COMUNICARE A COMISIEI

Orientări privind identificarea prezenței dispozitivelor de manipulare în ceea ce privește emisiile vehiculelor ușoare omologate cu ajutorul încercărilor privind emisiile generate în condiții reale de conducere (RDE) și în ceea ce privește emisiile vehiculelor grele, precum și privind protecția împotriva intervențiilor neautorizate

(2023/C 68/01)

DECLINAREA RESPONSABILITĂȚII Prezenta comunicare de orientare completează Comunicarea C(2017) 352 final, care a abordat prezența dispozitivelor de manipulare pe vehiculele ușoare pre-RDE. Aceasta reflectă discuțiile ocazionate cu prilejul reuniunilor experților din cadrul Forumului privind omologarea de tip și supravegherea pieței. Reuniunile au implicat serviciile Comisiei și experți din statele membre. Scopul acesteia este de a facilita punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 (1) și a Regulamentului (CE) nr. 595/2009 (2) pentru vehiculele ușoare și, respectiv, pentru vehiculele grele. Acest document nu are caracter juridic obligatoriu. Orice interpretare cu valoare de autoritate a legislației ar trebui să rezulte numai din regulamentele respective și din alte texte sau principii juridice aplicabile, cum ar fi Regulamentul (UE) nr. 2017/1151 al Comisiei (3) și Regulamentul (UE) nr. 582/2011 al Comisiei (4) , inclusiv din toate actele de modificare ale acestora. Deși prezenta comunicare este menită să ajute autoritățile și operatorii prin prezentarea celor mai bune practici pentru o punere în aplicare eficace a legislației aplicabile, numai Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să ofere o interpretare cu valoare de autoritate a legislației Uniunii.

1.   Introducere

Conceptul de „dispozitiv de manipulare” este parte integrantă din legislația europeană în domeniul emisiilor autovehiculelor. Atât definiția, cât și interzicerea dispozitivelor de manipulare (cu unele excepții) pentru vehiculele ușoare sunt clar precizate în Regulamentul (CE) nr. 715/2007, la articolul 3 alineatul (10) și la articolul 5 alineatul (2). Pentru vehiculele grele, această interdicție este prevăzută la articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 595/2009 (a se vedea anexa I).

Compatibilitatea anumitor tipuri de dispozitive de manipulare a făcut obiectul mai multor cereri de decizie preliminară adresate Curții de Justiție. Curtea a abordat această chestiune în cauza C-693/18, în care a considerat că o excepție de la interzicerea utilizării dispozitivelor de manipulare trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte (5). În plus, în cauzele C-128/20, C-134/20 și C-145/20, Curtea a decis că un dispozitiv de manipulare care, în condiții normale de conducere, funcționează în cea mai mare parte a anului pentru ca motorul să fie protejat împotriva deteriorărilor sau împotriva unui accident și pentru ca funcționarea în siguranță a vehiculului să fie asigurată nu poate intra sub incidența excepției prevăzute la articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 (6).

La începutul anului 2017, Comisia a publicat un prim ghid privind strategiile auxiliare de control al emisiilor (AES) și dispozitivele de manipulare (7), în ceea ce privește vehiculele ușoare omologate de tip fără ajutorul încercărilor privind emisiile generate în condiții reale de conducere (RDE). Acest prim ghid a inclus, de asemenea, orientări detaliate privind evaluarea AES care au devenit ulterior parte a legislației și, prin urmare, nu sunt repetate în prezentul document.

Scopul prezentului document este de a stabili bune practici pentru detectarea dispozitivelor de manipulare ilegale atât pentru vehiculele ușoare, cât și pentru vehiculele grele, completând prima comunicare de orientare, cu un accent deosebit pe vehiculele omologate de tip în conformitate cu Euro 6d și 6d-temp și cu etapele A-E din Euro VI.

În același timp, prezentul document abordează, de asemenea, necesitatea de a proteja vehiculele împotriva intervențiilor neautorizate, prin promovarea efectuării de încercări corespunzătoare ale sistemelor de control al emisiilor și ale contoarelor de kilometraj ale vehiculelor, ca parte a supravegherii pieței.

Un proiect al acestui document a fost discutat cu statele membre în cadrul Forumului pentru schimbul de informații privind respectarea legii și cu toate părțile interesate din cadrul Grupului de lucru pentru autovehicule. S-au primit observații, iar acestea au fost luate în considerare în măsura posibilului.

PARTEA A: Dispozitive de manipulare și AES

2.   Definiții și obligații generice:

În cazul vehiculelor ușoare:

Conceptul de „dispozitive de manipulare” în cazul vehiculelor ușoare este definit la articolul 3 alineatul (10) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007:

„«dispozitiv de manipulare» înseamnă orice element de proiectare care măsoară temperatura, viteza vehiculului, turația motorului (RPM), raportul de transmisie, depresiunea în galeria de admisie sau orice alt parametru în scopul activării, modulării, întârzierii sau dezactivării funcționării oricărei părți a sistemului de control al emisiilor, care reduce eficiența sistemului de control al emisiilor în condiții care pot fi regăsite, în mod rezonabil, în timpul funcționării și al utilizării normale a vehiculului;”

Interdicția de a utiliza dispozitive de manipulare și excepțiile sunt prevăzute la articolul 5 alineatul (2) din același regulament:

„Folosirea dispozitivelor de manipulare care reduc eficiența sistemelor de control a emisiilor este interzisă. Interdicția nu se aplică în următoarele cazuri:

(a)	necesitatea dispozitivului se justifică pentru protecția motorului împotriva deteriorărilor sau a unui accident și pentru funcționarea în siguranță a vehiculului;

(b)	dispozitivul nu funcționează în afară de cerințele privind pornirea motorului; sau

(c)	condițiile sunt incluse, în mod substanțial, în procedurile de încercare prin care se verifică emisiile evaporative și emisiile la țeava de evacuare.”

Cu toate acestea, interdicția trebuie citită împreună cu normele prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/1151 al Comisiei în ceea ce privește utilizarea strategiilor auxiliare de control al emisiilor.

Definițiile relevante sunt prevăzute la articolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/1151:

Și la articolul 5 alineatul (11):

În conformitate cu anexa IIIA la Regulamentul (UE) 2017/1151, se aplică următoarele:

În cazul vehiculelor grele:

Pentru vehiculele grele (Heavy-Duty Vehicles, HDV), conceptul de strategie de invalidare este definit la articolul 3 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 595/2009:

În cele ce urmează, expresia „dispozitive de manipulare” trebuie interpretată ca incluzând, de asemenea, strategiile de invalidare pentru HDV. Interdicția de a utiliza strategii de invalidare este prevăzută în același regulament, la articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 595/2009:

O diferență substanțială între cele două regulamente este aceea că, pentru vehiculele ușoare, excepțiile se aplică dispozitivelor de manipulare, în timp ce, pentru vehiculele grele, excepțiile cu privire la utilizarea strategiilor auxiliare de control al emisiilor sunt menționate la punctul 5.1.2 din anexa 10 la Regulamentul CEE-ONU nr. 49 (8), revizia 6:

„AES nu reduce capacitatea BES de a controla emisiile în condiții care pot fi întâlnite în mod previzibil pe durata exploatării și utilizării normale a vehiculului, cu excepția cazului în care AES satisface una dintre următoarele excepții specifice:

(a)

funcționarea sa este în mare parte inclusă în încercările de omologare de tip aplicabile, inclusiv în procedurile de încercare a emisiilor din afara ciclurilor, în conformitate cu punctul 6 din anexa VI la prezentul regulament și cu dispozițiile privind circulația stabilite la articolul 12 din prezentul regulament (9).

(b)	AES este activată în scopul protejării motorului și/sau vehiculului de avarii sau accidente;

(c)	AES este activată numai la pornirea sau încălzirea motorului, astfel cum este specificat în prezenta anexă;

(d)

funcționarea sa este utilizată pentru a compensa controlul unui tip de emisii reglementate în vederea păstrării controlului asupra altui tip de emisii reglementate, în condiții de funcționare sau de mediu specifice care nu sunt incluse în încercările de omologare de tip sau de certificare. Scopul general al unei astfel de AES va fi de a compensa efectele condițiilor extreme de mediu într-un mod care să permită păstrarea unui nivel acceptabil de control asupra tuturor emisiilor reglementate.”

3.   Justificare

3.1.    Dispozitive de manipulare în cazul vehiculelor ușoare

Nivelurile emisiilor la țeava de evacuare trebuie să rămână sub limitele de emisii atât la încercările WLTP, cât și la încercările RDE efectuate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1151. În conformitate cu excepțiile prevăzute în definiția dispozitivului de manipulare, interzicerea unui dispozitiv de manipulare nu se aplică în condițiile-limită incluse în procedurile de încercare pentru emisii. Această excepție a fost introdusă deoarece emisiile din orice încercare reglementară trebuie să rămână, în orice caz, sub limite.

Prin urmare, la vehiculele omologate de tip cu RDE, deși condițiile-limită pentru RDE sunt suficient de ample, există în continuare un risc ridicat de utilizare a dispozitivelor de manipulare în zonele care nu sunt supuse încercărilor, și anume în afara condițiilor-limită RDE.

Detectarea faptului că se efectuează o încercare și modificarea intenționată a comportamentului unui vehicul în ceea ce privește emisiile pentru a indica emisii mai mici decât cele pe care vehiculul le-ar fi emis în caz contrar ar trebui, de asemenea, considerate drept dispozitive de manipulare interzise. În mod similar, o AES care nu a fost declarată și, prin urmare, evaluată, s-ar califica automat drept dispozitiv de manipulare. Prin urmare, următoarele mențiuni privind dispozitivele de manipulare ar putea include AES care nu au fost declarate și aprobate. Autoritățile de omologare de tip ar trebui să furnizeze AES corespunzătoare, declarate și aprobate, la cerere, autorității de supraveghere a pieței (10), Comisiei sau altor părți terțe recunoscute care efectuează încercările relevante.

Trebuie remarcat faptul că verificarea existenței dispozitivelor de manipulare ar trebui să includă și alte tipuri de încercări privind emisiile, cum ar fi cea privind emisiile prin evaporare (încercarea de tip 4).

3.2.    Dispozitive de manipulare în cazul vehiculelor grele

Dispozițiile privind conformitatea în funcționare (ISC) din Regulamentul (UE) nr. 582/2011 introduc verificarea conformității emisiilor la vehiculele care utilizează PEMS. Încercarea demonstrativă efectuată la omologarea de tip și încercările ISC asigură faptul că emisiile motorului vor rămâne sub limitele de emisii, oferind certitudinea că vehiculul le va respecta în toate condițiile normale de utilizare.

Detectarea faptului că se efectuează o încercare și modificarea intenționată a comportamentului unui vehicul în ceea ce privește emisiile pentru a indica emisii mai mici decât cele care ar fi fost emise altfel ar trebui, de asemenea, considerate drept dispozitive de manipulare/strategii de invalidare interzise în cazul vehiculelor grele. În mod similar, o AES care nu a fost declarată și, prin urmare, evaluată, s-ar califica automat drept dispozitiv de manipulare/strategie de invalidare interzis(ă). Prin urmare, în continuarea textului, mențiunile privind dispozitivele de manipulare ar putea include AES care nu au fost declarate și aprobate.

Deși condițiile de încercare permise pentru încercările PEMS sunt suficient de ample, există în continuare un risc ridicat de dispozitive de manipulare în zone care nu fac obiectul încercărilor, care pot exista în continuare în afara condițiilor de încercare permise de ISC-PEMS.

4.   Cum se detectează un potențial dispozitiv de manipulare

Pentru a sprijini autoritățile statelor membre în îndeplinirea obligațiilor care le revin, prezentul document introduce o metodologie de detectare a dispozitivelor de manipulare. Principalele obiective vizate sunt:

—	asigurarea coerenței selecției vehiculelor și a „încercării pentru detectarea dispozitivelor de manipulare”;

—

stabilirea unei metodologii recomandate cu scopul de a asigura coerența în ceea ce privește încercarea și evaluarea între diferite autorități/laboratoare. Metodologia menționată introduce condiții de încercare nereglementate (sau categorii de condiții de încercare nereglementate) care ar putea declanșa un dispozitiv de manipulare.

4.1.    Selectarea vehiculelor

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/858 (11) și „atunci când efectuează respectivele încercări și inspecții”, părțile implicate (Comisia, autoritățile) „țin seama de principiile consacrate în materie de evaluare a riscurilor” (12), care sunt discutate în cadrul Forumului pentru schimbul de informații privind respectarea legii privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor. În acest scop, pot fi luate în considerare mai multe criterii pentru a alcătui un eșantion de vehicule care urmează să fie verificate:

—

Cota de piață: Ar fi de preferat să se utilizeze cifrele de vânzare direct accesibile în cadrul unui stat membru al UE. Pentru vehiculele ușoare, ar putea fi utilizate datele privind vânzările din cea mai recentă bază de date de monitorizare a emisiilor de CO2 disponibile la adresele https://www.eea.europa.eu/data-and-maps/data/co2-cars-emission-20 și https://www.eea.europa.eu/data-and-maps/data/vans-16 (sau cea mai recentă versiune anuală a acestora). Atât pentru vehiculele ușoare, cât și pentru cele grele, se recomandă ca încercările să înceapă cu vehiculele cu vânzări mai mari la nivelul UE. Cu toate acestea, și vehiculele cu vânzări mai mici trebuie să fie supuse încercărilor pentru a îmbunătăți caracterul aleatoriu al încercărilor.

—	Definiție tehnică: Standardele privind emisiile, tehnologia grupului motopropulsor, combustibilul și posttratarea ar putea fi considerate un al doilea criteriu.

—

Performanța de mediu: este posibil ca informațiile privind performanța vehiculelor în condiții reale de conducere în ceea ce privește emisiile să nu fie disponibile prin metode alternative, cum ar fi încercarea la distanță, monitoarele de bord etc. Deși aceste informații nu constituie baza pentru confirmarea prezenței unui dispozitiv de manipulare, ele oferă o indicație pentru identificarea cazurilor cu anomalii. Atunci când aceste informații sunt stabilite în mod ferm (prin protocoale de încercare bine definite și un număr mare de vehicule supuse încercărilor conform aceluiași protocol), ele pot constitui o bază solidă pentru stabilirea performanței de mediu a vehiculelor și ar putea fi utilizate pentru a selecta vehicule pentru încercări suplimentare. Ar putea fi utilizate mai multe tehnici și surse de date pentru a stabili performanța de mediu posibilă a vehiculelor. Două dintre acestea sunt recomandate și prezentate pe scurt mai jos: Se recomandă următoarele tehnici:

—

monitorizarea la distanță a flotei cu ajutorul senzorilor de la bord (de exemplu, NOx, motor), denumite, de asemenea, „sisteme simplificate de monitorizare a emisiilor” (SEMS). Această opțiune ar putea reprezenta o modalitate intermediară de a stabili o corelație între emisiile importante și parametrii de funcționare ai motorului și ai vehiculului, dar trebuie definite strategiile de evaluare a datelor;

—

dispozitivele de teledetecție (RSD) monitorizează multe vehicule într-un punct fix sau cu o unitate mobilă (încercare prin urmărire). Datele de la RSD trebuie utilizate concomitent cu accesul la bazele de date de înregistrare pentru a determina relația dintre tipul vehiculului și standardul aplicabil acestuia în ceea ce privește emisiile. Se obțin informații concludente în momentul în care se stabilește că un număr semnificativ de vehicule de același tip prezintă emisii importante.

Pentru a pune la dispoziție astfel de date, a fost lansată o acțiune comună privind teledetecția și evaluarea riscurilor pentru conformitatea privind emisiile, ca inițiativă a autorităților de supraveghere a pieței și de omologare de tip din statele membre ale UE, în cadrul Forumului pentru schimbul de informații privind respectarea legii. Proiectele de cercetare CARES (13) și NEMO (14) au dezvoltat sisteme ușor de utilizat și precise de monitorizare a emisiilor de la distanță. Obiectivul acestei acțiuni va fi de a elabora o metodologie de colectare și partajare a datelor privind emisiile vehiculelor generate de RSD și alte tehnici, în vederea sprijinirii metodologiei de evaluare a riscurilor pentru selectarea tipurilor de vehicule.

Pentru identificarea celor mai mari surse de emisii, se pot lua în considerare și alte tehnici, cu condiția ca performanțele de mediu ale vehiculelor să fie evaluate în condiții de încercare similare (de exemplu, vehiculele să fie supuse încercării într-un laborator în cadrul unor cicluri de încercare și/sau condiții care diferă de cele de la încercarea reglementară).

Informațiile referitoare la vehicul impuse de legislație (15) trebuie să fie puse la dispoziția tuturor părților relevante (state membre, servicii tehnice, părți terțe și Comisia) pentru a permite încercarea.

4.2.    Metodologia de încercare pentru dispozitivele de manipulare și evaluarea rezultatelor

4.2.1.   Introducere

Metodologia introdusă în această secțiune va face obiectul unei revizuiri periodice de către Forumul pentru schimbul de informații privind respectarea legii privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor. Utilizând cele mai recente date privind emisiile colectate de autoritățile participante, revizuirea va evalua caracterul adecvat al pragurilor de emisii introduse la punctul 4.2.3.1.

În cele ce urmează sunt incluse diferite opțiuni de încercare, dar nu toate metodele indicate mai jos trebuie aplicate pe fiecare vehicul de încercare. Autoritatea competentă sau partea terță recunoscută ar trebui să decidă de la caz la caz care sunt metodele cele mai potrivite, pe baza unei evaluări adecvate a riscurilor, care să ia în considerare posibila neconformitate, probabilitatea producerii acesteia și alți indicatori posibili, cum ar fi gravitatea evenimentului.

Căutarea dispozitivelor de manipulare (DD) ar putea include două cazuri distincte:

cazul A) „DD pentru detectarea limitelor”: dispozitive/strategii care utilizează limitele de încercare reglementate în prezent sau înlocuitorii acestora ca factori declanșatori (cum ar fi temperatura ambiantă, altitudinea, durata cursei, combustibilul consumat și intervalele dinamice de conducere) sau

cazul B) „DD pentru detectarea încercărilor”: dispozitive/strategii declanșate de prezența echipamentelor de încercare (de exemplu, creșterea contrapresiunii la țeava de evacuare, semnale la senzorii ultrasonici din spate, conectarea unui înregistrator de date la portul OBD) sau localizarea vehiculului (de exemplu, orice informație care transmite vehiculului că este supus încercării în circulație în ceea ce privește emisiile la țeava de evacuare). Aceste „DD pentru detectarea încercărilor” se aplică în principal încercărilor rutiere efectuate cu PEMS, întrucât vehiculele supuse încercării în laborator trebuie, de obicei, să utilizeze un „mod de încercare pe un stand cu role” special pentru a permite efectuarea de încercări privind emisiile fără activarea dispozitivelor de siguranță etc.

Abordarea urmată pentru ambele cazuri este ilustrată în tabelul următor. Deși „detectarea limitelor” reprezintă principalul obiectiv, investigațiile pentru „detectarea încercărilor” nu pot fi neglijate, întrucât riscul de a constata existența unor astfel de strategii ar putea crește în timp.

Tabel 1.

Cazuri distincte de dispozitive de manipulare

	Cazul A Detectarea limitelor	Cazul B Detectarea încercărilor
Echipament de încercare	În conformitate cu cerințele reglementare (laborator, PEMS)	Interferență limitată cu vehiculul (nu există nicio conexiune la portul OBD al vehiculului, posibil nici debitmetru pentru gazele de evacuare), cum ar fi: urmărirea coloanei de fum, SEMS.
Selectarea condițiilor de încercare	În conformitate cu punctul 4.2.2.1	posibilitatea de a efectua încercări rutiere în diferite locuri ar reduce riscul unei strategii care utilizează poziția vehiculului.
Evaluarea datelor privind emisiile	În conformitate cu punctul 4.2.3	Ad-hoc

4.2.2.   Încercare pentru cazul A (detectarea limitelor)

4.2.2.1.   Selectarea condițiilor de încercare (modalități)

În toate cazurile, este necesar să se includă cel puțin încercarea vehiculului cu metodologiile reglementare. Acesta este un pas important pentru a garanta că vehiculul/motorul funcționează corect, este bine întreținut și nu prezintă alte aspecte similare care ar crește în mod nejustificat nivelul emisiilor.

Pentru a detecta prezența dispozitivelor de manipulare în conformitate cu cazul A, este necesar ca vehiculele să fie încercate în funcție de variațiile condițiilor standard de încercare denumite „modalități”. Setul de modalități nu este fix, ci este păstrat deschis din necesitatea de a detecta comportamente tehnologice specifice ca răspuns la un set complex de parametri și din necesitatea de a păstra un caracter imprevizibil.

Aceste principii generale sunt ilustrate în Table 2 pentru vehiculele ușoare și grele (16).

Tabel 2.

Standarde privind emisiile, încercări reglementare privind emisiile și posibile modalități pentru cazul A)

Standarde privind emisiile	Încercare (încercări) reglementară (reglementare) privind emisiile aplicabile	Modalități posibile de detectare a DD
Vehicule ușoare:
Euro 5 Euro 6b,c	NEDC în conformitate cu Regulamentul CEE-ONU nr. 83 (17)	NEDC modificat, alte cicluri, eliminarea tuturor condițiilor identificabile tipice încercării pe stand (capotă deschisă, roți care nu se rotesc, lipsa semnalului GPS sau a mișcării roților etc.), dispozitive auxiliare pe vehicul, încercări rutiere
Euro 6d-Temp Euro 6d	WLTP în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1151 Încercări RDE în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1832	WLTP modificat, WLTP în circulație pentru comparație, alte cicluri, eliminarea tuturor condițiilor identificabile tipice încercării pe stand (capotă deschisă, roți care nu se rotesc, lipsa semnalului GPS sau a mișcării etc.), dispozitive auxiliare pe vehicul; Încercări rutiere în afara „condițiilor-limită” RDE (de exemplu, în afara intervalelor de altitudine RDE și/sau de temperatură și/sau de dinamică a condusului)
Motoare/vehicule grele
Euro VI	WHTC în cazul încercării motoarelor și încercarea PEMS pentru vehicule complete în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 582/2011 al Comisiei (18)	Încercări rutiere sau pe vehicule de laborator (de exemplu, WHVC echivalent cu faze în ordine diferită) în afara „condițiilor admisibile” ISC (de exemplu, în afara intervalelor de altitudine și/sau temperatură)

Modificarea unuia sau a mai multor parametri de încercare în ceea ce privește încercarea privind emisiile ar putea declanșa unul sau mai multe dintre următoarele cazuri, ceea ce poate duce la creșterea emisiilor:

—	un dispozitiv de manipulare;

—

o AES;

—	un răspuns fizic modificat al motorului și/sau al tehnologiilor de control al emisiilor, cauzat în mod natural de schimbarea condițiilor (de exemplu, temperatura ambiantă afectează încălzirea componentelor), dar necontrolat de software ca răspuns la semnalele detectate/parametri (19).

„Modalitățile” sunt seturi de condiții de încercare în care pot fi observate creșteri ale emisiilor și, prin urmare, dispozitive/strategii. Pentru încercările cu durata cuprinsă între 30 de minute (durata tipică de laborator) și maximum 2 ore (vehicule ușoare) sau chiar 3 ore (vehicule grele), efectul unei creșteri a emisiilor cauzate de o AES poate fi observat dacă:

—	AES/DD se activează pentru o durată suficientă.

—	Creșterea corespunzătoare a emisiilor nu este diluată statistic în raport cu emisiile totale ale întregii încercări.

Prin urmare, se recomandă încercarea cu ajutorul „celor mai bune modalități disponibile”: cu cât sunt mai scurte, cu atât sunt mai adecvate pentru a detecta activările AES de scurtă durată, cu condiția ca durata minimă a modalității să fie în conformitate cu practica recomandată de la punctul 4.2. Modalitățile cu durate lungi pot fi, de asemenea, luate în considerare, de exemplu, pentru situațiile în care sarcina motorului rămâne ridicată pentru o perioadă lungă de timp (de exemplu, condiții cu sarcină utilă mare și/sau urcare și/sau conducere pe autostradă).

4.2.2.2.   Clasificarea modalităților

Pentru a facilita evaluarea emisiilor obținute pentru diferite modalități, au fost create categorii, iar acestea au fost asociate cu pragurile de la punctul 4.2.3.1. Acest lucru este valabil numai pentru cazul A (detectarea limitelor)

—

Categoria 1 include toate încercările reglementate, cum ar fi încercările WLTP la rece, încercările RDE la rece și la cald în mediu urban și totale, ISC-HDV reglementate și pentru care se aplică limite de emisii. Această categorie include, de asemenea, încercări cu modificări limitate în comparație cu condițiile reglementate (de exemplu, AC în timpul unei WLTP la rece, WLTP la cald, WHVC la rece și la cald): în acest caz, parametrii din afara condițiilor de încercare reglementate nu ar trebui să conducă la o modificare semnificativă a răspunsului fizic al sistemului motor).

—	Categoria 2 include încercările nereglementate ale căror distanțe sunt în ordinea mărimii distanțelor față de încercările reglementate.

—

Categoria 3 include toate celelalte încercări care nu se încadrează în categoriile 1 și 2 sau care permit „încercări surpriză”. Această categorie include, de asemenea, încercări pentru a determina dacă vehiculul își adaptează strategia în timpul încercărilor privind emisiile la țeava de evacuare (cazul B).

Atunci când definește o modalitate și o încadrează într-o categorie, autoritatea responsabilă ar trebui să ia în considerare cu atenție următoarele caracteristici:

—

Distanța (sau durata) parcursă în cazul modalității: distanța (sau durata) minimă ar trebui să fie în conformitate cu valorile stabilite de condițiile reglementate. În cazul vehiculelor ușoare, distanța minimă recomandată este de 16 km (adică „distanța minimă reglementată a unei încercări RDE”). În cazul vehiculelor grele, durata minimă recomandată trebuie să corespundă funcționării motorului în ciclul WHTC. În cazul vehiculelor hibride (de exemplu, PHEV), ar trebui luată în considerare ponderea conducerii în modul electric (EV).

—	Pot fi utilizate modalități cu durată mai scurtă, dar, în acest caz, pragurile de la punctul 4.2.3.1 nu s-ar aplica și ar trebui adoptate strategii de evaluare ad-hoc (a se vedea punctul 4.2.3.2);

—	Condiționarea vehiculului, și anume dacă modalitatea corespunde unei încercări pentru care vehiculul este „rece” în conformitate cu definiția din regulamentul aplicabil (exemplu: prima etapă a WLTP).

Tabel 3.

Exemple de modalități de încercare în cadrul diferitelor categorii

Categoria	Vehicule ușoare	Vehicule grele
1	— WLTP — WLTP cu portieră/capotă deschisă, ferestre deschise, lumini și AC pornite... — Rute conforme cu RDE (fază totală sau urbană) în condiții moderate sau extinse	— Rute conforme cu ISC-PEMS pentru încercarea întregului vehicul — Încercări ale motorului WHTC
2	— WLTP pe pista de încercare — WLTP cu variații de laborator ale temperaturii ambiante, repetarea etapelor selectate ale ciclului de încercare — WLTP cu faze repetate sau reordonate, toate la orice temperatură ambiantă cuprinsă între -7 °C și +35 °C. — Alte cicluri de laborator, sub formă de cicluri sau faze complete (de exemplu, CADC (20), BAB (21), TfL (22)) — Încercări neconforme RDE (23), de exemplu (24).: — Depășirea dinamicii de conducere. — Depășirea câștigului cumulat de altitudine. — Încercări specifice privind condițiile de conducere care nu pot fi acoperite de o încercare RDE, de exemplu, traseu lung pe autostradă. — Încercări în afara condițiilor-limită RDE pentru temperatura ambiantă și/sau altitudine.	— Încercări de laborator WHVC pentru încercarea vehiculelor — Alte cicluri de laborator. (și anume, mai multe WHVC cu modificări în ordinea fazelor; de exemplu, U/R/M/M/R/U (25)) — Rutele ISC-PEMS care rezultă ca fiind neconforme, de exemplu: — Sarcină utilă redusă; — Încercări specifice privind condițiile de conducere care nu pot fi acoperite de o încercare ISC-PEMS: traseu urban scurt, traseu pe autostradă lung; — Încercări în afara condițiilor permise de ISC-PEMS pentru temperatura ambiantă și/sau altitudine.
3	Încercare modificată privind emisiile prin evaporare, verificări funcționale ale OBD, urmărirea coloanei de fum, RDE cu și fără conectare la OBD sau SEMS	Verificări funcționale ale OBD, urmărirea coloanei de fum, încercări PEMS fără conectare la OBD

NB1:	În anexa III sunt prezentate câteva exemple de matrice de încercare.

NB2:	Clasificarea încercărilor în diferitele categorii este responsabilitatea autorității de omologare de tip și trebuie justificată cu ajutorul declarațiilor privind AES emise în momentul omologării de tip.

4.2.3.   Evaluarea rezultatelor încercărilor pentru cazul A (detectarea limitelor)

Emisiile la țeava de evacuare a vehiculului pe parcursul întregii încercări (sau al unei secțiuni a încercării) trebuie exprimate ca „rapoarte ale emisiilor” (ER). ER se definesc ca emisii ale vehiculului în timpul încercării împărțite la limita de emisii aplicabilă (26).

Pentru vehiculele ușoare, ER trebuie calculat ținând seama de dispozițiile Regulamentului (UE) 2017/1151, astfel cum au fost aplicate la momentul omologării de tip. Pentru modalitățile legate de emisiile nereglementate (și anume, din categoriile 2 și 3 definite la punctul 4.2.2.2), corecțiile pentru condițiile extinse și/sau CO2 nu se aplică.

Pentru vehiculele grele, ER trebuie calculat ținând seama de dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 582/2011, astfel cum au fost aplicate la momentul omologării de tip.

Pentru poluanții fără factori de conformitate și nereglementați în condiții reale de conducere (de exemplu, CO pentru încercările RDE-LDV), emisiile generate în circulație trebuie împărțite la limita aplicabilă. Într-un astfel de caz, ER calculat nu este utilizat pentru a verifica conformitatea vehiculului, ci mai degrabă pentru a evalua dacă emisiile prezintă anomalii în conformitate cu punctele 4.2.3.1 și 4.2.3.2.

Tabel 4.

Exemple numerice #1 pentru calculul ER: Vehicule ușoare

	Emisii măsurate	Limita de emisii aplicabilă (Euro 6, aprindere prin scânteie)	Factorul de conformitate PEMS	Calculul ER
Laborator (sac)	NOx 35 mg/km	60  mg/km	NA	ER = 35 / 60 = 0,58
Laborator (PEMS pentru vehicul Euro 6d)	NOx 35 mg/km	60  mg/km	1,43	ER = 35 / (60 x 1,43 ) = 0,41
În circulație (PEMS pentru vehicul Euro 6d)	NOx 35 mg/km	60  mg/km	1,43	ER = 35 / (60 x 1,43 ) = 0,41

Tabel 5.

Exemple numerice #2: Vehicule grele

	Emisii de NOx măsurate	Limita de emisii aplicabilă (Euro VI, aprindere prin compresie)	Factor de conformitate PEMS-ISC	Calculul ER
În circulație (PEMS pentru vehicule Euro VI)	125  mg/kWh	460  mg/kWh	1,5	ER = 125 / (460 x 1,5 ) = 0,18

4.2.3.1.   Metoda A: ER în raport cu pragurile de emisii (categoriile 1 și 2)

În principiu, obiectivul principal al dispozițiilor AES este de a permite protecția vehiculului/motorului în circumstanțe excepționale și extreme de funcționare și numai dacă nu sunt disponibile metode/tehnologii alternative care nu necesită AES (27). Prin urmare, acceptarea unei AES de către o autoritate de omologare de tip ar trebui să ia în considerare cu atenție impactul asupra mediului și frecvența AES. Atât frecvența, cât și impactul asupra mediului al unei AES ar trebui limitate în cea mai mare măsură posibilă.

Această metodă A nu reprezintă în niciun caz o încurajare a depășirii limitelor de emisii, nici măcar în condiții nereglementate. Obiectivul său principal este de a detecta prezența AES și de a acorda prioritate investigațiilor. Pragurile propuse mai jos se bazează pe lecțiile învățate pe baza datelor de încercare obținute de la vehicule cu standarde și tehnologii diferite în materie de emisii. Rapoartele de emisii sub aceste praguri și peste limitele aplicabile (corespunzând unei valori-prag de 1) pot fi în continuare cauzate de strategii ilegale. Pentru vehiculele omologate de tip în temeiul versiunilor anterioare ale Regulamentului (CE) nr. 715/2007, se aplică pragurile cuprinse în nota orientativă anterioară.

Tabel 6.

Praguri de emisii Euro 6d-TEMP și 6d (LDV)/Euro VI (HDV)

	Categoria 1	Categoria 2
Prag 1	1,05	1,3
Prag 2	1,3	2,5

Pragurile se aplică tuturor poluanților reglementați, cu excepția THC (atunci când nu este măsurat cu PEMS pentru vehicule ușoare).

4.2.3.2.   Metoda B: Analiză relativă ER (categoriile 2 și 3)

Pe lângă analiza care utilizează pragurile de la punctul 4.2.3.1, valorile ER pot fi comparate cu valorile obținute pentru vehiculele care funcționează corespunzător pentru aceiași poluanți și aceleași modalități.

Utilizând această metodă, un vehicul poate fi clasificat drept „valoare statistică excepțională” de îndată ce emisiile sale se abat de la cele observate pentru grupul său tehnologic în aceleași condiții. Această abordare necesită un volum semnificativ de date „istorice” privind emisiile provenite de la diferite vehicule.

Metoda ar trebui să se îmbunătățească în timp, pe măsură ce „imaginea” vehiculelor care funcționează corect devine mai clară odată cu creșterea numărului de încercări. În prezent, aceasta poate fi aplicată utilizând datele colectate pentru vehiculele ușoare Euro 6d-TEMP și 6d, de exemplu utilizând datele prezentate în raportul anual al JRC pe 2019 privind emisiile (28).

4.2.3.3.   Diagrame decizionale

4.2.4.   Abordare generală pentru cazul B (Detectarea încercărilor)

În acest caz, dispozitivele/strategiile sunt declanșate de echipamentul de încercare PEMS sau de localizarea vehiculului. Prin urmare, se recomandă modificarea acestor parametri pe baza celor mai bune practici disponibile.

Pentru detectarea echipamentului de încercare PEMS: vehiculul ar trebui, de preferință, să fie supus încercării în condiții care să prezinte un grad suficient de repetabilitate (de exemplu, o pistă de încercare care utilizează ciclurile sugerate la punctul 4.2.2.1). Acest lucru ar trebui să permită compararea încercărilor efectuate cu echipamente PEMS standard (cu o conexiune EFM și OBD) și cu echipamente de măsurare complet independente de vehicul (adică fără o conexiune EFM și OBD, eventual cu echipamente mai simple, cum ar fi SEMS).

Pentru detectarea localizării vehiculului, efectuarea de încercări conforme cu RDE în locuri diferite și care variază frecvent ar trebui să atenueze în mod semnificativ riscul de a avea astfel de strategii.

4.2.5.   Analiză complementară

4.2.5.1.   Analiză detaliată a emisiilor

În cazurile în care rezultatele încercărilor sunt apropiate de pragurile de emisii sau pentru a înțelege mai bine cauzele care declanșează o AES, rezultatele încercării ar putea fi, de asemenea, analizate cu ajutorul unor subseturi, de exemplu faze ale ciclurilor de conducere în laborator, condiții de conducere rutieră (mediu urban, mediu rural, pe autostradă).

De exemplu, pentru această analiză, rapoartele de emisii dintre condițiile de conducere în mediu urban și pe autostradă pot evidenția strategii diferite privind emisiile și eficiența acestora, deoarece sarcina motorului diferă în mod semnificativ între aceste două condiții. Pentru acest tip de analiză complementară, rezultatele nu pot fi verificate în raport cu metoda A prezentată anterior în document. Acestea ar trebui analizate în mod relativ, și anume prin compararea rezultatelor cu cele mai bune sau cele mai slabe cazuri obținute pentru același combustibil, aceleași standarde de emisii și/sau aceleași tehnologii de control al emisiilor.

4.2.5.2.   Analiza modulului de control al motorului (ECM)

În cazul unor rezultate suspecte ale încercărilor sau în cazul în care există indicii privind utilizarea unor dispozitive de manipulare, suspiciunea poate fi justificată sau invalidată prin analiza software. Divulgarea software-ului modulului de control al motorului (ECM) și a cadrului funcțional/documentației software este necesară împreună cu setul complet de A2L și Hex-Files care declară variabila aplicată efectiv și valorile datelor privind ECM de la producător. Software-ul ECM este supus unei investigații privind funcțiile care ar putea provoca o modulare sau o oprire neautorizată a sistemelor de reducere a emisiilor.

Posibilele dispozitive de manipulare pot fi verificate în măsurătorile RDE prin verificarea performanței sistemului de control al emisiilor în condiții detectate anterior prin analize software (de exemplu, reintroducerea încălzirii catalizatorului, variația temperaturii ambiante etc.). Rezultatele analizelor software trebuie verificate în orice caz prin încercări fizice suplimentare cu PEMS sau cu alte instrumente de măsurare adecvate. Constatările rezultate în urma acestor încercări pot conduce, de asemenea, la analize software suplimentare necesare.

4.3.    Revizuirea modalităților de încercare și a strategiilor de evaluare

Modalitățile de încercare (introduse la punctul 4.2), pragurile recomandate pentru declanșarea investigațiilor (4.2.3.1) și/sau datele privind emisiile obținute pentru diferite modalități și care pot fi utilizate pentru analiza relativă (4.2.3.2) nu trebuie menținute fixe și vor face obiectul unei revizuiri și actualizări anuale de către Centrul Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei Europene.

4.4.    Strategii auxiliare de control al emisiilor (AES) inacceptabile

AES incluse în tabelul 7 de mai jos sunt considerate în prezent inacceptabile de către Comisie din cauza creșterii ridicate a emisiilor sau a existenței unor tehnologii mai bune pentru a evita daunele. În conformitate cu hotărârile recente ale Curții, producătorul are obligația de a aplica dispozitive tehnice capabile să respecte limitele prevăzute de Regulamentul (UE) 2017/1151 (29), iar necesitatea unui dispozitiv de manipulare ar putea exista numai în cazul în care, la momentul omologării de tip, nicio altă soluție tehnică nu a permis evitarea riscurilor imediate de deteriorare sau avariere a motorului (30). Alte dovezi sunt disponibile în anexa IV.

Numai cu o justificare adecvată a necesității în conformitate cu metodologiile descrise în Regulamentul (UE) 2017/1151 sau în Regulamentul (UE) nr. 582/2011 și numai în cazuri excepționale, AES din această listă pot fi considerate adecvate de către autoritatea de omologare de tip.

Se preconizează că această listă va fi actualizată în continuare cu noi cazuri, pe măsură ce acestea apar, ținând seama de informațiile tehnice furnizate de autoritățile naționale, astfel cum rezultă din propria lor experiență și pentru a reflecta progresul tehnic.

Tabel 7.

Exemple de AES inacceptabile  (33)

AES	Comportamentul observat:
EGR sau controlul emisiilor redus(ă) sau dezactivat(ă) dincolo de ceea ce se descrie (31) în BES la pornirea la cald a motorului	Emisii mai mari la pornirea la cald decât la pornirea la rece
EGR redusă sau dezactivată dincolo de ceea ce este descris (31) în BES la temperaturi ambiante de peste -4 °C (32)	Emisii mai mari în zona inferioară a „ferestrei termice”, unde rata EGR ar putea scădea pentru a se evita condensarea și/sau ancrasarea.
EGR redusă sau dezactivată dincolo de ceea ce este descris (31) în BES la temperaturi ambiante ridicate	Emisii mai mari în zona superioară a „ferestrei termice”, unde rata EGR ar putea scădea pentru a se evita supraîncălzirea motorului.
Parametri care nu sunt direct asociați unui fenomen fizic care ar putea necesita utilizarea unei AES, cum ar fi cronometrul, RPM, turația vehiculului, cuplul motorului, consumul de combustibil etc.	Utilizarea unui substitut care nu este direct asociat unui fenomen natural (și anume, viteza mare a vehiculului sau temperatura ambiantă utilizată pentru a reduce eficiența unui sistem EGR sau SCR sau închiderea EGR pentru a evita condensarea)
Modificarea dozării reactantului în timpul perioadei de implicare	Dozarea reactantului (AdBlue) este diminuată sau oprită în timpul perioadei de implicare, ceea ce duce la emisii mai mari decât în timpul BES, fără nicio justificare plauzibilă.
Îmbogățirea combustibilului de tip benzină	Îmbogățirea combustibilului care poate fi utilizată pentru a asigura protecția împotriva supraîncălzirii la turație ridicată a motorului. Acest lucru duce la creșterea emisiilor de CO în condiții dinamice de conducere.

PARTEA B: Protecția împotriva intervențiilor neautorizate

5.   Protecția împotriva intervențiilor neautorizate asupra contorului de kilometraj și a sistemelor de control al emisiilor

Intervenția (34) asupra sistemelor de control al emisiilor cu scopul de a le elimina sau de a le modifica utilizarea și de a înrăutăți performanța în materie de emisii a vehiculului este interzisă în mod expres în temeiul reglementărilor actuale (35).

Articolul 3 punctele 4 și 5 și secțiunea 2.3 din anexa I la Regulamentul (UE) 2017/1151 privind dispoziții pentru securitatea sistemului electronic prevăd, de asemenea, obligația producătorilor de a instala sisteme pentru a descuraja modificarea sistemelor de control al emisiilor și a unui control de kilometraj pe vehiculele ușoare. Dispoziții similare sunt incluse în Regulamentul (UE) nr. 582/2011, la articolul 3 punctul 8 și în anexa X punctul 2.1 pentru vehiculele grele.

Numeroase dovezi au arătat că intervențiile neautorizate asupra sistemelor de control al emisiilor au loc la toate tipurile de autovehicule (36), (37), (38). Motivul cel mai evident al acestei practici a fost câștigul economic pentru utilizatorul vehiculului, care nu trebuie să plătească pentru reactiv sau să înlocuiască un filtru de particule defect, alte motive fiind creșterea puterii sau reducerea consumului de combustibil. Intervenții similare au loc în mod regulat și în cazul contorului de kilometraj (39), (40), (41), (42) inclusiv în scopul obținerii de câștiguri economice prin prezentarea artificială a unui vehicul ca fiind mai nou. Un raport al JRC privind „Vehicles Odometer and Emission Control Systems: Digital Tampering and Countermeasures” („Contoare de kilometraj și sisteme de control al emisiilor ale vehiculelor: intervenții digitale neautorizate și contramăsuri”) (43) a detaliat posibilele căi de urmat pentru eliminarea intervențiilor digitale neautorizate; aceste căi necesită o dezvoltare suplimentară. Prin urmare, este important ca aplicarea corectă a măsurilor de combatere a intervențiilor neautorizate luate de producători să fie deja verificată în timpul supravegherii pieței cu încercări simple.

5.1.   Metodologia propusă pentru verificarea conformității cu cerințele împotriva intervențiilor 28

Metodologia pentru sistemele de control al emisiilor

Pentru a confirma instalarea de către producător a unei protecții antiintervenții adecvate împotriva manipulării sistemelor de control al emisiilor, este important ca laboratorul să încerce să efectueze o manipulare a sistemului de control al emisiilor, prin utilizarea a cel puțin unuia dintre sisteme pentru o intervenție asupra controalelor de emisii disponibile pe piață pentru fiecare vehicul supus încercării.

Dacă manipularea este fezabilă, vehiculul nu respectă dispozițiile privind securitatea sistemelor electronice prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 2017/1151 sau Regulamentul (UE) nr. 582/2011, deoarece vehiculul poate suferi intervenții neautorizate.

Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să încerce să utilizeze în fiecare an sisteme diferite (cum ar fi sistemele de distrugere AdBlue, îndepărtarea DPF, intervențiile fizice și electronice asupra EGR și TWC etc.) pentru intervenții asupra controlului emisiilor, pentru a aborda toate posibilitățile existente de intervenții neautorizate. Este oportun să se includă constatările în ICSMS, să fie publicate și analizate în cadrul forumului și să fie făcute publice.

Alternativ, laboratorul poate realiza propriile verificări adecvate pentru a stabili dacă sistemele de control al emisiilor sunt protejate în mod adecvat, cum ar fi analiza software sau alte controale de securitate ale sistemului mai complexe.

Metodologia pentru intervenții asupra contorului de kilometraj

Pentru a confirma instalarea de către producător a unei protecții adecvate împotriva intervențiilor neautorizate asupra contorului de kilometraj, o bună practică este aceea ca laboratorul să încerce să efectueze o manipulare a contorului de kilometraj prin utilizarea unuia dintre instrumentele relevante disponibile pe piață. Dacă manipularea se realizează cu succes, vehiculul nu respectă dispozițiile privind securitatea sistemelor electronice, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2017/1151, și ar trebui să fie rechemat pentru o actualizare de software care să elimine slăbiciunea care permite intervenția.

Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să raporteze constatările în ICSMS (44) și să le discute în cadrul forumului. Rapoartele respective ar trebui publicate.

---

(1)  JO L 171, 29.6.2007, p. 1.

(2)  JO L 188, 18.7.2009, p. 1.

(3)  JO L 175, 7.7.2017, p. 1.

(4)  JO L 167, 25.6.2011, p. 1.

(5)  Punctul 112 din hotărârea pronunțată în cauza C-693/18.

(6)  Punctul 2 din hotărârile pronunțate în cauzele C-128/20, C-134/20 și C-145/20 din 14 iulie 2022.

(7)  COMUNICAREA COMISIEI – Orientări privind evaluarea strategiilor auxiliare privind emisiile și prezența dispozitivelor de manipulare în ceea ce privește aplicarea Regulamentului (CE) nr. 715/2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6), C(2017) 352 final.

(8)  JO L 171, 24.6.2013, p. 1.

(9)  Partea (a) în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 582/2011, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 133/2014, anexa VI punctul 4.

(10)  Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/858.

(11)  JO L 151, 14.6.2018, p. 1.

(12)  Articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/858.

(13)  CARES | City Air Remote Emission Sensing (cares-project.eu) .

(14)  Proiect | Nemo (nemo-cities.eu).

(15)  Pentru vehiculele ușoare, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) 2017/1151 coroborat cu apendicele 1 al anexei II la regulamentul respectiv.

Pentru motoarele grele, în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 582/2011 coroborat cu anexa II la regulamentul respectiv.

(16)  Tabelul nu este exhaustiv. Acesta se interpretează în funcție de condițiile specifice referitoare la un caracter specific al omologării de tip.

(17)  https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A42019X0253&qid=1658915552410

(18)  În acest caz, încercarea PEMS este suficientă pentru a demonstra conformitatea motorului cu cerințele WHTC, iar extracția motorului poate fi evitată.

(19)  A se remarca faptul că emisiile ar trebui să respecte limitele chiar și în acest caz.

(20)  CADC: Common Artemis Driving Cycles (Ciclurile comune de conducere Artemis).

(21)  BAB: Ciclul pentru autostrăzi ADAC (BAB 130).

(22)  TfL: Transport for London Cycle (Ciclul „Transport pentru Londra”)

(23)  Având o distanță minimă de cel puțin 16 km, dar care nu este conformă cu alte cerințe.

(24)  Nota bene: Lista propusă a modalităților nu este exhaustivă, iar condiția exactă pentru încercare va depinde de situațiile de conducere întâlnite în viața reală.

(25)  Cele trei etape ale încercării sunt: U este pentru urban, R este pentru rural, iar M este pentru autostradă.

(26)  Limitele de emisii aplicabile pentru încercările privind emisiile rutiere includ marjele suplimentare pentru a ține seama de incertitudinea de măsurare a PEMS, astfel cum se prevede în regulamentele relevante.

(27)  Cum ar fi întreținerea preventivă sau un senzor de debit pentru a evita și a detecta ancrasarea EGR.

(28)  Centrul Comun de Cercetare, 2019, Încercări privind emisiile vehiculelor ușoare - https://ec.europa.eu/jrc/en/publication/eur-scientific-and-technical-research-reports/joint-research-centre-2019-light-duty-vehicles-emissions-testing.

(29)  A se vedea punctul 79 al hotărârii în cauza C-134/20.

(30)  A se vedea punctul 69 al hotărârii în cauza C-128/20.

(31)  Astfel cum se descrie în dosarul cu documentație extins.

(32)  Atât timp cât nu este compensată de alte sisteme de control al emisiilor.

(33)  Pentru omologările de tip acordate în urma publicării prezentului document.

(34)  „Intervenție” înseamnă inactivarea, ajustarea sau modificarea sistemului de control al emisiilor sau a sistemului de propulsie al vehiculului, inclusiv a oricăror elemente de software sau de control logic ale respectivelor sisteme, care conduce, intenționat sau nu, la scăderea performanței vehiculului privind emisiile.

(35)  Articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 595/2009.

(36)  Raport de situație al controalelor privind camioanele grele efectuate în Elveția, document informal GRPE-75-06, iunie 2017.

(37)  Atelierul ACEA privind emulatorul Adblue, 5 decembrie 2017.

(38)  Investigație privind manipularea NOx la vehiculele grele, Agenția Daneză pentru Siguranță Rutieră, 2018.

(39)  Cercetare pentru Comisia TRAN – Intervenții neautorizate asupra contorului de kilometraj: măsuri de prevenire. Studiu din 2017.

(40)  https://www.fiaregion1.com/mileage-fraud/

(41)  https://unece.org/DAM/trans/doc/2015/wp29grsg/GRSG-108-37e.pdf

(42)  Tachomanipulation bei Gebrauchtwagen erkennen | ADAC.

(43)  https://circabc.europa.eu/d/a/workspace/SpacesStore/079d3ad8-7121-4c8b-bb57-f5ba13c4407c/JRC%20Vehicles%20Odometer%20and%20Emission%20Control%20System%20Digital%20Tampering.pdf

(44)  Articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/858.

Rata de schimb a monedei euro (1)

23 februarie 2023

(2023/C 68/02)

1 euro =

	Moneda	Rata de schimb
USD	dolar american	1,0616
JPY	yen japonez	143,32
DKK	coroana daneză	7,4429
GBP	lira sterlină	0,88140
SEK	coroana suedeză	11,0579
CHF	franc elvețian	0,9892
ISK	coroana islandeză	152,70
NOK	coroana norvegiană	10,9545
BGN	leva bulgărească	1,9558
CZK	coroana cehă	23,686
HUF	forint maghiar	381,43
PLN	zlot polonez	4,7438
RON	leu românesc nou	4,9146
TRY	lira turcească	20,0355
AUD	dolar australian	1,5551
CAD	dolar canadian	1,4366
HKD	dolar Hong Kong	8,3291
NZD	dolar neozeelandez	1,7039
SGD	dolar Singapore	1,4249
KRW	won sud-coreean	1 376,59
ZAR	rand sud-african	19,4076
CNY	yuan renminbi chinezesc	7,3227
IDR	rupia indoneziană	16 141,05
MYR	ringgit Malaiezia	4,7071
PHP	peso Filipine	58,351
RUB	rubla rusească
THB	baht thailandez	36,848
BRL	real brazilian	5,4765
MXN	peso mexican	19,4512
INR	rupie indiană	87,6695

---

(1)  Sursă: rata de schimb de referință publicată de către Banca Centrală Europeană.

Comunicare a Comisiei în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate

Obligații de serviciu public pentru servicii aeriene regulate

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2023/C 68/03)

Statul membru	Italia
Rutele vizate	Reggio Calabria – Torino și retur Reggio Calabria – Veneția și retur Reggio Calabria – Bologna și retur
Data intrării în vigoare a obligațiilor de serviciu public	27 mai 2023
Adresa de la care se pot obține textul, precum și toate informațiile și/sau documentele referitoare la obligația de serviciu public	Pentru informații suplimentare: Ministero delle infrastrutture e dei trasporti Dipartimento per la mobilità sostenibile Direzione Generale per gli aeroporti, il trasporto aereo e i servizi satellitari Via Giuseppe Caraci, 36 00157 Roma ITALIA Tel. +39 0644127190 ENAC, Direzione Trasporto Aereo e Licenze, Viale Castro Pretorio, n. 118 00185 Roma ITALIA Tel. +39 0644596532 Site: http://www.mit.gov.it http://www.enac.gov.it E-mail: dg.ta@pec.mit.gov.it osp@enac.gov.it.

Comunicare a Comisiei în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate

Invitație de participare la licitație pentru operarea de servicii aeriene regulate în conformitate cu obligațiile de serviciu public

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2023/C 68/04)

Statul membru	Italia
Rutele vizate	Reggio Calabria – Bologna și retur
Perioada de valabilitate a contractului	De la 27 mai 2023 la 26 mai 2025
(Termenul-limită de depunere a ofertelor)	2 luni de la data publicării prezentei comunicări
Adresa de la care se pot obține textul invitației de participare la licitație, precum și toate informațiile și/sau documentele pertinente referitoare la licitația publică și la obligația de serviciu public	ENAC Direzione Trasporto Aereo e Licenze Viale Castro Pretorio, n. 118 00185 Roma ITALIA Tel. +39 0644596247 E-mail: osp@enac.gov.it Site: http://www.mit.gov.it http://www.enac.gov.it

Comunicare a Comisiei în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate

Invitație de participare la licitație pentru operarea de servicii aeriene regulate în conformitate cu obligațiile de serviciu public

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2023/C 68/05)

Statul membru	Italia
Rutele vizate	Reggio Calabria – Torino și retur
Perioada de valabilitate a contractului	De la 27 mai 2023 la 26 mai 2025
(Termenul-limită de depunere a ofertelor)	2 luni de la data publicării prezentei comunicări
Adresa de la care se pot obține textul invitației de participare la licitație, precum și toate informațiile și/sau documentele pertinente referitoare la licitația publică și la obligația de serviciu public	ENAC Direzione Trasporto Aereo e Licenze Viale Castro Pretorio, n. 118 00185 Roma ITALIA Tel. +39 0644596247 E-mail: osp@enac.gov.it Site: http://www.mit.gov.it http://www.enac.gov.it

Comunicare a Comisiei în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate

Invitație de participare la licitație pentru operarea de servicii aeriene regulate în conformitate cu obligațiile de serviciu public

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2023/C 68/06)

Statul membru	Italia
Rutele vizate	Reggio Calabria – Veneția și retur
Perioada de valabilitate a contractului	De la 27 mai 2023 la 26 mai 2025
(Termenul-limită de depunere a ofertelor)	2 luni de la data publicării prezentei comunicări
Adresa de la care se pot obține textul invitației de participare la licitație, precum și toate informațiile și/sau documentele pertinente referitoare la licitația publică și la obligația de serviciu public	ENAC Direzione Trasporto Aereo e Licenze Viale Castro Pretorio, n. 118 00185 Roma ITALIA Tel. +39 0644596247 E-mail: osp@enac.gov.it Site: http://www.mit.gov.it http://www.enac.gov.it

COMUNICARE ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 29 ALINEATUL (2) DIN STATUTUL FUNCȚIONARILOR

Publicarea unui anunț de post vacant pentru funcția de director al Direcției „Cheltuieli” (BUDG.A) în cadrul Direcției Generale Buget (gradul AD 14), Bruxelles

COM/2023/10426

(2023/C 68/07)

Comisia Europeană a publicat un anunț de post vacant (referința COM/2023/10426) pentru funcția de director al Direcției „Cheltuieli” (BUDG.A) în cadrul Direcției Generale Buget (gradul AD 14).

Pentru a consulta textul anunțului de post vacant în 24 de limbi și pentru a vă depune candidatura, vă rugăm să vizitați pagina web specifică de pe site-ul Comisiei Europene, la adresa: https://europa.eu/!jRN9r6

Notificare prealabilă a unei concentrări

(Cazul M.11035 – STENA / MIDSONA)

Caz care poate face obiectul procedurii simplificate

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2023/C 68/08)

---

(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1 („Regulamentul privind concentrările economice”).

(2)  JO C 366, 14.12.2013, p. 5.

Publicarea unei comunicări privind aprobarea unei modificări standard a caietului de sarcini al unei denumiri din sectorul vitivinicol, menționată la articolul 17 alineatele (2) și (3) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei

(2023/C 68/09)

Prezenta comunicare este publicată în conformitate cu articolul 17 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei (1).

COMUNICARE PRIVIND APROBAREA UNEI MODIFICĂRI STANDARD

„Carnuntum”

PDO-AT-A0217-AM01

Data comunicării: 29.11.2022

DESCRIEREA ȘI MOTIVELE MODIFICĂRII APROBATE

1.   Randament maxim pe hectar

Randamentul maxim pe hectar înainte de recolta din 2020 era de 9 000 kg/ha; începând cu recolta din 2020 a fost stabilit la 10 000 kg/ha.

2.   Soiuri de viță-de-vie

Până la recolta din 2019, au fost autorizate fără restricții pentru DOP Carnuntum toate soiurile de viță-de-vie autorizate pentru vinurile de calitate în Austria. Începând cu recolta din 2019, lista soiurilor de viță-de-vie posibile a fost restricționată.

DOCUMENT UNIC

1.   Denumire (denumiri)

Carnuntum

2.   Tipul indicației geografice

DOP – Denumire de origine protejată

3.   Categoriile de produse vitivinicole

1.

Vin

4.   Descrierea vinului/vinurilor

1.   DOP Carnuntum „alb”

DESCRIERE TEXTUALĂ CONCISĂ

Vinurile albe cu DOP Carnuntum pot fi produse din soiurile Chardonnay, Weißburgunder și Grüner Veltliner.

Culoare: verzui-gălbuie până la galben-auriu pal.

Aromă: dacă vinul nu este păstrat în butoaie de lemn, aroma este de măr proaspăt și note de citrice. În cazul păstrării în butoaie de lemn, se manifestă note de unt și pâine prăjită și note extractive, împreună cu arome de pâine albă, fructe uscate și stafide.

Gust: vinurile în care predomină soiul Grüner Veltliner sunt picante, cu gust de piper alb, cu arome de măr, pară, citrice și fructe cu sâmbure. În vinurile Carnuntum în care predomină soiul Chardonnay sau Weißburgunder este prezentă, pe lângă aromele tipice de fructe (măr, o notă de gutuie, chiar fructe exotice), și o notă condimentată (flori de pajiște și nuci).

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (% în volume)	15,0
Tăria alcoolică dobândită minimă (% în volume)	9,0
Aciditatea totală minimă	4,0 în grame pe litru, exprimată ca acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți per litru)	18
Conținutul total maxim de dioxid de sulf (în miligrame per litru)	200

2.   DOP Carnuntum „roșu”

DESCRIERE TEXTUALĂ CONCISĂ

Vinurile roșii cu DOP Carnuntum sunt produse din soiurile principale Zweigelt și Blaufränkisch.

Culoare: roșu-violet închis.

Aromă: predomină aromele de vanilie și de vișine, dar sunt prezente și note de piper, coacăze negre sau scorțișoară. Buchetul rezultat este fructat-catifelat.

Gust: Vinurile produse în mare parte din soiul Zweigelt au un gust suculent cu note fructate de vișine coapte, parțial și de prune. Vinurile cu DOP Carnuntum au în genere un conținut moderat de tanin și note erbacee delicate. În gustul vinurilor cu o proporție ridicată din soiul Blaufränkisch predomină fructele de pădure sau aromele de cireșe, precum și o aciditate caracteristică pronunțată. Spre deosebire de vinurile produse din soiul Zweigelt, vinurile Carnuntum produse din Blaufränkisch au o structură densă și pronunțat taninoasă.

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (% în volume)	15,0
Tăria alcoolică dobândită minimă (% în volume)	12,0
Aciditatea totală minimă	4,0 în grame pe litru, exprimată ca acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți per litru)	20
Conținutul total maxim de dioxid de sulf (în miligrame per litru)	150

5.   Practici vitivinicole

5.1.   Practici oenologice specifice

—

5.2.   Randamente maxime

1.	DOP Carnuntum 10 000 de kilograme de struguri pe hectar

6.   Arealul geografic delimitat

Denumirea de origine „Carnuntum” include districtul politic Bruck an der Leitha și districtul judiciar Schwechat din Austria Inferioară.

7.   Soiul/soiurile de struguri de vinificație

Blaufränkisch - Frankovka

Chardonnay - Morillon

Grüner Veltliner - Weißgipfler

Weißer Burgunder - Klevner

Weißer Burgunder - Pinot Blanc

Weißer Burgunder - Weißburgunder

Zweigelt - Blauer Zweigelt

Zweigelt - Rotburger

8.   Descrierea legăturii (legăturilor)

DOP Carnuntum

Climă: clima este tipic panonică, cu veri fierbinți și secetoase și ierni reci și uscate. Verile și toamnele se caracterizează prin diferențe mari de temperatură între zi și noapte, temperaturilor ridicate din timpul zilei urmându-le temperaturi scăzute noaptea. Dunărea aflată în apropiere și Neusiedlersee, care reglează temperatura, exercită însă o influență stabilizatoare asupra temperaturii și umidității aerului.

Sol: condițiile solului din arealul DOP Carnuntum variază considerabil, de la soluri lutoase grele și loessuri până la soluri nisipoase cu pietriș. Solurile s-au format din depuneri ale Mării Sarmatice și ale vechii Dunări. Aceste depuneri sunt acoperite în mare parte cu materiale calcaroase, aspect tipic pentru mările dispărute.

Legătura: îndeosebi diferențele de temperatură între zi și noapte conferă vinurilor albe cu DOP Carnuntum aromele fructate pronunțate de măr, pară și citrice, întrucât datorită temperaturilor nocturne scăzute în fructe se formează mai puțin zahăr și se dezvoltă mai multe arome. Solurile calcaroase (în combinație cu portaltoaiele) conferă vinurilor albe o aciditate distinctă, care la rândul său contribuie la dezvoltarea și la manifestarea aromelor fructate.

Vinurile roșii cu DOP produse din soiurile Zweigelt și Blaufränkisch sunt avantajate și de diferențele dintre temperaturile diurne și nocturne, care le sporesc aromele fructate de vișine coapte și de prune. Datorită elementului stabilizator reprezentat de Neusiedlersee, strugurii din care sunt produse vinurile roșii cu DOP Carnuntum au o perioadă lungă de maturare toamna, care determină conținutul moderat de taninuri tipic pentru vinurile roșii cu DOP Carnuntum. Solurile calcaroase predominante sunt sursa notelor erbacee condimentate delicate prezente adesea în vinurile roșii cu DOP Carnuntum.

9.   Alte condițiile esențiale (ambalarea, etichetarea, alte cerințe)

Producție

Cadrul juridic:

Legislația națională

Tipul condiției suplimentare:

Derogare privind producerea în arealul geografic delimitat.

Descrierea condiției:

Pentru toate vinurile cu DOP, Legea vinului din Austria prevede că producția unui vin cu DOP trebuie să aibă loc în regiunea viticolă (regiunea de origine a IGP) în care este situat arealul cu DOP sau într-o regiune viticolă adiacentă. Prin urmare, Austria utilizează în mod general derogarea prevăzută la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2019/33.

Pentru producerea vinurilor cu DOP Carnuntum au fost prevăzute condiții suplimentare: întrucât arealul cu DOP Carnuntum se află în imediata apropiere a altor zone viticole din Austria Inferioară și din Burgenland, există producători de vin și în afara arealului cu DOP Carnuntum care achiziționează struguri din zona cu DOP Carnuntum și produc vin. Pentru a deține un control optim asupra acestor vinuri produse în afara arealului cu DOP Carnuntum, producția de vinuri cu DOP Carnuntum este autorizată în afara arealului viticol doar după ce este notificată către „Regionale Weinkomitee Carnuntum” și este aprobată de acesta. Originea DOP Carnuntum trebuie să figureze pe toate facturile, notele de livrare și documentele de transport relevante.

Cadrul juridic:

Legislația națională

Tipul condiției suplimentare:

Ambalarea în arealul geografic delimitat

Descrierea condiției:

Legea vinului din Austria nu prevede norme generale referitoare la îmbutelierea vinurilor cu DOP.

Pentru a se garanta calitatea și caracteristicile tipice ale vinurilor cu DOP, sunt prevăzute următoarele condiții referitoare la îmbutelierea vinurilor cu DOP Carnuntum: îmbutelierea în afara arealului viticol Carnuntum este autorizată doar după ce este notificată către „Regionale Weinkomitee Carnuntum” și este aprobată de acesta. Originea DOP Carnuntum trebuie să figureze pe toate facturile, notele de livrare și documentele de transport relevante.

Link către caietul de sarcini al produsului

https://info.bml.gv.at/themen/landwirtschaft/landwirtschaft-in-oesterreich/pflanzliche-produktion/wein/Weinherkunft.html

---

(1)  JO L 9, 11.1.2019, p. 2.

Publicarea unei comunicări privind aprobarea unei modificări standard a caietului de sarcini al unei denumiri din sectorul vitivinicol, menționată la articolul 17 alineatele (2) și (3) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei

(2023/C 68/10)

Prezenta comunicare este publicată în conformitate cu articolul 17 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei (1).

COMUNICARE PRIVIND APROBAREA UNEI MODIFICĂRI STANDARD

„Weststeiermark”

PDO-AT-A0234-AM01

Data comunicării: 29.11.2022

DESCRIEREA ȘI MOTIVELE MODIFICĂRII APROBATE

1.   Modificarea randamentului maxim pe hectar

Randamentul maxim pe hectar înainte de recolta din 2020 era de 9 000 kg/ha; începând cu recolta din 2020 a fost stabilit la 10 000 kg/ha.

2.   Soiuri de viță-de-vie

Până la recolta din 2018 erau admise, fără restricții, spre a fi utilizate la producerea vinului cu DOP Weststeiermark toate soiurile de viță-de-vie autorizate pentru vinurile de calitate în Austria. Începând cu recolta din 2018, a fost limitată lista soiurilor permise.

DOCUMENT UNIC

1.   Denumire (denumiri)

Weststeiermark

2.   Tipul indicației geografice

DOP – Denumire de origine protejată

3.   Categoriile de produse vitivinicole

1.

Vin

4.   Descrierea vinului/vinurilor

DOP Weststeiermark

DESCRIERE TEXTUALĂ CONCISĂ

Aproximativ 80 % din producția din arealul viticol DOP Weststeiermark constă exclusiv în soiul Blauer Wildbacher (mențiune tradițională: Schilcher). Blauer Wildbacher este un soi vechi, autohton.

Culoare: roz până la roze.

Aromă: note de fructe roșii (frăguțe, căpșuni, zmeură).

Gust: proaspăt, puternic acid, cu note multiple de frăguțe și căpșuni zemoase.

O proporție redusă din vinul cu DOP Weststeiermark se produce din struguri de vinificație albi.

Culoare: galben-verzui până la galben-auriu deschis.

Aromă: fructată, de coacăze negre și agrișe, dar și de ardei verde.

Gust: de măr, de iarbă proaspăt cosită și note minerale.

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (% în volume)	15,0
Tăria alcoolică dobândită minimă (% în volume)	9
Aciditatea totală minimă	4 în grame pe litru, exprimată ca acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți per litru)	18
Conținutul total maxim de dioxid de sulf (în miligrame per litru)	200

5.   Practici vitivinicole

5.1.   Practici oenologice specifice

—

5.2.    Randamente maxime

DOP Weststeiermark

10 000 de kilograme de struguri pe hectar

6.   Arealul geografic delimitat

Denumirea de origine „DOP Weststeiermark” cuprinde districtele „Graz”, „Graz-Umgebung”, „Voitsberg” și „Deutschlandsberg” din landul Steiermark.

7.   Soiul (soiurile) de struguri de vinificație

Blauer Wildbacher - Schilcher

8.   Descrierea legăturii (legăturilor)

DOP Weststeiermark

Clima: arealul cu DOP Weststeiermark se caracterizează printr-o topografie specială. Văile adânci care se întind de la est la vest oferă protecție împotriva vânturilor puternice și fac posibilă o încălzire destul de mare în timpul zilei. De asemenea, marea majoritate a plantațiilor viticole sunt situate pe pante și absorb astfel mai multă radiație solară decât de obicei. Nopțile sunt însă mult mai reci, din cauza altitudinii la care se află arealul cu DOP Weststeiermark.

Solul: plantațiile viticole cu DOP Weststeiermark sunt situate în principal pe roci dure, cel mai adesea acide, cristaline din Alpii Orientali și, către est, pe roci parțial grosiere și predominant poroase din bazinul Stiriei.

Legătură: diferențele extreme dintre temperaturile nocturne și cele diurne determină o aciditate peste medie a strugurilor. De aceea, vinul roze din arealul cu DOP Weststeiermark (mențiunea tradițională „Schilcher”) este vinul cel mai acid din Austria. Și vinurile albe sunt în principiu caracterizate de o aciditate dominantă pe palat. În plus față de aciditatea caracteristică, variațiile de temperatură între zi și noapte determină producerea de arome caracteristice de fructe, precum aromele de căpșuni și de zmeură, în special pentru vinurile albe din familia Burgunder.

9.   Alte condițiile esențiale (ambalarea, etichetarea, alte cerințe)

Producție

Cadrul juridic:

Legislația națională

Tipul condiției suplimentare:

Derogare privind producerea în arealul geografic delimitat

Descrierea condiției:

Legea vinului din Austria prevede, pentru toate vinurile cu DOP, că producția unui vin cu DOP trebuie să se desfășoare în regiunea viticolă (regiunea de origine IGP) în care se află arealul DOP sau într-o regiune viticolă adiacentă. Prin urmare, Austria utilizează la modul general derogarea prevăzută la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2019/33.

Pentru producerea vinurilor cu DOP Weststeiermark au fost prevăzute condiții suplimentare. Producția trebuie să se desfășoare în arealul cu DOP Steiermark (care cuprinde DOP Weststeiermark, DOP Südsteiermark și DOP Vulkanland Steiermark). Producția poate avea loc în afara arealului viticol cu DOP Steiermark numai după notificarea către „Regionale Weinkomitee Steiermark” și aprobarea de către acesta.

Îmbutelierea

Cadrul juridic:

Legislația națională

Tipul condiției suplimentare:

Ambalarea în arealul geografic delimitat

Descrierea condiției:

Legea vinului din Austria nu prevede norme generale referitoare la îmbutelierea vinurilor cu DOP.

Pentru a asigura calitatea și caracteristicile specifice ale vinurilor cu DOP Weststeiermark, sunt prevăzute următoarele condiții referitoare la îmbutelierea vinurilor cu DOP Weststeiermark: îmbutelierea trebuie să aibă loc în arealul cu DOP Steiermark (care cuprinde DOP Weststeiermark, DOP Südsteiermark și DOP Vulkanland Steiermark). Îmbutelierea se poate face în afara arealului viticol cu DOP Steiermark numai după notificarea către „Regionale Weinkomitee Steiermark” și aprobarea de către acesta.

Link către caietul de sarcini al produsului

https://info.bml.gv.at/themen/landwirtschaft/landwirtschaft-in-oesterreich/pflanzliche-produktion/wein/Weinherkunft.html

---

(1)  JO L 9, 11.1.2019, p. 2.

Publicarea unei comunicări privind aprobarea unei modificări standard a caietului de sarcini al unei denumiri din sectorul vitivinicol, menționată la articolul 17 alineatele (2) și (3) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei

(2023/C 68/11)

Prezenta comunicare este publicată în conformitate cu articolul 17 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei (1).

COMUNICARE PRIVIND APROBAREA UNEI MODIFICĂRI STANDARD

„Neusiedlersee”

PDO-AT-A0219-AM01

Data comunicării: 29.11.2022

DESCRIEREA ȘI MOTIVELE MODIFICĂRII APROBATE

1.   Randamentul maxim la hectar

Randamentul maxim la hectar înainte de recoltare a fost de 9 000 kg/ha înainte de recolta din 2020 și a fost stabilit la 10 000 kg/ha începând cu recolta din 2020.

2.   Soiuri de viță-de-vie

Până la recolta din 2020, toate soiurile de viță-de-vie permise în Austria pentru producția de vinuri de calitate au fost autorizate fără restricții pentru DOP Neusiedlersee. Începând cu recolta din 2020, lista soiurilor posibile a fost restricționată.

DOCUMENT UNIC

1.   Denumirea produsului

Neusiedlersee

2.   Tipul indicației geografice

DOP – Denumire de origine protejată

3.   Categoriile de produse vitivinicole

1.

Vin

15.	Vin din struguri stafidiți

16.	Vin din struguri supracopți

4.   Descrierea vinului/vinurilor

1.   DOP Neusiedlersee

DESCRIERE TEXTUALĂ CONCISĂ

Vinurile cu DOP Neusiedlersee sunt produse din struguri din soiul Zweigelt.

Culoare: roșu strălucitor, atenuat;

Aromă: buchet fructat și catifelat tipic, cu note de vanilie sau de vișine

Gust: atunci când sunt învechite în cuve de oțel, vinurile cu DOP Neusiedlersee prezintă arome de vișine sau de prune coapte, caracteristice soiului Zweigelt.

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (% în volume)	15,0
Tăria alcoolică dobândită minimă (% în volume)	12,0
Aciditatea totală minimă	4 grame pe litru, exprimată ca acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți per litru)	20
Conținutul total maxim de dioxid de sulf (în miligrame per litru)	150

2.   DOP Neusiedlersee „Reserve”

DESCRIERE TEXTUALĂ CONCISĂ

Vinurile cu DOP Neusiedlersee pot fi învechite și în butoaie de lemn și, în acest caz, poartă mențiunea „Reserve”.

Gust: în plan secund se percep note de vișine sau de prune coapte, iar notele de taninuri mature, de vanilie, de ciocolată și de compot de prune obținute ca urmare a elevajului în butoaie de lemn trec în prim plan;

Culoare: roșu foarte strălucitor, atenuat;

Aromă: atunci când sunt învechite în butoaie de lemn, vinurile cu DOP Neusiedlersee care poartă mențiunea „Reserve” prezintă, în funcție de gradul de toastare a lemnului, note tipice de vanilie, mergând până la arome de fum și de ciocolată.

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (% în volume)	15,0
Tăria alcoolică dobândită minimă (% în volume)	13,0
Aciditatea totală minimă	4 grame pe litru, exprimată ca acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți per litru)	20
Conținutul total maxim de dioxid de sulf (în miligrame per litru)	150

3.   DOP Neusiedlersee „fruchtsüß”

DESCRIERE TEXTUALĂ CONCISĂ

Vinurile cu DOP Neusiedlersee din categoria „fruchtsüß” sunt produse din struguri supracopți.

Soiul de viță-de-vie: sunt permise toate soiurile albe austriece de calitate; soiul principal este Welschriesling.

Gust și miros: trebuie să respecte criteriile specifice mențiunilor tradiționale „Spätlese” și „Auslese”, dintre care cele mai importante sunt dulceața ridicată a fructelor și notele de fructe tropicale (de exemplu, banane și ananas).

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (% în volume)	15,0
Tăria alcoolică dobândită minimă (% în volume)	5
Aciditatea totală minimă	4 grame pe litru, exprimată ca acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți per litru)	18
Conținutul total maxim de dioxid de sulf (în miligrame per litru)	350

4.   DOP Neusiedlersee „edelsüß”

DESCRIERE TEXTUALĂ CONCISĂ

Vinurile cu DOP Neusiedlersee din categoria „edelsüß” sunt produse din struguri stafidiți.

Soiul de viță-de-vie: sunt permise toate soirile albe austriece de calitate; soiul principal este Welschriesling.

Gust și miros: trebuie să respecte criteriile specifice mențiunilor tradiționale „Beerenauslese” și „Trockenbeerenauslese”, dintre care cele mai importante sunt aromele caracteristice de nuci, miere și caramel.

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (% în volume)	15,0
Tăria alcoolică dobândită minimă (% în volume)	5
Aciditatea totală minimă	4 grame pe litru, exprimată ca acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți per litru)	40
Conținutul total maxim de dioxid de sulf (în miligrame per litru)	400

5.   Practici vitivinicole

5.1.   Practici oenologice specifice

—

5.2.   Randamente maxime

1. DOP Neusiedlersee

10 000 de kilograme de struguri la hectar

6.   Arealul geografic delimitat

Denumirea de origine protejată „Neusiedlersee” acoperă întregul teritoriu al districtului Neusiedl am See din Burgenland, cu excepția comunelor Winden și Jois.

7.   Soiul/soiurile de struguri de vinificație

Welschriesling

Zweigelt - Blauer Zweigelt

Zweigelt - Rotburger

8.   Descrierea legăturii (legăturilor)

DOP Neusiedlersee

Clima: arealul vinurilor cu DOP Neusiedlersee se află în centrul zonei de climă panonică. Clima se distinge prin veri uscate și calde și prin ierni reci, cu puțină zăpadă. Neusiedlersee, cel mai mare lac de stepă din Europa Centrală, cu o suprafață de 300 km2 de apă și stufărișuri, joacă un rol important de regulator climatic și oferă un microclimat special. Vara, în timpul zilei, acest mare corp de apă se încălzește, iar în timpul nopții eliberează încet în mediu căldura stocată. Umiditatea ridicată a aerului (datorată suprafeței mari a lacului) și cețurile care se lasă în cursul toamnei sunt caracteristice perioadei de coacere a strugurilor cu DOP Neusiedlersee.

Solul: arealul vinurilor cu DOP Neusiedlersee se întinde la malul nordic la cel estic al lacului Neusiedlersee. Pe malul nord-estic al lacului Neusiedlersee se găsesc soluri de loess și cernoziomuri. În zona Seewinkel (în partea sudică a arealului DOP Neusiedlersee) se găsesc, de asemenea, prundișuri, soluri nisipoase și soluri saline.

Legătura: aceste condiții influențează gustul vinurilor cu DOP Neusiedlersee după cum urmează:

1)

Vinurile cu DOP Neusiedlersee și vinurile cu DOP Neusiedlersee care poartă mențiunea „Reserve” sunt produse din soiul Zweigelt. Acest soi preferă solurile sărace în nutrimente, precum prundișurile, solurile nisipoase și solurile saline, situate în partea sudică a lacului Neusiedlersee, din care își extrage aromele gustative caracteristice de vișine, de prune și de caise.

2)

Vinurile cu DOP Neusiedlersee care poartă mențiunile „Spätlese” și „Auslese” sunt produse din struguri supracopți. Verile uscate și calde din regiunea viticolă Neusiedlersee permit coacerea strugurilor pentru o perioadă foarte lungă de timp. Acest proces este susținut și de reglarea termică oferită de lacul încălzit în timpul verii. Strugurii supracopți conferă mirosul și gustul de fructe tropicale (de exemplu, banane și ananas).

3)

Vinurile cu DOP Neusiedlersee care poartă mențiunile „Beerenauslese” și „Trockenbeerenauslese” sunt produse din struguri stafidiți. Umiditatea ridicată a aerului (datorată suprafeței mari a lacului) și cețurile care se lasă toamna favorizează formarea așa-numitului „putregai nobil” (Botrytis cinerea). Ca urmare a infestării strugurilor cu această ciupercă, coaja lor devine poroasă și permeabilă la apă. Prin urmare, strugurii se usucă în timp ce se află încă pe tulpină, în vie, ceea ce le conferă vinurilor aromele caracteristice de nuci, miere și caramel.

9.   Alte condițiile esențiale (ambalarea, etichetarea, alte cerințe)

Producție

Cadrul juridic:

Legislația națională

Tipul condiției suplimentare:

Derogare privind producerea în arealul geografic delimitat

Descrierea condiției:

În privința tuturor vinurilor cu DOP, Legea vinului din Austria prevede că producția unui vin cu DOP trebuie să se desfășoare în regiunea viticolă (regiunea de origine IGP) în care se află arealul DOP sau într-o regiune viticolă învecinată. Prin urmare, Austria aplică în general derogarea prevăzută la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2019/33.

Pentru producția vinurilor cu DOP Neusiedlersee au fost prevăzute condiții suplimentare: producția vinurilor cu DOP Neusiedlersee în afara arealului de origine este posibilă dacă podgoria producătorului este situată în arealul DOP Neusiedlersee, iar producția are loc într-o unitate a producătorului situată în afara acestui areal sau dacă există contracte referitoare la anumite parcele între un producător care deține o unitate situată în afara arealului DOP Neusiedlersee și proprietarii podgoriilor din acest areal.

Ambalarea

Cadrul juridic:

Legislația națională

Tipul condiției suplimentare:

Ambalarea în arealul geografic delimitat

Descrierea condiției:

Legea vinului din Austria nu prevede norme generale referitoare la îmbutelierea vinurilor cu DOP.

Pentru a garanta calitatea și caracteristicile tipice ale DOP Neusiedlersee, au fost stabilite următoarele condiții pentru îmbutelierea vinurilor cu DOP Neusiedlersee: vinurile cu DOP Neusiedlersee pot fi îmbuteliate în afara arealului de origine dacă podgoria îmbuteliatorului este situată în arealul DOP Neusiedlersee, iar îmbutelierea are loc într-o unitate a îmbuteliatorului situată în afara acestui areal.

Link către caietul de sarcini al produsului

https://info.bml.gv.at/themen/landwirtschaft/landwirtschaft-in-oesterreich/pflanzliche-produktion/wein/Weinherkunft.html

---

(1)  JO L 9, 11.1.2019, p. 2.

Publicarea unei comunicări privind aprobarea unei modificări standard a caietului de sarcini al unei denumiri din sectorul vitivinicol, menționată la articolul 17 alineatele (2) și (3) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei

(2023/C 68/12)

Prezenta comunicare este publicată în conformitate cu articolul 17 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei (1).

COMUNICARE PRIVIND APROBAREA UNEI MODIFICĂRI STANDARD

„Wachau”

PDO-AT-A0205-AM01

Data comunicării: 29.11.2022

DESCRIEREA ȘI MOTIVELE MODIFICĂRII APROBATE

1.   Randamentul maxim la hectar

Randamentul maxim la hectar înainte de recoltare a fost de 9 000 kg/ha înainte de recolta din 2020 și a fost stabilit la 10 000 kg/ha începând cu recolta din 2020.

2.   Soiuri de viță-de-vie

Până la recolta din 2020, toate soiurile de viță-de-vie permise în Austria pentru producția de vinuri de calitate au fost autorizate fără restricții pentru DOP Wachau. Începând cu recolta din 2020, lista soiurilor posibile a fost restricționată.

DOCUMENT UNIC

1.   Denumirea produsului

Wachau

2.   Tipul indicației geografice

DOP – Denumire de origine protejată

3.   Categoriile de produse vitivinicole

1.

Vin

4.   Descrierea vinului/vinurilor

DOP Wachau

DESCRIERE TEXTUALĂ CONCISĂ

Majoritatea vinurilor cu DOP Wachau sunt albe; vinurile roșii reprezintă o proporție foarte redusă din totalul producției.

Culoare: Majoritatea vinurilor albe au o culoare galben-verzui sau galben-pai deschis. Vinurile albe de înaltă calitate, învechite mai mult timp, pot avea, de asemenea, o culoare galben-auriu mediu spre intens. Culoarea vinurilor roșii tinere poate fi descrisă ca roșu-cireașă deschis; vinurile roșii mai vechi și cele învechite mai mult timp prezintă o culoare roșu violet puternic sau nuanțe grena și rubinii.

Aromă: în cazul vinului alb, predomină fructele sămânțoase, precum merele sau perele și citricele. Cu cât stadiul de învechire este mai avansat, cu atât aroma evocă mai mult fructele seci sau exotice (ananas, banană). Vinurile roșii cu denumirea Wachau prezintă, în principal, arome primare de cireșe și de prune sau, după ce petrec un timp în butoaie, arome secundare, cum ar fi cele de tutun sau de ciocolată.

Gust: unul dintre principalele elemente gustative ale vinurilor albe cu denumirea Wachau este aciditatea, care susține gustul de măr, și de citrice (grepfrut, lămâie, lămâie verde). Vinurile albe produse din struguri mai copți, în special din soiul principal Grüner Veltliner, prezintă în plan secund note de piper și de caisă. În cazul vinurilor roșii, predomină gustul fructat și tanic, cu nuanțe de vișine și de coacăze roșii. Vinurile păstrate în butoaie de lemn prezintă note de fum, conferite de recipient, note de compot și note de fructe fierte.

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (% în volume)	15
Tăria alcoolică dobândită minimă (% în volume)	9,0
Aciditatea totală minimă	4 în grame pe litru, exprimată ca acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți per litru)	18
Conținutul total maxim de dioxid de sulf (în miligrame per litru)	200

5.   Practici vitivinicole

5.1.   Practici oenologice specifice

—

5.2.   Randamente maxime

DOP Wachau

10 000 de kilograme de struguri la hectar

6.   Arealul geografic delimitat

Denumirea de origine „Wachau” cuprinde comunele Aggsbach, Bergern im Dunkelsteinerwald, Dürnstein, Mautern an der Donau, Mühldorf, Rossatz - Arnsdorf, Spitz și Weißenkirchen din Austria Inferioară.

7.   Soiul/soiurile de struguri de vinificație

Grüner Veltliner - Weißgipfler

Weißer Riesling - Rheinriesling

Weißer Riesling - Riesling

8.   Descrierea legăturii (legăturilor)

DOP Wachau

Regiunea viticolă Wachau se caracterizează prin terase abrupte, situate pe malul Dunării.

Clima: această regiune se află la confluența a două influențe puternice, și anume clima atlantică din vest și clima panonică din est. Clima atlantică generează precipitații peste medie, în timp ce clima panonică se caracterizează prin temperaturi ridicate în timpul zilei și nopți răcoroase. În plus, regiunea Wachau este cunoscută pentru microclimatele sale, care sunt determinate de declivitate, de expunere, de formarea terenului și de căldura acumulată în pereții și rocile teraselor. Temperaturile zilnice ridicate, dar și iernile aspre, sunt compensate de suprafața mare a Dunării. În plus, vânturile catabatice răcoroase care bat dinspre regiunea nordică Waldviertel produc variații mari între temperaturile din timpul zilei și cele din timpul nopții în lunile anterioare recoltării.

Solul: Wachau se caracterizează prin soluri rezultate din eroziunea rocilor de bază; totodată, în era postglaciară, pe partea ferită de vânt a munților, s-au depus nisipuri eoliene care au determinat formarea de straturi de loess în multe locuri de pe partea estică a versanților stâncoși. Acest teren geologic și terasele de piatră care au fost amenajate în Evul Mediu permit cultivarea mai eficientă a versanților abrupți situați de-a lungul Dunării și constituie, de asemenea, principalele elemente ale peisajului din Wachau.

Legătura: solurile formate prin eroziunea rocilor de bază de pe terase îi conferă soiului Rheinriesling aromele de citrice (lămâie, grepfrut); solurile de loess stau la baza aromelor de fructe sămânțoase (mere, pere) ale vinurilor puternice și corpolente produse din soiul Grüne Veltliner. Diferențele mari de temperatură sunt esențiale pentru aciditatea ridicată a vinurilor albe. În ceea ce privește vinurile roșii, diferențele de temperatură le conferă, în special, gustul fructat și sărac în taninuri.

9.   Alte condițiile esențiale (ambalarea, etichetarea, alte cerințe)

Producție

Cadrul juridic:

Legislația națională

Tipul condiției suplimentare:

Derogare privind producerea în arealul geografic delimitat

Descrierea condiției:

În privința tuturor vinurilor cu DOP, Legea vinului din Austria prevede că producția unui vin cu DOP trebuie să se desfășoare în regiunea viticolă (regiunea de origine IGP) în care se află arealul DOP sau într-o regiune viticolă învecinată. Prin urmare, Austria aplică de manieră generală derogarea prevăzută la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2019/33.

Pentru producția vinurilor cu DOP Wachau au fost prevăzute condiții suplimentare: producția vinurilor cu DOP Wachau în afara arealului de origine este posibilă în cazul în care producătorul este stabilit în arealurile de origine Kremstal sau Traisental, învecinate cu arealul DOP Wachau, și dacă deține podgorii în arealul de origine Wachau sau dacă a încheiat contracte de livrare a strugurilor cu proprietarii unor astfel de podgorii.

Ambalarea

Cadrul juridic:

Legislația națională

Tipul condiției suplimentare:

Ambalarea în arealul geografic delimitat

Descrierea condiției:

Legea vinului din Austria nu prevede norme generale referitoare la îmbutelierea vinurilor cu DOP.

Pentru a garanta calitatea și caracteristicile tipice ale DOP Wachau, au fost stabilite următoarele condiții pentru îmbutelierea vinurilor cu DOP Wachau: vinurile cu DOP Wachau pot fi îmbuteliate de orice îmbuteliator stabiliți în Wachau. Îmbutelierea poate fi realizată, de asemenea, de către îmbuteliatori stabiliți în arealurile de origine Kremstal sau Traisental, învecinate cu arealul DOP Wachau, dacă aceștia dețin podgorii în arealul de origine Wachau sau dacă au încheiat contracte cu proprietarii unor astfel de podgorii.

Link către caietul de sarcini al produsului

https://info.bml.gv.at/themen/landwirtschaft/landwirtschaft-in-oesterreich/pflanzliche-produktion/wein/Weinherkunft.html

---

(1)  JO L 9, 11.1.2019, p. 2.

Publicare a unei cereri de aprobare a unei modificări care nu este minoră a caietului de sarcini al unui produs, în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

(2023/C 68/13)

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de modificare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1), în termen de trei luni de la data prezentei publicări.

CERERE DE APROBARE A UNEI MODIFICĂRI CARE NU ESTE MINORĂ A CAIETULUI DE SARCINI AL UNEI DENUMIRI DE ORIGINE PROTEJATE/INDICAȚII GEOGRAFICE PROTEJATE

Cerere de aprobare a unei modificări în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012

„PIMENTÓN DE MURCIA”

Nr. UE: PDO-ES-0113-AM02 – 2.2.2021

DOP (X) IGP ( )

1.   Grupul solicitant și interesul legitim

(a)   Grupul solicitant:

Consejo Regulador de la Denominación de Origen Protegida „PIMENTÓN DE MURCIA” (Consiliul de reglementare a denumirii de origine protejate „PIMENTÓN DE MURCIA”)

Avda. Santa Eulalia, 7 - Bajo

30850 Totana – Murcia

ESPAÑA

Tel. și fax: 968 424016

E-mail: info@pimentondemurcia.es

(b)   Interesul legitim:

Consiliul de reglementare este organizația care îi reprezintă pe toți producătorii și este recunoscut oficial pentru gestionarea DOP, în conformitate cu legislația aplicabilă (Ordinul din 17 decembrie 2001 al Ministerului Regional al Agriculturii, Apelor și Mediului de aprobare a regulamentului privind denumirea de origine „Pimentón de Murcia” și Consiliul său de reglementare).

Vă transmitem în anexă dovada interesului său legitim și un certificat privind componența și funcțiile sale, într-o scrisoare semnată de președinte.

2.   Statul membru sau țara terță

Spania

3.   Punctul din caietul de sarcini care face obiectul modificării (modificărilor)

☐	Denumirea produsului

☒	Descrierea produsului

☒	Aria geografică

☐	Dovada originii

☐	Metoda de obținere

☒

Legătura

☐	Etichetarea

☒	Altele [de precizat] — Organismul de control — Cerințe legislative naționale

4.   Tipul modificării (modificărilor)

☐	Modificare a caietului de sarcini al unei DOP sau al unei IGP înregistrate, care nu trebuie considerată minoră în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

☒

Modificare a caietului de sarcini al unei DOP sau al unei IGP înregistrate pentru care nu a fost publicat un document unic (sau un echivalent al acestuia), modificare ce nu trebuie considerată minoră în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012

5.   Modificare (modificări)

1.   Secțiunea B - Descrierea produsului

Modificarea caracteristicilor analitice ale categoriilor comerciale „extra” și „primera” descrise în secțiunea B - Descrierea produsului, rubrica „Caracteristicile produsului finit”, subrubrica „Caracteristici fizice și chimice” (tabel).

Textul actual:

Sunt acoperite numai următoarele categorii comerciale: EXTRA și PRIMERA, astfel cum sunt definite de următoarele caracteristici analitice:

Caracteristici	Extra	Primera
(*1) Culoare – număr minim de unități ASTA	120	90
Umiditate maximă exprimată în %	14	14
Extract eteric din substanța uscată exprimat în % maxim	20	23
Conținut maxim de cenușă în substanță uscată exprimat în %:
— Total	7,5	8
— Insolubil	0,7	1
Fibre brute în substanță uscată exprimate în %	27	28
Conținut maxim de capsaicină exprimat în %	0,003	0,003

Text nou, modificat:

Sunt acoperite numai următoarele categorii comerciale: EXTRA și PRIMERA, astfel cum sunt definite de următoarele caracteristici analitice:

Caracteristici	Extra	Primera
(*2) Culoare – număr minim de unități ASTA	≥ 120	≥ 90
Umiditate maximă exprimată în %	≤ 14	≤ 14
Extract eteric din substanța uscată exprimat în % maxim	≤ 20	≤ 23
Conținut maxim de cenușă în substanță uscată exprimat în %:
— Total	≤ 9,4	≤ 9,9
— Insolubil	≤ 0,7	≤ 1
Fibre brute în substanță uscată exprimate în %	≤ 27	≤ 28
Conținut maxim de capsaicină exprimat în %	≤ 0,003	≤ 0,003

Motivul:

Există două motive pentru modificarea tabelului privind caracteristicile fizice și chimice.

În primul rând, această modificare este o rectificare. Caietul de sarcini actual indică conținutul de fibre brute ca valoare absolută și exactă, și nu ca valoare minimă sau maximă ori ca interval. Legislația în vigoare la momentul respectiv (Ordinul din 1 septembrie 1983 privind standardele de calitate pentru Pimentón pentru export, publicat în Monitorul Oficial nr. 243, paginile 27973-27975) indica parametrii analitici ca valori maxime și minime, dar, în mod eronat, această clarificare nu s-a reflectat în caietul de sarcini al produsului. Am dori să includem mențiunea că valoarea indicată se referă la valoarea maximă. Prin extensie, am dori să clarificăm criteriul utilizat pentru restul parametrilor cu ≤ și ≥.

În al doilea rând, modificarea conținutului total de cenușă se face pentru a ține seama de noile tehnici analitice, valoarea fiind ajustată în funcție de sensibilitatea și incertitudinea metodelor aplicate în prezent. Această modificare nu are niciun impact asupra caracteristicilor produsului finit, în conformitate cu Decretul regal nr. 2242/84 din 26 septembrie 2007.

Document unic

Această modificare este inclusă la punctul 3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

2.   Secțiunea C – Aria geografică

Textul actual:

C.   ARIA GEOGRAFICĂ

ZONA DE PRODUCȚIE.

Zona de producție a ardeilor destinați producției de boia care urmează să facă obiectul denumirii de origine „Pimentón de Murcia” cuprinde terenuri situate în următoarele localități din provincia Murcia din sud-estul Spaniei:

Alhama de Murcia

Beniel

Cartagena

Fortuna

Fuente Álamo

Librilla

Lorca

Molina de Segura

Murcia

Puerto Lumbreras

San Javier

Santomera

Torre Pacheco

Totana

Suprafața totală este de 484 450 ha, din care 277 204 ha sunt culturi de ardei.

ZONA DE PRELUCRARE ȘI AMBALARE.

Zona de prelucrare și ambalare cuprinde toate localitățile din provincia Murcia.

Text nou, modificat:

ZONA DE PRODUCȚIE.

Zona de producție a ardeilor destinați producției de boia care urmează să facă obiectul denumirii de origine „Pimentón de Murcia” cuprinde terenuri situate în următoarele localități din provinciile Murcia, Almería, Granada și Alicante din sud-estul Spaniei:

Provincia Murcia:   Alhama de Murcia   Beniel   Caravaca   Cartagena   Fortuna   Fuente Álamo   Librilla   Lorca   Mazarrón   Molina de Segura   Murcia   Puerto Lumbreras   San Javier   Santomera   Torre Pacheco   Totana

Provincia Almería:   Pulpí   Vélez Blanco   Vélez Rubio

Provincia Granada:   Orce   Puebla de Don Fadrique

Provincia Alicante:   Elche   Guardamar del Segura   Orihuela   Pilar de la Horadada   Torrevieja

ZONA DE PRELUCRARE ȘI AMBALARE.

Zona de prelucrare și ambalare este aceeași cu zona de producție.

Motivul:

Aria geografică definită în caietul de sarcini al produsului a fost modificată pentru a include în domeniul de aplicare teritorial protejat de DOP „Pimentón de Murcia” producția de ardei și boia din localitățile învecinate care au aceleași caracteristici istorice, relief, climă și factori umani ca și cei indicați în prezent.

Ardeii din care se obține boiaua au fost produși în aceste localități, inclusiv de către aceiași producători care fabrică produsul care face obiectul DOP. Exploatațiile sunt adiacente, iar ardeii și soiul cultivat au aceleași caracteristici ca și cele definite în caietul de sarcini al DOP. Produsul este chiar deshidratat în camere de uscare înregistrate cu DOP. Boiaua este cumpărată parțial de fabrici înregistrate cu DOP sau destinată acestora. Cu toate acestea, până în prezent, acești producători nu s-au calificat și nu au putut beneficia de protecția DOP la introducerea produsului lor pe piață.

În aria geografică s-au adăugat următoarele localități:

Provincia Murcia:   Caravaca   Mazarrón

Provincia Almería:   Pulpí   Vélez Blanco   Vélez Rubio

Provincia Granada:   Orce   Puebla de Don Fadrique

Provincia Alicante:   Elche   Guardamar del Segura   Orihuela   Pilar de la Horadada   Torrevieja

Toate extinderile corespund localităților din provincie sau localităților învecinate din provinciile limitrofe.

Cererea depusă de Consiliul de reglementare pentru extinderea ariei geografice a DOP „Pimentón de Murcia” răspunde solicitărilor primite de la numeroși fermieri din zonele adiacente ariei protejate în prezent.

Localități care aparțin provinciei Murcia

Localitățile Mazarrón și Caravaca se află în apropierea zonelor în care se concentrează cea mai mare producție – și producători – de „Pimentón de Murcia”. Culturile de ardei s-au extins în aceste zone din Murcia în anii '50 și '60.

Ambele localități au regimuri similare de temperatură, precipitații și umiditate. În localitățile Mazarrón și Caravaca, la fel ca în celelalte localități incluse în caietul de sarcini, temperatura medie este de 16-20 °C în lunile în care începe plantarea, iar temperaturile maxime rămân sub 32 °C în lunile iulie și august. Umiditatea este de peste 40 % în aceste luni și poate ajunge la 70 % în perioada iulie-septembrie. Cantitatea medie de precipitații din localitatea Mazarrón este de 280 mm, valori ușor mai ridicate fiind înregistrate în unele părți din Caravaca.

Ar trebui remarcat faptul că transplantarea ar putea fi întârziată în zonele înalte din Caravaca. Acest aspect a fost deja luat în considerare în caietul de sarcini inițial, care permite transplantarea după o anumită dată, fără a specifica un termen-limită pentru aceasta.

În cele din urmă, tehnicile de cultivare sunt identice cu cele din zonele de producție protejate, deoarece sunt aceiași fermieri cu același proces de cultivare și cu aceeași tradiție, care s-au dezvoltat pe întreg teritoriul în același timp și în aceleași condiții.

Localități care aparțin provinciilor Almería și Granada

Provinciile Almería și Granada, la fel ca provinciile Murcia și Alicante, se află în sud-estul Spaniei. Acestea au același regimuri generale de precipitații, temperaturi și caracteristici ale solului, deși prezintă diferențe evidente la nivel local.

În ceea ce privește clima, ar trebui remarcat faptul că precipitațiile sunt similare cu cele specifice climei mediteraneene, cu diferențe locale și circumstanțiale, în special în localitățile Puebla de Don Fadrique și Orce. Pulpí are o climă mai aridă. Aceste diferențe locale nu sunt considerate semnificative:

În Puebla de Don Fadrique și Orce, cantitatea medie de precipitații este mai mare (400 ± 50 mm pe an) decât în celelalte localități. În Pulpí, care are o climă mai aridă, cantitatea medie de precipitații este sub 300 mm pe an (297 mm). S-a observat că valorile înregistrate ale precipitațiilor variază de la an la an, probabil din cauza efectelor schimbărilor climatice. Aceste diferențe nu sunt considerate semnificative deoarece, în lunile în care ardeii sunt plantați și utilizați pentru producerea boielei „Pimentón de Murcia” (aprilie-octombrie), valorile înregistrate sunt similare cu cele din celelalte localități (170 mm).

Ardeii, mai precis soiul Bola utilizat pentru DOP „Pimentón de Murcia”, se cultivă în mod tradițional în Almería și Granada. Aceștia au fost „exportați” de întreprinderi și fermieri din valea Guadalentín care s-au mutat pe terenuri mai virgine, la fel cum făcuseră primii fermieri din valea Segura la jumătatea secolului al XX-lea, când o problemă fungică i-a forțat să își mute culturile în locul cunoscut în prezent drept valea Guadalentín și în alte zone.

Totuși, aceste suprafețe nu pot fi considerate noi sau, cel puțin, nu sunt atât de noi în ceea ce privește cultivarea ardeilor pentru boia. Există trimiteri bibliografice la cultivarea ardeilor pentru boia care datează cel puțin din 1987, în care provinciile Almería și Granada figurează ca producători de ardei din care se obține boia. De exemplu, cartea „El pimiento para pimentón” [Ardeiul din care se obține boiaua], de M. Zapata et al, 1991, oferă date statistice privind prezența acestei culturi în ambele provincii.

Localități din provincia Alicante

Cultivarea ardeilor din care se obține boiaua este o activitate constantă în provincia Alicante încă din vremuri străvechi.

Localitățile Guardamar del Segura, Orihuela și Pilar de la Horadada sunt situate în districtul Vega Baja sau Vega Baja del Segura, iar localitatea Elche este situată în districtul Bajo Vinalopó.

Nivelurile de salinitate a solului din districtele Vega Baja și Bajo Vinalopó variază între 3,5 și 3,7 dSm-1 [Elaboración de un modelo predictivo de la acumulación de sales en suelos agrícolas de regadío bajo clima mediterráneo; aplicación a la Vega Baja del Segura y Bajo Vinalopó (Alicante) (Fernando Visconti Reluy) - Elaborarea unui model predictiv pentru acumularea de săruri în solurile agricole în condițiile climatice mediteraneene aplicabil districtelor Vega Baja del Segura și Bajo Vinalopó din Alicante (Fernando Visconti Reluy)]. Aceste valori sunt similare celor detectate în districtul Campo de Cartagena (unde se află localitățile Cartagena, Fuente Álamo, San Javier și o parte din localitatea Mazarrón) sau în valea Guadalentín (unde se află localitățile Alhama, Librilla, Lorca, Puerto Lumbreras, Totana și o parte din Mazarrón). Clima din sudul provinciei Alicante, unde se află districtele care urmează să fie adăugate, este, de asemenea, identică cu cea din zonele de producție existente pentru DOP.

Principalele caracteristici ale climei din această zonă mai mare pot fi rezumate după cum urmează: cantități medii de precipitații scăzute (280 ± 40 mm pe an, 291 mm pe an în Orihuela sau 243 mm pe an în Torrevieja), nivel mediu de radiații solare ridicat (6 200 ± 100 MJ m-2 pe an-1), temperatură medie moderat-ridicată (18 ± 1 °C), vânturi puternice aproape inexistente (viteza vântului sub 20 km/h în 80 % – 40 % din zile) și îngheț aproape inexistent. Pe o perioadă mai lungă de timp, clima din aceste localități include secete ciclice. Acest fenomen are loc o dată la 15-25 de ani, cu secete care durează cel puțin 24 de luni. În perioade de secetă, precipitațiile anuale sunt cu până la 60 % mai reduse decât media.

În sfârșit, în ceea ce privește tradiția cultivării în zonele Vega Baja del Segura și Bajo Vinalopó, merită menționată în bibliografie El Libro del Pimentón 1756-1965 (Cartea boielei 1756-1965) de Jesús Pérez de Espinardo, a cărei primă ediție a fost publicată în 2000. Aceasta face trimitere în mai multe rânduri la cultivarea ardeilor din care se obține boiaua, de exemplu: „De la începutul secolului al XIX-lea până la jumătatea secolului al XX-lea, cultivarea ardeilor din care se obține boiaua s-a răspândit treptat în întreaga zonă Vega del Segura [...] din cauza manei ardeiului (Phytophthora Capsici), ceea ce înseamnă că a fost necesar să se creeze noi zone de cultivare în Campo de Cartagena, Campo de Elche și valea Guadalentín”.

Astfel, potrivit tuturor surselor din literatura de specialitate consultate, zonele cu cea mai mare producție erau situate în Vega del Segura și, mai precis, în Vega Baja del Segura, unde au fost construite instalațiile de prelucrare. Cu toate acestea, problemele fungice au determinat deplasarea producției către zonele Campo de Cartagena, Campo de Elche și Valea Guadalentín (după cum se menționează în literatură), aceasta din urmă fiind în prezent cel mai mare producător de ardei din care se obține boiaua.

Document unic

Această modificare este inclusă în secțiunea 4. Delimitarea concisă a ariei geografice

3.   Secțiunea F - Factori care dovedesc legătura cu mediul geografic. Influența mediului asupra produsului

Textul actual:

a)   – Factori istorici.

Primele înregistrări privind cultivarea ardeilor în regiunea Murcia datează de la începutul secolului al XVI-lea. Acestea fac trimitere la călugării din Ordinul Sfântului Ieronim, care au fost responsabili pentru introducerea culturii pe o parte din terenurile pe care le dețineau în apropiere de „Rueda” și de canalul de irigație „Acequia Mayor de La Ñora”.

Ardeii recoltați de călugări în fiecare an au primit în curând denumiri locale. Mai precis, denumirea „ñora” a fost utilizată în mod tradițional în regiunea Murcia pentru a desemna ardeii roșii dulci. Acest lucru se datorează probabil locului în care au fost cultivați pentru prima dată, întrucât în localitatea Murcia exista un district rural care purta acest nume – La Ñora.

Semințele originale aduse din America provin de la o specie de ardei sălbatic ușor alungit și picant. Deși nu există nicio dovadă științifică, unii autori au susținut că acest ardei original a dobândit o formă mai rotunjită și un gust mai puțin picant după câțiva ani, influențat de condițiile de mediu din zona Huerta de Murcia și de tehnicile de cultivare utilizate de cultivatori.

Această cultură s-a răspândit ulterior de-a lungul întregului mal al râului Segura, în special în zonele din apropiere de Molina del Segura. La începutul anilor 2000, cultura s-a răspândit către alte zone, cum ar fi valea Guadalentín, Huerta de Murcia, Fortuna etc., iar importanța sa economică a crescut semnificativ.

Se poate considera că industrializarea sectorului ardeiului din regiunea Murcia a început la jumătatea secolului al XIX-lea, când o localnică a avut ideea de a freca ardeii cu ulei și de a-i pune la rumenit într-un cuptor. Acest lucru i-a făcut să lucească, permițându-i femeii să îi vândă la un preț bun pe piață. Mai târziu, a devenit și mai inventivă cu ardeii preparați în acest mod, utilizând mai întâi un mojar pentru a-i mărunți și apoi încercând să facă același lucru într-o moară de făină.

În 1992, ardeiul utilizat în subsectorul boielei a reprezentat una dintre principalele activități agricole din regiunea Murcia, aceasta fiind, din punct de vedere istoric, principala zonă producătoare de ardei și exportatoare de boia din Spania.

Ardeii din care se obține boiaua reprezintă, fără îndoială, cultura tradițională a regiunii Murcia. Această cultură artizanală este atât de emblematică pentru Murcia, încât termenul „pimentoneros” este utilizat frecvent ca sinonim pentru locuitorii acestei regiuni, în special pentru clubul local de fotbal „Real Murcia, Club de Fútbol”. În cartea HISTORIA DEL REAL MURCIA [Istoria clubului de fotbal Real Murcia] se explică culorile adoptate pentru echipamentul caracteristic al clubului: Tricouri de culoarea ardeiului roșu și șorturi de culoare albastru închis (sau uneori negru).

Boiaua este apreciată pentru funcția sa dublă, atât de colorant, cât și aromatizant. Gastronomia regională include nenumărate rețete în care boiaua dulce este un ingredient esențial. Una dintre cele mai originale este plăcinta „Torta de pimentón” din Totana. La expoziția ibero-americană din 1929 de la Sevilla, Asociația exportatorilor de ardei din Murcia a prezentat o colecție cuprinzătoare de rețete de mâncăruri regionale spaniole care aveau ca ingredient și boiaua.

Există o bibliografie amplă pe această temă în regiune, precum și diverse proiecte de cercetare în curs.

b)   - Factori naturali.

Orografia

Zona de producție a boielei este situată în sud-estul Peninsulei Iberice, regiunea Murcia, care are o suprafață de 11 320 km2. Aproape un sfert din această zonă corespunde zonelor de câmpie cu o altitudine mai mică de 200 m, 45 % corespunde unor zone cu altitudini cuprinse între 200 și 600 m și 32 % corespunde unor zone cu altitudini cuprinse între 600 și 2 000 m. Relieful este complex, dominat spre nord-vest de înalții munți Betici.

Din punct de vedere geologic, cea mai mare parte a regiunii este situată în zona munților Betici, care sunt înconjurați predominant de depresiuni cu materiale neogene și cuaternare. Munții se întind în general pe direcția sud-vest - nord-est.

Solurile

Materialele postorogene sunt foarte frecvente în regiune, în special marnele, argila, rocile evaporitice și conglomeratele.

Depozitele cuaternare sunt prezente în vastele zone de câmpie și bazine hidrografice, formând uneori glacisuri spectaculoase. În general, aceste zone dispun de cele mai bune terenuri pentru culturile neirigate și irigate.

Solurile din zona Campo de Cartagena și din valea Guadalentín, utilizate pentru cultivarea ardeilor din care se obține boia, pot fi clasificate drept saline. Salinitatea solurilor cu un conținut mai scăzut de sare este structurală și inerentă formării solului ca atare. În alte cazuri, aceasta se poate datora adăugării de cloruri ca urmare a irigării.

Clima

Clima este clasificată, în general, ca fiind subtropicală mediteraneeană, cu caracteristici maritime în zonele apropiate de coastă. Potențialele niveluri medii de evapotranspirație sunt ridicate, ajungând la 180 în multe localități în lunile iulie și august. Împreună cu cantitatea medie de precipitații foarte scăzută, de sub 300 mm, și cu temperaturile medii ridicate, acest lucru are un impact asupra ecologiei zonei și asupra proprietăților solului. Acest lucru este deosebit de important în cazul conținutului de sare solubilă, deoarece această cultură necesită o alimentare continuă cu apă provenită din irigații.

Hidrografie

97 % din regiune este situată în bazinul hidrografic al râului Segura. Pe lângă cursul principal de apă, care traversează regiunea de la rezervorul Cenajo până la Beniel, există o serie de afluenți, printre care râul Moratalla, Argos, Quipar, Mula și Guadalentín, pe malul drept, acesta din urmă având un bazin mare. Există, de asemenea, multe cursuri mari care furnizează apă salmastră, principalele fiind Moro, Judío, Tinajón, Salada, Agua Amarga etc.

Cea mai mare parte a apei pentru irigații din zona de producție a acestei culturi provine din sistemul de transfer al apei Tagus-Segura și din acviferele existente, care furnizează apă cu un conținut ridicat de sare și sunt în prezent supraexploatate. O suprafață foarte importantă a terenurilor irigate nu dispune de resurse.

Flora naturală și culturile.

Economia regiunii Murcia este caracterizată de importantul sector agricol și agroalimentar, care depinde în mare măsură de disponibilitatea apei pentru uz agricol.

Puțin peste 50 % din totalul suprafeței era ocupat de culturi în 1996. Restul constă în principal din tufărișuri și pășuni (aproape 30 %), urmate de formațiuni forestiere (în principal pini, aproximativ 15 %).

Terenurile irigate reprezintă aproape 200 000 de hectare, dar un procent semnificativ din acestea depind de disponibilitatea apei. Aproape jumătate dintre acestea sunt alocate cultivării fructelor și legumelor, urmate de cele alocate fructelor sâmburoase (piersici și caiși etc.), citricelor (lămâi și portocali) și, într-o măsură mai mică, măslinilor, viței-de-vie palisate, culturilor forțate etc.

Culturile neirigate ocupă mai mult de 400 000 ha. Cu toate acestea, o parte semnificativă a acestora se află în stare de abandon. Cea mai mare parte a acestei suprafețe este ocupată de culturi de cereale cu producție redusă, în special orz, care este adesea asociat cu creșterea animalelor. Plantațiile de plante lemnoase includ migdalul și vița-de-vie și, într-o mai mică măsură, măslinii, roșcovele etc.

c)   - Condiții de cultivare

Ardeii sunt culturi specifice climei calde care au nevoie de căldură pentru a se dezvolta. Temperaturile din timpul zilei cuprinse între 20 și 25 °C și temperaturile din timpul nopții cuprinse între 16 °C și 18 °C sunt considerate necesare pentru o dezvoltare și o producție optime. Atunci când temperaturile cresc peste 32 °C, în special în condiții de secetă, au loc avorturi florale. Când umiditatea relativă este ridicată, planta tolerează temperaturi de peste 40 °C.

Cultura necesită o umiditate ambiantă semnificativă (RH între 50 și 70 %), în special în etapele de înflorire și de formare a fructelor. În primele etape de dezvoltare, aceasta necesită și tolerează o umiditate relativă mai mare decât în etapele ulterioare.

Ardeii necesită, de asemenea, multă lumină în timpul perioadei de vegetație, în special în etapele de înflorire, de formare a fructelor și de coacere. Prin urmare, nivelurile de lumină reprezintă un factor limitativ. Lumina insuficientă determină albirea plantei, precum și alungirea internodurilor și a tulpinilor, ceea ce înseamnă că acestea se slăbesc și devin incapabile să suporte greutatea recoltei.

Ardeii se înmulțesc prin semințe, semănate la jumătatea lunii decembrie sau la începutul lunii ianuarie. Având în vedere că temperaturile din acea perioadă a anului nu sunt adecvate pentru germinare sau pentru dezvoltarea plantelor tinere, pentru plantule se utilizează răsadnițe speciale, cunoscute sub denumirea de „almajaras”. Având forma de cavități dreptunghiulare în sol, utilizate ca răsadnițe acoperite cu material plastic, acestea au o lățime de aproximativ 1,5 m, în funcție de nivelarea solului.

Text nou, modificat:

a)   Factori naturali.

Orografia

Zona de producție a ardeilor care fac obiectul DOP „Pimentón de Murcia” este situată în sud-estul Peninsulei Iberice și cuprinde localități din regiunea Murcia, Alicante, Almería și Granada. Relieful este complex. Terenurile situate în localitățile Alhama de Murcia, Beniel, Cartagena, Molina de Segura, Murcia, San Javier, Santomera și Torrepacheco din regiunea Murcia și Elche, Guardamar del Segura, Pilar de la Horadada și Orihuela din Alicante se află la o altitudine mai mică de 200 m. Această zonă reprezintă mai puțin de jumătate din aria geografică.

Cea mai mare parte a terenurilor se află la altitudini medii sau înalte. Localitățile Caravaca, Fortuna, Librilla, Lorca, Mazarrón, Puerto Lumbreras și Totana din regiunea Murcia, Orce și Puebla de Don Fadrique din Granada și Pulpí, Vélez Blanco și Vélez Rubio din Almería se află la altitudini mai mari, cuprinse între 200 m și 2 000 m.

Această diferență de altitudine în cadrul ariei delimitate determină perioadele de vegetație, care pot varia în funcție de climă.

Din punct de vedere geologic, aria geografică în cauză este situată în regiunea munților Betici, care sunt înconjurați de depresiuni ce conțin materiale neogene și cuaternare. Munții se întind în general pe direcția sud-vest - nord-est.

Soluri

Materialele postorogene sunt foarte frecvente, în special marnele, argila, rocile evaporitice și conglomeratele.

Depozitele cuaternare sunt prezente în vastele zone de câmpie și bazine hidrografice, formând uneori glacisuri spectaculoase. În general, aceste zone dispun de cele mai bune terenuri pentru culturile neirigate și irigate.

Solurile din zona Campo de Cartagena și din valea Guadalentín, utilizate pentru cultivarea ardeilor din care se obține boia, pot fi clasificate drept saline.

Solurile din districtele Vega Baja del Segura și Bajo Vinalopó sunt, de asemenea, clasificate ca fiind saline, cu valori mai mari de 3 dS/m. Salinitatea solului în localitățile Almería și Granada este variabilă, cu valori de peste 7 dS/m înregistrate în Pulpí.

Salinitatea solurilor cu un conținut mai scăzut de sare este structurală și inerentă formării solului ca atare. În alte cazuri, aceasta se poate datora adăugării de cloruri ca urmare a irigării.

Clima

Aria geografică este situată în sud-estul Peninsulei Iberice, unde clima este temperată, cu o influență mediteraneeană și cu unele caracteristici continentale. În mod caracteristic, este semiaridă, cu precipitații cuprinse între 200 mm și 500 mm și potențiale niveluri medii ridicate de evapotranspirație, ajungând la 180 în multe localități în iulie și august.

Temperaturile de pe tot parcursul anului pot fi reprezentate sub forma unei curbe în formă de clopot, cea mai scăzută fiind înregistrată iarna. Acestea încep să crească în aprilie și mai și ating nivelul maxim în iulie și august.

Cantitățile medii de precipitații foarte scăzute și temperaturile medii ridicate din perioadele de plantare și de vegetație au un impact asupra ecologiei zonei și asupra proprietăților solului. Acest lucru este deosebit de important în cazul conținutului de sare solubilă, deoarece această cultură necesită o alimentare continuă cu apă provenită din irigații.

Hidrografie

Cea mai mare parte a ariei geografice este situată în interiorul bazinului hidrografic al râului Segura. Alte râuri importante sunt Vélez și Chirivel, care fac parte din obârșia bazinului hidrografic Guadalentín și traversează districtul Los Vélez, precum și râul Huescar, care izvorăște din valea situată la est de Sagra, în localitatea Puebla de Don Fadrique.

Cea mai mare parte a apei pentru irigații din zona de producție a acestei culturi provine din sistemul de transfer al apei Tagus-Segura și din acviferele existente, care furnizează apă cu un conținut ridicat de sare și sunt în prezent supraexploatate. O suprafață foarte importantă a terenurilor irigate nu dispune de resurse.

Flora naturală și culturile.

Economia ariei geografice care face obiectul DOP este caracterizată de importantul sector agricol și agroalimentar, care depinde în mare măsură de disponibilitatea apei pentru uz agricol.

Terenurile irigate reprezintă peste 200 000 de hectare, dar un procent semnificativ din acestea depinde de disponibilitatea apei. Aproape jumătate dintre acestea sunt alocate cultivării fructelor și legumelor, urmate de cele alocate fructelor sâmburoase (piersici și caiși etc.), citricelor (lămâi și portocali) și, într-o măsură mai mică, măslinilor, viței-de-vie palisate, culturilor forțate etc.

Culturile neirigate ocupă mai mult de 400 000 ha. Cu toate acestea, o parte semnificativă a acestora se află în stare de abandon. Cea mai mare parte a acestei suprafețe este ocupată de culturi de cereale cu producție redusă, în special orz, care este adesea asociat cu creșterea animalelor. Plantațiile de plante lemnoase includ migdalul și vița-de-vie și, într-o mai mică măsură, măslinii, roșcovele etc.

c)   - Condiții de cultivare

Ardeii care fac obiectul DOP „Pimentón de Murcia” sunt culturi specifice climei calde care au nevoie de căldură pentru a se dezvolta. Temperaturile din timpul zilei cuprinse între 20 și 25 °C și temperaturile din timpul nopții cuprinse între 16 °C și 18 °C sunt considerate necesare pentru o dezvoltare și o producție optime. Atunci când temperaturile cresc peste 32 °C, în special în condiții de secetă, au loc avorturi florale. Când umiditatea relativă este ridicată, planta tolerează temperaturi de peste 40 °C.

Cultura necesită o umiditate ambiantă semnificativă (RH între 50 și 70 %), în special în etapele de înflorire și de formare a fructelor. În primele etape de dezvoltare, aceasta necesită și tolerează o umiditate relativă mai mare decât în etapele ulterioare.

Ardeii care fac obiectul DOP „Pimentón de Murcia” necesită, de asemenea, multă lumină în timpul perioadei de vegetație, în special în etapele de înflorire, de formare a fructelor și de coacere. Prin urmare, nivelurile de lumină reprezintă un factor limitativ. Lumina insuficientă determină albirea plantei, precum și alungirea internodurilor și a tulpinilor, ceea ce înseamnă că acestea se slăbesc și devin incapabile să suporte greutatea recoltei.

Pe lângă condițiile de cultivare, factorul uman, și anume cunoștințele producătorilor, are, de asemenea, un impact asupra producției de ardei care fac obiectul DOP „Pimentón de Murcia”.

Din acest motiv procesul de producție a ardeilor care fac obiectul DOP „Pimentón de Murcia” se bazează pe priceperea producătorilor. Selectarea parcelelor, sistemul utilizat pentru pregătirea solului pentru însămânțare, selecția semințelor, plantarea și recoltarea au un impact direct asupra caracteristicilor produsului final. Din acest motiv producătorii familiarizați cu nevoile culturii de ardei folosiți pentru obținerea produsului care face obiectul DOP „Pimentón de Murcia” și-au putut extinde culturile pe terenuri adiacente cu aceleași caracteristici naturale, în special în ceea ce privește temperatura, umiditatea și nivelurile de lumină.

Înmulțirea se realizează cu semințe selecționate din cele mai bune plante din recolta anterioară (în mod normal, prima recoltă) și din ardei uscați la soare conservați în condiții de lumină minimă și temperatură scăzută. În mod tradițional semințele se păstrau în borcane de ceramică sau în cutii de tablă, pentru a garanta aceste condiții de lumină minimă și temperatură scăzută până la semănare.

După selecția semințelor, este timpul ca acestea să fie semănate. În momentul semănării se adaugă o cantitate generoasă de îngrășământ sau de gunoi de grajd, iar semințele sunt protejate de frig. Semințele semănate sunt verificate la jumătatea lunii decembrie sau la începutul lunii ianuarie. Având în vedere că temperaturile din acea perioadă a anului nu sunt adecvate pentru germinare sau pentru dezvoltarea plantelor tinere, producătorii au creat răsadnițe speciale, cunoscute sub denumirea de „almajaras” pentru răsaduri. Pentru a le proteja împotriva frigului, acestea au fost acoperite cu trestie sau plante mici lemnoase și cu un strat fin de sol de suprafață, urmat de pietriș, pentru a preveni întărirea suprafeței și formarea unei cruste. „Almajaras” sunt cavități dreptunghiulare în sol, cu o lățime de aproximativ 1,5 m și cu o lungime care depinde de nivelarea parcelei. Semințele se seamănă în mijloc, formând un fel de linie. În prezent, se folosesc acoperitori din plastic cunoscute sub denumirea de „planteles” pentru a asigura protecția împotriva frigului, cu aceeași funcție de răsadniță ca „almajaras”. Alternativ, semințele sunt semănate urmând un model de fagure pe tăvi pentru însămânțare cu un substrat bun, deoarece astfel se asigură păstrarea semințelor (selectate de fermieri sau certificate) în condiții optime de temperatură controlate de către personalul responsabil.

Plantarea nu are loc niciodată mai devreme de 15 aprilie. Data care a fost considerată în mod tradițional cea mai bună pentru evitarea înghețului este 25 aprilie, de sărbătoarea Sfântului Marcu. Plantarea se realizează în șanțuri sau utilizând o bază de plastic, plantulele fiind așezate la distanță de o palmă pe o suprafață triunghiulară. Apoi sunt irigate prin inundare sau localizat, pentru a permite un control mai bun al apei și al îngrășămintelor limitate.

Momentul recoltării este esențial pentru obținerea ardeilor cu caracteristicile senzoriale ale produsului care face obiectul DOP. Ardeii sunt recoltați manual, culegându-se numai cei care au ajuns la maturitatea deplină. Producătorii, bazându-se pe cunoștințele lor în ceea ce privește produsul, sunt cei care stabilesc când este momentul potrivit. Aceștia pot distinge ardeii de pe fiecare plantă care au atins nivelul optim de maturitate, adică intensitatea maximă a culorii, conținutul maxim de pigmenți naturali și conținutul minim de apă.

După recoltarea ardeilor, aceștia vor fi împrăștiați pe un fel de gard de nuiele sau așezați pe pantele unor movile, în funcție de mărimea sau de dimensiunea lotului, până când se deshidratează cu ajutorul căldurii soarelui. Această metodă tradițională de uscare a fost păstrată de-a lungul anilor, deși au fost introduse și camere de uscare.

Motivul:

Secțiunea privind legătura a fost modificată în ceea ce privește informațiile referitoare la aria geografică, dar nu și în ceea ce privește caracteristicile sale inerente sau modul în care aceste caracteristici contribuie la conferirea caracterului distinctiv al produsului. Trimiterile la zona și la volumul producției au fost, de asemenea, modificate, deoarece anterior se limitau la regiunea Murcia.

Cererea inițială se limita la regiunea Murcia, deoarece suprafața destinată producției de ardei era mai mare decât în alte părți și deoarece aceasta era, de asemenea, locul unde se aflau inițial principalele camere de uscare și instalațiile pentru măcinarea ardeilor. Cultivarea ardeiului variază în funcție de disponibilitatea apei și, prin urmare, de la un an la altul. Ardeii cultivați inițial în aceste părți ale provinciilor Murcia, Almería, Granada și Alicante pentru producția de boia prezentau caracteristici similare legate de aria geografică. De asemenea, aceștia erau uscați și măcinați predominant în Murcia. Întrucât instalațiile de uscare și măcinare a ardeilor erau situate în mod tradițional în Murcia, boiaua rezultată a fost recunoscută ca „Pimentón de Murcia”. La momentul depunerii cererii de acordare a statutului de DOP, aceasta era denumirea pentru care s-a solicitat protecția și, prin urmare, aria geografică era limitată la această regiune. Zonele în care se cultiva ardei, care acoperă în prezent un teritoriu și mai mare, au fost excluse din DOP, chiar dacă produsele aveau aceleași caracteristici și erau comercializate sub aceeași denumire.

Zonele de producție au variat de la districtele din Alicante până la districtele din Almería sau Granada, inclusiv întreaga provincie Murcia, care se află în centrul acestui teritoriu. Culturile au fost mutate pe parcele diferite din teritoriu, în funcție de condițiile din fiecare an în parte și de factori precum prezența manei, o mai bună disponibilitate a apei anumitor acvifere sau culturi care erau mai profitabile pentru fermieri. Astfel, în fiecare an au fost alocate parcele diferite, iar producția de ardei din care se obține boia a variat în funcție de fluctuațiile pieței.

Timp de mulți ani, aceste fluctuații au dus la pierderea suprafețelor cultivate, care în prezent se recuperează, având în vedere că producătorii sunt mai interesați să își promoveze teritoriul pentru a concura cu produsele importate, care nu se compară în niciun fel cu produsul lor original în ceea ce privește calitatea.

Descrierea care confirmă priceperea oamenilor și impactul acesteia asupra specificității produsului a fost adăugată ca parte importantă a legăturii.

Descrierile istorice și trimiterile la cărți și surse bibliografice au fost eliminate din secțiunea privind legătura.

Document unic

Această modificare este inclusă în secțiunea 5. Legătura cu aria geografică:

Modificarea nu este considerată a fi una minoră pentru secțiunile B, C și F, deoarece se referă la caracteristicile esențiale ale produsului, modifică legătura și afectează aria geografică.

4.   Secțiunea G - Organismul de control

Textul actual:

G.   ORGANISMUL DE CONTROL

Controalele și certificarea se efectuează cu titlu provizoriu de către autoritatea competentă: Direcția Generală Structuri și Industrii Agricole și Alimentare din cadrul Ministerului Regional al Agriculturii, Apelor și Mediului, până la înființarea consiliului de reglementare competent compus din reprezentanți ai sectoarelor de producție și prelucrare și până la îndeplinirea cerințelor standardului EN 45011.

Text nou, modificat:

G.   ORGANISMUL DE CONTROL

Controalele și certificarea sunt delegate de autoritatea competentă – Direcția Generală Structuri și Industrii Agricole și Industriale din cadrul Ministerului Regional al Agriculturii, Apelor și Mediului – Consiliului de reglementare pentru DOP „Pimentón de Murcia”, care este format din reprezentanți ai sectorului de producție și prelucrare și acreditat în conformitate cu standardul ISO/IEC 17065.

Motivul:

Definiția organismului care va efectua controalele a fost modificată. Autoritatea competentă a delegat rolul de certificare Consiliului de reglementare pentru DOP „Pimentón de Murcia”. În plus, standardul aplicabil, ISO/IEC 17065 „Cerințe pentru organisme care certifică produse, procedee și servicii”, aprobat în septembrie 2012, a fost actualizat, ceea ce a dus la anularea standardului UNE-EN 45011:1998, care era în vigoare la momentul respectiv. Pentru a permite organizațiilor care aveau deja obligația să respecte cerințele standardului anterior să se adapteze la noile cerințe, a fost stabilită o perioadă de tranziție de trei ani de la data aprobării. Această perioadă s-a încheiat.

În procesul de depunere a cererii de modificare a caietului de sarcini, Consiliul de reglementare pentru DOP „Pimentón de Murcia” a obținut acreditarea UNE-EN ISO/IEC 17065.

5.   Secțiunea I. Cerințe prevăzute de dispozițiile comunitare/naționale

Textul actual:

I.   CERINȚE PREVĂZUTE DE DISPOZIȚIILE COMUNITARE/NAȚIONALE

—	Legea nr. 25/1970 „Statutul viței-de-vie, al vinului și al alcoolului”, în cazul în care se înființează un consiliu de reglementare care să acționeze în calitate de organism de control.

—	Decretul regal nr. 2242/1984 din 26 septembrie 1984 de adoptare a normelor tehnice și sanitare pentru fabricarea, comercializarea și utilizarea pesticidelor. [Jurnalul Oficial al Spaniei (Boletín Oficial del Estado – B.O.E.) nr. 306 din 22 decembrie 1984].

Text nou, modificat:

I.   CERINȚE PREVĂZUTE DE DISPOZIȚIILE COMUNITARE/NAȚIONALE

—	Decretul regal nr. 2242/1984 din 26 septembrie 1984 de adoptare a normelor tehnice și sanitare pentru fabricarea, comercializarea și utilizarea pesticidelor. [Jurnalul Oficial al Spaniei (Boletín Oficial del Estado – B.O.E.) nr. 306 din 22 decembrie 1984].

—	Ordinul din 20 aprilie 2001 al Ministerului Regional al Agriculturii, Apelor și Mediului de instituire a Consiliului de reglementare pentru denumirea de origine „Pimentón de Murcia”.

—	Ordinul din 17 decembrie 2001 al Ministerului Regional al Agriculturii, Apelor și Mediului de aprobare a normelor privind denumirea de origine „Pimentón de Murcia” și consiliul său de reglementare.

—	Decretul regal nr. 1335/2011 din 3 octombrie 2011 de stabilire a procedurii de prelucrare a cererilor de înregistrare a denumirilor de origine protejate și a indicațiilor geografice protejate și a obiecțiilor la aceste cereri.

Motivul:

Acest punct se modifică pentru a alinia normele aplicabile la legislația actuală.

Modificările de la secțiunile G și I nu afectează documentul unic.

DOCUMENT UNIC

„PIMENTÓN DE MURCIA”

Nr. UE: PDO-ES-0113-AM02 – 2.2.2021

DOP (X) IGP ( )

1.   Denumirea (denumirile) [a (ale) DOP sau IGP]

„Pimentón de Murcia”

2.   Statul membru sau țara terță

Spania

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Tipul de produs

Clasa 1.8. Alte produse enumerate în anexa I la tratat (condimente etc.)

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

Produs rezultat din măcinarea ardeilor complet roșii din genul Capsicum annuum L., soiul „Bola”. Ardeii utilizați trebuie să fie recoltați, copți, sănătoși, curați, uscați și complet lipsiți de organisme dăunătoare sau boli și trebuie să fie cultivați în zona de producție delimitată.

Caracteristici organoleptice:

Boiaua este în întregime dulce, cu o aromă puternică caracteristică, o putere colorantă ridicată, conținut de grăsime și gust caracteristic. Culoarea sa este roșu-strălucitor. Este foarte stabilă în ceea ce privește culoarea și aroma.

Caracteristici fizico-chimice:

Dimensiunea particulelor: boiaua trebuie să fie măcinată astfel încât să treacă printr-o sită sau ciur nr. 16 pe scara ASTM (echivalentul unei plase cu ochiuri de 1,19 mm).

—	Reziduuri metalice: conținut maxim de arsen 1 p.p.m. și conținut maxim plumb 4 p.p.m.

—	Produse alimentare sau ingrediente alimentare: adaosul de uleiuri vegetale comestibile până la maximum 8 % din masa produsului uscat.

—

Materii străine: Se interzice adăugarea de semințe din alte soiuri de ardei utilizate la fabricarea conservelor de ardei, adăugarea de placente, calicii și pedunculi într-o proporție mai mare decât cea a fructelor în sine, adăugarea de coloranți artificiali și alte substanțe care afectează valorile parametrilor ce definesc calitățile.

Caracteristicile analitice ale boielei din categoria comercială „extra”:

—	Culoare (la momentul măcinării) – număr minim de unități ASTA: ≥ 120

—	Umiditate maximă exprimată în %: ≤ 14 %

—	Extract eteric maxim din substanța uscată exprimat în %: ≤ 20 %

—	Conținut maxim de cenușă în substanță uscată exprimat în %: — Totaluri: ≤ 9,4 % — Insolubil: ≤ 0,7 % — Fibre brute în substanță uscată exprimate în %: 27 % — Conținut maxim de capsaicină exprimat în %: ≤ 0,003 %

Caracteristicile analitice ale boielei din categoria comercială „primera”:

—	Culoare (la momentul măcinării) – număr minim de unități ASTA: ≥ 90

—	Umiditate maximă exprimată în %: ≤ 14 %

—	Extract eteric maxim din substanța uscată exprimat în %: ≤ 23 %

—	Conținut maxim de cenușă în substanță uscată exprimat în %: — Totaluri: ≤ 9,9 % — Insolubil: ≤ 1 % — Fibre brute în substanță uscată exprimate în %: 28 % — Conținut maxim de capsaicină exprimat în %: ≤ 0,003 %

3.3.   Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate)

Ambele produse, boiaua din categoria comercială „extra” și boiaua din categoria comercială „primera”, trebuie să fie obținute din ardei complet roșii din genul Capsicum annuum L., soiul „Bola” sau „Americano”, cultivați în zona de producție.

3.4.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Producerea materiei prime și fabricarea produsului protejat.

Etapele de producție sau de cultivare a materiei prime includ obținerea răsadurilor, pregătirea terenului, fertilizarea, plantarea, transplantarea, irigarea și fertilizarea.

Etapele de prelucrare includ recoltarea, uscarea ardeilor și măcinarea „cojilor” uscate.

3.5.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. ale produsului la care se referă denumirea înregistrată

Procesul de măcinare și de ambalare trebuie să se desfășoare rapid și în proximitate, astfel încât să se păstreze caracteristicile specifice ale produsului și să se evite eventualele modificări ale umidității care ar afecta conservarea ulterioară a acestuia.

Prin urmare, se consideră că produsul cu DOP „Pimentón de Murcia” trebuie ambalat în aria delimitată, ca etapă ulterioară măcinării, pentru a menține calitatea și caracteristicile sale specifice și pentru a garanta trasabilitatea și controlul produsului.

3.6.   Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată

Ambalajele produselor care fac obiectul denumirii de origine protejată „Pimentón de Murcia” destinate consumului trebuie să fie identificată printr-o etichetă numerotată sau o contraetichetă, care trebuie să fie furnizată în prealabil de Consiliul de reglementare în conformitate cu normele aplicabile.

Pe eticheta boielei protejate trebuie să figureze în mod vizibil mențiunea „Denominación de Origen «Pimentón de Murcia»”, categoria comercială „extra” sau „primera” și tipul de proces de uscare utilizat, fie „Secado al sol” (uscat la soare), fie „Secado en secadero” (uscat în camere de uscare), pe lângă informațiile și cerințele prevăzute de legislația aplicabilă.

Mențiunea „Pimientos desrabados” (codițe îndepărtate), „Pimientos sin rabo” (ardei fără codițe) sau „Pimientos sin pedúnculo” (ardei fără peduncul) poate figura opțional.

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria geografică delimitată cuprinde următoarele localități din provinciile Murcia, Almería, Granada și Alicante:

—	Provincia Murcia: Alhama de Murcia, Beniel, Caravaca, Cartagena, Fortuna, Fuente Álamo, Librilla, Lorca, Mazarrón, Molina de Segura, Murcia, Puerto Lumbreras, San Javier, Santomera, Torre Pacheco și Totana.

—	Provincia Almería: Pulpí, Velez Blanco și Velez Rubio.

—	Provincia Granada: Orce și Puebla de Don Fadrique.

—	Provincia Alicante: Elche, Guardamar del Segura, Orihuela, Pilar de la Horadada și Torrevieja.

5.   Legătura cu aria geografică

Specificitatea produsului

Specificitatea produsului, care face ca produsul „Pimentón de Murcia” să fie unic față de alte tipuri de boia, este determinată de caracteristicile sale organoleptice și fizico-chimice, astfel cum sunt definite la punctul 3.2.

Legătura cauzală dintre calitatea și caracteristicile produsului descris în caietul de sarcini:

Aceasta este reflectată de următorii factori naturali și umani:

Factori naturali

Zona de producție a ardeilor care fac obiectul DOP „Pimentón de Murcia” este situată în sud-estul Peninsulei Iberice și cuprinde localități din regiunea Murcia, Alicante, Almería și Granada. Relieful este complex. Terenurile situate în localitățile Alhama de Murcia, Beniel, Cartagena, Molina de Segura, Murcia, San Javier, Santomera și Torrepacheco din regiunea Murcia și Elche, Guardamar del Segura, Pilar de la Horadada și Orihuela din Alicante se află la o altitudine mai mică de 200 m. Această zonă reprezintă mai puțin de jumătate din aria geografică.

Cea mai mare parte a terenurilor se află la altitudini medii sau înalte. Localitățile Caravaca, Fortuna, Librilla, Lorca, Mazarrón, Puerto Lumbreras și Totana din regiunea Murcia, Orce și Puebla de Don Fadrique din Granada și Pulpí, Vélez Blanco și Vélez Rubio din Almería se află la altitudini mai mari, cuprinse între 200 m și 2 000 m.

Această diferență de altitudine în cadrul ariei delimitate determină perioadele de vegetație, care pot varia în funcție de climă.

Materialele postorogene sunt foarte frecvente în aria geografică în cauză, în special marnele, argila, rocile evaporitice și conglomeratele.

Depozitele cuaternare sunt prezente în vastele zone de câmpie și bazine hidrografice, formând uneori glacisuri spectaculoase. În general, aceste zone dispun de cele mai bune terenuri pentru culturile neirigate și irigate.

Solurile utilizate pentru cultivarea ardeilor care fac obiectul DOP „Pimentón de Murcia” pot fi clasificate drept saline. Salinitatea solurilor cu un conținut mai scăzut de sare este structurală și inerentă formării solului ca atare. În alte cazuri, aceasta se poate datora adăugării de cloruri ca urmare a irigării.

În general, clima este temperată, cu o influență mediteraneeană și cu unele caracteristici continentale. În mod caracteristic, este semiaridă, cu precipitații cuprinse între 200 mm și 500 mm și potențiale niveluri medii ridicate de evapotranspirație, ajungând la 180 în multe localități în iulie și august.

Ardeii care fac obiectul DOP „Pimentón de Murcia” sunt culturi specifice climei calde care au nevoie de căldură pentru a se dezvolta. Temperaturile din timpul zilei cuprinse între 20 și 25 °C și temperaturile din timpul nopții cuprinse între 16 °C și 18 °C sunt considerate necesare pentru o dezvoltare și o producție optime. Atunci când temperaturile cresc peste 32 °C, în special în condiții de secetă, au loc avorturi florale. Când umiditatea relativă este ridicată, planta tolerează temperaturi de peste 40 °C.

Cultura necesită o umiditate ambiantă semnificativă (RH între 50 și 70 %), în special în etapele de înflorire și de formare a fructelor. În primele etape de dezvoltare, aceasta necesită și tolerează o umiditate relativă mai mare decât în etapele ulterioare.

Ardeii necesită, de asemenea, multă lumină în timpul perioadei de vegetație, în special în etapele de înflorire, de formare a fructelor și de coacere. Prin urmare, nivelurile de lumină reprezintă un factor limitativ. Lumina insuficientă determină albirea plantei, precum și alungirea internodurilor și a tulpinilor, ceea ce înseamnă că acestea se slăbesc și devin incapabile să suporte greutatea recoltei.

Condițiile sunt similare în aria geografică delimitată în diferite momente ale anului, astfel încât perioadele de semănare și recoltare pot fi extinse în anumite locuri.

Factorii umani

Pe lângă condițiile de cultivare, factorul uman, și anume cunoștințele producătorilor, are, de asemenea, un impact asupra producției de ardei care fac obiectul DOP „Pimentón de Murcia”.

Din acest motiv procesul de producție a ardeilor care fac obiectul DOP „Pimentón de Murcia” se bazează pe priceperea producătorilor. Selectarea parcelelor, sistemul utilizat pentru pregătirea solului pentru însămânțare, selecția semințelor, plantarea și recoltarea au un impact direct asupra caracteristicilor produsului final. Din acest motiv producătorii familiarizați cu nevoile culturii de ardei folosiți pentru obținerea produsului care face obiectul DOP „Pimentón de Murcia” și-au putut extinde culturile pe terenuri cu aceleași caracteristici naturale, în special în ceea ce privește temperatura, umiditatea și nivelurile de lumină.

Înmulțirea se realizează cu semințe selecționate din cele mai bune plante din recolta anterioară (în mod normal, prima recoltă) și din ardei uscați la soare conservați în condiții de lumină minimă și temperatură scăzută. În mod tradițional semințele se păstrau în borcane de ceramică sau în cutii de tablă, pentru a garanta aceste condiții de lumină minimă și temperatură scăzută până la semănare.

După selecția semințelor, este timpul ca acestea să fie semănate. În momentul semănării se adaugă o cantitate generoasă de îngrășământ sau de gunoi de grajd, iar semințele sunt protejate de frig. Semințele semănate sunt verificate la jumătatea lunii decembrie sau la începutul lunii ianuarie. Având în vedere că temperaturile din acea perioadă a anului nu sunt adecvate pentru germinare sau pentru dezvoltarea plantelor tinere, producătorii au creat răsadnițe speciale, cunoscute sub denumirea de „almajaras” pentru răsaduri. Pentru a le proteja împotriva frigului, acestea au fost acoperite cu trestie sau plante mici lemnoase și cu un strat fin de sol de suprafață, urmat de pietriș, pentru a preveni întărirea suprafeței și formarea unei cruste. „Almajaras” sunt cavități dreptunghiulare în sol, cu o lățime de aproximativ 1,5 m și cu o lungime care depinde de nivelarea parcelei. Semințele se seamănă în mijloc, formând un fel de linie. În prezent, se folosesc acoperitori din plastic cunoscute sub denumirea de „planteles” pentru a asigura protecția împotriva frigului, cu aceeași funcție de răsadniță ca „almajaras”. Alternativ, semințele sunt semănate urmând un model de fagure pe tăvi pentru însămânțare cu un substrat bun, deoarece astfel se asigură păstrarea semințelor (selectate de fermieri sau certificate) în condiții optime de temperatură controlate de către personalul responsabil.

„Pimentón de Murcia” este un produs apreciat atât pentru funcția sa de colorant, cât și de condiment, iar aceste caracteristici depind de soi și de faptul că ardeii sunt cultivați în soluri saline în condițiile descrise mai sus. Recoltarea manuală eșalonată a ardeilor este, de asemenea, de o importanță crucială și are un impact direct asupra produsului final, deoarece permite selectarea ardeilor atunci când au atins nivelul optim de maturitate, adică atunci când intensitatea culorii este maximă și conținutul de apă este minim.

Plantarea nu are loc niciodată mai devreme de 15 aprilie. Data care a fost considerată în mod tradițional cea mai bună pentru evitarea înghețului este 25 aprilie, de sărbătoarea Sfântului Marcu. Plantarea se realizează în șanțuri sau utilizând o bază de plastic, plantulele fiind așezate la distanță de o palmă pe o suprafață triunghiulară. Apoi sunt irigate prin inundare sau localizat, pentru a permite un control mai bun al apei și al îngrășămintelor limitate.

Momentul recoltării este esențial pentru obținerea ardeilor cu caracteristicile senzoriale ale produsului care face obiectul DOP. Ardeii sunt recoltați manual, culegându-se numai cei care au ajuns la maturitatea deplină. Producătorii, bazându-se pe cunoștințele lor în ceea ce privește produsul, sunt cei care stabilesc când este momentul potrivit. Aceștia pot distinge ardeii de pe fiecare plantă care au atins nivelul optim de maturitate, adică intensitatea maximă a culorii, conținutul maxim de pigmenți naturali și conținutul minim de apă.

După recoltarea ardeilor, aceștia vor fi împrăștiați pe un fel de gard de nuiele sau așezați pe pantele unor movile, în funcție de mărimea sau de dimensiunea lotului, până când se deshidratează cu ajutorul căldurii soarelui. Această metodă tradițională de uscare a fost păstrată de-a lungul anilor, deși au fost introduse și camere de uscare.

Uscarea și măcinarea ulterioară a ardeilor sunt procese esențiale pentru păstrarea caracteristicilor ardeilor proaspeți în produsul final, boiaua „Pimentón de Murcia”. Atât metoda tradițională de uscare (în care ardeii sunt uscați prin expunere directă la soare), cât și metoda care implică aer cald și durată și temperatură controlate produc „coji” de ardei cu un conținut de umiditate de cel mult 14 %. Această deshidratare este menținută până în etapa de măcinare prin păstrarea „cojilor” în spații uscate, astfel încât „zdrobirea” lor în concasor să poată scoate la iveală toate uleiurile care conferă produsului care face obiectul DOP caracteristicile sale specifice.

Acest sistem de producție și prelucrare a rămas neschimbat de când au fost aduse primele semințe din America în secolul al XVI-lea. Sistemul de cultivare din întreaga zonă mediteraneeană se răspândește în funcție de condițiile climatice și valorifică la maximum solurile saline. Producția inițială din valea Segura s-a extins în zone învecinate, cum ar fi Campo de Cartagena, Campo de Elche și Valea Guadalentín, aceasta din urmă fiind cea mai mare zonă de producție.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

https://www.mapa.gob.es/es/alimentacion/temas/calidad-diferenciada/dop-igp/htm/DOP_Pimenton_Murcia_modif_mayor.aspx

---

(1)  JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

(*1)  La momentul măcinării.

(*2)  La momentul măcinării.