—

având în vedere comunicarea Comisiei din 12 mai 2021 intitulată „Orientări strategice pentru o acvacultură mai sustenabilă și mai competitivă în UE pentru perioada 2021-2030” (COM(2021)0236),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 25 martie 2021 privind un plan de acțiune pentru dezvoltarea producției ecologice (COM(2021)0141),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „O Strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic” (COM(2020)0381) și rezoluția Parlamentului din 20 octombrie 2021 (1) referitoare la această strategie,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 – Readucerea naturii în viețile noastre” (COM(2020)0380) și rezoluția Parlamentului din 9 iunie 2021 (2) referitoare la această strategie,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul ecologic european (COM(2019)0640) și rezoluția Parlamentului din 15 ianuarie 2020 referitoare la acesta (3),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (4),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1139 al Parlamentului European și al Consiliului din 7 iulie 2021 de instituire a Fondului afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de modificare a Regulamentului (UE) 2017/1004 (5),

—

având în vedere Directiva 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim (6),

—

având în vedere Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva privind păsările) (7),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 privind protecția animalelor în momentul uciderii (8),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe (9),

—

având în vedere Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă (10),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 22 septembrie 2021 privind orientările strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE,

—

având în vedere proiectul de aviz al Comitetului Regiunilor din 1-3 decembrie 2021 privind economia albastră și acvacultura sustenabile,

—

având în vedere Avizul Comitetului Regiunilor din 17 decembrie 2015 privind „Viitorul acvaculturii europene”,

—

având în vedere Strategia pentru 2030 pentru pescuit și acvacultură sustenabile în Marea Mediterană și Marea Neagră a Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană din cadrul Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO),

—

având în vedere evaluarea intermediară a metodei deschise de coordonare în domeniul acvaculturii UE (11),

—

având în vedere Eurobarometrul special nr. 515 din 2021 privind obiceiurile consumatorilor din UE în ceea ce privește produsele pescărești și de acvacultură,

—

având în vedere studiul comandat de Comisa pentru pescuit (PECH) privind impactul pandemiei de COVID-19 asupra pescuitului și acvaculturii din UE, publicat la 7 iulie 2021,

—

având în vedere rezoluția sa din 12 iunie 2018 intitulată „Către un sector sustenabil și competitiv al acvaculturii europene: situația actuală și provocări viitoare” (12),

—

având în vedere rezoluția sa din 4 decembrie 2008 referitoare la elaborarea unui plan european de gestionare a efectivelor de cormorani pentru minimizarea impactului tot mai mare al acestora asupra efectivelor piscicole, pescuitului și acvaculturii (13),

—

având în vedere articolele 3, 4, 38 și 43 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—

având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A9-0215/2022),

A.

întrucât în politica comună în domeniul pescuitului se afirmă că acvacultura ar trebui să contribuie la menținerea potențialului de producție de alimente pe o bază sustenabilă în întreaga Uniune, astfel încât să se garanteze pe termen lung securitatea alimentară, inclusiv aprovizionarea cu alimente, precum și creșterea economică și ocuparea forței de muncă în rândul cetățenilor Uniunii și să se contribuie la satisfacerea cererii tot mai mari de alimente de origine acvatică la nivel mondial; întrucât politica comună în domeniul pescuitului ar trebui să țină cont întru totul de sănătatea animalelor, de bunăstarea animalelor, precum și de siguranța alimentelor și a hranei pentru animale; întrucât este esențial să se reducă sarcina administrativă și să se pună în aplicare dreptul Uniunii într-un mod mai eficient, care să răspundă mai mult nevoilor părților interesate;

B.

întrucât sectorul acvaculturii joacă un rol important și valoros în UE din punct de vedere economic, social și de mediu și contribuie la îmbunătățirea calității vieții în zonele de coastă și în zonele interioare ale Uniunii, precum și în regiunile ultraperiferice;

C.

întrucât securitatea alimentară și mijloacele de subzistență oferite de pescuit și de acvacultură sunt de o importanță capitală în multe regiuni costiere, fluviale, insulare, interioare și lagunare;

D.

întrucât Pactul verde european, strategia în domeniul biodiversității și strategia „De la fermă la consumator” urmăresc atingerea neutralității climatice în Europa până în 2050 și asigurarea unor sisteme alimentare echitabile, sănătoase și ecologice în întreaga Uniune; întrucât acvacultura poate oferi alimente sănătoase cu o amprentă climatică și de mediu mai mică decât cea a agriculturii terestre non-acvatice;

E.

întrucât în Declarația FAO pentru pescuit și acvacultură sustenabile se recunoaște că acvacultura este industria alimentară mondială care a crescut cel mai rapid în ultimele cinci decenii și că aceasta a dus la dublarea consumului mondial de pește pe cap de locuitor din 1960 încoace și a furnizat tot mai mult alimente și mijloace de subzistență unei populații în creștere;

F.

întrucât orientările strategice ale UE pentru o acvacultură mai sustenabilă și mai competitivă în UE, Declarația de la Shanghai a FAO din septembrie 2021 privind acvacultura pentru alimentație și dezvoltarea durabilă și Codul sanitar pentru animale acvatice al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor din 2021 stabilesc obiective de bunăstare a animalelor în acvacultură pentru a sprijini producătorii și consumatorii;

G.

întrucât, conform celor mai recente cifre (2018), producția Uniunii în domeniul acvaculturii reprezintă doar 1,15 % din producția mondială (14);

H.

întrucât înființarea sau extinderea unei ferme de acvacultură în UE presupune obținerea a diferite permise și autorizații și reprezintă o procedură care este, în general, lentă, complexă și, uneori, lipsită de securitate juridică și de previzibilitate economică; întrucât această situație împiedică dezvoltarea sectorului, descurajează investițiile comerciale și generează costuri excesive pentru acest sector, pe lângă faptul că favorizează importurile din țări terțe;

I.

întrucât în raportul FAO din 2020 privind situația pescuitului și acvaculturii la nivel mondial se menționează că, la nivel global, proporția femeilor în cadrul forței de muncă totale în domeniul acvaculturii (19 %) este mai mare decât în sectorul pescuitului (12 %) și că, în general, femeile joacă un rol esențial în întreg lanțul valoric al pescuitului și acvaculturii și muncesc atât în domeniul comercial general, cât și în cel artizanal; întrucât, în total, sectorul acvaculturii angajează în mod direct peste 74 000 de persoane în UE, în peste 12 000 de întreprinderi (15);

J.

întrucât unul din patru produse pescărești consumate în Europa provine din acvacultură; întrucât, între 2018 și 2019, consumul aparent de produse de crescătorie pe cap de locuitor a crescut cu 2 %; întrucât, având în vedere că, în 2019, autonomia UE în ceea ce privește peștele și fructele de mare a fost de 41,2 %, doar 10 % din consumul de fructe de mare din UE provine din acvacultura UE, care reprezintă mai puțin de 2 % din producția mondială;

K.

întrucât aproape 70 % din producția de acvacultură din UE este concentrată în patru state membre (Spania, Franța, Italia și Grecia), midiile, păstrăvii, doradele, stridiile, bibanii de mare, crapii și scoicile constituind marea majoritate a producției; întrucât există încă un mare potențial de creștere și diversificare în ceea ce privește țările producătoare și speciile cultivate;

L.

întrucât, deși în 2021 aproape două treimi dintre europeni au consumat produse pescărești sau de acvacultură acasă cel puțin o dată pe lună, aceasta reprezintă o tendință de scădere în comparație cu cifrele din 2018; întrucât, în 2021, opiniile consumatorilor privind produsele de origine sălbatică sau de crescătorie au fost împărțite, aproximativ o treime dintre aceștia preferând produsele de origine sălbatică, o treime preferând produsele de crescătorie și o proporție similară neavând nicio preferință;

M.

întrucât unele estimări inițiale indică o reducere cu 17 % a volumului de vânzări și cu 18 % a veniturilor totale, cu un impact deosebit de dur asupra sectorului crustaceelor și moluștelor;

N.

întrucât producția de crustacee și moluște din Uniune constă în principal în moluște, și anume midii, stridii și scoici, și este, în general, o activitate de acvacultură tradițională, familială, cu utilizare intensivă a forței de muncă, care este pe deplin integrată în peisajul local;

O.

întrucât în Strategia pentru 2030 pentru pescuit și acvacultură sustenabile în Marea Mediterană și Marea Neagră a Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană se precizează că producția din acvacultură trebuie să satisfacă cererea, să crească sustenabil, să capitalizeze inovarea, digitalizarea și schimbul de cunoștințe și să își sporească atractivitatea pentru investiții; întrucât strategia mai precizează că monitorizarea și reducerea amprentei de mediu a sectorului, abordarea schimbărilor climatice și a poluării, precum și asigurarea sănătății și a bunăstării animalelor sunt esențiale pentru realizarea sustenabilității;

P.

întrucât în raportul economic din 2020 al Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit privind sectorul acvaculturii din UE se menționează că aproape 80 % din totalul întreprinderilor de acvacultură din UE sunt microîntreprinderi cu mai puțin de 10 angajați;

Q.

întrucât evaluarea intermediară a metodei deschise de coordonare a concluzionat că statele membre trebuie să depună eforturi suplimentare pentru a asigura creșterea sectorului acvaculturii din UE, mărind reziliența și competitivitatea acestuia și, în special, asigurând accesul la spațiu și apă, precum și un cadru de reglementare și administrativ transparent și eficient;

R.

întrucât, în pofida potențialului sectorului, dezvoltarea acvaculturii în regiunile ultraperiferice este în continuare cu mult în urmă;

S.

întrucât, în raportul privind făina de pește și uleiul de pește al Observatorului Pieței Europene pentru produse provenite din pescuit și acvacultură, din septembrie 2021, se menționează că majoritatea făinii de pește folosită ca hrană în acvacultură este consumată în Asia, iar în 2019, 34 % din făina de pește a fost consumată în China, 35 % în alte țări asiatice și 9 % din făina de pește a fost utilizată în Europa; întrucât 20 de milioane de tone de pește sălbatic sunt capturate anual ca hrană de consum non-uman; întrucât există o concurență din ce în ce mai mare între producătorii din domeniul acvaculturii și crescătorii de animale pentru făina de pește de pe piețele mondiale de hrană pentru animale; întrucât prețurile mai ridicate ale furajelor sporesc necesitatea de a dezvolta în continuare produse furajere alternative, precum și eficiența furajelor pentru a asigura rentabilitatea produselor de acvacultură care au o valoare ridicată;

T.

întrucât documentul tehnic al FAO din 19 februarie 2019 privind pescuitul și acvacultura intitulat „A third assessment of global marine fisheries discards” (A treia evaluare a capturilor globale marine aruncate înapoi în mare) arată că totalul capturilor aruncate înapoi în mare ajunge la 9,1 milioane de tone, adică 10,8 % din captura medie anuală între anii 2010 și 2014;

U.

întrucât raportul din mai 2017 al Observatorului Pieței Europene pentru produse provenite din pescuit și din acvacultură privind acvacultura ecologică din UE indică faptul că producția din acvacultură crește semnificativ în unele state membre, în timp ce, în altele, această metodă de producție se află încă în primul său stadiu de dezvoltare;

V.

întrucât acvacultura este deosebit de sensibilă la fenomenele meteorologice extreme din albia râurilor și din zonele de coastă, care se produc din ce în ce mai des din cauza încălzirii globale, inclusiv secete, inundații, furtuni și valuri, care produc pagube enorme infrastructurilor de acvacultură și speciilor crescute;

W.

întrucât Directiva 2014/89/UE privind amenajarea spațiului maritim impune tuturor statelor membre de coastă să prezinte Comisiei planuri naționale de amenajare „cât mai curând posibil, cel mai târziu până în 31 martie 2021”;

X.

întrucât regiunile ultraperiferice sunt deosebit de expuse la clime instabile și la fenomene meteorologice grave, care pot pune în pericol potențialul sectorului în aceste regiuni;

Y.

întrucât populația de cormorani a înregistrat o creștere masivă; întrucât această creștere cauzează daune grave multor sectoare marine, inclusiv acvaculturii;

Z.

întrucât, în rezoluția sa referitoare la elaborarea unui plan european de gestionare a efectivelor de cormorani pentru minimizarea impactului tot mai mare al acestora asupra efectivelor piscicole, pescuitului și acvaculturii, adoptată cu 13 ani în urmă, Parlamentul a propus mai multe acțiuni posibile pentru a rezolva problemele pe care cormoranii continuă să le cauzeze;

AA.

întrucât rezoluția sa intitulată „Către un sector sustenabil și competitiv al acvaculturii europene: situația actuală și provocări viitoare” evidențiază că este important, printre multe alte acțiuni, să se reducă la minimum impactul cormoranilor asupra acvaculturii;

AB.

întrucât operatorii din domeniul acvaculturii și al pescuitului pot primi compensații financiare pentru pierderile cauzate de interacțiunea cormoranilor cu activitățile de pescuit;

AC.

întrucât creșterea prețurilor aferente energiei electrice și gazelor va afecta întregul sector al acvaculturii din Europa, cu o perspectivă și mai nefavorabilă din cauza creșterii costurilor de producție și a incertitudinii comercializării, inclusiv din cauza crizei provocate de pandemia de COVID-19;

AD.

întrucât marii producători de pește și produse din pește din zona vecină a UE intenționează să își dubleze producția în acvacultură până în 2030 față de nivelurile din 2020, ceea ce ar putea crește presiunea asupra producției UE;

AE.

întrucât nu toate statele membre acordă suficientă atenție potențialului de dezvoltare a acvaculturii sau potențialelor sale efecte socioeconomice și de mediu;

AF.

întrucât consumul anual de produse din pește pe cap de locuitor în UE variază foarte mult, de la aproximativ 6 kg până la aproximativ 60 de kg; întrucât cererea de produse de acvacultură în UE ar putea, așadar, să crească în viitorul apropiat;

AG.

întrucât multe întreprinderi se confruntă cu dificultăți în menținerea cotelor de piață, atât la nivel național, cât și în străinătate;

AH.

întrucât, conform celor mai recente date ale Eurostat și ale FAO, în 2019, aproximativ 76 % din peștele consumat în UE era pește sălbatic, iar 24 % era pește de crescătorie;

AI.

întrucât există doar 62 de produse cu indicație geografică protejată (IGP) înregistrate în clasa 1.7. — Pești, moluște și crustacee proaspete și produse derivate, dintr-un total de 1 382 de produse cu IGP; întrucât sunt în curs de desfășurare proceduri de protecție pentru alte 14 produse; întrucât registrul produselor alimentare cu specialități tradiționale garantate (STG) conține doar patru produse din această clasă; întrucât unele dintre înregistrările de succes au fost pentru produse de acvacultură;

AJ.

întrucât fondurile UE pentru pescuit [Fondul european pentru pescuit (FEP), Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură (FEAMPA)] au oferit sprijin financiar sectorului acvaculturii din UE;

AK.

întrucât peștii scăpați din fermele de acvacultură pot provoca modificări genetice în populațiile sălbatice;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

63.

64.

65.

66.

67.

68.

69.

70.

71.

72.

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 15 iulie 2020 intitulată „Plan de acțiune pentru o fiscalitate echitabilă și simplificată în sprijinul strategiei de redresare” (COM(2020)0312),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 24 septembrie 2020 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind piețele criptoactivelor (COM(2020)0593),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 septembrie 2020 referitoare la Strategia UE privind finanțele digitale (COM(2020)0591),

—

având în vedere raportul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) din 12 octombrie 2020 intitulat „Taxing Virtual Currencies: An Overview of Tax Treatments and Emerging Tax Policy Issues” (Impozitarea monedelor virtuale: O prezentare generală a tratamentelor fiscale și a aspectelor emergente în materie de politică fiscală),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 18 mai 2021 intitulată „Impozitarea întreprinderilor pentru secolul XXI” (COM(2021)0251),

—

având în vedere documentul de lucru din 2021 al Centrului Comun de Cercetare din cadrul Comisiei privind impozitarea și reformele structurale intitulat „Cryptocurrencies; an empirical view from a tax perspective” (Criptomonedele; o viziune empirică din perspectivă fiscală),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 20 iulie 2021 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri și de anumite criptoactive (COM(2021)0422),

—

având în vedere documentul de lucru al Băncii Mondiale intitulat „Crypto-Assets Activity around the World: Evolution and Macro-Financial Drivers” (Activitățile legate de criptoactive în lume: Evoluție și factori macrofinanciari), publicat la 8 martie 2022,

—

având în vedere documentul de consultare publică al OCDE, publicat în 22 martie 2022, cu titlul „Crypto-asset Reporting Framework and Amendments to the Common Reporting Standard” (Cadrul de raportare privind criptoactivele și modificările aduse standardului comun de raportare),

—

având în vedere studiul său din 15 octombrie 2018 intitulat „VAT fraud: economic impact, challenges and policy issues” (Frauda în domeniul TVA: impact economic, provocări și aspecte politice), studiul său din iulie 2018 intitulat „Cryptocurrencies and blockchain – Legal context and implications for financial crime, money laundering and tax evasion” (Criptomonedele și tehnologia blockchain – Context juridic și implicații pentru criminalitatea financiară, spălarea banilor și evaziunea fiscală) și studiul său din 15 februarie 2018 intitulat „Impact of Digitalisation on International Tax Matters” (Impactul digitalizării asupra chestiunilor fiscale internaționale),

—

având în vedere studiul său din 21 octombrie 2021 intitulat „Exploring the opportunities and challenges of new technologies for EU tax administration and policy” (Explorarea oportunităților și provocărilor noilor tehnologii pentru administrația și politica fiscală a UE),

—

având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0204/2022),

A.

întrucât utilizarea noilor tehnologii pe piața unică a UE și digitalizarea administrațiilor fiscale din întreaga Europă transformă relațiile dintre contribuabili, și anume cetățeni și întreprinderi, pe de o parte, și autoritățile fiscale naționale, pe de altă parte; întrucât UE ar putea juca un rol principal în a asigura faptul că aspectele procedurale și tehnice ale digitalizării administrațiilor fiscale sunt coordonate pentru a evita barierele în calea interoperabilității platformelor tehnice naționale;

B.

întrucât caracteristicile diferite ale diverselor tipuri de criptoactive și limitele dintre diversele tipuri de criptoactive ar putea fi relevante pentru determinarea tratamentului fiscal al acestora;

C.

întrucât dinamica pieței criptoactivelor arată că este necesar să se creeze un cadru juridic clar, stabil și transparent;

D.

întrucât autoritățile fiscale se confruntă în prezent cu numeroase provocări în ceea ce privește aplicarea efectivă a normelor fiscale și, în special, cooperarea transfrontalieră, date fiind accelerarea tranzacțiilor digitale, mobilitatea tot mai mare a contribuabililor, numărul de tranzacții transfrontaliere și internaționalizarea operațiunilor economice și a modelelor de afaceri, precum și riscurile dublei impozitări sau ale sistemelor fiscale agresive complexe;

E.

întrucât autoritățile fiscale trebuie să țină pasul cu riscurile potențiale pentru sustenabilitatea sistemelor fiscale și capacitatea lor de a pune în aplicare cadrele juridice naționale și europene în materie de impozitare;

F.

întrucât administrațiile fiscale pot utiliza noi soluții tehnologice, cum ar fi tehnologia blockchain, pentru a răspunde mai bine nevoilor contribuabililor, pentru a face schimb de informații între jurisdicții, pentru diferite tipuri de păstrare a evidențelor, precum și pentru a descuraja și/sau a combate corupția, deși astfel de tehnologii pot, de asemenea, să fie utilizate în mod abuziv și să servească drept vehicule pentru activități ilicite, cu intenția infracțională de a evita plata impozitelor; întrucât vizibilitatea sporită a tranzacțiilor blockchain, în special, ar putea facilita eforturile administrațiilor fiscale de a combate frauda fiscală;

G.

întrucât mai multe administrații fiscale din întreaga Europă iau deja măsuri importante în direcția digitalizării proceselor, deși în grade diferite, făcând respectarea obligațiilor fiscale mai ușoară, mai rapidă și mai eficace; întrucât utilizarea noilor tehnologii încă diferă semnificativ de la un stat membru la altul; întrucât administrațiile fiscale naționale, în general, necesită furnizarea mai multor stimulente și măsuri de sensibilizare pentru a realiza potențialul în domeniul transformării tehnologice și digitale; întrucât tehnologia poate contribui la facilitarea cooperării între diferite organisme guvernamentale, în special în chestiuni legate de impozitare;

H.

întrucât utilizarea tot mai frecventă a criptoactivelor obligă administrațiile fiscale să adapteze practicile fiscale actuale din cadrul pieței unice; întrucât, în cadrul pieței criptoactivelor, identificarea activităților relevante din punct de vedere fiscal este complexă, deoarece se bazează mai puțin pe intermediarii financiari tradiționali, care, de regulă, furnizează informații în scopuri fiscale;

I.

întrucât 5 din cele 27 de state membre au dispoziții legale specifice privind impozitarea criptoactivelor; întrucât 19 state membre dispun de orientări administrative privind impozitarea criptoactivelor;

J.

întrucât Standardul comun de raportare al OCDE (SCR) a îmbunătățit transparența fiscală internațională, impunând jurisdicțiilor să obțină informații cu privire la activele offshore deținute la instituții financiare și să facă schimb automat de informații în fiecare an cu jurisdicțiile în care contribuabilii își au reședința; întrucât, în majoritatea cazurilor, criptoactivele nu vor intra totuși în sfera SCR, care se aplică activelor financiare tradiționale și monedelor fiduciare;

K.

întrucât există un efort și un angajament internațional pentru a reglementa mai bine impozitarea echitabilă a economiei digitale; întrucât criptoactivele ar putea fi exploatate pentru a submina inițiativele internaționale existente în materie de transparență fiscală, așa cum a recunoscut OCDE; întrucât, în acest context, este esențial ca UE să își asume un rol de lider, în special printr-o cooperare strânsă între statele membre pentru a impozita criptoactivele într-un mod echitabil și transparent;

L.

întrucât economia mondială se transformă și devine tot mai digitalizată, iar principiile care stau la baza actualului cadru fiscal internațional se perimează treptat și nu mai pot asigura impozitarea profiturilor acolo unde se desfășoară activitățile economice generatoare de astfel de profituri și unde se creează valoare;

M.

întrucât nu există niciun instrument internațional în ceea ce privește impozitarea criptoactivelor și există o gamă largă de abordări ale acestui aspect adoptate de către diferite țări; întrucât UE trebuie să deschidă calea către o participare financiară mai incluzivă a cetățenilor, atât în interiorul, cât și în afara frontierelor sale, în cadrul platformelor internaționale relevante;

N.

întrucât OCDE identifică, în raportul său din 2020 privind impozitarea monedelor virtuale, o serie de elemente importante care trebuie abordate, și anume definirea evenimentelor impozabile, formele de venit asociate monedelor virtuale, precum și modul în care impozitarea poate fi ajustată în funcție de natura și dinamica criptoactivelor pentru a reflecta profiturile într-un mod echitabil și eficient, printre alte aspecte;

O.

întrucât Uniunea a luat deja măsuri importante în direcția unei definiții clare a anumitor criptoactive și furnizori de servicii de criptoactive și, la nivel mai general, în direcția stabilirii unui cadru de reglementare adecvat pentru criptoactive – Regulamentul privind piețele criptoactivelor (MiCA); întrucât acest cadru și aceste definiții vor facilita impozitarea echitabilă și simplă a activelor respective; întrucât definițiile unor astfel de criptoactive trebuie să fie aliniate la standardele internaționale, și anume la cele elaborate de OCDE și Grupul de Acțiune Financiară Internațională;

P.

întrucât definițiile criptoactivelor trebuie să fie uniforme în întreaga UE și aliniate la standardele internaționale; întrucât același criptoactiv poate fi clasificat ca „obiect fiscal” în diverse moduri pe teritoriul UE, ceea ce duce la un tratament fiscal diferit;

Q.

întrucât anumite domenii ale politicii fiscale reprezintă o competență națională, iar cooperarea dintre statele membre rămâne esențială și necesară pentru a răspunde provocărilor cu care se confruntă integritatea pieței unice și sustenabilitatea sistemelor fiscale, printre altele utilizarea tot mai frecventă a criptoactivelor; întrucât un cadru format din 27 de abordări semnificativ diferite ale impozitării criptoactivelor ar putea conduce la obstacole importante în calea îndeplinirii obiectivelor pieței unice digitale; întrucât, prin urmare, există argumente clare în favoarea coordonării și cooperării la nivelul UE;

R.

întrucât UE și piața sa unică trebuie să asigure un mediu favorabil inovării pentru întreprinderi [în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) și întreprinderile nou-înființate] privind noile tehnologii din sectorul serviciilor financiare și al criptoactivelor; întrucât acest obiectiv principal necesită un angajament ferm din partea statelor membre prin politici, în special în domeniul fiscal, care să asigure un cadru de reglementare stabil, clar și sigur pentru ca întreprinderile să prospere și să contribuie la creșterea economică; întrucât, în cele din urmă, acest efort necesită un angajament ferm de a proteja drepturile cetățenilor, în calitate de contribuabili și consumatori de servicii financiare;

S.

întrucât sunt esențiale orientări clare pentru un sistem de impozitare echitabil și eficient care, dacă este pus în aplicare în mod eficient de către statele membre, ar putea duce la reforme benefice prin reducerea costurilor administrative și a timpului necesar, diminuarea barierelor la intrare și asigurarea certitudinii și stabilității, care sunt condiții prealabile pentru competitivitate, precum și pentru reducerea decalajelor dintre întreprinderi, în special în cazul IMM-urilor;

T.

întrucât criptoactivele reprezintă un mediu cu evoluție rapidă, iar factorii de decizie trebuie să asigure condiții de egalitate; întrucât implicațiile politicii fiscale și ale evaziunii fiscale trebuie încă analizate îndeaproape, deoarece constituie un aspect important al cadrului general de reglementare;

U.

întrucât Parlamentul a subliniat deja că „actualele norme internaționale privind impozitarea societăților nu mai răspund cerințelor digitalizării și globalizării economiei” și că „evoluțiile din domeniul digitalizării și o mai mare dependență de activele necorporale și creșterea lor în lanțurile valorice creează perspective și provocări în ceea ce privește trasabilitatea operațiunilor economice și a evenimentelor impozabile, inclusiv facilitarea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale, în special atunci când aceste operațiuni sunt transfrontaliere sau au loc în afara Uniunii” (1);

V.

întrucât, spre deosebire de finanțele tradiționale, lumea criptoactivelor este uneori organizată într-un mod descentralizat, ceea ce face mai dificilă recurgerea la intermediari pentru a asista autoritățile fiscale; întrucât astfel de intermediari servesc adesea ca furnizori relevanți de informații în regimurile tradiționale de raportare fiscală ale terților; întrucât, la intersecția dintre sectorul criptoactivelor și sistemul financiar tradițional este implicat, de obicei, un intermediar, de exemplu o bursă,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

—

având în vedere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—

având în vedere articolul 19, articolul 48, articolul 67 alineatul (4), precum și articolele 153, 165, 168 și 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 3, 21, 24, 26, 34, 35, 41 și 47,

—

având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD) și intrarea sa în vigoare la 21 ianuarie 2011, în conformitate cu Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (1),

—

având în vedere Observațiile generale privind CRPD, elaborate de Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, care sunt orientări cu caracter obligatoriu pentru punerea în aplicare a acesteia, în special Observația generală nr. 2 la articolul 9: Accesibilitatea, adoptată la 11 aprilie 2014,

—

având în vedere Codul de conduită dintre Consiliu, statele membre și Comisie, care stabilește modalitățile interne de punere în aplicare de către Uniunea Europeană și reprezentare a acesteia în privința Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (2),

—

având în vedere Observațiile finale ale Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități din 2 octombrie 2015 referitoare la raportul inițial al Uniunii Europene,

—

având în vedere ancheta strategică a Ombudsmanului European privind modul în care Comisia monitorizează fondurile UE utilizate pentru a promova dreptul persoanelor cu dizabilități și al persoanelor în vârstă la o viață independentă,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2021 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap (2021-2030)” (COM(2021)0101),

—

având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426, „Directiva privind combaterea discriminării”) și poziția Parlamentului din 2 aprilie 2009 pe această temă (3),

—

având în vedere rezoluția sa din 18 iunie 2020 referitoare la Strategia europeană pentru persoanele cu dizabilități după 2020 (4),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/782 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2021 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar (5),

—

având în vedere Directiva (UE) 2019/882 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor (6) (Actul european privind accesibilitatea),

—

având în vedere Directiva (UE) 2016/2102 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2016 privind accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public (7),

—

având în vedere Directiva (UE) 2018/1972 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice (8),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2022/612 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 aprilie 2022 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii (reformare) (9),

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Busola pentru dimensiunea digitală 2030: modelul european pentru deceniul digital” (COM(2021)0118),

—

având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (10),,

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Strategia pentru o mobilitate durabilă și inteligentă – înscrierea transporturilor europene pe calea viitorului” (COM(2020)0789),

—

având în vedere Noua agendă privind consumatorii (COM(2020)0696), printre ale cărei cinci priorități se numără nevoile specifice ale anumitor grupuri de consumatori, care includ persoanele cu dizabilități,

—

având în vedere Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (11) (Directiva privind achizițiile publice),

—

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului din 17 decembrie 2020 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 (12),

—

având în vedere Decizia (UE) 2018/254 a Consiliului din 15 februarie 2018 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Tratatului de la Marrakesh pentru facilitarea accesului la operele publicate al persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate (13),

—

având în vedere standardele de accesibilitate instituite ca urmare a mandatelor 376, 554, 420 și 473 ale Comisiei,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 181/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul și autocarul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (14),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1177/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare și pe căi navigabile interioare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (15),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă pe durata călătoriei pe calea aerului (16),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (17),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1300/2014 al Comisiei din 18 noiembrie 2014 privind specificațiile tehnice de interoperabilitate referitoare la accesibilitatea sistemului feroviar al Uniunii pentru persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă (18),

—

având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A9-0209/2022),

A.

întrucât persoanele cu dizabilități au drepturi egale cu celelalte persoane în toate domeniile vieții și au dreptul inalienabil la demnitate, tratament egal, viață independentă, autonomie și participare deplină în societate, lucru care aduce beneficii societății la toate nivelurile sale;

B.

întrucât peste 87 de milioane de persoane din Uniune suferă de un tip de dizabilitate și întrucât trebuie luată în considerare tendința de îmbătrânire demografică din Uniune;

C.

întrucât accesibilitatea este o condiție prealabilă esențială pentru ca persoanele cu dizabilități să se bucure pe deplin de drepturile omului și de libertățile fundamentale; întrucât, în conformitate cu articolul 9 al CRPD referitor la accesibilitate, pentru a da persoanelor cu dizabilități posibilitatea să trăiască independent și să participe pe deplin la toate aspectele vieții, statele părți trebuie să ia măsuri adecvate pentru a le asigura acestor persoane accesul, în condiții de egalitate cu ceilalți, la mediul fizic, la transport, informație și mijloace de comunicare, inclusiv la tehnologiile și sistemele informatice și de comunicații și la alte facilități și servicii deschise sau furnizate publicului, atât în zonele urbane, cât și în cele rurale;

D.

întrucât statele membre trebuie să se asigure că accesibilitatea este integrată la toate nivelurile, nu numai în clădirile și transporturile publice, ci și în sănătate și educație, inclusiv sporind mobilitatea și integrarea persoanelor cu dizabilități;

E.

întrucât CRPD definește „design-ul universal” ca fiind proiectarea de produse, medii, programe și servicii care să fie utilizabile de toate persoanele, în cea mai mare măsură posibilă, fără a fi necesară adaptarea sau proiectarea specializată și fără a exclude dispozitivele de asistare pentru anumite grupuri de persoane cu dizabilități; întrucât accesibilitatea este unul dintre principiile generale ale CRPD, iar UE și statele membre au obligații juridice față de CRPD în temeiul Deciziei 2010/48/CE a Consiliului; întrucât Observația generală nr. 2 privind CRPD consemnează obligația statelor părți de a adopta planuri de acțiune și strategii de identificare a barierelor existente în calea accesibilității, de a stabili calendare cu termene specifice și de a furniza atât resursele umane, cât și cele materiale necesare pentru eliminarea barierelor; întrucât accesibilitatea este esențială pentru exercitarea drepturilor persoanelor cu dizabilități la viață privată, nediscriminare, ocuparea forței de muncă, educație favorabilă incluziunii, participare politică și a altor drepturi consacrate în CRPD;

F.

întrucât autoritățile locale joacă un rol esențial în sprijinirea statelor membre la elaborarea politicilor sociale, inclusiv a politicilor privind dizabilitățile și accesibilitatea, prin analiza nevoilor pe teren și punerea în aplicare a unor măsuri specifice;

G.

întrucât asigurarea unor tehnologii de asistare de înaltă calitate și la prețuri accesibile va promova incluziunea deplină a persoanelor cu dizabilități în societate și va aduce beneficii atât persoanelor cu dizabilități, cât și furnizorilor acestor tehnologii, precum și întregii societăți; întrucât tehnologiile de asistare vor contribui la reducerea disparităților dintre statele membre și întrucât aceste tehnologii pot funcționa numai în medii accesibile;

H.

întrucât nivelurile mai ridicate de ocupare a forței de muncă în rândul persoanelor cu dizabilități, o mai mare accesibilitate pentru această categorie și o mai mare incluziune a sa pe piața forței de muncă au un potențial economic clar;

I.

întrucât Uniunea a instituit un cadru juridic cuprinzător referitor la accesibilitatea pe piața internă, în special prin adoptarea unei legislații specifice privind accesibilitatea, spre exemplu Actul european privind accesibilitatea, și include obligații în materie de accesibilitate în diferite legislații sectoriale, inclusiv în regulamentele privind fondurile UE; întrucât Actul european privind accesibilitatea (AEA), care se va aplica de la 28 iunie 2025, va introduce noi cerințe semnificative în ceea ce privește accesibilitatea produselor și serviciilor;

J.

întrucât punerea efectivă în aplicare a politicilor legate de dizabilități va contribui în mod pozitiv la competitivitatea pieței interne a UE și, prin urmare, reprezintă o resursă de sine stătătoare pentru economia UE;

K.

întrucât evaluarea Strategiei europene 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilități a arătat că contribuția acesteia a îmbunătățit situația într-o serie de domenii, dar a evidențiat și faptul că persoanele cu dizabilități se confruntă în continuare cu obstacole considerabile în calea accesului la asistență medicală, educație, transport, mediul construit, TIC, ocuparea forței de muncă și activități recreative, precum și în calea participării la viața politică și la alte domenii ale vieții,

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Carta Socială Europeană,

—

având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

—

având în vedere cadrul normativ al Consiliului Europei pentru protecția minorităților, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special în ceea ce privește practicile vădit discriminatorii de segregare educațională a copiilor romi, și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene,

—

având în vedere Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (1) (Directiva privind egalitatea rasială);

—

având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (2),

—

având în vedere Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (3) (Directiva-cadru privind deșeurile),

—

având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal (4),

—

având în vedere Agenda 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă,

—

având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale și comunicarea Comisiei din 4 martie 2021 intitulată „Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale” (COM(2021)0102),

—

având în vedere rezoluția sa din 18 februarie 2011 referitoare la Strategia UE privind incluziunea romilor (5),

—

având în vedere rezoluția sa din 10 decembrie 2013 referitoare la aspectele de gen ale Cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor (6),

—

având în vedere rezoluția sa din 12 februarie 2019 referitoare la necesitatea de a consolida cadrul strategic al UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor post-2020 și de a intensifica lupta împotriva atitudinilor negative față de romi (7),

—

având în vedere rezoluția sa din 18 iunie 2020 referitoare la Strategia europeană pentru persoanele cu dizabilități după 2020 (8),

—

având în vedere rezoluția sa din 17 septembrie 2020 intitulată „Punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor: combaterea atitudinilor negative față de populațiile cu origini rome din Europa” (9),

—

având în vedere rezoluția sa din 21 ianuarie 2021 referitoare la accesul la locuințe decente și la prețuri abordabile pentru toți (10),

—

având în vedere rezoluția sa din 11 martie 2021 referitoare la drepturile copiilor în perspectiva Strategiei UE privind drepturile copilului (11),

—

având în vedere rezoluția sa din 7 aprilie 2022 referitoare la protejarea de către UE a copiilor și tinerilor care fug din calea războiului din Ucraina (12),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 4 decembrie 2018 intitulată „Raport privind evaluarea cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020” (COM(2018)0785),

—

având în vedere al doilea sondaj al Agenției pentru Drepturile Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) privind minoritățile și discriminarea în Uniunea Europeană (UE-MIDIS II),

—

având în vedere cadrul de monitorizare al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) pentru un cadru strategic al UE privind romii: egalitate, incluziune și participare,

—

având în vedere buletinul FRA din 29 septembrie 2020 intitulat „Coronavirus pandemic in the EU – Impact on Roma and Travellers” (Pandemia de coronavirus în UE – impactul asupra romilor și nomazilor),

—

având în vedere declarația Federației europene a organizațiilor naționale care lucrează cu persoanele fără adăpost (FEANTSA) din 26 octombrie 2020 intitulată „Situația locativă a romilor din UE rămâne dificilă”,

—

având în vedere nota de informare a Rețelei europene privind apatridia din 10 martie 2022 intitulată „Persoanele apatride și persoanele expuse riscului de apatridie strămutate forțat din Ucraina”,

—

având în vedere documentul de poziție al Unicef din iunie 2012 intitulat „Dreptul copiilor romi la educație”,

—

având în vedere raportul special nr. 14/2016 al Curții de Conturi Europene din 28 iunie 2016 intitulat „Inițiativele de politică ale UE și sprijinul financiar acordat de aceasta pentru integrarea romilor: s-au înregistrat progrese semnificative în ultimul deceniu, dar sunt necesare eforturi suplimentare pe teren”,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 18 septembrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: planul de acțiune al UE de combatere a rasismului pentru perioada 2020-2025” (COM(2020)0565),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 7 octombrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Cadrul strategic al UE pentru egalitatea, incluziunea și participarea romilor” (COM(2020)0620),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 24 noiembrie 2020 intitulată „Plan de acțiune privind integrarea și incluziunea pentru perioada 2021-2027”, (COM(2020)0758),

—

având în vedere recomandarea Consiliului din 12 martie 2021 privind egalitatea, incluziunea și participarea romilor (13),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 24 martie 2021 intitulată „Strategia UE privind drepturile copilului” (COM(2021)0142),

—

având în vedere recomandarea (UE) 2021/1004 a Consiliului din 14 iunie 2021 de instituire a unei garanții europene pentru copii (14),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 5 martie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (COM(2020)0152),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2021 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap (2021-2030)” (COM(2021)0101),

—

având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426),

—

având în vedere Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, și măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri (15) (Directiva privind protecția temporară),

—

având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei referitoare la situația comunităților rome marginalizate care trăiesc în tabere de romi în UE (O-000022/2022 – B9-0018/2022 și O-000023/2022 – B9-0019/2022),

—

având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere propunerea de rezoluție prezentată de Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

A.

întrucât valorile UE predomină într-o societate care respectă diversitatea, pluralismul, nediscriminarea, toleranța, justiția, solidaritatea și egalitatea de gen; întrucât statele membre au răspunderea specială de a garanta aceste valori pentru toți, inclusiv pentru populația romă;

B.

întrucât „romi” este un termen generic care include o gamă largă de persoane de origine romă, printre care romi, sinti, kale, romanichels și boyash/rudari; deoarece termenul desemnează și grupuri precum ascali, egipteni, ieniși, domi, lomi, romi și abdali, dar și populații nomade, inclusiv nomazii etnici sau cei desemnați sub denumirea administrativă „gens du voyage”, precum și persoane care se identifică drept țigani, fără a le nega caracteristicile specifice;

C.

întrucât romii reprezintă cea mai numeroasă minoritate etnică din Europa; întrucât un număr inacceptabil de mare de romi din Europa continuă să trăiască în sărăcie și să fie exclus din punct de vedere social, făcând față unor condiții de viață extrem de precare, nesigure și supraaglomerate în zone rurale și urbane segregate; întrucât problema romilor care trăiesc în așezări nu se limitează la o singură țară și, prin urmare, este o problemă europeană care trebuie abordată ca atare; întrucât segregarea spațială este una dintre cauzele principale ale accesului inegal la asistență medicală, la îngrijirea și educația timpurie a copiilor, la ocuparea forței de muncă și la servicii esențiale, inclusiv accesul la drumuri, la instalațiile de alimentare cu apă, de salubritate și de canalizare, alimentarea cu energie electrică și colectarea deșeurilor, și consolidează aceste inegalități; întrucât aceasta are nu doar consecințe fizice și economice, ci și consecințe psihologice și sociologice, atât asupra persoanelor, cât și asupra comunităților; întrucât sărăcia intergenerațională din așezările romilor este de natură socioeconomică, având consecințe grave pentru starea de bine fizică și psihică și pentru sănătatea mintală, oportunitățile de care se pot bucura și exercitarea drepturilor fundamentale ale membrilor acestor comunități;

D.

întrucât romii se confruntă cu procente mai ridicate de muncă cu intensitate scăzută, de insecuritate a locului de muncă și de șomaj și ocupă deseori locuri de muncă precare sau atipice, ceea ce le îngreunează accesul la schemele de șomaj și la drepturile de pensie; întrucât romii nu dispun de rețele de ocupare a forței de muncă și sunt discriminați atât în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, cât și la locul de muncă, fiind, totodată, concentrați în regiuni dezavantajate din punct de vedere socioeconomic; întrucât cei șase milioane de romi care locuiesc în UE reprezintă o parte semnificativă și în creștere a populației sale și au un potențial enorm, care nu va putea fi realizat decât dacă situația lor în materie de ocupare a forței de muncă și de incluziune socială va fi îmbunătățită;

E.

întrucât, potrivit sondajului Uniunii Europene privind minoritățile și discriminarea (EU-MIDIS II), doar unu din patru romi cu vârsta de 16 ani sau mai mult a declarat că este angajat sau că desfășoară o activitate independentă și întrucât femeile rome au raportat o rată de ocupare mult mai mică decât bărbații romi: 16 % comparativ cu 34 %; întrucât situația tinerilor este deosebit de îngrijorătoare, procentul NEET (tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare) în rândul romilor fiind de 63 %, față de o medie de 12 % la nivelul UE; întrucât, pentru această grupă de vârstă, rezultatele au arătat și o disparitate de gen considerabilă, 72 % dintre tinerele de etnie romă fiind clasate drept NEET, comparativ cu 55 % dintre tinerii romi; întrucât aceste cifre contrastează puternic cu cifrele înregistrate de restul populației (35 %); întrucât, potrivit raportărilor, 80 % dintre romi trăiesc sub pragul respectiv al riscului de sărăcie din țara lor; întrucât unu din trei romi trăia în locuințe neracordate la rețeaua de apă curentă, iar unu din zece în locuințe fără energie electrică; întrucât unu din trei copii romi s-a aflat într-o situație în care unul dintre membrii familiei sale a mers la culcare flămând cel puțin o dată pe lună și aproape jumătate dintre romii cu vârste cuprinse între 6 și 24 de ani nu au mers la școală;

F.

întrucât lipsa unor măsuri de politică sau a unor investiții semnificative, disponibilitatea limitată și calitatea scăzută a locuințelor sociale, discriminarea pe piața locuințelor și segregarea fac ca decalajul dintre populația romă și cea de altă etnie în ceea ce privește accesul la locuințe să rămână aproape neschimbat (16);

G.

întrucât romii care trăiesc în așezări ar trebui să aibă acces la locuințe decente, accesibile, abordabile ca preț, sigure din punctul de vedere al mediului, salubre și desegregate;

H.

întrucât atitudinea discriminatorie față de romi adânc înrădăcinată și instituțională continuă să existe la toate nivelurile societății UE și constituie un obstacol semnificativ care îi împiedică pe romi să își exercite pe deplin drepturile fundamentale în calitate de cetățeni ai UE în toate domeniile vieții, inclusiv în domeniul ocupării forței de muncă, al locuințelor, al educației, sănătății, îngrijirii și protecției sociale și al altor servicii publice esențiale; întrucât 41 % dintre romii din cele nouă state membre ale UE care au participat la sondajul EU-MIDIS II s-au simțit discriminați din cauza originii rome în cel puțin un domeniu al vieții de zi cu zi, cum ar fi la căutarea unui loc de muncă, la locul de muncă, în ceea ce privește accesul la locuințe, îngrijirea sănătății și educația; întrucât integrarea romilor necesită sensibilitate la contextele locale, la diversitatea etnică și socioeconomică din rândul populației rome și la barierele din calea mobilității sociale, precum și la formele intersecționale de discriminare, în special în privința genului, vârstei și dizabilității; întrucât egalitatea de gen și situația copiilor și a tinerilor romi sunt două domenii-cheie de intervenție pentru incluziunea socială a romilor, care nu sunt abordate suficient nici la nivel european, nici la nivel național;

I.

întrucât situația din așezările romilor încalcă drepturile omului și drepturile fundamentale, astfel cum sunt consacrate în tratatele UE, în Convenția europeană a drepturilor omului, în Carta drepturilor fundamentale a UE, în Carta socială europeană, în Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului și în Convenția internațională privind drepturile economice, sociale și culturale, precum și principiile recunoscute în Pilonul european al drepturilor sociale; întrucât este îngrijorător faptul că aceste drepturi nu sunt respectate în practică în privința persoanelor rome care trăiesc în așezări;

J.

întrucât cercul vicios al sărăciei intergeneraționale din așezările rome marginalizate reprezintă un fenomen complex care trebuie abordat orizontal în cadrul mai multor domenii de politică interconectate, de manieră cuprinzătoare și cu cooperarea tuturor părților interesate competente; întrucât soluțiile eficace necesită un angajament deplin la nivelul UE și la nivel național, regional și local, în cooperare cu inițiativele societății civile, inclusiv organizațiile caritabile și religioase, partenerii sociali și actorii privați, învățând din cele mai bune practici și din soluțiile inovatoare din toate statele membre și reproducându-le la o scară mai largă;

K.

întrucât numeroase autorități locale și regionale și numeroși reprezentanți ai societății civile au colaborat activ cu romii care trăiesc în așezări de-a lungul timpului, cu abordări și proiecte inovatoare care și-au dovedit eficiența, dar adesea nu utilizează fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) disponibile, deoarece procesele sunt extrem de greoaie și complexe; întrucât cele mai frecvente obstacole identificate în calea accesului la fondurile ESI sunt absența unei abordări bazate pe parteneriat, rambursarea cu întârziere a cererilor de plată, plata fondurilor ESI către beneficiar pe baza unui sistem de rambursare care este opțiunea cea mai frecventă, ceea ce face ca beneficiarul să depindă de resursele proprii, verificările îndelungate și repetate ale achizițiilor publice, lipsa de coerență între rezultatele controalelor, ceea ce face ca beneficiarii să fie considerați responsabili de erori, caz în care poate fi impusă restituirea fondurilor, riscând astfel realocarea resurselor din alte domenii sau chiar intrarea în insolvență, slaba implicare și cooperare cu beneficiarii din partea controlorilor de la autoritățile de management sau intermediare în cursul procesului de achiziții publice și stabilirea unor limite și cerințe arbitrare pentru diferite aspecte ale proiectelor;

L.

întrucât romii întâmpină obstacole disproporționate în calea accesului la serviciile medicale, care sunt exacerbate de lipsa documentelor de asigurare sau de identitate, de discriminare din partea cadrelor medicale și de segregare în centrele de asistență medicală; întrucât inegalitățile persistente în materie de sănătate, inclusiv impactul specific al segregării spațiale și al locuințelor supraaglomerate asupra sănătății, plasează populația romă într-o poziție vulnerabilă;

M.

întrucât toate cele 27 de state membre s-au angajat să depună eforturi pentru a pune capăt fenomenului lipsei de adăpost până în 2030, semnând Declarația de la Lisabona în iunie 2020 și instituind Platforma europeană pentru combaterea fenomenului lipsei de adăpost (EPOCH), care își propune să promoveze politici bazate pe o abordare integrată axată pe persoane și pe asigurarea unei locuințe;

N.

întrucât UE oferă un sprijin financiar semnificativ pentru măsurile de incluziune socială, inclusiv pentru măsurile de promovare a incluziunii romilor, în special a celor mai defavorizați; întrucât documentele de planificare ale statelor membre arată că s-au alocat 1,5 miliarde EUR pentru integrarea socioeconomică a grupurilor vulnerabile de persoane în perioada de programare 2014-2020 (17);

O.

întrucât există un decalaj persistent între populația romă și cea de altă etnie la toate nivelurile de educație; întrucât, în 2018, doar 53 % dintre copiii romi cu vârste cuprinse între 4 și 6 ani au participat la educația timpurie, conform EU-MIDIS II; întrucât există o segregare larg răspândită a elevilor romi în școli, în pofida interzicerii prin lege a unor astfel de practici și a incompatibilității lor cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului; întrucât această segregare educațională îmbracă, de obicei, trei forme: prezența într-un număr disproporționat de copii romi în școli „speciale” pentru copiii cu dizabilități intelectuale, clasele segregate sau secțiile speciale pentru copiii romi din cadrul școlilor „mixte” și predominanța „școlilor-ghetou”; întrucât copiii romi se confruntă cu obstacole suplimentare în calea participării lor egale la educație, inclusiv incapacitatea de a acoperi costurile asociate educației (inclusiv educația și îngrijirea timpurie), segregarea spațială, absența unităților pentru îngrijirea copiilor în apropiere sau lipsa accesului ori accesul inegal la învățământul online și/sau de la distanță; întrucât sărăcia și lipsa accesului la servicii de bază au un impact considerabil asupra dezvoltării fizice, psihice și emoționale a copiilor și cresc șansele ca aceștia să rămână în urmă în toate aspectele vieții lor adulte;

P.

întrucât participarea scăzută la învățământul preșcolar este un factor determinant principal al ratelor de abandon școlar timpuriu în rândul populației rome, care sunt agravate și mai mult de începerea tardivă a școlii și de frecventarea neregulată a școlii; întrucât abandonul școlar timpuriu se produce mai ales la tranziția între tipurile de școli; întrucât participarea la învățământul secundar este obstrucționată de factori precum deplasările, segregarea locativă și serviciile de consiliere deficitare; întrucât decalajele educaționale sunt agravate și mai mult de decalajul digital tot mai accentuat dintre copiii romi și cei de altă etnie;

Q.

întrucât, în timpul pandemiei, populația romă s-a confruntat cu riscuri mai ridicate de a contracta COVID-19 ca urmare a inegalităților sanitare și sociale puternic înrădăcinate și a fost afectată în mod disproporționat de măsurile adoptate pentru combaterea răspândirii virusului; întrucât consecințele sociale și economice negative ale pandemiei au afectat în mod special populația romă din UE, dat fiind procentul ridicat de cetățeni romi implicați în economia informală și în munca sezonieră și lipsa unor măsuri adaptate situației specifice a acestora atunci când s-au elaborat politicile de combatere a consecințelor crizei sanitare; întrucât pandemia a dat naștere unor manifestări de incriminare publică și unor discursuri de incitare la ură împotriva romilor; întrucât urgența sanitară a evidențiat din nou o discrepanță critică între amploarea nevoilor de la nivel local și capacitatea de a le aborda și a subliniat necesitatea unor măsuri de politică pe termen imediat și lung, în special în domeniul ocupării forței de muncă, al educației și al locuințelor (18);

R.

întrucât colectarea de date privind egalitatea se referă la colectarea tuturor tipurilor de date dezagregate utilizate pentru a evalua situația comparativă a unor grupuri specifice expuse riscului de discriminare, a concepe politici publice care să contribuie la promovarea egalității și a evalua punerea lor în aplicare, bazată pe dovezi, și nu pe simple presupuneri; întrucât planificarea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea măsurilor UE și a măsurilor naționale pentru incluziunea socială a romilor au fost îngreunate de lipsa unor date de calitate cuprinzătoare, dezagregate în funcție de etnie;

S.

întrucât numeroși romi trăiesc în zone în care sunt expuși în mod disproporționat la degradarea mediului și la poluarea cauzată de depozite de deșeuri și gropi de gunoi sau situri contaminate și sunt privați de accesul la servicii ecologice de bază și la utilități publice;

T.

întrucât femeile rome sunt supuse unor forme multiple și intersecționale de discriminare pe baza unei combinații între etnie, gen și statut social, precum și violenței de gen, care a fost în mod deosebit vizibilă în timpul pandemiei de COVID-19; întrucât egalitatea între femei și bărbați trebuie să fie asigurată și încurajată în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește participarea pe piața muncii, condițiile de angajare, inclusiv salarizarea, educația și formarea și avansarea în carieră;

U.

întrucât aproximativ 10-20 % din cei aproximativ 400 000 de romi care se estimează că trăiesc în Ucraina sunt apatrizi sau expuși riscului de apatridie (19); întrucât refugiații romi care fug din calea războiului din Ucraina fără documente care să le confirme cetățenia ucraineană sau statutul de rezident se află într-o situație deosebit de vulnerabilă,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

—

având în vedere raportul de evaluare globală din 2019 privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice a Platformei interguvernamentale științifico-politice (IPBES) privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice,

—

având în vedere raportul din 2020 al Programului ONU pentru Mediu și al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură intitulat „Situația pădurilor la nivel mondial în 2020”, care subliniază rolul esențial al pădurilor în asigurarea unui habitat pentru mai mult de 80 % din biodiversitatea terestră a lumii, oferind nenumărate servicii ecosistemice și asigurând mijloace de subzistență multor comunități, inclusiv populațiilor indigene,

—

având în vedere biodiversitatea marină și costieră,

—

având în vedere cea de-a 19-a reuniune a Conferinței părților la Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES), care se va desfășura între 14 și 25 noiembrie 2022 în Panama (CoP19),

—

având în vedere rezoluția 75/311 a Adunării Generale a ONU din 26 iulie 2021 referitoare la combaterea traficului ilicit cu specii sălbatice de faună și floră,

—

având în vedere Rezoluția Conf. 12.10 (Rev.CoP15) a CITES privind înregistrarea operațiunilor de creștere în captivitate a speciilor de animale enumerate în apendicele I în scopuri comerciale,

—

având în vedere Deciziile 18.226 și 18.227 ale CITES privind comerțul cu elefanți asiatici (Elephas maximus),

—

având în vedere Deciziile 18.81-18.85 ale CITES privind infracțiunile împotriva speciilor sălbatice legate de internet,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 – Readucerea naturii în viețile noastre” (COM(2020)0380) și rezoluția Parlamentului din 9 iunie 2021 referitoare la această strategie (1),

—

având în vedere Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (2), care urmărește să promoveze menținerea biodiversității și constituie piatra de temelie a politicii UE în materie de conservare a naturii,

—

având în vedere Convenția ONU privind diversitatea biologică (CDB) și cea de a 15-a reuniune a Conferinței părților la CDB, ce urmează să aibă loc în perioada 7-19 decembrie 2022 la Montreal, Canada,

—

având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal și de înlocuire a Directivei 2008/99/CE (COM(2021)0851),

—

având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei cu privire la obiectivele-cheie pentru Conferința părților la CITES care se va desfășura în Panama între 14 și 25 noiembrie 2022 (O-000038/2022 – B9-0023/2022 și O-000039/2022 – B9-0024/2022),

—

având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât declinul fără precedent al biodiversității la nivel mondial, care are loc în prezent într-un ritm de zeci până la sute de ori mai rapid decât rata naturală de dispariție a speciilor, este rezultatul direct al activității umane și amenință cu dispariția aproximativ un milion de specii de animale și plante; întrucât dovezile disponibile sugerează că nu este prea târziu să se oprească și să se inverseze tendințele actuale de pierdere a biodiversității;

B.

întrucât biodiversitatea contribuie în mod pozitiv la sănătatea populației umane; întrucât până la 80 % din medicamentele utilizate de oameni sunt de origine naturală;

C.

întrucât oceanele, care reprezintă 95 % din biosferă, sunt unul dintre cei mai importanți absorbanți de carbon, reglând clima și absorbind CO2 din atmosferă;

D.

întrucât este important să se protejeze biodiversitatea marină și costieră și să se combată amenințările pe care le constituie utilizarea nereglementată sau slab reglementată a resurselor marine vii; întrucât este, de asemenea, important să se protejeze biodiversitatea de apă dulce, care scade într-o mai mare măsură decât ecosistemele marine și terestre, populațiile de apă dulce scăzând cu 83 % între 1970 și 2014;

E.

întrucât marea majoritate a speciilor care fac obiectul comerțului nu sunt protejate de CITES; întrucât comerțul internațional cu astfel de specii nu este reglementat și contribuind în mod semnificativ la determinarea dispariției populațiilor sălbatice;

F.

întrucât CITES este cel mai amplu acord global privind conservarea speciilor sălbatice, având 184 de părți semnatare, inclusiv UE și cele 27 de state membre ale sale; întrucât acesta recunoaște că fauna și flora sălbatică, în numeroasele lor forme unice și variate, sunt o parte de neînlocuit a sistemelor naturale ale Pământului, care trebuie protejată în beneficiul generațiilor care vor urma;

G.

întrucât obiectivul CITES este de a se asigura că supraviețuirea speciilor sălbatice nu este periclitată de comerțul internațional cu animale și plante sălbatice;

H.

întrucât atât comerțul ilegal, cât și cel legal, cu specii sălbatice, ca și utilizarea acestora și distrugerea habitatelor naturale contribuie în mod semnificativ la declinul biodiversității, subminează eforturile la scară mondială de combatere a schimbărilor climatice și reprezintă atât o cauză, cât și o consecință a corupției;

I.

întrucât apendicele I la CITES include toate speciile amenințate cu dispariția care sunt sau pot fi afectate de schimburile comerciale; întrucât apendicele II include toate speciile care ar putea fi amenințate cu dispariția, cu excepția cazului în care comerțul cu exemplare din aceste specii face obiectul unei reglementări stricte pentru a se evita o utilizare incompatibilă cu supraviețuirea lor, și a cazului în care comerțul cu exemplare din aceste specii face obiectul unei reglementări efective;

J.

întrucât comerțul cu specii sălbatice sporește contactul dintre oameni și speciile sălbatice și creează un risc potențial ridicat de apariție și răspândire a zoonozelor; întrucât 70 % din bolile infecțioase emergente la oameni sunt zoonotice, comerțul cu specii sălbatice prezintă riscuri grave atât pentru sănătatea animalelor, cât și pentru sănătatea umană; întrucât este necesar un control mai eficient și mai exhaustiv al comerțului cu carne și al comerțului cu animale vii; întrucât experții recomandă să se limiteze riscurile zoonotice prin eliminarea piețelor de animale vii și prin întocmirea unei „liste pozitive” cu speciile de animale care pot fi transportate la nivel internațional, ținând seama de riscurile zoonotice și de alte aspecte precum condițiile decente de viață ale animalelor, starea de conservare și tendințele privind populația;

K.

întrucât costurile strategiilor globale de prevenire a pandemiilor prin reducerea comerțului ilegal cu specii sălbatice de faună și floră, prin evitarea schimbării utilizării terenurilor și prin intensificarea supravegherii, sunt estimate a fi între 22 și 31 de miliarde USD (3), reprezentând doar o mică parte din costurile generate de o pandemie;

L.

întrucât 19 state membre au sprijinit documentul de poziție al guvernului cipriot privind un nou cadru legislativ al UE pentru o listă pozitivă la nivelul UE a animalelor autorizate ca animale de companie, care a fost prezentat în cadrul reuniunii Consiliului Agricultură și Pescuit din 24 mai 2022;

M.

întrucât UE este un nod, punct de tranzit și o destinație importante pentru exemplare de faună și floră sălbatice obținute în mod legal și ilegal, indiferent dacă sunt vii sau moarte, ca părți ale corpului sau produse ale acestora; întrucât, în 2019, tranzacțiile comunicate de importuri de specii sălbatice protejate de CITES în UE au constituit 36 % din volumul total al importurilor;

N.

întrucât, între 2014 și 2018, UE s-a situat pe locul doi în ce privește importul de trofee de vânătoare din speciile sălbatice enumerate în CITES, fiind întrecută doar de Statele Unite; întrucât din ce în ce mai multe state europene iau măsuri sau au în vedere adoptarea de măsuri pentru a interzice importurile de trofee de vânătoare;

O.

întrucât comerțul internațional cu faună și floră sălbatice se cifrează la miliarde de euro în fiecare an și implică milioane de astfel de plante și animale sălbatice, întrucât traficul cu specii sălbatice de faună și floră a ajuns să reprezinte a patra piață neagră ca mărime, după traficul de droguri, de persoane și de arme; întrucât pedepsele pentru infracțiunile legate de traficul cu specii sălbatice de faună și floră nu sunt, adesea, suficient de severe astfel încât să reprezinte un factor de descurajare și întrucât actorii de la nivel mediu și înalt sunt rareori urmăriți penal;

P.

întrucât internetul are un rol esențial în facilitarea traficului cu specii sălbatice de faună și floră;

Q.

întrucât este esențial să se depună eforturi mai importante pentru îmbunătățirea transparenței procesului decizional și pentru o participare efectivă a societății civile la acest proces;

R.

întrucât UE trebuie să joace un rol bine definit în stabilirea unor colaborări și a unor schimburi constructive între sanctuarele publice și private și centrele de salvare, pentru a asigura soluții pe termen lung și adecvate speciilor sălbatice de faună și floră confiscate;

S.

întrucât medicamentele tradiționale se numără printre principalele capturi de mărfuri vizate de CITES raportate de statele membre; întrucât utilizarea animalelor sălbatice la fabricarea medicamentelor tradiționale dăunează biodiversității, în special atunci când sunt vizate speciile enumerate în lista roșie; întrucât cererea de medicamente tradiționale care conțin ingrediente de origine animală conduce la o creștere a comerțului ilegal cu animale sălbatice;

T.

întrucât populațiile de rechini pelagici au scăzut cu 71 % din 1970, peste 50 % din speciile de rechini sunt amenințate sau potențial amenințate cu dispariția (4), iar vânarea acestora pentru comerțul cu organe constituie una dintre principalele cauze ale acestui declin; întrucât s-a constatat că 20 % din populația de rechini de recif a dispărut din punct de vedere funcțional; întrucât, în 2020, statele membre ale UE au fost sursa a peste 45 % din totalul produselor pe bază de înotătoare de rechin importate de trei centre comerciale majore, Hong Kong, Singapore și Taiwan;

U.

întrucât, în urma declinului populației de elefanți africani de savană (Loxodonta africana) în Africa, cu peste 60 %, și cu 86 % pentru elefanții africani de pădure (Loxodonta cyclotis), în decurs de trei generații, în 2021, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) a crescut nivelul de amenințare pentru elefantul african de savană de la vulnerabil la în pericol de dispariție și a inclus, separat, elefantul african de pădure pe lista animalelor aflate în pericol critic de dispariție (5);

V.

întrucât braconajul pentru comerțul cu fildeș este principalul factor al scăderii populației de elefanți africani; întrucât comerțul ilegal cu fildeș dăunează dezvoltării economice, încurajează criminalitatea organizată, promovează corupția și alimentează conflictele; întrucât traficul cu fildeș a crescut semnificativ după introducerea vânzărilor legale;

W.

întrucât comerțul cu tigri sălbatici este interzis; întrucât reglementările UE privind comerțul cu specii sălbatice nu reușesc totuși să împiedice comerțul cu tigri crescuți în captivitate și cu părți ale corpului acestora, chiar dacă Decizia 14.69 a CITES privind exemplarele crescute în captivitate și în ferme se opune reproducerii comerciale și comerțului cu tigri pentru părți din corpul lor; întrucât statele membre importă și exportă în continuare tigri vii și organe de tigru înregistrate în codul CITES pentru operațiunile comerciale;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

63.

64.

65.

66.

67.

68.

69.

70.

71.

72.

73.

74.

75.

76.

77.

78.

79.

80.

81.

82.

83.

84.

85.

86.

87.

88.

89.

90.

91.

92.

93.

94.

95.

96.

97.

98.

99.

100.

101.

102.

103.

104.

105.

106.

107.

108.

—

având în vedere rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite nr. 64/292 din 28 iulie 2010, în care se recunoaște dreptul omului la apă potabilă și salubritate,

—

având în vedere rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite nr. 68/157 din 18 decembrie 2013, intitulată „Dreptul omului la apă potabilă și salubritate”,

—

având în vedere rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite nr. 45/8 din 6 octombrie 2020, intitulată „Dreptul omului la apă potabilă și salubritate”,

—

având în vedere rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite nr. 48/13 din 8 octombrie 2021, intitulată „Dreptul omului la un mediu curat, sănătos și sustenabil”,

—

având în vedere rezoluția Adunării Generale a ONU nr. 71/222 din 21 decembrie 2016, intitulată „Deceniul internațional de acțiune, «Apă pentru dezvoltare durabilă», 2018-2028”,

—

având în vedere rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite nr. 75/212 din 21 decembrie 2020 referitoare la Conferința Organizației Națiunilor Unite privind evaluarea cuprinzătoare la jumătatea perioadei a punerii în aplicare a obiectivelor Deceniului internațional de acțiune, „Apă pentru dezvoltare durabilă”, 2018-2028 (Conferința ONU din 2023 privind apa),

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

—

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

—

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și comentariile generale ale Comitetului ONU pentru drepturile economice, sociale și culturale,

—

având în vedere Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), Convenția cu privire la drepturile copilului și Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap,

—

având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, care a fost proclamat de Parlamentul European, Consiliu și Comisie la 17 noiembrie 2017,

—

având în vedere comentariul general nr. 15 (2002) al Comitetului ONU pentru drepturile economice, sociale și culturale,

—

având în vedere Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene și Convenția Organizației Internaționale a Muncii (OIM) din 1989 referitoare la populațiile indigene și tribale (nr. 169),

—

având în vedere Convenția din 1992 privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale (Convenția privind apa), negociată inițial ca un instrument regional și deschisă în 2016 pentru aderarea tuturor statelor membre ale ONU,

—

având în vedere Convenția din 1997 privind dreptul de utilizare în alte scopuri decât navigația a cursurilor de apă internaționale (Convenția privind cursurile de apă),

—

având în vedere Protocolul UNECE-OMS din 1999 privind apa și sănătatea, anexat la Convenția privind apa, care asigură un cadru pentru transpunerea în practică a drepturilor omului ce țin de apă și salubritate,

—

având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), în special obiectivul 6 privind apa potabilă și salubritatea, și Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă,

—

având în vedere raportul ONU din 19 martie 2019 privind dezvoltarea resurselor mondiale de apă, intitulat „Să nu lăsăm pe nimeni în urmă”,

—

având în vedere rapoartele „Situația mondială în domeniile alimentației și agriculturii” din 2020 și 2021, publicate de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură,

—

având în vedere raportul din 16 iulie 2021 al Raportorului special pentru drepturile omului la apă potabilă și la salubritate privind riscurile și impactul mercantilizării și financiarizării apei asupra drepturilor omului la apă potabilă și la salubritate, precum și raportul său din 21 iulie 2020 privind drepturile omului și privatizarea serviciilor de apă și de salubritate,

—

având în vedere Raportul mondial al ONU pe 2021 privind evoluțiile în domeniul apei: Apa trebuie prețuită,

—

având în vedere Orientările UE în domeniul drepturilor omului din 17 iunie 2019 privind apa potabilă și salubrizarea,

—

având în vedere Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (1) (Directiva-cadru privind apa),

—

având în vedere Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (2),

—

având în vedere Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării (3),

—

având în vedere Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2020 privind calitatea apei destinate consumului uman (4),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 martie 2014 privind inițiativa cetățenească europeană „Apa și salubritatea sunt un drept al omului! Apa este un bun public, nu o marfă!”, (COM(2014)0177),

—

având în vedere Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal (5),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 19 noiembrie 2018 privind diplomația în domeniul apei, cele din 17 iunie 2019 privind Orientările UE în domeniul drepturilor omului referitoare la apa potabilă sigură și la salubritate și cele din 19 noiembrie 2021 privind apa în cadrul acțiunii externe a UE,

—

având în vedere inițiativa cetățenească europeană „Right2Water” („Dreptul la apă”) și rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la acțiunile realizate ca urmare a inițiativei cetățenești europene „Right2Water” (6),

—

având în vedere rezoluția sa din 9 iunie 2021 referitoare la Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: Readucerea naturii în viețile noastre (7),

—

având în vedere rezoluția sa din 10 martie 2021 conținând recomandări adresate Comisiei cu privire la diligența necesară a întreprinderilor și răspunderea acestora (8),

—

având în vedere metodele de cooperare transfrontalieră de succes existente, cum ar fi schimburile de opinii între serviciile de gestionare a apei și de tratare a apelor uzate din țările nordice, care datează din anii 1980, formarea în 1970 a unei Asociații nordice comune pentru hidrologie, reuniunea anuală a consilierilor nordici în domeniul apei, forumurile statelor nordice privind apa și cooperarea amplă a statelor nordice în ceea ce privește aspectele legate de gestionare a apei,

—

având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere avizul Comisiei pentru dezvoltare,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0231/2022),

A.

întrucât Adunarea Generală a ONU a recunoscut, în rezoluția sa nr. 64/292, „dreptul la apă potabilă și la salubritate ca un drept esențial al omului pentru o viață normală și pentru exercitarea tuturor drepturilor omului”; întrucât lipsa apei este incompatibilă cu viața și întrucât ambele drepturi sunt interdependente și esențiale pentru o viață demnă; întrucât accesul durabil și universal la apă curată nu poate fi asigurat în lipsa unui sistem de salubritate funcțional; întrucât apa și cursurile de apă au, de asemenea, o puternică dimensiune culturală, spirituală și religioasă datorită rolului fundamental pe care îl au în viața societății;

B.

întrucât principiul 20 al Pilonului european al drepturilor sociale privind accesul la serviciile esențiale menționează în mod explicit dreptul cetățenilor la apă și salubritate;

C.

întrucât nerespectarea dreptului omului la apă are repercusiuni asupra exercitării dreptului la viață și la sănătate, având în vedere că apa contaminată, gestionarea necorespunzătoare a apelor reziduale și salubritatea deficitară sunt legate de transmiterea unor boli grave și chiar provoacă decese; întrucât serviciile de apă și de salubritate reprezintă piatra de temelie a sănătății publice; întrucât bolile diareice reprezintă a patra ca importanță cauză de deces în rândul copiilor sub cinci ani și una dintre cauzele principale ale malnutriției cronice; întrucât accesul la apă curată, salubritate și igienă este indispensabil pentru a asigura rezistența globală la pandemii și la alte boli infecțioase și pentru a combate pericolul emergent legat de rezistența antimicrobiană;

D.

întrucât pandemia de COVID-19 a afectat cel mai mult persoanele cele mai vulnerabile și a scos în evidență încă o dată nevoia mondială de apă curată în cantități suficiente și nevoia de servicii de salubrizare; întrucât disponibilitatea și accesul la apă, salubritate și servicii de igienă (WASH), inclusiv pentru persoanele vulnerabile sau marginalizate, sunt fundamentale pentru combaterea pandemiei de COVID-19;

E.

întrucât 80-90 % din apele uzate din țările în curs de dezvoltare sunt deversate direct în râuri, lacuri și mări, provocând boli cu transmitere hidrică și aducând prejudicii grave mediului; întrucât viețile a milioane de oameni săraci depind de starea bună a surselor de apă, nu numai pentru alimentarea cu apă potabilă, ci și pentru producția de alimente prin intermediul agriculturii, creșterii animalelor și pescuitului;

F.

întrucât nerespectarea și lipsa protecției dreptului omului la apă și salubritate afectează adesea dreptul la educație; întrucât copiii, iar în majoritatea cazurilor fetele, trebuie să parcurgă în medie șase kilometri în fiecare zi pentru a aduce apă, ceea ce îi împiedică să frecventeze școala; întrucât costul de oportunitate al colectării apei este ridicat și are efecte profunde, deoarece reduce considerabil timpul disponibil pentru alte activități importante;

G.

întrucât mulți copii abandonează școala din cauza bolilor legate de apa contaminată sau de practicile precare de igienă; întrucât unul din trei copii nu are acces adecvat la apă și salubritate în școli; întrucât Raportul ONU privind obiectivele de dezvoltare durabilă pentru 2021 arată că, la nivel mondial, peste o cincime din școlile primare nu au acces la apă potabilă de bază sau la toalete separate pe sexe și peste o treime nu dispun de instalații elementare pentru spălarea mâinilor; întrucât multe fete sunt, de asemenea, obligate să renunțe la școală atunci când nu pot avea acces la toalete adaptate sexului lor și nu își pot gestiona perioadele menstruale în condiții care să le protejeze demnitatea;

H.

întrucât copiii cu dizabilități întâmpină, de asemenea, dificultăți în ceea ce privește accesul la educație din cauza lipsei de toalete și instalații sanitare adaptate; întrucât UNESCO relatează că peste 90 % din copiii cu dizabilități nu frecventează școala, iar fetele cu dizabilități abandonează școala într-o măsură mult mai mare decât băieții cu dizabilități; întrucât apa este indispensabilă pentru concentrare în timpul procesului de studiu;

I.

întrucât dezavantajele cu care se confruntă multe femei și fete, persoanele cu anumite dizabilități și persoanele în vârstă în ceea ce privește apa, salubritatea și igiena se manifestă în multe feluri care le afectează starea generală de sănătate, starea de bine și demnitatea, sănătatea reproducerii, educația, alimentația, securitatea și participarea economică și politică; întrucât, în principal, mamele copiilor cu dizabilități sunt nevoite să renunțe la viața profesională pentru a se ocupa de toaleta copiilor lor și pentru a-și instrui copiii la domiciliu în situațiile în care școlile nu au toalete accesibile;

J.

întrucât, în multe țări din partea de sud a globului, femeile și fetele sunt în mod tradițional responsabile pentru aprovizionarea gospodăriei cu apă, iar aceste responsabilități le fac mai vulnerabile la boli și acte de violență; întrucât, în timp ce aduc apă pentru gospodărie sau merg la instalații sanitare din afara gospodăriilor lor, femeile și fetele sunt expuse unui risc mai mare de agresiune, de violență sexuală și bazată pe gen, de hărțuire, precum și altor amenințări la adresa securității lor;

K.

întrucât, astfel cum se menționează în Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind apa potabilă sigură și salubritatea, dreptul omului la apă și la salubritate cuprinde dimensiunile disponibilității, accesibilității, acceptabilității, calității și prețului accesibil, precum și principiile unei abordări bazate pe drepturile omului (nediscriminare, răspundere, transparență, participare etc.);

L.

întrucât cel de-al șaselea obiectiv de dezvoltare durabilă (ODD) al ONU este de a garanta că toată populația lumii are acces universal și echitabil la apă potabilă și salubritate până în 2030; întrucât, în pofida progreselor înregistrate, acest obiectiv este în continuare departe de a fi atins și este subfinanțat, conform celui mai recent raport al ONU privind situația aprovizionării cu apă, și există în continuare provocări semnificative atât în ceea ce privește realizarea sa, cât și soluționarea marilor inegalități dintre țări și din interiorul acestora privind accesul la serviciile de bază de aprovizionare cu apă și de salubrizare;

M.

întrucât Raportul ONU privind obiectivele de dezvoltare durabilă pentru 2021 arată că, în 2020, 2 miliarde de persoane nu dispuneau încă de apă potabilă gestionată în condiții de siguranță, 3,6 miliarde de persoane nu dispuneau de instalații sanitare gestionate în condiții de siguranță și 2,3 miliarde de persoane nu dispuneau de condiții de igienă elementare, iar 129 de țări nu erau încă pe cale să realizeze gestionarea sustenabilă a resurselor de apă până în 2030; întrucât accesul la apă creează condiții propice pentru dezvoltarea economică, care le vor permite persoanelor vulnerabile să dobândească independență financiară;

N.

întrucât aprovizionarea cu apă și salubrizarea universale și gestionate în condiții de siguranță ar genera beneficii nete cuprinse între 37 și 86 de miliarde USD pe an între 2021 și 2040;

O.

întrucât apa este o resursă limitată; întrucât cantitatea de apă dulce disponibilă per persoană a scăzut dramatic în ultimele două decenii; întrucât repartizarea dezechilibrată a creșterii demografice și depopularea zonelor rurale, intensificarea agriculturii, efectele schimbărilor climatice și degradarea mediului, precum și anumite practici abuzive și poluante în utilizarea apei cauzează probleme din ce în ce mai mari în ceea ce privește accesul la apă în multe regiuni și vor cauza și mai multe probleme de acces în viitor;

P.

întrucât o mare parte din creșterea netă a populației mondiale până în 2050 va avea loc în orașele țărilor în curs de dezvoltare, ceea ce va duce la creșterea cererii urbane de apă și alimente; întrucât, potrivit Raportului ONU din 2019 privind evoluția resurselor de apă din lume, este posibil ca până în 2050 să utilizăm cu 20-30 % mai multă apă decât în prezent și întrucât, potrivit Băncii Mondiale, cererea de apă în orașe ar urma să crească cu 50-70 % în următoarele trei decenii;

Q.

întrucât 125 din cele 154 de țări în curs de dezvoltare au inclus, în cuprinsul planurilor naționale de adaptare la schimbările climatice, resursele de apă dulce și ecosistemele terestre și cele umede în rândul domeniilor de maximă prioritare, în conformitate cu obiectivul de dezvoltare durabilă 13;

R.

întrucât încălzirea globală reprezintă o cauză majoră a deficitului de apă; întrucât actuala criză climatică, caracterizată de multiplicarea secetelor, a inundațiilor și a ploilor torențiale, adâncește inegalitățile în distribuția apei; întrucât aproximativ 90 % din toate catastrofele naturale au legătură cu apa, iar 70 % din totalul deceselor cauzate de catastrofele naturale sunt determinate de prezența apei; întrucât, conform „Atlasului privind mortalitatea și pierderile economice cauzate de fenomenele meteorologice, climatice și hidrologice extreme (1970-2019)” al Organizației Meteorologice Mondiale, în rândul primelor 10 catastrofe ca importanță, fenomenele care au dus la cele mai mari pierderi de vieți omenești în această perioadă au fost seceta, furtunile și inundațiile; întrucât, potrivit OCDE, în 2050 aproape 20 % din populația mondială va fi expusă riscului de inundații;

S.

întrucât stresul hidric, definit de ONU ca fiind punctul în care cererea de apă este mai mare decât cantitatea disponibilă sau atunci când utilizarea apei este limitată de calitatea sa scăzută, ar putea fi, în unele cazuri, un factor determinant al strămutării și migrației induse; întrucât, potrivit rapoartelor ONU privind evoluțiile în domeniul apei, cinci dintre cele unsprezece regiuni ale lumii, care reprezintă două treimi din populația lumii, suferă în prezent de stres hidric; întrucât, potrivit Raportului ONU pe 2020 privind obiectivele de dezvoltare durabilă, deficitul de apă ar putea duce la strămutarea a aproximativ 700 de milioane de persoane până în 2030;

T.

întrucât defrișările, acapararea terenurilor, exploatarea excesivă a resurselor naturale și activitățile de extracție, inclusiv de către grupuri ale crimei organizate, au un impact considerabil asupra nivelului apei râurilor și lacurilor, modifică ciclul hidrologic și contribuie la secarea râurilor și a lacurilor, precum și la poluarea zonelor exploatate;

U.

întrucât ecosistemele de apă dulce, deși acoperă mai puțin de 1 % din suprafața Pământului, adăpostesc peste 10 % din toate speciile și conțin o biodiversitate delicată; întrucât aproximativ 70 % din apa dulce de la nivel mondial este utilizată în agricultură, în timp ce restul este folosită în industrie (19 %), în principal în sectoarele alimentar, textil, energetic, industrial, chimic, farmaceutic și minier, precum și în gospodării (11 %), inclusiv pentru consumul uman;

V.

întrucât ecosistemele sănătoase contribuie la îmbunătățirea cantității și a calității apei, îmbunătățind totodată rezistența la schimbările climatice;

W.

întrucât agricultura este cel mai mare consumator de apă dulce din lume; întrucât o treime din terenurile arabile din întreaga lume sunt utilizate pentru hrana animalelor; întrucât în raportul FAO din 2020 intitulat „Situația alimentației și agriculturii – Depășirea provocărilor legate de aprovizionarea cu apă în agricultură” se arată că productivitatea alimentară și veniturile rurale pot fi îmbunătățite în mod semnificativ prin investiții în noi sisteme de irigație sau prin adaptarea și modernizarea celor existente, iar acest lucru ar trebui combinat cu îmbunătățirea practicilor de gestionare a apei, inclusiv cu îmbunătățirea practicilor agricole; întrucât acapararea terenurilor are implicații negative pentru disponibilitatea și calitatea apei, lipsește comunitățile locale de sursele de apă și încalcă drepturile lor la apă potabilă;

X.

întrucât sectorul energetic este responsabil în prezent de 10 % din captările de apă la nivel mondial și se estimează că, până în 2040, consumul de apă din sectorul energetic va crește cu aproape 60 %;

Y.

întrucât anumite industrii cu practici extractive abuzive, iar în multe cazuri ilegale, afectează considerabil resursele de apă de suprafață și subterane, provoacă poluare și distrugerea ghețarilor, pădurilor, zonelor umede, râurilor și a altor surse de apă de importanță vitală pentru consumul uman;

Z.

întrucât industria textilă este unul dintre sectoarele cu cel mai ridicat consum de apă din lume, iar îmbrăcămintea și produsele textile sunt fabricate în regiunile lumii care suferă cel mai mult de deficitul de apă; întrucât această industrie este clasată pe locul doi în rândul industriilor poluante de la nivel mondial, iar o mare parte a acestei poluări ajunge în corpurile de apă; întrucât Comisia Europeană intenționează să adopte, în primul trimestru al anului 2022, așa-numita „strategie a UE pentru textile durabile”, care își propune să ajute UE să se îndrepte către o economie circulară în care produsele textile sunt concepute pentru a dura mai mult timp, pentru a fi reutilizabile, reparabile, reciclabile și eficiente din punct de vedere energetic;

AA.

întrucât cererea tot mai mare de apă duce la exploatarea excesivă a resurselor hidrologice, iar deficitul de apă a făcut din aceasta o resursă disputată; întrucât, potrivit ONU, se preconizează că până în 2025 vor izbucni conflicte din cauza apei în aproximativ 300 de regiuni din lume;

AB.

întrucât conservarea resurselor de apă se află în pericol, iar în multe țări prejudicierea calității apei a devenit o infracțiune penală; întrucât, în ultimii ani, apărătorii mediului și ai drepturilor de acces la apă au fost supuși unui număr tot mai mare de atacuri, inclusiv asasinate, răpiri, tortură, violență bazată pe gen, amenințări, hărțuire, intimidare, campanii de defăimare, urmărire penală, hărțuire judiciară, evacuări forțate și strămutări, și întrucât este stringent necesar ca aceștia să fie sprijiniți în mod activ și să le fie protejate viața și siguranța; întrucât mai mulți finaliști ai Premiului Saharov pentru libertatea de gândire sunt atacați pentru rolul lor în apărarea resurselor de apă și a bunurilor comune; întrucât apărătorii apelor râului Guapinol au fost încarcerați timp de peste doi, fiind ulterior eliberați; întrucât Lolita Chávez se află în exil de patru ani pentru că și-a apărat teritoriul împotriva activității desfășurate de centralele hidroelectrice din Iximulew (Guatemala); întrucât Berta Cáceres a fost asasinată în 2016 pentru că apăra râurile Blanco și Gualcarque, iar comanditarii acestei crime încă nu au fost condamnați;

AC.

întrucât, potrivit organizației Global Witness, peste o treime dintre apărătorii terenurilor și ai mediului care au fost uciși la nivel mondial între 2015 și 2019 aparțineau unor comunități indigene, ale căror abilități de gestionare a terenurilor și a apei sunt esențiale pentru combaterea crizei climatice și a pierderii biodiversității;

AD.

întrucât refuzul accesului la apă și distrugerea infrastructurii hidrice au fost utilizate ca tactică esențială de către puterile de ocupație pentru a anexa teritoriile ocupate și a strămuta oamenii de pe pământurile lor;

AE.

întrucât Directiva-cadru a UE privind apa recunoaște faptul că „apa nu este un bun comercial oarecare, ci un patrimoniu care trebuie protejat, apărat și tratat ca atare”;

AF.

întrucât, începând cu 6 decembrie 2020, apa este cotată la bursa Wall Street a instrumentelor futures; întrucât, potrivit lui Pedro Arrojo, Raportorul special al ONU pentru drepturile omului legate de apa potabilă și de salubritate, „apa ține de un set de valori vitale pentru societățile noastre, pe care logica pieței nu le recunoaște și, prin urmare, nu le poate gestiona în mod corespunzător, cu atât mai puțin într-un spațiu financiar atât de predispus speculațiilor”; întrucât, potrivit mai multor experți ai ONU, aplicarea unei logici speculative la gestionarea bunurilor esențiale pentru viața și demnitatea oamenilor încalcă drepturile omului în cazul persoanelor care trăiesc în sărăcie, exacerbează inegalitatea de gen și accentuează vulnerabilitatea comunităților marginalizate;

AG.

întrucât guvernele au obligația de a asigura un nivel minim esențial de acces la apă și salubritate pentru toți; întrucât în raportul din 16 iulie 2021 al Raportorului special al ONU privind drepturile omului legate de apa potabilă și salubritate se subliniază că apa ar trebui considerată un bun public și ar trebui gestionată pe baza unei abordări întemeiate pe drepturile omului, garantând dreptul la apă și salubritate și sustenabilitatea ecosistemelor acvatice; întrucât alimentarea cu apă și salubrizarea sunt servicii de interes general, iar veniturile din ciclul de gestionare a apei ar trebui să acopere toate cheltuielile conexe, precum și costurile de îmbunătățire, cu condiția să fie protejat interesul public;

AH.

întrucât, astfel cum se recunoaște în Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind apa potabilă și salubritatea, statele sunt obligate să respecte, să protejeze și să garanteze aceste drepturi, iar părțile terțe ar trebui să se abțină cu strictețe de la intervenții care afectează exercitarea drepturilor la apă și salubritate;

AI.

întrucât lucrătorii care lucrează în lanțul de salubrizare se confruntă cu numeroase riscuri, inclusiv cu riscuri pentru sănătate cauzate de condițiile de muncă precare; întrucât aceștia sunt adesea lucrători informali, care nu sunt protejați de legislația muncii; întrucât exercitarea drepturilor de acces la apă și salubritate nu trebuie să aibă loc în detrimentul siguranței, al demnității și al stării de bine a lucrătorilor din domeniul salubrității,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.