—

având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere articolul 5 din Decizia Parlamentului European din 28 septembrie 2005 de adoptare a Statutului deputaților în Parlamentul European (1),

—

având în vedere Directiva (UE) 2020/1828 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2020 privind acțiunile în reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor și de abrogare a Directivei 2009/22/CE (2),

—

având în vedere recomandarea Comisiei din 11 iunie 2013 privind principii comune aplicabile acțiunilor colective în încetare și în despăgubire introduse în statele membre în cazul încălcării drepturilor conferite de legislația Uniunii,

—

având în vedere studiul realizat de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European intitulat „Finanțarea privată responsabilă a litigiilor” din martie 2021,

—

având în vedere articolele 47 și 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0218/2022),

A.

întrucât statele membre au responsabilitatea principală de a pune asistență juridică adecvată la dispoziția celor care nu dispun de resurse suficiente, pentru a asigura accesul tuturor la justiție, în conformitate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; întrucât asistența juridică publică și acțiunea penală sunt și trebuie să rămână mecanismele centrale de garantare a dreptului fundamental la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil;

B.

întrucât finanțarea de către terți comerciali a litigiilor (FTL) este o practică din ce în ce mai răspândită prin care investitorii privați („finanțatorii de litigii”) care nu sunt parte la un litigiu investesc pentru profit în proceduri judiciare și plătesc cheltuieli de judecată și de altă natură în schimbul unei cote din orice eventuală sumă acordată; întrucât acțiunile colective în despăgubire reprezintă doar un tip de litigiu în care este utilizată FTL în prezent, alte exemple fiind arbitrajul, procedurile de insolvență, recuperarea investițiilor, acțiunile antitrust și altele;

C.

întrucât FTL ar putea, dacă este reglementat în mod corespunzător, să fie utilizat mai des ca instrument de sprijinire a accesului la justiție, în special în țările în care costurile juridice sunt foarte ridicate sau pentru femei și grupurile marginalizate care se confruntă cu obstacole suplimentare în calea finanțării; întrucât FTL ar putea, de asemenea, să contribuie din ce în ce mai mult la aducerea în fața justiției a cauzelor de interes public și la reducerea dezechilibrelor economice semnificative care există între corporații și cetățenii care solicită despăgubiri, asigurând astfel răspunderea adecvată a întreprinderilor;

D.

întrucât raportul Institutului Britanic de Drept Internațional și Comparativ (BIICL) privind „Situația acțiunilor colective în despăgubire în UE în contextul recomandării Comisiei” subliniază că, în unele state membre, finanțarea de către terți a devenit un factor esențial în realizarea acțiunilor colective în despăgubire (3); întrucât Raportul Comisiei COM(2018)0040 privind punerea în aplicare a recomandărilor neobligatorii din 2013 privind acțiunile colective în despăgubire subliniază că FTL constituie un aspect-cheie al acțiunilor colective în despăgubire (4), cu o importantă dimensiune transfrontalieră;

E.

întrucât finanțatorii de litigii implicați în proceduri judiciare pot acționa în propriul lor interes economic, mai degrabă decât în interesul reclamanților; întrucât aceștia ar putea încerca să controleze litigiile și să solicite un rezultat care să le aducă cele mai mari beneficii și în cel mai scurt timp (5); întrucât este esențial să se asigure despăgubirea adecvată a victimelor;

F.

întrucât, deși FTL este cvasi-inexistentă în Europa, aceasta reprezintă un fenomen în plină expansiune în arbitrajul în materie de investiții, înmulțind numărul și volumul acțiunilor investitorilor privați împotriva statelor;

G.

întrucât, conform datelor disponibile, finanțatorii de litigii pot, în unele state membre, solicita o cotă disproporționată a veniturilor, depășind randamentul tipic al altor tipuri de investiții; întrucât sumele solicitate de finanțatorii de litigii variază în mod normal în întreaga Uniune de la 20 % la 50 % din suma acordată (6), dar, în afara Uniunii, astfel de acțiuni pot reprezenta, în unele cazuri, un randament al investițiilor de până la 300 %; întrucât ar trebui introduse norme pentru ca onorariile plătite finanțatorii litigiilor să fie proporționale și ca suma să fie acordată mai întâi reclamanților, înainte de plata onorariului către finanțatorul de litigii;

H.

întrucât FTL nu este singura modalitate de a facilita accesul la justiție, iar alte instrumente, cum ar fi asistența judiciară sau asigurarea cheltuielilor de judecată, sunt disponibile pentru a facilita un astfel de acces și există, de asemenea, căile de atac extrajudiciare pentru a solicita despăgubiri, cum ar fi medierea, SAL/SOL, Ombudsmanul sau prin intermediul sistemelor de soluționare a reclamațiilor gestionate de întreprinderi; întrucât aceste soluții ar putea duce la o despăgubire mai rapidă și mai adecvată pentru reclamanți, dar nu sunt întotdeauna suficient de eficace pentru a oferi despăgubiri adecvate; întrucât reclamanților ar trebui să li se ofere întotdeauna posibilitatea de a introduce în mod direct căi de atac judiciare;

I.

întrucât FTL predomină în Australia, SUA, Canada, Regatul Unit și Țările de Jos și este considerat de unii ca fiind un factor-cheie în asigurarea accesului la justiție (7); cu toate acestea, există, de asemenea, preocupări cu privire la practicile abuzive în unele jurisdicții; întrucât datele empirice (8) arată că, de cele mai multe ori, finanțatorii de litigii aleg cauze care să le ofere cele mai mari beneficii potențiale și nu ar investi în cauzele pe care le consideră prea riscante sau insuficient de profitabile;

J.

întrucât numărul de finanțatori de litigii este dificil de stabilit, existând cel puțin 45 de astfel de finanțatori despre care se știe că își desfășoară activitatea în Uniune; întrucât, deși în majoritatea statelor membre, practica FTL a fost până acum limitată în amploare, se preconizează că va juca un rol din ce în ce mai important în anii următori, dar rămâne în mare măsură nereglementată în Uniune, în pofida faptului că ar putea prezenta nu numai beneficii, ci și riscuri semnificative pentru administrarea justiției, care trebuie abordate;

K.

întrucât în actualul vid normativ există riscul ca finanțatorii de litigii să funcționeze într-un mod netransparent, astfel încât instanțele ar putea uneori să acorde despăgubiri reclamanților fără a realiza faptul că o cotă din suma acordată, care ar putea fi câteodată disproporționată, va fi redirecționată ulterior către finanțatorii de litigii în detrimentul reclamanților; întrucât această lipsă de transparență ar putea însemna că până și potențialii beneficiari au cunoștințe limitate sau inexistente în legătură cu distribuirea sumelor acordate sau cu acordurile de finanțare, în special unde se aplică un mecanism de neparticipare în sistemele colective de despăgubire; întrucât, în lipsa unor standarde minime comune la nivelul Uniunii, există riscul fragmentării și al dezechilibrelor normative în domeniul finanțării de litigii;

L.

întrucât Directiva (UE) 2020/1828 identifică oportunități și stabilește garanții referitoare la finanțarea litigiilor, care sunt totuși limitate la acțiunile de reprezentare în numele consumatorilor, întreprinse în sfera de aplicare a directivei respective și, prin urmare, nu reglementează alte tipuri de acțiuni, cum ar fi cele legate de întreprinderi sau drepturile omului, sau categoriile de reclamanți, cum ar fi organizațiile pentru apărarea drepturilor omului sau ale lucrătorilor; întrucât ar trebui să se aplice măsuri și garanții eficiente tuturor tipurilor de acțiuni;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 16 iulie 2021 intitulată „Noua strategie a UE pentru păduri pentru 2030” (COM(2021)0572),

—

având în vedere rezoluția sa din 8 octombrie 2020 referitoare la Strategia europeană pentru păduri – Calea de urmat (1),

—

având în vedere rezoluția sa din 28 aprilie 2015 referitoare la o nouă strategie forestieră a UE pentru păduri și sectorul forestier (2),

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 4,

—

având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite,

—

având în vedere acordul adoptat la cea de-a 21-a Conferință a părților la Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice (COP21), organizată la Paris la 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (COM(2019)0640) și orientările politice ulterioare ale președintei Comisiei, Ursula von der Leyen, și ale Comisiei,

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) (3),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor rezultate din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 și a Deciziei nr. 529/2013/UE (4),

—

având în vedere Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (5) (Directiva privind energia din surse regenerabile),

—

având în vedere Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (Directiva privind habitatele) (6),

—

având în vedere Regulamentul delegat (UE) 2021/268 al Comisiei din 28 octombrie 2020 de modificare a anexei IV la Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește nivelurile de referință pentru păduri care trebuie aplicate de statele membre pentru perioada 2021-2025 (7),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 – Readucerea naturii în viețile noastre” (COM(2020)0380),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 intitulată „O nouă Strategie industrială pentru Europa” (COM(2020)0102),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 30 iunie 2021 intitulată „O viziune pe termen lung pentru zonele rurale ale UE – Către zone rurale mai puternice, conectate, reziliente și prospere până în 2040” (COM(2021)0345),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 intitulată „Un val de renovări pentru Europa – ecologizarea clădirilor, crearea de locuri de muncă, îmbunătățirea condițiilor de trai” (COM(2020)0662),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 11 octombrie 2018 intitulată „O bioeconomie durabilă pentru Europa: consolidarea legăturilor dintre economie, societate și mediu” (COM(2018)0673),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 23 martie 2022 intitulată „Garantarea securității alimentare și consolidarea rezilienței sistemelor alimentare” (COM(2022)0133),

—

având în vedere inițiativa „Noul Bauhaus european”,

—

având în vedere proiectul de regulament al Comisiei de declarare a anumitor categorii de ajutoare în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale ca fiind compatibile cu piața internă, în aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 702/2014 al Comisiei (8),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 5 noiembrie 2021 privind noua Strategie a UE pentru păduri pentru 2030,

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 8 decembrie 2021 privind comunicarea Comisiei intitulată „Noua strategie a UE pentru păduri pentru 2030” (9),

—

având în vedere avizul Comitetul European al Regiunilor din 28 aprilie 2022 privind comunicarea Comisiei intitulată „Noua strategie a UE pentru păduri pentru 2030”,

—

având în vedere responsabilitățile statelor membre în temeiul Convenției ONU pentru combaterea deșertificării,

—

având în vedere raportul Curții de Conturi Europene din 2021 intitulat „Raportul special 21/2021 – Finanțarea din partea UE pentru biodiversitate și pentru schimbările climatice în pădurile din UE: rezultate pozitive, dar limitate”,

—

având în vedere publicația Comisiei din 2018 intitulată „Orientări privind utilizarea în cascadă a biomasei, cu exemple de bune practici pentru biomasa lemnoasă”,

—

având în vedere raportul din 2020 al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei intitulat „Cartografierea și evaluarea ecosistemelor și a serviciilor acestora: o evaluare a ecosistemului UE”,

—

având în vedere raportul din 2020 al Agenției Europene de Mediu intitulat „Starea naturii în UE – Rezultatele raportării în temeiul directivelor privind natura 2013-2018”,

—

având în vedere raportul Forest Europe din 2020 intitulat „Starea pădurilor Europei în 2020”,

—

având în vedere Raportul de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice al Platformei interguvernamentale științifico-politice privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES),

—

având în vedere Declarația de la Kunming – „Ecological Civilization: Building a Shared Future for All Life on Earth” (Civilizația ecologică: construirea unui viitor comun pentru toată viața de pe Pământ),

—

având în vedere raportul de evaluare al Grupului de Lucru II al Grupului Interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), intitulat „Climate Change 2022: Impacts, Adaptation and Vulnerability (Schimbările climatice 2022: Consecințe, adaptare și vulnerabilitate),

—

având în vedere Raportul special al IPCC privind schimbările climatice, deșertificarea, degradarea terenurilor, gestionarea durabilă a terenurilor, securitatea alimentară și fluxurile de gaze cu efect de seră în ecosistemele terestre,

—

având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 17 aprilie 2018, pronunțată în cauza C-441/17 Comisia Europeană v Republica Polonă (10),

—

având în vedere proiectele și practicile de coordonare a informațiilor privind pădurile în Europa [Rețeaua europeană a inventarelor forestiere naționale (ENFIN), proiectul FutMon, proiectul DIABOLO și programul „Atlasul european al cartografierii speciilor de arbori de pădure și al evaluării ecosistemelor și a serviciilor acestora (MAES)],

—

având în vedere raportul de atelier din 10 iunie 2021 sponsorizat în comun de IPBES și IPCC privind biodiversitatea și schimbările climatice,

—

având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și cel al Comisiei pentru dezvoltare,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A9-0225/2022),

A.

întrucât UE a stabilit obiectivele obligatorii de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % până în 2030 și de a atinge neutralitatea climatică până, cel târziu, în 2050 (11); întrucât UE s-a angajat să îndeplinească obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, inclusiv ODD 15 privind protejarea, refacerea și promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre, gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea deșertificării și stoparea degradării solurilor și refacerea acestora, precum și stoparea declinului biodiversității, și Acordul de la Paris și angajamentele luate în cadrul Conferinței ONU din 2021 privind schimbările climatice (COP26); întrucât pădurile și industriile și serviciile forestiere, precum și proprietarii și lucrătorii vor juca un rol major și de neînlocuit în realizarea ODD și a obiectivelor Acordului de la Paris, în timp ce ecosistemele forestiere și rezervoarele lor de carbon sunt esențiale pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, deoarece absorb și stochează aproximativ 10 % din emisiile de gaze cu efect de seră din Europa (12) și sunt gazde majore ale biodiversității;

B.

întrucât articolul 4 din TFUE prevede competențe și responsabilități partajate în ceea ce privește pădurile, în special în cadrul politicii de mediu a UE, fără a face nicio referire la o politică forestieră comună a UE și menținând astfel politica forestieră ca competență a statelor membre; întrucât, dată fiind marea diversitate a pădurilor din UE în ceea ce privește biogeografia, structura, dimensiunea, biodiversitatea, modelele de proprietate și politicile existente, atunci când politica de mediu, politica privind clima și alte politici relevante vizează pădurile, este nevoie să se aplice în mod corespunzător principiile subsidiarității și proporționalității la elaborarea și punerea în aplicare a noii strategii a UE pentru păduri (strategia) și a legislației relevante a UE; întrucât detaliile legate de gestionarea pădurilor trebuie ajustate la nivel național și regional, adoptând o abordare ascendentă; întrucât este necesară o mai bună coordonare la nivelul UE pentru a realiza mai bine obiectivele Pactului verde european și pentru a putea calcula cu mai multă precizie eventualele reduceri ale emisiilor și limitele de utilizare a pădurilor, având în vedere rolul important al pădurilor în realizarea obiectivelor climatice europene;

C.

întrucât principiul Pactului verde european, ca abordare transversală în vederea depășirii provocărilor climatice și de mediu, asigurând posibilitatea de a proteja în mod adecvat natura și biodiversitatea, într-o manieră care să genereze creștere durabilă și locuri de muncă într-o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, neutră din punctul de vedere al carbonului, complet circulară și competitivă în limitele planetei, ar trebui să stea la baza punerii în aplicare a strategiei astfel încât să se gestioneze soluțiile de compromis, să se creeze sinergii și să se găsească echilibrul adecvat între multiplele funcții ale pădurilor, inclusiv funcțiile socioeconomice, de mediu și climatice; întrucât un „ecosistem” este un mediu fizic format din componente vii și non-vii, care interacționează una cu cealaltă; întrucât, pe baza acestor interacțiuni, ecosistemele creează un flux de beneficii pentru oameni și pentru economie, denumite „servicii ecosistemice”; întrucât schimbările climatice și pierderea biodiversității și a serviciilor ecosistemice asociate reprezintă o amenințare sistemică pentru societate; întrucât pădurile oferă o gamă largă de servicii ecosistemice, de exemplu furnizarea de lemn, produse nelemnoase și alimente, sechestrarea carbonului, adăpost pentru biodiversitate, aer și apă curate, beneficii pentru clima locală și protecție împotriva pericolelor naturale cum sunt avalanșele, inundațiile, secetele sau căderea pietrelor, precum și valoare recreativă, culturală și istorică; întrucât obiectivul gestionării durabile a pădurilor este de a asigura o furnizare echilibrată a diferitelor servicii ecosistemice și sprijinirea eforturilor de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora;

D.

întrucât produsele pe bază de lemn contribuie la atenuarea schimbărilor climatice prin stocarea carbonului și înlocuirea produselor cu o amprentă de carbon mare, inclusiv a materialelor de construcție și de ambalare, a textilelor, a substanțelor chimice și a combustibililor; întrucât produsele pe bază de lemn sunt regenerabile și, în mare măsură, reciclabile și, ca atare, au un potențial imens de a sprijini o bioeconomie circulară; întrucât acest lucru face ca sectorul forestier și industriile forestiere să devină actori-cheie într-o economie ecologică;

E.

întrucât, ca parte a pachetului „Pregătiți pentru 55” și a obiectivului de aliniere a politicii privind schimbările climatice la Acordul de la Paris, Directiva privind energia din surse regenerabile și Regulamentul privind includerea emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (13) sunt în curs de revizuire; întrucât Comisia a propus un regulament privind produsele care nu implică defrișări; întrucât, având în vedere conceptul european de păduri multifuncționale, aceste inițiative trebuie să fie coerente cu obiectivele politice la nivel înalt ale Pactului verde, ale Planului de acțiune în domeniul bioeconomiei, ale Strategiei privind economia circulară, ale Strategiei pentru păduri, ale Strategiei privind biodiversitatea și ale Viziunii pe termen lung pentru zonele rurale;

F.

întrucât proprietatea forestieră în întreaga Europă are diverse dimensiuni și structuri de proprietate, ceea ce duce la o mare diversitate a modelelor de gestionare; întrucât aproximativ 60 % din pădurile din UE sunt deținute de 16 milioane de proprietari privați de păduri (14), o mare parte dintre aceștia fiind mici proprietari (15), în vreme ce aproximativ 40 % din pădurile din UE aparțin mai multor forme de proprietate publică; întrucât un număr mic de proprietari de păduri dețin o parte semnificativă a suprafețelor forestiere totale, unii dintre aceștia deținând principalele instalații de prelucrare a lemnului din UE; întrucât, înainte de a-i penaliza, implicarea, însoțirea și încurajarea acestor proprietari prin intermediul unui cadru politic și legislativ cuprinzător care asigură securitatea juridică și este bazat pe recunoașterea drepturilor lor de proprietate, a experienței lor de administratori, a importanței veniturilor generate prin gestionarea pădurilor și a provocărilor specifice, vor fi esențiale pentru atingerea obiectivelor strategiei, inclusiv furnizarea de servicii climatice și de alte servicii ecosistemice; întrucât, prin urmare, este important ca acest cadru să fie clar și transparent și să evite sarcini administrative împovărătoare pentru toate părțile implicate;

G.

întrucât UE găzduiește aproximativ 5 % din suprafața forestieră totală a lumii, pădurile reprezentând 43 % din suprafața terestră a UE, o proporție puțin mai mare decât cea a suprafeței de pământ utilizate pentru agricultură, și conținând 80 % din biodiversitatea sa terestră (16); întrucât, în conformitate cu raportul Agenției Europene de Mediu intitulat „Mediul european – starea și perspectivele pe 2020: cunoștințe pentru tranziția către o Europă durabilă” (17), Europa s-a confruntat cu un declin masiv al biodiversității; întrucât aproape 23 % din pădurile europene se regăsesc în siturile din cadrul Natura 2000, această proporție depășind valoarea de 50 % în unele state membre; întrucât aproape jumătate din habitatele naturale din zonele Natura 2000 sunt păduri;

H.

întrucât cele mai recente date colectate în temeiul articolului 17 din Directiva privind habitatele indică că situația parametrului habitatelor arată că doar 49 % din habitatele forestiere au o stare bună (18), în vreme ce starea a 29,6 % din habitate nu este cunoscută, iar 21,1 % dintre habitate au o stare deficitară și trebuie îmbunătățite; întrucât s-ar putea să nu fie suficient să se folosească doar date agregate pentru a identifica și a aborda informațiile-cheie în legătură cu cele mai urgente chestiuni, astfel că este nevoie să se consulte indicatori mai specifici cu privire la evoluția stării și a presiunilor și să se asigure că datele lipsă vor fi disponibile în viitor; întrucât acești indicatori nu sprijină o evaluare globală negativă a stării pădurilor din UE, ci arată tendințe atât pozitive, cât și negative (19), care necesită răspunsuri nuanțate și de la caz la caz, întrucât pădurile sunt din ce în ce mai vulnerabile la impactul schimbărilor climatice, în special la răspândirea tot mai mare a incendiilor forestiere; întrucât cuantificarea efectelor unor astfel de perturbări asupra rezilienței și productivității pădurilor la scară largă reprezintă în continuare o provocare majoră;

I.

întrucât o mai bună înțelegere a potențialelor perturbări naturale generate de climă la nivelul pădurilor europene ar trebui să sprijine în continuare orientările privind gestionarea pădurilor și să contribuie la politicile de adaptare menite să abordeze aceste vulnerabilități;

J.

întrucât colectarea și menținerea unor date transparente, fiabile și de înaltă calitate, schimbul de cunoștințe și de bune practici, precum și cercetarea finanțată în mod adecvat și bine coordonată sunt de o importanță majoră pentru a face față provocărilor și a genera oportunități și pentru a îndeplini multiplele funcții ale pădurilor, inclusiv pentru a profita de diferitele beneficii oferite de produsele industriilor forestiere, într-un mediu din ce în ce mai complex; întrucât datele privind pădurile disponibile la nivelul UE sunt incomplete și calitatea lor variază, ceea ce împiedică coordonarea gestionării și a conservării pădurilor între UE și statele membre; întrucât, în special, trebuie să existe o mai bună monitorizare a stării ecosistemelor forestiere, precum și a impactului măsurilor forestiere asupra biodiversității și climei;

K.

întrucât, la nivel internațional, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) este principalul forum pentru elaborarea definițiilor convenite la nivel internațional privind pădurile și silvicultura; întrucât FAO colectează și furnizează date privind pădurile și silvicultura; întrucât Comisia și statele membre contribuie la activitatea FAO;

L.

întrucât furnizarea diferitelor servicii ecosistemice forestiere prin intermediul sectorului forestier și al industriilor forestiere reprezintă un pilon important al veniturilor și al ocupării forței de muncă, în special în zonele rurale, dar și în zonele urbane, prin utilizarea în aval a acestor servicii; întrucât aplicarea strategiei ar trebui să acorde atenția cuvenită dezvoltării veniturilor și locurilor de muncă, dar și atractivității ocupării forței de muncă în acest sector, prin locuri de muncă de calitate, protecție socială și standarde de sănătate și siguranță, dezvoltarea continuă a unor parteneriate în domeniul competențelor, în care să fie implicate părțile interesate, și oportunități adecvate de formare pentru manageri și lucrători; întrucât ocuparea în sectorul european al silviculturii a scăzut cu o treime în perioada 2000-2015, în principal din cauza intensificării mecanizării în industria lemnului și a hârtiei (20); întrucât o proiectare îmbunătățită a utilajelor forestiere poate contribui la protecția lucrătorilor și poate reduce impactul asupra solului și a apei; întrucât exploatarea forestieră și industria lemnului se numără printre sectoarele industriale cele mai periculoase și generează numeroase accidente de muncă, boli profesionale și o vârstă de pensionare timpurie;

M.

întrucât suprafața și volumul biomasei din pădurile europene sunt în creștere (21), spre deosebire de tendințele îngrijorătoare de defrișare la nivel mondial; întrucât UE poate juca un rol important în contracararea defrișărilor la nivel mondial, fapt subliniat de propunerea Comisiei de regulament privind produsele care nu implică defrișări; întrucât, pe lângă reglementarea importurilor, o strategie europeană pentru păduri, care să prezinte cele mai bune practici pentru o gestionare durabilă a pădurilor viabilă din punct de vedere economic, ar putea contribui la îmbunătățirea gestionării pădurilor la nivel mondial;

N.

întrucât în prezent există sisteme de certificare voluntară la nivel mondial pentru gestionarea durabilă a pădurilor; întrucât sistemele de certificare reprezintă un instrument esențial pentru îndeplinirea cerințelor Regulamentului UE privind lemnul (22) în ceea ce privește diligența necesară (23);

O.

întrucât procesul de gestionare sustenabilă a pădurilor în Europa ar trebui asigure echilibrul corespunzător între cei trei piloni ai durabilității, și anume protecția mediului, dezvoltarea socială și dezvoltarea economică;

P.

întrucât criteriile și indicatorii de definire a gestionării durabile a pădurilor, utilizați în mod obișnuit în UE, se bazează pe cooperarea paneuropeană în cadrul procesului Forest Europe, la care sunt semnatare toate statele membre și Comisia; întrucât, în cadrul programului său de lucru în curs, Forest Europe a inițiat o reevaluare a definiției gestionării durabile a pădurilor; întrucât Forest Europe colectează și furnizează informații cu privire la starea și tendințele pădurilor și silviculturii pe baza criteriilor pentru gestionarea durabilă a pădurilor; întrucât este necesar să se asigure că indicatorii și pragurile se bazează pe dovezi și să se lucreze în strânsă cooperare cu statele membre în acest sens; întrucât noi indicatori și praguri transparente ar putea îmbunătăți sustenabilitatea sectorului, având în vedere importanța acestuia pentru valorile de mediu, economice și sociale; întrucât cadrul de gestionare durabilă a pădurilor va trebui definit în mod clar, în special în ceea ce privește criteriile, indicatorii și pragurile referitoare la sănătatea ecosistemelor, biodiversitate și schimbările climatice, dacă se dorește ca acesta să devină un instrument de examinare mai detaliat și util în stabilirea și compararea diferitelor abordări de gestionare, a impactului acestora, precum și a stării generale și a conservării pădurilor europene; întrucât gestionarea durabilă a pădurilor ar trebui să se desfășoare concomitent cu promovarea rolului multifuncțional al acestora, asigurându-se deplina concordanță cu diversitatea pădurilor și caracteristicile specifice fiecărei regiuni;

Q.

întrucât agrosilvicultura, definită ca un ansamblu de sisteme de utilizare a terenurilor în cadrul cărora arborii sunt cultivați, în asociere cu agricultura, pe aceeași unitate de terenuri, este o suită de sisteme de gestionare a terenurilor, care poate stimula productivitatea globală, genera mai multă biomasă, menține și reface solurile, combate deșertificarea și oferi o serie de servicii ecosistemice valoroase; întrucât în UE există două tipuri principale de agrosilvicultură: agrosilvicultura silvopastorală (păscutul animalelor sau furajele animaliere produse sub copaci) și agrosilvicultura silvoarabilă (culturi crescute sub copaci, spațierea dintre rânduri permițând trecerea tractoarelor); întrucât majoritatea sistemelor agroforestiere existente în UE sunt sisteme silvopastorale, iar extinderea agrosilviculturii poate aduce beneficii multiple, având în vedere presiunile asupra mediului;

R.

întrucât Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 urmărește „să definească, să cartografieze, să monitorizeze și să protejeze cu strictețe toate pădurile primare și seculare rămase ale UE”; întrucât protejarea pădurilor, inclusiv a tuturor pădurilor primare și seculare rămase în UE, este esențială pentru conservarea biodiversității și atenuarea schimbărilor climatice; întrucât, conform unui raport din 2021 al Centrului Comun de Cercetare (24), mai există doar 4,9 milioane de hectare de păduri primare și străvechi în Europa, adică doar 3 % din suprafața forestieră totală a Uniunii și 1,2 % din masa sa terestră; întrucât pădurile primare și seculare joacă un rol esențial în conservarea biodiversității; întrucât acestea au adesea o biodiversitate bogată, în comparație cu alte păduri din aceeași regiune ecologică, găzduiesc o mare varietate de specii, precum și o floră și faună specializată; întrucât pădurile primare și seculare oferă, de asemenea, o gamă largă de alte servicii ecosistemice esențiale; întrucât este nevoie de o definiție operațională a pădurilor primare și seculare pentru o proiectare, punere în aplicare și monitorizare adecvată a politicilor;

S.

întrucât rețeaua Integrate reprezintă o platformă a reprezentanților a diferite țări europene, inițiată de guvernele mai multor state membre și sprijinită de Comitetul forestier permanent al Comisiei, care furnizează avize științifice și a servit până în prezent drept un factor important de identificare a mijloacelor de integrare a conservării naturii în gestionarea durabilă a pădurilor; întrucât activitatea platformei a jucat un rol important în schimbul de experiență și de bune practici;

T.

întrucât proiectul Alterfor finanțat prin Orizont 2020 a analizat potențialul de optimizare a metodelor de gestionare a pădurilor utilizate în momentul de față și a prezentat modele alternative de gestionare a pădurilor, cu oportunități și provocări enumerate pentru fiecare alternativă;

U.

întrucât proiectul SINCERE finanțat prin Orizont 2020 a dezvoltat noi politici și noi modele de afaceri prin conectarea cunoștințelor și a expertizei din practică, știință și politică, în întreaga Europă și dincolo de granițele acesteia, cu scopul de a explora noi mijloace de îmbunătățire a serviciilor ecosistemice forestiere în moduri care să aducă beneficii proprietarilor de păduri și care să răspundă unor nevoi societale generale;

V.

întrucât războiul din Ucraina va avea un impact major asupra importurilor de lemn, în special asupra importurilor de mesteacăn, a cărui producție mondială provine în proporție de 80 % din Rusia, precum și asupra sectorului european al prelucrării lemnului și asupra exporturilor de produse prelucrate; întrucât sancțiunile legitime impuse Rusiei ridică problema dependenței UE de importurile de lemn din Rusia; întrucât UE se aprovizionează cu aproximativ 80 % din cererea sa de lemn pe plan intern, iar importurile din Rusia reprezintă doar aproximativ 2 % din consumul total; întrucât Finlanda și Suedia sunt principalii importatori din UE de lemn rotund neprelucrat din Rusia și vor fi afectați de interdicțiile comerciale (25);

W.

întrucât exploatarea forestieră ilegală, inclusiv exploatarea forestieră din zonele protejate, cum ar fi zonele Natura 2000, reprezintă o problemă permanentă și nerezolvată în numeroase state membre;

X.

întrucât pădurile sunt esențiale pentru sănătatea și bunăstarea fizică și mentală a oamenilor, stimulează tranziția către o economie fără combustibili fosili și joacă un rol important în viața comunităților locale, în special în zonele rurale, unde au o contribuție importantă la mijloacele de subzistență locale,

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

—

având în vedere articolele 2 și 3 și articolul 5 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—

având în vedere articolele 165, 166 și 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere articolele 14, 15 și 32 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, în special principiile 1, 3 și 4 ale acestuia,

—

având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale (1),

—

având în vedere rezoluția sa din 8 octombrie 2020 referitoare la Garanția pentru tineret (2),

—

având în vedere rezoluția sa din 10 februarie 2021 referitoare la impactul COVID-19 asupra tineretului și asupra sportului (3),

—

având în vedere rezoluția sa din 17 februarie 2022 referitoare la capacitarea tineretului european: ocuparea forței de muncă și redresarea socială după pandemie (4),

—

având în vedere rezoluția sa din 20 mai 2021 referitoare la dreptul Parlamentului de a fi informat în legătură cu evaluarea în curs a planurilor naționale de redresare și reziliență (5),

—

având în vedere raportul referitor la Evenimentul tineretului european 2021, intitulat „Youth Ideas Report for the Conference on the Future of Europe” (Raport despre ideile tinerilor destinat Conferinței privind viitorul Europei),

—

având în vedere Decizia (UE) 2021/2316 a Parlamentului European și a Consiliului din 22 decembrie 2021 privind Anul european al tineretului (2022) (6),

—

având în vedere propunerea de recomandare a Consiliului din 10 decembrie 2021 privind o abordare europeană a micro-certificatelor pentru învățarea pe tot parcursul vieții și capacitatea de inserție profesională (COM(2021)0770) și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei (SWD(2021)0367),

—

având în vedere articolul de știri din 7 aprilie 2020 intitulat „COVID-19: how can VET respond?” (COVID-19: care poate fi răspunsul educației și formării profesionale?), publicat de Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune a Comisiei (7),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 30 septembrie 2020 intitulată „Planul de acțiune pentru educația digitală 2021-2027: Resetarea educației și formării pentru era digitală” (COM(2020)0624),

—

având în vedere sondajul privind impactul COVID-19 asupra mobilității în scop educațional, realizat în cadrul programului Erasmus + și al Corpului european de solidaritate (8),

—

având în vedere viitoarea comunicare a Comisiei privind îngrijirea pe termen lung și educația și îngrijirea copiilor,

—

având în vedere studiul intitulat „Educația și tineretul în Europa post-COVID-19 – efecte ale crizei și recomandări de politică”, publicat de Direcția Generală Politici Interne la 4 mai 2021 (9),

—

având în vedere studiul intitulat „Youth in Europe: Effects of COVID-19 on their economic and social situation” (Tineretul în Europa: Efectele pandemiei de COVID-19 asupra situației sale economice și sociale), publicat de Direcția Generală Politici Interne la 24 septembrie 2021 (10),

—

având în vedere studiul intitulat „Cultural and creative sectors in post-COVID-19 Europe – crisis effects and policy recommendations” (Sectorul cultural și creativ în Europa post-COVID-19 – efecte de criză și recomandări de politică), publicat de Direcția Generală Politici Interne la 18 februarie 2021 (11),

—

având în vedere raportul ad-hoc NESET nr. 3/2021 intitulat „Distance learning from student perspective” (Învățarea la distanță din perspectiva studentului) (12),

—

având în vedere raportul ad-hoc nr. 2/2021 al NESET intitulat „The impact of COVID-19 on student learning outcomes across Europe: the challenges of distance education for all” (Impactul COVID-19 asupra rezultatelor învățării studenților în Europa: provocările educației la distanță pentru toți) (13),

—

având în vedere raportul analitic al Rețelei europene de experți în economia educației (EENEE) și NESET intitulat „The impact of COVID-19 on the education of disadvantaged children and the socio-economic consequences thereof” (Impactul COVID-19 asupra educației copiilor defavorizați și consecințele socioeconomice) (14),

—

având în vedere raportul tehnic al Centrului Comun de Cercetare intitulat „The likely impact of COVID-19 on education: Reflections based on the existing literature and recent international datasets” (Impactul probabil al COVID-19 asupra educației: reflecții bazate pe literatura de specialitate existentă și pe seturi de date internaționale recente) (15),

—

având în vedere raportul Forumului European de Tineret din 17 iunie 2021, intitulat „Beyond Lockdown: the pandemic scar’ on young people” (Dincolo de lockdown: tinerii și „cicatricea pandemiei) (16),

—

având în vedere raportul UNICEF din 4 octombrie 2021 intitulat „The State of the World’s Children 2021: On My Mind: promoting, protecting and caring for children’s mental health” (Situația copiilor în lume 2021: în mintea mea: promovarea, protejarea și îngrijirea sănătății mintale a copiilor) (17),

—

având în vedere nota de sinteză a OCDE din 12 mai 2021 intitulată „Supporting young people’s mental health through the COVID-19 crisis” (Sprijinirea sănătății mintale a tinerilor în contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19) (18),

—

având în vedere sondajul Young Minds din februarie 2021 intitulat „Coronavirus: Impact on young people with mental health needs” (Impactul asupra tinerilor cu nevoi de sănătate mintală) (19),

—

având în vedere proiectul Orizont 2020 intitulat „Prevention of child mental health problems in Southeastern Europe – Adapt, Optimise, Test, and Extend Parenting for Lifelong Health” (Prevenirea problemelor de sănătate mintală a copiilor în Europa de Sud-Est – adaptare, optimizare, testare și extinderea sprijinului părinților pentru sănătate de-a lungul vieții) (20),

—

având în vedere raportul Fundației pentru sănătate mintală din Scoția din septembrie 2020 intitulat „Impacts of lockdown on the mental health and well-being of children and young people” (Impactul măsurilor de izolare asupra sănătății mintale și stării de bine a copiilor și tinerilor) (21),

—

având în vedere raportul de cercetare al Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound) din 9 noiembrie 2021 intitulat „Impact of COVID-19 on young people in the EU” (Impactul COVID-19 asupra tinerilor din UE) (22),

—

având în vedere campania YouMoveEurope referitoare la petiția Youth Work Trainers Guild intitulată „Responding to the Impact of COVID-19 on International Youth Work Mobility” (Răspunsul la impactul COVID-19 asupra mobilității internaționale a muncii tinerilor) (23),

—

având în vedere rezoluția sa din 23 noiembrie 2021 referitoare la politica UE în domeniul sportului: bilanț și posibile căi pentru viitor (24),

—

având în vedere Convenția ONU privind drepturile copilului, în special articolul 12,

—

având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, în special articolul 30,

—

având în vedere Recomandarea (UE) 2021/1004 a Consiliului din 14 iunie 2021 de instituire a unei garanții europene pentru copii (25),

—

având în vedere rezoluția sa din 8 iulie 2020 referitoare la drepturile persoanelor cu dizabilități intelectuale și ale familiilor lor în cadrul crizei provocate de COVID-19 (26),

—

având în vedere Obiectivele europene pentru tineret, în special obiectivele 5, 9 și 11,

—

având în vedere rezoluția sa din 17 septembrie 2020 referitoare la redresarea culturală a Europei (27),

—

având în vedere rezoluția sa din 22 octombrie 2020 referitoare la viitorul învățământului european în contextul pandemiei de COVID-19 (28),

—

având în vedere rezoluția sa din 25 martie 2021 referitoare la conturarea politicii în domeniul educației digitale (29),

—

având în vedere rezoluția sa din 20 octombrie 2021 privind situația artiștilor și redresarea culturală în UE (30),

—

având în vedere proiectul OCDE intitulat „Student Agency for 2030”,

—

având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A9-0216/2022),

A.

întrucât închiderea grădinițelor și a centrelor de îngrijire a copiilor mici, a școlilor, universităților, a centrelor de relaxare și activități pentru tineri, precum și a spațiilor pentru activități extrașcolare și a facilităților culturale și sportive i-a privat pe copii și tineri de posibilitatea de a participa la activități esențiale pentru dezvoltarea lor generală, progresele lor în învățare, pentru sănătatea și starea lor de bine intelectuală, fizică, emoțională și mentală, precum și pentru incluziunea lor socială și profesională;

B.

întrucât copiii și tinerii se numără printre cele mai vulnerabile grupuri ale societății noastre și au fost afectați de închiderile cauzate de pandemia de COVID-19 într-o perioadă esențială și critică a vieții lor; întrucât sănătatea mintală a tuturor cetățenilor este una din condițiile prealabile și unul dintre bazele fundamentale ale unei societăți și unei democrații sănătoase; întrucât accesul la serviciile de sănătate mintală este, prin urmare, inseparabil de alte drepturi fundamentale;

C.

întrucât anularea activităților și evenimentelor educaționale, culturale, pentru tineret și sportive a intensificat tranziția digitală într-o asemenea măsură încât a schimbat brusc rutinele zilnice, precum și modul în care copiii și tinerii interacționează și comunică între ei, fără contacte sociale sau fizice; întrucât închiderea școlilor, a facilităților culturale și sportive care găzduiesc astfel de activități și evenimente a redus nivelul de aptitudine fizică a tinerilor într-o asemenea măsură încât, în prezent, doar unul din patru tineri în vârstă de 11 ani desfășoară o activitate fizică suficientă; întrucât acest lucru a făcut ca unul din trei copii să fie supraponderal sau obez, mărind riscul de invaliditate și de morbiditate crescută (31);

D.

întrucât educația s-a clasat printre sectoarele cele mai afectate din punct de vedere emoțional în timpul pandemiei de COVID-19 (32), iar cercetarea arată o legătură clară între sănătatea mintală a cadrelor didactice și cea a elevilor (33); întrucât învățământul la distanță are limitări inerente în predarea cursurilor de laborator și artistice, precum și pentru educația profesională și fizică; întrucât învățământul la distanță este, în multe cazuri, inadecvat din punct de vedere pedagogic, în special pentru elevii mai tineri, care au o nevoie mai mare de contact interpersonal cu profesorul și pentru că profesorii au puține ocazii să fie formați în mod adecvat pentru a utiliza eficient instrumentele digitale în școli; întrucât, în majoritatea cazurilor, învățământul la distanță nu a luat în considerare nevoile cursanților care beneficiază de educație în limbile regionale sau minoritare; întrucât această abordare poate fi considerată discriminatorie și creează suferință, anxietate și un sentiment de nesiguranță pentru cursanți;

E.

întrucât, fără un program zilnic fix care să creeze o „rutină” liniștitoare și cu pierderea obiceiului de a frecventa școala pentru perioade lungi în unele state membre, acum că școlile s-au deschis din nou, mulți elevi par să fie „detașați”, nu sunt interesați de viața școlară și au dificultăți în a-și găsi ritmul, concentrarea, sentimentul de apartenență și de a împărtăși obiectivele comunității școlare;

F.

întrucât închiderea spațiilor culturale în contextul pandemiei de COVID-19 – ele fiind primele închise și ultimele care au putut fi redeschise – a însemnat că tinerii creatori culturali și, în special, tinerii artiști interpreți sau executanți nu au avut posibilitatea de a-și începe și de a-și dezvolta cariera într-un stadiu incipient crucial;

G.

întrucât sportul de masă a fost grav afectat de consecințele negative ale pandemiei, multe dintre aceste activități fiind complet închise pentru o perioadă lungă de timp; întrucât se așteaptă ca cluburile sportive profesioniste, în special la nivel local și regional, să cunoască în continuare provocări mari legate de redresarea lor financiară pe termen lung; întrucât pierderea permanentă a sportului de masă ar avea un impact direct asupra tinerilor sportivi, atât în ceea ce privește dezvoltarea lor socială, cât și în ceea ce privește potențiala lor carieră profesională în domeniul sportului;

H.

întrucât starea generală a sănătății mintale și a calității vieții tinerilor s-a înrăutățit semnificativ în timpul pandemiei, problemele legate de sănătatea mintală dublându-se în mai multe state membre în comparație cu nivelurile de dinainte de criză (34), ceea ce a determinat experții să o numească „pandemia tăcută” sau „cicatricea pandemiei”; întrucât pandemia a scos la iveală lipsa sprijinului acordat tinerilor care se confruntă cu probleme legate de sănătatea mintală; întrucât grupurile marginalizate, cum ar fi LGBTIQ +, minoritățile rasiale și etnice sau tinerii cu nevoi speciale au fost expuși unui risc mai mare de a dezvolta o tulburare a sănătății mintale; întrucât consecințele reale ale problemelor de sănătate mintală pentru tineri sunt adesea dificil de identificat și, până în prezent, nu sunt pe deplin vizibile;

I.

întrucât presiunea excesivă exercitată asupra elevilor pentru a realiza performanțe superioare, chiar și de la o vârstă fragedă, a constituit o presiune suplimentară asupra sănătății mintale și a stării de bine a lor; întrucât dificultățile de sănătate mintală sunt puternic stigmatizate în societățile noastre, ceea ce face ca tinerii care trăiesc cu probleme de sănătate mintală să fie, de asemenea, supuși prejudecăților, izolării sociale, abuzului verbal sau hărțuirii, precum și să perceapă locurile de învățare ca un mediu nesigur, în care este dificil să solicite ajutor sau tratament;

J.

întrucât există mari discrepanțe între situațiile specifice ale statelor membre, din cauza naturii și duratei diferite a măsurilor puse în aplicare, precum și a diferențelor în ceea ce privește accesul la tehnologie și la instrumentele digitale, care accentuează inegalitățile dintre mediul rural și cel urban;

K.

întrucât trecerea forțată la învățarea virtuală nu numai că a exacerbat inegalitățile deja existente, ci a creat și altele noi, lăsând în urmă copiii din medii defavorizate din punct de vedere social date fiind condițiile de locuit aglomerate, lipsa infrastructurii sau a echipamentelor digitale și a problemelor de conectivitate, mărind riscul de rezultate slabe în învățare și, prin urmare, de abandon școlar în rândul elevilor cu mai puține oportunități;

L.

întrucât închiderea instituțiilor de învățare a condus la o scădere a nivelului existent de cunoștințe, o pierdere a metodologiei de dobândire de noi cunoștințe și la pierderi reale în procesul de învățare; întrucât aceste pierderi, care pot avea un impact negativ pe termen lung asupra stării de bine viitoare a copiilor și a tinerilor, sunt mai mari în rândul celor provenind din gospodăriile dezavantajate din punct de vedere socioeconomic, care au primit mai puțin sprijin pentru studiu în timpul pandemiei;

M.

întrucât s-a observat că 64 % dintre tinerii din grupa de vârstă 18-34 de ani au fost expuși riscului de depresie în primăvara anului 2021 (35) și că sinuciderea este a doua cauză principală de deces în rândul tinerilor (36) ca urmare a stresului, singurătății, izolării, depresiei, suferinței psihologice și lipsei de oportunități educaționale, de angajare, sociale sau financiare și a creșterii șomajului în rândul tinerilor, precum și a incertitudinilor pe care le cunosc tinerii legate de perspectivele sociale și de viitor, în sens mai larg;

N.

întrucât există decalaje regionale semnificative în întreaga UE în ceea ce privește accesul la servicii de sănătate mintală, în timp ce accesul pacienților din medii defavorizate, inclusiv al copiilor, este limitat și mai mult de constrângerile existente în unele state membre în ceea ce privește rambursarea psihoterapiei din bugetele pentru sănătate publică; întrucât există o nevoie semnificativă de a avea o abordare europeană în ceea ce privește sănătatea mintală a copiilor și a tinerilor, cu un accent deosebit pe educație și pe consilierea școlară și a tinerilor;

O.

întrucât măsurile de izolare au avut un impact negativ deosebit asupra persoanelor cu dizabilități sau nevoi speciale; întrucât măsurile luate de statele membre în circumstanțe excepționale ar trebui să respecte întotdeauna drepturile lor fundamentale și să asigure accesul egal și nediscriminatoriu al acestora la asistență medicală, servicii sociale și de educație, precum și activitățile de tineret, culturale și sportive;

P.

întrucât diferențele de gen au un impact asupra modului în care copiii și tinerii au fost afectați de pandemie, fetele și femeile tinere suferind mai mult de pe urma violenței domestice, a bolilor psihosomatice și a tulburărilor emoționale (37); întrucât diferența de remunerare între bărbați și femei s-a accentuat și mai mult în timpul pandemiei, afectând echilibrul dintre viața profesională și cea privată a femeilor și dependența lor financiară de partenerii, rudele sau prietenii lor; întrucât măsurile succesive de limitare a mișcării persoanelor au mărit povara asupra părinților și tutorilor, ceea ce a exacerbat riscul abuzului de substanțe pentru părinți și al violenței intrafamiliale care afectează sănătatea mintală și starea de bine a celor mai vulnerabili, precum și a copiilor și tinerilor;

Q.

întrucât problemele de sănătate mintală într-un stadiu incipient al dezvoltării personale cresc probabilitatea apariției unor probleme de sănătate mintală la vârsta adultă, cu consecințe profunde în ceea ce privește dezvoltarea personală, socială și profesională și calitatea vieții; întrucât copiii și tinerii trec prin faze critice ale dezvoltării lor neurologice și sunt deosebit de sensibili la utilizarea pe scară largă a instrumentelor digitale pentru învățarea la distanță; întrucât această digitalizare intensă a educației dă naștere la întrebări cu privire la impactul tehnologiei asupra aspectelor legate de învățare;

R.

întrucât închiderile au redus nivelul de aptitudine fizică a tinerilor într-o asemenea măsură încât, în prezent, doar unul din patru tineri în vârstă de 11 ani desfășoară o activitate fizică suficientă;

S.

întrucât 2022 este Anul european al tineretului;

T.

întrucât orice strategie a UE în materie de sănătate mintală care vizează copiii și tinerii trebuie, în primul rând, să le ofere posibilitatea de a fi ascultați, iar contribuția lor să fie luată în considerare la elaborarea unor răspunsuri incluzive; întrucât o strategie de succes trebuie să implice părinții, familiile, prietenii, organizațiile de tineret și serviciile de asistență socială pentru tineret, animatorii pentru tineret, instituțiile culturale și cluburile sportive, pe lângă școli și profesori, oferindu-le o formare adecvată cu privire la modul de abordare a problemelor de sănătate mintală, atât pentru a stabili o abordare holistică, cât și pentru a se asigura legătura cu tinerii din medii dezavantajate din punct de vedere socioeconomic și grupurile marginalizate;

U.

întrucât datele științifice sugerează că nivelurile de încredere instituțională în rândul generațiilor mai tinere au scăzut; întrucât acest lucru este cauzat de stresul și incertitudinea legate de pandemie, dar și de eficacitatea limitată a canalelor oficiale de comunicare ale statelor membre în a ajunge la tânăra generație, precum și de creșterea dezinformării și a știrilor false legate de pandemie; întrucât trebuie acordată o atenție deosebită recâștigării acestei încrederi, care poate fi obținută printr-o participare adecvată vârstei, inclusiv prin a oferi tinerilor posibilitatea de a lua inițiative și decizii astfel încât să poată transforma lumea în care trăiesc și prin a promova puterea de acțiune a tinerilor pentru a le permite să caute autodeterminarea și să își dezvolte reziliența;

V.

întrucât pandemia ne-a dat ocazia de a aborda probleme de lungă durată legate de sănătatea mintală care în trecut nu au fost abordate în manieră globală; întrucât sănătatea mintală a fost inclusă în obiectivele specifice ale programului EU4Health, contribuind la construirea unei uniuni europene a sănătății bazate pe sisteme de sănătate mai puternice, mai accesibile și mai reziliente, pregătite să facă față unor posibile crize viitoare;

W.

întrucât se preconizează că războiul din Ucraina și consecințele sale umane, alimentare, energetice și financiare devastatoare, precum și alte amenințări globale, pot genera incertitudini care ar putea avea și alte efecte negative asupra sănătății mintale și a stării de bine ale copiilor și tinerilor;

X.

întrucât războiul din Ucraina a dus la strămutarea a milioane de copii și tineri și la traume pe scară largă;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

—

având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, inclusiv obiectivul nr. 4 privind educația de calitate, obiectivul nr. 11 privind orașele și comunitățile durabile și obiectivul nr. 13 privind acțiunile de combatere a schimbărilor climatice,

—

având în vedere raportul Grupului interguvernamental privind schimbările climatice din cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU) din 4 aprilie 2022 intitulat „Climate Change 2022: Mitigation of Climate Change” (Schimbările climatice 2022: atenuarea schimbărilor climatice),

—

având în vedere acordul adoptat la cea de-a 21-a Conferință a părților la Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice (COP21), organizată la Paris la 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 15 septembrie 2021 intitulată „Noul Bauhaus european: Frumos, durabil, pentru toți” (COM(2021)0573),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 10 iunie 2016 intitulată „O nouă agendă pentru competențe în Europa: Să lucrăm împreună pentru consolidarea capitalului uman, a capacității de inserție profesională și a competitivității” (COM(2016)0381),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 22 mai 2018 intitulată „O nouă agendă europeană pentru cultură” (COM(2018)0267),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 intitulată „Un val de renovări pentru Europa – ecologizarea clădirilor, crearea de locuri de muncă, îmbunătățirea condițiilor de trai” (COM(2020)0662),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 30 iunie 2021 intitulată „O viziune pe termen lung pentru zonele rurale ale UE – Către zone rurale mai puternice, conectate, reziliente și prospere până în 2040” (COM(2021)0345),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 14 iulie 2021 intitulată „Pregătiți pentru 55: îndeplinirea obiectivului climatic al UE pentru 2030 pe calea spre atingerea obiectivului de neutralitate climatică” (COM(2021)0550),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 8 martie 2022 intitulată „REPowerEU: acțiuni europene comune pentru o energie mai accesibilă ca preț, sigură și durabilă” (COM(2022)0108),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 30 noiembrie 2021 privind cultura, arhitectura de înaltă calitate și mediul construit ca elemente-cheie ale inițiativei Noul Bauhaus european (1),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 15 noiembrie 2018 cu privire la Planul de lucru în domeniul culturii pentru perioada 2019-2022 (2),

—

având în vedere rezoluția sa din 20 octombrie 2021 privind situația artiștilor și redresarea culturală în UE (3),

—

având în vedere rezoluția sa din 8 martie 2022 referitoare la rolul culturii, educației, mass-mediei și sportului în combaterea rasismului (4),

—

având în vedere rezoluția sa din 17 septembrie 2020 referitoare la redresarea culturală a Europei (5),

—

având în vedere rezoluția sa din 17 septembrie 2020 referitoare la maximizarea potențialului de eficiență energetică al parcului imobiliar al UE (6),

—

având în vedere rezoluția sa din 17 decembrie 2020 referitoare la Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice (7),

—

având în vedere rezoluția sa din 20 ianuarie 2021 referitoare la crearea unei moșteniri politice efective pentru Anul european al patrimoniului cultural (8),

—

având în vedere rezoluția sa din 11 noiembrie 2021 referitoare la Spațiul european al educației: o abordare comună și cuprinzătoare (9),

—

având în vedere rezoluția sa din 25 martie 2021 referitoare la politica de coeziune și strategiile de mediu de la nivel regional în lupta împotriva schimbărilor climatice (10),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/695 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 aprilie 2021 de instituire a programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont Europa și de stabilire a normelor sale de participare și de diseminare (11) (Regulamentul privind programul Orizont Europa),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/783 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2021 de instituire a unui program pentru mediu și politici climatice (LIFE) (12),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1058 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 privind Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune (13),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/690 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 aprilie 2021 de instituire a unui program privind piața internă, competitivitatea întreprinderilor, inclusiv a întreprinderilor mici și mijlocii, domeniul plantelor, animalelor, produselor alimentare și hranei pentru animale și statisticile europene (Programul privind piața unică) (14),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/694 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2021 de instituire a programului „Europa digitală” (15),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/817 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2021 de instituire a Erasmus+: Programul Uniunii pentru educație și formare, tineret și sport (16),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/818 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2021 de instituire a programului „Europa creativă” (2021-2027) (17),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/888 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2021 de instituire a programului „Corpul european de solidaritate” (18),

—

având în vedere „Noua Cartă de la Leipzig – Puterea transformatoare a orașelor pentru binele comun”, adoptată în cadrul reuniunii ministeriale informale privind aspecte urbane din 30 noiembrie 2020,

—

având în vedere raportul Grupului de lucru pentru metoda deschisă de coordonare format din experți din statele membre din 6 octombrie 2021, intitulat „Către o cultură comună a arhitecturii: investiții într-un mediu de viață de înaltă calitate pentru toți”,

—

având în vedere Declarația de la Davos adoptată la Conferința miniștrilor culturii din 22 ianuarie 2018, intitulată „Către o cultură a arhitecturii (Baukultur) de foarte bună calitate pentru Europa”, precum și Sistemul de calitate Davos Baukultur, intitulat „Opt criterii pentru o cultură a arhitecturii (Baukultur) de foarte bună calitate”, instituit ulterior acesteia,

—

având în vedere raportul final al Comisiei „Building Better, Building Beautiful” (Să construim mai bine, să construim frumos) a Guvernului Regatului Unit, din 30 ianuarie 2020, intitulat „Living with beauty” (Să trăim frumos),

—

având în vedere articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a UE, în special articolul 17 privind dreptul de proprietate, articolul 18 privind dreptul de azil, articolul 19 privind protecția în caz de strămutare, expulzare sau extrădare, articolul 26 privind integrarea persoanelor cu dizabilități, articolul 34 privind securitatea socială și asistența socială, articolul 36 privind accesul la serviciile de interes economic general și articolul 37 privind protecția mediului,

—

având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, în special capitolul III privind protecția și incluziunea socială, Principiul 19 privind locuințe și asistență pentru persoanele fără adăpost și Principiul 20 privind accesul la servicii esențiale,

—

având în vedere lucrările efectuate de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei privind noul Bauhaus european (NBE),

—

având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere avizele Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

—

având în vedere raportul comun al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și al Comisiei pentru cultură și educație (A9-0213/2022),

A.

întrucât Europa se află într-un moment de tranziție ecologică, digitală și socială, care este accelerată de impactul economic și social al pandemiei de COVID-19; întrucât situația geopolitică a Europei se schimbă ca urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei; întrucât populismul, extremismul și sentimentul antieuropean sunt în creștere;

B.

întrucât UE a răspuns provocărilor legate de degradarea mediului, schimbările climatice și deficitul din ce în ce mai mare al resurselor naturale, care necesită acțiuni politice ambițioase și de anvergură pentru punerea în aplicare a Pactului verde european, ce stimulează dorința de reînnoire și inovare pe întreaga planetă; întrucât, fiind „sufletul” Pactului verde european, NBE își propune să abordeze nevoile Europei în ceea ce privește spațiul și mediul într-o manieră transdisciplinară, sustenabilă, incluzivă, și estetică;

C.

întrucât tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic până în 2050 reprezintă o oportunitate importantă, precum și o provocare pentru Uniune, pentru statele sale membre și pentru întreprinderile din fiecare sector; întrucât NBE trebuie să reinterpreteze Bauhausul original în lumina crizei climatice, a războiului, a pandemiei și a dezastrelor naturale, care sporesc inegalitățile sociale;

D.

întrucât cultura și libertatea artelor contribuie în mod semnificativ la dinamismul unei societăți, permițându-ne să trăim mai bine împreună, să construim societăți democratice, incluzive și libere și să recâștigăm un sentiment de identitate și apartenență comună; întrucât toți oamenii ar trebui să beneficieze de dreptul de a avea acces și de a participa la cultură; întrucât cultura este esențială și pentru explorarea provocărilor complexe ale societății, iar spațiile culturale sunt locuri esențiale pentru libertatea de exprimare și de dezbatere;

E.

întrucât cultura reprezintă un sector strategic pentru UE, care contribuie la consolidarea economiei sale prin contribuția sa semnificativă la PIB și la ocuparea forței de muncă, precum și prin contribuția sa indirectă la alte sectoare și industrii; întrucât sectoarele și industriile culturale și creative (SICC) s-au numărat printre domeniile cele mai afectate de pandemie, se redresează mai lent decât restul economiei UE și, prin urmare, ar trebui promovate și sprijinite în continuare; întrucât NBE poate permite investiții suplimentare în acest sector și poate implica diferiți actori în punerea sa în aplicare pe teren;

F.

întrucât arhitectura, planificarea urbană și teritorială, mobilitatea, designul, artele, sociologia și ingineria sunt complementare și esențiale pentru construirea unei societăți incluzive, sustenabile și estetice; întrucât aceste sectoare, care joacă un rol esențial în promovarea cercetării și inovării pentru dezvoltarea durabilă, a unei culturi a construcțiilor sustenabile și a unor soluții inovatoare, eficiente din punct de vedere spațial, în concordanță cu tranziția verde și digitală, au fost perturbate de criza provocată de pandemia de COVID-19;

G.

întrucât este necesar să se elaboreze de urgență modele economice mai durabile în sectorul construcțiilor și al energiei, care contribuie ambele la economia circulară și vor contribui la combaterea sărăciei energetice și la atingerea obiectivelor climatice ale Uniunii;

H.

întrucât clădirile sunt responsabile pentru 40 % din consumul de energie din UE și pentru 36 % din emisiile sale de gaze cu efect de seră provenite din energie (19);

I.

întrucât strategia „Valul de renovări ale clădirilor” urmărește să dubleze rata renovării clădirilor în Europa, vizând renovarea a peste 35 de milioane de clădiri și crearea a până la 160 000 de locuri de muncă în sectorul construcțiilor;

J.

întrucât accesul la locuințe este un drept fundamental; întrucât lipsa de adăpost și lipsa accesului la locuințe de calitate la un preț abordabil reprezintă o criză în unele părți ale UE;

K.

întrucât orașele sunt locuri ale pluralismului, creativității și solidarității; întrucât planificarea și proiectarea necorespunzătoare în domeniul public și creșterea expansiunii urbane au condus la pierderea calității clădirilor în întreaga Europă; întrucât NBE are potențialul de a explora oportunitățile de a utiliza spațiul limitat din orașe într-un mod sustenabil, estetic și incluziv, de a conecta mai bine zonele urbane și rurale și de a asigura participarea locuitorilor la amenajarea teritoriului și de a-i ajuta să reclasifice orașul ca spațiu creat pentru interacțiune și activități culturale;

L.

întrucât construirea unui viitor mai bun începe cu educația și formarea de calitate, inclusiv educația în domeniul mediului, formarea profesională și învățarea pe tot parcursul vieții, printre altele prin oportunități de învățare online care ar trebui să fie accesibile tuturor, precum și perfecționarea și recalificarea; întrucât accesul la educație de calitate este un drept fundamental; întrucât educația și cultura sunt vitale pentru dezvoltarea personală și joacă un rol esențial în participarea democratică și civică a cetățenilor; întrucât un mediu construit de înaltă calitate necesită formarea unor profesioniști calificați, a meșteșugarilor și a lucrătorilor din domeniul cultural; întrucât realizarea autonomiei strategice a Uniunii depinde de capacitatea acesteia de a excela în educație, cercetare și inovare;

M.

întrucât patrimoniul cultural, care reflectă valorile unei comunități, este tot mai afectat de schimbările climatice și de degradarea mediului și se confruntă cu alte provocări, cum ar fi investițiile insuficiente, planificarea defectuoasă și fluxurile turistice gestionate necorespunzător; întrucât NBE poate contribui la conservarea, refacerea, adaptarea și protejarea acestuia pentru viitor; întrucât profesioniștii din sectorul construcțiilor trebuie să contribuie la binele comun prin respectarea patrimoniului cultural;

N.

întrucât proiectele NBE necesită atât un cadru de reglementare favorabil, care să respecte legislația sectorială a UE, cât și practici sustenabile în materie de achiziții publice;

O.

întrucât acțiunile de război ale Rusiei vizează în mod intenționat infrastructura publică, fondul locativ, patrimoniul cultural și alte infrastructuri civile din Ucraina,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Ucraina și Rusia, în special rezoluțiile sale din 7 aprilie (1), 5 mai (2) și 19 mai (3) 2022,

—

având în vedere Carta ONU,

—

având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

—

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

—

având în vedere Convențiile de la Haga,

—

având în vedere Convențiile de la Geneva și protocoalele adiționale la acestea,

—

având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI),

—

având în vedere Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate,

—

având în vedere Convenția ONU din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului și protocoalele adiționale la aceasta,

—

având în vedere Convenția pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid,

—

având în vedere Concluziile Consiliului European din 30 mai 2022 referitoare la Ucraina,

—

având în vedere rapoartele Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) din 13 aprilie 2022 și din 14 iulie 2022 privind încălcările dreptului internațional umanitar și ale dreptului internațional al drepturilor omului, crimele de război și crimele împotriva umanității comise în Ucraina,

—

având în vedere rapoartele Comisarului pentru drepturile omului al parlamentului ucrainean,

—

având în vedere discuția din cadrul Consiliului de Securitate al ONU din 7 septembrie 2022 privind strămutarea forțată și deportarea de cetățeni ucraineni, precum și adopțiile forțate de copii ucraineni în Rusia,

—

având în vedere raportul Human Rights Watch intitulat „«We Had No Choice»: «Filtration» and the Crime of Forcibly Transferring Ukrainian Civilians to Russia” („«Nu am avut de ales»: «Filtrarea» și Crima transferului forțat de civili ucraineni în Rusia”), din 1 septembrie 2022,

—

având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, la 24 februarie 2022, Federația Rusă a relansat un război de agresiune neprovocat, nejustificat și ilegal împotriva Ucrainei; întrucât Rusia a comis încălcări masive și grave ale drepturilor omului și crime de război de la începutul invadării pe scară largă a Ucrainei, inclusiv ucideri în masă ale civililor și ale prizonierilor de război, torturi, acte de violență sexuală, dispariții forțate, deportări forțate, jafuri și acte de împiedicare a evacuării și a convoaielor umanitare, toate fiind interzise în temeiul dreptului internațional și trebuind să fie urmărite penal;

B.

întrucât Comisarul pentru drepturile omului al parlamentului ucrainean (Ombudsmanul) estimează că, începând cu 24 februarie 2022, peste 1 milion de ucraineni au fost deportați forțat în Federația Rusă, adesea până în Orientul Îndepărtat al Rusiei; întrucât diferite surse indică faptul că aceste cifre sunt subestimate, estimările cele mai ridicate fiind de 2,5 milioane, iar cifrele cresc constant; întrucât deportările forțate din Ucraina, facilitate de așa-numitele „tabere de filtrare”, prezintă paralele istorice puternice cu deportările sovietice forțate în masă și cu lagărele de concentrare Gulag; întrucât un transfer forțat este o crimă de război și o potențială crimă împotriva umanității;

C.

întrucât deportarea forțată pe scară largă de civili ucraineni în Federația Rusă a fost identificată de organizații internaționale precum OSCE sau ONU ca fiind una dintre cele mai grave încălcări ale dreptului internațional umanitar comise de Federația Rusă în războiul său de agresiune împotriva Ucrainei;

D.

întrucât Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) a constatat existența așa-numitei „filtrări”, care implică o verificare de securitate pe scară largă, obligatorie, punitivă și abuzivă ce a dus la numeroase încălcări ale drepturilor omului împotriva cetățenilor ucraineni; întrucât civilii ucraineni au fost internați efectiv așteptând să treacă prin acest proces, care durează între câteva ore și aproape o lună; întrucât, în timpul „filtrării”, cetățenii ucraineni fac obiectul unei interogări detaliate, al perchezițiilor corporale, uneori implicând nuditate forțată și tortură; întrucât, în astfel de circumstanțe, femeile și fetele ucrainene sunt expuse riscului de exploatare sexuală;

E.

întrucât procesul de „filtrare” este sistematic și reprezintă un exercițiu ilegal de colectare de date în masă, oferind autorităților ruse un volum mare de date cu caracter personal despre civilii ucraineni, inclusiv datele lor biometrice; întrucât aceasta reprezintă o încălcare clară a dreptului la viață privată și ar putea expune persoanele supuse procesului respectiv riscului de a fi vizate în viitor;

F.

întrucât, în cursul acestui proces, autoritățile ruse confiscă adesea pașapoartele ucrainene și îi constrâng pe ucraineni să semneze acorduri pentru a rămâne în Rusia, împiedicându-i să se întoarcă acasă, într-un efort evident de a schimba structura demografică a Ucrainei; întrucât, pe lângă deportările și adopțiile forțate, Rusia, aplicând conceptul său geopolitic de „Russkiy mir” („lumea rusă”) în teritoriile ocupate ale Ucrainei, desfășoară o activitate accelerată de rusificare;

G.

întrucât cetățenii ucraineni care „eșuează” în procesul de „filtrare” sunt reținuți și transferați în centre de detenție și colonii penale din Rusia și riscă să sufere vătămări grave, inclusiv acte de tortură și rele tratamente, sau sunt supuși disparițiilor forțate; întrucât OHCHR a documentat relatări credibile potrivit cărora copiii au fost separați de familiile lor atunci când adultul însoțitor nu a trecut de procesul de „filtrare”;

H.

întrucât copiii care fug din calea războiului, în special atunci când sunt neînsoțiți, sunt expuși unui risc crescut de violență, abuz și exploatare, precum și de a dispărea și de a deveni victime ale traficului de persoane, în special atunci când se deplasează peste granițe, iar fetele, în special, sunt expuse riscului de violență de gen;

I.

întrucât, la 3 septembrie 2022, Ombudsmanul ucrainean a afirmat că peste 200 000 de copii au fost deja duși forțat în Federația Rusă cu intenția încredințării lor pentru a fi adoptați de către familii ruse și a putut verifica circumstanțele deportării forțate a 7 000 de copii ucraineni; întrucât autoritățile ruse îi separă în mod deliberat pe copiii ucraineni de părinții lor și îi răpesc pe alții din orfelinate, din alte instituții pentru copii și din spitale înainte de a-i încredința pentru adopție în Rusia; întrucât această acțiune a Federației Ruse are un caracter sistematic și la scară largă și include, printre alte infracțiuni, eradicarea evidențelor personale ale persoanelor deportate;

J.

întrucât Ucraina a creat portalul „Copiii războiului” pentru a le permite părinților copiilor pierduți, strămutați și deportați să partajeze toate datele disponibile;

K.

întrucât, odată ce copiii se află în teritoriile ocupate de Rusia sau chiar în Rusia, procesul de a pleca sau de reunire cu tutorii lor este incredibil de complex; întrucât, în lipsa unor proceduri oficiale de întoarcere a copiilor ucraineni în Ucraina sau de reunire a acestora cu tutorii și îngrijitorii lor, procesul trebuie desfășurat în mare măsură de persoane individuale cu sprijinul voluntarilor locali, al ONG-urilor și al negocierilor pe canale neoficiale;

L.

întrucât, la 25 și 30 mai 2022, președintele Vladimir Putin a semnat decrete de simplificare a procedurii de acordare a cetățeniei ruse cetățenilor ucraineni, inclusiv copiilor lipsiți de îngrijire părintească, și de adopție a copiilor ucraineni de către familiile ruse, complicând astfel și mai mult întoarcerea lor în Ucraina și facilitând procesul de asimilare forțată a copiilor ucraineni; întrucât sute de copii ucraineni au primit de atunci cetățenia rusă și au fost trimiși unor noi părinți din diferite regiuni ale Rusiei;

M.

întrucât dreptul internațional interzice fără echivoc deportarea în interiorul unui teritoriu ocupat sau dintr-un teritoriu ocupat către teritoriul puterii de ocupație, ceea ce constituie o încălcare gravă a Convențiilor de la Geneva și o crimă de război în temeiul Statutului de la Roma al CPI; întrucât dreptul și practica internațională interzic adopția în timpul situațiilor de urgență sau imediat după acestea; întrucât Ucraina a adoptat un moratoriu privind adopțiile internaționale la începutul războiului; întrucât Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și cea de-a patra Convenție de la Geneva interzic puterilor de ocupație să schimbe statutul personal al copiilor, inclusiv cetățenia acestora;

N.

întrucât, în conformitate cu articolul II din Convenția ONU pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid, transferul forțat al copiilor din grup către un alt grup, cu intenția de a distruge, integral sau parțial, un grup național, etnic, rasial sau religios, constituie genocid;

O.

întrucât persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități și alte grupuri vulnerabile par să fie expuse unui risc deosebit de a deveni blocate în zonele ocupate de Rusia sau în Rusia, deoarece sunt adesea plasate împotriva voinței lor în instituții precum centre de îngrijire situate în Rusia sau în zonele ocupate de Rusia; întrucât aceste centre sunt instituții închise, iar plasarea persoanelor vulnerabile acolo subminează în mod fundamental dreptul lor la liberă circulație;

P.

întrucât cetățenii ucraineni din Rusia și din teritoriile ocupate de Rusia se confruntă cu dificultăți semnificative, cum ar fi lipsa mijloacelor de subzistență, incapacitatea de a schimba grivnele ucrainene sau de a retrage fonduri utilizând carduri bancare, lipsa îmbrăcămintei și a articolelor de igienă, precum și incapacitatea de a contacta rudele; întrucât civilii ucraineni sunt transferați forțat în zone defavorizate din punct de vedere economic sau izolate din Rusia, adesea în Siberia, și sunt lăsați fără niciun mijloc de a se întoarce; întrucât cei care încearcă să părăsească Rusia se confruntă adesea cu dificultăți la plecarea din Rusia din cauza lipsei unor documente de identitate adecvate, deoarece le-au lăsat în Ucraina atunci când au fugit din calea războiului sau acestea le-au fost confiscate de către autoritățile ruse;

Q.

întrucât un discurs distorsionat despre cel de-al Doilea Război Mondial se află la baza propagandei Kremlinului care justifică războiul de agresiune purtat astăzi de Rusia împotriva Ucrainei,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Uganda și Tanzania,

—

având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului, precum și Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline,

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului (DUDO) din 1948, la care Uganda este parte semnatară, în special articolul 9,

—

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) din 16 decembrie 1966, ratificat de Uganda la 21 iunie 1995, în special articolul 9, care garantează dreptul de a nu fi arestat sau reținut arbitrar,

—

având în vedere Declarația privind dreptul și responsabilitatea indivizilor, grupurilor și organelor societății de a promova și proteja drepturile omului și libertățile fundamentale universal recunoscute, cunoscută și sub numele de Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului, adoptată la 9 decembrie 1998,

—

având în vedere Acordul de la Paris, adoptat la 12 decembrie 2015 la Paris, în urma celei de a 21-a Conferințe a părților la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și semnat la 22 aprilie 2016 de toate statele membre ale UE, precum și de Uganda și Tanzania, printre alte state,

—

având în vedere Strategia comună Africa-UE,

—

având în vedere rezoluția adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 28 iulie 2022, care a fost votată de 161 de țări, inclusiv de toate statele membre ale UE, și care declară că accesul la un mediu curat și sănătos este un drept universal al omului,

—

având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât la proiectul de dezvoltare a lacului Albert participă mai mulți parteneri – compania petrolieră multinațională franceză TotalEnergies (Total) ca investitor principal, precum și China National Offshore Oil Corporation (CNOOC), Compania Națională a Petrolului din Uganda și Tanzania Petroleum Development Corporation (TPDC); întrucât producția realizată în cadrul proiectului va fi livrată în portul Tanga din Tanzania prin intermediul unei conducte transfrontaliere, conducta petrolieră din Africa de Est (EACOP); întrucât EACOP a fost lansată la 1 februarie 2022 și este planificată să fie finalizată până în 2025; întrucât Total a inițiat două proiecte majore de explorare a petrolului în Uganda, unul dintre acestea fiind proiectul Tilenga, care va implica activități de forare în zona naturală protejată Murchison Falls;

B.

întrucât se preconizează că fazele de construcție și de exploatare vor avea și mai multe efecte negative grave asupra comunităților din zonele în care se va realiza extracția petrolului și în care vor fi amplasate conductele, periclitând inclusiv resursele de apă și afectând în mod iremediabil mijloacele de subzistență ale fermierilor, ale pescarilor și ale proprietarilor de întreprinderi din domeniul turismului care depind de resursele naturale bogate ale regiunii; întrucât instalațiile offshore ale EACOP de pe coasta Tanzaniei vor fi construite într-o zonă cu risc ridicat de tsunami, punând în pericol zonele marine protejate; întrucât aceste riscuri au fost constatate de Comisia pentru Evaluarea de Mediu din Țările de Jos în „Analiza consultativă a rezultatelor evaluării impactului social și de mediu prezentate din nou cu privire la EACOP”, subliniindu-se în special faptul că tehnica propusă pentru traversarea apei și a zonelor umede (șanțuri deschise) are potențialul de a provoca efecte negative semnificative, în special în zonele umede;

C.

întrucât informațiile care au fost deja raportate arată că riscurile asociate cu exploatarea câmpurilor petrolifere și cu dezvoltarea infrastructurii aferente conductei, precum și consecințele acestor activități sunt imense, ele fiind documentate în mod exhaustiv în numeroase evaluări ale impactului realizate cu participarea comunității și în studii ale unor experți independenți; întrucât se preconizează că proiectul va pune în pericol mai multe rezervații naturale și habitate; întrucât, în pofida anunțării de către partenerii din cadrul proiectului a beneficiilor economice și în materie de ocupare a forței de muncă ale acestuia, numeroși cetățeni și mai multe organizații ale societății civile din Africa de Est continuă să își exprime opoziția fermă față de construirea conductei și față de proiectele conexe, susținând că impactul acestora asupra comunităților locale și a mediului constituie un risc disproporționat în raport cu beneficiile;

D.

întrucât cea mai mare parte a producției planificate în cadrul acest proiect petrolier la scară largă va fi extrasă și vândută după 2030; întrucât extracția petrolului în Uganda ar genera, anual, până la 34 de milioane de tone de emisii de dioxid de carbon; întrucât Agenția Internațională a Energiei (AIE) a avertizat într-un raport din 2021 că limitarea încălzirii globale la 1,5 oC pentru a preveni efectele cele mai distructive ale schimbărilor climatice ar necesita încetarea imediată a dezvoltării de noi proiecte de exploatare a petrolului și a gazelor; întrucât mai mulți experți din domeniul mediului și al climei au evidențiat o serie de deficiențe critice ale acestor evaluări ale impactului social și de mediu, considerând că este inevitabil „să apară scurgeri de petrol pe parcursul întregii durate de desfășurare a proiectului legat de EACOP”;

E.

întrucât, în comunicarea lor din 24 ianuarie 2022, cei patru Raportori speciali ai ONU privind situația apărătorilor drepturilor omului își exprimă îngrijorarea cu privire la cazurile de arestare, intimidare și hărțuire judiciară a apărătorilor drepturilor omului și a membrilor organizațiilor neguvernamentale (ONG-urilor) care își desfășoară activitatea în sectorul petrolului și al gazelor din Uganda; întrucât s-a raportat că diverși apărători ai drepturilor omului, jurnaliști și reprezentanți ai societății civile au fost ținta urmăririi în justiție, a intimidării și a hărțuirii, printre aceștia numărându-se și Maxwell Atuhura, apărător al drepturilor omului în domeniul mediului și responsabil local în Buliisa pentru ONG-ul Africa Institute for Energy Governance, care a fost victima unei încălcări a proprietății și a arestării arbitrare; Federica Marsi, jurnalistă italiană, arestată arbitrar la 25 mai 2021; Joss Kaheero Mugisa, președintele ONG-ului Oil and Gas Human Rights Defenders Association, care a petrecut 56 de nopți de închisoare fără a fi fost condamnat de o instanță judecătorească; Robert Birimuye, liderul grupului de persoane afectate de proiectul EACOP în districtul Kyotera, care a fost arestat în mod arbitrar; Yisito Kayinga Muddu, coordonator al organizației COTFONE – Community Transformation Foundation Network, căruia i-a fost încălcată proprietatea – domiciliul și biroul – în aceeași zi; precum și Fred Mwesigwa, care a depus mărturie în procesul împotriva TotalEnergies în Franța și a fost ulterior amenințat cu moartea;

F.

întrucât, începând din 2019, Total s-a confruntat cu acțiuni în justiție intentate în Franța, fiind acuzată că nu a pus în aplicare, în ceea ce privește proiectele Tilenga și EACOP și impactul acestora asupra drepturilor omului, un plan adecvat de vigilență care să acopere riscurile legate de sănătate, siguranță, mediu și drepturile omului, astfel cum prevede legislația franceză în temeiul principiului privind „obligația de vigilență”; întrucât, deoarece recursurile formulate de Total au fost respinse de Curtea de Casație franceză în decembrie 2021, cauza urmează să fie judecată pe fond, iar hotărârea este încă pendinte;

G.

întrucât unei misiuni a delegației UE și ambasadelor Franței, Belgiei, Danemarcei, Norvegiei și Țărilor de Jos li s-a interzis să intre în zona petrolieră la 9 noiembrie 2021;

H.

întrucât aproape 118 000 de persoane sunt afectate de aceste proiecte petroliere: locuințele unor persoane au fost distruse pentru a facilita construirea drumurilor de acces sau a instalației de prelucrare, altor persoane li s-au confiscat terenurile parțial sau în totalitate și și-au pierdut dreptul de utilizare liberă a proprietăților lor și, astfel, mijloacele de subzistență, fără plata prealabilă a unei compensații echitabile și adecvate; întrucât compensațiile plătite sunt adesea mult prea mici pentru a le permite agricultorilor ale căror terenuri au fost expropriate să cumpere terenuri comparabile pe care să își continue activitatea agricolă și întrucât nivelul redus al acestor compensații le afectează, prin urmare, în mod grav și, a priori, definitiv veniturile și condițiile de viață, astfel încât persoanele relocate nu mai pot obține venituri suficiente pentru a-și hrăni familiile, pentru a-și trimite copiii la școală sau pentru a avea acces la asistență medicală; întrucât drepturile comunităților indigene la consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză nu sunt respectate în conformitate cu standardele internaționale,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Nicaragua, în special, cele din 16 decembrie 2021 referitoare la situația din Nicaragua (1) și cea din 9 iunie 2022 referitoare la instrumentalizarea justiției ca mijloc represiv în Nicaragua (2),

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului a ONU, în special articolul 18 privind libertatea de opinie și de exprimare, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 10 privind libertatea de gândire, de conștiință și de religie, precum și Convenția americană privind drepturile omului, în special articolul 12 privind libertatea de conștiință și de religie,

—

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și regulile minime ale ONU privind tratamentul deținuților (regulile Nelson Mandela),

—

având în vedere Decizia (PESC) 2019/1720 a Consiliului din 14 octombrie 2019 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Nicaragua (3),

—

având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) din 14 martie 2022 referitoare la condamnarea deținuților politici,

—

având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Biroului ONU pentru Drepturile Omului din 9 mai 2022 referitoare la reprimarea societății civile în Nicaragua și raportul înaltului comisar al ONU pentru drepturile omului din 24 februarie 2022 privind situația drepturilor omului în Nicaragua, precum și declarația înaltului comisar al ONU pentru drepturile omului de dinaintea celei de-a 49-a sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 7 martie 2022,

—

având în vedere Rezoluția nr. 49/3 din 31 martie 2022 referitoare la promovarea și apărarea drepturilor omului în Nicaragua, adoptată de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului,

—

având în vedere Acordul de instituire a unei asocieri între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și America Centrală, pe de altă parte (4) (Acordul de asociere între UE și America Centrală),

—

având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât la 19 august 2022, poliția națională din Nicaragua a efectuat cu forța o razie la curia episcopală din Matagalpa pentru a-l aresta în mod arbitrar pe episcopul Rolando Álvarez după ce acesta a fost blocat acolo timp de două săptămâni, împreună cu cinci preoți, doi seminariști și un cameraman, care sunt în prezent reținuți în închisoarea El Chipote; întrucât episcopul Álvarez a jucat un rol important de mediator în dialogul național din 2018 și a cerut în mod constant un dialog pașnic și rațional în Nicaragua, criticând închiderea a șapte posturi de radio catolice ale diocezei Matagalpa la 1 august 2022;

B.

întrucât declarația poliției nu a oferit un motiv pentru arestări, ci a afirmat că acestea fac parte dintr-o anchetă lansată la 5 august 2022 privind activități „destabilizatoare și provocatoare” în țară; întrucât poliția a confirmat ulterior că sunt în curs de desfășurare „anchetele judiciare”; întrucât câteva ore mai târziu, vicepreședintele Nicaraguei, Rosario Murillo, a susținut într-un discurs că poliția a restabilit ordinea în Matagalpa și că arestarea episcopului era „necesară”;

C.

întrucât nunțiul apostolic din Nicaragua, Monsenior Waldemar Stanisław Sommertag, a fost expulzat în martie 2022, părintele Manuel Salvador García a fost reținut în iunie 2022, Asociația Misionarilor Carității a Ordinului Sfânta Teresa din Calcutta a fost declarată ilegală și expulzată în iulie 2022, iar poliția națională a interzis, conform relatărilor, procesiunile religioase programate pentru 13 și 14 august 2022; întrucât alți cinci preoți, Uriel Vallejos, Vicente Martínez, Sebastián López, Mangel Hernández și Dani García, au plecat în exil ca urmare a arestării episcopului Álvarez; întrucât episcopul Silvio Báez a fost exilat forțat în 2019, în urma amenințărilor cu moartea recunoscute de Vatican; întrucât la 1 septembrie 2022, autoritățile din Nicaragua l-au condamnat pe Monseniorul Leonardo José Urbina Rodríguez la 30 ani de închisoare; întrucât acestea sunt doar câteva exemple de acte de represiune care vizează membri ai Bisericii Romano-Catolice din Nicaragua;

D.

întrucât din 2018, regimul nicaraguan a efectuat acțiuni sistematice și repetate de încarcerare, hărțuire și intimidare a pre-candidaților la președinție, a liderilor opoziției și a liderilor religioși, în special a celor din Biserica Romano-Catolică, precum și a liderilor studenților și ai zonelor rurale, a jurnaliștilor, a apărătorilor drepturilor omului, a organizațiilor societății civile, a persoanelor LGBTI și a reprezentanților mediului de afaceri;

E.

întrucât de atunci, în Nicaragua s-a instalat un cadru de represiune din partea statului, caracterizat de impunitate sistemică pentru încălcările drepturilor omului, o deteriorare a instituțiilor și a statului de drept și înțelegeri secrete între puterile executivului și ale sistemului judiciar;

F.

întrucât atacurile la adresa libertății de exprimare, de conștiință și de religie s-au intensificat și întrucât amenințările parchetului împotriva mai multor jurnaliști, apărători ai drepturilor omului critici ai regimului și membri ai Bisericii Romano-Catolice – din cauza eforturilor lor de mediere în cadrul discuțiilor naționale din 2018 și a condamnării încălcărilor drepturilor omului comise în contextul crizei actuale din Nicaragua – i-au determinat pe mulți dintre aceștia să părăsească Nicaragua pentru a căuta protecție;

G.

întrucât, așa cum au arătat clar Oficiul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și titularii de mandat în temeiul procedurilor speciale din cadrul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, persoanele încarcerate au fost reținute din motive incompatibile cu standardele internaționale în materie de drepturile omului și cu Constituția Nicaraguei;

H.

întrucât închiderea posturilor de radio catolice și a altor două posturi de radio și televiziune comunitare la scurt timp după aceea, prin folosirea excesivă a forței, este ultimul dintr-o listă lungă de atacuri ale regimului nicaraguan la adresa a peste 1 700 de organizații ale societății civile și a cel puțin 40 de organizații ale femeilor, a mai multor partide politice, asociații de mass-media și universități;

I.

întrucât în acest an, regimul nicaraguan a autorizat prezența militară rusă în țară, ceea ce reprezintă o dovadă clară a relației strânse și a sprijinului comun dintre Ortega-Murillo și regimul Putin,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), îndeosebi articolul 2 din acesta, potrivit căruia Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților,

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),