Rezoluția Comitetului Economic și Social European pe tema „Impactul de lungă durată al Anului European al Tineretului: integrarea aspectelor legate de tineret și responsabilizarea tinerilor”

(2023/C 100/01)

Propunere prezentată de președintele Secțiunii SOC, Laurențiu PLOSCEANU, la solicitarea Grupului de coordonare pentru Anul European al Tineretului [Katrīna LEITĀNE (președintă), Neža REPANŠEK, Michael McLOUGHLIN, Nicoletta MERLO, Mateusz Maciej SZYMAŃSKI, Florian MARIN, Pierre BOLLON, Dolores SAMMUT BONNICI și Davor MAJETIĆ]

Temei juridic	Articolul 50 din Regulamentul de procedură
	Rezoluție
Data adoptării în sesiunea plenară	15.12.2022
Sesiunea plenară nr.	574
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	150/0/1

În pofida incertitudinilor legate de războiul din Ucraina, de pandemia de COVID-19 și de criza climatică, tinerii rămân motorul proiectului european, iar creativitatea, energia și entuziasmul lor sunt forța motrice a sustenabilității sale. Deciziile luate astăzi determină lumea de mâine; prin urmare, este esențial să se garanteze că tinerii au un cuvânt de spus în deciziile care le afectează viitorul, deoarece chiar și politicile indirecte pot avea un impact și o relevanță deosebită pentru tineri și generațiile viitoare.

În decembrie 2021, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a desemnat anul 2022 drept Anul European al Tineretului, deoarece „Europa are nevoie de toți tinerii săi”, arătând că „Uniunea noastră trebuie să aibă un suflet și o viziune cu care tinerii să se poată identifica” (1). În plus, după cum a declarat comisara Mariya Gabriel, „Anul European al Tineretului ar trebui să aducă o schimbare de paradigmă în ceea ce privește modul în care îi includem pe tineri în politici și în procesul decizional” (2).

În avizul său „Strategia UE pentru tineret pentru perioada 2019-2027” (3), Comitetul Economic și Social European (CESE) solicită să se pună accentul pe abordarea transsectorială, adoptând o viziune holistică asupra tinerilor și a nevoilor și drepturilor lor, și subliniază că „CESE este convins că implicarea tinerilor în procesele de luare a deciziilor nu ar trebui promovată doar cu prilejul unor evenimente izolate. În plus, în vederea consolidării în continuare a dialogului cu tinerii, este necesar ca rolul organizațiilor de tineri voluntari și al consiliilor naționale de tineret să fie îmbunătățit, trebuind a fi utilizate noi modalități în acest sens. Instituțiile UE ar trebui să preia inițiativa în această privință, CESE aflându-se în avangarda organismelor care consolidează implicarea tineretului la nivelul UE.”

De câțiva ani, CESE lucrează la o mai bună integrare a vocii tinerilor în activitatea sa și în procesul decizional al UE într-un mod structurat și semnificativ, acoperind diferite dimensiuni, cum ar fi clima și durabilitatea (4), prin instituirea meselor rotunde pentru tineret privind clima și durabilitatea și prin includerea unui delegat pentru tineret în delegația oficială a UE la reuniunile COP la CCONUSC, precum și în delegația CESE; evidențierea rolului educației pentru dezvoltarea durabilă (5); o analiză mai atentă a situației ocupării forței de muncă și a dispozițiilor relevante (6); includerea tinerilor în elaborarea planurilor naționale de redresare (7), în cadrul cărora a fost solicitată o mai bună implicare a organizațiilor de tineret în etapele de punere în aplicare și monitorizare a planurilor și în procesele decizionale; politica pentru tineret în Balcanii de Vest, în cadrul căreia CESE invită UE să sprijine în continuare Balcanii de Vest în sensul îmbunătățirii participării tinerilor (8); integrarea perspectivei tineretului în toate domeniile de politică la nivelul UE prin introducerea Testului UE pentru tineret (9), care include, de asemenea, recomandări și propuneri concrete, și prin propuneri de consolidare a implicării interne a tinerilor și a organizațiilor de tineret în activitatea CESE.

În plus, CESE a salutat (10) propunerea de a desemna anul 2022 drept Anul European al Tineretului, afirmând că CESE este pregătit să joace un rol central în cadrul Anului European al Tineretului, bazându-se pe inițiative de succes ale CESE, cum ar fi „Europa ta, părerea ta!”, mesele rotunde ale tineretului privind clima și sustenabilitatea și delegatul CESE pentru tineret la programul COP. CESE se află într-o poziție privilegiată pentru a înlesni implicarea rețelelor de tineret. Astfel, CESE a înființat un grup de coordonare pentru Anul European al Tineretului (CG EYY), pentru a asigura reprezentarea și vizibilitatea acestei inițiative în cadrul CESE și pentru a coordona inițiativele în curs legate de tineret. CG EYY a primit mandatul de a consolida cooperarea cu organizațiile de tineret și cu tinerii în timpul Anului European al Tineretului și ulterior, și de a coopera cu celelalte instituții ale UE și cu organizațiile societății civile pentru a asigura o mai bună integrare transversală a tinerilor în activitățile lor de zi cu zi.

Proiectul de rezoluție pregătit de CG EYY invită instituțiile UE și guvernele naționale să asigure un impact de lungă durată al Anului European al Tineretului prin promovarea unei implicări structurate și semnificative a tinerilor în procesul de elaborare a politicilor și de luare a deciziilor la toate nivelurile și prin promovarea unor mecanisme participative pentru tineri și organizațiile de tineret. În plus, CESE își reafirmă angajamentul de a consolida implicarea tinerilor în activitatea sa și de a promova integrarea aspectelor legate de tineret la toate nivelurile, pentru o Europă mai unită și mai puternică.

Nu putem pregăti mereu viitorul pentru tineri, dar ne putem pregăti tinerii pentru viitor.  – Franklin D. Roosevelt.

1.   Impactul de lungă durată al Anului European al Tineretului în cadrul CESE

1.1.

CESE consideră că deliberările Anului European al Tineretului trebuie să fie urmate de acțiuni concrete și abordate cu deschidere de către toate părțile interesate. Este esențial să existe o contribuție concretă a acestui an, iar activitatea de monitorizare să fie continuată în Anul european al competențelor și ulterior. În plus, Strategia UE pentru tineret și Conferința privind viitorul Europei prevăd, de asemenea, pași importanți către o implicare mai structurată și mai semnificativă a tinerilor în construirea viitorului Europei.

1.2.

CESE consideră că organizațiile societății civile, în special organizațiile de tineret, sunt esențiale pentru identificarea unor instrumente participative inovatoare care să integreze perspectivele tinerilor în procesul de elaborare a politicilor la toate nivelurile și în toate domeniile de politică și subliniază rolul organizațiilor societății civile în consolidarea cetățeniei active, protejarea drepturilor fundamentale ale omului și a valorilor democratice pentru tineri.

1.3.

CESE regretă că spațiul civil pentru organizațiile de tineret s-a redus (11) și subliniază relevanța lor pentru democrație. CESE solicită măsuri de capacitare a organizațiilor de tineret și de dotare a acestora cu resurse durabile, care să le sporească capacitatea de a reprezenta drepturile și interesele lor și de a pleda pentru ele.

1.4.

CESE subliniază inițiativele de succes din ultimii ani în direcția unei participări structurate și semnificative a tinerilor, așa cum reiese din avizele sale (12), și își exprimă angajamentul de a elabora noi inițiative pentru a promova implicarea tinerilor și perspectivele lor în cadrul procesului de elaborare a politicilor.

1.5.

CESE consideră că participarea activă a tinerilor la procesul de elaborare a politicilor și de luare a deciziilor este esențială pentru construirea viitorului Europei și pentru construirea unei viziuni cu care tinerii să se poată identifica. Prin urmare, încurajează instituțiile UE să pună în aplicare Testul UE pentru tineret, pentru a se asigura că toate politicile de la nivelul UE sunt privite dintr-o perspectivă a tinerilor.

1.6.

Ca urmare a propunerilor prezentate în avizul privind Testul UE pentru tineret, CESE solicită integrarea aspectelor legate de tineret în procesul de elaborare a politicilor la toate nivelurile și elaborarea unei abordări comune a tuturor instituțiilor UE în vederea stabilirii unui dialog structurat și semnificativ cu tinerii. Această abordare ar trebui să se bazeze pe următorii piloni: — crearea în comun a unor inițiative/proiecte/evenimente legate de tineret, cu implicarea încă de la început a organizațiilor de tineret, și asigurarea faptului că acestea au un cuvânt de spus în fiecare etapă a procesului; — partajarea responsabilității pentru inițiative/proiecte/evenimente cu organizațiile de tineret, acordându-le un rol de conducere și vizând prioritățile și nevoile acestora; — consolidarea capacității organizațiilor de tineret, sprijinindu-le cu resursele financiare necesare și cu instrumentele adecvate de participare; — crearea unor procese de monitorizare structurate și semnificative, care să meargă dincolo de reuniunile ad-hoc și de simple apeluri la consultări.

1.7.

CESE se angajează să înființeze un grup permanent în cadrul CESE pentru a dispune de mecanisme de coordonare transparente și transversale de integrare a perspectivelor tinerilor în activitatea CESE și pentru a explora și a analiza în continuare posibile modalități de aplicare a conceptului de test al UE pentru tineret în activitatea sa de elaborare a unei abordări coerente privind implicarea tinerilor în cadrul CESE.

1.7.1.

În plus, CESE solicită crearea unei structuri care să reprezinte și/sau să implice organizațiile de tineret din toate instituțiile UE și/sau, eventual, o platformă a părților interesate, după modelul Platformei europeană a părților interesate din economia circulară (ECESP), care ar ține de competența CESE. În plus, având în vedere că dialogul UE cu tinerii este cel mai important proces participativ din Europa, care implică factori de decizie și tineri care se angajează în dezbateri și care propun soluții împreună, ar putea fi luate măsuri suplimentare pentru a consolida acest mecanism participativ, de exemplu, prin introducerea structurii de cogestiune (13), condusă, de asemenea, de către CESE.

1.8.

CESE solicită o implicare mai puternică a tinerilor în procesele decizionale, de la elaborarea de propuneri și inițiative legislative până la punere în aplicare, monitorizare și acțiunile ulterioare. Această abordare a fost utilizată începând cu 2021 în cadrul delegației UE la reuniunile COP la CCONUSC, care cuprinde cel puțin un delegat din rândul tinerilor. CESE recomandă cu fermitate ca alte delegații ale UE să adopte o abordare similară și să țină seama de perspectiva intergenerațională.

1.9.

Pentru a consolida rolul CESE în reducerea decalajului dintre factorii de decizie politică, organizațiile de tineret și tineri, atât la nivel național, cât și la nivel european, se recomandă, în primul rând, instituirea unui mecanism transparent, structurat și semnificativ de participare a tinerilor pentru a coordona în mod eficace activitatea legislativă, de exemplu, un grup de dezbatere pentru tineret. În al doilea rând, se recomandă stabilirea de contacte cu tinerii și cu organizațiile de tineret și implicarea lor în activitatea CESE. În plus, ar trebui puse în aplicare coordonarea și schimbul de bune practici privind implicarea tinerilor la toate nivelurile și în toate statele membre, precum și activități de informare mai bine direcționate. În special, trebuie urmărită consolidarea relațiilor cu organizațiile naționale de tineret și concentrarea atenției CESE și a membrilor săi asupra proiectelor locale pentru tineret.

1.10.

În plus, ținând seama de contextul geopolitic turbulent actual, este esențial să se asigure implicarea tinerilor în durabilitate, securitate și consolidarea păcii. CESE salută Planul de acțiune pentru tineret adoptat recent în cadrul acțiunii externe a UE și urmează să adopte un aviz din proprie inițiativă cu privire la acesta în 2023. În plus, CESE invită UE să sprijine în continuare Balcanii de Vest în vederea îmbunătățirii participării tinerilor, ținând seama de corelația pozitivă dintre mobilitatea educațională sau în vederea formării și angajamentul civic și politic al tinerilor. Același principiu ar trebui luat în considerare în relațiile cu Ucraina și Georgia. CESE insistă asupra consolidării cooperării în domeniul politicilor pentru tineret cu țările cu statut de țară candidată.

1.11.

CESE se va strădui să țină seama în mod sistematic de vocea tinerilor în avizele sale, inclusiv în avizele din proprie inițiativă și în avizele exploratorii adoptate la solicitarea președințiilor prin rotație sau a altor instituții europene. Datorită relației sale excelente cu acestea, CESE va depune toate eforturile pentru a le convinge că aceste solicitări ar trebui să acopere aspecte legate de tineri.

2.   Prioritatea pentru anii următori: să construim împreună un viitor mai bun – mai ecologic, mai favorabil incluziunii și mai digital

2.1.

CESE subliniază importanța creșterii nivelului de cunoștințe și de informare al tinerilor cu privire la instituțiile europene, mecanismele funcționale, domeniile de acțiune, exemple concrete din activitățile cotidiene și posibilitățile de dezvoltare personală și profesională în rândul tinerilor. Numărul programelor europene de schimb de experiență și de formare (Erasmus+, DiscoverEU etc.) ar trebui să crească atât la nivel local, cât și pe plan extern; de asemenea, ar trebui să existe mai multe programe puse în aplicare în comun cu alte instituții de învățământ din țară și din străinătate. CESE va promova și va încuraja membrii CESE să organizeze inițiative la nivel local („going local”) axate pe tineret.

2.2.

CESE subliniază necesitatea de a crea și de a garanta un cadru care să permită tuturor tinerilor să participe la procesul decizional la nivel european și național, prin consolidarea unor instituții mai deschise și mai dispuse să colaboreze cu tinerii. Este deosebit de important să li se permită tinerilor defavorizați, vulnerabili și marginalizați să participe la procesele decizionale. Promovarea participării tinerilor la alegerile politice ar trebui să fie o prioritate. În plus, participarea tinerilor contribuie la creativitate și inovare; tinerii trebuie să fie ascultați, iar participarea lor civilă și comunitară ar trebui încurajată de la o vârstă fragedă.

2.3.

CESE recomandă punerea în aplicare a unor programe de tip „a doua șansă” și a unor programe de alfabetizare pentru tinerii care părăsesc timpuriu școala, precum și măsuri de reducere a părăsirii timpurii a școlii, prin asigurarea unor programe de orientare, sprijin și protecție socială destinate tinerilor din zonele rurale și celor care provin din familii sărace, pentru a facilita accesul la serviciile educaționale.

2.4.

Este necesar să se asigure o educație și o formare de înaltă calitate și favorabilă incluziunii și o învățare pe tot parcursul vieții, pentru a garanta că toată lumea are cunoștințele, aptitudinile, competențele și atitudinea necesare pentru ca Europa să creeze o societate mai justă, mai solidară, mai durabilă, mai digitală și mai rezilientă. Tinerii trebuie să aibă competențe care să le permită să participe pe deplin în societate și să gestioneze cu succes tranzițiile pe piața forței de muncă (14), cu accent pe persoanele cele mai vulnerabile. Lucrătorii calificați reprezintă o componentă importantă a asigurării competitivității europene, astfel cum se recunoaște și în propunerea Comisiei Europene privind Anul european al competențelor 2023 (15), alături de asigurarea unor condiții bune de muncă, a previzibilității carierei și a accesului la oportunități. Ar trebui încurajată participarea în instituțiile de învățământ. Punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale în ceea ce privește tineretul ar trebui să fie o prioritate. De asemenea, este necesar să se înregistreze progrese în ceea ce privește reforma educației, prin abordarea necorelării competențelor și prin axarea pe învățarea pe tot parcursul vieții, recalificare și perfecționare (16).

2.5.

CESE solicită facilitarea accesului tinerilor din zonele rurale la sistemul educațional prin asigurarea infrastructurii materiale și digitale necesare pentru un proces educațional de înaltă calitate, în special în domeniul dezvoltării durabile și al protecției mediului.

2.6.

În colaborare cu organizațiile societății civile, CESE încurajează statele membre să creeze modalități de acces specifice la școli pentru persoanele cu boli rare sau care nu pot frecventa școala din motive medicale și să garanteze infrastructura necesară pentru a asigura accesul egal la serviciile educaționale pentru persoanele cu handicap, ca o prioritate, astfel încât nimeni să nu fie lăsat în urmă.

2.7.

Educația este un factor-cheie al tuturor celorlalte obiective de dezvoltare durabilă (ODD). De aceea, CESE sprijină activitatea Comisiei Europene privind oportunitățile de învățare în domeniul tranziției verzi și al dezvoltării durabile și invită statele membre să pună în aplicare și să reproiecteze educația în țările lor în mod corespunzător (17).

2.8.

CESE propune elaborarea unor sesiuni de informare și consiliere sau a unor programe de învățământ menite să explice elementele de bază care fac parte integrantă din piața forței de muncă, explicând noțiuni precum angajator, contract de muncă etc., alături de partenerii sociali și de societatea civilă. În acest sens, ar trebui alocate suficiente resurse, în special pentru tinerii vulnerabili și pentru cei angajați în forme atipice de ocupare a forței de muncă. Aceleași informații trebuie să fie furnizate și tinerilor migranți care intră într-o țară necunoscută, astfel încât aceștia să fie integrați mai rapid în noua societate, în sistemele sale educaționale și de muncă și în cultura acesteia. La nivel global, tinerilor ar trebui să li se ofere mai multe mijloace pentru a învăța despre subiecte precum educația financiară și, foarte important, pentru a-și cunoaște bine drepturile în calitate de cetățeni și lucrători. Toate acestea sunt importante pentru a-i ajuta pe tineri să se pregătească pentru viitoarea lor viață adultă.

2.9.

CESE a afirmat deja că antreprenoriatul poate juca, de asemenea, un rol esențial în îmbunătățirea competitivității, a inovării și a bunăstării, precum și în dezvoltarea unei economii sociale și ecologice, cu atât mai mult în contextul redresării post-pandemie. Încurajarea educației antreprenoriale în vederea dezvoltării competențelor antreprenoriale ar putea fi o modalitate de a crea parcursuri profesionale, în special în rândul tinerilor (18).

2.10.

CESE pledează pentru soluții adecvate pentru a asigura controlul prețurilor chiriilor la nivel național, pentru a facilita mobilitatea în scopuri educaționale sau profesionale, precum și pentru punerea în aplicare a unui program de locuințe sociale axat pe tineret, în special în marile orașe și centre de dezvoltare economică.

2.11.

CESE solicită un acces mai bun la servicii de sănătate de calitate pentru tineri, în special în zonele rurale, prin creșterea numărului de spitale sau unități mobile care oferă asistență primară și prin organizarea de campanii de sensibilizare în instituțiile de învățământ cu privire la aspecte importante, cum ar fi prevenirea accidentelor, tulburările alimentare, sănătatea mintală, educația generală în domeniul sănătății și sănătatea reproducerii. Ar trebui elaborate programe de cercetare specifice pentru a-i ajuta pe tineri să combată bolile (cum ar fi cancerul), deoarece adeseori tratamentele concepute pentru adulți nu le corespund.

2.12.

Prin colaborarea cu organizațiile societății civile, CESE solicită eforturi sporite și continue pentru acțiuni care vizează educația rutieră, prevenirea bolilor cu transmitere sexuală, comportamentul agresiv și discursurile de incitare la ură, consumul de tutun, alcool și droguri, care să aibă loc în școli și cu implicarea tinerilor și a societății civile.

2.13.

CESE propune să se garanteze că toți tinerii au acces la sisteme formale de reprezentare în relația cu actorii interesați de pe piața forței de muncă, precum și cu privire la libertatea de asociere și la dreptul lucrătorilor și al angajatorilor de a înființa și de a se alătura organizațiilor pe care le aleg, în special în cazul tinerilor care nu au un loc de muncă sau care au un loc de muncă precar.

2.14.

CESE solicită consolidarea capacității partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile pentru a reprezenta tinerii și a facilita tranziția de la școală la viața activă, precum și pentru a implica organizațiile de tineret în instituțiile de dialog social, în negocierile colective și în organizațiile tripartite cu responsabilitate pe piața muncii.

2.15.

CESE solicită modernizarea și consolidarea instituțiilor active pe piața forței de muncă, în sensul adaptării serviciilor pe care le oferă la particularitățile tinerilor, pentru a le face ușor accesibile, dinamice, prietenoase și mai puțin birocratice.

2.16.

CESE solicită un tratament echitabil în sensul egalității de șanse între femei și bărbați, dar și în raport cu tinerii în comparație cu alte grupe de vârstă, în ceea ce privește salariile, condițiile de muncă, formarea și oportunitățile de carieră la locul de muncă. Stagiile nu ar trebui să stea sub semnul exploatării, în special în cazul tinerilor, și nu ar trebui să fie un instrument de eludare a unui raport de muncă. Stagiile neremunerate sau care nu oferă alte tipuri de compensații pot avea un impact foarte dăunător asupra experienței tinerilor pe piața forței de muncă (19) și trebuie interzise (20). Reprezentarea tinerilor ar trebui consolidată în continuare.

2.17.

CESE consideră că este necesar să se sprijine economia socială, deoarece acest sector sprijină în mod activ tinerii marginalizați din punct de vedere social și alte persoane vulnerabile, în special prin măsuri menite să sporească stima de sine, comunicarea etc.

2.18.

CESE consideră că contextul creat de pandemie din cauza accesibilității reduse a serviciilor de sănătate necesită mai multe eforturi pentru a-i ajuta pe tineri să identifice semnele problemelor de sănătate mintală și referitoare la starea de bine; de asemenea, este necesar să se promoveze diseminarea informațiilor corecte prin cât mai multe canale, pentru a identifica informațiile valoroase și a le deosebi de promisiunile false de ajutor/sprijin, inclusiv prin utilizarea instrumentelor de sănătate.

2.19.

CESE solicită reformarea sistemelor de protecție socială și a legislației muncii pentru a le adapta la noile realități și forme de muncă și pentru a garanta că schimbările ulterioare în domeniul muncii pot fi adaptate și reglementate mai rapid în viitor, cu respectarea deplină a modelelor naționale de relații de muncă și a autonomiei partenerilor sociali.

2.20.

CESE consideră că sistemele de pensii și sistemele de protecție socială ar trebui recorelate cu realitățile economice și sociale ale tinerilor și să fie echitabile, favorabile incluziunii și adaptate la realitatea de pe piața muncii, asigurând protecția tinerilor care practică noi forme de muncă și a celor care nu sunt angajați. Locurile de muncă de înaltă calitate pentru toți tinerii trebuie să devină o prioritate.

2.21.

CESE subliniază că perioada pandemiei a arătat că problemele de sănătate și de siguranță, inclusiv riscurile psihosociale, sunt importante, pe lângă stabilitatea și previzibilitatea ocupării forței de muncă. În viitor, este necesar să se inițieze un dialog cu tinerii cu privire la modul de prevenire a problemelor în acest domeniu. Disponibilitatea diferitelor forme de ocupare a forței de muncă bazate pe standarde de stabilitate și de calitate este importantă pentru a facilita participarea tinerilor pe piața forței de muncă. În plus, sunt necesare măsuri pentru a consolida supravegherea condițiilor de angajare a tinerilor, inclusiv consolidarea inspecțiilor la locul de muncă.

2.22.

CESE solicită protecția drepturilor tinerilor și garantarea protecției sociale prin echilibrul dintre viața profesională și cea privată, protejarea dreptului la viață privată și păstrarea posibilității de a se recurge la negocierea colectivă. Ar trebui încurajată găsirea unor modalități de facilitare a flexibilității adecvate a programului de lucru pentru finalizarea studiilor.

2.23.

CESE pledează pentru mai multe sinergii între diferitele instrumente dedicate tineretului, cum ar fi Garanția pentru tineret și Garanția pentru copii. Tinerilor ar trebui să li se ofere o garanție reală care să le ofere perspective de carieră previzibile. Finanțarea publică pentru sprijinirea tinerilor pe piața forței de muncă nu ar trebui să contribuie la precaritate, iar implicarea partenerilor sociali și a societății civile în sprijinirea tinerilor pe piața muncii ar trebui să rămână o prioritate.

2.23.1.

CESE urmărește să se asigure că se organizează îngrijiri alternative adecvate și de înaltă calitate pentru toți copiii și tinerii care nu beneficiază de îngrijire părintească adecvată și, întrucât relațiile sunt și mai importante în aceste circumstanțe, să se garanteze că surorile și frații pot rămâne împreună, cu excepția cazului în care acest lucru nu este în interesul superior al acestora. La un nivel mai general, este important ca mecanismele de sprijin să nu se încheie brusc atunci când tinerii împlinesc 18 ani.

2.24.

CESE subliniază necesitatea de a aborda în mod corespunzător provocările economice, sociale și de mediu generate de modelul economic actual, în special pentru tineri. Acest lucru ar trebui realizat ținând seama de faptul că, pentru ca societățile noastre să devină mai ecologice, mai echitabile, mai favorabile incluziunii, mai durabile și mai axate pe bunăstare, ar trebui să se pornească de la interesul tinerilor ca pilon de bază al viitorului. Tineretul ar trebui să fie o temă transversală/un obiectiv transversal al investițiilor din fondurile ESI.

2.25.

CESE consideră că este necesar să se asigure tinerilor posibilitatea de a avea familii. Intensificarea eforturilor de motivare a tinerilor să construiască o familie și să aibă copii sunt esențiale pentru stabilitatea și viitorul Europei. Prin urmare, este esențial să se asigure accesul la locuințe, servicii de îngrijire a copiilor și sprijin social flexibil prin crearea unui program specific al UE în acest sens.

2.26.

CESE solicită cu fermitate ca tinerei generații să i se ofere un spațiu public cu adevărat democratic și pluralist pentru a-și exprima opiniile fără a se teme de excluziune sau de ură. În același timp, este extrem de important să se consolideze cunoștințele și sensibilizarea cu privire la manipularea informațiilor și la dezinformare.

---

(1)  https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/speech_21_4701

(2)  https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/IP_21_5226

(3)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Implicarea, conectarea și responsabilizarea tinerilor: o nouă strategie a UE pentru tineret” [COM(2018) 269 final] (JO C 62, 15.2.2019, p. 142).

(4)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Către un angajament structurat al tinerilor privind clima și durabilitatea în procesul decizional al UE” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 429, 11.12.2020, p. 44).

(5)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Capacitarea tinerilor pentru a realiza dezvoltarea durabilă prin educație” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 100, 16.3.2023, p. 38).

(6)  Avizul CESE pe tema „Egalitatea de tratament a tinerilor pe piața forței de muncă” (în curs de elaborare).

(7)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Cum garantăm locuri de muncă decente pentru tineri și asigurăm incluziunea tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare prin elaborarea adecvată a planurilor naționale de redresare” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 152, 6.4.2022, p. 27).

(8)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Politica de tineret în Balcanii de Vest, ca parte a Agendei de inovare pentru Balcanii de Vest” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 443, 22.11.2022, p. 44).

(9)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Testul UE pentru tineret” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 486, 21.12.2022, p. 46).

(10)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind Anul european al tineretului 2022 [COM(2021) 634 final – 2021/0328 (COD)] (JO C 152, 6.4.2022, p. 122).

(11)  SAFEGUARDING20CIVIC20SPACE20FOR20YOUNG20PEOPLE20IN20EUROPE202020_v4.02028129.pdf (youthforum.org).

(12)  De exemplu, Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Implicarea, conectarea și responsabilizarea tinerilor: o nouă strategie a UE pentru tineret” [COM(2018) 269 final] (JO C 62, 15.2.2019, p. 142), Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Către un angajament structurat al tinerilor privind clima și durabilitatea în procesul decizional al UE” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 429, 11.12.2020, p. 44), Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind Anul european al tineretului 2022 [COM(2021) 634 final – 2021/0328 (COD)] (JO C 152, 6.4.2022, p. 122), Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Testul UE pentru tineret” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 486, 21.12.2022, p. 46).

(13)  Sistemul de cogestiune al Consiliului Europei.

(14)  A se vedea, de exemplu, Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Promovarea, prin educație și formare, din perspectiva învățării pe tot parcursul vieții, a competențelor necesare pentru ca Europa să creeze o societate mai justă, mai solidară, mai durabilă, mai digitală și mai rezilientă” (aviz exploratoriu la solicitarea Președinției portugheze) (JO C 286, 16.7.2021, p. 27), punctele 1.2 și 2.3.

(15)  Comisia lansează lucrările privind Anul european al competențelor (europa.eu).

(16)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Egalitatea de tratament a tinerilor pe piața forței de muncă” (în curs de elaborare).

(17)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Capacitarea tinerilor pentru a realiza dezvoltarea durabilă prin educație” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 100, 16.3.2023, p. 38).

(18)  Rezoluția Comitetului Economic și Social European: Contribuția la programul de lucru al Comisiei Europene pentru 2023 (JO C 443, 22.11.2022, p. 1), punctul 4.14.

(19)  Raportul de informare al CESE pe tema „Egalitatea de tratament a tinerilor pe piața forței de muncă” (în curs de elaborare)

(20)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Cum garantăm locuri de muncă decente pentru tineri și asigurăm incluziunea tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare prin elaborarea adecvată a planurilor naționale de redresare” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 152, 6.4.2022, p. 27), punctul 1.9.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Investiții bazate pe gen în planurile naționale de redresare și reziliență”

(aviz din proprie inițiativă)

(2023/C 100/02)

Raportoare:

Cinzia DEL RIO

Decizia Adunării Plenare	20.1.2022
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	8.11.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	14.12.2022
Sesiunea plenară nr.	574
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	163/5/14

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE reiterează că numai o mai mare și mai bună convergență economică și socială în Uniunea Europeană poate contribui la asigurarea egalității de gen depline și la promovarea egalității de șanse, axându-se pe acțiuni și strategii conforme cu Pilonul european al drepturilor sociale.

1.2.

CESE subliniază că majoritatea planurilor naționale de redresare și reziliență (PNRR) au fost elaborate de statele membre fără a evalua ex ante impactul investițiilor individuale menite să elimine inegalitățile de gen și să faciliteze accesul și menținerea femeilor pe piața forței de muncă. Doar un număr mic de state au adoptat o abordare strategică, prin măsuri și reforme specifice și transversale în cadrul celor șase axe de investiții din cadrul PNRR. Astfel, metodologia adoptată de Comisia Europeană (CE) se bazează pe o evaluare a impactului performanței măsurilor puse în aplicare. În acest scop, CESE recomandă ca, în etapa de evaluare, CE să adopte indicatori specifici comparabili pentru a măsura îmbunătățirile în termeni de egalitate de remunerare, acces la piața forței de muncă, reconcilierea timpului de lucru cu timpul de îngrijire, promovarea antreprenoriatului femeilor.

1.3.

Printre măsurile incluse în PNRR se numără acțiuni directe și indirecte, cu efecte diferite pe termen scurt sau mediu și lung, menite să încurajeze accesul și menținerea femeilor pe piața muncii, dar aceste măsuri sunt luate într-un context fragmentat și inegal de la o țară la alta. CESE consideră că este prioritar ca, la punerea în aplicare a PNRR, să fie intensificate atât măsurile directe, cât și cele indirecte. Acest lucru va necesita canale de investiții clare și durabile, cu planificarea resurselor și pe termen mediu și lung.

1.4.

Printre acțiunile directe de promovare a ocupării forței de muncă în rândul femeilor, CESE consideră că stimulentele pentru crearea de locuri de muncă stabile și de calitate pentru femei ar trebui să fie favorizate în raport cu alte stimulente ocazionale și ar trebui excluse din harta ajutoarelor de stat.

1.5.

CESE solicită consolidarea clauzei de recompensare pentru întreprinderile care promovează ocuparea forței de muncă în rândul femeilor, prin extinderea sa la toate proiectele de achiziții publice, precum și reglementarea procedurilor publice de ofertare pentru organismele de punere în aplicare, cu indicarea explicită a obiectivelor privind egalitatea de gen.

1.6.

CESE salută ajutorul și sprijinul pentru antreprenoriat prevăzute în măsurile de politici din unele PNRR și speră că sprijinul va acoperi, de asemenea, formarea financiară și managerială și accesul la instrumente financiare.

1.7.

Astfel cum se menționează în Comunicarea CE privind egalitatea de gen, CESE consideră că este important ca, în punerea în aplicare a PNRR, să se ia măsuri în materie fiscală, ușurând povara fiscală în cazul celei de a doua persoane care contribuie la venitul gospodăriilor cu venituri mici și a venitului familiilor monoparentale mai puțin avute.

1.8.

Acțiunile indirecte din PNRR includ investiții în serviciile de protecție a copiilor și de îngrijire. CESE consideră că este prioritar să se investească resurse în servicii care permit reconcilierea timpului de lucru cu cel de îngrijire pe termen lung, să se asigure servicii suplimentare și să se ia măsuri pentru ca aceste servicii să devină accesibile gospodăriilor cu venituri mici.

1.9.

CESE consideră că nu mai pot fi amânate investițiile specifice menite să încurajeze femeile să frecventeze institute tehnice și științifice și cursurile de științe, tehnologie, inginerie și matematică (STIM) din universități, care pot promova ocuparea forței de muncă în rândul femeilor în sectoare dominate în prezent de bărbați, cu o viziune pe termen mediu și lung.

1.10.

CESE recomandă ca PNRR să fie programate în mod coordonat și în completarea tuturor celorlalte resurse și programe comunitare, începând cu resursele și programele de coeziune și pentru zonele rurale. Evaluarea CE în cadrul semestrului european, cu recomandări specifice fiecărei țări, ar trebui să țină seama de aceste obiective dintr-o perspectivă de gen, prin intermediul unor noi indicatori care să fie transparenți și accesibili, comparabili de la o țară la alta și defalcați în funcție de gen.

1.11.

CESE recomandă ca integrarea dimensiunii de gen în buget la toate nivelurile administrației publice să devină obligatorie în faza semestrului european.

1.12.

Datele disponibile arată că partenerii sociali și organizațiile societății civile au fost implicați în măsură redusă și doar ocazional în majoritatea țărilor. CESE recomandă implicarea lor deplină în punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea PNRR, atât la nivel european, cât și la nivel național și local.

2.   Introducere

2.1.

Prezentul aviz urmărește să evidențieze reformele și investițiile care promovează egalitatea de gen avute în vedere de statele membre în PNRR, pe baza informațiilor disponibile care sunt, de asemenea, actualizate de Comisia Europeană, Parlamentul European și Președinția Uniunii Europene. Ar trebui remarcat că EIGE (Institutul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați) realizează un studiu privind egalitatea de gen și integrarea perspectivei de gen în redresarea în urma pandemiei de COVID-19 pentru Președinția suedeză a Consiliului UE în 2023 (1), cu privire la măsurile prevăzute în PNRR cu o abordare de gen în toate etapele PNRR, de la programare la implementare și evaluare, precum și la măsura în care statele membre au considerat egalitatea drept o pârghie de redresare.

2.2.

La 21 iulie 2020, Consiliul European a adoptat, în concluziile sale, planul NextGenerationEU, împreună cu cadrul financiar multianual 2021-2027 (CFM 2021-2027). CFM și NGEU includ printre obiectivele lor promovarea egalității de șanse, garantând că activitățile și acțiunile programelor și instrumentelor relevante integrează perspectiva de gen și pot contribui în mod eficace la realizarea egalității, în conformitate cu strategia europeană.

2.3.

Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului (2) instituie Mecanismul de redresare și reziliență (MRR), care urmărește să sprijine redresarea post-pandemie, să promoveze coeziunea și să investească în tranziția verde și digitală. Regulamentul prevede în mod expres că PNRR trebuie să promoveze egalitatea de gen. CESE este de acord cu dispozițiile regulamentului în ceea ce privește importanța măsurilor de combatere a inegalităților de gen, deoarece este în conformitate cu obiectivele Pilonului european al drepturilor sociale.

2.4.

În comunicarea sa privind Strategia anuală pentru 2021 privind creșterea durabilă (AAC 2021) din 17 septembrie 2020, CE a prezentat orientările MRR, solicitând statelor membre să acorde o atenție deosebită grupurilor defavorizate, femeilor și tinerilor care intră pe piața forței de muncă, creând oportunități de locuri de muncă de calitate.

2.5.

Regulamentul delegat al UE din 28 septembrie 2021 stabilește indicatorii comuni și elementele detaliate ale tabloului de bord privind redresarea și reziliența, identificând 14 indicatori. Dintre indicatorii identificați, doar patru au trăsături specifice legate de gen (3). De exemplu, nu există o defalcare în funcție de gen în indicatorii 6 și 9 pentru întreprinderile conduse de femei care beneficiază de sprijin.

2.6.

Războiul din Ucraina, ca urmare a agresiunii Rusiei, a determinat o încetinire semnificativă a activității economice, perspectivele de creștere fiind caracterizate de incertitudini, în special legate de aprovizionarea cu resurse energetice și de creșterea costurilor, care influențează alocarea cheltuielilor și a investițiilor în bugetele naționale. Această incertitudine va avea, de asemenea, un impact asupra punerii în aplicare a PNRR.

2.7.

Lumea muncii și societatea în ansamblu încearcă să iasă din criză prin urmărirea unei redresări economice și sociale pe termen lung, pe care se bazează PNRR, și care nu se poate lipsi de adoptarea unui cadru orientat spre gen pentru a aborda și a depăși inegalitățile și disparitățile de gen pe care criza provocată de pandemia de COVID-19 le-a extins, din păcate, în unele sectoare productive, grupuri de populație și situații locale și regionale (4).

3.   Context, pregătirea finanțării și resurse alocate în PNRR

3.1.

În luna iulie a anului trecut, Comisia Europeană a prezentat Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare privind punerea în aplicare a sistemului, care abordează, de asemenea, inegalitățile de gen (5). Raportul explică situația actuală a contribuțiilor primite de la statele membre pe baza PNRR pe care le-au prezentat și prezintă prioritățile-țintă ale celor 25 de PNRR analizate pe baza celor șase piloni de acțiune ai MRR (6).

3.2.

Majoritatea măsurilor propuse de statele membre au obiective transversale și nu vizează neapărat în mod specific egalitatea de gen; din cele 129 de măsuri propuse, doar 13 au fost lansate până în prezent cu investiții. Nu toate statele membre au prevăzut reforme și resurse care să vizeze în mod explicit provocări legate de gen sau care să indice femeile drept beneficiari. Măsurile inovatoare în sectoarele cu o rată scăzută a ocupării forței de muncă în rândul femeilor sunt, de asemenea, slabe (7). Multe dintre acestea sunt concentrate în serviciile de protecție a copiilor, de îngrijire și de educație. Raportul Comisiei arată că PNRR care prevăd o abordare strategică prin măsuri și reforme vizând egalitatea de gen pot fi găsite doar în câteva țări.

3.3.

Alte state membre au favorizat anumite axe, cum ar fi măsurile de coeziune socială și teritorială, cu accent pe egalitatea de șanse, care adesea cuprinde și obiectivul egalității de gen; sau măsuri care vizează grupurile vulnerabile, care includ adesea femeile și tinerii. În fine, uneori măsurile însoțesc tranziția verde și pe cea digitală, cu accent pe formare, dat fiind că, în unele țări, femeile sunt victime ale unei rămâneri în urmă în ceea ce privește accesul egal la programe de formare și recalificare. Ar trebui remarcat că majoritatea statelor membre nu au identificat violența de gen ca fiind una dintre provocările din cadrul măsurilor de sprijinire a egalității de gen în PNRR.

3.4.

PNRR au fost elaborate cu o evaluare ex ante la nivel național a situației economice și sociale, în general în funcție de prioritățile de cheltuieli deja stabilite, care nu au luat în considerare dimensiunea de gen, nici în ceea ce privește resursele alocate, și nici prin examinarea conținutul proiectelor de investiții prezentate. Propunerea inițială de regulament privind Mecanismul de redresare și reziliență al CE nu includea nicio trimitere la egalitatea de gen ca obiectiv și nu menționa femeile printre beneficiari, ca grup-țintă specific. Abia ulterior, pe baza presiunilor exercitate de partenerii economici și sociali și de organizațiile societății civile, în regulamentul publicat în februarie 2021 a fost introdusă o dimensiune de gen în PNRR. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care dimensiunea de gen și integrarea dimensiunii de gen în buget nu sunt prezente în toate PNRR, ci numai în cele care stabiliseră inițial o specificare a cheltuielilor și a investițiilor orientată spre gen.

3.5.

MRR impune statelor membre să indice modul în care PNRR abordează inegalitățile de gen, dar evaluarea impactului va fi efectuată numai luând în considerare performanța acțiunilor întreprinse. Prin urmare, este important ca CE să măsoare eficacitatea acțiunilor și investițiilor planificate în etapa de evaluare prin implicarea partenerilor economici și sociali și a organizațiilor societății civile, utilizând indicatori specifici comparabili. Datele colectate până în prezent nu reflectă situația reală la nivel național. Prin urmare, este dificil de spus astăzi care este impactul anumitor măsuri de combatere a discriminărilor de gen, în special a discriminărilor transversale, asupra celor șase piloni.

3.6.

Din resursele alocate PNRR, în prezent nu este posibil să rezulte o imagine clară a investițiilor sprijinite nu numai prin MRR, ci și prin resurse publice și private naționale complementare care vizează exclusiv egalitatea de gen în diferitele domenii de activitate și ale societății. Cuantificarea resurselor alocate va fi posibilă doar în etapa de punere în aplicare.

3.7.

Cu toate acestea, potrivit raportului Comisiei privind măsurile specifice privind egalitatea de gen din PNRR, procentul acțiunilor variază foarte mult, de la 11 % alocate de Suedia la mai puțin de 1 % de Croația, mai multe țări fiind sub 2 %. Cu toate acestea, ar trebui să se ia în considerare și impactul măsurilor indirecte prevăzute în PNRR și al măsurilor directe și indirecte planificate cu resursele comunitare NextGenerationEU, care completează PNRR, cum ar fi REACT-EU și FEADR (Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală).

3.8.

Potrivit raportului CE și primelor informații colectate de EIGE, imaginea care apare este fragmentată și eterogenă de la o țară la alta. Nu toate țările dispun de date defalcate în funcție de gen, deși au fost solicitate de CE, astfel încât CE să poată raporta periodic și în timp util cu privire la cheltuielile legate de gen în PNRR, pe baza unor elemente comune.

3.9.

Întrucât nu toate statele membre au furnizat analize de gen aprofundate ex ante pentru elaborarea PNRR, nu există nicio evaluare a impactului pe care măsurile le au asupra locurilor de muncă suplimentare și de calitate și asupra locurilor de muncă calificate. Egalitatea de gen a fost considerată un principiu transversal general de către 14 țări (8); numai Spania a indicat criteriul integrării perspectivei de gen în întregul PNRR. Italia a introdus măsuri specifice pentru egalitatea de gen și a elaborat un studiu de impact al măsurilor și asupra creșterii gradului de ocupare a forței de muncă, dar persistă preocupări cu privire la eficacitatea reală și la calitatea acestor măsuri (9). În alte țări, au fost avute în vedere măsuri indirecte pentru a promova egalitatea de gen, cum ar fi investițiile în realizarea unui echilibru între viața profesională și cea privată, investițiile în servicii de îngrijire, încurajarea formării în domeniul STIM, îmbunătățirea condițiilor de muncă și formarea. Acestea vor avea un impact pe termen mediu și lung, dar nu pot fi cuantificate în prezent. Pe lângă aceste investiții, unele state membre au prevăzut investiții directe, cum ar fi stimulente pentru angajare și pentru antreprenoriatul în rândul femeilor.

3.10.

Unele țări au acordat o atenție deosebită achizițiilor publice pe criterii de gen (achiziții publice bazate pe gen) (10), cu luarea unor măsuri de condiționalitate pentru recrutarea femeilor și a tinerilor în cadrul contractelor de achiziții publice încheiate cu resurse din PNRR. Ar fi de dorit ca entitățile de punere în aplicare să dispună de reglementări pentru procedurile publice de ofertare, indicându-le explicit obiectivele privind egalitatea de gen.

3.11.

Printre PNRR inovatoare în acest domeniu se numără, de exemplu, PNRR din Spania, Italia și Franța. PNRR spaniol și-a asumat un angajament semnificativ, stabilind că toate procedurile administrative publice trebuie să aibă o perspectivă de gen. PNRR italian a introdus orientări privind egalitatea de șanse în contractele pe care le finanțează, prevăzând aplicarea unor măsuri de recompensare și a unor clauze standard în anunțurile de concurs, diferențiate în funcție de sector, de tipul și de natura proiectului, cu obligația de a rezerva 30 % din numărul recrutărilor pentru punerea în aplicare a contractelor pentru tinerii sub 36 de ani și pentru femei, precum și certificarea egalității de gen de către întreprinderi. Pe de altă parte, PNRR al Franței a stabilit introducerea unor noi indicatori pentru ca întreprinderile să cuantifice egalitatea la nivel profesional și progresele obținute prin intermediul unui plan de acțiune, în timp ce PNRR din Irlanda și Croația acordă recompense de finanțare întreprinderilor care adoptă criterii de promovare a egalității de gen (11).

3.12.

Raportul CE din iulie 2022 arată că discuțiile cu partenerii economici și sociali și cu organizațiile societății civile în cursul pregătirii PNRR au fost foarte modeste și au avut un caracter ocazional. Actorii sociali și alte organizații ale societății civile își exprimă profunda îngrijorare cu privire la participarea lor la etapa de punere în aplicare și de monitorizare a acțiunilor. În special, experții în materie de gen consideră (12) că, în lipsa unor date fiabile, comparabile și specifice, defalcate în funcție de gen, dar – mai presus de toate – care să fie de calitate și să acopere diferite domenii și sectoare, va fi dificil să se evalueze impactul măsurilor.- CESE recomandă cu fermitate ca partenerii sociali și organizațiile societății civile implicate în promovarea egalității de șanse să fie implicați mai îndeaproape atât de instituțiile europene, cât și de instituțiile naționale și regionale în punerea în aplicare, în evaluarea și monitorizarea PNRR.

4.   Evaluări ale contextului PNRR

4.1.

CESE subliniază importanța punerii în aplicare a Agendei 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă, care plasează realizarea egalității de gen printre cele 17 obiective, împreună cu obiectivele stabilite în Comunicarea CE „O Uniune a egalității: strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (13), în ce privește participarea egală în diferitele sectoare economice și diferența de remunerare între femei și bărbați.

4.2.

Strategia privind egalitatea de gen include politici și acțiuni de combatere a tuturor formelor de discriminare și inegalitate, inclusiv în ceea ce privește comunitatea LGBTIQ (14), și trebuie să fie un punct de referință pentru punerea în aplicare a PNRR. CESE subliniază importanța punerii în aplicare a unor acțiuni-cheie, împărtășite cu toate părțile, menite să asigure pe piața forței de muncă egalitate în termeni de participare și oportunități egale, să reducă diferențele de remunerare pentru roluri egale și lipsa accesului la posturile de conducere de nivel superior și să asigure echilibrul de gen în procesul decizional și politic. CESE solicită adoptarea și punerea în aplicare rapidă a Directivei privind transparența salarială (15), care stabilește instrumente și acțiuni la nivel național pentru a aborda și a elimina decalajul și solicită o monitorizare atentă a cauzelor și responsabilităților.

4.3.

Obiectivul unei mai bune participări a femeilor pe piața forței de muncă trebuie abordat în mod structural și cuprinzător, ținând seama de variabilele economice, educaționale, geografice, sociale și culturale, inclusiv în zonele îndepărtate și rurale. În acest sens, ar trebui adoptată o abordare integrată, folosind contribuția tuturor instituțiilor europene, naționale și regionale, cu mecanisme eficiente de dialog social cu toți actorii și la diferite niveluri.

4.4.

Pentru a spori participarea femeilor pe piața forței de muncă, CESE ia act de necesitatea urgentă ca toate statele membre să pună în aplicare cât mai curând posibil directiva privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată [Directiva (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului (16)], care introduce norme privind concediul din motive familiale și formule flexibile de lucru pentru lucrători și promovează o repartizare echitabilă a responsabilităților de îngrijire între părinți, contribuind la eliminarea obstacolelor care împiedică opțiunea liberă a familiilor pentru maternitate și paternitate.

4.5.

Recomandările specifice fiecărei țări pentru 2019 și 2020 din cadrul semestrului european privind acțiunile care trebuie întreprinse pentru reducerea inegalităților de gen au determinat unele state membre să includă o dimensiune de gen în PNRR (17), dar aceste măsuri se înscriu, din păcate, într-un cadru fragmentat de acțiuni între diversele țări

4.6.

Ca urmare a pandemiei și a impactului său asupra femeilor, recomandările specifice fiecărei țări au fost sporadice și ocazionale. În 2022, doar trei țări, Austria, Germania și Polonia, aveau recomandări specifice legate de participarea femeilor pe piața forței de muncă și de funcționarea serviciilor de protecție a copiilor, în timp ce alte 22 de țări au primit recomandări specifice pentru grupuri defavorizate (18), ceea ce a condus la măsuri indirecte privind ocuparea forței de muncă sau statutul femeilor, care au fost dificil de cuantificat. CESE observă că, având în vedere datele privind impactul crizei COVID-19 asupra situației economice și sociale a femeilor, ar fi fost de dorit să se emită recomandări specifice fiecărei țări în materie de egalitate de gen, astfel încât să existe de la început o programare coerentă în planurile naționale de redresare și reziliență, inclusiv cu investiții specifice.

4.7.

EIGE subliniază în mai multe rapoarte distribuția inegală a responsabilităților familiale, în special în serviciile de îngrijire a copiilor și de îngrijire pe termen lung pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele cu handicap (19). Aceste responsabilități reprezintă unul dintre principalele motive ale nivelului scăzut de participare a femeilor pe piața forței de muncă (20). Odată cu limitarea mișcării persoanelor și închiderea școlilor, situația s-a înrăutățit. În acest context, ar trebui remarcat că multe PNRR recunosc relația dintre serviciile de îngrijire neremunerate și măsurile de realizare a unui echilibru între viața profesională și cea privată și au introdus măsuri specifice care să favorizeze consolidarea serviciilor de protecție a copiilor (21).

4.8.

Aceste servicii trebuie, de asemenea, să fie accesibile gospodăriilor mai puțin avute, prin revizuirea criteriilor de stabilire a prețurilor pentru a facilita utilizarea lor de către toți. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită promovării programului cu normă întreagă în toate școlile de toate tipurile și la toate nivelurile, cu activități școlare și extrașcolare, și punerii în aplicare a unor servicii complementare în grădinițe, cu servicii de primire a copiilor înainte de cursuri și după cursuri, precum și îmbunătățirii ofertei publice de centre de vară pentru fete și băieți. Acestea sunt măsuri indirecte care trebuie să găsească canale de finanțare prin investiții definitive și durabile, care, din păcate, nu beneficiază în PNRR de o programare a resurselor pe termen mediu și lung.

4.9.

CESE dorește măsuri de formare a personalului centrelor de ocupare a forței de muncă cu integrarea dimensiunii de gen, pentru a dezvolta și a disemina o cultură fără stereotipuri de această natură. În același timp, este important să se promoveze parteneriate între întreprinderi și lucrători în domeniul ocupării forței de muncă și al formării profesionale, pentru a promova integrarea femeilor în sectoarele în care prezența bărbaților este predominantă.

4.10.

CESE sprijină ideea de a acorda prioritate stimulentelor pentru întreprinderile care angajează femei vizate de politici active, cu contracte de muncă stabile și condiții bune de muncă. În plus, stimulentele pentru susținerea și sprijinirea antreprenoriatului sunt importante, inclusiv prin sprijin specific pentru formare financiară și managerială și acces la instrumente financiare (22)).

5.   Observații specifice

5.1.

Criza a afectat puternic femeile, care sunt nevoite adesea să accepte chiar locuri de muncă care prezintă pericol de descalificare. În plus, munca cu fracțiune de normă involuntară este o situație profesională din ce în ce mai frecventă în rândul lucrătoarelor. Pentru a inversa această tendință, a crește participarea femeilor pe piața forței de muncă și a promova locuri de muncă de calitate și calificate, este prioritară consolidarea măsurilor directe și indirecte în PNRR.

5.2.

Pentru a reduce disparitățile de gen, CESE recomandă ca PNRR să fie programate în mod coordonat și complementar cu toate celelalte resurse și programe ale UE, începând cu resursele și programele în materie de coeziune.

5.3.

Diferențele și inegalitățile de gen existente fac ca politicile publice să nu fie neutre din punctul de vedere al genului, astfel încât este important ca toate instituțiile, atât cele europene, cât și cele naționale, să adopte integrarea dimensiunii de gen în buget ca dispoziții complementare politicilor fiscale. În acest scop, CESE recomandă ca integrarea dimensiunii de gen în buget să fie obligatorie în etapa semestrului european (23).

5.4.

CESE avertizează cu privire la riscul ca Mecanismul de redresare și reziliență, astfel cum a fost conceput, să sporească disparitățile în unele sectoare de producție, cum ar fi în domeniul ecologic și în cel digital. Deși egalitatea de gen este o prioritate transversală, fără acțiuni specifice și măsurabile de promovare a ocupării forței de muncă în rândul femeilor, inclusiv în posturile de înaltă calificare în sectoarele în care prezența femeilor este foarte accentuată, riscul este de a adânci și mai mult decalajul de gen în ocuparea forței de muncă, cu pericolul unei segregări suplimentare a femeilor în activități mai puțin lucrative.

5.5.

PNRR ar trebui să includă indicatori comparabili pentru a măsura îmbunătățirile în următoarele domenii: egalitate de remunerare, acces la piața forței de muncă pe sectoare, realizarea unui echilibru între timpul de muncă și timpul de îngrijire, acordarea de credite preferențiale, stimulente pentru promovarea antreprenoriatului și a activităților independente în rândul femeilor.

5.6.

Stimulentele pentru angajarea femeilor cu contract de muncă pe durată nedeterminată ar trebui să aibă întâietate în raport cu alte stimulente și ar trebui excluse din harta ajutoarelor de stat.

5.7.

Îmbunătățirea echilibrului dintre timpul de lucru și cel alocat sarcinilor de îngrijire este unul dintre principalele obiective care trebuie urmărite pentru a debloca întregul potențial al femeilor pe piața muncii și a îmbunătăți productivitatea întreprinderilor. În acest scop, CESE consideră că este prioritar să se investească resurse în realizarea unui echilibru între muncă și sarcinile de îngrijire, nu numai prin furnizarea unor servicii suplimentare în grădinițe și prin promovarea unei gratuități progresive pentru serviciile educative acordate copiilor de până la 3 ani din familiile cu venituri mici, ci și prin intensificarea investițiilor pentru a furniza servicii de îngrijire și de îngrijire pe termen lung.

5.8.

Realizarea obiectivelor legate de serviciile care contribuie la un echilibru între timpul de lucru și sarcinile de îngrijire trebuie sprijinită prin recrutarea de competențe specifice și prin satisfacerea nevoilor de formare continuă pentru toți cei implicați în aceste servicii, care utilizează în prezent forță de muncă preponderent feminină.

5.9.

CESE subliniază importanța extinderii la toate contractele de achiziții publice a clauzei de recompensare pentru ocuparea forței de muncă feminine, pentru a sprijini întreprinderile care se angajează să creeze locuri de muncă stabile, să consolideze incluziunea socială și să reducă diferențele de gen în ocuparea forței de muncă.

5.10.

Disparitatea de gen în știință este foarte prezentă și s-a accentuat încă de la începutul ciclurilor de învățământ. Din păcate, doar câteva PNRR au inclus măsuri de creștere a participării femeilor la programele oferite de institutele tehnice și științifice și la cursurile universitare din domeniul STIM. Prin urmare, sunt necesare investiții specifice în programe de formare pentru a încuraja participarea fetelor la programe de formare științifică și la cercetare și dezvoltare, precum și investiții și noi forme de sprijin pentru proiecte specifice, pentru a asigura o participare sporită a femeilor la activități inovatoare. Aceste intervenții vor avea un impact pozitiv pe termen mediu și lung și, prin urmare, trebuie programate printr-o abordare strategică.

5.11.

CESE consideră că este important să se acționeze și în domeniul fiscal, inclusiv urmând instrucțiunile Comisiei (24), și pe baza legislației naționale, prin facilități fiscale pentru a doua persoană care contribuie la venitul familiei, care este adesea o femeie în cazul gospodăriilor cu venituri mici. De asemenea, este important să se acorde înlesniri fiscale pentru veniturile gospodăriilor monoparentale mai puțin avute.

5.12.

Pe lângă măsurile prevăzute în PNRR, ca măsuri strategice însoțitoare, CESE propune să fie obligatorie certificarea egalității de gen, pentru a reduce disparitățile de acest tip și a îmbunătăți condițiile de muncă ale femeilor, a combate violența de gen (25), a disemina munca inteligentă prin negocieri cu partenerii sociali și a facilita munca voluntară cu fracțiune de normă, remunerată în conformitate cu practicile și legislațiile naționale, pentru femeile care revin din concediul de maternitate.

5.13.

CESE apreciază abordarea adoptată de Comisie în raport, care prevede monitorizarea acțiunilor PNRR ale fiecărei țări din perspectiva egalității de gen. Va fi important ca misiunile CE în diversele state membre să acorde o atenție deosebită măsurilor în vigoare privind egalitatea de gen, prin asigurarea gestionării unor date transparente și accesibile.

5.14.

CESE recomandă ca partenerii economici și sociali și societatea civilă să fie pe deplin implicați în punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea PNRR, inclusiv prin intermediul unor organisme directoare specifice instituite la nivel european și național, pentru a promova o programare coordonată a inițiativelor privind egalitatea de gen.

---

(1)  Studiul EIGE pe tema „Egalitatea de gen și integrarea perspectivei de gen în redresarea în urma pandemiei de COVID-19”, care urmează să fie publicat în 2023.

(2)  Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență (JO L 57, 18.2.2021, p. 17).

(3)  Acești indicatori specifici sunt: (a) cercetătorii care lucrează în centre de cercetare ce beneficiază de sprijin; (b) numărul de participanți la acțiuni de educație și formare; (c) numărul de persoane care au un loc de muncă sau care caută un loc de muncă; (d) numărul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani care beneficiază de sprijin.

(4)  Nota de cercetare EIGE din 2021 pe tema „Egalitatea de gen și impactul socioeconomic al pandemiei de COVID-19”.

(5)  COM(2022) 383 final.

(6)  Țările de Jos au prezentat PNRR cu întârziere în comparație cu alte țări; PNRR al Ungariei este în prezent suspendat pentru aspecte legate de respectarea statului de drept.

(7)  A se vedea nota de subsol 1 și articolul PNRR Italia, Gender Gap e politiche per l’innovazione e la digitalizzazione nel PNRR: quali misure? [PNRR al Italiei, disparitatea de gen și politicile pentru inovare și digitalizare în PNRR: ce măsuri?] de Marusca de Castries, Università degli Studi di Roma Tre, și Barbara Martini, Università di Roma Tor Vergata, septembrie 2022.

(8)  Cf. nota de subsol 1.

(9)  Cf. nota de subsol 6.

(10)  Achizițiile publice care integrează criterii de gen reprezintă o strategie inovatoare introdusă de CE pentru a promova investițiile în materie de egalitate, prin introducerea unor criterii de atribuire specifice care iau în considerare dimensiunea de gen sau a unor cerințe pentru participarea la achiziții publice sau criterii de atribuire care includ parametri sociali. Achizițiile publice care integrează criterii de gen vizează creșterea egalității de gen pe piața forței de muncă, îmbunătățirea prezenței femeilor în funcții de conducere și reducerea diferenței de remunerare.

EIGE a publicat un raport pe tema Gender-responsive public procurement: the key to fair and efficient public spending in the EU („Achiziții publice care iau în considerare dimensiunea de gen: soluția pentru cheltuieli publice echitabile și eficiente în UE”), publicat în 2022, în care arată, prin studii de caz și recomandări, modul în care achizițiile publice pot viza și sprijini egalitatea de gen prin îmbunătățirea eficacității și a calității cheltuielilor publice.

(11)  Date colectate din analiza EIGE, a se vedea nota de subsol 1.

(12)  Nota de informare a Parlamentului European pe tema „Egalitatea de gen în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență”, publicată în aprilie 2022, exprimă preocupări formulate în mai multe studii efectuate la nivel național de centre de cercetare sau universități.

(13)  Comunicarea Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 5 martie 2020 [COM(2020) 152 final].

(14)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025 [COM(2020) 698 final] (JO C 286, 16.7.2021, p. 128).

(15)  Propunerea de directivă privind transparența salarială este în curs de negociere în cadrul trilogului.

(16)  Directiva (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului (JO L 188, 12.7.2019, p. 79).

(17)  Raportul Parlamentului European CSRs and RRPs – Thematic overview on gender-related issues („Recomandările specifice fiecărei țări și planurile de redresare și reziliență – prezentare tematică a aspectelor legate de gen”), publicat în octombrie 2021.

(18)  Cf. nota de subsol 14.

(19)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Persoane care îngrijesc membri ai familiei cu handicap și în vârstă: explozia fenomenului în timpul pandemiei” (JO C 75, 28.2.2023, p. 75), care oferă recomandări importante cu privire la măsurile care trebuie luate.

(20)  Raportul EIGE pe tema Gender mainstreaming gender stakeholder consultation („Integrarea perspectivei de gen: consultarea părților interesate în materie de gen”), publicat în 2019.

(21)  Cf. nota de subsol 1.

(22)  PNRR spaniol alocă 36 de milioane EUR pentru a le ajuta pe femeile antreprenoare care înființează întreprinderi; PNRR al Italiei mobilizează 400 de milioane EUR pentru a sprijini participarea femeilor la activități antreprenoriale.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Investiții care integrează o perspectivă de gen ca modalitate de îmbunătățire a egalității de gen în Uniunea Europeană” (JO C 100, 16.3.2023, p. 16), care prezintă propuneri de încurajare a investițiilor în antreprenoriatul feminin.

(23)  Document de dezbatere al Comisiei Europene pe tema „Practici bugetare care integrează egalitatea de gen: concepte și realizări practice”, publicat în iunie 2022.

(24)  Cf. nota de subsol 10.

(25)  Statele membre au fost îndemnate să ratifice Convenția OIM nr. 190 privind violența și hărțuirea la locul de muncă, care a fost până în prezent ratificată de doar două țări europene.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Investiții care integrează o perspectivă de gen ca modalitate de îmbunătățire a egalității de gen în Uniunea Europeană”

(aviz din proprie inițiativă)

(2023/C 100/03)

Raportoare:	Ody NEISINGH
Coraportoare:	Maria NIKOLOPOULOU

Sesizare	20.1.2022
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	23.11.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	14.12.2022
Sesiunea plenară nr.	574
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	172/6/7

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE este convins că, prin colaborarea bărbaților și a femeilor și creând un teren propice pentru antreprenoriatul feminin, precum și instrumentele financiare și legislative adecvate, precum integrarea dimensiunii de gen în buget, putem crea un ecosistem financiar incluziv în UE și în statele membre și putem progresa mai rapid în direcția egalității de gen.

1.2.

Datele, evaluările de impact și indicatorii comuni sunt aspecte esențiale pentru integrarea perspectivei de gen. Este necesară armonizarea datelor și a indicatorilor furnizați de statele membre și din cadrul instituțiilor de la nivelul UE pentru utilizarea acestora în vederea abordării disparității de gen. CESE subliniază că UE ar trebui să colecteze date dezagregate în funcție de gen în contextul european al investițiilor și să le integreze în indicele anual al egalității de gen.

1.3.

Pentru a accelera dezvoltarea antreprenoriatului feminin pe viitor, merită analizat rolul investitorilor providențiali, al investițiilor inițiale și al ciclului de recirculare a fondurilor.

1.4.

CESE este convins că, îmbunătățind poziția femeilor ca beneficiare ale fondurilor, se va înregistra un efect de propagare pozitiv, care va conduce la rezultate financiare și sociale mai bune.

1.5.

Pentru a crea un teren propice pentru antreprenoriatul feminin, CESE consideră că este important ca femeilor să li se ofere mai multe oportunități de networking și de formare și programe de mentorat. În plus, CESE subliniază importanța educației în contestarea stereotipurilor de gen, inclusiv a prejudecăților înrădăcinate privind antreprenorii bărbați, și în construirea unei culturi antreprenoriale care pregătește femeile să gândească la scară mare.

1.6.

CESE recomandă statelor membre să asigure accesul la prestații de maternitate și la opțiuni în ceea ce privește concediul pentru creșterea copilului pentru antreprenoare, în conformitate cu principiile prevăzute în Recomandarea Consiliului privind accesul la protecție socială pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă.

1.7.

CESE subliniază că statele membre ar trebui să înceapă să stârnească interesul fetelor pentru domeniile STIM încă dintr-o fază timpurie, să sprijine prezența antreprenoarelor și a modelelor feminine în aceste sectoare și să investească în programe pentru a trezi interesul fetelor de liceu pentru domeniile STIM.

1.8.

CESE recomandă integrarea perspectivei de gen în Planul de acțiune pentru economia socială, prevăzând acțiuni țintite pentru femei și menținând perspectiva de gen drept criteriu pentru alocarea fondurilor naționale și ale UE și în ceea ce privește achizițiile publice, pentru a promova și a menține mâna de lucru feminină pe piața muncii.

1.9.

CESE sugerează că diversitatea echipelor, cu un accent deosebit pe femei, ar trebui să fie un criteriu pentru primirea finanțării publice. Este important să se stabilească standarde specifice pentru a evita promovarea aparentă a diversității („pinkwashing”) (1).

1.10.

CESE recomandă ca, pe termen mediu, toate autoritățile europene și statele membre să folosească instrumente de integrare în buget a dimensiunii de gen la toate nivelurile procesului bugetar. Participarea societății civile și dialogul social sunt, de asemenea, esențiale pentru a depista domeniile care trebuie abordate prin buget.

1.11.

Prejudecățile neconștientizate persistă la nivelul sectorului financiar, deci sunt importante campaniile de sensibilizare și formarea investitorilor și a comisiilor de evaluare în ceea ce privește prejudecățile neconștientizate. În plus, CESE consideră că toate comisiile de evaluare ale instituțiilor financiare europene ar trebui să realizeze cât mai curând echilibrul de gen, pentru a evita homofilia sau prejudecățile de tipul „categoriile asemănătoare se atrag” și, de asemenea, să beneficieze de formare în ceea ce privește prejudecățile neconștientizate.

1.12.

CESE sugerează Comisiei Europene să publice o evaluare a impactului bugetului anual al UE asupra perspectivei de gen și să o prezinte sub forma unui document anexat și, de asemenea, să creeze un grup de lucru care să participe la negocieri, să alinieze și să includă obiectivele UE privind integrarea perspectivei de gen în următorul CFM (2028-2034) și în evaluare la jumătatea perioadei a actualului CFM (2021-2027) (2).

1.13.

CESE solicită ca fondurile UE să devină mai accesibile pentru organizațiile femeilor, prin simplificarea procedurilor și prin acordarea de granturi pentru activitatea de bază a acestora.

1.14.

În cele din urmă, CESE solicită o viziune ambițioasă din partea Comisiei Europene și a instituțiilor europene privind integrarea dimensiunii de gen în buget și investițiile care integrează o perspectivă de gen, care să includă obiective concrete privind femeile care beneficiază de finanțare, indicatori-cheie de performanță concreți, legislație, criterii actualizate și programe (intensificate) privind îmbunătățirea antreprenoriatului în rândul femeilor și a accesului la finanțare (de exemplu, granturi specifice pentru femei, finanțare dedicată pentru parteneri în cazul fondurilor deținute individual sau în parteneriat de către femei, garanții pentru împrumuturi sau microfinanțare, platforme de coinvestiții, obligațiuni de gen sau microcredite).

2.   Observații generale

2.1.

Integrarea perspectivei de gen este un obiectiv fundamental al Uniunii Europene (UE), în conformitate cu articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană și cu articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În pofida acestor obligații juridice de a asigura egalitatea între femei și bărbați, progresele în ceea ce privește integrarea eficace a perspectivei de gen, în special în ceea ce privește finanțarea și bugetele, au fost lente.

2.2.

Prezentul aviz dorește să evidențieze provocările și oportunitățile antreprenoriatului, ale investițiilor publice și private și ale stabilirii bugetului în raport cu egalitatea de gen și solicită instituțiilor europene și statelor membre o viziune ambițioasă privind investițiile din perspectiva genului și integrarea în buget a dimensiunii de gen. Acest aspect va avea un impact pozitiv asupra atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă referitoare la realizarea egalității de gen (ODD nr. 5) și la reducerea inegalităților (ODD nr. 10). De asemenea, este important să se recunoască faptul că, pentru a realiza egalitatea de gen, avem nevoie de colaborare din partea bărbaților și a femeilor pentru promovarea egalității.

2.3.

Potrivit Comisiei Europene, femeile reprezintă aproximativ 52 % din populația totală din Europa, dar numai 34,4 % din lucrătorii independenți și 30 % din antreprenorii care își deschid start-upuri (3).

2.4.

Echipele create exclusiv de bărbați primesc aproape 92 % din totalul capitalului de risc investit în Europa. În ceea ce privește finanțarea, în etapele incipiente, doar 1 % din finanțare merge la întreprinderile conduse de femei și nu depășește niciodată 30 % în etapele ulterioare, chiar dacă s-a constatat că echipele fondate de femei și echipele în care sunt reprezentate ambele genuri obțin rezultate superioare echipelor formate doar din bărbați (4) (5) (6) (7).

2.5.

În martie 2017, OCDE raporta că, în cazul femeilor, este mai puțin probabil decât în cazul bărbaților ca acestea să declare că pot accesa finanțarea de care au nevoie pentru a începe o afacere, aceasta în toate țările, cu excepția Statelor Unite, a Mexicului, a Greciei și a Indoneziei. Această diferență între genuri se poate datora faptului că femeile au mai puțină experiență, își desfășoară activitatea în sectoare extrem de competitive și cu o creștere lentă și, de asemenea, faptului că evaluările investițiilor se bazează pe evaluări ale bonității subiective din perspectiva genului și pe stereotipuri de gen. Totodată, femeilor li se îngreunează deseori accesul la servicii financiare de bază (de exemplu, la conturi curente și de economii) (8). În plus, lucrătoarele independente prezintă mai multe șanse să fie descurajate de la contractarea unui credit decât lucrătorii independenți.

2.6.

Potrivit Strategiei privind egalitatea de gen a Comisiei Europene pentru perioada 2020-2025, doar unul din zece decidenți din cadrul firmelor cu capital de risc și cu capital privat este de sex feminin, deși în unele fonduri private care își desfășoară activitatea ținând seama de perspectiva de gen, 72 % dintre parteneri sunt de sex feminin. Cercetările arată că, în medie, 85 % dintre partenerii generali ai firmelor cu capital de risc sunt bărbați și doar 15 % sunt femei. De obicei, femeile care sunt parteneri fac parte din fonduri mai mici.

2.7.

Pandemia de COVID-19 a accentuat inegalitățile economice și de gen. În ceea ce privește aspectele sociale și economice, există o distincție clară în ceea ce privește impactul pe care l-a avut pandemia de COVID-19 asupra genurilor. De asemenea, pandemia de COVID-19 a afectat accesul femeilor la finanțare. Nu sunt disponibile cifre pentru Uniunea Europeană, însă Statele Unite s-au confruntat chiar cu o agravare a decalajului de gen deja existent în ceea ce privește finanțarea cu capital de risc pentru start-upurile conduse de femei (9).

2.8.

La nivel global, se ia din ce în ce mai mult în considerare perspectiva de gen în deciziile de realizare a investițiilor. Totuși, ecosistemul european al investițiilor pentru antreprenoare și fondatoare este în continuare fragmentat și nu are o perspectivă sistemică și strategică asupra dimensiunii de gen (10). Fondurile speciale pentru egalitatea de gen sunt insuficiente, iar aceste inițiative nu reușesc să atragă mai multe antreprenoare. Aproximativ 50 % din finanțarea din Uniunea Europeană constă în banii contribuabililor. Un efort colectiv la nivelul UE, care să creeze un ecosistem de finanțare mai nuanțat în funcție de perspectiva de gen și mai echitabil, și măsuri de însoțire la nivelul întregului proces de creare a unei întreprinderi, pot asigura consensul și pot contribui la depășirea obstacolelor din calea schimbării.

2.9.

Atunci când discutăm despre investițiile din perspectiva dimensiunii de gen, trebuie să fim conștienți de toate intersecțiile cu alte inegalități care influențează și mai mult accesul la finanțare, precum femeile cu dizabilități, femeile cu un statut socioeconomic modest, femeile tinere, femeile care provin din familii de migranți sau intersecția cu orientarea sexuală, rasa etc.

3.   Observații specifice

3.1.

CESE este convins că, îmbunătățind poziția femeilor ca beneficiare ale fondurilor, se va înregistra un efect de propagare pozitiv, care va conduce la rezultate financiare și sociale mai bune. Atunci când deciziile sunt luate de femeile care dețin capital de risc, șansele ca acestea să investească în echipe fondate de femei sunt de două ori mai mari, ceea ce conduce la creșterea ratei de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor. Start-upurile fondate de femei au de 2,5 ori mai multe angajate decât alte întreprinderi. Întreprinderile fondate de femei și conduse de femei au de șase ori mai multe angajate decât alte întreprinderi (11).

3.2.

Colectarea datelor este un aspect fundamental pentru evaluarea situației actuale și pentru a concepe strategii astfel încât să putem merge mai departe. În pofida acestor eforturi, Comisia și Consiliul, OCDE, Eurostat și EIGE colectează date privind mai multe aspecte legate de gen, însă acestea trebuie armonizate pentru a putea fi folosite în vederea abordării decalajului de gen. Colectarea datelor relevante trebuie să fie obligatorie pentru statele membre. Metodologiile și indicatorii utilizați trebuie corelați pentru a crea o imagine cuprinzătoare și pentru a se putea folosi date suplimentare (prejudecăți sociale, prejudecăți legate de etnie, prejudecăți legate de intersecționalitate etc.), pentru a permite monitorizarea și evaluarea progreselor și a politicilor. În plus, trebuie efectuate studii analitice mai regulate și îmbunătățite. CESE subliniază că UE ar trebui să colecteze date dezagregate în funcție de gen în contextul european al investițiilor și să le integreze în indicele anual al egalității de gen.

3.3.

La fel de important este să se evalueze suma de bani per investiție și rolul investitorilor providențiali și al investițiilor inițiale. De asemenea, merită cercetat ciclul recirculării fondurilor: femeile în care se investesc bani se dezvoltă și încep să își creeze propriul capital de investiții, devenind ele însele investitori providențiali. Acesta ar putea constitui un accelerator pozitiv pentru dezvoltarea viitoare a antreprenoriatului feminin și s-ar putea intensifica prin campanii de promovare țintite, menite să îmbunătățească înțelegerea, per ansamblu, a oportunităților și a contribuțiilor pe care le pot avea investitorii providențiali, precum și prin informații privind modalitatea de a începe activitatea. De asemenea, statele membre ar putea lua în calcul posibilitatea de a acorda scutiri fiscale pentru a sprijini acest demers.

3.4.

CESE consideră că integrarea perspectivei de gen în UE va fi realizată prin promovarea activă a egalității de gen în toate procesele de elaborare a politicilor și decizionale, inclusiv în politicile sociale și de coeziune și în politica UE în domeniul concurenței, precum și în execuția bugetului UE. Încă nu sunt îndeplinite cerințele prealabile necesare și monitorizarea eficace în timpul punerii în aplicare, pentru a corecta acțiunile de politică, în cazul în care este necesar. Întrucât știm că efectele pandemiei de COVID-19 nu sunt neutre din punctul de vedere al genului, CESE își reiterează apelul adresat responsabililor de elaborarea politicilor de la toate nivelurile, de a urma principiul integrării dimensiunii de gen și de a include aspectul egalității de gen în toate deciziile, inclusiv în cele privind întocmirea bugetului, investițiile și finanțarea, inclusiv în achizițiile publice. Acest apel vizează și ciclul bugetar al CFM 2021-2027 și planurile de redresare și reziliență și ar trebui să includă evaluarea impactului din perspectiva genului, indicatori obligatorii corespunzători, precum și sisteme de monitorizare și de evaluare (12).

3.5.

Un raport recent al Curții de Conturi Europene prevede că Comisia a acordat o atenție scăzută analizei de gen a politicilor și a programelor pe care le-a examinat. Aceasta a folosit date și indicatori defalcați pe genuri într-o măsură limitată și a publicat puține informații privind impactul general al bugetului UE asupra egalității de gen. Totuși, în domeniile în care cerințele juridice au fost prevăzute în detaliu, aceasta a facilitat integrarea în programe a aspectului legat de egalitatea de gen.

4.   Acțiuni concrete

4.1.   Crearea unui teren propice pentru antreprenoare

4.1.1.

Pentru a crea un teren propice pentru antreprenoriatul feminin, CESE consideră că este important ca femeilor să li se ofere mai multe oportunități de networking și de formare și programe de mentorat. Este fundamental ca femeile să dezvolte o rețea a „fetelor” pe lângă rețeaua existentă a „băieților”, fiindcă femeile tind să aibă rețele mai mici și mai puțin diversificate. Modelele și mentorii joacă, de asemenea, un rol important: într-un studiu desfășurat în Italia, 70 % dintre fete au spus că și-au schimbat viziunea de viitor după ce s-au întâlnit cu un model de urmat.

4.1.2.

Prejudecățile înrădăcinate privind antreprenoriatul încep încă din învățământul primar. CESE subliniază importanța educației în contestarea stereotipurilor de gen, inclusiv a prejudecăților înrădăcinate privind antreprenorii bărbați, și în construirea unei culturi antreprenoriale care pregătește femeile să gândească la scară mare. În Europa încă există conotații sociale negative privind antreprenoarele și directoarele. De asemenea, școlile joacă un rol vital în consolidarea capacității financiare și antreprenoriale, iar aceste competențe ar trebui incluse în programa școlară încă din învățământul primar și ar trebui consolidate și dezvoltate pe întreg parcursul sistemului școlar. Târgurile antreprenoriale și alte programe prin care femeile ar putea obține acces la finanțări inițiale, având, de exemplu, o abordare bazată pe prezența fetelor în domeniul științific, ar fi o modalitate bună de a încuraja antreprenoriatul feminin dintr-o etapă timpurie.

4.1.3.

„Sindromul impostorului” este sintagma care descrie fenomenul prin care persoanele se îndoiesc de propriile abilități și sunt de părere că nu se descurcă suficient de bine în ceea ce fac. Acest sindrom este răspândit pe scară largă în rândul antreprenoarelor. Dezvoltarea capacităților și a stimei de sine a femeilor pe tot parcursul anilor de studii va reduce acest fenomen și va deschide mai multe perspective pentru dezvoltarea femeilor (13).

4.1.4.

Într-o mare măsură, lipsa de timp cu care se confruntă în prezent femeile, din cauza responsabilităților de îngrijire neremunerate, constituie o barieră în calea antreprenoriatului. Schimbările culturale, precum împărțirea responsabilităților între parteneri în ceea ce privește îngrijirea gospodăriei și a copiilor și a altor persoane, în combinație cu măsuri sistemice, precum îngrijirea copiilor și a persoanelor vârstnice la un preț accesibil sau în mod gratuit, sunt esențiale. CESE recomandă statelor membre să asigure accesul la prestații de maternitate și măsuri de concediu pentru creșterea copilului pentru antreprenoare, în conformitate cu principiile prevăzute în Recomandarea Consiliului privind accesul la protecție socială pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă (14) (15).

4.1.5.

Programele de formare antreprenorială adresate femeilor tind să se axeze pe piețe și pe sectoare în care femeile sunt deja bine reprezentate. În unele sectoare există o lipsă acută de antreprenoare, precum cel al înaltei tehnologii și al științei, al tehnologiei, al ingineriei și al matematicii (STIM). CESE subliniază că statele membre ar trebui să înceapă să stârnească interesul fetelor pentru aceste domenii dintr-o fază timpurie, să sprijine prezența antreprenoarelor și a modelelor de urmat feminine în aceste sectoare și să investească în programe pentru a trezi interesul elevelor de liceu pentru STIM.

4.1.6.

Actualul dezechilibru dintre bărbați și femei pe piața muncii reprezintă, de asemenea, un obstacol pentru eforturile viitoare ale femeilor. Femeile au mai puține șanse de a obține pregătirea managerială și antreprenorială corespunzătoare și economiile necesare pentru a-și începe propria afacere. Prin urmare, tinerele se confruntă cu și mai multe bariere atunci când doresc să își deschidă o afacere. De asemenea, diferențele de remunerare dintre bărbați și femei sau lipsa unei salarizări echitabile pot limita resursele financiare ale acestora. Întrucât numeroase oportunități de finanțare necesită o investiție inițială privată din partea antreprenorului, CESE este de părere că eliminarea diferențelor de remunerare dintre sexe și remedierea dezechilibrului de gen pe piața muncii vor avea un efect pozitiv asupra antreprenoriatului feminin.

4.1.7.

Femeile prezintă mai multe șanse să înceapă o afacere în domenii sustenabile și sociale, pentru a avea un impact pozitiv măsurabil asupra societății, și să deschidă un start-up social (16), (17). Întreprinderile care își desfășoară activitatea în cadrul economiei sociale plasează în centrul activității lor nevoile economice și sociale ale comunităților și ale lucrătorilor acestora, precum și durabilitatea mediului, investesc în starea de bine și pun în centrul activității lor o serie de valori. Prin urmare, o finanțare sporită a proiectelor de economie socială și promovarea creării ecosistemelor de întreprinderi sociale vor avea un impact pozitiv asupra emancipării economice și a dezvoltării femeilor. De asemenea, promovarea antreprenoriatului feminin va stimula dezvoltarea întreprinderilor sociale. Planul de acțiune pentru economia socială al Comisiei Europene prevede că „prevalența femeilor întreprinzătoare este mai mare în cadrul antreprenoriatului social decât în cadrul antreprenoriatului tradițional”. Totuși, nu există măsuri țintite pentru îmbunătățirea antreprenoriatului în rândul femeilor, inclusiv a antreprenoriatului social. CESE recomandă integrarea perspectivei de gen în Planul de acțiune pentru economia socială (18), prin propunerea unor acțiuni specifice pentru femei.

4.2.   Crearea de schimbări în sectorul financiar și al investițiilor

4.2.1.

UE ar trebui să joace un rol fundamental în crearea unui teren propice pentru un ecosistem care să ia în considerare perspectiva de gen. Patru state membre ale UE au reprezentat cea mai mare parte a finanțării din seria C pentru întreprinderi conduse de femei în perioada 2006-2018 în Europa: Suedia, Germania, Spania și Franța. Succesul în primele țări din clasament a fost susținut de un ecosistem solid și de activități țintite pentru promovarea includerii perspectivei de gen (19). CESE recomandă dezvoltarea unei rețele europene de investitori sensibili la perspectiva de gen, care să poată partaja bune practici și să promoveze ocaziile deja existente în ceea ce privește finanțarea antreprenoriatului feminin. Documentul Investing in Women Code („Codul investițiilor în femei”), al British Business Bank, un angajament asumat de firmele de servicii financiare în direcția îmbunătățirii accesului antreprenoarelor la instrumente, resurse și finanțare, ar putea fi o inspirație pentru colaborarea cu sectorul privat (20).

4.2.2.

Aproximativ unul din zece decidenți din domeniul capitalului de risc și al capitalului privat este de sex feminin. Trebuie atrase talentele feminine și trebuie îmbunătățită dezvoltarea carierei în rândul femeilor din sectorul financiar și din cel al investițiilor, pentru a transforma cultura masculină actuală, din cauza căreia pentru femei nu este atractiv să rămână sau să își înceapă activitatea în acest sector, într-o cultură favorabilă incluziunii. Această cultură ar trebui, de asemenea, să măsoare randamentul investițiilor nu numai prin rapoarte economice, ci și prin sustenabilitatea și rentabilitatea socială a investițiilor lor. Prin urmare, CESE ar dori ca diversitatea conducerii și a echipelor de fondatori să devină unul dintre principalele criterii pentru primirea de finanțare publică, inclusiv de fonduri de pensii publice, și, prin aceasta, să inspire recrutarea și păstrarea talentelor feminine în sectorul financiar și în cel al investițiilor. De asemenea, CESE sugerează statelor membre să facă schimb de bune practici în ceea ce privește metodele de promovare a diversității echipelor și a echipelor conduse de femei în sectorul financiar. Ar trebui elaborat un sigiliu al excelenței pentru investitori sau un standard în sectorul investițiilor. Un standard ar putea servi drept criteriu atunci când se solicită finanțare publică (21). Un standard, în comparație cu un angajament unic, ar putea fi auditat și revizuit anual pentru a se evita promovarea aparentă a diversității.

4.2.3.

CESE recomandă ca instituțiile din sectorul financiar să aibă acces la asistență tehnică și la formare în ceea ce privește investițiile care integrează o perspectivă de gen oferite de Uniunea Europeană sau de statele membre.

4.2.4.

În general, se presupune că femeile au o înclinație spre risc mai mică decât bărbații, că sunt mai prudente și că manifestă un comportament competitiv mai puțin agresiv. CESE sugerează ca acest comportament, care presupune asumarea unor riscuri scăzute, să se reflecte în instrumentele financiare și să se construiască produse specifice pentru anumite proiecte cu risc scăzut care necesită mai puține garanții și rate ale dobânzii mai scăzute pentru acordarea unui credit sau pentru acoperirea unui procent ridicat din capitalul inițial atunci când se acordă o subvenție. Prejudecățile persistă în sectorul financiar, mai ales cele inconștiente, de exemplu atunci când se preferă propunerile prezentate de bărbați sau atunci când conținutul scris de femei se axează pe impactul social, în timp ce bărbații pun mai mult accentul pe finanțe și pe cifre. Campaniile de conștientizare și formarea investitorilor și a membrilor comisiilor de evaluare în ceea ce privește prejudecățile neconștientizate pot fi extrem de importante pentru o mai bună conștientizare a acestor prejudecăți. Tot esențiale sunt și activitățile de sensibilizare la nivelul sectorului cu privire la importanța unor modele de afaceri solide și reziliente, care se dezvoltă încet, dar ferm, în loc să se pună accentul pe creșterea rapidă, pe termen scurt, a veniturilor și pe evaluarea acestora.

4.3.   Integrarea în buget a perspectivei de gen și investițiile care integrează o perspectivă de gen prin finanțare publică

4.3.1.

Bugetele reflectă prioritățile politice și sunt cel mai important instrument de politică economică pentru transformarea societăților. Politicile publice joacă un rol important în deschiderea de drumuri și în crearea unui mediu propice pentru investitori și, prin aceasta, creează locuri de muncă decente. Se recunoaște de mult timp că integrarea în buget a dimensiunii de gen, finanțările țintite pentru capacitarea femeilor, alocarea de bugete și reglementarea procedurilor și proceselor de achiziții publice care integrează o perspectivă de gen ca mijloc de implementare a integrării dimensiunii de gen în buget sunt instrumente necesare pentru asigurarea egalității între femei și bărbați.

4.3.2.

Integrarea în buget a perspectivei de gen este un proces prin care se analizează bugetele publice pentru a evalua în ce măsură contribuie la îmbunătățirea egalității dintre femei și bărbați și prin care acestea sunt reconfigurate în consecință, pentru a se garanta că, într-adevăr, fac acest lucru. Integrarea în buget a perspectivei de gen necesită o abordare dublă sau duală: integrarea egalității de gen în toate bugetele și programele și finanțarea țintită pentru abordarea cauzelor principale ale inegalității de gen. Perspectiva de gen ar trebui integrată în toate etapele ciclului bugetar, de la propunerile bugetare (ex ante) și pe tot parcursul cheltuielilor (ex nunc) până la evaluarea și controlul sumelor cheltuite efectiv (ex post). Datele, evaluările de impact și indicatorii comuni sunt aspecte esențiale pentru integrarea perspectivei de gen la nivelul ciclului bugetar: planificare, punere în aplicare, monitorizare și evaluare. Chiar dacă statelor membre le poate fi greu să colecteze date defalcate în funcție de gen, aceasta este singura modalitate de a merge înainte și de a institui politici adecvate pentru integrarea perspectivei de gen.

4.3.3.

CESE recomandă ca, pe termen mediu, toate autoritățile europene și statele membre să folosească instrumente de integrare în buget a dimensiunii de gen la toate nivelurile procesului bugetar. Participarea societății civile și dialogul social sunt, de asemenea, esențiale pentru a depista domeniile care trebuie abordate prin buget. O analiză de gen este o condiție prealabilă pentru integrarea în buget a perspectivei de gen și pentru includerea dimensiunii de gen în politici (financiare), mai ales în cadrul financiar multianual (CFM), în pachetul NextGenerationEU și în fondurile structurale și de investiții europene. Ar trebui acordată o atenție deosebită politicii de coeziune, care este unul dintre instrumentele esențiale pentru corectarea dezechilibrelor dintre țări și regiuni. CESE recomandă colectarea de date specifice privind egalitatea de gen în cadrul politicii de coeziune, în conformitate cu indicatorii elaborați în mod explicit în acest scop.

4.3.4.

CESE constată cu satisfacție că Comisia a inițiat un program intern de formare privind integrarea dimensiunii de gen în buget, dar acesta este încă la scară mică. CESE ar dori să vadă că toate persoanele care lucrează la bugetele Comisiei Europene și în instituțiile financiare europene sunt formate în mod corespunzător în ceea ce privește investițiile care integrează o perspectivă de gen, integrarea perspectivei de gen și integrarea dimensiunii de gen în buget. De asemenea, această formare este esențială și la nivel național pentru a pune în aplicare obiectivele legate de egalitatea de gen.

4.3.5.

CESE consideră că este important să se creeze fonduri și instrumente financiare dedicate pentru a sprijini antreprenoriatul feminin, inclusiv fondurile cu capital de risc și cu capital privat gestionate (individual sau în parteneriat) și deținute de femei, precum și să se exploreze soluții de finanțare inovatoare, care să abordeze deficiențele pieței (de exemplu, granturi dedicate pentru femei, finanțare dedicată pentru parteneri în cazul fondurilor deținute individual sau în parteneriat de către femei, garanții pentru credite sau instrumente de microfinanțare, platforme de coinvestiții, obligațiuni de gen sau microcredite).

4.3.6.

În plus, CESE este de părere că trebuie actualizate criteriile privind fondurile de investiții, pentru a se reduce decalajul de gen. De exemplu, dacă fondurile europene precum InvestEU și Fondul European de Investiții folosesc „experiența” drept un criteriu important pentru finanțarea start-upurilor, dar nu și „diversitatea”, nu le acordăm femeilor un acces egal pe piața de capital. CESE propune ca un plan privind egalitatea de gen, care să includă strategia fondului privind investițiile care integrează o perspectivă de gen și angajamentul fondurilor de a realiza egalitatea de gen, să fie condiționat de evaluarea fondurilor de fonduri (FOF), a capitalului de risc și a fondurilor de capital privat atunci când se solicită finanțare publică.

4.3.7.

De asemenea, principiul integrării în buget a perspectivei de gen și principiul investițiilor integrează o perspectivă de gen ar trebui utilizate și în afara frontierelor Europei, pentru mecanismele de finanțare externă, inclusiv pentru politicile de cooperare pentru dezvoltare.

4.3.8.

Comisia Europeană ar trebui să efectueze o evaluare a impactului de gen al bugetului anual al UE și să o prezinte sub forma unui document anexat. Această anexă la buget va funcționa ca un document pentru monitorizarea integrării perspectivei de gen, care își propune să reconfigureze bugetele pe viitor, iar Comisia pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen (FEMM) din cadrul Parlamentului European ar putea adopta un aviz în acest sens. De asemenea, CESE recomandă publicarea informațiilor și a cercetărilor în consultare cu experții în integrarea în buget a perspectivei de gen și cu organizațiile neguvernamentale active în domeniul egalității de gen, cu mult timp înainte de decizia Parlamentului privind bugetul anual, pentru a promova dezbateri ample cu privire la politicile bugetare și macroeconomice.

4.3.9.

CESE afirmă că toate comisiile de evaluare ale instituțiilor financiare europene ar trebui să realizeze echilibrul de gen, pentru a evita homofilia sau prejudecățile de tipul „categoriile asemănătoare se atrag” și, de asemenea, să se beneficieze de formare în ceea ce privește prejudecățile neconștientizate. De exemplu, Consiliul European pentru Inovare a stabilit un obiectiv de îmbunătățire a numărului de start-upuri conduse de femei în cadrul programului său Accelerator, mărind numărul femeilor membre în comisii de evaluare până la 50 % și invitând mai multe femei să își prezinte ideile de afaceri. Consiliul a mărit procentul start-upurilor conduse de femei de la 8 % la 29 %.

4.3.10.

De asemenea, sugerăm numirea unui director pentru întreprinderile conduse de femei sau a unui reprezentant la nivel înalt în cadrul Comisiei Europene și al ministerelor pentru întreprinderi de la nivelul statelor membre, care să aibă un rol interdepartamental de sensibilizare și promovare a beneficiilor economice asociate demersurilor de încurajare a unui număr mai mare de femei să înceapă și să dezvolte afaceri, inclusiv întreprinderi sociale.

4.3.11.

UE și statele membre ar trebui să sprijine rolul agențiilor publice și de dezvoltare locală sau regională pe piața investițiilor și rolul acestora în ceea ce privește impactul social. De exemplu, în Țările de Jos, aceste agenții de dezvoltare regională investesc în start-upuri și pun mare preț pe impactul social.

4.3.12.

În general, societatea civilă și organizațiile non-profit care lucrează la integrarea perspectivei de gen sunt subfinanțate în Europa. CESE solicită ca fondurile UE să devină mai accesibile pentru organizațiile femeilor, prin simplificarea procedurilor și prin acordarea de granturi pentru activitatea de bază a acestora. Procedurile de acordare a fondurilor structurale ar trebui să fie mai aliniate cu fondurile directe, pentru a se evita birocrația.

4.3.13.

În final, CESE solicită Comisiei Europene și instituțiilor europene să aibă o viziune ambițioasă în ceea ce privește integrarea în buget a dimensiunii de gen și investițiile care țin cont de această dimensiune, inclusiv obiective concrete privind finanțarea femeilor, indicatori-cheie de performanță concreți, legislație, criterii actualizate și programe (consolidate) pentru îmbunătățirea antreprenoriatului feminin și a accesului la finanțare. CESE recomandă instituirea unui grup de lucru pentru integrarea în buget a dimensiunii de gen la nivelul Comisiei Europene, care să integreze perspectiva de gen în CFM-ul actual și în alte instrumente financiare. Pentru a se pregăti pentru o integrare mai solidă a dimensiunii de gen pe viitor, CESE sugerează crearea unui grup de lucru al instituțiilor UE cât mai curând posibil, care să poată participa la negocieri și să alinieze și să includă în viitorul CFM obiectivele UE privind integrarea perspectivei de gen.

---

(1)  Prin promovarea aparentă a diversității se înțelege simularea unei atitudini active în ceea ce privește egalitatea de gen, fără a face, în realitate, eforturile necesare (comparabil cu termenul „greenwashing” – dezinformare ecologică în materie de sustenabilitate).

(2)  D’Alfonso, A. (2021). Cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027 (europa.eu). (Informare EPRS; PE 637.979). Serviciul de Cercetare al Parlamentului European. Comisia Europeană a propus o evaluare obligatorie la jumătatea perioadei a funcționării CFM, care urmează să fie efectuată până în decembrie 2023, p. 8.

(3)  https://www.eib.org/attachments/thematic/why_are_women_entrepreneurs_missing_out_on_funding_en.pdf

(4)  Eurostat și Comisia Europeană. The State of European Tech 2020 („Starea sectorului tehnologic european 2020”); Atomico (2020).

(5)  Why are women entrepreneurs missing out on funding? Reflections and considerations – Executive summary („De ce nu primesc finanțare antreprenoarele? Reflecții și considerații. Sinteză”) (eib.org)

(6)  Funding women entrepreneurs: How to empower growth („Finanțarea antreprenoarelor: cum poate fi capacitată creșterea”), 2020.

(7)  https://europeanwomeninvc.idcinteractive.net/8/

(8)  COSME Programme Call for Proposals Encouraging community building around the issue of women entrepreneurship – Management and running of the WEgate platform („Apelul la propuneri din cadrul programului COSME. Încurajarea consolidării comunității în jurul problematicii antreprenoriatului feminin – Gestionarea și operarea platformei WEgate”).

(9)  Women-Led Startups Received Just 2.3 % of VC Funding in 2020 („Start-upurile conduse de femei au primit doar 2,3 % din finanțarea cu capital de risc în 2020”) (hbr.org).

(10)  UN Women (2021) Investment with a gender lens in Europe („Investițiile din perspectiva dimensiunii de gen în Europa”).

(11)  https://www.kauffmanfellows.org/journal_posts/women-vcs-invest-in-up-to-2x-more-female-founders

(12)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Investiții bazate pe gen în planurile naționale de redresare și reziliență” (JO C 100, 16.3.2023, p. 8).

(13)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind egalitatea de gen (aviz exploratoriu la solicitarea Președinției cehe) (JO C 443, 22.11.2022, p. 63).

(14)  Directiva (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului (JO L 188, 12.7.2019, p. 79).

(15)  Recomandarea Consiliului privind accesul la protecție socială pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă, adoptată la 8 noiembrie 2019.

(16)  The Value of Investing in Female Founders („Valoarea investițiilor în femeile fondatoare”) (Forbes, 2019).

(17)  Potrivit S&P Global, care a intervievat investitori din 11 țări.

(18)  Comunicare a Comisiei către Paramentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Construirea unei economii în serviciul cetățenilor: Un plan de acțiune pentru economia socială [COM(2021) 778 final].

(19)  Funding Women Entrepreneurs Through MFF 2021-2027 EU Parliament hearing Women & Investment („Finanțarea antreprenoarelor prin CFM 2021-2027. Ședința Parlamentului European pe tema Femeile și investițiile”), 19 aprilie 2021.

(20)  https://www.british-business-bank.co.uk/investing-in-women-code/

(21)  Un bun exemplu este standardul Diversity VC, utilizat în prezent în UE și SUA: www.diversity.vc.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Comunicarea în materie de drepturi fundamentale și stat de drept”

(aviz din proprie inițiativă)

(2023/C 100/04)

Raportor:	Cristian PÎRVULESCU
Coraportor:	José Antonio MORENO DÍAZ

Decizia Adunării Plenare	20.1.2022
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	23.11.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	14.12.2022
Sesiunea plenară nr.	574
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	199/3/4

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Uniunea Europeană se întemeiază pe valori comune, astfel cum se prevede la articolul 2 din TUE: valorile demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, drepturilor omului, pluralismului, nediscriminării, toleranței, justiției, solidarității și egalității între bărbați și femei. Statul de drept și drepturile omului fac parte din identitatea europeană.

1.2.

În plus, Carta drepturilor fundamentale, un document esențial și obligatoriu, stipulează că Uniunea este întemeiată pe valorile indivizibile și universale ale demnității umane, libertății, egalității și solidarității, și că aceasta se întemeiază pe principiile democrației și statului de drept (1). Consolidarea aplicării Cartei este atât o obligație, cât și o modalitate semnificativă de a proteja oamenii și de a îi face conștienți de importanța statului de drept și a protecției drepturilor fundamentale. Deși sprijină toate eforturile depuse în cadrul acestor dimensiuni, Comitetul subliniază nevoia ca toate instituțiile UE să comunice în mod activ și direct cu publicul larg. Statul de drept și drepturile fundamentale sunt cruciale și trebuie să devină parte a culturii civice și democratice comune pe continent.

1.3.

Comisia de la Veneția a Consiliului Europei oferă o descriere clară a principiilor esențiale acoperite de statul de drept: legalitatea, securitatea juridică, prevenirea abuzului de putere, egalitatea în fața legii și nediscriminarea, precum și accesul la justiție (2). Acestea sunt criterii clare pentru evaluarea conformității oricărei acțiuni a statului cu principiile statului de drept și au fost aprobate de Curtea de Justiție (3).

1.4.

CESE îndeamnă toate instituțiile UE să arate toleranță zero față de încălcarea statului de drept în statele membre. UE are datoria legală de a menține statul de drept și protecția drepturilor fundamentale, indiferent de intențiile diverșilor actori politici care ar putea acționa în contradicție cu respectivul obiectiv.

1.5.

CESE atrage atenția asupra hotărârii Curții conform căreia bugetul este unul dintre instrumentele care au ca efect practic obligația tuturor statelor membre de a respecta valorile fundamentale ale UE, inclusiv statul de drept și respectarea drepturilor omului (4).

1.6.

Raportul anual al Comisiei Europene privind statul de drept este un instrument valoros care poate preveni regresul în ceea ce privește democrația, statul de drept și protecția drepturilor fundamentale. Totuși, acesta trebuie reformat pentru a-și atinge obiectivele. Raportul ar trebui ajustat pentru a include toate valorile prevăzute la articolul 2 din TUE, acțiunile în justiție și/sau financiare atunci când recomandările specifice fiecărei țări nu sunt abordate pe deplin, precum și un al cincilea pilon dedicat monitorizării evoluțiilor naționale legate de spațiul civic (5).

1.7.

CESE a subliniat deja că societatea civilă joacă un rol esențial în menținerea democrației în Europa și că numai o societate civilă puternică și diversă poate apăra democrația și libertatea și poate proteja Europa de autoritarism (6). În plus, nu există stat de drept fără democrație și drepturi fundamentale și viceversa; cele trei concepte sunt legate în mod intrinsec (7). Prin urmare, CESE îndeamnă toate părțile interesate să nu mai discute pe marginea așa-numitei democrații iliberale, chiar și atunci când critică conceptul. Nu există democrație fără principii liberale.

1.8.

În eforturile de a face statul de drept o realitate mai tangibilă, ar trebui implicate mai multe părți interesate: partenerii sociali, organizațiile profesionale, cum ar fi Barourile, precum și organizațiile de bază care lucrează cu persoane și comunități vulnerabile expuse unui risc mai ridicat de prejudiciere, de dezavantajare și de discriminare.

1.9.

Statul de drept și drepturile omului pot fi percepute de unii ca fiind idei excesiv de abstracte și distante, înțesate de expresii și concepte juridice. Comunicarea eficace în materie de stat de drept necesită concentrarea pe valori comune și pe concepte de echitate și justiție inteligibile. A spune o poveste umană arătând chipul uman și persoana din spatele dovezilor, precum și statisticile, pot ajuta, de asemenea.

1.10.

CESE solicită statelor membre să integreze statul de drept și drepturile fundamentale în școli și în învățământul superior. Educația civică ar trebui să fie obligatorie, să înceapă cât mai timpuriu posibil și să fie predată pe parcursul unui număr semnificativ de ani. În plus, trebuie asigurate resurse europene și naționale pentru formarea adecvată a cadrelor didactice responsabile de educația civică.

1.11.

Cadrul pentru drepturile omului se bazează pe principiul responsabilității și, prin urmare, necesită măsuri pentru a identifica cine este responsabil pentru ce rezultat și a identifica schimbările dezirabile în materie de politică. De asemenea, este important să se identifice chestiuni de amplu interes pentru publicul larg, cum ar fi accesul la energie, transport, egalitate regională, muncă, locuințe, asistență medicală și diverse alte servicii publice, la nivel local, regional și național.

1.12.

Protecția drepturilor omului și statul de drept sunt consolidate de un stat puternic al bunăstării, indiferent de diversele forme pe care acesta le poate lua în întreaga Europă. Această interconectare este recunoscută de Pilonul european al drepturilor sociale, un instrument politic esențial pentru construirea unei Uniuni mai incluzive.

1.13.

Mișcările de la nivel local și persoanele cu experiența trăită a sărăciei trebuie să fie în centrul apărării democratice a drepturilor omului. Nu există o modalitate mai bună de a apăra drepturile omului, în special drepturile sociale, decât ca vocile persoanelor celor mai afectate de inegalitate, sărăcie și excluziune socială să se facă auzite în spațiile publice și în dezbaterile politice.

2.   Observații generale

2.1.

CESE reamintește poziția exprimată în avizul său SOC/598 (2018): „Statul de drept se află într-o relație interdependentă și indisolubilă cu garanțiile care protejează democrația pluralistă și respectarea drepturilor fundamentale. Statul de drept asigură respectarea de către guverne a standardelor în materie de drepturi fundamentale, iar democrația pluralistă garantează că guvernele pun în aplicare politici care cresc bunăstarea întregii populații. Respectarea statului de drept nu garantează, în sine, că legislația respectă drepturile fundamentale, nici că este adoptată printr-un proces legitim și favorabil incluziunii, bazat pe dezbatere și participare publică bine informate, pluraliste și echilibrate. Pentru a evita o simplă «aplicare a legii», este necesar să se respecte, pe lângă statul de drept, drepturile fundamentale și standardele democrației pluraliste” (8).

2.2.

Astfel cum se observă în rapoartele din 2021 și din 2022 ale Comisiei privind statul de drept, păstrarea încrederii cetățenilor în instituțiile publice și în statul de drept necesită, printre altele, existența unui sistem judiciar independent, cu un control jurisdicțional efectiv pentru a asigura respectarea dreptului UE, un angajament public ferm de luptă împotriva corupției și de asigurare a responsabilității democratice, pluralismul și libertatea mass-mediei, inclusiv transparența în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei, mecanisme constituționale și instituționale transparente pentru a asigura un sistem de control și echilibru, cu participarea activă a societății civile, precum și consolidarea cooperării internaționale pentru dezvoltare durabilă, drepturile omului, democrație și statul de drept (9). În raportul din 2022, Comisia subliniază și amenințările semnificative la adresa valorilor UE și a ordinii bazate pe norme ale agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, o agresiune care încalcă grav dreptul internațional și principiile Cartei ONU și subminează democrația, precum și statul de drept, pe lângă securitatea și stabilitatea europeană și mondială (10).

2.3.

Nicio normă democratică și reprezentativă nu poate fi invocată pentru a legitima încălcarea statului de drept și a drepturilor fundamentale. Instituțiile UE și, mai ales, Comisia Europeană trebuie să utilizeze toate instrumentele de care dispun pentru a restabili integritatea principiilor UE.

2.4.

Prin monitorizarea situației de pe teren, organizațiile societății civile și apărătorii drepturilor omului joacă un rol esențial, în special atunci când statul de drept se deteriorează și drepturile omului sunt atacate (11). Guvernele autoritare amenință organizațiile societății civile nu numai prin restrângerea și deplasarea spațiilor disponibile pentru activitățile lor, ci și prin amenințări și persecuții personale, restricții financiare sau protecție inadecvată împotriva atacurilor fizice sau verbale (12).

2.5.

După cum s-a menționat anterior, capacitatea generală a organizațiilor societății civile și a apărătorilor drepturilor omului de a funcționa în limita cadrului Cartei drepturilor fundamentale ar trebui consolidată semnificativ printr-un pachet care să includă formare și transfer de cunoștințe, sprijin organizatoric și financiar și protecție împotriva atacurilor și campaniilor negative (13). În acest sens, CESE încurajează Comisia să propună o strategie cuprinzătoare privind societatea civilă europeană pentru a ghida colaborarea, eforturile de consolidare a capacităților și comunicarea eficace în materie de stat de drept și drepturi fundamentale.

2.6.

CESE consideră că activitatea organizațiilor societății civile și a apărătorilor drepturilor omului este esențială pentru a ajuta grupurile vulnerabile să facă față provocărilor grave la adresa siguranței, bunăstării și demnității lor. Toți oamenii s-ar putea afla într-o situație de vulnerabilitate într-o zi. În multe cazuri, sursele vulnerabilității se suprapun și conduc la marginalizare structurală și discriminare.

2.7.

Statul de drept și protecția drepturilor fundamentale ar trebui să fie asigurate în ceea ce privește democrația, în special promovarea alegerilor libere și corecte și a unei participări democratice puternice (14). Cei care sunt în măsură să conteste statul de drept acționează și împotriva opoziției politice și a mass-mediei independente. Planul de acțiune al UE privind democrația este un pas necesar în această direcție.

2.8.

Partenerii sociali joacă un rol important în comunicarea în materie de stat de drept și drepturi fundamentale. Toate locurile de muncă sunt afectate de deteriorarea climatului politic și juridic dintr-o țară. Întreprinderile, IMM-urile și întreprinderile sociale nu pot funcționa în mod eficient dacă nu sunt instituite sisteme de protecție a statului de drept și a drepturilor fundamentale. Partenerii sociali ar trebui să se angajeze să acționeze pentru a le îmbunătăți integritatea și eficacitatea. Lucrătorii trebuie să fie liberi să formeze și să adere la organizațiile sindicale alese de ei, iar organizațiile respective trebuie să poată funcționa liber (15). Lucrătorii și angajatorii au dreptul de a negocia și de a încheia convenții colective și de a recurge, în caz de conflicte de interese, la acțiuni colective pentru apărarea intereselor, inclusiv la grevă (16).

2.9.

Agenția pentru Drepturi Fundamentale are o capacitate semnificativă de a colecta informații relevante. Aceasta a construit deja o vastă bază de cunoștințe pe care o pot utiliza toți actorii interesați. Expertiza sa este solidă și ar trebui să ofere baza pentru consolidarea dimensiunii sale de comunicare. Agenției ar trebui să i se ofere mai multe resurse pentru a se implica în comunicarea publică în toate țările membre ale UE. Este nevoie de mai multă cooperare cu instituții specializate, cum ar fi Consiliul Europei și Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODHIR).

2.10.

UE este, de asemenea, un actor global, a cărui responsabilitate de a respecta statul de drept și drepturile fundamentale este elementul central pentru identitatea și rolul său internațional. Toate politicile, programele, instrumentele și acțiunile externe ar trebui să-și reflecte centralitatea pentru UE și importanța pentru o lume democratică și pașnică.

3.   Observații specifice

3.1.   Discursuri și încadrări pozitive

3.1.1.

Educația civică cu privire la principiile democrației, drepturile fundamentale și statul de drept ar trebui consolidată la toate nivelurile. De asemenea, Comisia ar trebui să continue promovarea sensibilizării publicului printr-o agendă de comunicare ambițioasă (17).

3.1.2.

Mitul fondator al UE nu mai este suficient pentru a-i atrage pe europeni. UE ar trebui să propună discursuri despre un viitor dezirabil și să reînsuflețească principiile-cheie care au jucat un rol major în proiectul european (18), inclusiv statul de drept și drepturile omului. Acest lucru este deosebit de important în contextul agresiunii militare ruse împotriva Ucrainei.

3.1.3.

Cadrul pentru drepturile omului se bazează pe principiul responsabilității și, prin urmare, necesită măsuri pentru a identifica cine este responsabil pentru ce rezultat și care sunt schimbările dezirabile în materie de politică. De asemenea, este important să se identifice chestiuni de amplu interes pentru publicul larg, cum ar fi accesul la transport, energie, locuințe, asistență medicală și diverse alte servicii publice, la nivel local, regional și național. Trebuie să trecem dincolo de criticarea situației care nu respectă standardele privind drepturile omului și să descriem viitorul la a cărui construcție pot contribui statul de drept și drepturile omului prin inspirarea unor asocieri pozitive în mintea oamenilor (19).

3.1.4.

Nu există stat de drept fără democrație și drepturi fundamentale și viceversa; cele trei concepte sunt legate în mod intrinsec (20). Prin urmare, CESE îndeamnă toate părțile interesate să nu facă trimitere la așa-numita democrație iliberală, chiar și atunci când fac acest lucru pentru a critica conceptul. Nu există democrație fără principii liberale. Democrația iliberală nu este o alternativă la democrației, nici o formă diluată a acesteia. Democrația iliberală nu este democrație.

3.2.   Politicile necesare și domeniile de politică relevante

3.2.1.

După cum a observat CESE anterior, există o corelație între lipsa percepută de oameni sau reală a beneficiilor de pe urma prosperității economice, pe de o parte, și atitudinile negative față de instituțiile publice și principiile fundamentale, pe de altă parte (21).

3.2.2.

Apărarea drepturilor omului și a statului de drept necesită măsuri pentru a identifica politicile care pot îmbunătăți viața de zi cu zi a oamenilor.

3.2.3.

Protecția drepturilor omului și statul de drept sunt consolidate de un stat puternic al bunăstării, indiferent de diversele forme pe care acesta le poate lua în întreaga Europă. Această interconectare este recunoscută de Pilonul european al drepturilor sociale, un instrument politic esențial pentru construirea unei Uniuni mai incluzive (22). Lucrătorii trebuie să aibă dreptul la salarii echitabile, care să le asigure un nivel de trai decent (principiul 6 al Pilonului), iar orice persoană care nu dispune de resurse suficiente trebuie să aibă dreptul la un venit minim adecvat care să îi asigure un trai demn în toate etapele vieții și dreptul de acces efectiv la bunuri și servicii de facilitare (principiul 14) (23).

3.2.4.

Pandemia de COVID-19 reamintește importanța unui sistem public de îngrijiri de sănătate universal, accesibil și echitativ. CESE reiterează poziția exprimată în avizul SOC/691 (2022): „UE și statele sale membre ar trebui să se implice într-o reflecție societală profundă privind originile crizei și privind motivele pentru care majoritatea sistemelor europene de sănătate au fost pe cale să se prăbușească din cauza pandemiei. Anii de politici de austeritate au condus la o tendință generală de renunțare la investițiile în sectorul sănătății și în alte sectoare sociale esențiale (asistența pentru persoanele dependente și vulnerabile, aziluri etc.), creând o bombă cu ceas care a explodat la apariția unei provocări sanitare majore” (24).

3.2.5.

Pandemia nu este singura criză care afectează drepturile fundamentale. Războiul din Ucraina pune în pericol milioane de persoane din Ucraina și din întreaga lume. Schimbările climatice și provocările și dezastrele asociate acestora, cum ar fi incendiile de pădure, afectează în mod direct oamenii de pe întregul continent. Mulți europeni se confruntă cu creșterea prețurilor la energie. Instrumentele de acțiune ale Europei ar trebui actualizate și adaptate în consecință.

3.2.6.

Politicile, în special politicile de reformă economică, ar trebui să se bazeze pe evaluări sistematice ex ante și ex post ale impactului asupra drepturilor omului (25), pentru a facilita dezbateri în cunoștință de cauză și incluzive, la nivel european și național, cu privire la arbitrare și la ajustarea opțiunilor politice (26).

3.2.7.

Ar trebui să se pună un accent mai mare pe capitolul III (egalitatea) și pe capitolul IV (solidaritatea) din Carta drepturilor fundamentale, ca elemente esențiale ale acreditărilor democratice și bazate pe valoare ale UE (27). Toate drepturile omului recunoscute în Cartă sunt indivizibile, interdependente și la fel de importante. După cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului într-un caz istoric, nu există o diviziune etanșă între drepturile socioeconomice și drepturile civile și politice (28).

3.2.8.

Ar fi de dorit continuarea cooperării dintre instituțiile UE și statele membre pentru a se asigura că toți cetățenii și rezidenții se bucură de toate drepturile recunoscute în Convenția europeană a drepturilor omului, în Carta socială europeană (în formele sale multiple) și în convențiile relevante ale ONU privind drepturile omului. CESE solicită Comisiei și statelor membre să țină seama în mod corespunzător de Pilonul european al drepturilor sociale și de Carta socială europeană în momentul elaborării, interpretării și punerii în aplicare a dreptului UE.

3.2.9.

CESE solicită tuturor statelor membre să semneze și să ratifice Carta socială europeană din 1996 (revizuită) și să accepte procedura de depunere a plângerilor colective a Comitetului european pentru drepturile sociale.

3.2.10.

CESE sprijină inițiativa Comisiei de a permite adoptarea unor măsuri economice corective la adresa statelor membre care încalcă în mod grav și persistent valorile enumerate la articolul 2 din TUE (29). „Comisia trebuie să aloce resurse umane și financiare adecvate și să urmărească în mod constant semnele unor potențiale încălcări. Procedând astfel, Comisia trebuie să aplice criterii strict obiective și să examineze încălcările în același mod în toate statele membre” (30).

3.3.   Apărarea democratică a drepturilor omului și importanța experienței trăite

3.3.1.

Potrivit unui sondaj amplu realizat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale, aproape nouă din zece persoane din UE consideră că drepturile omului sunt importante pentru crearea unei societăți mai echitabile (31). Europenii cred că drepturile omului pot juca un rol semnificativ în viața lor.

3.3.2.

Pentru ca drepturile omului să devină reale în întreaga Europă, este nevoie de măsuri pentru a evidenția modul în care drepturile omului – de exemplu drepturile sociale, cum ar fi munca, securitatea socială, locuințele, educația și îngrijirile de sănătate – pot face diferența pentru toți în viața lor de zi cu zi, în locurile care contează cel mai mult pentru ei, în comunitățile lor locale (32).

3.3.3.

Mișcările de la nivel local și persoanele cu experiența trăită a sărăciei trebuie să fie în centrul apărării democratice a drepturilor omului. Nu există o modalitate mai bună de a apăra drepturile omului, în special drepturile sociale, decât ca vocile persoanelor celor mai afectate de inegalitate, sărăcie și excluziune socială să se facă auzite în spațiile publice și în dezbaterile politice. A spune o poveste umană și a arăta chipul uman și persoana din spatele dovezilor, precum și statisticile, pot ajuta, de asemenea. Luarea în serios a drepturilor sociale necesită nu numai politici diferite, ci și procese mai incluzive pentru a le gestiona (33).

3.3.4.

Societatea europeană nu își poate permite o alegere binară frauduloasă între drepturi și democrație. Menținerea drepturilor omului necesită popularizarea acestora prin construirea și păstrarea unei mișcări care să promoveze drepturile la nivel local, național și global.

3.3.5.

Grupurile societății civile trebuie să conducă acest proces, iar autoritățile publice din UE și din statele membre trebuie să faciliteze apărarea democratică a drepturilor omului, acționând în mod transparent și respectând rolul societății civile de a le trage la răspundere. Instituțiile naționale pentru drepturile omului ar trebui să fie consolidate și să sensibilizeze cetățenii cu privire la posibilele căi de atac.

---

(1)  Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (JO C 326, 26.10.2012, p. 391), Preambul.

(2)  Comisia de la Veneția a Consiliului Europei, „The Rule of Law Checklist” (Lista de verificare a îndeplinirii criteriilor privind statul de drept), adoptată în cadrul celei de-a 106-a sesiuni plenare, 2016.

(3)  Hotărârea din 16 februarie 2022, Polonia/Parlamentul și Consiliul, C-157/21, EU:C:2022:98, punctul 325.

(4)  Hotărârea Polonia/Parlamentul și Consiliul, C-157/21, punctele 130-131; Hotărârea din 16 februarie 2022, Ungaria/Parlamentul și Consiliul, C-156/21, EU:C:2022:97, punctele 116-117.

(5)  Laurent Pech și Petra Bard, „Rule of Law Report and the EU Monitoring and Enforcement of Article 2 TEU Values” (Raport privind statul de drept și monitorizarea și aplicarea de către UE a valorilor prevăzute la articolul 2 din TUE), Raport pentru Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și pentru Comisia pentru afaceri constituționale ale Parlamentului European, februarie 2022, p. 12-13.

(6)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „O democrație rezilientă cu ajutorul unei societăți civile puternice și diverse”(aviz din proprie inițiativă) (JO C 228, 5.7.2019, p. 24).

(7)  Avizul Comitetul Economic și Social European – Mecanismul european de control al respectării statului de drept și a drepturilor fundamentale (aviz din proprie inițiativă) (JO C 34, 2.2.2017, p. 8).

(8)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre [COM(2018) 324 final – 2018/0136 (COD)] (JO C 62, 15.2.2019, p. 173).

(9)  Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor –Raportul din 2021 privind statul de drept –Situația statului de drept în Uniunea Europeană [COM(2021) 700 final].

(10)  Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor –Raportul din 2022 privind statul de drept –Situația statului de drept în Uniunea Europeană [COM(2022) 500 final].

(11)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European și Consiliu „Consolidarea în continuare a statului de drept în cadrul Uniunii – Situația actuală și posibile etape ulterioare”[COM(2019) 163 final] (JO C 282, 20.8.2019, p. 39).

(12)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Populismul și drepturile fundamentale – zonele suburbane și rurale” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 97, 24.3.2020, p. 53), punctul 1.6.

(13)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Strategie pentru consolidarea aplicării Cartei drepturilor fundamentale în UE [COM(2020) 711 final] (JO C 341, 24.8.2021, p. 50).

(14)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind Planul de acțiune pentru democrația europeană [COM(2020) 790 final] (JO C 341, 24.8.2021, p. 56).

(15)  Articolul 8 alineatul (1) din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.

(16)  Articolul 28 din EU Carta drepturilor fundamentale.

(17)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind Planul de acțiune pentru democrația europeană [COM(2020) 790 final] (JO C 341, 24.8.2021, p. 56).

(18)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Populismul și drepturile fundamentale – zonele suburbane și rurale” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 97, 24.3.2020, p. 53).

(19)  FRA, „10 principii de bază pentru o comunicare eficace în materie de drepturile omului”, 2018; Rețeaua europeană a instituțiilor naționale din domeniul drepturilor omului, „Tips for Effective Messaging about Economic & Social Rights” (Sfaturi pentru transmiterea unor mesaje eficace în materie de drepturi economice și sociale), 2019.

(20)  Avizul Comitetul Economic și Social European – Mecanismul european de control al respectării statului de drept și a drepturilor fundamentale (aviz din proprie inițiativă) (JO C 34/8, 2.2.2017, p. 1).

(21)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Populismul și drepturile fundamentale – zonele suburbane și rurale” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 97, 24.3.2020, p. 53).

(22)  Comisia Europeană, Pilonul european al drepturilor sociale în 20 de principii.

(23)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Pentru o directivă-cadru europeană privind venitul minim” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 190, 5.6.2019, p. 1).

(24)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Impactul COVID-19 asupra drepturilor fundamentale și a statului de drept în întreaga UE și viitorul democrației” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 275, 18.7.2022, p. 11).

(25)  Expertul independent al ONU privind efectele datoriei externe și ale altor obligații financiare internaționale conexe ale statelor asupra exercitării depline a tuturor drepturilor omului, în special a drepturilor economice, sociale și culturale, „Guiding Principles for human rights impact assessments for economic reform policies” (Principii directoare pentru evaluările impactului asupra drepturilor omului în cazul politicilor de reformă economică), doc. ONU, A/HRC/40/57, 19 decembrie 2018.

(26)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Populismul și drepturile fundamentale – zonele suburbane și rurale” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 97, 24.3.2020, p. 53).

(27)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Strategie pentru consolidarea aplicării Cartei drepturilor fundamentale în UE [COM(2020) 711 final] (JO C 341, 24.8.2021, p. 50).

(28)  Hotărârea Airey împotriva Irlandei, Fond, cererea nr. 6289/73 (1979), Hotărârea CEDO din 9 octombrie 1979, punctul 26.

(29)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Impactul COVID-19 asupra drepturilor fundamentale și a statului de drept în întreaga UE și viitorul democrației” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 275, 18.7.2022, p. 11).

(30)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Statul de drept și fondul de redresare” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 194, 12.5.2022, p. 27).

(31)  FRA, „Many Europeans believe human rights can build a fairer society but challenges remain” (Mulți europeni cred că drepturile omului pot construi o societate mai echitabilă, dar provocările rămân), comunicat de presă, 24 iunie 2020.

(32)  Casla, Koldo și Barker, Lyle, „Human Rights Local” (Drepturile omului la nivel local), Human Rights Centre blog (Blogul Centrului pentru drepturile omului) – Universitatea din Essex, 17 ianuarie 2022.

(33)  Casla, Koldo, „Nothing about us, without us, is really for us” (Nimic despre noi, fără noi, nu este într-adevăr pentru noi), Global Policy, 14 octombrie 2019.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „O strategie industrială pentru sectorul tehnologiei maritime”

(aviz din proprie inițiativă)

(2023/C 100/05)

Raportor:	Anastasis YIAPANIS
Coraportor:	Christophe TYTGAT

Decizia Adunării Plenare	20.1.2022
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Comisia consultativă pentru mutații industriale
Data adoptării în secțiune	11.11.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	14.12.2022
Sesiunea plenară nr.	574
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	207/2/4

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE elaborează acest aviz din proprie inițiativă pentru a recunoaște lipsa de acțiuni politice sectoriale care să vină în întâmpinarea provocărilor și nevoilor din sectorul tehnologiei maritime (TM) și face propuneri pentru măsuri concrete și imediate pentru a consolida reziliența maritimă și autonomia maritimă strategică a Europei și a recâștiga competitivitatea la nivel mondial.

1.2.

Comitetul este îngrijorat de viitorul sectorului TM în Europa, care se confruntă cu o concurență neloială, în special din partea Asiei.

1.3.

CESE solicită ca sectorul tehnologiei maritime să fie considerat strategic pentru UE și ca activitățile sale să fie calificate cât mai repede ca legate de infrastructura critică și solicită o strategie pentru industria maritimă și resurse specifice suficiente pentru serviciile CE. O strategie maritimă europeană durabilă trebuie să ia în considerare și să reevalueze proprietatea asupra porturilor europene și a altor infrastructuri critice conexe.

1.4.

Comitetul solicită măsuri urgente care să stimuleze cererea internă de nave ecologice și de înaltă tehnologie, inclusiv un program al UE de reînnoire a flotei și de modernizare a navelor existente în conformitate cu obiectivele Pactului verde european și de investiții imediate în infrastructură și în combustibili alternativi.

1.5.

CESE solicită clauze specifice în acordurile bilaterale și de liber-schimb care să asigure întreprinderilor maritime din UE acces liber pe piață, să interzică barierele comerciale, să solicite reciprocitate și să asigure diligența necesară. În cazul în care negocierile la nivel internațional eșuează, UE trebuie să ia în considerare măsuri unilaterale pentru a crea pârghii în raport cu concurenții săi internaționali.

1.6.

Pentru a asigura o dezvoltare economică și socială durabilă, a prezerva apărarea și autonomia maritimă strategică a UE și a asigura locuri de muncă și capabilități critice, Comitetul consideră că ar trebui oferite stimulente atât pentru a relocaliza instalațiile de producție în UE, cu ajutorul tehnologiilor fabricate aici, cât și pentru a menține lanțurile de aprovizionare și producția de subcomponente în UE.

1.7.

CESE îndeamnă CE și statele membre să pună în aplicare programe la scară largă de recalificare, perfecționare, educație și formare profesională (EFP), cu evaluarea programelor și certificarea competențelor și cu implicarea deplină a partenerilor sociali și a mediului academic, și solicită sprijin financiar pentru Pactul european privind competențele (1) și pentru campanii menite să facă atractiv acest sector, inclusiv pentru femei și tineri.

1.8.

CESE solicită intensificarea eforturilor de asigurare a unei tranziții echitabile pentru toți lucrătorii și toate IMM-urile, pentru a crea și a consolida comitetele europene de întreprindere și pentru a respecta cele mai înalte standarde sociale internaționale, în deplină conformitate cu legislația UE și cu normele OIM. CESE consideră că Comitetul sectorial european pentru dialog social în domeniul construcțiilor navale (SSDC) joacă un rol esențial în această privință și în consolidarea sectorului TM.

1.9.

Accesul la împrumuturi bancare și la finanțare publică este foarte dificil pentru întreprinderile din sectorul tehnologiei maritime, în special pentru IMM-uri. CESE solicită norme UE în materie de taxonomie care să sprijine investițiile durabile în sectorul maritim, să promoveze incluziunea acestuia și să asigure securitatea juridică pentru investițiile tehnologice.

1.10.

Comitetul cere ca toate fondurile colectate în urma încălcărilor dispozițiilor legate de inițiativa FuelEU în domeniul maritim (2) și veniturile provenite din sistemul UE de comercializare a cotelor de emisii (3) să fie utilizate pentru a contribui inclusiv la finanțarea sectorului transportului pe apă și a lanțului său de aprovizionare (4), în special a sectorului tehnologiei maritime. CESE solicită crearea unui fond de garantare al UE care să faciliteze accesul la finanțare pentru investiții maritime cu grad ridicat de risc.

1.11.

CESE consideră că instrumentele UE de finanțare și accesul la piața internă nu ar trebui acordate întreprinderilor străine care să le utilizeze pentru a perpetua dumpingul social și a denatura condițiile de concurență echitabile la nivel mondial. Întreprinderile europene sunt cele care ar trebui să beneficieze de rentabilitatea investiției prin aceste instrumente.

1.12.

Pentru a realiza decarbonizarea completă a sectorului tehnologiei maritime, este necesară o trecere completă la combustibili și tehnologii alternative. CESE salută adoptarea Parteneriatului coprogramat pentru transportul pe apă cu emisii zero.

1.13.

Comitetul consideră că un grup de experți în domeniul maritim și o alianță industrială europeană pentru sectorul tehnologiei maritime ar putea contribui la îmbunătățirea și recâștigarea competitivității globale a sectorului tehnologiei maritime.

1.14.

În fine, CESE este pregătit să se implice mai mult pentru a ajuta sectorul TM să facă față provocărilor cu care se confruntă și invită Comisia Europeană și statele membre să implementeze de urgență o strategie industrială maritimă. CESE este îngrijorat că, fără un set de instrumente specific, UE își va pierde capacități maritime, know-how și locuri de muncă, devenind pe deplin dependentă de Asia pentru navele și platformele sale civile și navale și pentru echipamente maritime și offshore. Dacă nu se elaborează și nu se implementează rapid o strategie industrială maritimă specifică, se comite o mare greșeală politică.

2.   Introducere

2.1.

CESE elaborează acest aviz din proprie inițiativă în siajul avizului CCMI/152, adoptat în 2018 (Strategia LeaderSHIP 2020 ca viziune pentru industria tehnologiei maritime) (5). Scopul este de a sensibiliza publicul cu privire la problemele grave cu care se confruntă sectorul TM (6) din UE și la lipsa unor măsuri de politică sectorială ale UE și ale autorităților publice naționale care să sprijine provocările și nevoile din acest sector. CESE face propuneri concrete de măsuri pentru a asigura competitivitatea și a crea creștere economică și afaceri pentru sectorul TM. Comitetul îndeamnă instituțiile UE, statele membre, partenerii sociali și alte părți interesate să identifice împreună și să ia cât mai curând posibil măsuri politice pentru a salva și a proteja acest sector strategic, a asigura apărarea și protecția zonelor de coastă ale UE, autonomia maritimă, accesul la comerț, economia albastră și poziția de lider mondial în domeniul maritim.

2.2.

CESE urmărește anume structura Comunicării LeaderSHIP a CE (7) pentru a evidenția progresele reduse înregistrate în cele patru direcții propuse și pentru a atrage atenția că este necesară o intervenție imediată și specifică pentru sectorul TM, mai ales având în vedere impactul pandemiei și al războiului din Ucraina.

3.   Îmbunătățirea accesului pe piață și condiții de piață echitabile

3.1.

Se preconizează că cererea de alimente, mărfuri și energie va crește, ceea ce va necesita extinderea infrastructurii de transport pe apă (maritimă și pe căi navigabile interioare), a capacităților, a navelor, a tehnologiilor și a gestionării logistice. Și cererea de turism și agrement pe apă și de coastă este în creștere.

3.2.

Pandemia de COVID-19 și războiul din Ucraina au demonstrat riscurile strategice pentru UE de a fi prea dependentă de alte națiuni, generând în același timp deficite și blocaje ale lanțurilor de aprovizionare și creșterea prețurilor la materii prime și energie, ceea ce exercită o presiune suplimentară asupra întreprinderilor din sectorul TM. De asemenea, războiul din Ucraina a reamintit UE că este important să dispui de capabilități militare maritime critice, inclusiv de nave și tehnologii comerciale și navale pentru apărare, securitate și protecția frontierelor și a zonelor de coastă.

3.3.

Concurența globală pentru producătorii din UE este acerbă, întreprinderile asiatice, în special din China și Coreea de Sud, câștigând tot mai multe piețe datorită sprijinului guvernamental puternic, inclusiv prin scheme complexe de ajutoare de stat și aplicând totodată standarde sociale și de mediu mai scăzute. Acest lucru le-a permis să câștige piețe tradiționale în UE și să atragă comenzi de la întreprinderile europene la prețuri prejudiciabile. Creșterea actuală a inflației și prețurile ridicate la energie pun o presiune suplimentară asupra producătorilor europeni. CESE este îngrijorat de viitorul sectorului TM și consideră că este necesară o acțiune imediată pentru a consolida reziliența maritimă a Europei, a recâștiga competitivitatea la nivel mondial, a proteja puternica poziție a Europei în construcțiile navale complexe și în navigația de agrement și a proteja autonomia maritimă strategică.

3.4.

O strategie maritimă europeană durabilă trebuie să țină seama și de proprietatea asupra porturilor europene și a altor infrastructuri critice conexe, dintre care multe au fost achiziționate, integral sau parțial, de companii din China, care se află sub controlul total sau parțial al statului chinez. Pentru a asigura autonomia strategică europeană, este extrem de important să se reevalueze structurile de proprietate și să se restabilească, în măsura posibilului, proprietatea europeană.

3.5.

CESE solicită o strategie sectorială pentru sectorul TM, pentru a stimula competitivitatea sa la nivel mondial, permițându-i să profite de oportunitățile de afaceri oferite de dubla tranziție verde și digitală. Dacă UE dorește să continue să concureze pe această piață mondială puternic subvenționată și dezechilibrată, în care principalii săi concurenți nu respectă normele OMC, trebuie dezvoltate imediat mecanisme comerciale specifice UE, accesul la finanțare, programe de formare a forței de muncă și programe de cercetare și dezvoltare. În plus, CESE solicită ca TM să fie considerată de UE un sector strategic, așa cum se întâmplă în SUA, China, Japonia sau Coreea de Sud, și să se aloce suficiente resurse umane și financiare acestui sector în cadrul serviciilor CE.

3.6.

Sectorul european al TM este o piatră de temelie pentru apărarea și supravegherea UE, pentru transportul de mărfuri, energie și pasageri și pentru realizarea obiectivelor politice ale UE în ceea ce privește Pactul verde european și economia albastră. CESE solicită măsuri urgente care să stimuleze cererea internă de nave ecologice și de înaltă tehnologie, inclusiv un program al UE pentru reînnoirea flotei (de exemplu, flote naționale de pescuit, flote maritime pe distanțe scurte și de cabotaj și ambarcațiuni de agrement) și modernizarea navelor existente, în conformitate cu obiectivele Pactului verde european.

3.7.

CESE observă că competitivitatea sectorului este influențată în mod direct de Pactul verde european, dat fiind că reprezintă o schimbare de paradigmă pentru întregul sector de transporturi pe apă. Punerea sa în aplicare va duce la acceptarea mai rapidă a combustibililor și tehnologiilor alternative. Cu toate acestea, CESE subliniază că infrastructura limitată și disponibilitatea limitată a combustibililor alternativi împiedică o schimbare mai rapidă și, ca atare, solicită investiții imediate în acest sens, de exemplu prin crearea unui fond maritim specific al UE. Ar trebui luate în considerare trăsăturile specifice ale fiecărui tip de navă, cu foi de parcurs specifice pentru sisteme de propulsie, combustibili și tehnologii cu emisii zero.

3.8.

CESE este îngrijorat de barierele comerciale din Asia în calea întreprinderilor europene și cere ca actualele și viitoarele acorduri bilaterale și de liber schimb și parteneriatele economice să fie actualizate cu clauze care să asigure accesul liber pe piață pentru întreprinderile maritime din UE, să interzică barierele comerciale, să solicite reciprocitate și să asigure diligența necesară.

3.9.

CESE consideră că discuțiile și acordurile internaționale reprezintă cea mai bună cale de urmat împotriva protecționismului comercial și solicită CE să își intensifice eforturile internaționale pentru a se ajunge la reguli mondiale. Ca alternativă, CE trebuie să aplice acțiuni unilaterale – atât timp cât este necesar – pentru a crea un efect de levier asupra concurenților săi internaționali. CESE consideră că este o prioritate absolută să se contracareze subvenționarea din surse străine și prețurile prejudiciabile.

3.10.

Industria TM este o piatră de temelie pentru economia albastră a Europei, dat fiind că construiește și modernizează nave, structuri și tehnologii, de exemplu pentru dezvoltarea unei flote de pescuit ecologice, a energiei regenerabile marine, a acvaculturii și a mineritului marin de adâncime. Pentru a atinge obiectivele Pactului verde european, UE va trebui să-și sporească în mod semnificativ capacitatea industrială pentru energie din surse regenerabile marine offshore și pentru alți combustibili alternativi. Altfel, UE va trebui să se bazeze pe capacități externe pentru a dezvolta această piață strategică și pentru a-și atinge propriile obiective ale Pactului verde european. Pentru a evita acest risc, CESE solicită CE să includă imediat sectorul TM strategic și activitățile sale în infrastructura critică.

3.11.

Comitetul este ferm convins că poziția de lider economic a UE poate fi realizată doar prin instalații puternice de producție pe teritoriul UE, deoarece aceasta este singura posibilitate de a asigura o dezvoltare economică și socială durabilă, a prezerva apărarea și autonomia maritimă strategică a UE, a menține siguranța cetățenilor UE, asigurându-le locurile de muncă. De asemenea, CESE solicită un program specific și stimulente pentru producătorii care doresc să-și relocalizeze unitățile de producție în UE (relocalizare).

4.   Ocuparea forței de muncă și competențele

4.1.

Sectorul TM generează aproximativ un milion de locuri de muncă în regiunile maritime din întreaga Europă (8).

4.2.

Adoptarea înverzirii și digitalizării și adoptarea de tehnologii revoluționare necesită o specializare a forței de muncă. În acest scop, CESE îndeamnă CE și statele membre să elaboreze și să pună imediat în aplicare programe la scară largă de recalificare, perfecționare și EFP, printr-o evaluare a programelor și certificarea competențelor dobândite, cu implicarea deplină a partenerilor sociali și a mediului universitar. CESE solicită și sprijin financiar concret pentru Pactul UE pentru competențe și campanii specifice care să sporească atractivitatea sectorului, inclusiv pentru femei și tineri, precum și pentru persoanele cu handicap și competențe speciale. De asemenea, CESE subliniază că sectorul TM necesită lucrători cu competențe sporite în domeniile următoare: robotică, IA, securitate cibernetică, senzori, automatizare și imprimare 3D, precum și ingineri cu înaltă calificare, pe lângă nevoia acută de muncitori a sectorului (de exemplu, sudori, electricieni, instalatori de țevi).

4.3.

Întreprinderile europene îndeplinesc cele mai înalte standarde sociale internaționale, în deplină conformitate cu legislația UE și cu normele OIM. CESE recunoaște activitatea întreprinderilor europene în ceea ce privește conducerea și ridicarea standardelor internaționale în domeniul muncii și importanța unor condiții bune de muncă, a unor salarii decente și a securității sociale pentru mâna de lucru din acest sector și solicită intensificarea eforturilor de creare și consolidare a comitetelor europene de întreprindere. În plus, CESE reiterează necesitatea ca lucrătorii detașați în alt stat membru să beneficieze de un set de drepturi fundamentale în vigoare în statul membru gazdă, în conformitate cu Directiva privind detașarea lucrătorilor.

4.4.

După cum s-a subliniat în strategia LeaderSHIP 2020 (2013), sectorul TM se confruntă cu dificultăți în asigurarea transferului de know-how între generații. CESE este foarte dezamăgit că, până în prezent, UE nu a luat măsuri specifice și solicită o foaie de parcurs clară pentru a asigura o tranziție justă, a spori atractivitatea sectorului MT și a crea facilități adecvate de educație și formare, cu noi programe de învățământ și competențe adaptate la noile tendințe și modele de afaceri și la tranziția verde și digitală. Cadrul pentru o tranziție justă trebuie să se bazeze pe dialog social și să asigure resurse adecvate pentru a atrage o nouă forță de muncă și a sprijini tranzițiile de la un loc de muncă la altul și recalificarea și perfecționarea lucrătorilor, inclusiv formarea în materie de sănătate și siguranță cu privire la noile tehnologii și procese. Toate programele ar trebui evaluate și certificate în vederea unei formări uniforme și la standarde identice.

4.5.

CESE consideră că Comitetul sectorial european pentru dialog social (SSDC) joacă un rol esențial în consolidarea sectorului TM. Un dialog social de calitate (de exemplu, prin acțiuni comune ambițioase), încheierea de acorduri și colaborarea dintre partenerii sociali, inclusiv prin intermediul SSDC, sunt vitale și ar trebui respectate.

5.   Acces la finanțare

5.1.

CESE consideră că este esențial ca instalațiile de producție să fie menținute în Europa și să devină competitive și solicită UE și statelor membre să facă o prioritate din finanțarea industriei. Sectorul TM se confruntă cu dificultăți tot mai mari în accesul la împrumuturi bancare și la finanțare publică și are o expunere foarte limitată la alte surse de finanțare, IMM-urile fiind cele mai afectate. CESE solicită, de asemenea, norme UE privind taxonomia care să sprijine investițiile durabile în sectorul maritim, fără a neglija pe nimeni și evitând orice discriminare între operatorii din cadrul sectorului. De asemenea, criteriile de performanță de mediu trebuie să fie aliniate la legislația UE și să asigure securitatea juridică pentru investiții tehnologice.

5.2.

CESE consideră că UE ar trebui să stimuleze financiar armatorii din UE să construiască nave în Europa, menținând cât mai mult posibil în UE lanțurile de aprovizionare și producția de subcomponente. Ar trebui să se țină seama de fondurile specifice și de cererile de propuneri, având în vedere că oportunitățile maritime sunt abia menționate sau abordate în acordurile de parteneriat sau în planurile naționale de redresare și reziliență.

5.3.

Comitetul solicită ca fondurile colectate din încălcarea dispozițiilor FuelEU în domeniul maritim și cele provenite din schema UE de comercializare a certificatelor de emisii să fie utilizate inclusiv ca sursă suplimentară de finanțare specifică pentru sectorul TM, în special pentru CDI. CESE este pregătit să se implice în elaborarea de noi politici și sisteme de finanțare ale UE și cere instituțiilor UE să fie inclus în toate discuțiile viitoare pe această temă.

5.4.

Întrucât instrumentele financiare existente nu sunt suficiente sau adaptate la sectoarele care utilizează intensiv capitalul, CESE solicită din nou CE „să lanseze un instrument financiar specific care să consolideze investițiile într-un sector cu grad sporit de risc de capital, cum este industria europeană a tehnologiilor maritime” (9), și „să se aibă în vedere instituirea unui program de finanțare care să permită instalațiilor de reciclare din Europa să dezmembreze tipurile de nave de mai mare tonaj”. CESE solicită crearea unui fond de garantare al UE care să faciliteze accesul la finanțare pentru investiții cu grad ridicat de risc legate de domeniul maritim. Și dezmembrarea și reciclarea navelor scoase din uz, inclusiv a celor de agrement și de pescuit, ar trebui să fie mijlocite cu finanțare din partea UE.

5.5.

În fine, este inacceptabil ca întreprinderile din afara UE care nu respectă standardele UE să aibă în continuare acces la fondurile UE (de exemplu, la finanțare BEI) și la piața internă. Prin urmare, UE ar trebui să aplice cu strictețe principiul reciprocității și al diligenței necesare pentru a respecta standardele UE și să se asigure că instrumentele de finanțare ale UE și accesul la piața internă nu sunt utilizate sau acordate întreprinderilor care perpetuează dumping social și perturbă condițiile de concurență echitabile la nivel mondial. CE ar trebui să aplice Regulamentul privind subvențiile străine șantierelor navale și producătorilor de echipamente maritime care beneficiază de subvenții străine și să ia în considerare revizuirea Regulamentului (UE) 2016/1035 al Parlamentului European și al Consiliului (10) privind prețurile prejudiciabile ale navelor.

6.   Cercetare, dezvoltare și inovare (CDI)

6.1.

Pentru a îndeplini obiectivele Pactului verde european și a pune în aplicare strategia industrială a UE, este necesară o abordare sectorială, cu acțiuni specifice de politică sectorială. CESE subliniază că este drum lung de la teorie la practică, fiind profund dezamăgit de lipsa de acțiune în sprijinul progresului industrial al UE. Comitetul, partenerii sociali și producătorii locali au așteptat în zadar un stimulent pentru trecerea sectorului la nave ecologice, combustibili și tehnologii alternative, pentru a intra în conformitate cu pachetul „Pregătiți pentru 55” (11).

6.2.

Adoptarea noilor tehnologii disruptive (de exemplu, senzori inteligenți atât pentru nave, cât și pentru porturi, analiza datelor, internetul obiectelor, cloud computing, IA) este vitală pentru a se menține în fruntea concurenței. Acestea vor permite servicii de transport maritim și lanțuri de aprovizionare mai integrate, o mai mare siguranță și eficiență energetică și o proiectare mai bună. Cu toate acestea, CESE subliniază că producătorii locali investesc deja, în medie, un procent semnificativ de 9 % din cifra lor de afaceri anuală în CDI și cere politici publice specifice și un sprijin financiar sporit pentru acești producători de avangardă.

6.3.

Comitetul cere și eforturi sporite la nivel național, al UE și internațional pentru a spori capacitățile de securitate cibernetică, întrucât riscul cibernetic va crește odată cu evoluția tehnologică și cu introducerea proceselor și navelor automatizate.

6.4.

Pentru a realiza decarbonizarea completă a sectorului tehnologiei maritime, este necesară o trecere completă la combustibili și tehnologii alternative. Deși sectorul maritim este cel mai eficient din punct de vedere energetic, CESE subliniază că mai pot fi aduse îmbunătățiri în următoarele domenii: reciclare, investiții ecologice, porturi cu emisii zero și rezistente la schimbările climatice, infrastructura căilor navigabile și lanțuri logistice portuare. CESE solicită sprijinirea cercetării și inovării în sectorul TM, deoarece sunt esențiale pentru dezvoltarea tehnologiilor revoluționare și a posibilelor concepte alternative pentru transportul maritim și pentru competitivitatea sectorului TM. În acest sens, ar trebui urmărită cooperarea extinsă cu industria de apărare.

6.5.

Viitorul sectorului TM se bazează pe colectarea și gestionarea datelor, întrucât analiza datelor reprezintă o oportunitate importantă de a îmbunătăți logistica, operațiunile navelor, monitorizarea spațială a zonelor maritime mari și a performanțelor ecologice ale navelor.

6.6.

Este vital pentru sectorul TM să fie protejat know-how-ul și proprietatea intelectuală. Cunoștințele rezultate din CDI finanțate de UE trebuie să sporească competitivitatea întreprinderilor din UE și să aducă beneficii societății. Ca atare, tehnologiile maritime ecologice și inteligente dezvoltate prin intermediul proiectelor UE ar trebui să fie considerate strategice pentru competitivitatea și autonomia strategică a UE și ar trebui să fie posibil să se restricționeze temporar accesul întreprinderilor din afara UE la rezultatele acestor proiecte, în conformitate cu dispozițiile legale ale programului Orizont Europa. Sectoarele transporturilor pe apă care nu sunt încă incluse în domeniul de aplicare al parteneriatelor existente, cum ar fi ambarcațiunile de agrement și iahturile, ar trebui, de asemenea, să beneficieze de finanțare CDI în cadrul programului Orizont Europa.

6.7.

În cele din urmă, CESE subliniază că investițiile în CDI pot asigura rolul de lider al UE în concurența mondială și, ca atare, salută adoptarea parteneriatului coprogramat privind transportul pe apă cu emisii zero.

7.   Observații finale

7.1.

Ca și în cazul altor moduri de transport, Comitetul consideră că un grup de experți în domeniul maritim și o alianță industrială europeană pentru sectorul tehnologiei maritime ar putea contribui la îmbunătățirea și recâștigarea competitivității globale a sectorului tehnologiei maritime.

7.2.

Dacă nu se iau măsuri la nivel sectorial, prezentul aviz al CESE ar putea fi unul dintre ultimele apeluri de sprijinire imediată a sectorului TM pentru a proteja piața, capacitățile industriale și locurile de muncă în Europa și de luptă pentru redresarea piețelor pierdute. CESE și-a îndeplinit rolul de sensibilizare cu privire la acțiunile politice necesare și este gata să acționeze mai departe pentru a spori competitivitatea sectorului. Dacă UE nu ia măsuri urgente, nu elaborează și implementează rapid o strategie industrială maritimă specifică, UE ar putea deveni pe deplin dependentă de Asia pentru navele și structurile sale civile și navale și pentru echipamente maritime și offshore. Ar fi nu doar o adevărată rușine, ci și o mare greșeală politică!

---

(1)  Pactul european privind competențele.

(2)  Propunerea privind FuelEU în domeniul maritim.

(3)  Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32).

(4)  Termenul „sectorul transportului pe apă” trebuie interpretat în sens larg ca incluzând tehnologia maritimă, transportul maritim, navigația interioară, navigația de agrement, iahtingul și lanțurile lor de aprovizionare.

(5)  Avizul Comitetului Economic şi Social European privind strategia LeaderSHIP 2020 ca viziune pentru industria tehnologiei maritime: către o industrie maritimă inovatoare, durabilă și competitivă în 2020 (aviz din proprie inițiativă) (JO C 262, 25.7.2018, p. 8).

(6)  Sectorul tehnologiei maritime cuprinde șantiere navale și întregul lanț de aprovizionare al producătorilor și furnizorilor de sisteme, echipamente și tehnologii maritime. Nu include furnizorii de servicii maritime (de exemplu, companii de transport maritim, autorități portuare și furnizorii de servicii portuare).

(7)  LeaderSHIP 2020 – The Sea: new opportunities for the Future (Marea: noi oportunități în viitor).

(8)  O viitoare politică industrială europeană în domeniul tehnologiei maritime.

(9)  Avizul Comitetului Economic şi Social European privind strategia LeaderSHIP 2020 ca viziune pentru industria tehnologiei maritime: către o industrie maritimă inovatoare, durabilă și competitivă în 2020 (aviz din proprie inițiativă) (JO C 262, 25.7.2018, p. 8).

(10)  Regulamentul (UE) 2016/1035 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva practicilor prejudiciabile în materie de prețuri în domeniul construcțiilor navale (JO L 176, 30.6.2016, p. 1).

(11)  „Pregătiți pentru 55”: îndeplinirea obiectivului climatic al UE pentru 2030 pe calea spre atingerea obiectivului de neutralitate climatică.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Capacitarea tinerilor pentru a realiza dezvoltarea durabilă prin educație”

(aviz din proprie inițiativă)

(2023/C 100/06)

Raportoare:

Tatjana BABRAUSKIENĖ

Decizia Adunării Plenare	20.1.2022
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	24.11.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	15.12.2022
Sesiunea plenară nr.	574
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	126/1/1

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE invită statele membre să își reînnoiască angajamentul asumat în cadrul COP 26 (1), de a transforma acțiunile climatice și dezvoltarea durabilă într-o componentă fundamentală a programei de învățământ. Este esențial să fie recunoscută nevoia de a regândi viitorul împreună cu tinerii și de a concepe un nou contract social, care să transforme educația într-un sens pozitiv.

1.2.

Pentru a realiza o schimbare de paradigmă, CESE subliniază necesitatea unei abordări transversale cuprinzătoare, asigurând cooperarea între diferitele părți interesate, partenerii sociali și organizațiile societății civile. Organizațiile de tineret și educația nonformală joacă un rol fundamental în îmbunătățirea conștientizării cu privire la obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) și în sprijinirea punerii în aplicare a acestora

1.3.

CESE încurajează Comisia Europeană să se axeze în continuare pe nevoile tineretului în cadrul Anului european al competențelor 2023, corelându-l cu dezvoltarea durabilă și cu provocările cu care se confruntă tinerii într-o lume aflată în schimbare.

1.4.

CESE salută rolul de coordonare al Comisiei în promovarea de proiecte, acțiuni de formare, schimburi de bune practici și a comunicării între profesori, pentru a stimula punerea în aplicare a ODD-urilor în educație. Cu toate acestea, educația, atât teoretică, cât și practică, pe tema abordărilor și strategiilor referitoare la dezvoltarea durabilă ar trebui să fie proiectată la nivel local, național și regional și să se bazeze pe cercetări coerente și pe planuri de acțiune clare; aceasta ar trebui să includă monitorizarea, facilitarea îmbunătățirii continue și schimbul de experiență.

1.5.

CESE subliniază rolurile importante ale dialogului social și dialogului civic în integrarea ODD la toate nivelurile de educație, în educația formală și nonformală și în formarea profesorilor, pentru a se garanta că acestea includ cadre de competențe explicite, care permit definirea unor obiective de învățare și a unor metode de evaluare concrete.

1.6.

CESE subliniază că toată lumea are nevoie de cunoștințele necesare pentru a combate schimbările climatice, în special în ceea ce privește toate aspectele consumului și producției durabile, făcând alegeri alimentare responsabile și reducând risipa de alimente, precum și utilizarea energiei durabile. Educația copiilor ar trebui sprijinită prin formarea pe tot parcursul vieții pentru părinți și prin educarea cetățenilor. În plus, ar trebui promovată sensibilizarea tuturor persoanelor, inclusiv prin sprijinirea în acest sens a organizațiilor conduse de tineri.

1.7.

CESE solicită ca investițiile efectuate de UE să fie mai bine corelate cu educația pentru o dezvoltare durabilă utilizând fonduri europene, precum Mecanismul de redresare și reziliență (MRR), Erasmus+, Orizont, Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și Fondul social european Plus (FSE+).

1.8.

CESE invită toate statele membre să asigure investiții publice sustenabile și de calitate, pentru a garanta că obiectivele dezvoltării durabile sunt integrate în educația națională nu numai în teorie, ci și în practică, prin elaborarea unor programe de învățământ cuprinzătoare pentru a insufla gândirea critică și a permite luarea de decizii în cunoștință de cauză.

1.9.

CESE invită statele membre să ofere un sprijin real profesorilor, pentru a spori atractivitatea profesiei. Deși există o penurie semnificativă de cadre didactice în Europa, educația pentru sustenabilitate are nevoie de cadre didactice apreciate, care să beneficieze de salarii decente și condiții de muncă bune. Pentru a transforma sistemul educațional, este esențial să se asigure o formare inițială și continuă a profesorilor de o calitate ridicată, echitatea și incluziunea în sistemele de educație și formare și o organizare inovatoare a școlilor.

1.10.

CESE solicită ca procesul educațional și de învățare să fie centrat pe tineri. Acest lucru poate fi realizat prin reducerea birocrației pe care o implică profesia de cadru didactic, punând accentul pe o pedagogie inovatoare și pe cooperarea strânsă cu elevii. În acest context, este important ca toți profesorii să fie pregătiți pentru o utilizare eficientă a noilor tehnologii și pentru noi medii de învățare, atât în ce privește programa de învățământ, cât și propria lor viață. Ar fi benefic să se evalueze fezabilitatea unei platforme online dedicate sau a unui tablou de bord pentru schimbul de bune practici.

1.11.

CESE invită Comisia Europeană să lucreze la introducerea unui indicator european privind reducerea sărăciei și a părăsirii timpurii a școlii, în conformitate cu educația pentru dezvoltare durabilă, pentru a combate inegalitățile. Acesta ar putea fi elaborat în paralel cu un indicator global.

2.   Cadru și context

2.1.   Necesitatea dezvoltării durabile

2.1.1.

Politicienii, factorii de decizie și responsabilii de elaborarea politicilor trebuie să recunoască faptul că tranziția de mare amploare de la o economie liniară, bazată pe combustibili fosili și cu o utilizare intensivă a resurselor către o economie circulară și benefică pentru climă este extrem de necesară, însă perturbă considerabil viața și planurile de viitor ale cetățenilor, dar mai ales pe cele ale tinerilor și ale generațiilor viitoare.

2.1.2.

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a evidențiat și dependența nesustenabilă a Europei față de combustibilii fosili și a plasat tranziția verde într-un nou context geopolitic. Pentru a ne reduce dependența, accelerarea decarbonizării este inevitabilă și mai necesară ca oricând. În lumina provocărilor actuale și viitoare, Agenda 2030, cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD) ale acesteia și angajamentul de a nu lăsa pe nimeni și niciun loc în urmă asigură un parcurs unic către o economie a bunăstării, pentru a reconstrui mai bine și pentru a realiza o lume mai echitabilă, justă, favorabilă incluziunii, sustenabilă și rezilientă.

2.1.3.

În viitorul apropiat, UE ar trebui să constituie un exemplu, trasând o cale sustenabilă din punct de vedere economic către o tranziție verde și justă din punct de vedere social. În acest scop, CESE invită statele membre și instituțiile UE să capaciteze tinerii și să îi implice în procesul decizional, adaptând educația și ocuparea forței de muncă și mobilizând și mai mulți tineri. Potrivit Programului mondial de acțiune pentru tineret până în anul 2000 și ulterior (2), adoptat de Adunarea Generală a ONU în 1996, tinerii din toate țările reprezintă atât o resursă umană majoră pentru dezvoltare, cât și agenți-cheie pentru schimbări sociale, dezvoltare economică și inovare tehnologică. CESE subliniază că tinerii sunt liderii viitorului. Ei trebuie sprijiniți pentru a putea avea acces la inovații progresive și trebuie să fie pe deplin integrați în procesul de elaborare a politicilor, pentru a îmbunătăți dezvoltarea durabilă.

2.1.4.

Obiectivul prezentului aviz din proprie inițiativă este să analizeze dacă și cum sunt integrate ODD-urile în programa de învățământ a statelor membre și să evalueze dacă abordarea statelor membre vizate poate fi considerată o educație transformatoare pentru promovarea dezvoltării durabile (3). În plus, avizul formulează recomandări pentru a sprijini Comisia Europeană și statele membre în ceea ce privește modul de promovare a oportunităților și de depășire a provocărilor legate de dezvoltarea în continuare a politicilor pentru tineret, garantând, în același timp, integrarea educației pentru dezvoltare durabilă încă dintr-o etapă timpurie.

2.2.

Peisajul în materie de politici

2.2.1.

În 2015, Organizația Națiunilor Unite a adoptat obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), ca un model ambițios prin care lumea să abordeze împreună degradarea mediului și probleme legate de dezvoltarea socială și economică. Educația este considerată ca având un rol central în atingerea până în 2030 a celor 17 ODD-uri și a celor 169 de ținte asociate. Educația este un drept al omului, iar educația (inclusiv cea în materie de sustenabilitate) ar trebui să fie accesibilă pentru toți. Totuși, potrivit raportului UNESCO privind punerea în aplicare a ODD-urilor, educația publică nu este gratuită pentru toată lumea și, deseori, nu este nici incluzivă. Punerea în aplicare a țintei 4.7 din ODD s-a dovedit a fi dificilă. În plus, „multe țări încă nu se angajează pe deplin să transforme acțiunile climatice într-o componentă fundamentală a programelor de învățământ” (4).

2.2.2.

La ținta 4.7 din ODD se precizează că, până în 2030, semnatarii trebuie să asigure „[faptul] că toți cei care urmează cursurile unei instituții de învățământ dobândesc cunoștințele și competențele necesare pentru a promova dezvoltarea durabilă, inclusiv, printre altele, prin educația pentru dezvoltare durabilă și stiluri de viață durabile, drepturile omului, egalitatea de gen, promovarea unei culturi a păcii și a non-violenței, cetățenia globală și aprecierea față de diversitatea culturală și față de contribuția culturii la dezvoltarea durabilă”. Avizul relevant al CESE pe tema „Către o strategie a UE pentru consolidarea abilităților și competențelor verzi pentru toți” (5) este în acord cu această recomandare.

2.2.3.

În ultimii ani, politicile UE s-au axat din ce în ce mai mult pe durabilitatea mediului. Pactul verde european (6), lansat în 2019, este planul Comisiei Europene de a face ca economia UE să devină sustenabilă, marcând ambiția sa ca Europa să devină primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050.

2.2.4.

În cadrul planului său pentru ca educația și formarea să contribuie la tranziția verde, Comisia Europeană a sugerat mai multe inițiative: în primul rând, lansarea Coaliției „Educație pentru climă” (7); în al doilea rând, Concluziile Consiliului, adoptate recent, privind promovarea implicării tinerilor ca actori ai schimbării în vederea protejării mediului (8), și o recomandare a Consiliului privind învățarea pentru tranziția verde și dezvoltarea durabilă (9); în al treilea rând, dezvoltarea unui cadru european al competențelor pentru schimbările climatice și dezvoltarea durabilă (10).

2.2.5.

La 4-5 aprilie 2022, Consiliul Educație, Tineret, Cultură și Sport a subliniat rolul important pe care îl joacă sportul în educația pentru un mediu durabil și a recomandat să se „găsească modalități de promovare a educației pentru dezvoltare durabilă și a construirii unui sentiment de responsabilitate civică și ecologică în rândul cluburilor sportive, al federațiilor și al altor actori din domeniul sportului” (11).

2.2.6.

De asemenea, Anul European al Tineretului 2022 își propune să promoveze noile oportunități și posibilități oferite de tranziția verde și de cea digitală. Aceste tranziții ar trebui să fie favorabile incluziunii și să acorde atenție integrării tinerilor cu mai puține oportunități și grupurilor vulnerabile de tineri. CESE invită Comisia Europeană să se axeze în continuare pe nevoile tineretului în cadrul Anului european al competențelor 2023, corelându-l cu dezvoltarea durabilă și cu provocările cu care se confruntă tinerii într-o lume aflată în schimbare.

2.2.7.

Este important ca investițiile efectuate de UE să fie mai bine corelate cu educația pentru o dezvoltare durabilă utilizând fonduri europene, precum Mecanismul de redresare și reziliență (MRR), Erasmus+, Orizont, Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și Fondul social european Plus (FSE+). Lupta împotriva pierderii biodiversității, a poluării și a schimbărilor climatice este una dintre cele patru priorități generale ale noului program Erasmus+ pentru 2021-2027, alături de incluziune și diversitate, transformarea digitală și participarea la viața democratică. CESE salută faptul că mobilitatea online va fi încurajată, de asemenea, în cadrul programului Erasmus, pentru a reduce amprenta de carbon.

3.   Tineretul, educația și dezvoltarea durabilă

3.1.

Importanța dezvoltării competențelor în domeniul atenuării schimbărilor climatice și al adaptării la acestea, precum și în economia circulară, trebuie luată în considerare pentru recalificarea și perfecționarea tinerilor. Partenerii sociali (organizațiile angajatorilor și sindicatele lucrătorilor) și organizațiile societății civile joacă un rol esențial în definirea profilurilor și a standardelor profesionale și ocupaționale și în integrarea aspectelor legate de sustenabilitate în ucenicii și în formarea angajaților. Partenerii sociali și societatea civilă îi ajută pe tineri să se adapteze la tranziția de la școală la viața profesională într-o manieră care include dezvoltarea durabilă. Rolurile dialogului social și dialogului civic sunt esențiale și trebuie consolidate.

3.2.

Tinerii au nevoie de incluziune digitală și socială, de educație și formare de calitate, de locuri de muncă stabile, de condiții de muncă adecvate, de locuințe accesibile și de sprijin în lupta cotidiană împotriva schimbărilor climatice. Este nevoie de mai multe cercetări și date privind impactul schimbărilor climatice asupra țărilor, a regiunilor și la nivel local și de corelarea acestora cu previziunile privind competențele și locurile de muncă. Recunoscând că există o criză alimentară majoră în Europa și pe alte continente, tinerii trebuie să afle despre toate aspectele consumului și producției sustenabile, despre reducerea risipei alimentare și despre alegerile alimentare responsabile.

3.3.

Inegalitatea ar trebui abordată prin introducerea unui indicator global și european privind reducerea sărăciei și a părăsirii timpurii a școlii, în conformitate cu educația pentru dezvoltare durabilă. Depopularea zonelor rurale din cauza lipsei de perspective de angajare și a oportunităților educaționale insuficiente are un impact negativ asupra familiilor tinere. Părăsirea timpurie a școlii este o problemă în zonele urbane și rurale și, prin urmare, politicile privind piața muncii și creșterea economică echitabilă trebuie să fie eficace pentru a reduce numărul de tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) (12).

3.4.

Punerea în aplicare eficace a Cadrului european pentru ucenicii de calitate și eficace (13) și îmbunătățirea Cadrului european de calitate pentru stagii sunt esențiale în ceea ce privește educația pentru dezvoltare durabilă.

3.5.

CESE este de părere că, având în vedere amploarea, complexitatea și urgența acestor probleme, este nevoie de un efort consolidat și mai bine coordonat între UE și statele membre, inclusiv în ceea ce privește îmbunătățirea educației pentru sustenabilitate, care are o importanță esențială în momentul de față. Aceasta include și educația privind utilizarea energiei durabile. Politicile UE și ale statelor membre privind educația trebuie monitorizate și cartografiate în mod constant, prin schimburi de bune practici între țări și organizații. La baza educației pentru dezvoltarea durabilă stau valorile umaniste care se axează pe dobândirea de cunoștințe și pe elaborarea unor soluții practice echilibrate, ținând cont de consecințele sociale și ecologice.

3.6.

Profesorii și părinții joacă un rol esențial în educația pentru dezvoltare durabilă. Profesorii și formatorii trebuie sprijiniți prin formare profesională inițială și continuă de calitate în ceea ce privește sustenabilitatea. Avizul CESE intitulat „Către o strategie a UE pentru consolidarea abilităților și competențelor verzi pentru toți” (14) a subliniat faptul important că toată lumea are nevoie de cunoștințele necesare pentru a combate schimbările climatice. Învățarea pe tot parcursul vieții pentru educația părinților și a cetățenilor este esențială și ar trebui consolidată prin sensibilizarea tuturor persoanelor, inclusiv prin sprijinirea organizațiilor de tineret în acest sens.

3.7.

CESE invită statele membre să ofere un sprijin real profesorilor, pentru a spori atractivitatea profesiei. Deși există o penurie semnificativă de cadre didactice în Europa, educația pentru sustenabilitate are nevoie de cadre didactice apreciate, care să beneficieze de salarii decente și condiții de muncă bune. Pentru a transforma sistemul de învățământ, este esențial să se asigure formare inițială și continuă de o calitate ridicată pentru profesori, echitate și incluziune în sistemele de educație și formare și o organizare inovatoare a școlilor, creând o cultură a păcii și a siguranței. Capacitarea tinerilor pentru dezvoltarea durabilă prin educație necesită specialiști capabili, dotați cu instrumente diversificate și cu impact puternic. Profesorii competenți vor ști cum să valorifice în mod optim în activitatea lor de fiecare zi Declarația de la Paris (15) și Declarația de la Osnabrück privind EFP (16), care promovează cetățenia și valorile comune ale libertății, toleranței și nediscriminării în educație.

3.8.

Tinerii Europei constituie un capital uman inestimabil și o sursă de idei inovatoare, grație imaginației, entuziasmului și energiei lor creative, și joacă rolul cel mai important în stimularea dezvoltării durabile în statele membre ale UE, acum și în viitorul apropiat. În acest sens, statele membre au un potențial nevalorificat extrem de important. Organizațiile de tineret și educația non-formală joacă un rol important în sprijinirea educației și învățării durabile.

3.9.

CESE solicită ca procesul educațional și de învățare să fie centrat pe tineri. Acest lucru poate fi realizat prin reducerea birocrației pe care o implică profesia de cadru didactic, punând accentul pe o pedagogie inovatoare și pe cooperarea strânsă cu elevii și pregătind toți profesorii pentru utilizarea noilor tehnologii și pentru noi medii de învățare, atât în ce privește programa de învățământ, cât și propria lor viață. O educație transformatoare necesită profesori transformatori, competențe transformatoare și cetățeni transformatori. Cadrele didactice și formatorii au nevoie de timp, spațiu și resurse suficiente pentru a putea pune în aplicare abordarea practică și transversală a educației pentru durabilitatea mediului (EES), bazată pe o muncă în echipă eficientă între părțile interesate. Acesta este un subiect transversal, care se referă la toate disciplinele educației și formării profesionale în cadrul unei abordări pedagogice interdisciplinare.

3.10.

Este îmbucurător să observăm că tinerii contribuie deja la dezvoltarea durabilă în țările lor și la obiectivele climatice internaționale legate de respectarea mediului și, mai mult, că se alătură în mod activ rețelelor internaționale de mișcări ale tineretului menite să conserve natura și să combată schimbările climatice. Pentru a completa aceste aspecte, trebuie să adaptăm toate sistemele de educație pentru a oferi spațiu pentru o educație transformatoare, care să permită mai multor tineri să își canalizeze eforturile către realizarea transformărilor de care avem nevoie. Potrivit celui mai recent raport IPCC, „învățarea transformatoare este esențială deoarece contribuie la o conștientizare comună și la acțiuni colective” (17).

4.   Dezvoltarea durabilă trebuie văzută ca un proces de învățare continuu și cuprinzător

4.1.

Este important să se recunoască faptul că dezvoltarea durabilă a statului și a societății nu poate exista fără învățare constantă și fără dobândirea de noi experiențe și înțelegerea lor. În acest sens, dezvoltarea durabilă trebuie văzută ca un proces continuu prin care societatea trebuie să învețe să trăiască mai sustenabil din perspectivă ecologică, economică și socială. Prin accesul la informații și prin îmbunătățirea conștientizării, dar mai ales prin consolidarea capacității persoanelor de a inova și de a pune în aplicare soluții, educația pentru sustenabilitate este esențială dacă dorim să reorientăm modul în care trăim și lucrăm. Pentru a educa tinerii să abordeze în mod conștient cele mai complexe aspecte de dezvoltare durabilă cu care se confruntă comunitățile și statele, trebuie dezvoltate programe de învățământ cuprinzătoare pentru insuflarea competențelor de gândire critică și pentru a face posibilă luarea deciziilor în cunoștință de cauză.

4.2.

Potrivit studiilor și cercetărilor desfășurate de Comisia Europeană în vederea pregătirii propunerii de recomandare a Consiliului privind învățarea pentru durabilitatea mediului, doar 13 state membre au o definiție clară a termenului „educație pentru dezvoltare durabilă (EDD)” sau a termenului „educație pentru durabilitatea mediului (EDM)”. Este regretabil faptul că termenul „educație pentru dezvoltare durabilă” și ținta 4.7 a ODD nu se aplică în unele state membre, deși sunt recunoscute drept element integrant al obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 4 (ODD 4) privind educația de calitate și drept un factor esențial pentru toate celelalte obiective de dezvoltare durabilă (ODD). Rapoartele de țară analizate nu au făcut referire la finanțare în mod explicit. Cu toate acestea, Italia, care a început să își asume angajamente în ceea ce privește EDD, a menționat în mod clar că lipsa finanțării este unul dintre principalele motive pentru care a stagnat punerea în aplicare a EDD. Atunci când guvernele sunt obligate să reducă cheltuielile, din cauza crizelor economice, energetice și legate de costul vieții, educația, ca și alte domenii sociale, este întotdeauna afectată. Lipsa investițiilor generează diferite forme de privatizare și asimetrii în cadrul sistemelor, afectând echitatea și libertatea pedagogică și academică.

4.3.

Este important să ne gândim și dacă avem nevoie de o strategie descendentă centralizată pentru punerea cu succes în aplicare a EDD sau dacă există alți factori care îi determină succesul. Danemarca și Țările de Jos nu au o strategie națională pentru EDD, însă școlile lor lucrează în mod activ pe această temă. Finlanda are o strategie națională, însă se teme că educația pentru EDD este fragmentată la nivelul școlilor. Italia a inclus deja EDD în programa națională de învățământ, însă se confruntă cu unele provocări în ceea ce privește punerea sa în aplicare la nivel regional. Franța a elaborat o strategie națională, care este gestionată de autoritățile locale din domeniul educației și pusă în aplicare în toate școlile prin programele naționale de învățământ și proiecte pedagogice. Astfel, este implicat fiecare nivel, ceea ce, în schimb, îi asigură succesul.

4.4.

Unul dintre aspectele fundamentale este prioritizarea educației pentru dezvoltare durabilă. OCDE, în colaborare cu Comisia Europeană, a publicat recent studii (18) care cartografiază competențele în materie de durabilitate a mediului ale tinerilor din UE și din țările OCDE. Această nouă abordare a studiilor și evaluărilor ar putea oferi un semnal pozitiv în direcția prioritizării EDD în statele membre. Ar putea fi util să se exploreze în continuare relația dintre măsurile ONU de promovare a educației pentru dezvoltare durabilă și măsurile OCDE de sprijinire a dezvoltării politicii în domeniul educației prin intermediul PISA, pentru a vedea dacă există asimetrii în modul în care aceste două seturi de măsuri modelează sistemele de învățământ.

4.5.

Un potențial obstacol constă în punerea în aplicare a educației pentru dezvoltare durabilă în țările cu un sistem federal. În rapoartele naționale am observat că gradul de coordonare între ministerul federal în cauză și autoritățile regionale diferă între statele membre – Germania întâmpină dificultăți, în timp ce Austria are o rețea care reglementează coordonarea. Modul în care guvernul federal austriac este implicat în inițiative ascendente este un exemplu pe care l-ar putea urma și alte țări.

4.6.

Este esențial ca societățile actuale și viitoare să reevalueze, să regândească și să redefinească educația din perspectiva educației și a învățării sustenabile – de la nivelul preșcolar la universitate și ulterior – astfel încât, în cele din urmă, să se pună în aplicare principiile, cunoștințele, competențele, convingerile și valorile asociate sustenabilității în toate cele trei domenii: ecologie, societate și economie. Un astfel de proces ar trebui să fie global, interdisciplinar și să implice inițiative locale, precum și publicul larg, și, de asemenea, să fie sprijinit de guvernele în cauză. Totuși, punerea în aplicare în fiecare stat trebuie să țină cont de caracteristicile locale și de particularități culturale specifice.

4.7.

Educația pentru dezvoltare durabilă ar trebui să disemineze cunoștințe privind mediul înconjurător și starea sa și să prezinte posibilitățile care există pentru adaptarea economiei noastre într-un mod care stimulează prioritizarea bunăstării persoanelor și a planetei, promovând totodată echitatea între generații și conservând mediul natural. Această economie adaptată ar trebui să acorde o importanță sporită metodelor de gestionare care respectă mediul, să ofere oportunități de stimulare a respectului și a grijii pentru valorile naturale și culturale și să se bazeze pe valori, pornind de la etica ecologică a responsabilității pentru conservarea mediului pentru generațiile prezente și viitoare și pentru utilizarea sustenabilă a resurselor naturale.

4.8.

O educație transformatoare pentru dezvoltarea durabilă ar trebui: — să se bazeze pe principiile și valorile care stau la baza dezvoltării durabile; — să vizeze toate cele trei domenii ale dezvoltării durabile: mediul, societatea și economia; — să stimuleze învățarea pe tot parcursul vieții și învățarea legată de toate aspectele vieții, care să promoveze societăți sustenabile, respectuoase, responsabile, proactive și critice; — să susțină o educație de înaltă calitate, sprijinită în mod activ și cu abordări cuprinzătoare; — să stimuleze o educație accesibilă, bazată pe drepturi, care să fie respectuoasă, incluzivă și să celebreze diversitatea; — să gândească global, dar să se axeze și pe probleme și caracteristici culturale locale; — să acopere educația formală, nonformală și informală; — să țină cont de natura evolutivă a conceptului de dezvoltare durabilă.

4.9.

Nu există modele universale ale unei educații transformatoare pentru sustenabilitate și, prin urmare, fiecare țară va trebui să stabilească, cu implicarea eficace a partenerilor sociali relevanți, a societății civile organizate și a altor părți interesate, inclusiv a organizațiilor de tineret, propriile priorități și acțiuni în domeniul dezvoltării durabile și al educației. Conducerea colaborativă a școlilor și educația pentru cetățenie joacă un rol esențial în modelarea școlilor pentru îmbunătățirea educației pentru sustenabilitate. Obiectivele, principalele linii de acțiune și mecanismele ar trebui stabilite ținând cont de condițiile ecologice, sociale și economice locale și de caracteristicile culturale.

4.10.

Crearea unui sistem educațional pentru dezvoltarea durabilă implică tranziția de la educația tradițională la un model orientat către sustenabilitate, care ar trebui să se bazeze pe cunoștințe interdisciplinare ample, fundamentate pe o abordare integrată în ceea ce privește dezvoltarea societății, a economiei și a mediului înconjurător. O astfel de educație ar trebui să presupună activități la nivelul educației formale (școli, universități, instituții de pregătire avansată), nonformale (crearea de centre de formare, seminare și mese rotunde, utilizarea mass-mediei etc.) și informale (învățare inter pares prin evenimente, schimburi de tineri, proiecte conduse de tineri etc.). Programele de educație și formare care integrează educația pentru durabilitatea mediului trebuie să fie accesibile și incluzive. Guvernele trebuie să ia în considerare, într-o etapă timpurie, realitatea cu care se confruntă persoanele din medii dezavantajate și să se asigure că găsesc modalități de a include aceste grupuri.

---

(1)  Concluziile copreședinților summitului miniștrilor educației și mediului din cadrul CoP26 „Învață pentru planeta noastră. Acționează pentru climă”.

(2)  ONU – Programul mondial de acțiune pentru tineret.

(3)  Se utilizează diferiți termeni – avizul se referă la „educația transformatoare pentru promovarea dezvoltării durabile”. Cu toate acestea, termenii „educație pentru dezvoltare durabilă (EDD)” și „educație pentru durabilitatea mediului (EDM)” sunt utilizați ca sinonime în contextul de față. A se vedea și glosarul din anexă.

(4)  Raportul UNESCO de monitorizare a educației la nivel global, 2021/2: Non-state actors in education: who chooses? who loses? („Actorii privați din domeniul educației: cine alege? Cine pierde?”).

(5)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Către o strategie a UE pentru consolidarea abilităților și competențelor verzi pentru toți” (JO C 56, 16.2.2021, p. 1).

(6)  Pactul verde european.

(7)  Comisia Europeană – Coaliția „Educație pentru climă”.

(8)  Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului – Promovarea implicării tinerilor ca actori ai schimbării în vederea protejării mediului (JO C 159, 12.4.2022, p. 9).

(9)  Recomandarea Consiliului din 16 iunie 2022 privind învățarea pentru tranziția verde și dezvoltarea durabilă (JO C 243, 27.6.2022, p. 1).

(10)  Bianchi, G., Pisiotis, U. și Cabrera Giraldez, M., GreenComp The European sustainability competence framework (Green Comp – Cadrul european de competențe în materie de durabilitate), Punie, Y., și Bacigalupo, M. editor(i), EUR 30955 EN, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg 2022, ISBN 978-92-76-46485-3, doi:10.2760/13286, JRC128040.

(11)  Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, intitulate „Sportul și activitatea fizică, o pârghie promițătoare pentru transformarea comportamentului în favoarea dezvoltării durabile” (JO C 170, 25.4.2022, p. 1).

(12)  NEET este acronimul pentru „(tânăr) care nu este încadrat profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare” și se referă la o persoană care nu este angajată și nu primește educație sau formare profesională.

(13)  Recomandarea Consiliului din 15 martie 2018 privind un Cadru european pentru ucenicii de calitate și eficace (JO C 153, 2.5.2018, p. 1).

(14)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Către o strategie a UE pentru consolidarea abilităților și competențelor verzi pentru toți” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 56, 16.2.2021, p. 1).

(15)  Promovarea cetățeniei și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării prin educație Eurydice.

(16)  Declarația de la Osnabrück privind educația și formarea profesională ca factor de redresare și de tranziție echitabilă către economii digitale și verzi – osnabrueck_declaration_eu2020.pdf.

(17)  Al șaselea raport de evaluare al IPCC, raportul Grupului de lucru III: Climate Change 2022: Mitigation of Climate Change („Schimbările climatice 2022: atenuarea schimbărilor climatice), p. 2871.

(18)  Borgonovi, F., et al. (2022), „Young people’s environmental sustainability competence: Emotional, cognitive, behavioural, and attitudinal dimensions in EU and OECD countries” (Competențele tinerilor în materie de durabilitate a mediului: dimensiunile emoționale, cognitive, comportamentale și de atitudine în statele membre ale UE și ale OCDE), OECD Social, Employment and Migration Working Papers, nr. 274, OECD Publishing, Paris.Borgonovi, F., et al. (2022), „The environmental sustainability competence toolbox: From leaving a better planet for our children to leaving better children for our planet” (Setul de instrumente pentru competențele în materie de durabilitate a mediului: de la îmbunătățirea vieții pe planetă pentru copiii noștri la educarea copiilor noștri să dea dovadă de respect pentru planetă), OECD Social, Employment and Migration Working Papers, nr. 275, OECD Publishing, Paris, Lucrările au fost pregătite drept cercetări premergătoare pentru viitoarea publicație a OCDE din 2023 privind perspectiva asupra competențelor.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Inițiativa cetățenească europeană „Salvați albinele și fermierii!”

(aviz din proprie inițiativă)

(2023/C 100/07)

Raportor:

Arnold PUECH d’ALISSAC

Decizia Adunării Plenare	19.5.2022
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	24.11.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	15.12.2022
Sesiunea plenară nr.	574
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	168/0/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Succesul acestei inițiative cetățenești europene (ICE) arată că cetățenii europeni au așteptări foarte mari de la Comisia Europeană (CE). În primul rând, CESE dorește să îl felicite pe organizator și salută angajamentul cetățenilor care a condus la acest succes, având în vedere dificultatea de a strânge toate semnăturile necesare. Prin urmare, invită CE să ofere răspunsuri precise și concrete la solicitările formulate de această ICE.

1.2.

CESE regretă că propunerea principală a ICE, și anume eliminarea treptată și totală a pesticidelor până în 2035, nu este reflectată în titlul ales; „Salvați albinele și fermierii!”. CESE subliniază de altfel faptul că CE este în curs de a elabora sau a adoptat deja numeroase acte juridice în favoarea albinelor, a polenizatorilor, a biodiversității, a utilizării durabile a pesticidelor și a sprijinirii fermierilor în tranziția agroecologică, însă recunoaște totuși că aceste măsuri nu și-au atins pe deplin obiectivele. Din acest motiv, îndeamnă CE să adopte măsuri suplimentare pentru a-și atinge într-un mod concret și mai eficient obiectivele ambițioase pe care le-a stabilit. De exemplu, recomandă un sprijin mai puternic pentru agricultura de precizie, agricultura digitală, controlul biologic, robotică, dar și pentru agroecologie.

1.3.

CESE insistă asupra necesității de a lua în considerare toți cei trei piloni ai durabilității (de mediu, social și economic), fără a neglija aspectele economice, adesea lăsate pe un plan secundar, într-un context esențial de durabilitate a sistemelor și de suveranitate alimentară.

1.4.

Totodată, CESE solicită CE să efectueze evaluări ale impactului înainte de a lua decizii, în special pentru a evalua impactul costurilor inițiativei asupra producției agricole și a economiei, de care trebuie să se țină seama în paralel cu costul economic al pierderii biodiversității pentru fermieri.

2.   Contextul general

2.1.   O inițiativă cetățenească europeană pentru o agricultură care să respecte în mai mare măsură albinele, oamenii și mediul

2.1.1.

Mecanismul ICE le oferă cetățenilor europeni posibilitatea de a participa activ la procesele democratice ale Uniunii Europene (UE), solicitând CE să propună noi acte legislative. Odată ce o inițiativă primește sprijinul a cel puțin un milion de cetățeni ai UE și atinge numărul de semnături necesare în cel puțin un sfert dintre statele membre (1), CE trebuie să răspundă ICE respective.

2.1.2.

Întrucât „Salvați albinele și fermierii! Către o agricultură care să respecte albinele pentru un mediu sănătos” a atins numărul de semnături necesare, se solicită CE să propună acte juridice pentru eliminarea treptată a pesticidelor sintetice până în 2035, pentru refacerea biodiversității și pentru sprijinirea fermierilor în această etapă de tranziție.

2.2.   Un context marcat de declinul polenizatorilor și de erodarea biodiversității în Europa

2.2.1.

Cerințele exprimate în cadrul acestei ICE se situează într-un context în care Europa se confruntă cu un declin al albinelor. Într-adevăr, conform listei roșii europene a albinelor, una din trei specii de albine și fluturi este în declin, iar una din zece este amenințată cu dispariția (2).

2.2.2.

Or, 84 % din culturile europene beneficiază cel puțin parțial de pe urma polenizării realizate de animale (3), iar 78 % dintre plantele sălbatice din UE depind de insecte polenizatoare (4). Protecția acestora reprezintă, prin urmare, o miză esențială pentru producția agricolă, în contextul esențial actual al securității și suveranității alimentare. În plus, albinele sunt esențiale pentru producția de miere, în condițiile în care UE este autonomă în proporție de numai 60 % în ceea ce privește mierea. Pentru a satisface cererea, aceasta trebuie să se bazeze pe importuri (din care 28 % provin din China), care sunt de o calitate inferioară celei a mierii europene.

2.2.3.

Potrivit raportului de evaluare privind polenizatorii, polenizarea și producția de alimente realizat de Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) (5), principalii factori care cauzează declinul polenizatorilor sunt schimbarea destinației terenurilor, practicile agricole intensive și utilizarea pesticidelor, poluarea mediului, speciile alogene invazive, agenții patogeni și schimbările climatice.

2.2.4.

O resursă alimentară (nectar și polen) diversificată și disponibilă în cantități suficiente pe tot parcursul anului reprezintă, de asemenea, un factor esențial pentru dezvoltarea adecvată a albinelor și pentru asigurarea unei producții de miere mai regulate pentru apicultori (6).

2.2.5.

Declinul albinelor se înscrie într-un context mai global de erodare a biodiversității. Într-adevăr, Raportul de evaluare mondială a biodiversității și a serviciilor ecosistemice, elaborat în 2019 de IPBES (7), a evidențiat o erodare fără precedent a biodiversității.

2.2.6.

În urma acestor rapoarte ale IPBES, Institut national de recherche pour l’agriculture, l’alimentation et l’environnement (Institutul Național de Cercetare pentru Agricultură, Alimentație și Mediu, INRAE) și Institut français de recherche pour l’exploitation de la mer (Institutul francez de cercetare pentru exploatarea mării, Ifremer) au publicat, în luna mai 2022, o expertiză științifică colectivă (ESC) privind impactul produselor de protecție a plantelor asupra biodiversității și a serviciilor ecosistemice (8). ESC subliniază aspectul multidimensional al declinului biodiversității, precum și dificultatea de a stabili ponderea relativă a produselor de protecție a plantelor în acest declin, din cauza interdependenței diferiților factori. Cu toate acestea, cunoștințele științifice au permis ESC să stabilească o legătură cauzală clară între utilizarea produselor de protecție a plantelor și declinul anumitor populații, cum este cazul insectelor polenizatoare.

2.3.   Numeroase acte juridice sunt în curs de elaborare sau au fost deja adoptate de către CE în favoarea albinelor, a utilizării durabile a pesticidelor, a refacerii biodiversității și a sprijinirii fermierilor în tranziția agroecologică

2.3.1.

În ceea ce privește protecția albinelor și a polenizatorilor, UE a lansat în 2018 Inițiativa UE privind polenizatorii, care vizează combaterea declinului polenizatorilor sălbatici în UE. Aceasta include zece acțiuni împărțite în trei domenii prioritare: — îmbunătățirea cunoștințelor privind declinul polenizatorilor, cauzele și consecințele acestuia; — combaterea cauzelor declinului polenizatorilor; — sensibilizarea, implicarea societății în ansamblul ei și promovarea colaborării. Cu toate acestea, Curtea de Conturi Europeană a constatat în Raportul său special nr. 15/2020 privind protejarea polenizatorilor sălbatici în UE (9) că „această inițiativă a avut un efect neglijabil asupra stopării declinului și era necesar să fie mai bine gestionată pentru a-și atinge obiectivele”. De asemenea, CE însăși a recunoscut în raportul său privind punerea în aplicare a inițiativei (10) că, deși s-au înregistrat progrese semnificative în punerea în aplicare a acțiunilor inițiativei, sunt în continuare necesare eforturi pentru a aborda diferitele cauze ale declinului.

2.3.2.

În ceea ce privește reducerea impacturilor și a riscurilor generate de produsele de protecție a plantelor, CE a lansat revizuirea directivei sale privind utilizarea durabilă a pesticidelor, în scopul de a aborda problema majoră referitoare la eficacitatea limitată a acesteia în reducerea utilizării pesticidelor și la riscurile pentru sănătatea umană și mediu, prezentând, în iunie 2022, un nou proiect de regulament (11). Printre principalele schimbări se numără: — obiective obligatorii din punct de vedere juridic la nivelul UE, care să urmărească reducerea cu 50 % a utilizării și a riscului reprezentate de pesticidele chimice, precum și a utilizării celor mai periculoase pesticide până în anul 2030; — noi măsuri pentru a asigura punerea în aplicare de către fermieri a combaterii integrate a dăunătorilor; — interzicerea, cu excepția situației în care se acordă o derogare reglementată, a tuturor pesticidelor în zonele sensibile.

2.3.3.

Introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor în UE este strict reglementată. Cadrul juridic privind punerea pe piață a produselor de protecție a plantelor în UE este definit prin Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (12). În conformitate cu acest regulament, înainte de aprobarea la nivel european a unei substanțe active, se desfășoară evaluări ale riscurilor, pentru a se evita efectele nefaste potențiale asupra sănătății sau a mediului. În plus, orientările privind evaluarea riscurilor produselor de protecție a plantelor asupra albinelor [documentul de orientare privind albinele sau „Bee Guidance Document” (13)], sunt în curs de revizuire, pentru a ține seama de cele mai recente evoluții științifice în acest domeniu.

2.3.4.

În ceea ce privește refacerea biodiversității în zonele agricole, UE se poate baza pe rețeaua Natura 2000 și pe Directivele „Păsări” (14) și „Habitate” (15), care stau la baza legislației UE privind conservarea naturii, chiar dacă această rețea nu privește doar zonele agricole. De asemenea, CE a pus în aplicare Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 (16). Aceasta include cu precădere acțiuni și angajamente de refacere a biodiversității în zonele agricole, astfel cum se prevede în proiectul de regulament privind refacerea naturii (17), prezentat de CE la 22 iunie 2022. În special, articolul 8 din proiect consacră obiectivul obligatoriu ca statele membre să inverseze declinul populațiilor de polenizatori până în 2030, iar articolul 9 consacră angajamente de refacere a ecosistemelor agricole, precum acoperirea a cel puțin 10 % din terenurile agricole ale UE cu „elemente de peisaj de mare diversitate” până în 2030.

2.3.5.

În ceea ce privește sprijinirea fermierilor în tranziție, noua PAC 2023-2027 reprezintă un instrument esențial pentru atingerea obiectivelor ambițioase ale Pactului verde european și pentru sprijinirea fermierilor. În 2020, un raport special al Curții de Conturi a demonstrat că contribuția actualei PAC nu a reușit să stopeze declinul biodiversității pe terenurile agricole (18). Curtea de Conturi a concluzionat că „modul în care Comisia urmărește cheltuielile legate de biodiversitate în bugetul UE nu este fiabil; impactul plăților directe din cadrul PAC este limitat sau necunoscut; Comisia și statele membre au favorizat măsuri de dezvoltare rurală cu un impact mai redus”. Noua PAC prevede noi măsuri de îmbunătățire a impactului său asupra mediului, cum ar fi îmbunătățirea condiționalității.

2.3.6.

Textele elaborate și lucrările realizate la nivel european în alte sectoare decât agricultura pot avea, de asemenea, un efect indirect asupra polenizatorilor, precum pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55”, cu referire la obiectivul UE de reducere a emisiilor de dioxid de carbon cu 55 % până în 2030 (albinele fiind afectate și de schimbările climatice), planul de reducere a poluării la zero în vederea eliminării poluării aerului, a apei și a solului, Directiva privind energia din surse regenerabile sau noua Strategie europeană pentru păduri, definită de ambiția CE de a planta trei miliarde de copaci în întreaga Europă până în 2030.

3.   Observații generale

3.1.

CESE subliniază importanța ICE ca instrument de participare directă a cetățenilor europeni. ICE este, într-adevăr, cel mai puternic instrument de democrație participativă existent la nivel european. Ca punte între organizațiile societății civile și instituțiile europene, CESE a consolidat, de-a lungul anilor, locul acordat ICE și le-a sporit vizibilitatea în activitatea de zi cu zi a instituțiilor europene. Comitetul salută faptul că prezentul aviz este primul adoptat cu privire la o ICE, înainte de răspunsul CE, și o invită pe aceasta să răspundă în mod precis solicitărilor formulate.

3.2.

CESE regretă că propunerea principală a ICE, și anume eliminarea treptată și totală a pesticidelor până în 2035, nu este reflectată în titlul ales; „Salvați albinele și fermierii!” Subliniază că numeroase acte juridice sunt în curs de elaborare sau au fost deja adoptate de CE în încercarea de a răspunde la aceste solicitări, însă recunoaște că aceste măsuri nu și-au atins pe deplin obiectivele. Din acest motiv, îndeamnă CE să adopte măsuri suplimentare pentru a-și atinge obiectivele într-un mod mai concret și mai rapid. Cu toate acestea, CESE insistă asupra necesității de a lua în considerare toți cei trei piloni ai durabilității (de mediu, social și economic), într-un context esențial de durabilitate a sistemelor și de suveranitate alimentară, și de a efectua evaluări ale impactului înainte de a lua orice decizie, în special pentru a evalua impactul costurilor inițiativei asupra producției agricole și a economiei.

4.   Observații specifice

4.1.

Referitor la solicitarea ICE privind „eliminarea treptată, cu 80 %, a pesticidelor sintetice din agricultura UE până în 2030, începând cu cele mai periculoase, pentru ca, până în 2035, în agricultură să nu se mai utilizeze pesticide sintetice”:

4.1.1.

CESE avertizează cu privire la propunerea de a stabili obiective idealiste sau irealizabile într-un interval de timp prea scurt. Subliniază faptul că CE propune deja reducerea cu 50 % până în 2030 a utilizării și a riscului pesticidelor chimice, precum și a utilizării celor mai periculoase pesticide. La un nivel mai global, Comitetul se opune stabilirii unor obiective de reducere a pesticidelor care nu au legătură cu disponibilitatea unor soluții alternative eficace și accesibile pentru fermieri.

4.1.2.

CESE subliniază că, în Europa, cadrul de reglementare pentru produsele de protecție a plantelor este printre cele mai exigente din lume din punctul de vedere al obiectivelor, deoarece stabilește ca principiu absența efectelor inacceptabile asupra mediului.

4.1.3.

În opinia CESE, întrucât declinul albinelor domestice și al polenizatorilor sălbatici are cauze multiple, eliminarea pesticidelor nu ar trebui privită ca o pârghie unică sau principală pentru salvarea acestora. Este esențial să se combată toți factorii determinanți ai declinului. De exemplu, în cazul albinelor domestice, lupta împotriva parazitului varroa și a viespii asiatice (Vespa velutina) reprezintă preocupări majore pentru apicultorii profesioniști, care speră să se descopere noi soluții de tratament capabile să le protejeze mai bine albinele.

4.1.4.

CESE observă importanța albinelor domestice, a polenizatorilor sălbatici și a altor insecte pentru agricultură (polenizarea culturilor, reglementarea naturală a dăunătorilor etc.). El dă exemplul parteneriatelor reciproc avantajoase între fermieri și apicultori, de tipul „Adoptă un stup” (19), lansate de fermieri. Într-adevăr, fermierii care adoptă stupi acordă o atenție deosebită protecției albinelor atunci când efectuează tratamente fitosanitare pentru a-și proteja culturile. De asemenea, ar trebui dezvoltate sisteme de tipul „ApiAlert” (20), care să permită numărarea mortalității stupilor și determinarea cauzelor reale ale mortalității acestora.

4.2.

Referitor la solicitarea ICE privind „refacerea ecosistemelor naturale din zonele agricole, astfel încât agricultura să devină un vector pentru refacerea biodiversității”:

4.2.1.

CESE subliniază că activitatea umană, cum ar fi anumite practici agricole, se numără printre cauzele declinului polenizatorilor și al biodiversității, dar că agricultura poate reprezenta, în același timp, și o soluție. De exemplu, dorește să se acorde o susținere sporită proiectelor precum replantarea de garduri vii sau dezvoltarea de resurse melifere de către fermieri, pentru a-i consacra pe aceștia din urmă în calitate de participanți la protejarea albinelor și a biodiversității. Totodată, va fi esențial ca fermierii să fie mai bine remunerați pentru serviciile ecosistemice pe care le furnizează, pentru a-i sprijini în realizarea unor astfel de proiecte.

4.2.2.

CESE ia act de ambiția puternică manifestată de CE ca agricultura să devină un mijloc de refacere a biodiversității, prin obiectivele și măsurile prevăzute în Strategia privind biodiversitatea și în Strategia „De la fermă la consumator”, precum și prin proiectul de regulament privind refacerea naturii, și își exprimă îngrijorarea cu privire la respectarea suveranității alimentare a Uniunii Europene.

4.2.3.

CESE consideră că ar trebui promovate, de asemenea, demersurile voluntare sub forma inițiativelor agricole pentru polenizatori sau biodiversitate, care se dezvoltă în întreaga Europă. De exemplu, în Franța, FNSEA a publicat un compendiu de inițiative agricole în favoarea polenizatorilor (21). Cu scopul de a multiplica bunele practici „Api-Agri” (în domeniul apiculturii și al agriculturii), acest compendiu identifică inițiative voluntare desfășurate în Franța în favoarea polenizatorilor, reunind exemple pozitive, pragmatice, care au rolul de sursă de inspirație. Pe același principiu, o campanie de comunicare intitulată „10 acțiuni favorabile albinelor în ferma dumneavoastră” (22) a fost lansată în 2018 în Danemarca. Aceasta promovează diferite inițiative voluntare pe care fermierii le pot adopta la nivelul exploatației lor agricole, cum ar fi plantarea de garduri vii, plantarea de câmpuri de polenizare sau limitarea dispersiei atunci când se aplică produse de protecție a plantelor, prin pulverizarea acestora în condiții climatice adecvate (de exemplu, vânt slab) sau utilizarea unor sisteme de reducere a dispersiei.

4.2.4.

CESE consideră că, pentru refacerea ecosistemelor naturale în zonele agricole, CE ar trebui să pună în aplicare o serie de măsuri: întreținerea și refacerea infrastructurii agroecologice, diversificarea culturilor pentru a sprijini integrarea în peisaj a unui mozaic de culturi, dezvoltarea agrosilviculturii, a agriculturii ecologice și a produselor cu etichete oficiale de atestare a calității și a originii, menținerea pajiștilor permanente, reducerea utilizării și a impactului pesticidelor etc.

4.3.

Referitor la solicitarea ICE privind „reformarea agriculturii, acordând prioritate agriculturii la scară mică, diversificate și durabile, sprijinind creșterea rapidă a practicilor agroecologice și ecologice și permițând formarea fermierilor și cercetarea independentă în domeniul agriculturii fără pesticide”:

4.3.1.

CESE atrage atenția asupra existenței unui raport elaborat de 300 de experți din 23 de state membre, care au analizat impactul potențial al viitoarei PAC asupra protecției și a refacerii biodiversității (23). Oamenii de știință formulează propuneri concrete pentru a îmbunătăți impactul PAC asupra biodiversității și pentru a sprijini fermierii în această tranziție. CESE recomandă CE și statelor membre să se inspire din acest document în cadrul reformei PAC, care reprezintă un instrument puternic pentru reforma sectorului agricol.

4.3.2.

Cu toate acestea, CESE consideră că tranziția agroecologică și îmbunătățirea biodiversității nu se vor putea realiza doar de la Bruxelles prin intermediul PAC, și subliniază, de asemenea, importanța nivelului local. Într-adevăr, pentru a se adapta la caracteristicile specifice ale diverselor teritorii, trebuie dezvoltate, de asemenea, soluții locale pentru fermieri și proprietarii de terenuri.

4.3.3.

În plus, CESE ar dori să își sublinieze angajamentul de a găsi alternative eficiente, astfel încât niciun fermier să nu rămână fără soluție. Din acest motiv, dorește să încurajeze în continuare agricultura de precizie, agricultura digitală, controlul biologic, robotica, dar și agroecologia, cu o componentă financiară semnificativă pentru dezvoltarea cercetării, punerea în aplicare a inovațiilor și adoptarea acestora de către sectoare și fermieri.

4.3.4.

CESE recunoaște importanța apiculturii ca sector economic în numeroase state membre, aceasta contribuind, în special, la dezvoltarea rurală și la menținerea populațiilor locale. Având în vedere deficitul producției de miere în Europa, ar trebui consolidat sprijinul pentru apicultură și pentru valorificarea economică a mierii și a celorlalte produse apicole (polen, ceară, lăptișor de matcă etc.), pentru a menține o apicultură profesională și ecologică, capabilă să răspundă nevoilor de consum de miere în Europa. CESE subliniază, de asemenea, că este important ca apicultorii să se reunească în organizații profesionale, pentru a se structura mai bine și a apăra mai eficient interesele apiculturii europene. În special, ar dori ca CE să valorifice ocazia viitoarei revizuiri a Directivei privind mierea pentru a consolida etichetarea și trasabilitatea mierii, în scopul de a combate mai eficient frauda și importurile din țări terțe care, nerespectând standardele europene, slăbesc producția de miere din UE.

4.3.5.

Nu în cele din urmă, pentru ca tranziția agroecologică să fie acceptabilă pentru fermierii europeni, CESE recomandă CE să pună rapid în aplicare reciprocitatea standardelor, în scopul de a limita denaturarea concurenței pentru fermierii europeni.

---

(1)  Regulamentul (UE) 2019/788 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind inițiativa cetățenească europeană (JO L 130, 17.5.2019, p. 55).

(2)  Nieto et al., 2014. European Red List of Bees (Lista roșie europeană a albinelor).

(3)  Williams, 1994. The dependence of crop production within the European Union on pollination by honeybees (Dependența producției agricole din Uniunea Europeană de polenizarea de către albinele melifere).

(4)  Ollerton et al., 2011. How many flowering plants are pollinated by animals? (Câte plante cu flori sunt polenizate de animale?).

(5)  IPBES, 2016. Raport de evaluare privind polenizatorii, polenizarea și producția alimentară.

(6)  Institutul tehnic și științific francez pentru albine și polenizare (ITSAP), 2015. Ressources alimentaires pour les abeilles (Resurse alimentare pentru albine).

(7)  IPBES, 2019. Global Assessment Report on Biodiversity and Ecosystem Services (Raportul de evaluare mondială a biodiversității și a serviciilor ecosistemice).

(8)  INRAE și Ifremer, 2022. Impacts des produits phytopharmaceutiques sur la biodiversité et les services écosystémiques (Impacturile produselor de protecție a plantelor asupra biodiversității și a serviciilor ecosistemice).

(9)  Curtea de Conturi Europeană. Raportul special nr. 15/2020.

(10)  COM(2021) 261 final.

(11)  COM(2022) 305 final.

(12)  Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1).

(13)  EFSA, 2022. Revised guidance on the risk assessment of plant protection products on bees (Apis mellifera, Bombus spp. and solitary bees) [Orientări revizuite privind evaluarea riscurilor prezentate de produsele de protecție a plantelor pentru albine (Apis mellifera, Bombus spp. și albinele solitare)].

(14)  Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7).

(15)  Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).

(16)  COM(2020) 380 final.

(17)  COM(2022) 304 final.

(18)  Curtea de Conturi Europeană. Raportul special nr. 13/2020.

(19)  Le Betteravier. Quand 14 agriculteurs de l’Aisne deviennent apiculteurs (Când 14 fermieri din Aisne devin apicultori).

(20)  20 Minutes. Toulouse: Pour suivre la mortalité des abeilles, BeeGuard met au point un compteur vidéo sur ses ruches connectées (Toulouse: pentru a monitoriza mortalitalitatea albinelor, BeeGuard instalează un contor video pe stupii săi conectați).

(21)  FNSEA, 2022. Recueil des initiatives agricoles favorables aux pollinisateurs (Compendiu de inițiative agricole care favorizează polenizatorii).

(22)  Consiliul danez pentru agricultură și alimentație, 2018. 10 bee-friendly recommendations for your farm (10 recomandări în favoarea albinelor pentru ferma dumneavoastră).

(23)  Pe’er et al., 2022. How can the European Common Agricultural Policy help halt biodiversity loss? (Cum poate contribui politica agricolă comună europeană la stoparea pierderii biodiversității?) Recommendations by over 300 experts.(Recomandări formulate de peste 300 de experți).

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Criza prețurilor la alimente: rolul speculațiilor și propuneri concrete de acțiune ca urmare a războiului din Ucraina”

(aviz din proprie inițiativă)

(2023/C 100/08)

Raportor:

Peter SCHMIDT

Decizia Adunării plenare	14.7.2022
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	24.11.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	15.12.2022
Sesiunea plenară nr.	574
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	157/7/5

1.   Concluzii și recomandări

CESE:

1.1.

Atrage atenția asupra crizei mondiale a prețurilor la alimente, care a fost exacerbată de războiul din Ucraina, care a cauzat întreruperea aprovizionării cu produse alimentare vitale, cum ar fi grâul și uleiul de floarea-soarelui; subliniază că această criză nu este provocată numai de conflictul respectiv, ci și de probleme structurale și sistemice care creează foamete și amenință mijloacele de subzistență ale oamenilor la nivel mondial. Alimentele nu ar trebui tratate ca un activ financiar, deoarece ele nu reprezintă o marfă ca multe altele.

1.2.

Recunoaște că problema prețurilor la alimente și a speculațiilor este extrem de complexă, iar legătura de cauzalitate trebuie analizată în continuare; structura actuală a pieței produselor de bază nu produce rezultatele necesare pentru „economia durabilă de care avem nevoie” și nici pentru obiectivele legate de dezvoltarea durabilă, ambiția climatică și tranziția justă consacrate în Agenda 2030 a ONU și în Pactul verde european, ci acționează împotriva acestora. Această stare de fapt subminează eforturile de soluționare a foametei, de promovare a unor venituri echitabile pentru fermieri și lucrători și a unor prețuri echitabile pentru consumatori, precum și de protejare a procesatorilor de alimente mici și mijlocii și a sectorului comerțului cu amănuntul de riscurile creșterii inflației. Prin urmare, această structură trebuie modificată prin intermediul unui regulament, pentru a contribui la bunăstarea oamenilor și la dezvoltarea societății în vederea punerii în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD). Având în vedere că UE este deja cea mai reglementată piață, este evident că, pentru a fi eficientă, o astfel de reglementare ar trebui extinsă la nivel mondial.

1.3.

Evidențiază necesitatea de a aborda concentrarea în lanțurile alimentare și proprietatea financiară; subliniază gradul foarte ridicat de concentrare a comerțului fizic cu cereale la nivel mondial. Aproximativ 70-90 % din comerțul cu cereale la nivel mondial este controlat de patru societăți: Archer-Daniels-Midland, Bunge, Cargill și Louis Dreyfus. Aceste societăți exercită un oligopol nu numai asupra comerțului mondial cu cereale, ci și asupra informațiilor privind parametrii fundamentali ai pieței și sunt, de asemenea, puternic financiarizate.

1.4.

Constată că fondurile tranzacționate la bursă și fondurile mutuale bazate pe indici, inclusiv cele legate în mod specific de alimente și agricultură, reprezintă căi noi și utilizate pe scară largă pentru investiții financiare și de profit, în timp ce persoanele fizice obișnuite participă din ce în ce mai mult la aceste vehicule investiționale prin intermediul fondurilor lor de pensii și al conturilor lor individuale de economii pentru pensie. Creșterea acestor fonduri de investiții asociate acțiunilor contribuie la remodelarea sistemelor agroalimentare într-un mod care acordă prioritate nevoilor acționarilor în detrimentul altor obiective sociale și de mediu.

1.5.

Constată că prețurile ridicate și în creștere rapidă și secretul cu privire la deținerile de acțiuni creează incertitudine și răspândesc teamă și panică. Teama și panica, în special în perioadele de mare incertitudine, cum ar fi ca urmare a războiului din Ucraina, determină niveluri excesive ale prețurilor și volatilitate în timp ce traderii speculativi, care se alătură trenului exploziei prețurilor, domină piața.

1.6.

Solicită statelor membre și instituțiilor UE să sporească transparența pieței, în special prin: — raportarea MSG și publicarea informațiilor nefinanciare privind actorii implicați în speculații și investigarea rolului care revine ratingului MSG în ceea ce privește speculațiile cu alimente; — obligația ca fiecare actor de la nivel mondial să raporteze sistemului de informații privind piața agricolă (AMIS), inclusiv țările și actorii privați; — urmărirea în continuare a tranzacțiilor extrabursiere (OTC).

1.7.

Subliniază că piețele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri oferă servicii esențiale producătorilor și utilizatorilor de produse alimentare, și anume gestionarea riscurilor și formarea prețurilor, și că funcționarea acestor piețe este subminată de activități speculative; îndeamnă statele membre și instituțiile UE să ia măsurile necesare pentru a combate speculațiile excesive cu produse de bază, în special prin:

1.7.1.

Reglementarea pieței futures: — reintroducerea unei piețe reglementate pentru instrumentele derivate alimentare, așa cum s-a întâmplat timp de mai multe decenii până la sfârșitul secolului trecut, ceea ce ar face ca funcția contractelor futures să rămână rezervată pentru acoperirea riscurilor. Contractele futures sunt importante din perspectiva fermierilor pentru a gestiona riscurile. Acestea le permit să stabilească prețul atât al materiilor prime, cât și al producției pentru o anumită perioadă de timp în viitor; — introducerea unor limitări stricte ale prețurilor și a unor limite zilnice ale pozițiilor de îndată ce activitățile de tranzacționare pe piețele futures de mărfuri prezintă anomalii [Directiva privind piețele instrumentelor financiare (MiFID II)]. Limitele pozițiilor ar trebui recalibrate pentru a reflecta interesul real al uneia din părțile la tranzacție în ceea ce privește necesitatea unei acoperiri a expunerii la risc în condiții reale; — limitarea accesului la instrumente financiare derivate/instrumente de hedging la investitorii și traderii calificați și bine informați care sunt cu adevărat preocupați de produsele agricole de bază subiacente; — introducerea unor obligații contractuale pe termen scurt/mediu/lung pentru a spori stabilitatea; — stimularea retragerii speculațiilor financiare cu produse alimentare de către bănci și societăți de finanțare prin introducerea unor cerințe de capital sporite pentru a reduce efectele de levier.

1.7.2.

Reglementarea indicilor (indici ai mărfurilor și indici alimentari): — reglementarea și interzicerea fondurilor bazate pe indici ai mărfurilor și a replicării prin intermediul swap-urilor și al produselor tranzacționate la bursă, deoarece acest lucru maximizează legătura dintre piața energiei și cea alimentară; limitele pozițiilor nu funcționează pentru traderii pe indici ai mărfurilor/traderii de swap-uri, deoarece aceștia sunt sincronizați; — oprirea fondurilor publice/fondurilor mutuale (1) pentru actorii implicați în speculațiile alimentare: niciun actor public nu ar trebui să tranzacționeze instrumente derivate alimentare în scopuri speculative care nu servesc interesului public; — interzicerea produselor agricole de bază (de exemplu, fonduri, fonduri tranzacționate la bursă) alocate în portofoliile actorilor instituționali (de exemplu, fonduri de pensii, asigurări); — având în vedere necesitatea de a reglementa această piață, trebuie dezvoltate în continuare recomandări concrete în viitoarele avize ale CESE.

1.7.3.

Abordarea financiarizării sectorului alimentar ca sursă de venituri masive câștigate pe spezele oamenilor: — introducerea unei impozitări excepționale globale a profiturilor excedentare înainte de plata dividendelor ale societăților comerciale și de finanțare și a unui impozit pe speculațiile cu alimente (2) pentru a limita tranzacționarea de înaltă frecvență; — eliminarea oligopolurilor la toate nivelurile lanțului internațional de comerț cu alimente și a intereselor financiare.

2.   Context – criza prețurilor la alimente ca urmare a războiului din Ucraina

2.1.

În ciuda speranțelor că lumea va ieși mai repede din criză și că securitatea alimentară va începe să se redreseze în urma pandemiei în 2021, foametea a crescut și mai mult la nivel mondial în 2021. Disparitățile în ceea ce privește impactul pandemiei și redresarea, împreună cu sfera de acoperire și durata limitate ale măsurilor de protecție socială, au dus la adâncirea inegalităților care au contribuit la înregistrarea de noi regrese în 2021 în ceea ce privește atingerea obiectivului de eradicare a foametei până în 2030, cu un impact deosebit asupra femeilor și copiilor. Se estimează că între 702 și 828 de milioane de persoane din lume (echivalentul a 8,9 % și, respectiv, 10,5 % din populația lumii) s-au aflat într-o situație de foamete în 2021 – în total cu 150 milioane de persoane mai mult față de 2019, înainte de pandemia de COVID-19 (3).

2.2.

Războiul în curs din Ucraina, în care sunt implicați doi dintre cei mai mari producători mondiali de cereale de bază, de semințe oleaginoase și de îngrășăminte, precum și alte șocuri externe, perturbă lanțurile de aprovizionare internaționale și determină creșterea prețurilor la cereale, îngrășăminte și energie. Acest lucru survine într-un moment în care lanțurile de aprovizionare sunt încă în curs de redresare în urma pandemiei de COVID-19 și sunt deja afectate negativ de fenomene climatice extreme din ce în ce mai frecvente, în special în țările cu venituri mici, având implicații potențiale pentru securitatea alimentară și nutriție la nivel mondial care îndeamnă la reflecție. Nu există penurie în sine, dar, din cauza conflictului, există o penurie temporară și o perturbare gravă a lanțului de aprovizionare cu alimente și probleme de distribuție (4) , inclusiv acolo unde se află stocurile, precum și un impact negativ asupra producției (recoltare și plantare/însămânțare) în Ucraina.

2.3.

În cursul anului 2022, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) a înregistrat un indice record al prețurilor la alimente, prețurile fiind cu 34 % mai mari decât în anul precedent. Este important de remarcat faptul că, în luna ianuarie a acestui an, indicele FAO al prețurilor la alimente atinsese deja niveluri la fel de ridicate ca valorile maxime înregistrate în 2008. În acest context, a fost inevitabil ca un șoc al aprovizionării care afectează două dintre principalele țări exportatoare de cereale din lume să destabilizeze, într-o oarecare măsură, piețele mondiale. Cu toate acestea, sfera de cuprindere și amploarea volatilității actuale a prețurilor pot fi explicate doar parțial de parametrii fundamentali ai pieței. Una dintre deficiențele subiacente ale sistemului alimentar care a transformat criza din Ucraina într-o criză globală a securității alimentare este natura opacă și disfuncțională a piețelor cerealelor (5).

2.4.

În rezoluția sa intitulată „Ucraina – de la sprijinire la reconstrucție – propuneri ale societății civile europene”, CESE atrage atenția asupra crizei globale a prețurilor la alimente, care a fost exacerbată de războiul din Ucraina, și invită statele membre și instituțiile UE să ia măsurile necesare pentru a combate specula cu produse de bază și pentru a spori transparența pieței. În două rezoluții recente ale sale (6), Parlamentul European a solicitat, de asemenea, să se ia măsuri de combatere a speculațiilor excesive.

2.5.

Structura actuală a pieței de mărfuri nu produce rezultatele necesare pentru „economia durabilă de care avem nevoie” (7) și nici pentru obiectivele legate de dezvoltarea durabilă, ambiția climatică și tranziția justă consacrate în Agenda 2030 a ONU și în Pactul verde european. Aceasta nu contribuie la promovarea unor venituri echitabile pentru fermieri (8) și lucrători și a unor prețuri echitabile pentru consumatori, nici la protejarea operatorilor din sectorul prelucrării produselor alimentare (în special a IMM-urilor) și a sectorului comerțului cu amănuntul de riscurile creșterii inflației.

3.   Rolul și implicațiile speculațiilor cu mărfuri: piețe și mecanisme

3.1.

Speculațiile reprezintă o investiție în speranța unui câștig viitor, cu risc de pierdere. Speculațiile cu mărfuri pot lua trei forme: (i) cumpărarea sau vânzarea directă a unei mărfi fizice, (ii) cumpărarea sau vânzarea unui contract care specifică achiziționarea sau livrarea viitoare a unei mărfi și (iii) cumpărarea sau vânzarea acțiunilor sau creanțelor unei societăți care produce sau tranzacționează mărfuri. Contractele pe mărfuri standardizate sunt denumite „contracte futures” sau „instrumente financiare derivate pe mărfuri” și sunt tranzacționate pe „piețele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri”, care sunt piețe financiare reglementate. Prin urmare, speculațiile cu mărfuri pot avea loc atât pe piețele de mărfuri fizice și financiare, cât și, indirect, pe piețele de acțiuni și obligațiuni.

3.2.

De la începutul anilor 2000, piețele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri au înregistrat un aflux important de lichidități din partea investitorilor „netradiționali” în urma modificărilor aduse cadrelor de reglementare care reglementează aceste piețe. Apariția unor noi traderi a fost denumită „financiarizarea” piețelor de mărfuri (9). Deși creșterea lichidității a contribuit la profunzimea piețelor instrumentelor financiare derivate pe mărfuri, îngreunând manipularea directă a pieței, aceasta a introdus, de asemenea, o cerere speculativă care nu are legătură cu condițiile de pe piața fizică de mărfuri, ceea ce subminează capacitatea acestor piețe de a îndeplini funcții-cheie.

3.3.

În forma lor inițială, piețele reglementate ale instrumentelor financiare derivate pe mărfuri îndeplinesc două scopuri principale: (i) gestionarea riscurilor pentru producătorii și utilizatorii de mărfuri și (ii) stabilirea prețurilor. Gestionarea riscurilor se realizează prin acoperire (hedging), ceea ce înseamnă preluarea unor poziții puse în corespondență pe piața fizică și pe piața instrumentelor financiare derivate, stabilind astfel prețul mărfii în momentul punerii în aplicare a acoperirii. Acoperirea necesită o relație strânsă între piețele futures de mărfuri și piața fizică. Pentru a asigura această relație strânsă, comerțul fizic tinde să fie comparat cu prețul instrumentelor financiare derivate. Deși această practică asigură eficacitatea acoperirii, ea asigură și un transfer direct al pozițiilor speculative pe piețele instrumentelor financiare derivate către piața fizică.

3.4.

Contractele futures sunt tranzacționate pentru diferite luni de scadență. Fiecare contract futures are un cumpărător și un vânzător convenit. Ofertele făcute de cumpărători și vânzători sunt corelate de casa de compensare a bursei. Prețul corelat nu este plătit integral. În schimb, ambii traderi transferă o garanție într-un cont în marjă care este înregistrat la casa de compensare. Câștigurile și pierderile sunt preluate direct din garanție. Prin urmare, tranzacțiile futures cu mărfuri au un grad ridicat de îndatorare.

3.5.

Atunci când un contract futures se apropie de data scadenței, traderii au două opțiuni: (i) menținerea contractului și forțarea (în cazul vânzătorului) sau preluarea (în cazul cumpărătorului) a livrării sau (ii) preluarea unei poziții puse în corespondență pentru a închide contractul înainte de data scadenței. Marea majoritate a contractelor futures pe mărfuri sunt decontate prin poziții puse în corespondență. Prin urmare, tranzacționarea contractelor futures pe mărfuri nu impune traderului să dețină marfa fizică pe care o vinde sau să dețină capacitatea de depozitare pentru a prelua marfa fizică pe care o cumpără.

3.6.

Numai brokerii pot tranzacționa la bursele de mărfuri înregistrate. Brokerii tranzacționează în numele clienților lor și în schimbul unui câștig personal. Există o piață secundară mare pe care instrumentele financiare derivate pe mărfuri sunt vândute și reorganizate în afara bursei. Contractele futures sunt, de asemenea, tranzacționate în afara burselor reglementate, denumite tranzacții extrabursiere („OTC”), în cazul cărora acordurile sunt convenite fără implicarea unei case de compensare. Astfel, instrumentele financiare derivate pe mărfuri devin ușor accesibile pentru investitorii de retail, în principal sub formă de fonduri tranzacționate la bursă pentru anumite mărfuri sau anumiți indici de marfă (10).

3.7.

Ca urmare a dereglementării piețelor instrumentelor financiare derivate pe mărfuri și a ușurinței tranzacționării, aceste piețe sunt foarte lichide, iar tranzacțiile cu instrumente financiare derivate pe mărfuri depășesc cu mult tranzacțiile cu mărfuri fizice. Lichiditatea este o cerință esențială pentru stabilirea prețurilor. Stabilirea prețurilor reprezintă capacitatea pieței de a reflecta, în mod corect și în timp util, informațiile privind condițiile fizice ale cererii și ofertei. Stabilirea prețurilor este furnizată dacă și numai dacă toți traderii preiau poziții în mod independent și exclusiv pe baza cunoștințelor lor cu privire la condițiile fizice ale cererii și ofertei; aceste condiții sunt denumite „parametri fundamentali ai pieței”. Stabilirea prețurilor este subminată de traderii care preiau poziții ce nu au legătură cu parametrii fundamentali ai pieței.

3.8.

Nu toți traderii preiau poziții pe baza parametrilor fundamentali ai pieței (11). Literatura academică face distincție între traderii activi și cei pasivi. Traderii activi se împart, de asemenea, în traderi informați și neinformați. Traderii activi și informați sunt case de tranzacționare a mărfurilor, care efectuează tranzacții cu contracte futures pe mărfuri în scopul acoperirii riscurilor și în scopuri speculative ca parte a activității lor principale, precum și administratori de portofolii specializați (de exemplu, fonduri de hedging) care urmăresc strategii de tranzacționare bazate pe cunoașterea pieței.

3.9.

Traderii activi și neinformați (traderi cu reacții pozitive) sunt administratori de portofolii care urmăresc strategii de tranzacționare bazate pe analiza modelelor statistice și pe cunoașterea insuficientă sau inexistentă a pieței. Traderii pasivi și neinformați (traderi pe indici) sunt investitori instituționali, cum ar fi fondurile de pensii, precum și investitorii de retail care investesc în fonduri tranzacționate la bursă, ce urmăresc să acopere o gamă largă de prețuri ale mărfurilor, inclusiv produse agricole de bază, precum și energie, minerale și metale, în scopul diversificării portofoliului. Expunerea se realizează prin replicarea indicilor mărfurilor, similar indicilor bursieri.

3.10.

Replicarea indicilor implică preluarea numai a pozițiilor de cumpărare care sunt reînnoite la sfârșitul scadenței contractului futures. Prin urmare, traderii pe indici adoptă o abordare simplistă în ceea ce privește preluarea pozițiilor. Aceștia sunt, de asemenea, sincronizați între grupurile de mărfuri, ceea ce indică o cerere puternică la o gamă largă de mărfuri, ducând la o evoluție concomitentă a prețurilor la diferitele grupuri de mărfuri care nu are legătură cu parametrii fundamentali ai pieței (12).

3.11.

Astfel de semnale speculative privind prețurile pot fi agravate de traderii cu reacții pozitive care evaluează sprijinul pieței pentru orientarea prețurilor. Pariind pe o anumită orientare a prețurilor, traderii cu reacții pozitive sprijină autoalimentarea prețurilor, care duce la bule speculative și la o volatilitate ridicată a acestora. Bulele speculative pot persista, în special dacă informațiile privind parametrii fundamentali ai pieței sunt limitate, adică într-o perioadă de mare incertitudine, și dacă piața este dominată de traderii neinformați și pasivi.

3.12.

Colectarea de informații privind piața este costisitoare și relativ mai costisitoare decât analiza statistică sau examinarea rapidă a titlurilor, în special atunci când traderii investesc pe mai multe piețe în același timp. Prin urmare, traderii informați sunt relativ puțini, tendința fiind ca aceștia să fie case de tranzacționare mari care colectează informații privind piața ca parte a activității lor cu mărfuri fizice. Acest lucru face ca piețele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri să fie expuse unor bule speculative persistente, în special în perioade de incertitudine și de panică pe piață.

3.13.

Există un grad foarte ridicat de concentrare a comerțului fizic cu cereale la nivel mondial. Patru societăți controlează aproximativ 70-90 % din comerțul mondial cu cereale: Archer-Daniels-Midland (ADM), Bunge, Cargill și Louis Dreyfus, cunoscute sub denumirea colectivă de ABCD-uri (13) [ADM a înregistrat cele mai mari câștiguri din istoria sa de aproape 120 de ani și o creștere anuală de 38 % a profiturilor din exploatare (14)]. Aceste societăți exercită un oligopol nu numai asupra comerțului cu cereale la nivel mondial, ci și asupra informațiilor privind parametrii fundamentali ai pieței, inclusiv depozitarea. Pozițiile de depozitare sunt deținute în scopuri comerciale, de precauție sau speculative. Informațiile privind nivelurile de depozitare sunt atent protejate împotriva concurenților. În calitate de traderi, acestea sunt orientate spre viitor, încercând să cumpere ieftin și să vândă scump.

3.14.

ABCD sunt, de asemenea, puternic financiarizate. Archer-Daniels-Midland și Bunge sunt societăți cotate la bursă și sunt supuse presiunilor exercitate de acționari, care favorizează câștigurile pe termen scurt în detrimentul investițiilor pe termen lung. Printre acționari se numără fondurile de hedging (de exemplu, Black Rock), băncile de investiții și, într-o mare măsură, și investitori instituționali, cum ar fi fondurile de pensii. Cargill și Louis Dreyfus sunt societăți private care, pe lângă comerțul cu cereale, includ printre filialele lor și fonduri de hedging, bănci, societăți de transport de marfă la nivel național și internațional, societăți de depozitare, societăți imobiliare și de infrastructură.

3.15.

Marii traderi fizici de mărfuri efectuează tranzacții atât pe piețele de instrumente financiare derivate, cât și pe piețele fizice și își desfășoară propriile servicii de intermediere pentru accesul direct la piețele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri. De asemenea, aceștia dispun de o putere substanțială asupra furnizorilor și clienților lor. Această putere le permite să întârzie plățile pentru a crește rezervele de numerar sau să întârzie livrările de mărfuri dacă estimează că prețurile se vor schimba în avantajul lor. Spre deosebire de producători și consumatori, traderii fizici prosperă în condiții de volatilitate a pieței, deoarece schimbările semnificative și rapide ale prețurilor creează oportunități de vânzare a pozițiilor de depozitare și a celor financiare cu profituri mari într-un interval scurt de timp.

3.16.

Prețurile ridicate și în creștere rapidă și secretul cu privire la deținerile de stocuri răspândesc teamă și panică. Teama și panica, în special în perioadele de mare incertitudine, cum ar fi ca urmare a războiului din Ucraina, determină niveluri excesive ale prețurilor și volatilitate în timp ce traderii speculativi, care se alătură trenului exploziei prețurilor, domină piața (15). Traderii fizici sunt puțin interesați să intervină pe termen scurt și mediu, deoarece prețurile ridicate cresc valoarea pozițiilor lor speculative, precum și a pozițiilor lor comerciale de depozitare, pe care le vând la un profit enorm. Toți traderii ABCD au înregistrat profituri ridicate record sau aproape record în 2021.

3.17.

Prețurile deosebit de ridicate provoacă teama de deficit de aprovizionare și de inaccesibilitate a aprovizionării și cresc cererea de proprietăți de depozitare preventivă. Acumularea produselor alimentare, fie prin depozitarea în stoc a importurilor, fie prin introducerea de interdicții la export, creează deficite artificiale pe piața fizică, oferind sprijin suplimentar pentru creșterea prețurilor. Majorările speculative ale prețurilor sunt, prin urmare, validate ex post de parametrii fundamentali ai pieței, ceea ce face ca prețurile să se autoalimenteze. În timpul crizei alimentare din 2008, India a reacționat la prețurile ridicate la cereale prin introducerea unei interdicții la exportul de orez, ceea ce a dus la o creștere bruscă a prețurilor la orez. În prezent, China stochează cantități mari de porumb, orez și grâu din cauza preocupărilor legate de deficite (16). Deși guvernele care se implică în stocarea de produse alimentare acționează speculativ, acțiunile lor sunt motivate mai degrabă de teamă și de dorința de a asigura dreptul la alimentație al cetățenilor lor decât de obținerea unui profit. Acest lucru diferențiază în mod clar activitățile lor de speculațiile traderilor financiari și fizici. Crearea de stocuri de către guverne și consumatori reprezintă o reacție la prețurile ridicate ale alimentelor, nu o cauză a acestora; ea nu contribuie la securitatea alimentară și la autonomia strategică nici în UE, nici în țările în curs de dezvoltare.

4.   Rolul agențiilor de rating din punct de vedere al mediului, social și al guvernanței (MSG), precum și al societăților comerciale

4.1.

În prezent, etichetele ecologice naționale, cum ar fi eticheta ecologică austriacă UZ49 sau eticheta ecologică germană FNG, nu țin seama în procesul lor de evaluare, în mod explicit, de speculațiile cu alimente. Instrumentele financiare derivate care nu sunt utilizate exclusiv în scopuri de acoperire a riscurilor sunt, în general, interzise. Etichetele ecologice consideră că lanțurile de aprovizionare din industria alimentară sunt prea complexe pentru a oferi un set de norme ușor de aplicat. Printre exemple se numără utilizarea îngrășămintelor, care pot fi evaluate în mod diferit în funcție de amprenta lor de carbon, lipsa datelor pentru identificarea problemelor legate de acapararea terenurilor și lipsa de transparență în ceea ce privește activitățile comerciale speculative în rapoartele anuale etc. Complexitatea lanțurilor de aprovizionare nu conduce la criterii de excludere stricte, ci la „criterii controversate” mai puțin importante, care au o probabilitate mai mare de a fi interpretate în mod semnificativ diferit de către agențiile de rating. Etichetele ecologice naționale nu includ în procesul lor de evaluare criterii puse în aplicare și legate în mod explicit de produsele agricole de bază. Criteriile controversate, axate pe guvernanță, joacă un rol minor în procesul general de rating, din cauza posibilității unor interpretări diferite. Aceste criterii controversate se referă în principal la etica în afaceri, unde intră în discuție tranzacțiile speculative, lipsa de transparență, acapararea terenurilor etc. De exemplu, o etichetă ecologică investighează „calitatea MSG” a fondului atunci când se utilizează instrumente financiare derivate pe mărfuri, dar procesul și posibilele sale rezultate rămân neclare și nu sunt documentate public.

4.2.

O componentă-cheie a ratingului MSG este evaluarea guvernanței corporative (proprietate, control, consiliu de administrație, contabilitate etc.) și a comportamentului întreprinderilor (etica în afaceri și transparența fiscală) în industria alimentară. Cu toate acestea, rate precum procentul de tranzacții speculative cu produse agricole de bază efectuate de departamentele de trezorerie sau informații transparente privind nivelurile de depozitare în unitățile de depozitare lipsesc și sunt rareori acoperite de criterii de guvernanță.

4.3.

Agențiile de rating evaluează piața alimentară ca fiind mai vulnerabilă decât alte sectoare. Industria alimentară prezintă un risc climatic mai mare decât media în comparație cu alte industrii MSG, deoarece sectorul agroalimentar contribuie și este vulnerabil la problemele legate de climă (cum ar fi creșterea temperaturii, seceta, inundațiile etc.). Deși ratingul MSG mediu al întreprinderilor din industria alimentară a crescut în ultimii cinci ani, grupul de societăți similare alimentare a fost dominat de o proporție mare de societăți cu un singur acționar majoritar, prevalând proprietatea familială. Această structură corporativă prezintă riscuri pentru guvernanța corporativă asociate unei structuri complexe de proprietate cu drepturi de vot disparate: contracte/tranzacții de gestionare între societate și proprietarul care exercită controlul sau entități deținute de aceeași persoană care exercită controlul. Acordând prioritate îmbogățirii personale a proprietarului dominant în detrimentul asigurării unor profituri durabile, investitorii minoritari pot fi supuși riscurilor unor decizii care favorizează net grupurile familiale. Proprietatea controlată domină în industria alimentară: 58,4 % dintre societățile care alcătuiesc indicele MSCI ACWI au un acționar sau un grup de acționari care controlează cel puțin 30 % dintre drepturile de vot.

4.4.

Majoritatea societăților din industria alimentară (60 %) sunt listate ca fiind superioare ratingului MSG privind investițiile (BBB). Aproape 2 din 10 entități constitutive au un rating MSG ridicat sau foarte ridicat. Această evoluție conduce la fluxuri masive de capital ale administratorilor de active în acțiunile din industria alimentară. Prețurile la alimente se situează la cel mai înalt nivel din ultimii zece ani, iar creșterea prețurilor ar putea persista. Cu toate acestea, investitorii sunt din ce în ce mai reticenți față de industriile care încalcă principiile MSG, cum ar fi industria uleiului de palmier. Va exista o cerere din ce în ce mai mare pentru construirea de portofolii bazate pe mărfuri conforme cu MSG. Din septembrie 2008 până în septembrie 2011, indicele FAO a crescut cu 12 %, ceea ce reprezintă mai mult decât inflația. Impactul creșterii prețurilor la alimente asupra acțiunilor a avut următoarele caracteristici: în primul rând, impactul a fost amplu. Creșterea prețurilor la alimente a avut un impact pozitiv asupra producătorilor de alimente, a operatorilor din sectorul prelucrării produselor alimentare și a societăților de bunuri de larg consum cu flux comercial ridicat. De această dată, MSG va fi un factor determinant esențial în deciziile de alocare a activelor. Performanța insuficientă a stocurilor de ulei de palmier în cursul creșterii prețurilor la uleiul de palmier din 2021 este un exemplu al acestor noi considerente care au un impact asupra prețurilor acțiunilor. Cu toate acestea, astfel cum se menționează la punctele 4.1-4.4, aceste ratinguri MSG nu acoperă problema speculațiilor cu produse alimentare. Atunci când se ia în considerare, de exemplu, tranzacționarea extrem de speculativă sau stocarea excesivă de mărfuri fizice care forțează creșterea nivelului prețurilor ca parte a eticii în afaceri și a guvernanței întreprinderii, ratingul MSG general trebuie adaptat în consecință. În acest sens, ratingul MSG mediu pentru industria alimentară, precum și pentru societățile de fonduri poate fi prea ridicat. Acest lucru trebuie investigat mai în detaliu.

4.5.

Nivelurile ridicate și în creștere rapidă de concentrare în sectorul agroalimentar consolidează modelul industrial alimentar și agricol, exacerbând consecințele sociale și de mediu ale acestuia și agravând dezechilibrele de putere existente (17). Împreună, giganții în gestionarea activelor, și anume BlackRock, Vanguard, State Street, Fidelity și Capital Group, dețin proporții semnificative din firmele care domină în diferite puncte de-a lungul lanțurilor de aprovizionare agroalimentare. Dacă sunt luate în considerare împreună, aceste cinci firme de gestionare a activelor dețin aproximativ 10-30 % din acțiunile principalelor firme din sectorul agroalimentar. Firmele cu cel mai mare grad de proprietate deținut de marile firme de gestionare a activelor sunt acele firme care domină pe segmente de piață foarte concentrate, printre care se numără mijloacele de producție agricolă, comerțul cu mărfuri și produsele alimentare prelucrate și ambalate (18). Aceste strategii corporative pot conduce, în mod colectiv, la efecte mai ample, cum ar fi creșterea inegalității în sistemul alimentar, slăbirea inovării în acest sector și consolidarea puterii de piață și politice în rândul principalelor firme din sector. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a construi o bază solidă pe care să se poată formula orientări politice pentru realizarea de progrese în cazul investițiilor în acțiuni în sectorul alimentar și agricol.

4.6.

În cazul investițiilor în acțiuni în sectorul agroalimentar, mai multe aspecte ale financiarizării ocupă un loc important. Fondurile tranzacționate la bursă și fondurile mutuale pe bază de indici, inclusiv cele legate în mod specific de alimente și agricultură, reprezintă noi căi de investiții financiare și de profit, în timp ce persoanele fizice obișnuite participă din ce în ce mai mult la aceste vehicule investiționale prin intermediul fondurilor lor de pensii și al conturilor lor individuale de economii pentru pensie (19). Creșterea acestor fonduri de investiții legate de acțiuni contribuie la remodelarea sistemelor agroalimentare într-un mod care acordă prioritate nevoilor acționarilor în detrimentul altor obiective sociale și de mediu. De exemplu, fondul tranzacționat la bursă Vaneck Vectors Agribusiness este cel mai mare fond bazat pe indice agricol. Acesta a avut un randament mediu anual de 8,32 % în ultimii 10 ani. Între timp, valoarea activelor sale nete a crescut la 32 % între 2020 și 2021.

5.   Cadrul de reglementare actual: provocări și obstacole

5.1.

Directiva MiFID II (2014/65/UE) a impus cerințe cuprinzătoare de publicare și raportare pentru a combate tranzacțiile speculative excesive și pentru a promova transparența. Aceasta a propus limite ale pozițiilor pentru fiecare loc de tranzacționare nu numai în ceea ce privește tranzacțiile cu valori mobiliare, ci le-a extins să acopere și tranzacțiile extrabursiere echivalente. Firmele sunt, de asemenea, obligate să furnizeze locurilor de tranzacționare și autorităților de reglementare rapoarte zilnice privind pozițiile.

5.2.

Aceste măsuri, în special restricțiile privind locurile de tranzacționare, sunt utile, dar și limitate în ceea ce privește eficacitatea lor pentru a combate speculațiile excesive de pe piețele financiare. Ele sunt strâns legate de problema rolului unor astfel de speculații în formarea prețurilor. Criticile aduse limitelor pozițiilor de către societatea civilă și mediul academic nu sunt legate exclusiv de (posibila) execuție deficitară a limitelor pozițiilor, ci și de aspecte de reglementare, cum ar fi (i) frecvența revizuirii, (ii) luarea în considerare a fondurilor bazate pe indici la stabilirea limitelor pozițiilor și (iii) normele de exceptare ale autorităților de reglementare. Autorităților de reglementare trebuie să li se adreseze întrebări cu privire la momentul în care limitele pozițiilor sunt puse în aplicare și la motivul pentru care fluxurile puternice de capital în produsele agricole de bază din ultimii doi ani nu au declanșat alarme. O mai mare transparență a autorităților de reglementare este, de asemenea, esențială.

5.3.

Toate tranzacțiile trebuie raportate autorităților naționale de îndată ce au loc: raportarea în timp real (sau cât mai repede posibil) a tranzacțiilor ar trebui aplicată pentru toate instrumentele financiare derivate pe mărfuri, inclusiv contractele extrabursiere, la toate bursele importante. Ar trebui efectuate cât mai multe tranzacții pe platforme transparente, iar toate contractele extrabursiere ar trebui înregistrate. Diferitele tipuri de contrapărți ar trebui să facă obiectul unor cerințe adecvate de publicare: participanții la piață și pozițiile ar trebui clasificate în funcție de tipul de entitate (de exemplu, bancă sau trader fizic) și de activitate (de exemplu, operațiuni speculative sau de acoperire a riscurilor) și ar trebui să facă obiectul unor cerințe adecvate de publicare și al unor constrângeri de reglementare corespunzătoare.

5.4.

De exemplu, Comisia pentru tranzacții cu contracte futures pe mărfuri (CFTC) publică doar date săptămânale privind pozițiile de tranzacționare, deși există date zilnice.

5.5.

Ar trebui introduse limite privind nivelul prețurilor care pot crește sau coborî în cursul unei zile, iar bursa ar trebui să aibă dreptul de a închide piața în cazul depășirii limitelor. Ar trebui instituite limite temporale ale prețurilor intrazilnice, stabilite inițial la niveluri prudente, dar adecvate, care ar putea fi înăsprite treptat după monitorizarea oricăror consecințe negative, cum ar fi lichiditatea scăzută.

5.6.

În plus, limitele pozițiilor ar trebui recalibrate pentru a reduce impactul asupra prețurilor al unui singur jucător. Limitele ex ante ale pozițiilor ar trebui agregate pe toate piețele financiare. Ar trebui introduse limite privind numărul de cazuri în care contractele pot fi transferate într-o singură zi.

5.7.

Ar trebui să se reglementeze tranzacțiile extrabursiere și ar trebui să se înregistreze tranzacțiile la o casă de compensare în vederea supravegherii. Bursele înregistrate ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a înceta tranzacționarea în cazul în care nu este garantată ordinea pe piață. Niciun trader nu ar trebui să fie în măsură să tragă la răspundere bursa pentru eventualele pierderi suferite ca urmare a opririi tranzacțiilor care intră în sfera de competență a autorității de reglementare a burselor.

5.8.

Ar trebui să se introducă limite ale pozițiilor agregate pentru toate tipurile de contracte cu instrumente financiare derivate, iar acestea ar trebui aplicate tuturor contrapărților: orice derogare de la limitele pozițiilor ar trebui limitată la întreprinderile care tranzacționează direct mărfuri fizice și care utilizează piețele de mărfuri pentru a acoperi riscuri esențiale pentru activitatea lor comercială.

5.9.

Ar trebui instituit un regim fiscal pentru a limita utilizarea speculațiilor pasive, a fondurilor tranzacționate la bursă și a tranzacționării de mare frecvență pe piețele instrumentelor financiare derivate agricole. De asemenea, s-ar putea utiliza o taxă pe tranzacțiile financiare, pentru a contribui la combaterea speculațiilor excesive, colectând în același timp fonduri pentru dezvoltare și pentru finanțarea combaterii schimbărilor climatice. Cu toate acestea, poate fi prea dificil să se taxeze tranzacțiile care apar în milisecunde. Datorită tranzacționării automate, durata medie a unei tranzacții este de opt secunde. Ar fi mai adecvat să se taxeze bursa ca entitate pe baza unor criterii definite, mai degrabă decât să se pună accentul pe fiecare intrare și ieșire comercială.

5.10.

Din cauza crizei din Ucraina, prețurile la grâu diferă pe unele piețe locale, diferența dintre prețurile actuale și contractele futures de referință de la bursa din Chicago fiind în scădere drastică în timp ce cumpărătorii de grâu își pierd interesul în fața celor mai mari prețuri înregistrate din 2008. Acest lucru ar putea marginaliza fermierii, care se confruntă deja cu cea mai mare inflație a costurilor agricole din ultimii ani. Acest scenariu al pieței de numerar pe care îl vedem din cauza războiului afectează capacitatea actuală a fermierilor de a-și comercializa grâul din cultura veche și chiar cel din cultura nouă. Unii cultivatori afirmă că ofertele lor au fost retrase de la silozurile de cereale. Contractele futures de grâu sunt într-o situație ridicolă. Contractele futures și numerarul diferă foarte mult.

5.11.

Pentru a pune în perspectivă discuția referitoare la alte reglementări, trebuie remarcat că UE are deja cele mai reglementate piețe financiare. Este evident că, pentru a fi eficientă, o astfel de reglementare ar trebui extinsă la nivel mondial.

5.12.

În concluzie, speculațiile pe piețele financiare nu reprezintă singurul factor care contribuie la dinamica prețurilor pe piețele futures de mărfuri și, prin urmare, la creșterea prețurilor la alimente, dar este un factor semnificativ! Este necesară o analiză mai aprofundată a instrumentelor de reglementare și a funcționării acestora, precum și a unei posibile adaptări în timpul crizei.

6.   Calea de urmat: propunerile de acțiune ale societății civile

6.1.

CESE solicită statelor membre și instituțiilor UE să sporească transparența pieței, în special prin raportarea MSG și publicarea informațiilor nefinanciare privind actorii implicați în speculații. Rolul ratingului MSG trebuie investigat din perspectiva speculațiilor cu produse alimentare. În special, trebuie să se revizuiască metodologiile agențiilor de rating în ceea ce privește modul în care acestea evaluează industria alimentară și participanții din sectorul alimentar în general. În prezent, ratingurile MSG corespund unei valori mai mici de 50 %. Acest lucru duce la evaluări eronate, care au un impact semnificativ asupra fluxurilor de fonduri agricole.

6.2.

Fiecare actor la nivel mondial ar trebui să raporteze sistemului de informații privind piața agricolă (AMIS), inclusiv țările și actorii privați, posibil prin FAO. Cu cât știm mai multe despre rezervele de alimente, cu atât mai bine. Informațiile privind stocarea/fluxurile de rezerve la nivel mondial sunt esențiale. Ar trebui, de asemenea, să se analizeze mai în detaliu tranzacțiile extrabursiere. Toate produsele extrabursiere trebuie compensate și înregistrate prin intermediul unei case de compensare. Trebuie să se pună la dispoziția autorităților de reglementare date privind pozițiile, defalcate pe clienți.

6.3.

CESE subliniază că piețele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri oferă servicii esențiale producătorilor și utilizatorilor de produse alimentare, și anume gestionarea riscurilor și formarea prețurilor, și că funcționarea acestor piețe este subminată de activitatea speculativă. Prin urmare, CESE îndeamnă statele membre și instituțiile UE să ia măsurile necesare pentru a combate speculațiile excesive cu mărfuri, în special prin:

6.3.1.

Reglementarea pieței contractelor futures pentru instrumentele derivate alimentare, așa cum s-a întâmplat timp de mai multe decenii până la sfârșitul secolului trecut, ceea ce menține funcția contractelor futures pentru acoperirea riscurilor. Printre alte măsuri recomandate se numără și următoarele: — introducerea unor limitări stricte ale prețurilor și a unor limite zilnice ale pozițiilor de îndată ce activitățile de tranzacționare pe piețele futures de mărfuri prezintă anomalii (MiFID II). Limitele pozițiilor ar trebui recalibrate pentru a reflecta interesul real al uneia din părțile la tranzacție în ceea ce privește necesitatea unei acoperiri a expunerii la risc în condiții reale. O mai mare transparență și o mai bună punere în aplicare a limitelor pozițiilor ar fi utile; — limitarea accesului la instrumente financiare derivate/instrumente de hedging la investitorii și traderii calificați și bine informați care sunt cu adevărat preocupați de produsele agricole de bază subiacente; — introducerea unor obligații contractuale pe termen scurt/mediu/lung pentru a spori stabilitatea; — stimularea retragerii speculațiilor financiare cu produse alimentare de către bănci și societăți de finanțare prin introducerea unor cerințe de capital sporite pentru a reduce efectele de levier. Exemplele de mari instituții financiare (cum ar fi Deutsche Bank, ERSTE Bank, Raiffeisen Austria etc.) care interzic tranzacționarea speculațiilor cu produse alimentare prin instrumente financiare derivate arată că este posibil ca acești actori să își adapteze guvernanța în consecință; — o reglementare mai strictă în caz de anomalii. Bursele ar trebui să introducă norme care să limiteze influența destabilizatoare a tranzacționării de mare frecvență (20); — mecanismele de monitorizare și sancționare a pozițiilor abuzive pe piață trebuie să fie consolidate și să devină mai flexibile pentru a oferi un răspuns în timp util.

6.3.2.

Reglementarea indicilor (indici ai mărfurilor și indici alimentari), în special prin reglementarea și interzicerea fondurilor bazate pe indici ai mărfurilor și a replicării prin swap-uri și produse tranzacționate la bursă, deoarece acest lucru maximizează legătura dintre piața energiei și cea alimentară. Limitele pozițiilor nu funcționează pentru traderii pe indici ai mărfurilor/traderii de swap-uri, deoarece aceștia sunt sincronizați. Fondurile publice destinate actorilor implicați în speculațiile cu alimente ar trebui, de asemenea, oprite – și niciun actor public nu ar trebui să tranzacționeze instrumente derivate alimentare în scopuri speculative care nu servesc interesului public. Ar trebui să se introducă și interzicerea produselor agricole de bază (de exemplu, fonduri, fonduri tranzacționate la bursă) alocate în portofoliile actorilor instituționali (de exemplu, fonduri de pensii, asigurări). Având în vedere necesitatea de a reglementa această piață, trebuie dezvoltate în continuare recomandări concrete în viitoarele avize ale CESE.

6.3.3.

Abordarea financiarizării sectorului alimentar ca sursă masivă de bani pe spezele oamenilor, de exemplu prin introducerea unei impozitări excepționale a profiturilor excedentare înainte de dividendele societăților și a unui impozit pe speculațiile alimentare (21) pentru a limita tranzacționarea de înaltă frecvență, precum și prin eliminarea oligopolurilor la toate nivelurile lanțului și a intereselor financiare.

---

(1)  Organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM).

(2)  O taxă pe tranzacțiile financiare exclusiv pentru speculațiile cu alimente – Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Consiliului privind sistemul comun al taxei pe tranzacțiile financiare și de modificare a Directivei 2008/7/CE [COM(2011) 594 final] (JO C 181, 21.6.2012, p. 55).

(3)  FAO, IFAD, Unicef, PAM și OMS (2022), „Situația securității alimentare și a nutriției în lume în 2022. Reorientarea politicilor alimentare și agricole pentru ca alimentația sănătoasă să devină mai accesibilă ca preț” pe scurt. Roma, FAO.

(4)  Statisticile FAO.

(5)  IPES Food.

(6)  Rezoluția Parlamentului European din 6 iulie 2022 referitoare la abordarea securității alimentare în țările în curs de dezvoltare (2021/2208(INI)) (JO C 47, 7.2.2023, p. 149) și Rezoluția Parlamentului European din 24 martie 2022 referitoare la necesitatea unui plan de acțiune urgent al UE pentru a garanta securitatea alimentară în interiorul și în afara UE în contextul invadării Ucrainei de către Rusia (2022/2593(RSP)) (JO C 361, 20.9.2022, p. 2)..

(7)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Economia durabilă de care avem nevoie” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 106, 31.3.2020, p. 1).

(8)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind practicile comerciale neloiale în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente [COM(2018) 173 final] (JO C 440, 6.12.2018, p. 165).

(9)  UNCTAD (2009), „Financiarizarea piețelor de mărfuri”, capitolul II din Raportul privind comerțul și dezvoltarea pentru 2009. UNCTAD: Geneva; UNCTAD (2011), „Formarea prețurilor pe piețele de mărfuri financiarizate: rolul informațiilor”.

(10)  Heidorn, van Huellen, Loayza-Desfontaines, Riedler, Schmaltz, și Schröder (2014), Flankierende Ansätze zur Verbesserung der Markttransparenz und Bekämpfung von Marktmissbrauch im Rohstoffterminhandel, Bundesministerium der Finanzen („Abordări complementare pentru ameliorarea transparenței pieței și combaterea abuzurilor pe piață în contextul contractelor la termen pe materii prime”) (BMF – Ministerul Federal German al Finanțelor), Berlin, Mannheim.

(11)  van Huellen (2020), Approaches to Price Formation in Financialized Commodity Markets („Abordări privind formarea prețurilor pe piețele de mărfuri financiarizate”), Journal of Economic Surveys, 34(1): 219-237. DOI: 10.1111/joes.12342.

(12)  van Huellen (2018), How financial investment distorts food prices: evidence from U.S. grain markets („Modul în care investițiile financiare denaturează prețurile la alimente: dovezi de pe piețele de cereale din SUA”), Agricultural Economics, 49(2): 171-181. DOI: 10.1111/agec.12406.

(13)  Murphy, Burch, și Clapp (2012), Cereal Secrets: The World’s Largest Gain Traders and Global Agriculture, Oxfam Research Report („Secretele cerealelor: traderii cu cele mai mari câștiguri din lume și agricultura globală”), Raport de cercetare realizat de Oxfam.

(14)  Din Raportul acționarilor pentru anul fiscal decembrie 2020-decembrie 2021.

(15)  IFPRI.

(16)  Articol Bloomberg.

(17)  Raportul IPES privind alimentele.

(18)  Clapp, J. (2019), The rise of financial investment and common ownership in global agrifood firms („Sporirea investițiilor financiare și a proprietății comune în firmele agroalimentare globale”), Review of International Political Economy.

(19)  https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/09692290.2019.1597755.

(20)  https://www.welthungerhilfe.de/welternaehrung/rubriken/wirtschaft-menschenrechte/befeuert-finanzspekulation-die-globale-ernaehrungskrise.

(21)  O taxă pe tranzacțiile financiare exclusiv pentru speculațiile cu alimente – Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Consiliului privind sistemul comun al taxei pe tranzacțiile financiare și de modificare a Directivei 2008/7/CE [COM(2011) 594 final] (JO C 181, 21.6.2012, p. 55).

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Situația socioeconomică din America Latină în urma crizei COVID-19 – rolul societății civile în procesul de redresare

(aviz din proprie inițiativă)

(2023/C 100/09)

Raportor:

Josep PUXEU ROCAMORA

Decizia Adunării Plenare	20.1.2022
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru relații externe
Data adoptării în secțiune	16.11.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	15.12.2022
Sesiunea plenară nr.	574
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	159/2/0

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Eforturile trebuie să se concentreze pe îmbunătățirea dialogului și pe consolidarea cooperării dintre cele două regiuni, în perspectiva unei abordări orizontale și a dialogului pe mai multe niveluri.

1.2.

Relația biregională se consolidează în jurul valorilor și obiectivelor comune. Cu toate acestea, ea trebuie să fie, de asemenea, atractivă din perspectiva resurselor, transferului de tehnologie și al rezultatelor, precum și în dimensiunea sa socială.

1.3.

În cadrul competențelor geopolitice ale UE și ale Americii Latine, instituirea autonomiei strategice permite consolidarea cooperării biregionale, angajamentul față de multilateralism și consolidarea prezenței și relevanței internaționale în chestiuni strategice.

1.4.

Una dintre cele mai importante caracteristici ale vulnerabilității în America Latină este calitatea scăzută a locurilor de muncă. Redresarea ar trebui să se concentreze pe promovarea creării unui număr mai mare de locuri de muncă formale și decente, pe îmbunătățirea formării profesionale și a politicilor sectoriale, precum și pe promovarea salariului minim și a negocierilor colective, în cadrul dialogului social.

1.5.

Europa și America Latină s-au angajat în favoarea democrației, a statului de drept și a durabilității mediului, ceea ce presupune să se asigure că societatea civilă dispune de protecție și garanții pentru ca ea să poată juca un rol de lider în dezvoltare, în depășirea crizelor și în promovarea dialogului necesar pentru un nou contract social.

1.6.

Este esențial să se mențină principiul „a nu neglija pe nimeni”, regândind conceptul de vulnerabilitate, nu doar din perspectiva veniturilor, ci și a impactului specific asupra diverselor grupuri de populație: femei, persoane cu handicap, persoane în vârstă și copii, printre altele. Societățile civile organizate în mod liber și democratic reprezintă cel mai bun instrument pentru a face ca această afirmație să nu mai fie o simplă declarație, ci să devină realitate.

1.7.

Tensiunile sociale din America Latină și amenințările la adresa democrației din întreaga lume evidențiază necesitatea de a regândi dezvoltarea cu politici mai multe și mai bune, cu o mai mare incluziune și pluralism și cu înțelegerea surselor profunde de nemulțumire, pentru a le canaliza către bunăstarea socială. Europa și America Latină pot fi parteneri într-o alianță pentru democrație, durabilitate, justiție socială și multilateralism (1).

1.8.

Europa și America Latină ar trebui să fie partenere în cadrul unei alianțe pentru apărarea democrației, pentru economii și societăți mai echitabile și mai egalitare, care consolidează multilateralismul și își asumă pe deplin protecția mediului. Această alianță necesită recunoașterea și participarea deplină a societăților sale civile organizate, a organizațiilor pentru drepturile omului, a organizațiilor sindicale și de afaceri, a asociațiilor de mediu, printre altele.

2.   Observații generale

2.1.

În America Latină se înregistrează o încetinire treptată a creșterii economice, odată cu încheierea ciclului expansionist al materiilor prime. Înainte de criza provocată de coronavirus, creșterea medie era de doar 0,3 %. De altfel, perioada 2014-2020 a fost perioada cu creșterea economică cea mai scăzută din ultimele șapte decenii, în timp ce datoria publică a atins niveluri-record.

2.2.

Criza sanitară provocată de coronavirus a avut consecințe grave în regiune, depășindu-se media de cazuri și decese la nivel mondial. Acest lucru a pus o povară grea asupra sistemelor de sănătate, care aveau deja dificultăți în a face față bolilor endemice și chiar în ceea ce privește asistența medicală primară (2). Criza provocată de pandemia de COVID-19 nu a făcut decât să evidențieze efectele negative ale politicilor puse în aplicare timp de multe decenii (reduceri ale bugetelor pentru sănătate, reducerea personalului, retragerea investițiilor în infrastructură, printre altele), care s-au dovedit ineficace pentru a face față provocării impuse de virus.

2.3.

Confruntate cu criza pandemică, majoritatea țărilor au încercat să prevină problemele impunând restricții asupra mobilității și pregătind ajutoare și transferuri pentru sectoarele vulnerabile. În plus, s-au implementat o serie de politici fiscale și monetare anticiclice fără precedent (3). Cu toate acestea, pierderile umane, economice și de incluziune socială sunt ridicate din cauza deficiențelor structurale și a limitărilor bugetare pentru măsurile de răspuns.

2.4.

Inflația medie în regiune a crescut la 9,8 % în 2021, agravată fiind în 2022 de efectul războiului, preconizându-se să ajungă la 11,2 % (4). Acest lucru adâncește decalajele care limitează dezvoltarea.

2.5.

America Latină se confruntă cu „capcane ale dezvoltării” (5)

2.5.1.

Capcana productivității constă în necesitatea unor structuri economice diversificate și a unor produse și servicii mai sofisticate. Întoarcerea la sectorul primar nu asigură o integrare adecvată în lanțurile valorice globale și creează puține stimulente pentru investiții. În plus, pandemia a afectat în special MIMM-urile, care adoptă mai greu tehnologii noi, în timp ce războiul slăbește sectorul agricol.

2.5.2.

Pentru a ieși din capcana vulnerabilității sociale, organismele profesionale și de protecție socială trebuie îmbunătățite în domeniile în care trebuie create locuri de muncă formale mai favorabile incluziunii și de mai bună calitate, pentru a rupe cercul vicios al vulnerabilității, al veniturilor volatile și al protecției sociale precare.

2.5.3.

Pentru a ieși din capcana instituțională, sunt necesare instituții și politici de incluziune mai bune pentru a restabili încrederea, a îmbunătăți calitatea serviciilor publice și a răspunde aspirațiilor unei clase de mijloc largi, și pentru forța necesară pentru a rezista pulsiunilor populiste și autoritare.

2.5.4.

Capcana vulnerabilității ecologice își are originea în orientarea producției către sectoarele cu utilizare intensivă a resurselor, ceea ce implică asumarea costurilor ridicate ale ajustării modelului caracterizat de emisii ridicate de dioxid de carbon și de exploatarea resurselor neregenerabile.

2.6.

Problemele structurale și capcanele dezvoltării (6) afectează redresarea economică și ocupațională. PIB-ul regional s-a contractat cu 6,8 % în 2020 (7). În 2021, creșterea medie a fost de 6,1 %, iar în 2022 se preconizează că regiunea va crește cu doar 2,1 %, ceea ce este considerat insuficient pentru a compensa agravarea decalajelor structurale. Situația se înrăutățește din cauza crizei cauzate de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, de creșterea prețului combustibililor fosili, al mijloacelor de producție agricolă și al alimentelor, deși unele țări și-au sporit oferta de bunuri primare pentru export.

3.   Impactul social și economic al pandemiei și al războiului

3.1.

Din cele 22 de milioane de locuri de muncă pierdute în 2020, încă trebuie recuperate 4,5 milioane, cu precădere locuri de muncă slab calificate, cele ale femeilor, ale tinerilor și cele informale. În anii 2019 și 2020, rata de participare a femeilor la ocuparea forței de muncă a scăzut de la 51,4 % în 2019 la 46,9 % în 2020. Pierderile de locuri de muncă în sectorul casnic (20,9 %) au afectat între 11 și 13 milioane de femei în 2019 (8).

3.2.

Regiunea a pierdut mai mult de un deceniu în demersul de reducere a sărăciei și se poate confrunta cu încă un deceniu pierdut (9). În 2021, rata sărăciei a atins 32,1 %, iar sărăcia extremă a ajuns la 13,8 %. Numărul persoanelor sărace se ridică la 201 milioane, iar numărul persoanelor afectate de sărăcie extremă a crescut de la 81 la 86 de milioane.

3.3.

Criza sanitară și cea inflaționistă evidențiază vulnerabilitatea populației cu venituri medii, caracterizată de niveluri scăzute ale cotizării la protecția socială contributivă și de o acoperire redusă a protecției sociale de tip necontributiv (10). Economia informală a scăzut, dar generează încă 140 de milioane de locuri de muncă, în special pentru lucrătorii agricoli, femei și tineri. Aceasta înseamnă o vulnerabilitate sporită, o mobilitate socială mai scăzută și o capacitate fiscală și de protecție mai redusă din partea statului.

3.4.

Pandemia a avut un impact major asupra copiilor și tinerilor prin limitarea protecției oferite de educația cu prezență fizică: 114 milioane de copii nu au fost școlarizați timp de doi ani în unele țări. Decalajul în materie de conectivitate, competențe digitale și capacități familiale pentru a face față digitalizării forțate a creat un decalaj între studenții cu venituri ridicate și cei cu venituri mici, echivalent cu doi ani de educație (11). În plus, a sporit sarcina muncii de îngrijire pentru femei. Persoanele cu handicap, în jur de 85 de milioane de persoane, au fost, de asemenea, afectate. Lipsa informațiilor accesibile, precum și discriminarea în domeniul asistenței medicale, periclitează fragila incluziune, care este amenințată și de inflație.

3.5.

Într-un context marcat de oferta limitată, axată pe emisfera nordică, țărilor din America Latină li s-a oferit acces la vaccinuri prin negocieri bilaterale, astfel încât ele au primit 93 de milioane de doze din programul COVAX. UE a exportat peste 130 de milioane de doze, iar statele sale membre au donat alte 10 milioane de doze (12). În ciuda dificultăților, regiunea a atins o medie de 63,3 % din populație vaccinată cu două doze. În timp ce cifra ajunge la 89 % în unele țări, în altele nu ajunge la 1 % (13).

4.   Agravarea tulburărilor sociale

4.1.

Revendicările mișcărilor sociale de protest care au agitat mai multe țări în 2019 nu au fost pe deplin rezolvate. Unele tensiuni s-au acutizat și vor fi exacerbate și mai mult de creșterea prețurilor la alimente. Nemulțumirea cetățenilor este cauzată de calitatea slabă a politicilor publice, de corupție, de vulnerabilitatea claselor de mijloc, de excluziunea socială și de nesiguranță. Așteptările sociale generate în primul deceniu al secolului 21 nu au fost satisfăcute și s-a accentuat decalajul dintre cetățeni și instituții. Rezultatele ciclului electoral regional 2020-2022 arată o tendință de schimbare, ceea ce reprezintă o provocare majoră pentru președinții aleși.

4.2.

Regiunea este una dintre cele mai inegale din lume. Între 2019 și 2020, în timp ce categoria celor cu venituri superioare și medii-ridicate s-a redus cu 1 %, cea cu venituri medii și medii mici a scăzut cu 3,5 %, iar populația cu venituri mici (cu venituri de 1,8 ori sub pragul de sărăcie) a crescut cu 4,7 % și respectiv cu 3,3 % pentru cei săraci sau extrem de săraci (14).

4.3.

Un alt factor de nemulțumire este insecuritatea cu care se confruntă cetățenii din America Latină, în special în orașe. Cu siguranță, violența poate fi legată de criminalitatea organizată, de traficul ilicit și de incapacitatea statelor de a le frâna (15). Dar nu este doar o chestiune penală: există, de asemenea, o violență socială, legată de ratele sărăciei extreme, care necesită politici publice privind crearea de locuri de muncă decente și schimbări în educația de calitate pentru toți; la fel, există o violență politică care încurajează descalificarea adversarilor, încercând astfel să-și păstreze puterea. Violența foarte gravă împotriva sindicaliștilor, a jurnaliștilor, a apărătorilor mediului sau ai drepturilor omului și a antreprenorilor a crescut, de asemenea, în timpul pandemiei și al valurilor de proteste.

4.4.

În urma ultimei reuniuni EuroLat, în cadrul căreia s-a subliniat necesitatea unei protecții sporite a operatorilor din domeniul justiției, ar fi utilă evaluarea proiectului COPLA (Corte Penal Latino Americana y del Caribe).

4.5.

O provocare structurală o reprezintă vulnerabilitatea la schimbările climatice: regiunea este una dintre cele mai afectate, cu un impact economic de până la 85,852 miliarde EUR pe an. Acest impact ar trebui luat în considerare în dimensiunile sale sociale, printre care insecuritatea alimentară și dezastrele naturale tot mai dese.

4.6.

Insecuritatea, sărăcia și prezența regimurilor autoritare au declanșat un flux semnificativ de persoane pe întregul continent. Vulnerabilitatea acestor procese de migrație și azil a condus la o criză umanitară care nu a fost abordată suficient și care necesită o abordare regională.

4.7.

Democrațiile se află într-o situație vulnerabilă. Elitele, partidele și parlamentele sunt afectate de o criză de legitimitate și încredere, la care se adaugă corupția, nivelurile ridicate de fragmentare și polarizare, ceea ce a făcut ca mecanismele de luare de decizii colective și de negociere să fie insuficiente (16). Situația actuală de instabilitate globală pune și mai mult accentul pe amenințarea autoritarismului și pe necesitatea de a consolida democrațiile.

5.   Către un nou pact social

5.1.

În ciuda nemulțumirii și a încrederii scăzute în sistem, cetățenii sunt dispuși să se implice în transformări politice pe străzi și la alegeri. Rolul tinerilor și al femeilor în aceste procese de mobilizare este important: implicarea lor în spațiul politic reprezintă un atu valoros. Este esențial să se promoveze un model de dialog social instituționalizat, precum cel existent deja în Europa, și să fie consolidată cooperarea existentă cu Comitetul Economic și Social European și cu Asociația Internațională a Consiliilor Economice și Sociale.

5.2.

Cetățenii trebuie să joace un rol esențial în transformări, iar mecanismele de deliberare și participare trebuie consolidate, asigurându-se că acestea sunt accesibile și protejate. Este necesar să se restabilească încrederea prin elaborarea unor politici deschise și incluzive, să se întocmească strategii de comunicare clare și să fie puse la dispoziție sisteme de compensare socială. De asemenea, este necesar să se consolideze responsabilizarea și evaluarea politicilor și a impactului lor.

5.3.

Un nou contract social poate fi încheiat prin acorduri transversale între grupuri socioeconomice, între teritorii și între generații, promovând strategii de producție reziliente și durabile care să creeze locuri de muncă de calitate și să realizeze transformarea verde și digitală. Acest lucru necesită și sisteme de protecție socială cuprinzătoare și eficace și un model mai durabil de finanțare a dezvoltării. Ar trebui să se garanteze că drepturile sunt respectate, că locurile de muncă sunt decente, cu salarii minime de subzistență și cu negocieri colective, că protecția socială este universală și că dialogul social asigură măsuri de tranziție justă pentru climă și tehnologie.

5.4.

Acest pact social necesită o politică stabilă și sustenabilă din punct de vedere fiscal în materie de cheltuieli publice. Pe termen scurt, sunt importante acțiunile de cooperare internațională, creșterea și canalizarea lichidităților către țările cu venituri medii și reducerea datoriilor țărilor cu venituri mici și medii. La aceasta se adaugă consolidarea veniturilor publice prin îmbunătățirea eficienței colectării. Pe termen mediu, trebuie consolidată impozitarea progresivă și eficientă, pentru a face față cheltuielilor permanente ale unei politici sociale active. De asemenea, vor fi necesare consensuri internaționale pentru a restructura datoria suverană. Pe termen lung, trebuie să crească ponderea taxelor digitale și a colectării, precum și impozitarea ecologică. Cooperarea internațională este, de asemenea, necesară pentru a reduce evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale (17).

5.5.

În acest context, este esențial să se stimuleze dezvoltarea economiei sociale de piață în regiune, având în vedere rolul său important în dezvoltarea unui sistem de producție și de muncă incluziv și rezilient, pentru care este necesar să se creeze piețe și canale de distribuție echitabile (18). Este important să fie recunoscut și consolidat rolul grupurilor consultative interne în monitorizarea acordurilor de liber schimb (19).

6.   Alianță cu Uniunea Europeană

6.1.

Politica UE de cooperare pentru dezvoltare recunoaște necesitatea de a pune în aplicare noi modalități dincolo de paradigmele nord-sud și de furnizarea de asistență oficială pentru dezvoltare (AOD), prin adoptarea unor noi forme de parteneriat cu mai mulți actori și pe mai multe niveluri (20). Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVDCI) răspunde necesității de a îmbunătăți flexibilitatea alocării geografice și tematice a fondurilor și de a aborda provocările globale și foaia de parcurs privind ODD. Prin intermediul strategiei „Global Gateway”, se vizează conectarea lumii într-un mod inteligent, curat și sigur în sectoarele digital, energetic și al transporturilor, precum și consolidarea sistemelor de sănătate, educație și cercetare. Aceste modificări au scopul de a oferi UE resursele și instrumentele necesare pentru a-și reconcilia valorile și interesele într-un spațiu internațional mai complex, concurențial și interconectat.

6.2.

Pentru a structura strategiile, a fost lansată inițiativa Team Europe (Echipa Europa), care urmărește să combine eforturile instituțiilor europene, ale statelor membre și ale agențiilor lor de punere în aplicare, cu cele ale instituțiilor de finanțare a dezvoltării.

6.3.

Cooperarea europeană a depus eforturi pentru depășirea evaluării bazate pe venitul pe cap de locuitor și adoptarea conceptului de „dezvoltare în tranziție”, care este mai bine adaptat nevoilor regiunii. Cu toate acestea, UE se confruntă în continuare cu provocarea de a îmbunătăți dialogul și capacitatea de a comunica soliditatea relației și avantajele acesteia.

6.4.

În contextul actual, care prezintă numeroase provocări extrem de grave la nivel mondial, regional și național, este important să se sublinieze că Europa și America Latină ar putea fi parteneri ideali în cadrul unei alianțe pentru apărarea democrației, pentru economii și societăți mai echitabile și mai egalitare, care consolidează multilateralismul și își asumă în totalitate protecția mediului. De asemenea, ar trebui subliniat că această alianță nu ar putea fi viabilă fără recunoașterea și participarea deplină a societăților sale civile organizate, a organizațiilor pentru drepturile omului, a organizațiilor sindicale și de afaceri, a asociațiilor de mediu, printre altele.

7.   Sprijinirea redresării cu implicarea societății civile

7.1.

În 2020, au existat modificări în structura de origine a investițiilor străine directe. Până în 2019, întreprinderile europene erau principalii investitori din regiune și reprezentau 55 % din ISD. Cu toate acestea, în 2020, investițiile europene au scăzut cu 49 %, iar cele intraregionale cu 35 %, comparativ cu o scădere de 4 % pentru cele din SUA (21) și cu creșterea celor chinezești.

7.2.

Strategia europeană de ieșire din criză se bazează pe îmbunătățirea modelului său economic prin intermediul Pactului verde european și al fondurilor „Next Generation EU”. Aceste aspecte sunt esențiale pentru strategia biregională, iar crearea de instrumente care să sprijine tranziția energetică, digitală, ecologică și socială va avea beneficii considerabile pentru cele două regiuni.

7.3.

Este esențial să se consolideze relațiile comerciale cu Europa prin acorduri deja semnate sau prin acordurile cu Mercosur, Chile și Mexic. Aceste acorduri nu numai că consolidează comerțul, ci influențează calitatea ocupării forței de muncă și funcția sa socială, transferul de tehnologie și tranziția către durabilitate. Scopul este de a promova un parteneriat comercial care să se distingă de cel al altor parteneri în ceea ce privește calitatea și sustenabilitatea sa pe termen lung, dar și rentabilitatea sa, spre deosebire de alte modele de relații internaționale agresive și iresponsabile. Cu toate acestea, acordurile comerciale trebuie să se axeze pe oameni și pe drepturile lor fundamentale, pe munca decentă și pe solidaritatea cu persoanele cele mai vulnerabile, pe respectarea mediului și pe apărarea democrației și să fie în măsură să asigure respectarea efectivă a drepturilor. Principalele aspecte ale propunerii sunt:

7.4.

Atragerea de investiții care sprijină realizarea ODD, utilizând un cadru de reglementare multilateral care să contribuie la realizarea acestor obiective, punând accent pe calitatea vieții oamenilor, locuri de muncă decente, incluziune, durabilitate și apărarea democrației. De asemenea, este de dorit să fie continuate cooperarea cu privire la proiecte și punerea în aplicare pozitivă a Busolei strategice europene, pentru a atinge obiectivele comune.

7.4.1.

Digitalizarea ca oportunitate pentru dezvoltare. America Latină se află la un nivel intermediar de dezvoltare a digitalizării sale, dar rata sa de creștere este cea mai scăzută în rândul țărilor emergente. În domeniul digitalizării există parteneriatul digital UE-ALC, legat de instalarea cablului de fibră optică transatlantic (EllaLink), și strategia de conectivitate a Uniunii Europene „Global Gateway”. Procesele de digitalizare trebuie sprijinite cu fermitate, pentru a promova dimensiunea lor socială și consolidarea întreprinderilor.

7.4.2.

Promovarea economiei formale și evitarea muncii informale (22). Acordurile multilaterale includ clauze specifice care impun respectarea acordurilor OIM, precum și garantarea drepturilor, prevenirea muncii copiilor și consolidarea inspecției muncii. Aceste clauze au un efect pozitiv asupra consolidării capacităților în țările andine cu care au fost semnate acorduri (23).

7.4.3.

Sprijinirea directă a educației la toate nivelurile, promovând îmbunătățirea calității și acoperirii sale și consolidarea rețelelor de educație și știință cu Europa, programul Erasmus Mundus reprezentând un atu care poate fi exploatat în continuare pentru a pune în legătură universitățile.

7.4.4.

Începând cu 2021, UE s-a angajat într-un proces de revizuire a politicii sale comerciale și de consolidare a abordării sale în materie de comerț și dezvoltare durabilă, afirmând că obiectivul său este o politică comercială deschisă, durabilă și fermă, care trebuie să meargă mână în mână cu integrarea dezvoltării durabile. UE promovează competitivitatea între sectoarele de producție și agenții economici (mari, medii și mici), dar consideră că aceasta trebuie să meargă mână în mână cu promovarea unor valori și principii precum democrația și toate drepturile omului, drepturile culturale, drepturile de gen, drepturile de mediu, drepturile lucrătorilor și drepturile sindicale. Societatea civilă organizată din ambele regiuni ar trebui să participe activ pentru a-și consolida relația prin reuniuni tematice virtuale și/sau față în față, cu un calendar mai ambițios și o foaie de parcurs pentru punerea în aplicare.

7.4.5.

Uniunea Europeană urmărește să atingă neutralitatea climatică până în 2050 și să conducă eforturile globale de protejare și refacere ecologică a planetei (24). Promovarea acestor obiective în politica comercială europeană în direcția unei cooperări mai ambițioase în domeniul mediului (25) este relevantă pentru relațiile comerciale cu America Latină și pentru consolidarea unei societăți civile care se confruntă cu numeroase amenințări, atât din cauza vulnerabilității la schimbările climatice, cât și din cauza confruntării cu actori violenți. Este esențial să se protejeze aceste persoane și cele care apără drepturile omului, sindicaliștii și jurnaliștii și să se îndemne guvernele din America Latină să se angajeze a le asigura integritatea.

7.4.6.

Inițiativa „Echipa Europa” sprijină eforturile de combatere a defrișărilor în pădurile amazoniene, iar noua fază a programului EUROCLIMA+ va aloca 140 de milioane EUR pentru a sprijini angajamentele asumate în temeiul Acordului de la Paris. Cu toate acestea, America Latină a direcționat doar 15 % din investițiile bugetare către redresarea economică de după pandemie, din care mai puțin de 6,9 % reprezintă o redresare verde. Este esențial să se sprijine regiunea pentru a genera o impozitare ecologică, cheltuieli publice și investiții private. De asemenea, este de dorit să se consolideze o alianță pentru a gestiona în mod responsabil materiile prime strategice și a asigura un transfer durabil de tehnologie, plecând de la experiența și cunoștințele europene.

7.4.7.

Parteneriatul Uniunii Europene cu America Latină necesită finalizarea acordului cu Mercosur, o piață comună de 780 de milioane de consumatori, care ar putea crește cu 1,5 % PIB-ul Braziliei sau cu până la 10 % cel al Paraguayului. Aspectele legate de protecția mediului trebuie să reprezinte un pas înainte, menit să pregătească terenul pentru parteneriatele biregionale de nouă generație. Ar trebui realizate progrese în căutarea unor sisteme viabile care să includă certificate de protecție a mediului pentru anumite producții și clauze-oglindă. Succesul UE în ceea ce privește articularea acestei dimensiuni va reprezenta o consolidare strategică a viziunii sale asupra dezvoltării globale și a potențialului său strategic.

---

(1)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Lanțuri de aprovizionare durabile și locuri de muncă decente în comerțul internațional” (aviz exploratoriu) (JO C 429, 11.12.2020, p. 197); Avizul Comitetului Economic și Social European privind Un nou cadru pentru acordurile de liber schimb, acordurile de parteneriat economic și acordurile de investiții, care să garanteze implicarea reală a organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali și să asigure sensibilizarea publicului (aviz din proprie inițiativă) (JO C 290, 29.7.2022, p. 11).

(2)  UNESCO (2021),COVID-19 și vaccinarea în America Latină și zona Caraibilor: provocări, nevoi și oportunități.

(3)  OCDE (2021), Perspectivele economice ale Americii Latine în 2020.

(4)  Datele FMI.

(5)  OCDE (2022), Perspectivele economice ale Americii Latine în 2021.

(6)  Idem.

(7)  Cepalc (2021), Studiu economic privind America Latină și zona Caraibilor.

(8)  OIM (2022), Panorama la locul de muncă; Cepalc, 2021, Panorama socială a Americii Latine.

(9)  Cepalc (2021), op. cit.

(10)  Nieto Parra (2020): Dezvoltarea în tranziție în America Latină în vremuri de COVID, Fundația Carolina.

(11)  UNESCO (2021), Educația în America Latină și zona Caraibilor înainte de COVID-19.

(12)  2 decembrie 2021 – Reuniunea liderilor UE și din țările Americii Latine și din Caraibi: Unirea forțelor pentru o redresare durabilă în urma pandemiei de COVID-19 – comunicat de presă al președinților Charles Michel și Ursula von der Leyen.

(13)  Baza de date „Our world in data”.

(14)  Cepalc (2021), op cit.

(15)  UNODC (2019), Studiu global privind omuciderea.

(16)  IDEA Int. (2021), Situația democrației pe continentul american 2021.

(17)  Cepalc (2021), Panorama fiscală a Americii Latine 2021.

(18)  Comisia Europeană (2021), Planul european de acțiune pentru economia socială.

(19)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Lanțuri de aprovizionare durabile și locuri de muncă decente în comerțul internațional” (aviz exploratoriu) (JO C 429, 11.12.2020, p. 197); Avizul Comitetului Economic și Social European privind Un nou cadru pentru acordurile de liber schimb, acordurile de parteneriat economic și acordurile de investiții, care să garanteze implicarea reală a organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali și să asigure sensibilizarea publicului (aviz din proprie inițiativă) (JO C 290, 29.7.2022, p. 11).

(20)  Sanahuja, J.A., și Ruiz Sandoval, E. (2019), Uniunea Europeană și Agenda 2030 în America Latină: politici de cooperare într-o regiune de „dezvoltare în tranziție”, Fundația Carolina; Noul Consens european privind dezvoltarea (CDE) 2017, cadrul financiar multianual 2021-2027, 2018.

(21)  Raportul Cepalc (2021), Investițiile străine directe în America Latină 2021.

(22)  Consensul european privind dezvoltarea (2006); Comunicarea Comisiei Europene privind promovarea muncii decente pentru toți (2006); O agendă a schimbării, Comisia Europeană (2011); Noul Consens european privind dezvoltarea (2017); Documentul de lucru „Promovarea muncii decente în lumea întreagă; Lanțuri valorice globale responsabile pentru o redresare echitabilă, durabilă și rezilientă în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19, Comisia Europeană (2020); Noul Instrument de vecinătate, dezvoltare și cooperare internațională al Uniunii Europene (IVCDCI) (2020).

(23)  Fairlie Reinoso, A. (2022), Noi provocări pentru Acordul comercial multilateral al Uniunii Europene cu Peru, Columbia și Ecuador; Fundația Carolina-EULAC.

(24)  Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Pactul verde european [COM(2019) 640 final].

(25)  Giles Carnero, R (2021), „Posibilitatea unei clauze de mediu a elementelor esențiale din acordurile comerciale ale UE cu țări terțe: în ceea ce privește Acordul UE-Mercosur”; Fundația Carolina DT. 44.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Tranziția digitală în regiunea euromediteraneeană”

(aviz din proprie inițiativă)

(2023/C 100/10)

Raportoare:

Dolores SAMMUT BONNICI

Decizia Adunării Plenare	20.1.2022
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru relații externe
Data adoptării în secțiune	16.11.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	14.12.2022
Sesiunea plenară nr.	574
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	181/0/3

1.   Concluzii

1.1.

Tranziția digitală revoluționează toate aspectele vieții de zi cu zi, prezentând beneficii semnificative din punctul de vedere al eficienței și permițându-le utilizatorilor să ducă o viață mai satisfăcătoare. Ea este considerată un pilon al rezilienței în perioada post-COVID-19 și s-a accelerat exponențial de la începutul pandemiei, în special prin acțiunile UE în domeniul digital, pe care strategia de atenuare a crizei generate de COVID-19 le-a dovedit a fi eficace.

1.2.

Beneficiile digitalizării sunt bine-cunoscute în sectoare precum învățământul online, sănătatea digitală, guvernarea electronică, afacerile agricole, e-justiția și serviciile bancare electronice. Numeroase guverne din regiunea mediteraneeană promovează aceste sectoare, însă eforturile nu sunt omogene la nivelul regiunii și pot duce la un decalaj digital și mai accentuat între țări. Prin urmare, este esențial să se furnizeze infrastructura necesară pentru sprijinirea acestor tehnologii.

1.3.

Decalajul digital în ceea ce privește accesul și utilizarea există nu numai între diferite țări mediteraneene, ci și în interiorul țărilor din regiune, zonele rurale și cele îndepărtate, lucrătorii informali, femeile și vârstnicii fiind categoriile cele mai dezavantajate. Astfel, pentru a nu exacerba inegalitățile existente, eforturile de reducere a decalajului digital sunt esențiale atât la nivel regional, cât și la nivel național.

1.4.

Conectivitatea digitală devine un drept pentru fiecare ființă umană. Foaia de parcurs pentru cooperarea digitală a Secretarului General al ONU a stabilit deja un set de obiective pentru 2030. În schimb, „dreptul de a se deconecta” este o chestiune dezbătută și o realitate într-o serie de țări europene.

1.5.

Având în vedere ratele foarte ridicate ale șomajului în rândul tinerilor, competențele digitale sunt esențiale și, prin urmare, ar trebui integrate în programele de formare destinate tinerilor din regiune. O politică eficientă în domeniul pieței forței de muncă în regiune va urmări să îi facă pe tineri nu numai utilizatori, ci și producători de tehnologie. Atât ocuparea forței de muncă, cât și antreprenoriatul în acest domeniu reprezintă parcursuri profesionale foarte promițătoare.

1.6.

Este nevoie de un cadru juridic solid pentru a-i proteja pe utilizatori împotriva riscurilor digitale precum atacurile cibernetice și pentru a garanta că mecanismele de protecție a datelor respectă drepturile omului privind confidențialitatea digitală. Indicele de securitate cibernetică furnizat de Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT) măsoară angajamentul țărilor în ce privește securitatea cibernetică la nivel mondial. Indicele arată, în general, niveluri de securitate mai ridicate în regiunea nord-mediteraneeană, în timp ce, în rândul țărilor din sudul Mediteranei, Egiptul este cel mai performant.

1.7.

De asemenea, trebuie să se asigure o piață digitală echitabilă și competitivă în contextul giganților digitali. Există un decalaj semnificativ la nivelul cadrului juridic digital al țărilor din nordul și sudul Mării Mediterane. Se poate evidenția lipsa unei autorități independente responsabile cu promovarea tranziției digitale în regiunea sud-mediteraneeană.

1.8.

CESE subliniază în mod explicit că convențiile ONU privind drepturile omului și convențiile fundamentale ale OIM trebuie puse în aplicare în mod ambițios în toate statele din regiunea mediteraneeană, astfel încât tranziția digitală să poată contribui cu adevărat la o dezvoltare ecologică, economică și socială prosperă.

2.   Introducere

2.1.

Tranziția digitală are implicații pentru fiecare aspect al vieții noastre, de la consum la muncă și producție. Ca răspuns la pandemia mondială de COVID-19, în ultimii ani s-a înregistrat o accelerare fără precedent a acestei tranziții. Având în vedere că digitalizarea este considerată unul dintre principalii piloni ai redresării pe ambele țărmuri ale Mediteranei, instrumentele digitale sunt adoptate mai rapid ca oricând. Munca de la distanță/telemunca devine o realitate, iar comerțul electronic și economia platformelor se dezvoltă într-un ritm fără precedent, compensând închiderile întreprinderilor din cauza pandemiei. Între timp, această tranziție rapidă poate crea o nouă sursă de accentuare a inegalităților, întrucât cele mai vulnerabile categorii ale populației care se confruntă cu excluziunea digitală sunt cele afectate cel mai puternic de pandemie.

2.2.

Principalele obiective ale acestui document sunt următoarele: — evaluarea stadiului actual al tranziției digitale în regiunea euromediteraneeană, a programelor și a progreselor înregistrate; — evidențierea potențialelor beneficii ale digitalizării și mai ales a noilor oportunități pentru IMM-uri, prin comerț electronic, învățământ online, guvernare electronică, sănătate digitală și servicii bancare digitale; — identificarea barierelor din calea digitalizării, principalele obstacole fiind legate de infrastructura digitală și de accesul la aceasta, de decalajul digital atât în interiorul unei țări (rural/urban, femei/bărbați, tineri/vârstnici), cât și între țări (nord/sud), de lipsa competențelor digitale esențiale și de alfabetizarea digitală. Așadar, tranziția digitală poate conduce la accentuarea inegalităților dintr-o țară și la divergențe în ceea ce privește modelele de dezvoltare la nivelul țărilor din regiune; — evidențierea riscurilor asociate cu digitalizarea, de la riscurile legate de securitatea cibernetică, suveranitate digitală, protecția datelor sau pirateria digitală până la cele asociate libertății civile.

3.   Context

3.1.

În prezent, traversăm o perioadă de digitalizare rapidă, iar instrumentele digitale sunt prezente în toate aspectele vieții noastre, inclusiv în ceea ce privește sănătatea, munca, guvernanța, educația și gestionarea unei afaceri, printre altele. În noua lume a muncii, competențele digitale sunt esențiale pentru a asigura oportunități de muncă și sunt recompensate cu venituri superioare. Economia digitală este compusă din sectoarele IT/TIC fundamentale, precum producția de hardware, consultanța în domeniul software și IT, serviciile de informații și telecomunicații, din economia digitală cu domeniu de aplicare restrâns, care cuprinde serviciile digitale și economia platformelor, și din economia digitalizată cu domeniu de aplicare extins, care ia în considerare activitățile economice electronice, comerțul electronic, industria 4.0, agricultura de precizie și economia algoritmică, iar economia bazată pe partajare și economia activităților mărunte se află în prim planul economiei digitale (1).

3.2.

Digitalizarea se afla în creștere chiar dinainte de pandemia de COVID-19, principalele tendințe recente din domeniul tehnologiilor digitale fiind reprezentate de tehnologia blockchain, analiza datelor, inteligența artificială (IA), imprimarea 3D, internetul obiectelor, automatizare și robotică, cloud computing (2), precum și de sistemele de urmărire și de monitorizare de la distanță.

3.3.

Această tendință către adoptarea rapidă a instrumentelor și tehnologiilor digitale a fost denumită cea de-a patra revoluție industrială, prezentând un potențial uriaș de a mări veniturile globale și calitatea vieții.

3.4.

În plus, în condițiile în care peste 30 % din populația din întreaga lume folosește platforme de comunicare socială, digitalizarea poate fi privită ca o sabie cu două tăișuri, care poate mări coeziunea socială și reuni diferite contexte culturale sau, dimpotrivă, poate fi un instrument pentru răspândirea de idei și ideologii extreme și de știri false.

3.5.

Numărul persoanelor care folosesc internetul a crescut în ultimele decenii și în regiune, ajungând la 93,2 % din populație în Spania în 2020, la 90,8 % în Cipru, 90,1 % în Israel, 86,9 % în Malta, 86,6 % în Slovenia, 84,1 % în Maroc, 77,7 % în Turcia, 77,6 % în Muntenegru și 71,9 % în Egipt. Cea mai mică cifră din regiune se înregistrează pentru Algeria, și anume 49 % din populație în 2018 (cele mai recente date disponibile, baza de date ITU World Telecommunication/ICT Indicators). Aceste cifre nu fac decât să evidențieze disparitățile regionale în ceea ce privește accesul digital. Ar trebui remarcat faptul că, la nivel național, zonele rurale și îndepărtate au niveluri mult mai scăzute de conectivitate.

3.6.

Statele membre ale UE din zona mediteraneeană au susținut tranziția digitală și și-au extins politicile virtuale, inclusiv piața unică digitală (3) și programul „Europa digitală” (4). „Deceniul digital al Europei” a fost publicat de Comisia Europeană în martie 2021, evidențiind obiectivele digitale pentru 2030 și o viziune pentru transformarea digitală a Europei (5). Un instrument al deceniului digital este hubul Digitalizare pentru dezvoltare (D4D) (6), lansat în decembrie 2020, cu scopul de a armoniza și a coordona inițiativele digitale în rândul statelor membre (7). În plus, digitalizarea este un pilon principal în cadrul noii agende pentru Mediterana propuse de Comisia Europeană în februarie 2021. În special, „noua agendă vizează o redresare verde, digitală, rezilientă și justă, în conformitate cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, cu Acordul de la Paris și cu Pactul verde european” (8).

3.7.

Pandemia de COVID-19 a influențat comportamentul profesional și a determinat populația să lucreze de la distanță. Deși munca la distanță prezintă o serie de dezavantaje, printre avantaje se numără reducerea cheltuielilor cu naveta, a emisiilor de gaze cu efect de seră și efectele pozitive asupra mediului, precum și un echilibru mai bun între viața profesională și cea privată, în special pentru părinți (9). Capacitatea de muncă la distanță diferă între cele două țărmuri ale Mediteranei. Numeroși lucrători din sud au o capacitate de telemuncă mai scăzută, întrucât nu pot accesa instrumentele necesare sau, pur și simplu, desfășoară activități ce nu se pot efectua de la distanță. Al Azzawi (2021) a elaborat un indice al posibilității de a munci de la distanță pentru țările arabe, constatând un decalaj semnificativ în ceea ce privește această capacitate la nivelul regiunii. Cercetătoarea confirmă că lucrătorii cei mai vulnerabili nu pot lucra de la distanță și, astfel, au fost cei mai afectați de pandemie (10). Experiența Europei în ceea ce privește adoptarea pe scară largă a telemuncii subliniază importanța existenței unui cadru juridic în ceea ce privește „dreptul de a se deconecta”, pentru a respecta limitele dintre viața personală și cea profesională (11).

3.8.

Digitalizarea a condus la dezvoltarea economiei platformelor și a economiei activităților mărunte. Chiar dacă există numeroase oportunități în cadrul economiei platformelor, aceasta a condus și la tot mai multe îngrijorări cu privire la condițiile de muncă și, mai ales, la reducerea situațiilor acoperite de asigurările sociale, la fragmentarea programului de lucru, la scăderea veniturilor și la probleme în asigurarea drepturilor colective (12). În acest sens, Declarația centenarului OIM privind viitorul muncii (2019) solicită politici și măsuri pentru a aborda provocările și oportunitățile transformării digitale a muncii, inclusiv ale muncii pe platforme online.

3.9.

Progresul rapid al tranziției digitale, în special în viața economică și profesională, are în mod natural efecte puternice asupra tuturor structurilor socioculturale. Astfel, s-a putut observa, în timpul Primăverii arabe, că instrumentele de comunicare digitală au fost utilizate în principal pentru organizarea cu succes a rezistenței civile și pentru cooperarea activiștilor. Cu toate acestea, evoluțiile ulterioare au arătat că, în țările în care nu au fost create structuri democratice durabile, suprimarea libertăților fundamentale – inclusiv a dreptului la libertatea de exprimare în mass-media digitală – precum și a drepturilor lucrătorilor – inclusiv a dreptului la libertatea de asociere, care devine și mai importantă în economia platformelor și a muncii la cerere – s-a înrăutățit din nou. De exemplu, organizațiile independente ale societății civile, cum ar fi sindicatele, ONG-urile din domeniul drepturilor omului sau organizațiile patronale și activiștii acestora fac obiectul represiunii doar pentru că își exercită libertățile fundamentale sau exprimă opinii contrare. În plus, site-urile de știri interne și internaționale și organizațiile independente ale societății civile sunt blocate în mod repetat. În unele state din regiunea mediteraneeană, convențiile ONU privind drepturile omului și convențiile OIM sunt adesea puse în aplicare doar formal, dar nu în mod corespunzător.

3.10.

Digitalizarea este esențială pentru dezvoltarea IMM-urilor (13). Beneficiile variază de la reducerea costurilor, a timpului și a resurselor și îmbunătățirea eficienței până la o mai bună integrare a lanțului de aprovizionare și la diferențierea produselor (14). Documentul OECD „SME and Entrepreneurship Outlook 2019” (15) oferă o imagine mai detaliată a acestor beneficii. Un exemplu în acest sens este analiza big data, care, împreună cu senzorii, aplicațiile, cloud computingul și imprimarea 3D, permite o mai bună personalizare.

3.11.

Deși există numeroase beneficii în ceea ce privește digitalizarea IMM-urilor, acestea se confruntă cu o serie de obstacole, unul dintre cele mai importante fiind lipsa accesului la finanțare (16). Al doilea obstacol major este lipsa accesului la competențe, educație și formare în domeniul digital, în timp ce adoptarea modelelor de afaceri și a tehnologiilor digitale necesită atât investiții financiare, cât și competențe digitale în cadrul întreprinderii. Asociația Economiștilor din Zona Euro-Mediteraneeană a elaborat un indice al pregătirii digitale pentru IMM-uri, pe baza unui sondaj adresat IMM-urilor situate la sud de Marea Mediterană. Acest sondaj a arătat că nivelul de pregătire pentru transformarea digitală depinde de capacitatea infrastructurii, de telecomunicații și de progresele tehnologice realizate la nivel național, dar și de capacitatea firmelor la nivel micro; firmele mai mari sunt mai pregătite pentru digitalizare, iar firmele mai tinere prezintă mai multe șanse să o pună în practică (17).

3.12.

Impactul negativ al digitalizării este pierderea de locuri de muncă din cauza automatizării în unele sectoare economice. Societatea civilă poate juca un rol important în sprijinirea lucrătorilor în vederea perfecționării competențelor, cu scopul de a transforma tranziția digitală într-o tranziție justă și în conformitate cu planul de acțiune al UE bazat pe principiul de a nu lăsa pe nimeni în urmă.

3.13.

Pentru a promova digitalizarea și a elabora cele mai eficace politici, este extrem de important să se măsoare și să se monitorizeze tranziția digitală folosind indicatori solizi și măsurabili. Începând din 2014, Comisia Europeană a elaborat indicele economiei și societății digitale (DESI) (18), prezentând progrese în domeniul digitalizării în statele membre, dar și un decalaj digital persistent (19). Indicele DESI poate constitui baza pentru un cadru de monitorizare de referință pentru țările mediteraneene care nu sunt membre ale UE.

4.   Observații generale

4.1.

Impactul profund al tranziției digitale este resimțit la nivelul societăților și al economiilor. Deși se confruntă cu provocări în ceea ce privește asigurarea accesibilității universale și îmbunătățirea competențelor digitale ale cetățenilor, regiunea sud-mediteraneeană nu face excepție în ceea ce privește accelerarea tranziției digitale și valorificarea acesteia în numeroase domenii.

4.2.

Comerțul electronic a luat avânt în urma măsurilor de distanțare socială. Cumpărăturile online sunt adoptate pe scară largă, dezvoltându-se atât comerțul electronic de la întreprindere la consumator (B2C), cât și comerțul electronic de la întreprindere la întreprindere (B2B). Directorul general al celui mai mare operator de comerț electronic din Africa, Jumia, a anunțat creșterea de patru ori a vânzărilor de produse de băcănie, mai ales în Tunisia și în Maroc, unde măsurile de limitare a mișcării persoanelor au condus la o creștere cu 100 % a vânzărilor (20).

4.3.

Învățământul online s-a dezvoltat într-un ritm rapid, pe măsură ce au fost închise școlile din cauza pandemiei de COVID-19. Guvernele au introdus și o serie de platforme de învățare online, precum platforma „Darsak” în Iordania. Unele țări au introdus un sistem hibrid, de exemplu în Egipt (21). Platformele online devin foarte la modă, chiar și pentru proiecte specifice menite să asigure conectarea cu asociațiile profesionale locale, municipalități și actorii principali (22). O parte din finanțarea UE ar trebui să vizeze în mod explicit educația/formarea în ceea ce privește perfecționarea competențelor digitale și încurajarea tineretului să-și dezvolte competențe digitale, să studieze în domeniul IT și al IA pentru a-și asigura un loc de muncă în viitor.

4.4.

Se consideră că guvernarea electronică reduce birocrația și povara procedurilor administrative, conducând la o prestare eficientă și facilă a serviciilor publice. În plus, poate fi un instrument de democratizare și de creștere a participării active a cetățenilor. Îmbunătățirea guvernării electronice este o prioritate pentru statele membre ale UE și constituie unul dintre pilonii indicelui DESI. Regiunea Mediteranei de sud merge, de asemenea, în această direcție. Marocul a înregistrat progrese semnificative cu inițiativa sa națională de e-guvernare (23). În 2019, Egiptul a lansat un sistem de plată electronică pentru colectarea creanțelor fiscale și plata facturilor, printre altele. În ianuarie 2020, Ministerul Economiei Digitale din Iordania și-a migrat infrastructura de tehnologia informației și comunicațiilor (TIC) în cloud pentru a extinde serviciile oferite cetățenilor (24).

4.5.

Sănătatea digitală este o modalitate rentabilă de a obține și de a furniza sprijinul necesar. Soluțiile de sănătate digitală au jucat un rol esențial în lupta împotriva pandemiei de COVID-19. Aceste soluții folosesc telemedicina și aplicații mobile pentru sănătate. În ultimii doi ani, analiza big data pentru supravegherea epidemiologică s-a dovedit a fi utilă în lupta împotriva pandemiei. De exemplu, în Tunisia, un grup de medici a lansat o platformă digitală pentru consultări online – Tobba.tn (25).

4.6.

Serviciile bancare digitale reprezintă un instrument eficient pentru a transpune în realitate incluziunea financiară, serviciile bancare mobile dovedindu-și deja rolul în trecut. Soluțiile de tehnologie financiară pot îmbunătăți transformarea digitală și incluziunea financiară. Aceste servicii sunt tot mai des folosite, iar scopul lor este de a elimina complet utilizarea cecurilor și a tranzacțiilor cu numerar, ceea ce ar putea duce la excluderea persoanelor în vârstă care s-ar putea să nu dispună de competențele digitale necesare.

4.7.

Justiția digitală facilitează accesul la servicii juridice și reduce costul audierilor în fața instanței, al procedurilor de depunere a dosarelor etc. și timpul necesar pentru accesarea acestora.

4.8.

Având în vedere impactul actual al încălzirii globale, reducerea lanțului de aprovizionare cu alimente și creșterea prețurilor la alimente, industria agricolă poate deveni mai competitivă și mai eficientă aplicând agricultura de precizie și folosind tehnologiile big data și blockchain. Aceasta poate asigura eficiență ridicată în ceea ce privește gestionarea apei, a nutrienților din sol și controlul bolilor, cu o monitorizare avansată a temperaturii și o nevoie scăzută de forță de muncă (26) și, prin urmare, poate deveni un instrument de atenuare a problemelor climatice.

4.9.

Modelele de utilizare a internetului variază de la o țară mediteraneeană la alta. În țările din sudul Mediteranei domină utilizarea internetului prin intermediul telefoanelor mobile și al platformelor de comunicare socială. Cu toate acestea, spre deosebire de țările din nordul Mediteranei, cumpărăturile online nu sunt foarte comune. Această situație s-ar putea explica într-o anumită măsură prin excluziunea financiară și printr-o proporție scăzută a deținerii de conturi bancare în sud (27).

5.   Obstacolele în calea digitalizării

5.1.

Unul dintre principalele obstacole în calea digitalizării este decalajul digital, care există nu numai între țări, în special între țările mediteraneene [există diferențe semnificative în cadrul ediției din 2021 a indicelui de pregătire pentru rețea-NRI (28)]. La nivel național, diferite categorii ale populației au niveluri diferite de acces la instrumente tehnologice. Decalajul este prezent între bărbați și femei, zone rurale și urbane, tineri și vârstnici. Din perspectivă profesională, există un decalaj digital în ceea ce privește dimensiunea și sectorul de activitate, firmele mai mici – spre deosebire de cele mai mari – confruntându-se cu costuri exorbitante nu numai în ceea ce privește materialele, ci și, mai ales, din cauza nevoii de a perfecționa forța de muncă. Alți factori socioeconomici, cum ar fi venitul și nivelurile de educație, pot fi o sursă de excluziune digitală.

5.2.

Majoritatea țărilor din vecinătatea sudică prezintă decalaje semnificative în ceea ce privește acoperirea cu internet mobil. Această problemă apare mai ales în țările cu o suprafață mare, precum Algeria și Libia și, într-o măsură mai mică, în Egipt. Investițiile în infrastructura digitală și construirea unor conexiuni internet de mare viteză stabile sunt esențiale în zonele rurale, unde digitalizarea poate fi o pârghie pentru o creștere favorabilă incluziunii (29).

5.3.

Analfabetismul digital, mai prezent în rândul persoanelor cu un nivel de educație mai scăzut, este adesea evidențiat ca fiind un alt obstacol în calea digitalizării. Acest lucru necesită realizarea de reforme ale programelor educaționale și de formare profesională, astfel încât să includă competențe digitale vitale pentru viitoarea piață a muncii. De asemenea, digitalizarea este considerată parte a nevoilor de perfecționare ale angajaților.

5.4.

Genul este un alt factor care influențează alfabetizarea digitală, bărbații având de regulă un acces mai bun la instrumentele digitale și, în consecință, dispunând de competențe digitale mai bune. În Tunisia, 72,5 % dintre bărbați și doar 61,1 % dintre femei folosesc internetul. Unele țări au redus deja acest decalaj. În Slovenia, de exemplu, decalajul este mai mic de 2 puncte procentuale, 87,2 % dintre bărbați și 86 % dintre femei folosind internetul. Turcia, pe de altă parte, prezintă un decalaj de gen mai mare în ceea ce privește accesul la internet, și anume de 11,2 procente (ITU World Telecommunications/ICT Indicators). Statele membre ale UE se angajează să reducă decalajul de gen în ceea ce privește competențele digitale până în 2030, dezvoltând politici prin care să încurajeze fetele să studieze discipline TIC și monitorizând progresele prin intermediul tabloului de bord Women in Digital (Femei în sectorul digital).

6.   Riscurile asociate digitalizării

6.1.

Creșterea îngrijorărilor cu privire la faptul că guvernele, întreprinderile și cetățenii își pierd treptat controlul asupra propriilor date aduce în discuția problema „suveranității digitale”. Această situație afectează și capacitatea de inovare a țărilor, precum și capacitatea de a elabora acte legislative într-un mediu digital (30). Aceste preocupări sunt valabile deoarece Europa și Mediterana au rămas în urmă în ceea ce privește investițiile în IA, în timp ce giganții platformelor de comunicare socială din exterior dobândesc o influență tot mai mare.

6.2.

Unele dintre țările mediteraneene sunt reticente în a se implica în tranziția digitală rapidă. Lipsa de voință politică se datorează temerii de a-și pierde controlul asupra populației, ceea ce duce la filtrarea conținutului și la cenzură. Între timp, instrumentele digitale au ajuns să permită organizațiilor societății civile să se facă auzite și să promoveze democrația. Cvartetul pentru dialog național tunisian, laureat al Premiului Nobel pentru Pace 2015, este un exemplu al rolului important pe care organizațiile societății civile îl pot juca într-o tranziție pașnică a unei societăți.

6.3.

Întrucât digitalizarea pregătește terenul pentru dezvoltarea socială și economică, o autoritate independentă ar trebui să instituie un cadru de reglementare digital adecvat, promovând principiile drepturilor digitale, cum ar fi neutralitatea internetului.

6.4.

Digitalizarea rapidă crește riscul amenințărilor cibernetice. Autoritățile au un rol fundamental în constituirea unui cadru legislativ bine definit pentru protejarea utilizatorilor. În prezent, Marocul, Tunisia, Algeria și Egiptul au pus în aplicare legi privind securitatea cibernetică. Totuși, aceste legi nu conțin componente privind protecția datelor (31). Este esențial să se protejeze datele cu caracter personal sensibile ale persoanelor, cum ar fi datele referitoare la sănătate etc.

6.5.

Protecția datelor devine unul dintre cele mai importante aspecte ale tranziției digitale. Problema proprietății și a protejării volumului masiv de date ocupă un loc fruntaș pe agenda responsabililor de elaborarea politicilor. Acest lucru este o reacție la dezvoltarea analizei big data și la faptul că platformele de comunicare socială dobândesc o putere și o influență fără precedent. Se susține că, în vecinătatea sudică, cadrul de reglementare nu este încă bine dezvoltat, iar actele legislative pentru tehnologiile emergente nu sunt adoptate suficient de repede (32). Există țări care chiar își exprimă lipsa de voință politică de a progresa în această privință. Problema este și mai gravă în cazul datelor sensibile, de exemplu în ceea ce privește aplicațiile și platformele de sănătate. Scepticismul se manifestă mai ales în țările sudice, unde este posibil să nu existe încă acte legislative privind RGPD și o protecție similară a confidențialității. În Europa, Actul legislativ privind serviciile digitale și Regulamentul privind piețele digitale își propun să construiască un spațiu digital mai sigur pentru utilizatori, stimulând totodată inovarea și competitivitatea.

6.6.

Pirateria digitală este un alt dezavantaj al digitalizării. Creațiile digitalizate supuse drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) sunt extrem de ușor și de ieftin de copiat și de distribuit pe scară largă. Întreprinderile din sectorul creației vor suferi mai mult de pe urma acestui fenomen și, în absența unor acte legislative eficace, modelele de afaceri ale artiștilor și ale lucrătorilor care desfășoară activități creative vor deveni nesustenabile.

6.7.

Digitalizarea poate conduce la oprimarea drepturilor civile. În unele țări, drepturile digitale sunt atacate de autorități, întrucât digitalizarea este considerată un mijloc de supraveghere. De exemplu, din cauza pandemiei, au fost utilizate aplicații de localizare pentru a monitoriza răspândirea virusului, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la drepturile omului (33). Posibilitatea de a urmări fiecare activitate digitală reprezintă o amenințare gravă la adresa democrației și poate fi utilizată ca mijloc de opresiune. Raportul din 2021 privind libertatea internetului menționează Franța pe primul loc, cu un scor de 78 din 100, urmată de Italia cu 76, Tunisia cu 63, Maroc cu 53, Liban cu 51, Iordania cu 47, Turcia cu 34 și Egipt cu 26 (34).

6.8.

Decalajul digital persistent poate conduce la inegalități și divergențe mai semnificative în regiunea mediteraneeană. Unele țări nu au infrastructură digitală (acoperire sau acces la servicii fixe de bandă largă) sau unele zone îndepărtate și rurale pot rămâne pur și simplu fără acoperire sau fără rețele 4G/5G. O altă sursă a decalajului este reprezentată de lipsa competențelor digitale în rândul populației și de analfabetismul digital. În special, nivelurile scăzute de alfabetizare digitală sunt mai comune în rândul țărilor din sud, mai ales în cazul femeilor și al vârstnicilor (35).

6.9.

Crearea giganților tehnologici generează un obstacol pentru concurența echitabilă pe piețele digitale. Evaziunea fiscală face ca condițiile din cadrul piețelor să fie inechitabile pentru IMM-urile locale emergente, care prezintă șanse mici de supraviețuire. De asemenea, evaziunea fiscală contribuie la exodul creierelor în domeniul digital. Un alt risc asociat giganților tehnologici este capacitatea acestora de a absorbi actorii emergenți, ceea ce creează monopoluri și împiedică crearea de huburi digitale în Europa și în zona mediteraneeană. Cauza poate fi un cadru de reglementare și chiar lacunelor fiscale pentru întreprinderile multinaționale, ceea ce afectează în mod negativ concurența loială.

6.10.

Faptul că nu sunt puse în aplicare în mod corespunzător convențiile ONU privind drepturile omului și convențiile OIM în unele state din regiunea mediteraneeană reprezintă un obstacol în calea înființării de organizații independente ale societății civile – inclusiv ONG-uri, sindicate independente și asociații patronale – și, prin urmare, pune în pericol tranziția digitală durabilă. Prin urmare, CESE subliniază în mod explicit că convențiile ONU privind drepturile omului și convențiile OIM trebuie puse în aplicare în mod ambițios în toate statele din regiunea mediteraneeană, astfel încât tranziția digitală să poată contribui cu adevărat la o dezvoltare ecologică, economică și socială prosperă.

6.11.

În plus, războiul din Ucraina constituie o amenințare majoră pentru țările din regiune și ar putea fi asociat unor riscuri sporite de atacuri la adresa securității cibernetice.

---

(1)  Bukht, R., și Heeks, R., „Defining, conceptualising and measuring the digital economy” (Definirea, conceptualizarea și măsurarea economiei digitale), Development Informatics Working Papers, nr. 68, 2017.

(2)  Digital economy report 2019, UNCTAD.

(3)  Piața unică digitală își propune să îmbunătățească accesul, calitatea și securitatea conectivității în statele membre. https://ec.europa.eu/eurostat/cache/infographs/ict/bloc-4.html

(4)  „Deceniul digital al Europei” este compus din patru piloni principali care acoperă competențele, infrastructura, guvernarea și afacerile: https://ec.europa.eu/info/funding-tenders/find-funding/eu-funding-programmes/digital-europe-programme_en

(5)  https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/priorities-2019-2024/europe-fit-digital-age/europes-digital-decade-digital-targets-2030_en

(6)  Hubul Digitalizare pentru dezvoltare (D4D).

(7)  Langendorf, M., „Applying Europe’s Digital Agenda in Mediterranean Partner Countries: Opportunities and Pitfalls” (Aplicarea Agendei digitale a Europei în țările partenere mediteraneene: oportunități și riscuri), IEMed. Mediterranean Yearbook, 2021.

(8)  Renewed partnership with the Southern Neighbourhood („Un parteneriat reînnoit cu țările din vecinătatea sudică”), Comisia Europeană, 2021.

(9)  Working from home: From invisibility to decent work (Munca de acasă: de la invizibilitate la muncă decentă), OIM, 2021.

(10)  Al Azzawi, S., Lives Versus Livelihoods: Who Can Work from Home in MENA? („Vieți și mijloace de subzistență: cine poate munci de acasă în Orientul Mijlociu și Africa de Nord?”), ERF Working Paper, nr. 1471, 2021.

(11)  Informare EPRS pe tema Dreptul de a se deconecta, PE 642.847 – iulie 2020.

(12)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Condiții de muncă mai bune pentru o Europă socială mai puternică: valorificarea deplină a beneficiilor digitalizării pentru viitorul muncii [COM(2021) 761 final] și privind Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru lucrul pe platforme [COM(2021) 762 final] (JO C 290, 29.7.2022, p. 95).

(13)  Raportul de informare al CESE pe tema Digitalizarea și IMM-urile în regiunea mediteraneeană.

(14)  Kergroach, S., „Giving momentum to SME digitalization”, Journal of the International Council for Small Business, Vol. 1, nr. 1, 2020, p. 28-31.

(15)  OCDE: SME and Entrepreneurship Outlook 2019 (IMM-urile și analiza prospectivă privind antreprenoriatul 2019).

(16)  Raportul de informare al CESE pe tema Accesul la finanțare al IMM-urilor și al întreprinderilor cu capitalizare medie în perioada 2014-2020: oportunități și provocări.

(17)  Ayadi, R., și Forouheshfar, Y., „MSMEs digitalization in the Mediterranean: A new digital preparedness index” (Digitalizarea MIMM-urilor în zona mediteraneeană: un nou indice al pregătirii digitale), EMANES working paper, 2022, în curs de publicare.

(18)  https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/policies/desi

(19)  https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/ip_21_5481

(20)  Sidło, K., „Digital Transformation in the Southern Neighbourhood” (Transformarea digitală în vecinătatea sudică), EuroMeSCo Euromed Survey, 2021.

(21)  El Kadi, T.H., „Uneven Disruption: Covid-19 and the digital divide in the Euro-Mediterranean Region” (Disparități în revoluția digitală: COVID-19 și decalajul digital în regiunea euromediteraneeană), IEMed Mediterranean Yearbook, 2020.

(22)  De exemplu, în acest proiect se propune ca proprietarul platformei să fie UE, municipalitățile, universitățile, întreprinderile sau ministerele educației din Turcia, Maroc, Egipt și Algeria: Akpınar P., van Heukelingen, N., Babüroğlu O.N. și Durukan, F.R., A new formula for collaboration: Turkey, the EU & North Africa („O nouă formulă de colaborare: Turcia, UE și Africa de Nord”), 2022.

(23)  Digital Government Review of Morocco (Evaluarea guvernării digitale a Marocului), OCDE, 2018.

(24)  El Kadi, T.H., „Uneven Disruption: Covid-19 and the digital divide in the Euro-Mediterranean Region” (Disparități în revoluția digitală: COVID-19 și decalajul digital în regiunea euromediteraneeană), IEMed Mediterranean Yearbook, 2020.

(25)  El Kadi, T.H., „Uneven Disruption: Covid-19 and the digital divide in the Euro-Mediterranean Region” (Disparități în revoluția digitală: COVID-19 și decalajul digital în regiunea euromediteraneeană), IEMed Mediterranean Yearbook, 2020.

(26)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Tranziția energetică și digitală a zonelor rurale” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 486, 21.12.2022, p. 59).

(27)  El Kadi, T.H., „Uneven Disruption: Covid-19 and the digital divide in the Euro-Mediterranean Region” (Disparități în revoluția digitală: COVID-19 și decalajul digital în regiunea euromediteraneeană), IEMed Mediterranean Yearbook, 2020.

(28)  https://networkreadinessindex.org/nri-2021-edition-press-release/

(29)  Smart Cities and Inclusive Growth (Orașele inteligente și creșterea favorabilă incluziunii), OCDE, 2020.

(30)  Informare EPRS pe tema Digital sovereignty for Europe (Suveranitatea digitală pentru Europa) (PE 651.992 – iulie 2020).

(31)  Langendorf, M., „Applying Europe’s Digital Agenda in Mediterranean Partner Countries: Opportunities and Pitfalls” (Aplicarea Agendei digitale a Europei în țările partenere mediteraneene: oportunități și riscuri), IEMed. Mediterranean Yearbook, 2021.

(32)  Sidło, K., „Digital Transformation in the Southern Neighbourhood” (Transformarea digitală în vecinătatea sudică), EuroMeSCo Euromed Survey, 2021.

(33)  Langendorf, M., „Applying Europe’s Digital Agenda in Mediterranean Partner Countries: Opportunities and Pitfalls” (Aplicarea Agendei digitale a Europei în țările partenere mediteraneene: oportunități și riscuri), IEMed. Mediterranean Yearbook, 2021.

(34)  https://freedomhouse.org/policy-recommendations/internet-freedom

(35)  Sidło, K., „Digital Transformation in the Southern Neighbourhood” (Transformarea digitală în vecinătatea sudică), EuroMeSCo Euromed Survey, 2021.