—

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1480 al Comisiei din 7 septembrie 2022 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor active 2-fenil-fenol (inclusiv sărurile sale, cum ar fi sarea de sodiu), 8-hidroxichinolină, amidosulfuron, bensulfuron, bifenox, clormequat, clorotoluron, clofentezin, clomazon, daminozid, deltametrin, dicamba, difenoconazol, diflufenican, dimetaclor, esfenvalerat, etofenprox, fenoxaprop-P, fenpropidin, fenpirazamină, fludioxonil, flufenacet, flumetralin, fostiazat, lenacil, MCPA, MCPB, nicosulfuron, uleiuri parafinice, ulei de parafină, penconazol, picloram, prohexadion, propaquizafop, prosulfocarb, quizalofop-P-etil, quizalofop-P-tefuril, 5-nitroguaiacolat de sodiu, o-nitrofenolat de sodiu, p-nitrofenolat de sodiu, sulf, tebufenpirad, tetraconazol, trialat, triflusulfuron și tritosulfuron (1),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (2), în special articolul 17 primul paragraf și articolul 21,

—

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/408 al Comisiei din 11 martie 2015 privind punerea în aplicare a articolului 80 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și privind stabilirea unei liste a substanțelor susceptibile de înlocuire (3),

—

având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (4),

—

având în vedere rezoluția sa din 13 septembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 privind produsele fitosanitare (5),

—

având în vedere rezoluțiile sale din 10 octombrie 2019, 26 noiembrie 2020 și 6 octombrie 2021 prin care se opune prelungirilor anterioare ale perioadei de aprobare a substanțelor active clorotoluron și difenoconazol (6),

—

având în vedere articolul 112 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

A.

întrucât substanța activă 8-hidroxichinolină a fost aprobată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 prin regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 993/2011 al Comisiei (7);

B.

întrucât substanța activă clorotoluron a fost inclusă în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului (8) la 1 martie 2006 prin Directiva 2005/53/CE a Comisiei (9) și a fost considerată a fi aprobată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009, iar o procedură de reînnoire a aprobării clortoluronului în temeiul regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012 al Comisiei (10) este în curs de desfășurare din 2013;

C.

întrucât substanța activă difenoconazol a fost inclusă în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului la 1 ianuarie 2009 prin Directiva 2008/69/CE a Comisiei (11) și a fost considerată aprobată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009;

D.

întrucât perioada de aprobare a 8-hidroxichinolinei a fost deja prelungită cu un an prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1449 al Comisiei (12) și acum din nou prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1480, care prelungește perioada de aprobare până la 31 decembrie 2023;

E.

întrucât perioada de aprobare a clortoluronului a fost deja prelungită cu un an prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 533/2013 al Comisiei (13) și, ulterior, cu un an în fiecare an începând din 2017 prin regulamentele de punere în aplicare (UE) 2017/1511 (14), (UE) 2018/1262 (15), (UE) 2019/1589 (16), (UE) 2020/1511 (17), (UE) 2021/1449 și a fost prelungită acum din nou prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1480, care prelungește perioada de aprobare până la 31 octombrie 2023, aceasta fiind a șaptea prelungire a perioadei de aprobare inițiale;

F.

întrucât perioada de aprobare a difenoconazolului a fost deja prelungită de trei ori cu câte un an prin regulamentele de punere în aplicare (UE) 2019/1589, (UE) 2020/1511 și (UE) 2021/1449, și acum din nou prin regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1480, care prelungește perioada de aprobare până la 31 decembrie 2023;

G.

întrucât Comisia nu a reușit să explice motivele prelungirilor și a precizat doar următoarele: „Din cauza faptului că evaluarea substanțelor active respective a fost amânată din motive independente de voința solicitanților, este probabil ca aprobările lor să expire înainte de adoptarea unei decizii privind reînnoirea lor”;

H.

întrucât, în 2015, Comitetul pentru evaluarea riscurilor din cadrul Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) a emis un aviz conform căruia 8-hidroxichinolina ar trebui clasificată ca substanță toxică pentru reproducere din categoria 1B (18);

I.

întrucât, în 2016, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), în evaluarea sa inter pares a riscului utilizării ca pesticid a 8-hidroxichinolinei, a identificat mai multe lacune în materie de date și două domenii de preocupare majoră: pe de o parte, 8-hidroxichinolina trebuie clasificată ca substanță toxică pentru reproducere din categoria 1B; pe de altă parte, această substanță nu ar îndeplini niciuna dintre dispozițiile provizorii ale acestor criterii de aprobare (punctul 3.6.5 privind sănătatea umană pentru luarea în considerare a proprietăților care perturbă sistemul endocrin), deoarece, împreună cu clasificarea, au fost observate efecte adverse asupra organelor endocrine în studiile disponibile (19);

J.

întrucât 8-hidroxichinolina a fost inclusă în 2017 pe „lista substanțelor susceptibile de înlocuire” prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2065 al Comisiei (20), deoarece se consideră că are proprietăți de perturbator endocrin ce pot provoca efecte adverse la oameni și deoarece este clasificată, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (21), ca substanță toxică pentru reproducere din categoria 1B;

K.

întrucât, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, clorotoluronul este, în clasificarea armonizată, o substanță foarte toxică pentru mediul acvatic, o substanță foarte toxică pentru mediul acvatic cu efecte pe termen lung, este susceptibilă de a provoca cancer (Carc. 2) și susceptibilă de a dăuna fătului (Repr. 2);

L.

întrucât publicațiile științifice asociază clorotoluronul cu proprietăți care perturbă sistemul endocrin (22);

M.

întrucât clorotoluronul a fost inclus în 2015 pe „lista substanțelor susceptibile de înlocuire” prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/408, deoarece se consideră că are proprietăți de perturbator endocrin ce pot provoca efecte adverse la oameni și că îndeplinește criteriile pentru a fi considerat o substanță persistentă și toxică;

N.

întrucât, în rezoluțiile sale din 10 octombrie 2019, 26 noiembrie 2020 și 6 octombrie 2021, Parlamentul s-a opus deja prelungirilor anterioare ale perioadei de aprobare a clorotoluronului;

O.

întrucât, în răspunsurile (23) sale la obiecțiile anterioare cu privire la prelungirile perioadei de aprobare a clorotoluronului, Comisia se referă numai la „studiul care stă la baza evaluării impactului efectuate înainte de adoptarea Regulamentului (UE) 2018/605 al Comisiei” (24) în care „clorotoluronul nu a fost identificat ca fiind un potențial perturbator endocrin”, dar nu recunoaște că acest studiu nu a condus la eliminarea clorotoluronului de pe lista substanțelor susceptibile de a fi înlocuite;

P.

întrucât, după adoptarea regulamentului delegat (UE) 2017/2100 al Comisiei (25) și a Regulamentului (UE) 2018/605, Comisia a încredințat EFSA și ECHA sarcina de a elabora orientări armonizate pentru a se asigura că criteriile privind perturbatorii endocrini adoptate de Uniune sunt aplicate în mod consecvent pentru evaluarea biocidelor și pesticidelor în Uniune; întrucât aceste orientări, care includ noi teste ale OCDE, au fost publicate în iunie 2018 (26), dar nu au fost utilizate pentru a evalua proprietățile care perturbă sistemul endocrin ale clortoluronului;

Q.

întrucât, prin urmare, clorotoluronul nu a fost evaluat în mod corespunzător pentru a permite ca acesta să nu mai fie considerat perturbator endocrin;

R.

întrucât proiectul de raport de evaluare a reînnoirii aprobării clorotoluronului ar fi trebuit să fie prezentat până în 2016, dar a fost emis doar trei ani mai târziu, în 2019, iar alți trei ani mai târziu se pare că nu a fost încă evaluat de EFSA;

S.

întrucât difenoconazolul utilizat în monoterapie, precum și în combinație cu diferiți azoli, cum ar fi penconazolul, este susceptibil de a provoca rezistență la triazoli în tulpina fungică Aspergillus fumigatus (27);

T.

întrucât rezistența la triazol a Aspergillus fumigatus reprezintă o preocupare din ce în ce mai mare pentru sănătatea publică (28); întrucât datele provenite din mai multe studii (29) sugerează în mod clar că azolii agricoli sunt responsabili pentru eșecul tratamentului medical la pacienții care nu au primit niciodată azol în mediu clinic;

U.

întrucât s-a constatat că unul din patru pacienți admiși la terapie intensivă din cauza unor probleme de sănătate legate de COVID-19 este infectat cu Aspergillus fumigatus, iar 15 % dintre aceștia sunt diagnosticați cu o variantă rezistentă a Aspergillus fumigatus; întrucât acești pacienți devin aproape incurabili, iar rata lor de supraviețuire este estimată la doar 20 % (30);

V.

întrucât prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor care conduc la rezistență la medicamentele fungice este inacceptabilă din punctul de vedere al sănătății,

W.

întrucât scopul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 este să asigure un nivel ridicat de protecție, atât pentru sănătatea umană, cât și pentru cea animală, precum și un nivel ridicat de protecție a mediului și, în același timp, să protejeze competitivitatea agriculturii în Uniune; întrucât ar trebui acordată o atenție deosebită protecției grupurilor vulnerabile ale populației, inclusiv a femeilor însărcinate, sugarilor și copiilor;

X.

întrucât ar trebui să se aplice principiul precauției și întrucât Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 prevede că în compoziția produselor de protecție a plantelor ar trebui incluse numai substanțele în privința cărora s-a demonstrat că prezintă o utilitate pentru producția vegetală și nu exercită niciun efect nociv asupra sănătății umane sau animale și niciun efect inacceptabil asupra mediului;

Y.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 indică faptul că, din motive de siguranță, perioada de aprobare a substanțelor active ar trebui să fie limitată în timp; întrucât perioada de aprobare ar trebui să fie proporțională cu riscurile posibile inerente utilizării unor astfel de substanțe, dar, în acest caz, este evident că această proporționalitate nu există;

Z.

întrucât articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 nu poate fi înțeles ca permițând o prelungire a aprobării unei substanțe active pentru o perioadă de timp nelimitată, ci ar trebui înțeles ca prevăzând o prelungire limitată și excepțională de câteva luni sau de maximum un an, pentru a evita orice întrerupere în comercializarea și vânzarea produselor fitosanitare, ținând seama în mod corespunzător de cerința de a atinge un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, care este atât obiectivul principal al Regulamentului (CE) nr. 1107/2009, cât și un principiu fundamental consacrat în dreptul primar al Uniunii, și anume la articolele 35 și 37 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolele 168 și 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

AA.

întrucât interpretarea actuală a articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 de către Comisie contravine obiectivelor generale ale regulamentului respectiv și intenției colegiuitorilor;

AB.

întrucât Comisia și statele membre au posibilitatea și responsabilitatea de a acționa în conformitate cu principiul precauției atunci când a fost identificată posibilitatea unor efecte dăunătoare asupra sănătății, dar nu există încă certitudine științifică, prin adoptarea unor măsuri provizorii de gestionare a riscurilor care sunt necesare pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane;

AC.

întrucât, mai precis, articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 prevede că Comisia poate revizui aprobarea acordată pentru o substanță activă în orice moment, în special atunci când, în lumina noilor cunoștințe științifice și tehnice, consideră că există indicații conform cărora substanța nu mai îndeplinește criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4 din regulamentul respectiv, și întrucât această revizuire poate duce la retragerea sau modificarea aprobării substanței;

AD.

întrucât calificarea celor trei substanțe active ca substanțe susceptibile de înlocuire nu a contribuit la reducerea riscurilor din cauza punerii în aplicare deficitare de către statele membre a sistemului obligatoriu de înlocuire prevăzut la articolul 50 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

AE.

întrucât, în Strategia sa „De la fermă la consumator” și în Strategia privind biodiversitatea, Comisia s-a angajat să reducă utilizarea generală și riscul pesticidelor chimice cu 50 % și utilizarea pesticidelor mai periculoase cu 50 % până în 2030;

AF.

întrucât pesticidele mai periculoase sunt definite ca pesticide care conțin substanțe active ce îndeplinesc criteriile de excludere stabilite la punctele 3.6.2-3.6.5 și 3.8.2 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 sau sunt clasificate ca fiind susceptibile de înlocuire în conformitate cu criteriile de la punctul 4 din anexa respectivă, care include substanțele active 8-hidroxichinolină, clortoluron și difenoconazol, precum și etofenprox, flufenacet, lenacil, nicosulfuron, nicosulfuron și trialat, pentru care perioadele de aprobare sunt prelungite cu un an prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1480, fără o reevaluare adecvată a riscurilor aferente;

AG.

întrucât prelungirea continuă a perioadelor de aprobare a acestor cele mai periculoase pesticide chimice fără o reevaluare adecvată, completă și în timp util a proprietăților lor periculoase este contraproductivă pentru atingerea obiectivelor Pactului verde european;

AH.

întrucât, în conformitate cu articolul 4 alineatul (7) și cu punctul 3.6.4 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, o substanță activă nu poate fi aprobată atunci când este o substanță toxică pentru reproducere din categoria 1B, cu excepția cazurilor în care, pe baza unor dovezi documentate incluse în cerere, o substanță activă este necesară pentru a controla un pericol grav pentru sănătatea plantelor care nu poate fi controlat prin alte mijloace disponibile, inclusiv prin metode nechimice, caz în care trebuie luate măsuri de reducere a riscurilor pentru a se asigura că expunerea oamenilor și a mediului la substanța activă este redusă la minimum, sau în cazul care expunerea oamenilor la respectiva substanță activă dintr-un produs de protecție a plantelor, în condițiile de utilizare realiste propuse, este neglijabilă, adică produsul este utilizat în sisteme închise sau în alte condiții care exclud contactul cu oamenii, și în cazul în care reziduurile substanței active în cauză prezente în produsele alimentare și în hrana pentru animale nu depășesc valoarea implicită stabilită în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului (31);

AI.

întrucât, în conformitate cu articolul 4 alineatul (7) și cu punctul 3.6.5 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, o substanță activă nu poate fi aprobată atunci când se consideră că are proprietăți care perturbă sistemul endocrin și pot provoca efecte adverse la oameni, cu excepția cazurilor în care, pe baza unor dovezi documentate incluse în cerere, o substanță activă este necesară pentru a controla un pericol grav pentru sănătatea plantelor care nu poate fi controlat prin alte mijloace disponibile, inclusiv prin metode nechimice, caz în care trebuie luate măsuri de reducere a riscurilor pentru a se asigura că expunerea oamenilor și a mediului la substanța activă este redusă la minimum, sau în cazul în care expunerea oamenilor la respectiva substanță activă din compoziția unui produs de protecție a plantelor, în condițiile de utilizare realiste propuse, este neglijabilă, adică produsul este utilizat în sisteme închise sau în alte condiții care exclud contactul cu oamenii, și în cazul în care reziduurile substanței active în cauză prezente în produsele alimentare și în hrana pentru animale nu depășesc valoarea implicită stabilită în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 396/2005;

AJ.

întrucât este inacceptabil ca substanțele care ar putea îndeplini criteriile de excludere pentru substanțele active să fie autorizate pentru a fi utilizate în continuare în Uniune, punând astfel în pericol sănătatea publică și a mediului;

AK.

întrucât solicitanții de autorizații pot utiliza în folos propriu sistemul automat integrat în metodele de lucru ale Comisiei, care prelungește imediat perioadele de aprobare a substanțelor active în cazul în care reevaluarea riscului nu a fost finalizată, prelungind în mod voit procesul de reevaluare prin furnizarea de date incomplete și solicitând mai multe derogări și condiții speciale, ceea ce duce la riscuri inacceptabile pentru mediu și sănătatea umană, deoarece, în tot acest timp, continuă expunerea la substanța periculoasă respectivă;

AL.

întrucât, în rezoluția sa din 13 septembrie 2018, Parlamentul a solicitat Comisiei și statelor membre „să se asigure că prelungirea procedurală a perioadei de aprobare pe durata procedurii, în conformitate cu articolul 17 din regulament, nu va fi utilizată pentru substanțe active mutagene, cancerigene sau toxice pentru reproducere, deci substanțe din categoriile 1A sau 1B, sau pentru substanțe active cu proprietăți care perturbă sistemul endocrin și care afectează oamenii sau animalele, așa cum este în prezent cazul substanțelor precum flumioxazin, tiacloprid, clorotoluron și dimoxistrobin”;

AM.

întrucât, în urma prelungirilor anterioare din 2021 pentru mai multe substanțe active, inclusiv 8-hidroxichinolină, clorotoluron și difenoconazol, în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/1449, doar una dintre cele 39 de substanțe care fac obiectul regulamentului de punere în aplicare respectiv a fost reînnoită, în timp ce, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009, perioadele de aprobare a nu mai puțin de 46 de substanțe sunt prelungite, multe dintre acestea pentru o a treia, a patra, a cincea, a șasea sau chiar a șaptea oară;

AN.

întrucât abordarea Comisiei este de a prelungi perioadele de aprobare a 46 de substanțe active, deși același act de punere în aplicare limitează posibilitățile de opoziție din partea statelor membre în cadrul comitetului la unele dintre aceste substanțe active care prezintă motive speciale de îngrijorare, printre care 8-hidroxichinolină, clorotoluron și difenoconazol;

AO.

întrucât organizațiile neguvernamentale Pesticide Action Network Europe și Pollinis au prezentat cereri de reexaminare internă pentru a contesta legalitatea prelungirilor repetate ale perioadelor de aprobare a substanțelor active dimoxistrobin și, respectiv, boscalid, întrucât în cazul dimoxistrobinului a fost introdusă o acțiune în anulare (32),

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

—

având în vedere Protocolul de integrare a acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene (11997D/PRO/02),

—

având în vedere articolul 67 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care prevede că Uniunea trebuie să constituie un spațiu de libertate, securitate și justiție, care „asigură absența controalelor asupra persoanelor la frontierele interne”,

—

având în vedere articolul 21 alineatul (1) din TFUE, potrivit căruia orice cetățean al Uniunii are dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre,

—

având în vedere articolul 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv articolul 45, care prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de circulație și de ședere liberă pe teritoriul statelor membre,

—

având în vedere proiectele de decizii ale Consiliului din 29 septembrie 2010 (14142/10) și 8 iulie 2011 (14142/1/10) privind aplicarea integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Republica Bulgaria și în România,

—

având în vedere proiectul de decizie a Consiliului din 7 decembrie 2011 (14302/3/11) privind cadrul pentru aplicarea integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Republica Bulgaria și în România,

—

având în vedere poziția sa din 8 iunie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind aplicarea integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Republica Bulgaria și în România (1),

—

având în vedere concluziile Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 9 și 10 iunie 2011, 22 și 23 septembrie 2011, 25 și 26 octombrie 2012, 7 și 8 martie 2013 și 5 și 6 decembrie 2013,

—

având în vedere rezoluția sa din 13 octombrie 2011 referitoare la aderarea Bulgariei și a României la spațiul Schengen (2),

—

având în vedere concluziile Consiliului European din 9 decembrie 2011 și din 1 și 2 martie 2012,

—

având în vedere Decizia (UE) 2017/1908 a Consiliului din 12 octombrie 2017 privind punerea în aplicare a anumitor dispoziții ale acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de informații privind vizele în Republica Bulgaria și în România (3),

—

având în vedere Decizia (UE) 2018/934 a Consiliului din 25 iunie 2018 privind punerea în aplicare a dispozițiilor rămase ale acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de informații Schengen în Republica Bulgaria și în România (4),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 2 iunie 2021 intitulată „Strategie pentru realizarea unui spațiu Schengen pe deplin funcțional și rezilient” (COM(2021)0277),

—

având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (COM(2021)0891),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 24 mai 2022 intitulată „Raportul privind starea spațiului Schengen pentru 2022” (COM(2022)0301),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2022/922 al Consiliului din 9 iunie 2022 privind instituirea și funcționarea unui mecanism de evaluare și monitorizare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1053/2013 (5),

—

având în vedere proiectul de decizie a Consiliului din 23 iunie 2022 privind aplicarea integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Republica Croația (10624/22),

—

având în vedere rezoluția sa din 11 decembrie 2018 referitoare la aplicarea integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Bulgaria și în România: eliminarea controalelor la frontierele interne terestre, maritime și aeriene (6),

—

având în vedere rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la situația din spațiul Schengen în urma epidemiei de COVID-19 (7),

—

având în vedere rezoluția sa din 8 iulie 2021 referitoare la Raportul anual privind funcționarea spațiului Schengen (8),

—

având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Bulgaria și România au adoptat acquis-ul Schengen în momentul aderării lor la Uniunea Europeană în 2007; întrucât, în 2008, Bulgaria a declarat că este pregătită pentru începerea evaluărilor efectuate de Grupul de lucru pentru evaluarea Schengen (SCH-EVAL), alcătuit din experți din statele membre ale spațiului Schengen; întrucât, în 2007 și în 2008, România a declarat că este pregătită pentru începerea evaluărilor efectuate de SCH-EVAL;

B.

întrucât finalizarea procesului de evaluare Schengen pentru Bulgaria și România și gradul de pregătire a celor două țări pentru a pune în aplicare toate dispozițiile acquis-ului Schengen au fost confirmate de experții SCH-EVAL și de Consiliu în concluziile sale din 9 și 10 iunie 2011; întrucât, în proiectul său de decizie din 8 iulie 2011, Consiliul a verificat dacă condițiile necesare pentru aplicarea acquis-ului Schengen au fost îndeplinite în toate domeniile, și anume protecția datelor, frontierele aeriene, frontierele terestre, cooperarea polițienească, Sistemul de Informații Schengen, frontierele maritime și vizele; întrucât, pe lângă provocarea pe care o reprezintă gestionarea frontierelor externe ale Uniunii Europene, pentru finalizarea procesului de evaluare Schengen ambele țări au fost nevoite să își restructureze în mod fundamental sistemele de supraveghere a frontierelor și să investească în întărirea capacităților de asigurare a respectării legii; întrucât, potrivit Actului de aderare din 2005, finalizarea cu succes a procedurilor de evaluare Schengen este singura condiție prealabilă pentru aplicarea integrală a acquis-ului Schengen, inclusiv eliminarea controalelor la frontierele interne terestre, maritime și aeriene; întrucât nivelul de pregătire al Bulgariei și al României în vederea aplicării integrale a acquis-ului Schengen a fost recunoscut în mai multe rânduri de către șefii de stat și de guvern reuniți în cadrul Consiliului, precum și de Comisie și Parlament, cel mai recent în Raportul Comisiei privind starea spațiului Schengen pentru 2022 și în Rezoluția Parlamentului din 8 iulie 2021 referitoare la Raportul anual privind funcționarea spațiului Schengen;

C.

întrucât, în proiectul său de decizie din 29 septembrie 2010, Consiliul a propus aplicarea integrală a acquis-ului Schengen în Bulgaria și România și eliminarea controalelor la frontierele interne terestre, maritime și aeriene; întrucât, în poziția sa din 8 iunie 2011, Parlamentul a aprobat această decizie și a solicitat Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să o modifice în mod substanțial;

D.

întrucât adoptarea deciziei Consiliului de către Consiliul Justiție și Afaceri Interne a fost amânată în mod repetat;

E.

întrucât, în conformitate cu decizia Consiliului din 12 octombrie 2017, Bulgaria și România au beneficiat de acces pasiv la Sistemul de informații privind vizele; întrucât, în proiectul său de decizie din 18 aprilie 2018, Consiliul a propus aplicarea integrală a dispozițiilor rămase ale acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de informații Schengen în ambele state membre;

F.

întrucât nici Actul de aderare din 2005 și nici mecanismul de evaluare Schengen nu prevăd stabilirea unor calendare diferite pentru eliminarea controalelor la frontierele interne terestre, maritime și aeriene; întrucât toate extinderile anterioare ale spațiului Schengen au fost statuate printr-un act juridic unic;

G.

întrucât Consiliul a consultat Parlamentul în legătură cu proiectul său de decizie a Consiliului privind aplicarea integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Republica Croația (10624/22); întrucât Parlamentul examinează în prezent acest proiect de decizie a Consiliului;

H.

întrucât spațiul Schengen reprezintă un mecanism unic și una dintre cele mai mari realizări ale Uniunii Europene, facilitând libera circulație a persoanelor în spațiul Schengen fără controale la frontierele interne; întrucât acest lucru a fost posibil printr-o serie de măsuri de compensare, cum ar fi crearea Sistemului de Informații Schengen (pentru consolidarea schimbului de informații), precum și prin crearea unui mecanism de evaluare în scopul de a verifica aplicarea acquis-ului Schengen de către statele membre și de a întări încrederea reciprocă în funcționarea zonei Schengen;

I.

întrucât toate statele membre care fac parte din spațiul Schengen sunt obligate să respecte acquis-ul Schengen, inclusiv în ceea ce privește drepturile fundamentale, în conformitate cu articolul 4 din Codul frontierelor Schengen (9);

J.

întrucât menținerea controalelor la frontierele interne ale Uniunii și reintroducerea acestor controale în spațiul Schengen au un impact considerabil asupra vieții cetățenilor europeni, în special asupra lucrătorilor mobili și a tuturor celor care beneficiază de principiul liberei circulații în interiorul UE, și subminează grav încrederea acestora în instituțiile europene și în integrarea europeană; întrucât menținerea controalelor implică costuri operaționale și de investiții directe pentru lucrătorii transfrontalieri și pentru lucrătorii mobili, pentru turiști, transportatori rutieri de mărfuri și administrații publice, având un efect negativ asupra economiilor statelor membre și asupra funcționării pieței interne a UE, la aceasta adăugându-se impactul negativ asupra mediului cauzat de numărul mare de camioane care înaintează încet, așteptând să traverseze la punctele de trecere a frontierei; întrucât menținerea controalelor la frontierele interne pentru Bulgaria și România are, în special, un impact negativ asupra principiului egalității și nediscriminării în cadrul UE, precum și asupra exporturilor și importurilor din și către ambele state membre și asupra operațiunilor de transport din și către unele dintre cele mai mari porturi de marfă și de pasageri din sudul Europei, generând pierderi ale profiturilor și creșteri ale cheltuielilor;

K.

întrucât aplicarea integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Republica Bulgaria și în România ar consolida spațiul Schengen și ar contribui la asigurarea unor drepturi egale pentru toți cetățenii din cadrul acestuia,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

—

având în vedere articolele 2, 4, 5, 6, 7, 9 și 10 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—

având în vedere articolul 20 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere articolele 6, 7, 8, 10, 11, 12 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene(„Carta”),

—

având în vedere rezoluțiile sale din 15 noiembrie 2017 (1), 28 martie 2019 (2), 16 decembrie 2019 (3) și 29 aprilie 2021 (4), referitoare la statul de drept în Malta,

—

având în vedere audierile, schimburile de vederi și vizitele delegațiilor efectuate, de la 15 noiembrie 2017, de Grupul de monitorizare a democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

—

având în vedere schimburile de scrisori dintre președintele Grupului de monitorizare a democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale și prim-ministrul Maltei,

—

având în vedere rezoluția 2293 (2019) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 26 iunie 2019, intitulată „Asasinarea lui Daphne Caruana Galizia și statul de drept în Malta și în afara acesteia – să ne asigurăm că întregul adevăr iese la iveală”,

—

având în vedere raportul privind acțiunile întreprinse în urma rezoluției 2293 (2019) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, aprobat de Comisia pentru afaceri juridice și drepturile omului a Adunării Parlamentare la 8 decembrie 2020,

—

având în vedere avizul nr. 993/2020 al Comisiei de la Veneția din 8 octombrie 2020 referitor la 10 legi și proiecte de legi de punere în aplicare a propunerilor legislative care fac obiectul avizului CDL-AD(2020)006,

—

având în vedere raportul Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei în urma vizitei sale în Malta din perioada 11-16 octombrie 2021,

—

având în vedere scrisoarea comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei din 23 septembrie 2022 adresată prim-ministrului Maltei și răspunsul prim-ministrului Maltei din 4 octombrie 2022,

—

având în vedere raportul din 2022 al Comisiei Europene privind statul de drept (COM(2022)0500),

—

având în vedere raportul misiunii Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE) în urma vizitei delegației sale pentru statul de drept la Valletta, Malta, în perioada 23-25 mai 2022,

—

având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Uniunea se întemeiază pe valorile comune consacrate la articolul 2 din TUE ale respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților – valori comune statelor membre ale UE și la care țările candidate trebuie să adere pentru a intra în Uniune, făcând parte din criteriile de la Copenhaga, care nu pot fi ignorate sau reinterpretate după aderare; întrucât democrația, statul de drept și drepturile fundamentale sunt valori care se consolidează reciproc și a căror subminare poate reprezenta un pericol sistemic pentru Uniune și pentru drepturile și libertățile cetățenilor ei;

B.

întrucât statul de drept, respectarea democrației, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a valorilor și principiilor prevăzute în tratatele UE și în instrumentele internaționale privind drepturile omului reprezintă obligații care revin Uniunii și statelor sale membre și care trebuie îndeplinite;

C.

întrucât Carta face parte din dreptul primar al UE; întrucât libertatea de exprimare și libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt consacrate la articolul 11 din Cartă și la articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO);

D.

întrucât independența sistemului judiciar este consacrată la articolul 19 alineatul (1) din TUE, la articolul 47 din Cartă și la articolul 6 din CEDO și reprezintă o condiție esențială a principiului democratic al separării puterilor;

E.

întrucât ziariștii în general și ziariștii de investigație în special, sunt din ce în ce mai vizați de așa-numitele „acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice” (SLAPP), atât în UE, cât și în afara acesteia, care sunt menite exclusiv să împiedice activitatea lor, să evite controlul public și să împiedice tragerea la răspundere a autorităților; întrucât acest lucru are un efect descurajator asupra libertății mass-mediei;

F.

întrucât statele membre ar trebui să încurajeze instituirea unor mecanisme de alertă timpurie și de reacție rapidă pentru a se asigura că ziariștii și alți actori din domeniul mass-mediei au acces imediat la măsuri de protecție atunci când sunt amenințați; întrucât astfel de mecanisme ar trebui să facă obiectul unei supravegheri semnificative din partea societății civile și să garanteze protecția avertizorilor și a surselor care doresc să rămână anonime;

G.

întrucât, pentru a evita impunitatea, statele membre au obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a-i aduce în fața justiției pe autorii infracțiunilor împotriva ziariștilor și a altor actori din domeniul mass-mediei; întrucât anchetele și urmăririle penale ar trebui să ia în considerare toate rolurile diferite – reale și potențiale – în cadrul acestor infracțiuni, cum ar fi autorii, instigatorii, autorii și complicii, precum și răspunderea penală care decurge din fiecare dintre aceste roluri;

H.

întrucât Daphne Caruana Galizia, ziaristă și bloggeriță malteză în domeniul investigațiilor anticorupție, a fost asasinată într-un atac cu mașină-capcană la 16 octombrie 2017; întrucât ea a fost ținta hărțuirii și a numeroase amenințări sub formă de apeluri telefonice, scrisori și mesaje text de amenințare, iar casa ei a fost incendiată; întrucât, la 16 martie 2021, asasinul care s-a recunoscut vinovat de uciderea ziaristei Daphne Caruana Galizia a depus mărturie în instanță că, cu doi ani înainte de moartea ei, exista deja un plan anterior, separat, de a o asasina utilizând o pușcă AK-47; întrucât, în prima zi a procesului lor din 14 octombrie 2022, ceilalți doi asasini acuzați s-au declarat vinovați în instanță și au fost condamnați la 40 ani de închisoare;

I.

întrucât anchetele privind asasinatele conduse de autoritățile malteze și asistate de Europol au dus la identificarea, punerea sub acuzare și judecarea în curs a mai multor suspecți și a unuia dintre potențialii organizatori ai asasinatului, proprietarul societății 17 Black Ltd. cu sediul în Dubai și fost membru al consiliului de administrație al ElectroGas Malta Ltd., responsabil de generarea majorității energiei electrice din Malta, care a fost arestat la 20 noiembrie 2019 cu prilejul unei aparente încercări de a fugi din Malta; întrucât Biroul Federal de Investigații (FBI) a participat, de asemenea, la anchete;

J.

întrucât Emiratele Arabe Unite (EAU) au fost utilizate pentru a ascunde tranzacții presupuse a fi legate de corupție pe care Daphne Caruana Galizia le dezvăluia la momentul asasinării sale;

K.

întrucât societatea 17 Black Ltd., cu sediul în Dubai, a fost listată ca o companie de la care societățile cu sediul în Panama deținute de fostul șef de personal al fostului prim-ministru al Maltei și de fostul ministru al turismului, fost ministru al energiei, urmau să primească fonduri; întrucât continuă să fie dezvăluite legăturile dintre 17 Black Ltd. și numeroase proiecte publice din Malta;

L.

întrucât șeful de cabinet al fostului prim-ministru al Maltei și fostul ministru al Turismului, fost ministru al Energiei, și familiile acestora au fost desemnați de Departamentul de Stat al SUA ca fiind implicați în acte de corupție semnificative și, prin urmare, au primit interdicție de a intra în Statele Unite;

M.

întrucât Daphne Caruana Galizia a dezvăluit că Pilatus Bank era banca aleasă pentru tranzacții suspecte care implică persoane expuse politic din Malta și Azerbaidjan; întrucât șeful poliției din Malta a declarat public în august 2020 că acuzațiile împotriva celor implicați în activități infracționale la Pilatus Bank erau iminente; întrucât 26 de luni mai târziu, au fost aduse acuzații împotriva unei singure persoane, iar anchetele par să se fi blocat; întrucât persoanele implicate au fost autorizate să intre și să iasă în mod liber în țară și din aceasta, în ciuda faptului că au fost emise mandate de arestare; întrucât unui fost agent de conformitate din cadrul Autorității malteze pentru jocuri de noroc i s-a permis să părăsească Malta pentru a călători în vacanță împreună cu fostul prim-ministru al Maltei, în pofida faptului că împotriva sa era în vigoare un mandat european de arestare, și a fost arestat ulterior la sosirea în Italia;

N.

întrucât doi parteneri din cadrul firmei Nexia BT, legată de Mossack-Fonseca, în prezent închisă, despre care Daphne Caruana Galizia și Panama Papers au dezvăluit că au elaborat structuri de spălare a banilor pentru a înlesni corupția, au fost acuzați numai pentru unele din acuzațiile aduse împotriva lor, cu excepția scandalului ElectroGas;

O.

întrucât acordul privind securitatea aprovizionării cu gaz natural lichefiat dintre ElectroGas Malta Ltd. și guvernul Maltei, semnat de fostul ministru al Turismului, care era, la momentul respectiv, în 2015, ministrul Energiei, a fost păstrat secret timp de mai mulți ani și a fost dezvăluit abia în septembrie 2022 de Fundația Daphne Caruana Galizia și de un organ de presă; întrucât actualul procuror general a fost criticat pentru a fi înlesnit semnarea acestui contract fără nicio aprobare suplimentară din partea cabinetului sau a parlamentului în fosta sa calitate de procuror general-adjunct; întrucât, la momentul asasinării sale, Daphne Caruana Galizia cerceta un mare volum de documente interne de la ElectroGas Malta Ltd;

P.

întrucât unul dintre presupușii complici și anumite înregistrări prezentate cu ocazia acțiunii în justiție l-au implicat pe fostul șef de cabinet al prim-ministrului Maltei în planificarea și finanțarea asasinării; întrucât, la 20 martie 2021, această persoană și mai mulți dintre partenerii săi de afaceri au fost arestați și acuzați de spălare de bani, fraudă, corupție și fals într-o cauză separată, care făcea obiectul activității ziaristei Daphne Caruana Galizia;

Q.

întrucât, la sfârșitul anului 2019, a fost lansată o anchetă publică independentă privind asasinarea Daphnei Caruana Galizia, anchetă încheiată la 29 iulie 2021; întrucât comisia de anchetă publică a publicat un raport ce cuprinde un ansamblu de concluzii și recomandări privind întărirea statului de drept, respectarea libertății presei, libertatea de exprimare și protecția ziariștilor, reforma juridică la nivel constituțional și propunerile legislative privind libertatea mass-mediei; întrucât comisia a stabilit, de asemenea, că „deși nu există nicio dovadă că statul în sine a avut vreun rol în asasinarea dnei Caruana Galizia, (…) statul ar trebui să fie răspunzător pentru asasinat prin crearea unui climat de impunitate, generat de la cele mai înalte niveluri din centrul administrației din Castille (5), și prin răspândirea tentaculelor sale la alte entități, cum ar fi instituțiile de reglementare și poliția, ceea ce a dus la prăbușirea statului de drept”;

R.

întrucât guvernul Maltei a propus o serie de reforme pentru a aborda unele dintre aceste recomandări, inclusiv proiecte legislative de întărire a libertății mass-mediei și o propunere de lege anti-SLAPP; întrucât reformele sistemului de justiție maltez care au început în 2020 au continuat să fie puse în aplicare;

S.

întrucât cel mai recent instrument de monitorizare a pluralismului mass-mediei a evaluat riscul general la adresa pluralismului mass-mediei în Malta ca fiind „mediu”, dar a evaluat riscul pentru autonomia editorială și independența politică ca fiind „ridicat”;

T.

întrucât organul de presă maltez The Shift News s-a confruntat cu 40 de căi de atac judiciare separate din partea autorităților publice împotriva cererilor privind libertatea de informare referitoare la cheltuielile publice față de mass-media independentă;

U.

întrucât reforma judiciară întreprinsă de autoritățile malteze a fost menționată în discursul din 2021 privind starea Uniunii;

V.

întrucât Comitetul de experți pentru evaluarea măsurilor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului (Moneyval) a admis progresele semnificative înregistrate de Malta în ceea ce privește nivelul de respectare a standardelor Grupului de Acțiune Financiară Internațională, a considerat că Malta respectă standardele și a eliminat Malta de pe lista gri după 12 luni;

W.

întrucât, în raportul său de misiune întocmit în urma vizitei Delegației LIBE pentru statul de drept în Malta în perioada 23-25 mai 2022, Grupul de monitorizare a democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale din cadrul Comisiei LIBE a Parlamentului și-a exprimat îngrijorarea cu privire la progresele lente înregistrate în ceea ce privește acțiunile întreprinse ca urmare a asasinării Daphnei Caruana Galizia și punerea în aplicare a recomandărilor anchetei publice, printre altele, recunoscând totodată că procedurile judiciare sunt încă în desfășurare,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”),

—

având în vedere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—

având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și jurisprudența aferentă a Curții Europene a Drepturilor Omului,

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

—

având în vedere Directiva 2012/29/UE din 25 octombrie 2012 a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului (1) („Directiva privind drepturile victimelor”),

—

având în vedere evaluarea punerii în aplicare a Directivei privind drepturile victimelor din documentul de lucru al serviciilor Comisiei – Evaluare (SWD(2022)0180) (2) și rezumatul (3) acesteia din 28 iunie 2022,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 12 noiembrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025” (COM(2020)0698),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 decembrie 2021 intitulată „O Europă mai favorabilă incluziunii și mai protectoare: includerea discursului de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură în lista infracțiunilor incriminate de UE” și anexa la aceasta (COM(2021)0777),

—

având în vedere rezultatele sondajului UE privind LGBT, lansat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) în 2019,

—

având în vedere rezoluția sa din 7 octombrie 2020 referitoare la instituirea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (4),

—

având în vedere rezoluția sa din 11 martie 2021 referitoare la declararea UE ca zonă de libertate a persoanelor LGBTIQ (5),

—

având în vedere recomandarea din 20 mai 2022 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre privind combaterea discursului de incitare la ură (CM/Rec(2022)16) (6),

—

având în vedere recomandarea din 31 martie 2010 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre privind măsurile de combatere a discriminării pe motive de orientare sexuală sau identitate de gen (CM/Rec(2010)5) (7) și raportul său din 2020 privind punerea în aplicare (8),

—

având în vedere recomandarea de politică generală nr. 15 a Comisiei europene împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI) privind combaterea discursului de incitare la ură (9),

—

având în vedere raportul de monitorizare la nivel național al ECRI privind Republica Slovacă (10),

—

având în vedere comentariul privind drepturile omului al Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei, intitulat „Mândrie/umilire: manipularea politică a homofobiei și transfobiei în Europa” (11),

—

având în vedere raportul Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei în urma vizitei sale în Republica Slovacă, în perioada 15-19 iunie 2015,

—

având în vedere raportul Comisiei Europene din 2022 privind statul de drept,

—

având în vedere studiul Direcției Generale Politici Interne din 20 mai 2022 intitulat „Extremismul de dreapta în UE” (12),

—

având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât miercuri, 12 octombrie 2022, în centrul orașului Bratislava, Slovacia, o persoană radicalizată de extremă dreaptă, înarmată, inspirată de teroriștii care susțin supremația rasei albe, a ucis cu brutalitate doi tineri, pe Matúš Horváth și Juraj Vankulič, și a rănit încă o persoană; întrucât atacul armat a avut loc în fața bine-cunoscutului bar gay Tepláreň, unul dintre puținele locuri LGBTIQ+ din oraș; întrucât a fost un atac armat deliberat și planificat, care a vizat în mod explicit comunitatea LGBTIQ+ și întrucât autorul faptei avea intenția de a ucide și alți oameni, inclusiv înalți funcționari; întrucât poliția slovacă a clasificat actul drept atac terorist, iar anchetele sunt încă în curs; întrucât, dacă ar fi confirmat ca atac terorist, acesta ar fi primul atac de acest fel împotriva comunității LGBTIQ+ din UE;

B.

întrucât criminalul, un student radicalizat în vârstă de 19 ani din Bratislava, a fugit de poliție la câteva ore după atac; întrucât el a comunicat activ despre incident înainte și după atac, precum și în timpul lui, pe diferite canale de comunicare socială; întrucât un manifest împotriva evreilor și a persoanelor LGBTIQ+ a apărut pe contul lui cu câteva ore înainte de atac; întrucât pe același cont apare presupusul criminal în fața barului Tepláreň, la jumătatea lunii august 2022; întrucât, la o jumătate de oră după asasinate, deținătorul contului a scris pe Twitter „hatecrime” (crimă de incitare la ură), „gaybar” (bar gay) și „feeling no regrets” (nu am regrete); întrucât, cu puțin înainte de miezul nopții, pe cont scria: „bye, see you on the other side” (la revedere, ne vedem dincolo); întrucât studentul radicalizat în vârstă de 19 ani a apărut în fotografii care îl leagă de ideologia și mișcarea „incel”, anti-feministe și misogine;

C.

întrucât comunitatea LGBTIQ+ din Slovacia a făcut obiectul unor retorici și acte de violență alimentate de ură, promovate și de mulți politicieni slovaci; întrucât atacurile verbale și fizice asupra comunității LGBTIQ+ din Slovacia sunt adesea larg răspândite, împiedicându-i pe membrii ei să se simtă în siguranță și acceptați de societate; întrucât, în urma tragicului eveniment, pe platformele de comunicare socială au apărut comentarii ostile care justifică sau ironizează asasinatele;

D.

întrucât climatul de incitare la ură, intoleranță și intimidare față de comunitatea LGBTIQ+ din Slovacia a fost cultivat nu numai de mișcări de extremă dreaptă și extremiste, ci și de reprezentanți ai bisericii și ai elitelor politice, care au solicitat adesea, în declarațiile lor, restricții suplimentare pentru persoanele LGBTIQ+; întrucât, în iunie 2014, Consiliul Național a modificat Constituția țării pentru a refuza în mod expres cuplurilor de același sex dreptul de a se căsători și protecția juridică aferentă; întrucât, în februarie 2015, a avut loc un referendum anti-LGBTIQ+, după ce grupul conservator al Alianței pentru familie, sprijinit de biserică, a adunat 400 000 de semnături, solicitând un vot privind o legislație mai strictă împotriva persoanelor LGBTIQ+; întrucât, în mai 2022, un membru al coaliției aflate la guvernare a propus o lege care vizează interzicerea steagului-curcubeu în clădirile publice și de stat; întrucât în septembrie a fost înaintată de membrii Parlamentului o altă propunere legislativă, vizând interzicerea tuturor mențiunilor referitoare la comunitatea queer în școli, publicitate și televiziune; întrucât în școlile slovace nu există educație sexuală și privind relațiile cuprinzătoare, obligatorie și adecvată vârstei;

E.

întrucât vineri, 14 octombrie 2022, un număr mare de persoane, inclusiv președinta și prim-ministrul Slovaciei, s-au reunit la Bratislava pentru un marș de condamnare a urii împotriva persoanelor LGBTIQ+; întrucât au fost organizate evenimente similare pentru a promova drepturile comunității LGBTIQ+ din Slovacia, în întreaga țară și în alte câteva state membre; întrucât președinta Slovaciei și-a repetat apelul mai vechi adresat politicienilor să nu răspândească ura; întrucât, pentru prima dată, Palatul prezidențial a arborat steagul-curcubeu lângă steagul slovac și cel european, iar Biroul Parlamentului a iluminat castelul de la Bratislava pentru a comemora victimele asasinatului;

F.

întrucât infracțiunile motivate de prejudecăți, cunoscute sub denumirea de infracțiuni motivate de ură, afectează nu numai persoanele vizate, ci și comunitățile și societățile în ansamblu; întrucât statele membre au obligația pozitivă de a se asigura că drepturile la demnitate umană, la integritate, la interzicerea torturii și a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante sunt protejate și aplicate în practică;

G.

întrucât există o normalizare din ce în ce mai mare a discursurilor de excludere și stigmatizare împotriva persoanelor LGBTIQ+ bazate pe prejudecăți, ceea ce duce la acte suplimentare de violență și la dezumanizare și face ca infractorii să se simtă nevinovați și dezinhibați;

H.

întrucât sondajul LGBTI II al UE din 2019 a arătat o imagine sumbră în UE în ceea ce privește discriminarea persoanelor LGBTIQ+, cu puține progrese în anii de la primul sondaj privind persoanele LGBTI din 2012; întrucât în 2019 s-a înregistrat deja o scădere față de 2012 a numărului de persoane care au raportat poliției cel mai frecvent cazuri de atacuri fizice sau sexuale motivate de ură; întrucât, în Republica Slovacă, procentul de respondenți care au suferit un atac motivat de ură s-a ridicat la una din zece persoane; întrucât, în raportul său de monitorizare la nivel național din 2020 privind Republica Slovacă, ECRI a afirmat că studiile sugerează că aproximativ 1-8 % din populația Republicii Slovace este LGBTI; întrucât ECRI a recunoscut rolul politicii în consolidarea retoricii anti-LGBTIQ+, și anume prin campanii anti-LGBTIQ+, o modificare a constituției care împiedică căsătoria egală și alte inițiative politice care discriminează în mod deschis persoanele LGBTIQ+; întrucât ECRI a remarcat cu regret dinamica negativă din ultimii ani, concomitent cu progresele limitate înregistrate în ceea ce privește egalitatea pentru persoanele LGBTIQ+;

I.

întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat recent o serie de hotărâri în cauze legate de infracțiunile motivate de ură împotriva persoanelor LGBTIQ+: cauza Stoyanova/Bulgaria, referitoare la uciderea sinistră a unui bărbat homosexual în vârstă de 26 de ani într-un parc public, care impune Bulgariei să își reformeze Codul penal pentru a recunoaște astfel de infracțiuni violente (motivate de orientarea sexuală percepută sau reală) ca fiind „agravate” (13); în cauza Sabalić/Croația privind o infracțiune motivată de ură împotriva unei lesbiene, care recunoaște că, dacă autoritățile nu adoptă o atitudine fermă, incidentele motivate de prejudecăți ar fi primite cu o indiferență echivalentă cu acceptarea oficială a infracțiunilor motivate de ură sau chiar cu favorizarea acestora (14); și în cauza Beizaras și Levickas/Lituania, care recunoaște o obligație pozitivă a statului de a investiga comentariile homofobe online care au constituit incitare la ură și violență (15);

J.

întrucât, în 2022, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a adoptat o recomandare privind combaterea discursurilor de incitare la ură și pregătește în prezent o recomandare privind combaterea infracțiunilor motivate de ură pentru 2023; întrucât Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a adoptat în 2010 o recomandare de referință adresată statelor membre privind măsurile de combatere a discriminării bazate pe orientarea sexuală și identitatea de gen;

K.

întrucât, în 2021, Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei a avertizat cu privire la culpabilizarea minorităților LGBTIQ+ ca tactică aplicată de politicieni ultra-conservatori și naționaliști, apărători ai așa-numitelor „valori tradiționale” pentru a-și consolida baza și a ajunge sau a rămâne la putere; întrucât acest lucru stârnește îngrijorarea profundă că politicienii legitimează ura în schimbul unui potențial câștig politic; întrucât, potrivit comisarului pentru drepturile omului, culpabilizarea persoanelor LGBTIQ+ este un simptom al opoziției larg răspândite față de drepturile omului și statul de drept și un atac la adresa acestora, ambele fiind valori fundamentale ale UE;

L.

întrucât raportul din 2022 privind statul de drept, publicat în iulie 2022 de Comisia Europeană, își exprimă în continuare îngrijorarea cu privire la finanțarea activităților organizațiilor societății civile privind aspecte legate de egalitatea de gen și drepturile persoanelor LGBTIQ+ și cu privire la atacurile verbale asupra apărătorilor drepturilor omului în aceste domenii, precum și cu privire la plata finanțării prin intermediul sistemelor de subvenții publice care continuă să excludă organizațiile care se ocupă de aceste chestiuni;

M.

întrucât Directiva privind drepturile victimelor impune ca victimele infracțiunilor motivate de ură să beneficieze de o evaluare individuală care să le identifice nevoile specifice de protecție și de sprijin, de exemplu în ceea ce privește orientarea sexuală, identitatea sau exprimarea de gen, și să identifice victimele infracțiunilor motivate de ură ca victime deosebit de vulnerabile;

N.

întrucât, în decembrie 2021, Comisia a publicat o propunere de decizie a Consiliului de a adăuga discursurile de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură pe lista infracțiunilor incriminate de UE, astfel cum este codificată la articolul 83 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care necesită unanimitate în Consiliu; întrucât Ungaria, Polonia și Cehia refuză în continuare să sprijine această decizie;

O.

întrucât, în 2020, expertul independent al Organizației Națiunilor Unite privind orientarea sexuală și identitatea de gen a remarcat, în contextul pandemiei, că „discursurile de incitare la ură care îndeamnă la violență împotriva persoanelor LGBT sunt în creștere” și a îndemnat statele să protejeze persoanele LGBTIQ+ împotriva violenței și a discriminării și să urmărească penal autorii (16); întrucât, în 2019, în Strategia și Planul de acțiune ale Organizației Națiunilor Unite privind discursul de incitare la ură acesta este identificat ca „o amenințare la adresa valorilor democratice, a stabilității sociale și a păcii” (17);

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

—

având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la aceasta,

—

având în vedere acordul adoptat la cea de a 21-a Conferință a părților la CCONUSC (COP21) de la Paris din 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris),

—

având în vedere cea de-a 26-a Conferință a părților la CCONUSC (COP26), cea de-a 16-a sesiune a Reuniunii părților la Protocolul de la Kyoto (CMP16) și cea de-a treia sesiune a Conferinței părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris (CMA3), desfășurate la Glasgow, Regatul Unit, în perioada 31 octombrie-13 noiembrie 2021, precum și Pactul climatic de la Glasgow, adoptat la 13 noiembrie 2021,

—

având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite (ONU) și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD),

—

având în vedere rezoluția sa din 21 octombrie 2021 referitoare la Conferința ONU din 2021 privind schimbările climatice de la Glasgow, Regatul Unit (COP26) (1),

—

având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu (2),

—

având în vedere Raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) referitor la încălzirea globală de 1,5 oC, raportul său special privind schimbările climatice și terenurile, raportul său special privind oceanele și criosfera într-un context climatic în schimbare și cel de-al 6-lea raport de evaluare (AR6) al său,

—

având în vedere rezoluția sa din 17 decembrie 2020 referitoare la Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice (3),

—

având în vedere Decizia (UE) 2022/591 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 aprilie 2022 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2030 (4),

—

având în vedere rezoluția sa din 17 septembrie 2020 referitoare la Anul european al orașelor mai verzi 2022 (5),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) (6),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (COM(2019)0640),

—

având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european (7),

—

având în vedere rezoluția sa din 16 septembrie 2020 referitoare la rolul UE în protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial (8),

—

având în vedere raportul de sinteză al CCONUSC privind contribuțiile stabilite la nivel național în temeiul Acordului de la Paris din 17 septembrie 2021,

—

având în vedere raportul privind diferențele de emisii al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) din 26 octombrie 2021 intitulat „The Heat Is On” și raportul pentru 2021 privind decalajele în ceea ce privește adaptarea din 1 noiembrie 2021 intitulat „The Gathering Storm” și raportul său din 20 octombrie 2021 privind decalajul de producție,

—

având în vedere raportul emblematic al Agenției Internaționale a Energiei (AIE) din martie 2022 intitulat „Global Energy Review: CO2 emissions in 2021” (Analiza mondială a energiei: Emisii CO2 în 2021),

—

având în vedere raportul AIE din mai 2021 intitulat „Net Zero by 2050 – A Roadmap for the Global Energy Sector” (Zero emisii nete până în 2050– o foaie de parcurs pentru sectorul energetic global) și raportul său din 2020 privind perspectivele tehnologice în domeniul energiei,

—

având în vedere Raportul pe 2021 privind obiectivele globale legate de păduri al Secretariatului Forumului Națiunilor Unite pentru păduri,

—

având în vedere Rețeaua de la Santiago privind pierderile și daunele,

—

având în vedere Cadrul de acțiune de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre 2015-2030,

—

având în vedere raportul din aprilie 2021 al Organizației Meteorologice Mondiale (OMM) privind situația climei în lume în 2020 și raportul din mai 2022 privind situația climei în lume în 2021,

—

având în vedere Raportul de evaluare globală privind reducerea riscurilor de dezastre (GAR2022) din 2022 al Biroului Organizației Națiunilor Unite pentru reducerea riscurilor de dezastre (UNDRR),

—

având în vedere Primul raport al comitetului permanent pentru finanțare din cadrul CCONUSC privind stabilirea nevoilor părților care sunt țări în curs de dezvoltare în legătură cu punerea în aplicare a convenției și a Acordului de la Paris din 2021 (NDR),

—

având în vedere Raportul de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice, redactat de Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) din 31 mai 2019, precum și raportul atelierului său din 29 octombrie 2020 privind biodiversitatea și pandemiile,

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 21 februarie 2022 privind diplomația UE în domeniul climei: accelerarea punerii în aplicare a rezultatelor de la Glasgow,

—

având în vedere rezoluția sa din 28 aprilie 2021 referitoare la protecția solului (9),

—

având în vedere concluziile convenite ale Comisiei pentru Statutul Femeilor (CSW66) din cadrul ONU intitulate „Realizarea egalității de gen și capacitarea tuturor femeilor și fetelor în contextul politicilor și programelor din 2022 privind schimbările climatice și reducerea riscurilor de mediu și de dezastre”,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 11 martie 2020 intitulată „Un nou Plan de acțiune privind economia circulară – Pentru o Europă mai curată și mai competitivă” (COM(2020)0098),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 4 octombrie 2022 privind finanțarea combaterii schimbărilor climatice în perspectiva celei de a 27-a Conferințe a părților (COP 27) la CCONUSC de la Sharm El-Sheikh din 6-18 noiembrie 2022,

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 19 noiembrie 2021 privind apa în cadrul acțiunii externe a UE,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 24 februarie 2021 intitulată „Construirea unei Europe reziliente la schimbările climatice – Noua strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice” (COM(2021)0082),

—

având în vedere raportul UNEP din 18 februarie 2021 intitulat „Making Peace with Nature: a scientific blueprint to tackle the climate, biodiversity and pollution emergencies” (Să facem pace cu natura – un plan științific de răspuns la situațiile de urgență în materie de climă, biodiversitate și poluare)”,

—

având în vedere raportul UNEP din 6 mai 2021 intitulat Global Methane Assessment: Benefits and Costs of Mitigating Methane Emissions (Evaluarea globală a metanului: avantajele și costurile reducerii emisiilor de metan)

—

având în vedere rezoluția sa din 23 iunie 2022 referitoare la punerea în aplicare și realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (10),

—

având în vedere rezoluția sa din 9 iunie 2021 referitoare la Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: readucerea naturii în viețile noastre (11),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 privind o strategie a UE de reducere a emisiilor de metan (COM(2020)0663),

—

având în vedere raportul atelierului din 10 iunie 2021 sponsorizat în comun de IPBES și IPCC privind biodiversitatea și schimbările climatice,

—

având în vedere întrebările adresate Comisiei și Consiliului referitoare la Conferința ONU din 2022 asupra schimbărilor climatice de la Sharm El-Sheikh, Egipt (COP27) (O-000041/2022 – B9-0027/2022 și O-000042/2022 – B9-0028/2022),

—

având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Acordul de la Paris a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016; întrucât, până în septembrie 2022, 193 dintre cele 197 de părți la CCONUSC și-au depus la ONU instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;

B.

întrucât ONU a declarat o urgență climatică și de mediu și s-a angajat să ia de urgență măsurile concrete necesare pentru a combate și a contracara această amenințare înainte de a fi prea târziu; întrucât pierderea biodiversității și schimbările climatice sunt legate între ele și se exacerbează reciproc, reprezentând în egală măsură o amenințare la adresa vieții pe planeta noastră și, ca atare, ar trebui abordate împreună urgent;

C.

întrucât, la 17 decembrie 2020, UE și statele sale membre au transmis CCONUSC contribuția lor actualizată stabilită la nivel național (CSN) actualizată, care angajează UE să atingă un obiectiv obligatoriu de reducere netă a emisiilor interne de gaze cu efect de seră (GES) la nivelul întregii economii de cel puțin 55 % până în 2030, față de nivelurile din 1990, fără contribuție din credite internaționale; întrucât acest obiectiv a fost înscris în dreptul Uniunii prin Regulamentul (UE) 2021/1119;

D.

întrucât, potrivit raportului privind diferențele de emisii din 2021 al UNEP, angajamentele asumate până în prezent de semnatarii Acordului de la Paris nu vor fi suficiente pentru a atinge obiectivul comun al acordului și vor antrena o creștere a temperaturii la nivel global de 2,7 oC până la sfârșitul secolului, menționând faptul că lumea este încă periculos de departe de realizarea aspirațiilor Acordului de la Paris; întrucât buclele de feedback natural ar putea exacerba și mai mult încălzirea globală; întrucât valurile de căldură, secetele și inundațiile mai frecvente depășesc deja pragurile de toleranță ale plantelor și animalelor, provocând mortalitatea în masă, de exemplu a arborilor și a coralilor; întrucât aceste fenomene meteorologice extreme se produc simultan, cauzând efecte în cascadă care sunt din ce în ce mai dificil de gestionat (12); întrucât multe planuri naționale privind clima amână acțiunile până după 2030 și multe părți la CCONUSC nu au întreprins încă suficiente acțiuni pentru a fi măcar pe cale spre a-și îndeplini CSN;

E.

întrucât, potrivit celei de-a 6-a evaluări a IPCC, limitarea încălzirii la aproximativ 1,5 oC fără nicio depășire ar presupune ca valoarea maximă a emisiilor de GES la nivel mondial să fie atinsă, cel târziu, înainte de 2025, să fie redusă cu 43 % comparativ cu nivelurile din 2019 până în 2030 și, în același timp, emisiile de metan ar trebui și ele reduse cu aproximativ o treime; întrucât, chiar și în scenariul optimist de limitare a temperaturii globale medii la 1,5 oC, ar exista efecte negative ireversibile asupra sistemelor umane și a ecosistemelor și ar depăși și reduce semnificativ capacitățile lor de adaptare, provocând astfel pierderi și daune; întrucât, potrivit Organizației Meteorologice Mondiale, în prezent există un risc de aproape 50 % de depășire temporară a pragului de 1,5 oC în perioada 2022-2026; întrucât, potrivit AIE, redresarea economică mondială în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19 nu a constituit redresarea sustenabilă dorită; întrucât creșterea emisiilor globale de CO2 cu peste 2 miliarde de tone în 2021 a fost cea mai mare creștere de la un an la altul din istorie, în termeni absoluți, depășind cu mult declinul emisiilor din anul precedent cauzat de pandemie, în urma reducerii activităților economice; întrucât peste 40 % din creșterea totală a emisiilor de CO2 la nivel mondial în 2021 au fost cauzate de cărbune;

F.

întrucât majoritatea emisiilor generate de îngrășămintele minerale pe bază de azot se produc după ce acestea din urmă sunt aplicate pe sol și intră în atmosferă ca protoxid de azot (N2O) – un gaz cu efect de seră persistent cu un potențial de încălzire globală de 265 de ori mai mare decât CO2 – și întrucât producția de îngrășăminte minerale pe bază de azot a reprezentat 35,2 % din totalul emisiilor asociate îngrășămintelor minerale pe bază de azot, în timp ce emisiile de câmp au reprezentat 62,4 %, iar transporturile au reprezentat restul de 2,4 %; întrucât cei mai mari patru poluatori (China, India, SUA și UE) au reprezentat împreună 63 % din totalul emisiilor generate;

G.

întrucât, conform raportului AIE privind perspectivele tehnologice în domeniul energiei, pentru a obține zero emisii nete este nevoie de accelerarea majoră a dezvoltării și a implementării tehnologiilor curate („cleantech”); întrucât jumătate din decarbonizarea necesară pentru a obține zero emisii nete până în 2050 va proveni din tehnologii aflate în prezent în dezvoltare în laborator sau în faza de demonstrare;

H.

întrucât criza energetică a adus în centrul atenției problema securității energetice și necesitatea reducerii cererii de energie și a unui sistem energetic diversificat, creând o cerere mai mare de soluții energetice din surse regenerabile și de eficiență energetică, existente deja și care vor fi disponibile în curând; întrucât invadarea militară ilegală a Ucrainei de către Rusia și efectele ulterioare au sporit și mai mult urgența necesității de a transforma rapid sistemul energetic mondial; întrucât dependența excesivă de combustibilii fosili și instabilitatea de pe piețele mondiale ale energiei subliniază necesitatea de a acorda prioritate investițiilor, atât în Europa, cât și la nivel mondial, în eficiența și suficiența energetică, decarbonizarea, stocarea pe termen lung a energiei, implementarea de tehnologii curate inovatoare, energia din surse regenerabile, soluțiile de rețele inteligente și tehnologiile sustenabile cu emisii zero, precum și de a dezvolta un model socioeconomic compatibil cu un mediu sănătos pentru generațiile viitoare și în limitele planetei; întrucât ar trebui sprijinite cercetarea în sprijinul inovării și dezvoltarea unor noi tehnologii verzi, deoarece acestea pot juca un rol în atenuarea schimbărilor climatice, precum și în creșterea economică durabilă și competitivitatea UE;

I.

întrucât IPCC a îndemnat lumea să mențină încălzirea globală sub 1,5 oC, dar, în 2020, încălzirea era deja cu aproximativ 1,2 oC peste nivelurile preindustriale; întrucât, potrivit IPCC, influența omului a condus fără echivoc la încălzirea atmosferei, a oceanelor și a solului și efectele schimbărilor climatice antropogene se resimt în creșterea frecvenței fenomenelor meteorologice extreme, care includ valurile de căldură, secetele, inundațiile, furtunile din timpul iernii, uraganele și incendiile de pădure; întrucât, în perioada 2000-2019, numai inundațiile, secetele și furtunile au afectat aproape 4 miliarde de persoane la nivel mondial, costând peste 300 000 de vieți; întrucât producerea acestor fenomene extreme reprezintă o schimbare drastică față de perioada 1980-1999, frecvența inundațiilor crescând cu 134 %, a furtunilor cu 40 % și a secetelor cu 29 % (13);

J.

întrucât s-a dovedit științific că există o interdependență între crizele de sănătate și cele de mediu și climă; întrucât fenomenele meteorologice extreme, pierderea biodiversității, degradarea terenurilor și penuria de apă duc la strămutarea persoanelor, având totodată un impact puternic asupra sănătății lor; întrucât, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, schimbările climatice constituie cea mai mare amenințare la adresa sănătății cu care se confruntă umanitatea și vor provoca aproximativ 250 000 de decese suplimentare pe an în perioada 2030-2050 (14), întrucât aproximativ 7 milioane de decese premature la nivel mondial sunt provocate de poluarea aerului, iar costurile aferente daunelor directe asupra sănătății, inclusiv asupra sănătății mintale, sunt estimate să crească la 2-4 miliarde USD pe an până în 2030;

K.

întrucât Raportul UNDRR de evaluare globală (GAR 2022) arată că, în ultimele două decenii, între 350 și 500 de dezastre la scară medie și mare au avut loc în fiecare an, preconizându-se că numărul lor va atinge 560 pe an – sau 1,5 dezastre pe zi – până în 2030;

L.

întrucât schimbările climatice constituie unul dintre principalii factori de degradare a mediului, având un impact negativ asupra securității alimentare și a apei, asupra accesului la resursele naturale și afectând sănătatea umană; întrucât deficitul de apă, inundațiile și seceta reprezintă riscuri esențiale în Europa, iar deficitul de apă afectează mai multe sectoare din întreaga UE prin efecte de cascadă și de propagare; întrucât utilizarea mai eficientă a apei este o opțiune-cheie de adaptare; întrucât ar trebui implementate soluții digitale pentru a asigura o societate rezilientă și verde, în Europa și în afara acesteia; întrucât toți factorii interesați și toate sectoarele ar trebui mobilizate pentru a realiza o societate care utilizează apa în mod inteligent, abordând simultan adaptarea la efectele schimbărilor climatice, securitatea alimentară și a apei, protecția biodiversității și o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă; întrucât UE și statele membre ar trebui, de asemenea, să dezvolte această abordare prin politica europeană de vecinătate, prin acțiunile externe ale Uniunii și în agendele ONU;

M.

întrucât se estimează că riscurile legate de climă la adresa sănătății, a mijloacelor de subzistență, a securității alimentare, a aprovizionării cu apă și a creșterii economice vor fi mult mai ridicate din cauza încălzirii globale de 2 oC; întrucât se preconizează că limitarea încălzirii globale la 1,5o C, comparativ cu 2o C, va reduce impactul asupra ecosistemelor terestre, de apă dulce și de coastă, și va conserva o parte mai mare a serviciilor pe care acestea le oferă oamenilor; întrucât, prin urmare, este imperativ să se continue eforturile vizând limitarea creșterii temperaturii la 1,5o C peste nivelurile preindustriale;

N.

întrucât preambulul Acordului de la Paris recunoaște „importanța asigurării integrității tuturor ecosistemelor, inclusiv a oceanelor”, iar întrucât articolul 4 alineatul (1) litera (d) din CCONUSC subliniază că părțile la acesta trebuie să promoveze gestionarea sustenabilă, conservarea și consolidarea absorbanților și rezervoarelor tuturor GES, incluzând biomasa, pădurile și oceanele, precum și alte ecosisteme terestre, de coastă sau marine; întrucât raportul IPBES de evaluare mondială a biodiversității și a serviciilor ecosistemelor subliniază că exploatarea sustenabilă a naturii va fi vitală pentru adaptarea la interferențele antropice periculoase în sistemul climatic și pentru atenuarea lor;

O.

întrucât conservarea oceanelor este esențială pentru rolul lor în sistemul climatic, cum ar fi absorbția și redistribuirea dioxidului de carbon CO2 natural și antropic și a căldurii, precum și sprijinul pentru ecosisteme; întrucât Raportul special al IPCC din 2019 privind oceanele și criosfera într-un context climatic în schimbare demonstrează că, din 1970, oceanele s-au încălzit progresiv și au absorbit peste 90 % din excesul de căldură din sistemul climatic; întrucât încălzirea oceanelor afectează ecosistemele de coastă, conducând la intensificarea valurilor de căldură marine, acidificare, pierdere de oxigen, intruziune salină și creșterea nivelului mării;

P.

întrucât Pactul climatic de la Glasgow recunoaște rolul important al părților interesate care nu sunt parte la pact, inclusiv al societății civile, al popoarelor indigene, al comunităților locale, al tinerilor, al copiilor, al autorităților locale și regionale și al altor părți interesate în contribuția la progresele în direcția realizării obiectivelor Acordului de la Paris și subliniază nevoia urgentă de acțiune pe mai multe niveluri și de cooperare;

Q.

întrucât schimbările climatice amenință direct sau indirect exercitarea deplină a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor la viață, apă și salubritate, alimente, sănătate și locuință; întrucât capacitatea populației de a se adapta la schimbările climatice este strâns legată de accesul său la drepturile de bază ale omului și de sănătatea ecosistemelor de care depinde pentru subzistență și bunăstare; întrucât, potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație, peste 200 milioane de persoane ar putea fi obligate să migreze din cauza impactului schimbărilor climatice; întrucât amploarea migrației climatice interne va fi cea mai mare în regiunile cele mai sărace și mai vulnerabile în fața schimbărilor climatice; întrucât acțiunile mondiale pentru reducerea emisiilor de GES ar putea încetini dramatic creșterea numărului de migranți climatici interni cu până la 80 % până în 2050 (15);

R.

întrucât ultimii șapte ani (2015-2021) au fost anii cu cele mai ridicate temperaturi înregistrate; întrucât nivelul mării a atins un nou record în 2021; întrucât, la nivel mondial, nivelul mării a crescut cu 4,5 mm pe an în medie, în perioada 2013-2021, iar în câteva regiuni, nivelul mării crește „substanțial mai rapid” decât media la nivel mondial, conform OMM; întrucât în 2021 au fost înregistrate precipitații pentru prima dată în cel mai înalt punct de pe stratul polar de gheață din Groenlanda;

S.

întrucât persoanele care se încadrează în 1 % cele mai bogate persoane de la nivel global vor genera, în 2030, emisii de consum pe cap de locuitor care sunt în continuare de 30 de ori mai mari decât nivelul global pe cap de locuitor, în timp ce amprentele jumătății celei mai sărace a populației lumii vor rămâne de câteva ori sub nivelul respectiv (16);

T.

întrucât majoritatea țărilor în curs de dezvoltare contribuie în mod minim la emisiile de GES din atmosferă care cauzează schimbări climatice; întrucât impactul schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare a crescut; întrucât resursele pe care le pot mobiliza pentru acțiuni de adaptare menite să abordeze efectele negative ale schimbărilor climatice și să asigure reziliența la schimbările climatice și dezvoltarea durabilă sunt în mod clar insuficiente;

U.

întrucât Primul raport al CCONUSC privind stabilirea nevoilor părților care sunt țări în curs de dezvoltare prevede că nevoile în materie de costuri ale țărilor în curs de dezvoltare pentru implementarea CSN sunt cuprinse între 5,8 mii de miliarde USD și 5,9 mii de miliarde USD, din care un cuantum de 502 miliarde USD este identificat ca reprezentând nevoi ce necesită surse de finanțare internaționale;

V.

întrucât, în 2020, Global Witness a înregistrat asasinarea a 227 de apărători ai terenurilor și ai mediului, dintre care 71 % depuneau eforturi pentru apărarea pădurilor la nivel mondial împotriva defrișării și dezvoltării industriale, în timp ce alții au murit pentru eforturile lor de protejare a râurilor, a zonelor costiere și a oceanelor; întrucât, în 2020, violența împotriva apărătorilor terenurilor și ai mediului s-a concentrat într-o proporție covârșitoare în țările din sudul global și mai puțin de 1 % din toate atacurile letale înregistrate au fost consemnate în nordul global; întrucât, în perioada 2015-2019, peste o treime din toate atacurile fatale au vizat popoarele indigene, deși comunitățile indigene reprezintă doar 5 % din populația lumii (17),

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

63.

64.

65.

66.

67.

68.

69.

70.

71.

72.

73.

74.

75.

76.

77.

78.

79.

80.

81.

82.

83.

84.

85.

86.

87.

88.

89.

90.

91.

92.

93.

94.

95.

96.

97.

98.

99.

100.

101.

102.

103.

—

având în vedere articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special preambulul, articolul 3 și Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

—

având în vedere preambulul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere rezoluția sa din 1 martie 2022 referitoare la agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei (1),

—

având în vedere recomandarea sa din 8 iunie 2022 adresată Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind politica externă, de securitate și apărare a UE după războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei (2),

—

având în vedere declarațiile privind Ucraina ale liderilor Parlamentului din 16 și 24 februarie 2022,

—

având în vedere rezoluția sa din 17 septembrie 2020 referitoare la redresarea culturală a Europei (3),

—

având în vedere rezoluția sa din 20 octombrie 2021 privind situația artiștilor și redresarea culturală în UE (4),

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 18 mai 2021 privind redresarea, reziliența și durabilitatea sectoarelor culturale și creative,

—

având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la solidaritatea culturală cu Ucraina și un mecanism comun de reacție în situații de urgență pentru redresarea culturală în Europa (O-000030/2022 – B9-0026/2022),

—

având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru cultură și educație,

A.

întrucât războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei este o încercare de a eradica identitatea și cultura unei națiuni suverane, inclusiv prin acte strategice și specifice de distrugere a siturilor (5) care aparțin patrimoniului cultural, constituind o crimă de război în temeiul Convenției de la Haga (6) din 1954, la care ambele țări sunt semnatare;

B.

întrucât atacul împotriva Ucrainei este și un atac împotriva identității noastre europene comune, a valorilor noastre și a modului nostru de viață, caracterizat de societăți deschise bazate pe democrație, respectarea drepturilor omului, demnitate, statul de drept și diversitatea culturală; întrucât milioane de oameni din întreaga lume suportă consecințele extrem de dăunătoare ale atacului, printre care se numără pierderi de vieți omenești, penuria de alimente, reducerea aprovizionării cu energie la nivel mondial și creșterea inflației și a fluxurilor de migrație; întrucât Rusia utilizează aceste consecințe preconizate ca amenințări politice și strategice;

C.

întrucât invadarea Ucrainei de către Rusia pune în pericol și artiștii și lucrătorii din domeniul cultural, jurnaliștii și cadrele universitare, creând un climat de teamă și de neîncredere în detrimentul libertății artelor, al știrilor de calitate, al independenței mass-mediei și al accesului la informații, al libertății academice și al libertății de exprimare în sens larg;

D.

întrucât distrugerea ilicită a patrimoniului cultural, jefuirea și contrabanda cu bunuri și artefacte culturale reprezintă o amenințare majoră la adresa identității tuturor ucrainenilor și minorităților din țară și vor îngreuna reconcilierea națională post-conflict;

E.

întrucât efectele ample ale pandemiei de COVID-19 s-au resimțit considerabil în toate aspectele vieții și mediului nostru de viață, în special în întregul ecosistem cultural, care era afectat deja de structuri organizaționale și financiare fragile și, adesea, de condiții de muncă precare, precum și de amenințări la adresa libertății de exprimare artistică; întrucât sectoarele și industriile culturale și creative (SICC) nu și-au revenit încă pe deplin în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19;

F.

întrucât aceste crize majore, deși au pus în pericol autonomia strategică a Uniunii, au scos însă la iveală și marele său potențial de a crește sentimentul de apartenență la Europa, de a găsi răspunsuri comune la nevoile urgente și de a consolida sprijinul care stă la baza integrării europene;

G.

întrucât cultura rămâne un vector important al înțelegerii reciproce și al menținerii păcii în rândul populațiilor,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special cea din 19 decembrie 2019 referitoare la încălcarea drepturilor omului, inclusiv a libertății religioase în Burkina Faso (1), cea din 16 septembrie 2020 referitoare la cooperarea UE-Africa în domeniul securității în regiunea Sahel, Africa de Vest și Cornul Africii (2) și cea din 17 februarie 2022 referitoare la criza politică din Burkina Faso (3),

—

având în vedere declarația comisarei pentru parteneriate internaționale, Jutta Urpilainen, în numele Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, făcută la 4 octombrie 2022 în Parlamentul European la Strasbourg, și dezbaterea care a urmat,

—

având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 1 și 5 octombrie 2022 privind lovitura de stat din Burkina Faso și situația din țară,

—

având în vedere declarațiile Comunității Economice a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS) din 30 septembrie, 1 octombrie și 2 octombrie 2022 privind situația din Burkina Faso și misiunea ECOWAS în Burkina Faso din 4 octombrie 2022,

—

având în vedere declarația din 30 septembrie 2022 a președintelui Comisiei Uniunii Africane prin care condamnă a doua preluare a puterii prin forță în Burkina Faso,

—

având în vedere declarația din 1 octombrie 2022 a purtătorului de cuvânt al Secretarului General al ONU privind situația din Burkina Faso,

—

având în vedere declarația din 7 octombrie 2022 a Consiliului de Securitate al ONU privind situația din Burkina Faso,

—

având în vedere protocolul ECOWAS privind democrația și buna guvernanță,

—

având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 9 martie 2020 intitulată „Către o strategie cuprinzătoare cu Africa” (JOIN(2020)0004),

—

având în vedere rezoluția Adunării Parlamentare Paritare a Grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) și a UE din 11 martie 2021 referitoare la democrație și respectarea constituțiilor în UE și în țările ACP,

—

având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), în special ODD16 de promovare a unor societăți juste, pașnice și incluzive pentru o dezvoltare durabilă,

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale,

—

având în vedere Carta africană a drepturilor omului și ale popoarelor,

—

având în vedere Constituția Republicii Burkina Faso,

—

având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, de pe o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (4) (Acordul de la Cotonou),

—

având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța,

—

având în vedere Convenția Uniunii Africane pentru protecția și asistența persoanelor strămutate în interiorul țării în Africa,

—

având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor din 1979,

—

având în vedere Convenția ONU privind statutul refugiaților din 1951 și protocolul la aceasta din 1967,

—

având în vedere articolul 132 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, la 30 septembrie 2022, membri ai armatei din Burkina Faso, conduse de căpitanul Ibrahim Traoré, au dat o lovitură de stat, înlăturându-l pe președintele aflat la putere, locotenentul-colonel Paul-Henri Sandaogo Damiba; întrucât fostul președinte Damiba a preluat puterea prin lovitura de stat din 24 ianuarie 2022, înlăturându-l și el pe președintele Marc Roch Kaboré, care fusese ales democratic în noiembrie 2020; întrucât, asemenea fostului președinte Damiba de dinaintea lui, actualul președinte Ibrahim Traoré a justificat lovitura de stat invocând incapacitatea autorităților de a împiedica deteriorarea situației de securitate;

B.

întrucât, după lovitura de stat din ianuarie 2022, sub medierea ECOWAS, armata a convenit asupra unei perioade de tranziție până în iulie 2024, când urmează să aibă loc alegeri democratice; întrucât UE a sprijinit ferm ECOWAS în acțiunile sale de mediere și a depus eforturi considerabile pentru a stimula cooperarea, inclusiv în domeniul apărării și securității; întrucât ECOWAS a condamnat lovitura de stat din septembrie 2022 din Burkina Faso și o consideră inadecvată având în vedere progresele înregistrate în demersul de a asigura o revenire organizată la ordinea constituțională până la 1 iulie 2024; întrucât lovitura de stat din septembrie 2022 a fost denunțată și de Uniunea Africană, UE și ONU;

C.

întrucât, potrivit unei campanii de dezinformare, fostul președinte Damiba s-a adăpostit sub protecție franceză, ceea ce autoritățile franceze au negat imediat și cu fermitate, precum chiar și fostul președinte Damiba și actualul președinte Ibrahim Traoré; întrucât, în perioada care a urmat loviturii de stat, au avut loc demonstrații împotriva Franței și în favoarea intensificării cooperării militare cu Rusia; întrucât au fost vandalizate atât ambasada și consulatul Franței din Ouagadougou, cât și birourile Institutului francez din Ouagadougou și Bobo Dioulasso; întrucât în țară s-au înregistrat și alte atacuri împotriva instituțiilor și simbolurilor europene;

D.

întrucât, la 2 octombrie 2022, fostul președinte Damiba și-a prezentat demisia din funcția de președinte în urma medierii cu căpeteniile triburilor tradiționale; întrucât acesta a pus șapte condiții pentru a demisiona, printre care respectarea acordului cu ECOWAS pe o perioadă de tranziție de 24 de luni; întrucât actualul președinte Ibrahim Traoré a acceptat toate aceste condiții;

E.

întrucât, la 4 octombrie 2022, ECOWAS a desfășurat o misiune de informare privind lovitura de stat din septembrie 2022 și a purtat discuții cu noua conducere; întrucât, după o întâlnire cu delegația ECOWAS, președintele Traoré și-a afirmat intenția de a respecta calendarul pentru tranziție convenit între predecesorul său și ECOWAS; întrucât președintele Traoré s-a angajat să respecte și angajamentele internaționale ale Burkinei Faso, în special în ceea ce privește protecția drepturilor omului;

F.

întrucât, la 15 octombrie 2022, căpitanul Ibrahim Traoré a fost numit în unanimitate președinte de către „reuniunile naționale” și a fost adoptată carta de tranziție;

G.

întrucât constituția, suspendată inițial după 30 septembrie 2022, a fost restabilită prin Actul fundamental, adoptat la 5 octombrie 2022 de Mișcarea Patriotică pentru Salvgardare și Restaurare (MPSR), care garantează respectarea acordurilor internaționale la care Burkina Faso este parte și continuitatea statului până la viitoarea adoptare a cartei de tranziție;

H.

întrucât, la 7 octombrie 2022, președintele Traoré s-a întâlnit cu întregul corp diplomatic din Ouagadougou pentru a-și reafirma disponibilitatea de a coopera cu toți partenerii Burkinei Faso; întrucât președintele Traoré a făcut declarații potrivit cărora Burkina Faso consideră că UE este doar „unul dintre numeroșii” parteneri;

I.

întrucât Yevgeny Prigozhin, șeful Grupului Wagner, o companie militară privată rusă, a salutat lovitura de stat din septembrie; întrucât Grupul Wagner continuă să își extindă activitățile în regiunea Sahel și în Africa de Vest și se știe că a comis numeroase crime de război în regiune;

J.

întrucât, din 2015, Burkina Faso a fost cuprinsă de un val tot mai puternic de violență cauzat de luptători din grupuri precum Grupul pentru sprijinirea islamului și a musulmanilor (JNIM), care are legături cu al-Qaida, și Statul Islamic din regiunea Sahara (ISGS), în urma căruia au fost ucise mii de persoane; întrucât, la 26 septembrie 2022, au fost ucise 37 de persoane într-un atac asupra unui convoi de aprovizionare lângă Gaskindé; întrucât un grup afiliat al-Qaida a revendicat atacul, care este considerat unul dintre factorii declanșatori ai recentei lovituri de stat și în urma căruia au dispărut 70 de șoferi de camion, potrivit sindicatelor lor; întrucât aproximativ 40 % din teritoriul Burkinei Faso este expus în prezent actelor de violență comise de grupările rebele armate și unei lipse de hrană, apă, electricitate și asistență medicală de bază ca urmare a blocadei impuse de astfel de grupuri; întrucât operațiunea Barkhane din regiunea Sahel a fost contestată de părți ale populației și de unii lideri politici;

K.

întrucât 1,9 milioane de persoane au fost strămutate ca urmare a înrăutățirii situației de securitate din țară, peste jumătate dintre acestea fiind copii; întrucât în rândul persoanelor strămutate în interiorul țării, amenințările la adresa femeilor și a tinerilor sunt deosebit de grave, incluzând exploatarea sexuală și prin muncă, violența de gen, recrutarea forțată și traficul de persoane; întrucât prezența persoanelor strămutate în interiorul țării și a refugiaților poate genera conflicte cu populația locală din cauza resurselor naturale limitate dacă nu se iau măsuri adecvate pentru a asigura locuințe, locuri de muncă și alimente;

L.

întrucât instruirea personalului din Burkina Faso s-a desfășurat în contextul misiunii UE de instruire în Mali și al misiunii UE de consolidare a capacităților în Sahel, dar a fost suspendată după lovitura de stat din septembrie 2022 și nu și-a atins obiectivul principal;

M.

întrucât, în octombrie 2022, numărul de persoane din Burkina Faso care au nevoie de ajutor umanitar este de 4,9 milioane, dintre care 3,4 milioane se confruntă cu o insecuritate alimentară gravă;

N.

întrucât au crescut nemulțumirea și criticile față de incapacitatea guvernelor anterioare de a face față enormelor provocări sociale, economice și de securitate din Burkina Faso cauzate de înmulțirea atacurilor teroriste;

O.

întrucât peste 1 miliard EUR a fost alocat Burkinei Faso pentru perioada 2014-2020 prin toate instrumentele de finanțare ale UE; întrucât se prevede că, în cadrul Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI), sprijinul UE se va ridica la 384 de milioane EUR pentru perioada 2021-2024;

P.

întrucât ceea ce se întâmplă în regiunea Sahel are importanță și consecințe atât pentru restul Africii, cât și pentru Europa; întrucât Burkina Faso are o importanță regională esențială, deoarece este situată strategic ca o punte între Sahel și statele de coastă din Africa de Vest,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

—

având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C9-0301/2022),

—

având în vedere articolul 129 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A9-0239/2022),

A.

întrucât prin scrisoarea din 24 august 2022 Consiliul a consultat Parlamentul cu privire la propunerea de numire a Laimei Liucija Andrikienė în funcția de membră a Curții de Conturi;

B.

întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările Laimei Liucija Andrikienė, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene; întrucât, în cadrul acestei evaluări, comisia a primit din partea Laimei Liucija Andrikienė un curriculum vitae, precum și răspunsurile la întrebările scrise care i-au fost adresate;

C.

întrucât comisia a organizat apoi la 6 octombrie 2022 o audiere a Laimei Liucija Andrikienė care, cu acest prilej, a făcut o declarație introductivă și apoi a răspuns la întrebările adresate de membrii comisiei,

1.

2.

—

având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (09279/1/2022 – C9-0282/2022),

—

având în vedere poziția sa în primă lectură (1) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0798),

—

având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere articolul 67 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0237/2022),

1.

2.

3.

4.

5.

—

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2022)0241),

—

având în vedere articolul 148 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C9-0199/2022),

—

având în vedere articolul 82 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A9-0243/2022),

1.

2.

3.

4.

5.

6.