerea recuperării sumelor pe care reclamantul le-a primit în cadrul acestei alocații în perioada cuprinsă între 1 noiembrie 2019 și 31 octombrie 2020.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe AL la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 51, 31.1.2022.

Hotărârea Tribunalului din 7 iunie 2023 – Aprile și Commerciale Italiana/EUIPO – DC Comics (Reprezentare stilizată a unui liliac negru în interiorul unei rame ovale albe)

(Cauza T-735/21) (1)

(„Marca Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene care reprezintă un liliac în interiorul unei rame ovale - Cauze de nulitate absolută - Caracter distinctiv - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Limitarea produselor vizate de cererea de declarare a nulității - Obligația de motivare”)

(2023/C 252/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Luigi Aprile (San Giuseppe Vesuviano, Italia) și Commerciale Italiana Srl (Nola, Italia) (reprezentant: C. Saettel, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: T. Frydendahl, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: DC Comics (Burbank, California, Statele Unite) (reprezentanți: G. Glas, P. Van Dyck și E. Taelman, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanții solicită anularea deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 6 septembrie 2021 (cauza R 1447/2020-2).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îi obligă pe domnul Luigi Aprile și Commerciale Italiana Srl la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 37, 24.1.2022.

Hotărârea Tribunalului din 24 mai 2023 – Granini France/EUIPO – Pichler (Joro)

(Cauza T-68/22) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Joro - Marca națională verbală anterioară JOKO - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea produselor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2023/C 252/51)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Granini France (Mâcon, Franța) (reprezentant: J. Wachsmuth, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: T. Klee și D. Gája, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Josef Pichler (San Leonardo in Passiria, Italia)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 8 noiembrie 2021 (cauza R 2336/2020-1).

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 8 noiembrie 2021 (cauza R 2336/2020-1).

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Obligă EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 128, 21.3.2022.

Hotărârea Tribunalului din 7 iunie 2023 – OP/Parlamentul

(Cauza T-143/22) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Pensie de urmaș - Refuz al acordării - Soț supraviețuitor - Condiții de eligibilitate - Durata căsătoriei - Excepție de nelegalitate - Articolul 80 primul paragraf din statut - Articolul 2 din anexa VII la statut - Pensie de orfan - Refuz al acordării - Noțiunea de «copil aflat în întreținere» - Eroare de drept”)

(2023/C 252/52)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: OP (reprezentant: F. Moyse, avocat)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: J. Van Pottelberge și M. Windisch, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtului: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și M. Alver, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 270 TFUE, reclamanta solicită, pe de o parte, anularea deciziei Parlamentului European din 7 iunie 2021 în măsura în care prin aceasta se respinge cererea sa de obținere a unei pensii de urmaș ca urmare a decesului soțului său, fost funcționar al Parlamentului, precum și, în numele fiului său A, anularea aceleiași decizii în măsura în care prin aceasta se respinge cererea sa de obținere a unei pensii de orfan pentru fiul lor, care are un handicap.

Dispozitivul

1)	Anulează decizia Parlamentului European din 7 iunie 2021 în măsura în care prin aceasta se refuză acordarea unei pensii de orfan.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Obligă Parlamentul să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de OP.

4)	Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 191, 10.5.2022.

Hotărârea Tribunalului din 7 iunie 2023 – Cylus Cyber Security/EUIPO – Cylance (CYLUS)

(Cauza T-227/22) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale CYLUS - Marca Uniunii Europene verbală anterioară CYLANCE - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2023/C 252/53)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Cylus Cyber Security Ltd (Tel-Aviv, Israel) (reprezentantă: S. Bailey, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: J. Ivanauskas, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Cylance, Inc. (Irvine, California, Statele Unite) (reprezentantă: B. Levy, avocată)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 21 februarie 2022 (cauza R 692/2020-4)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Cylus Cyber Security Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JOC 244, 27.6.2022.

Hotărârea Tribunalului din 7 iunie 2023 – Cherusci/EUIPO – LexDellmeier (RIALTO)

(Cauza T-239/22) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene verbală RIALTO - Lipsa utilizării serioase a mărcii - Inexistența unor motive întemeiate pentru neutilizare - Articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2023/C 252/54)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Cherusci Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentant: S. Reinhard, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Hanf, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: LexDellmeier Intellectual Property Law Firm (München, Germania) (reprezentanți: J. Bogatz, Y. Stone și C. Dory, avocate)

Obiectul

Prin acțiunea formulată în temeiul articolului 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 10 februarie 2022 (cauza R 695/2021-2).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Cherusci Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 237, 20.6.2022.

Hotărârea Tribunalului din 7 iunie 2023 – UNSA Énergie/Comisia

(Cauza T-322/22) (1)

(„Ajutoare de stat - Tarife reglementate de vânzare a energiei electrice în Franța - Majorarea plafonului pentru accesul regulat la energia nucleară istorică - Respingerea unei plângeri - Articolul 1 litera (h) din Regulamentul (UE) 2015/1589 - Organizație sindicală - Noțiunea de «persoană interesată»”)

(2023/C 252/55)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: UNSA Énergie (Bagnolet, Franța) (reprezentant: M.-P. Ogel, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: C.-M. Carrega și I. Georgiopoulos, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea deciziei Comisiei Europene cuprinse în scrisoarea acesteia din 8 aprilie 2022 de respingere a plângerii sale împotriva majorării de către Franța a volumului global maxim de energie electrică ce poate fi cedată de Électricité de France (EDF) furnizorilor alternativi de energie electrică pe baza accesului regulat la energia nucleară istorică și a prețului volumelor de energie electrică adiționale astfel cedate.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă UNSA Énergie la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 284, 25.7.2022.

Hotărârea Tribunalului din 7 iunie 2023 – Medex/EUIPO – Stein (medex)

(Cauza T-419/22) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene figurative medex - Utilizare efectivă a mărcii - Articolul 18 și articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Clasificarea produselor pentru care s-a făcut dovada utilizării efective”)

(2023/C 252/56)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Medex, živilska industrija, d.o.o. (Ljubljana, Slovenia) (reprezentant: N. Čuden, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Ivanauskas, agent))

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Gerrit Cornelis Johan Stein (Elp, Ţările de Jos)

Obiectul

Prin acţiunea formulată în temeiul articolului 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 3 mai 2022 (cauza R 1361/2021-5).

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 326, 29.8.2022.

Ordonanța Tribunalului din 23 mai 2023 – Atesos medical și alții/Comisia

(Cauza T-764/21) (1)

(„Acțiune în anulare - Dispozitive medicale - Directiva 93/42/CEE - Expirarea validității certificatelor eliberate pentru dispozitivele medicale în cadrul Acordului privind recunoașterea reciprocă de către organismele stabilite în Elveția - Modificarea înregistrării corespunzătoare organismului de evaluare a conformității dispozitivelor medicale care a eliberat certificatele în baza de date online a sistemului informatic NANDO - Act care nu este supus căilor de atac - Inadmisibilitate vădită”)

(2023/C 252/57)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Atesos medical (Aarau, Elveția) și celelalte 7 reclamante ale căror denumiri figurează în anexa la ordonanță (reprezentanți: M. Meulenbelt și S. De Knop, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Sanfrutos Cano, C. Vollrath și C. Hödlmayr, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantele solicită anularea unei decizii a Comisiei Europene prin care se afirmă expirarea desemnării „Schweizerische Vereinigung für Qualitäts- und Management Systeme” drept organism de evaluare a conformității pentru dispozitivele medicale în temeiul Directivei 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale (JO 1993, L 169, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 11, p. 244) și prin care se modifică înregistrarea acesteia din urmă în baza de date a organismelor notificate și desemnate, cu efect de la 28 septembrie 2021.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)

Atesos medical AG, Bonebridge AG, Heico-Switzerland AG, Keri Medical SA, Medcem GmbH, MPS Precimed SA, PX Dental SA, și Stemcup Medical Products AG vor suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană, inclusiv pe cele aferente procedurii privind măsurile provizorii.

---

(1)  JO C 95, 28.2.2022.

Ordonanța Tribunalului din 22 mai 2023 – Bategu Gummitechnologie GmbH/Comisia

(Cauza T-771/21) (1)

(„Răspundere extracontractuală - Concurență - Decizie de respingere a unei plângeri - Prejudiciu material - Realitatea și certitudinea prejudiciului - Acțiune vădit nefondată”)

(2023/C 252/58)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Bategu Gummitechnologie GmbH (Viena, Austria) (reprezentant: G. Maderbacher, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Szczodrowski și A. Keidel, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 268 TFUE, reclamanta solicită repararea prejudiciilor materiale pe care pretinde că le-a suferit ca urmare a nelegalităților pe care le-ar fi săvârșit Comisia Europeană în cadrul procedurii „AT.40492 – Protecția împotriva incendiilor pentru boghiuri” privind o plângere depusă în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 1/2002 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 și 102 TFUE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Bategu Gummitechnologie GmbH să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 73, 14.2.2022.

Ordonanța Tribunalului din 8 iunie 2023 – XNT/EUIPO – Exane (EXANE)

(Cauza T-568/22) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală EXANE - Denumire socială anterioară EXANTE - Numele de domeniu «exante.eu» - Cauză de nulitate relativă - Articolul 8 alineatul (4) și articolul 53 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (4) și articolul 60 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Acțiune vădit nefondată”)

(2023/C 252/59)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: XNT ltd. (St. Julian’s, Malta) (reprezentanți: A. Renck, C. Stöber și M.-A. de Dampierre, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: C. Bovar și D. Hanf, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Exane (Paris, Franța) (reprezentant: C.-A. Joly, avocat)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 14 iunie 2022 (cauza R 2093/2020-2).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	XNT ltd. suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Exane.

3)	Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 418, 31.10.2022.

Ordonanța Tribunalului din 23 mai 2023 – CMB/Comisia

(Cauza T-619/22) (1)

(„Cercetare, dezvoltare tehnologică și spațiu - Acord de subvenție încheiat în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) - Retragerea deciziei atacate - Dispariția obiectului litigiului - Nepronunțare asupra fondului”)

(2023/C 252/60)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamantă: CMB Colorex Master Batches BV (Helmond, Țările de Jos) (reprezentant: M. Wolf, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Romoli, T. Van Noyen și O. Verheecke, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta beneficiară a acordului de subvenție nr. 232216 încheiat în vederea realizării proiectului Brew-Pack, solicită anularea deciziei prin care Comisia Europeană îi impune să contribuie la fondul de garanție pentru participanți, creat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1906/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a normelor de participare a întreprinderilor, a centrelor de cercetare și a universităților la acțiuni din cel de-al șaptelea Program-cadru și de difuzare a rezultatelor activităților de cercetare (2007-2013) (JO 2006, L 391, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 108), cu o sumă de 125 166,68 euro, majorată cu 24 592,68 euro cu titlu de dobânzi de întârziere și care trebuie majorată cu suma de 12 euro pe zi suplimentară de întârziere.

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra prezentei acțiuni.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 451, 28.11.2022.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 31 mai 2023 – UH/BCE

(Cauza T-67/23 R)

(„Procedură de măsuri provizorii - Politica economică și monetară - Supraveghere prudențială a instituțiilor de credit - Atribuții specifice de supraveghere conferite BCE - Decizie de retragere a autorizației unei instituții de credit - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”)

(2023/C 252/61)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: UH (reprezentanți: M. Burianski, R. Janjuah și W. Häring, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: V. Hümpfner, K. Klausch și E. Yoo, agenți)

Obiectul

Prin cererea formulată în temeiul articolelor 278 și 279 TFUE reclamanta solicită suspendarea executării Deciziei ECB-SSM-2023-DE-7 WHD-2022-0001 a Băncii Centrale Europene (BCE) din 24 martie 2023 prin care aceasta din urmă i-a retras autorizația ca instituție de credit.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 1 iunie 2023 – Debreceni Egyetem/Consiliul

(Cauza T-115/23 R)

(„Măsuri provizorii - Măsuri de protecție a bugetului Uniunii împotriva încălcărilor principiilor statului de drept în Ungaria - Interdicție pentru Comisie de a contracta angajamente juridice cu o fiducie (un trust) de interes public sau cu o entitate deținută de o asemenea fiducie - Articolul 2 alineatul (2) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/2506 - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”)

(2023/C 252/62)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Debreceni Egyetem (Debrecen, Ungaria) (reprezentanți: J. Rausch și Á. Papp, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: E. Rebasti, M. Bencze, L. Vétillard și B. Tószegi, agenți)

Obiectul

Prin cererea întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE, reclamanta solicită suspendarea punerii în aplicare a articolului 2 alineatul (2) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/2506 a Consiliului din 15 decembrie 2022 privind măsurile de protecție a bugetului Uniunii împotriva încălcărilor principiilor statului de drept în Ungaria (JO 2022, L 325, p. 94).

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 9 iunie 2023 – FFPE secția Consiliu/Consiliul

(Cauza T-179/23 R)

(„Măsuri provizorii - Drept instituțional - Organizații sindicale sau profesionale (OSP) - Acord încheiat între Consiliu și OSP ale Secretariatului General al Consiliului - Procedură de verificare a criteriilor pentru recunoașterea și reprezentativitatea OSP - Suspendarea drepturilor care decurg din acord ale unei OSP care nu atinge pragul de reprezentativitate - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”)

(2023/C 252/63)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Federația funcției publice europene secția Consiliu (FFPE secția Consiliu) (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: A. Champetier și S. Rodrigues, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și I. Demoulin, agenți)

Obiectul

Prin cererea întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE, reclamanta solicită suspendarea executării notei Consiliului Uniunii Europene din 3 aprilie 2023 (ORG.1.F/7053/23) referitoare la inițierea celei de a doua proceduri de verificare a FFPE.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Acțiune introdusă la 6 aprilie 2023 – Dansk Avis Omdeling Distribution/ Comisia

(Cauza T-195/23)

(2023/C 252/64)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Dansk Avis Omdeling Distribution A/S (Vejle, Danemarca) (reprezentant: L. Sandberg-Mørch, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea cererii admisibilă și întemeiată;

—	anularea Deciziei Comisiei C(2022) 5706 final din 10 august 2022 privind ajutorul de stat SA. 57991 – 2021/C (ex 2021/NN) pus în aplicare de Danemarca pentru compensația pentru îndeplinirea obligației de serviciu universal acordată Post Danmark A/S în 2020; și

—	obligarea Comisiei la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și pe cele ale reclamantei.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că ajutorul acordat Post Danmark de Danemarca pentru obligația de serviciu universal în 2020 nu este compatibil cu piața internă întrucât nu respectă cadrul juridic al serviciilor de interes economic general (1) (denumit în continuare „cadrul SIEG”) deoarece: — Comisia nu a efectuat o examinare completă și suficientă în cauză; — repartizarea costurilor efectuate de Post Danmark nu respectă punctul 18 din Cadrul SIEG.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că compensația pentru obligațiile de serviciu universal nu este compatibilă cu piața internă întrucât calculul costului net evitat (CNE) este viciat de erori de fapt și de drept deoarece: — calculul CNE se bazează pe premisa că transformarea Post Danmark a avut loc numai într-un scenariu contrafactual; — Comisia nu explică de ce Post Danmark nu a majorat prețurile pentru a acoperi costurile excedentare ale obligațiilor de serviciu universal; — cuantumul rezultat din calculul CNE este excesiv întrucât depășește cu mult pierderile nete rezultate din activitățile legate de obligațiile de serviciu universal astfel cum figurează în raportul anual al Post Danmark pentru anul 2020; — au fost săvârșite erori în scenariul contrafactual; — Comisia a săvârșit o eroare în aprecierea avantajelor rezultate din următoarele beneficii intangibile legate de obligațiile de serviciu universal: (a) activele de proprietate intelectuală; (b) economiile de scară; (c) puterea de negociere; (d) acoperirea universală; (e) ubicuitatea și reputația întreprinderii; — exercițiul de evaluare comparativă efectuat pentru a verifica rezultatele calculului CNE este viciat.

---

(1)  Comunicare a Comisiei – Cadrul Uniunii Europene pentru ajutoarele de stat sub forma compensațiilor pentru obligația de serviciu public (2011) (JO 2012 C 8, p. 15).

Acțiune introdusă la 27 aprilie 2023 – Arysta Lifescience/EFSA

(Cauza T-222/23)

(2023/C 252/65)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Arysta Lifescience (Noguères, Franţa) (reprezentanţi: D. Abrahams, Z. Romata, H. Widemann şi R. Spangenberg, avocați)

Pârâtă: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei EFSA din 17 februarie 2023 (ref. PAD 2022/175) „Notificarea divulgării complete a listei cu coformulanţii existenți în formula pentru utilizările reprezentative Captan 80 WG referitoare la reînnoirea aprobării substanței active Captan”;

—	obligarea EFSA la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un singur motiv în drept, structurat pe două obiecții, și anume că, prin decizia sa de a divulga complet lista cu coformulanții existenți în formula pentru utilizările reprezentative, EFSA a săvârșit o eroare în drept și o eroare vădită de apreciere.

—

Reclamanta susține că lista cu coformulanţi pe care EFSA intenționează să o divulge – care are legătură cu produsul reprezentativ depus pentru dosarul de reînnoire a substanței active –, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 (1), este o informație comercială sensibilă și confidențială.

—

Reclamanta mai susține că divulgarea de către EFSA ar încălca articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 (2) și articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 (3). Această divulgare ar încălca de asemenea articolul 63 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO 2009, L 309, p. 1).

(2)  Regulation (EC) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO 2006, L 264, p. 13, Ediție specială, 15/vol. 17, p. 126).

Acțiune introdusă la 14 mai 2023 – WN/Comisia

(Cauza T-254/23)

(2023/C 252/66)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: WN (reprezentantă: M. Velardo, avocată)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 5 mai 2022 prin care reclamantul nu a fost inclus în lista de rezervă a concursului EPSO/AD/380/19-AD7;

—	anularea deciziei din data de 15 iulie 2022, prin care s-a respins cererea de reexaminare a neincluderii în lista de rezervă a concursului EPSO/AD/380/19-AD7;

—

anularea deciziei AIPN din 14 februarie 2023, adoptată în mod fictiv ca urmare a tăcerii păstrate de EPSO timp de peste patru luni, prin care s-a respins calea de atac introdusă la data de 14 octombrie 2022 în sensul articolului 90 al doilea paragraf din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”);

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șapte motive.

—

Primul motiv întemeiat pe încălcarea dispozițiilor legale care reglementează regimul lingvistic al instituțiilor europene. Desfășurarea probei scrise și a probei orale într-o limbă diferită (engleză și franceză) de limba sa maternă a obstrucționat o evaluare corectă a competențelor acestuia, întrucât rezultatul probelor a fost condiționat și de nivelul cunoștințelor lingvistice. În acest mod, a fost încălcat articolul 27 din statut.

—

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament între candidați, pe lipsa unei aprecieri obiective a candidaților (potrivit jurisprudenței Glantenay) și pe încălcarea articolului 5 primul și al treilea paragraf din anexa III la statut. În fapt, unii dintre ei au repetat probele scrise, care aveau un nivel de dificultate în mod clar mai redus. Comparația efectuată între candidați în cursul desfășurării probelor la assessement center (centrul de evaluare) a fost viciată deoarece comisia de evaluare nu verificase cu titlu preventiv caracterul veridic al declarațiilor conținute în Talent Screener („Evaluare a talentului”).

—

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare și a principiului conex al egalității dintre părțile procesului (articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene), întrucât reclamantul nu a avut posibilitatea să cunoască motivarea completă a excluderii sale din concurs, anterior formulării căii de atac. De altfel, aceasta include și încălcarea principiului egalității armelor în procedură.

—	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 5 al cincilea și al șaselea paragraf din anexa III la statut, în măsura în care comisia de evaluare nu a inclus în lista de rezervă un număr de candidați cel puțin de două ori mai mare decât numărul posturilor scoase la concurs.

—

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea anunțului de concurs, a articolului 5 primul paragraf din anexa III la statut și pe eroarea de apreciere subsecventă, întrucât în cadrul concursului pentru nivelul AD7 a fost evaluată și aptitudinea de conducere a candidaților, în timp ce acest criteriu privea numai posturile de nivel AD9.

—

Al șaselea motiv întemeiat pe încălcarea principiilor la care se referă jurisprudența Di Prospero/Comisia și pe încălcarea articolului 27 din statut și a principiului egalității, întrucât anunțul de concurs nu a permis participarea la ambele concursuri, pentru AD7 și pentru AD9, reatribuind din oficiu în lista de rezervă AD7 unii candidați care își depuseseră candidatura pentru un post AD9.

—

Al șaptelea motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității între candidați și pe lipsa de obiectivitate a evaluărilor, din cauza lipsei de stabilitate a comisiei de evaluare, din cauza variațiilor frecvente ale compunerii comisiei de evaluare și din cauza inexistenței „shadowing-ului” din partea președintelui.

Acțiune introdusă la 15 mai 2023 – Escobar/EUIPO (Pablo Escobar)

(Cauza T-255/23)

(2023/C 252/67)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Escobar Inc. (Guaynabo, Puerto Rico, Statele Unite) (reprezentant: D. Slopek, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Pablo Escobar – cererea de înregistrare nr. 18 568 583

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 21 februarie 2023 în cauza R 1364/2022-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea prezumției de nevinovăție.

Acțiune introdusă la 15 mai 2023 – Mylan Ireland/Comisia

(Cauza T-256/23)

(2023/C 252/68)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Mylan Ireland Ltd (Dublin, Irlanda) (reprezentanți: K. Roox, T. De Meese, J. Stuyck și C. Dumont, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii sale în anulare ca fiind admisibilă și întemeiată;

—

anularea Deciziei de punere în aplicare C(2023)3067 (final) a Comisiei din 2 mai 2023 (publicată la 4 mai 2023) de modificare a autorizației de introducere pe piață acordate prin Decizia C(2014)601 (final) pentru medicamentul de uz uman „Tecfidera – dimetil fumarat” (denumită în continuare „decizia atacată”), precum și a oricărei decizii ulterioare, în măsura în care acestea perpetuează și/sau înlocuiesc decizia menționată, inclusiv orice acțiune de reglementare ulterioară, în măsura în care o privesc pe reclamantă;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe nerespectarea de către Comisia Europeană a termenului de obținere a unei prelungiri a perioadei de protecție a introducerii pe piață, astfel cum prevede articolul 14 alineatul (11) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia Europeană a aplicat în mod eronat dreptul, întrucât Comisia a săvârșit o eroare în ceea ce privește domeniul de aplicare al Hotărârii din 16 martie 2023, Comisia și alții/Pharmaceutical Works Polpharma (C-438/21 P-C-440/21 P, EU:C:2023:213), și în special întrucât a considerat raportul de evaluare ad-hoc din 11 noiembrie 2021 ca fiind lipsit de relevanță.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia Europeană a săvârșit o eroare atunci când a întemeiat decizia atacată pe date științifice eronate disponibile la momentul deciziei sale.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe nelegalitatea autorizației de introducere pe piață acordate Biogen prin Decizia de punere în aplicare C(2014)601 (final) a Comisiei (2) și având ca obiect anularea în consecință a deciziei atacate.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea drepturilor fundamentale și în special a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare, a dreptului de a fi ascultat și a dreptului la un temei juridic în conformitate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă securitatea juridică a reclamantei.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă încrederea legitimă a reclamantei.

8.	Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă dreptul de proprietate al reclamantei, consacrat la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

9.	Al nouălea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este afectată de un abuz de putere din partea Comisiei Europene.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO 2004, L 136, p. 1, Ediție specială, cap. 13/vol. 44, p. 83).

(2)  Decizia de punere în aplicare C(2014)601 (final) a Comisiei din 30 ianuarie 2014 de acordare a autorizației de introducere pe piață în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului pentru „Tecfidera – fumarat de dimetil”, medicament de uz uman.

Acțiune introdusă la 15 mai 2023 – Neuraxpharm Pharmaceuticals/Comisia

(Cauza T-257/23)

(2023/C 252/69)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Neuraxpharm Pharmaceuticals SL (Barcelona, Spania) (reprezentanți: K. Roox, T. De Meese, J. Stuyck și C. Dumont, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii sale în anulare ca fiind admisibilă și întemeiată;

—

anularea Deciziei de punere în aplicare C(2023)3067 (final) a Comisiei din 2 mai 2023 (publicată la 4 mai 2023) de modificare a autorizației de introducere pe piață acordate prin Decizia C(2014)601 (final) pentru medicamentul de uz uman „Tecfidera – dimetil fumarat” (denumită în continuare „decizia atacată”), precum și a oricărei decizii ulterioare, în măsura în care acestea perpetuează și/sau înlocuiesc decizia menționată, inclusiv orice acțiune de reglementare ulterioară, în măsura în care o privesc pe reclamantă;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe nerespectarea de către Comisia Europeană a termenului de obținere a unei prelungiri a perioadei de protecție a introducerii pe piață, astfel cum prevede articolul 14 alineatul (11) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia Europeană a aplicat în mod eronat dreptul, întrucât Comisia a săvârșit o eroare în ceea ce privește domeniul de aplicare al Hotărârii din 16 martie 2023, Comisia și alții/Pharmaceutical Works Polpharma (C-438/21 P-C-440/21 P, EU:C:2023:213), și în special întrucât a considerat raportul de evaluare ad-hoc din 11 noiembrie 2021 ca fiind lipsit de relevanță.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia Europeană a săvârșit o eroare atunci când a întemeiat decizia atacată pe date științifice eronate disponibile la momentul deciziei sale.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe nelegalitatea autorizației de introducere pe piață acordate Biogen prin Decizia de punere în aplicare C(2014)601 (final) a Comisiei (2) și având ca obiect anularea în consecință a deciziei atacate.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea drepturilor fundamentale și în special a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare, a dreptului de a fi ascultat și a dreptului la un temei juridic în conformitate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă securitatea juridică a reclamantei.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă încrederea legitimă a reclamantei.

8.	Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă dreptul de proprietate al reclamantei, consacrat la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

9.	Al nouălea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este afectată de un abuz de putere din partea Comisiei Europene.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO 2004, L 136, p. 1, Ediție specială, cap. 13/vol. 44, p. 83).

(2)  Decizia de punere în aplicare C(2014)601 (final) a Comisiei din 30 ianuarie 2014 de acordare a autorizației de introducere pe piață în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului pentru „Tecfidera – fumarat de dimetil”, medicament de uz uman.

Acțiune introdusă la 15 mai 2023 – Zaklady Farmaceutyczne Polpharma/Comisia

(Cauza T-258/23)

(2023/C 252/70)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Zaklady Farmaceutyczne Polpharma S.A. (Starogard Gdański, Polonia) (reprezentanți: K. Roox, T. De Meese, J. Stuyck și C. Dumont, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii sale în anulare ca fiind admisibilă și întemeiată;

—

anularea Deciziei de punere în aplicare C(2023)3067 (final) a Comisiei din 2 mai 2023 (publicată la 4 mai 2023) de modificare a autorizației de introducere pe piață acordate prin Decizia C(2014)601 (final) pentru medicamentul de uz uman „Tecfidera – dimetil fumarat” (denumită în continuare „decizia atacată”), precum și a oricărei decizii ulterioare, în măsura în care acestea perpetuează și/sau înlocuiesc decizia menționată, inclusiv orice acțiune de reglementare ulterioară, în măsura în care o privesc pe reclamantă;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe nerespectarea de către Comisia Europeană a termenului de obținere a unei prelungiri a perioadei de protecție a introducerii pe piață, astfel cum prevede articolul 14 alineatul (11) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia Europeană a aplicat în mod eronat dreptul, întrucât Comisia a săvârșit o eroare în ceea ce privește domeniul de aplicare al Hotărârii din 16 martie 2023, Comisia și alții/Pharmaceutical Works Polpharma (C-438/21 P-C-440/21 P, EU:C:2023:213), și în special întrucât a considerat raportul de evaluare ad-hoc din 11 noiembrie 2021 ca fiind lipsit de relevanță.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia Europeană a săvârșit o eroare atunci când a întemeiat decizia atacată pe date științifice eronate disponibile la momentul deciziei sale.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe nelegalitatea autorizației de introducere pe piață acordate Biogen prin Decizia de punere în aplicare C(2014)601 (final) a Comisiei (2) și având ca obiect anularea în consecință a deciziei atacate.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea drepturilor fundamentale și în special a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare, a dreptului de a fi ascultat și a dreptului la un temei juridic în conformitate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă securitatea juridică a reclamantei.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă încrederea legitimă a reclamantei.

8.	Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă dreptul de proprietate al reclamantei, consacrat la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

9.	Al nouălea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este afectată de un abuz de putere din partea Comisiei Europene.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO 2004, L 136, p. 1, Ediție specială, cap. 13/vol. 44, p. 83).

(2)  Decizia de punere în aplicare C(2014)601 (final) a Comisiei din 30 ianuarie 2014 de acordare a autorizației de introducere pe piață în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului pentru „Tecfidera – fumarat de dimetil”, medicament de uz uman.

Acțiune introdusă la 15 mai 2023 – WO/Comisia

(Cauza T-259/23)

(2023/C 252/71)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: WO (reprezentantă: M. Velardo, avocată)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 5 mai 2022 prin care reclamantul nu a fost inclus în lista de rezervă a concursului EPSO/AD/380/19-AD9;

—	anularea deciziei din data de 15 iulie 2022, prin care s-a respins cererea de reexaminare a neincluderii în lista de rezervă a concursului EPSO/AD/380/19-AD9;

—

anularea deciziei AIPN din 14 februarie 2023, adoptată în mod fictiv ca urmare a tăcerii păstrate de EPSO timp de peste patru luni, prin care s-a respins calea de atac introdusă la data de 14 octombrie 2022 în sensul articolului 90 al doilea paragraf din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”);

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șase motive.

—

Primul motiv întemeiat pe încălcarea dispozițiilor legale care reglementează regimul lingvistic al instituțiilor europene. Desfășurarea probei scrise și a probei orale într-o limbă diferită (engleză și franceză) de limba sa maternă a obstrucționat o evaluare corectă a competențelor acestuia, întrucât rezultatul probelor a fost condiționat și de nivelul cunoștințelor lingvistice. În acest mod, a fost încălcat articolul 27 din statut.

—

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament între candidați, întrucât numai unora dintre ei le-a fost oferită posibilitatea de a alege probele scrise pe care să le repete, precum și pe lipsa unei aprecieri obiective a candidaților (potrivit jurisprudenței Glantenay) și pe încălcarea articolului 5 primul și al treilea paragraf din anexa III la statut. Comparația efectuată între candidați în cursul desfășurării probelor la assessement center (centrul de evaluare) a fost viciată deoarece comisia de evaluare nu verificase cu titlu preventiv caracterul veridic al declarațiilor conținute în Talent Screener („Evaluare a talentului”).

—

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare și a principiului conex al egalității dintre părțile procesului (articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene), întrucât reclamantul nu a avut posibilitatea să cunoască motivarea completă a excluderii sale din concurs, anterior formulării căii de atac. De altfel, aceasta include și încălcarea principiului egalității armelor în procedură.

—	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 5 al cincilea și al șaselea paragraf din anexa III la statut, în măsura în care comisia de evaluare nu a inclus în lista de rezervă un număr de candidați cel puțin de două ori mai mare decât numărul posturilor scoase la concurs.

—

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea principiilor la care se referă jurisprudența Di Prospero/Comisia și pe încălcarea articolului 27 din statut și a principiului egalității, întrucât anunțul de concurs nu a permis participarea la ambele concursuri, pentru AD7 și pentru AD9, reatribuind din oficiu în lista de rezervă AD7 unii candidați care își depuseseră candidatura pentru un post AD9.

—

Al șaselea motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității între candidați și pe lipsa de obiectivitate a evaluărilor, din cauza lipsei de stabilitate a comisiei de evaluare, din cauza variațiilor frecvente ale compunerii comisiei de evaluare și din cauza inexistenței „shadowing-ului” din partea președintelui.

Acțiune introdusă la 16 mai 2023 – Mushie & Co./EUIPO – Diana Dolls Fashions (Mushie)

(Cauza T-262/23)

(2023/C 252/72)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Mushie & Co. (Houston, Texas, Statele Unite) (reprezentant: S. Vasegård, lawyer)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Diana Dolls Fashions Inc. (Stoney Creek, Canada)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale „Mushie” – cererea de înregistrare nr. 18 381 490

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 17 martie 2023 în cauza R 2062/2022-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	Încălcarea articolului 120 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 16 mai 2023 – WP/Comisia

(Cauza T-264/23)

(2023/C 252/73)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: WP (reprezentantă: M. Velardo, avocată)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 5 mai 2022 prin care reclamantul nu a fost inclus în lista de rezervă a concursului EPSO/AD/380/19-AD9;

—	anularea deciziei din data de 15 iulie 2022, prin care s-a respins cererea de reexaminare a neincluderii în lista de rezervă a concursului EPSO/AD/380/19-AD9;

—

anularea deciziei AIPN din 10 februarie 2023, adoptată în mod fictiv ca urmare a tăcerii păstrate de EPSO timp de peste patru luni, prin care s-a respins calea de atac introdusă la data de 10 octombrie 2022 în sensul articolului 90 al doilea paragraf din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”);

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șase motive.

—

Primul motiv întemeiat pe încălcarea dispozițiilor legale care reglementează regimul lingvistic al instituțiilor europene. Desfășurarea probei scrise și a probei orale într-o limbă diferită (engleză și franceză) de limba sa maternă a obstrucționat o evaluare corectă a competențelor acestuia, întrucât rezultatul probelor a fost condiționat și de nivelul cunoștințelor lingvistice. În acest mod, a fost încălcat articolul 27 din statut.

—

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament între candidați, pe lipsa unei aprecieri obiective a candidaților (potrivit jurisprudenței Glantenay) și pe încălcarea articolului 5 primul și al treilea paragraf din anexa III la statut. În fapt, unii dintre ei au repetat probele scrise, care aveau un nivel de dificultate în mod clar mai redus. Comparația efectuată între candidați în cursul desfășurării probelor la assessement center (centrul de evaluare) a fost viciată deoarece comisia de evaluare nu verificase cu titlu preventiv caracterul veridic al declarațiilor conținute în Talent Screener („Evaluare a talentului”).

—

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare și a principiului conex al egalității dintre părțile procesului (articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene), întrucât reclamantul nu a avut posibilitatea să cunoască motivarea completă a excluderii sale din concurs, anterior formulării căii de atac. De altfel, aceasta include și încălcarea principiului egalității armelor în procedură.

—	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 5 al cincilea și al șaselea paragraf din anexa III la statut, în măsura în care comisia de evaluare nu a inclus în lista de rezervă un număr de candidați cel puțin de două ori mai mare decât numărul posturilor scoase la concurs.

—

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea principiilor la care se referă jurisprudența Di Prospero/Comisia și pe încălcarea articolului 27 din statut și a principiului egalității, întrucât anunțul de concurs nu a permis participarea la ambele concursuri, pentru AD7 și pentru AD9, reatribuind din oficiu în lista de rezervă AD7 unii candidați care își depuseseră candidatura pentru un post AD9.

—

Al șaselea motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității între candidați și pe lipsa de obiectivitate a evaluărilor, din cauza lipsei de stabilitate a comisiei de evaluare, din cauza variațiilor frecvente ale compunerii comisiei de evaluare și din cauza inexistenței „shadowing-ului” din partea președintelui.

Acțiune introdusă la 17 mai 2023 – Puma/EUIPO – Puma (puma soundproofing)

(Cauza T-266/23)

(2023/C 252/74)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Puma SE (Herzogenaurach, Germania) (reprezentanţi: M. Schunke și P. Trieb, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Puma Srl (Settimo Milanese, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă mark puma soundproofing – cererea de înregistrare nr. 18 165 411

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedura de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 27 februarie 2023 în cauza R 1399/2021-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 16 mai 2023 – WQ/Comisia

(Cauza T-267/23)

(2023/C 252/75)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: WQ (reprezentantă: M. Velardo, avocată)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 5 mai 2022 prin care reclamantul nu a fost inclus în lista de rezervă a concursului EPSO/AD/380/19-AD9;

—	anularea deciziei din data de 15 iulie 2022, prin care s-a respins cererea de reexaminare a neincluderii în lista de rezervă a concursului EPSO/AD/380/19-AD9;

—

anularea deciziei AIPN din 10 februarie 2023, adoptată în mod fictiv ca urmare a tăcerii păstrate de EPSO timp de peste patru luni, prin care s-a respins calea de atac introdusă la data de 10 octombrie 2022 în sensul articolului 90 al doilea paragraf din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”);

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șase motive.

—

Primul motiv întemeiat pe încălcarea dispozițiilor legale care reglementează regimul lingvistic al instituțiilor europene. Desfășurarea probei scrise și a probei orale într-o limbă diferită (engleză și franceză) de limba sa maternă a obstrucționat o evaluare corectă a competențelor acestuia, întrucât rezultatul probelor a fost condiționat și de nivelul cunoștințelor lingvistice. În acest mod, a fost încălcat articolul 27 din statut.

—

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament între candidați, pe lipsa unei aprecieri obiective a candidaților (potrivit jurisprudenței Glantenay) și pe încălcarea articolului 5 primul și al treilea paragraf din anexa III la statut. În fapt, unii dintre ei au repetat probele scrise a treia oară, neexistând aceleași condiții stabilite pentru cei care le repetaseră a doua oară. Comparația efectuată între candidați în cursul desfășurării probelor la assessement center (centrul de evaluare) a fost viciată deoarece comisia de evaluare nu verificase cu titlu preventiv caracterul veridic al declarațiilor conținute în Talent Screener („Evaluare a talentului”).

—

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare și a principiului conex al egalității dintre părțile procesului (articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene), întrucât reclamantul nu a avut posibilitatea să cunoască motivarea completă a excluderii sale din concurs, anterior formulării căii de atac. De altfel, aceasta include și încălcarea principiului egalității armelor în procedură.

—	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 5 al cincilea și al șaselea paragraf din anexa III la statut, în măsura în care comisia de evaluare nu a inclus în lista de rezervă un număr de candidați cel puțin de două ori mai mare decât numărul posturilor scoase la concurs.

—

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea principiilor la care se referă jurisprudența Di Prospero/Comisia și pe încălcarea articolului 27 din statut și a principiului egalității, întrucât anunțul de concurs nu a permis participarea la ambele concursuri, pentru AD7 și pentru AD9, reatribuind din oficiu în lista de rezervă AD7 unii candidați care își depuseseră candidatura pentru un post AD9.

—

Al șaselea motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității între candidați și pe lipsa de obiectivitate a evaluărilor, din cauza lipsei de stabilitate a comisiei de evaluare, din cauza variațiilor frecvente ale compunerii comisiei de evaluare și din cauza inexistenței „shadowing-ului” din partea președintelui.

Acțiune introdusă la 17 mai 2023 – WR/Comisia

(Cauza T-268/23)

(2023/C 252/76)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: WR (reprezentantă: M. Velardo, avocată)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 5 mai 2022 prin care reclamantul nu a fost inclus în lista de rezervă a concursurilor EPSO/AD/380/19-AD7 și EPSO/AD/380/19-AD9;

—	anularea deciziei din data de 15 iulie 2022, prin care s-a respins cererea de reexaminare a neincluderii în lista de rezervă a concursului EPSO/AD/380/19-AD7 și EPSO/AD/380/19-AD9;

—

anularea deciziei AIPN din 12 februarie 2023, adoptată în mod fictiv ca urmare a tăcerii păstrate de EPSO timp de peste patru luni, prin care s-a respins calea de atac introdusă la data de 12 octombrie 2022 în sensul articolului 90 al doilea paragraf din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”);

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șapte motive.

—

Primul motiv întemeiat pe încălcarea dispozițiilor legale care reglementează regimul lingvistic al instituțiilor europene. Desfășurarea probei scrise și a probei orale într-o limbă diferită (engleză și franceză) de limba sa maternă a obstrucționat o evaluare corectă a competențelor acestuia, întrucât rezultatul probelor a fost condiționat și de nivelul cunoștințelor lingvistice. În acest mod, a fost încălcat articolul 27 din statut.

—

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament între candidați, pe lipsa unei aprecieri obiective a candidaților (potrivit jurisprudenței Glantenay) și pe încălcarea articolului 5 primul și al treilea paragraf din anexa III la statut. Repetarea probelor scrise a avut loc în lipsa unor criterii obiective. Comparația efectuată între candidați în cursul desfășurării probelor la assessement center (centrul de evaluare) a fost viciată deoarece comisia de evaluare nu verificase cu titlu preventiv caracterul veridic al declarațiilor conținute în Talent Screener („Evaluare a talentului”).

—

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare și a principiului conex al egalității dintre părțile procesului (articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene), întrucât reclamantul nu a avut posibilitatea să cunoască motivarea completă a excluderii sale din concurs, anterior formulării căii de atac. De altfel, aceasta include și încălcarea principiului egalității armelor în procedură.

—	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 5 al cincilea și al șaselea paragraf din anexa III la statut, în măsura în care comisia de evaluare nu a inclus în lista de rezervă un număr de candidați cel puțin de două ori mai mare decât numărul posturilor scoase la concurs.

—

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea anunțului de concurs, a articolului 5 primul paragraf din anexa III la statut și pe eroarea de apreciere subsecventă, întrucât în cadrul concursului pentru nivelul AD7 a fost evaluată și aptitudinea de conducere a candidaților, în timp ce acest criteriu privea numai posturile de nivel AD9.

—

Al șaselea motiv întemeiat pe încălcarea principiilor la care se referă jurisprudența Di Prospero/Comisia și pe încălcarea articolului 27 din statut și a principiului egalității, întrucât anunțul de concurs nu a permis participarea la ambele concursuri, pentru AD7 și pentru AD9, reatribuind din oficiu în lista de rezervă AD7 unii candidați care își depuseseră candidatura pentru un post AD9.

—

Al șaptelea motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității între candidați și pe lipsa de obiectivitate a evaluărilor, din cauza lipsei de stabilitate a comisiei de evaluare, din cauza variațiilor frecvente ale compunerii comisiei de evaluare și din cauza inexistenței „shadowing-ului” din partea președintelui.

Acțiune introdusă la 19 mai 2023 – Impossible Foods/EUIPO – Société des produits Nestlé (IMPOSSIBLE)

(Cauza T-273/23)

(2023/C 252/77)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Impossible Foods Inc. (Redwood City, California, Statele Unite) (reprezentant: T. Cohen Jehoram, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Société des produits Nestlé SA (Vevey, Elveția)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamantul în fața Tribunalului

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală IMPOSSIBLE – marca Uniunii Europene nr. 12 775 664

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 17 martie 2023 în cauza R 665/2022-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 18 mai 2023 – Tinkoff Bank/Consiliul

(Cauza T-275/23)

(2023/C 252/78)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Tinkoff Bank SA (Moscova, Rusia) (reprezentant: A. Genko, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	să declare acțiunea în anulare admisibilă și întemeiată și, în consecință:

—	să anuleze Regulamentul (UE) 269/2014 al Consiliului din 17 martie 2014, astfel cum a fost modificat la 25 februarie 2023 prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/429 (JO 2023, L 59I, p. 278), în măsura în care o adaugă pe reclamantă pe lista entităților sancționate, la numărul 200;

—	să anuleze Decizia 2014/145/PESC a Consiliului din 17 martie 2014, astfel cum a fost modificată la 25 februarie 2023 prin Decizia (PESC) 2023/432 a Consiliului (JO 2023, L 59I, p. 437), în măsura în care o adaugă pe reclamantă pe lista entităților sancționate, la numărul 200;

—

să anuleze Regulamentul (UE) 269/2014 al Consiliului din 17 martie 2014, astfel cum a fost modificat la 25 februarie 2022 prin Regulamentul (UE) 2022/330 (JO 2022, L 51, p. 1), prin adăugarea unui criteriu nou, care permite să fie sancționați „oamenii de afaceri importanți sau persoanele juridice, entitățile sau organismele implicate în sectoarele economice care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse […]”, în măsura în care o privește pe reclamantă;

—

să anuleze Decizia 2014/145/PESC a Consiliului din 17 martie 2014, astfel cum a fost modificată prin Decizia (PESC) 2022/329 a Consiliului din 25 februarie 2022 (JO 2022, L 50, p. 1), prin adăugarea unui criteriu nou, care permite să fie sancționați „[oamenii] de afaceri importan[ți], implica[ți] în sectoare economice care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse […]”, în măsura în care o privește pe reclamantă;

—	să anuleze actele de menținere pe listă, în măsura în care o privesc pe reclamantă;

—	să oblige Consiliul la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă opt motive care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-270/23, Rosbank/Consiliul.

Acțiune introdusă la 22 mai 2023 – Global 8 Airlines/Comisia

(Cauza T-277/23)

(2023/C 252/79)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Global 8 Airlines (Bișkek, Kârgâzstan) (reprezentant: E. Novicāne, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea, în măsura în care o privește pe reclamantă, a măsurii individuale adoptate de Comisia Europeană (Direcția Generală Mobilitate și Transporturi) privind includerea a două avioane ușoare de afaceri (denumite în continuare „aeronavele”) deținute de reclamantă pe lista avioanelor care fac obiectul interdicției de zbor în temeiul Regulamentului (UE) nr. 833/2014 al Consiliului din 31 iulie 2014 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina (denumită în continuare „decizia atacată”), de care reclamanta a avut cunoștință la 20 martie 2023;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.	Primul motiv este întemeiat pe faptul că pârâta a aplicat în mod incorect articolul 3c din Regulamentul nr. 833/2014 în privința reclamantei, o entitate care nu este înregistrată în Uniunea Europeană și care operează cu aeronave neeuropene în afara Uniunii Europene.

2.	Al doilea motiv este întemeiat pe faptul că pârâta a constatat în mod eronat că aeronavele se aflau sub controlul unor persoane sau entități ruse.

3.	Al treilea motiv este întemeiat pe lipsa unei motivări sau a unei justificări suficiente și adecvate a deciziei atacate pentru a permite reclamantei să o înțeleagă.

Acțiune introdusă la 23 mai 2023 – Zentiva și Zentiva Pharma/Comisia

(Cauza T-278/23)

(2023/C 252/80)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Zentiva k.s. (Praga, Republica Cehă), Zentiva Pharma GmbH (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentanți: K. Roox, T. De Meese și J. Stuyck, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicit Tribunalului:

—	declararea cererii lor de anulare admisibilă și întemeiată;

—

anularea Deciziei de punere în aplicare C(2023) 3067 (final) a Comisiei din 2 mai 2023 (publicată la 4 mai 2023) de modificare a autorizării introducerii pe piață acordate prin Decizia C(2014)601(final) pentru „Tecfidera – fumarat de dimetil”, medicament de uz uman (denumită în continuare „decizia atacată”), precum și a oricărei decizii ulterioare, în măsura în care acestea perpetuează și/sau înlocuiesc decizia respectivă, inclusiv orice acțiuni și măsuri legislative de monitorizare, în măsura în care le privesc pe reclamante;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele se întemeiază pe opt motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe omisiunea Comisiei Europene de a respecta limita de timp pentru obținerea prelungirii protecției de piață conform articolului 14 alineatul (11) din Regulamentul CE nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului. (1)

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe aplicarea eronată a legii de către Comisia Europeană, întrucât aceasta a efectuat o eroare cu privire la domeniul de aplicare al Hotărârii din 16 martie 2023, Comisia și alții/Pharmaceutical Works Polpharma (C-438/21 P – C-440/21 P, EU:C:2023:213), în special atunci când a considerat raportul de evaluare ad-hoc din 11 noiembrie 2021 ca fiind irelevant.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia Europeană a efectuat o eroare atunci când și-a întemeiat decizia atacată pe fapte științifice eronate disponibile la data deciziei sale.

4.	Al patrulea motiv, prin care invocă o excepție de nelegalitate împotriva autorizației de introducere pe piață pentru Biogen, acordată prin Decizia de punere în aplicare a Comisiei C(2014)601(final) (2) și prin care solicită anularea în consecință a deciziei atacate.

5.	Al cincilea motiv, prin care susține încălcarea drepturilor fundamentale și, în particular, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul de a fi ascultat, precum și dreptul la un temei juridic conform articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

6.	Al șaselea motiv, prin care susține că decizia atacată încalcă siguranța juridică a reclamanților.

7.	Al șaptelea motiv, prin care susține că decizia atacată încalcă așteptările legitime ale reclamantelor.

8.	Al optulea motiv, prin care susține că decizia atacată încalcă dreptul de proprietate al reclamantelor, prevăzut la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO 2004, L 136, p. 1).

(2)  Decizia de punere în aplicare a Comisiei C(2014)601(final) din 30 ianuarie 2014 de autorizare a introducerii pe piață în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului a „Tecfidera – fumarat de dimetil”, medicament de uz uman.