INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/2

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 22 decembrie 2022 – Parlamentul European/Giulia Moi

(Cauza C-246/21 P) (1)

(Recurs - Drept instituțional - Membru al Parlamentului European - Principiul ne ultra petita - Obiectul litigiului - Dreptul la apărare - Articolul 232 TFUE - Modalități de funcționare a Parlamentului - Articolul 263 al șaselea paragraf TFUE - Termen de introducere a acțiunii - Recurs incident)

(2023/C 63/02)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Parlamentul European (reprezentanți: T. Lazian, S. Seyr și M. Windisch, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Giulia Moi (reprezentanți: M. Pisano și P. Setzu, avvocati)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul principal și recursul incident.

2)	Obligă Parlamentul European la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului principal.

3)	O obligă pe doamna Giulia Moi la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului incident.

(1) JO C 228, 14.6.2021.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/2

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 22 decembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Østre Landsret – Danemarca) – X/Udlændingenævnet

(Cauza C-279/21) (1)

(Trimitere preliminară - Acordul de asociere CEE-Turcia - Articolul 9 - Decizia nr. 1/80 - Articolul 10 alineatul (1) - Articolul 13 - Clauză de standstill - Reîntregirea familiei - Reglementare națională care introduce condiții noi, mai restrictive, în materie de reîntregire a familiei pentru soții resortisanților turci titulari ai unui permis de ședere permanentă în statul membru în cauză - Impunere în sarcina lucrătorului turc a unei condiții de promovare a unui examen care atestă un anumit nivel de cunoaștere a limbii oficiale a acestui stat membru - Justificare - Obiectiv care constă în asigurarea unei integrări reușite)

(2023/C 63/03)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Østre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamant: X

Pârât: Udlændingenævnet

Dispozitivul

Articolul 13 din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia

trebuie interpretat în sensul că

o legislație națională, introdusă după intrarea în vigoare a acestei decizii în statul membru în cauză, care condiționează reîntregirea familiei între un lucrător turc cu reședința legală în acest stat membru și soțul său de promovarea de către acest lucrător a unui examen care atestă un anumit nivel de cunoaștere a limbii oficiale a statului membru respectiv, constituie o „nouă restricție”, în sensul acestei dispoziții. O asemenea restricție nu poate fi justificată de obiectivul care constă în garantarea unei integrări reușite a acestui soț, din moment ce această legislație nu permite autorităților competente să țină seama nici de capacitățile de integrare proprii acestuia din urmă, nici de alți factori, în afară de promovarea unui atare examen, care să ateste integrarea efectivă a lucrătorului respectiv în statul membru în cauză și, prin urmare, capacitatea sa de a-și ajuta soțul să se integreze în acesta.

(1) JO C 278, 12.7.2021.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/3

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 22 decembrie 2022 – Universität Koblenz-Landau/Agenția Executivă Europeană pentru Educație și Cultură (EACEA)

(Cauza C-288/21 P) (1)

(Recurs - Clauză compromisorie - Programe Tempus IV - Convenții de subvenționare Ecesis, Diusas și Deque - Nereguli sistemice și recurente - Cerere de rambursare integrală a sumelor plătite - Dreptul de a fi ascultat - Principiul proporționalității - Principiul protecției încrederii legitime - Cerere de redeschidere a fazei orale a procedurii în primă instanță - Articolul 113 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului)

(2023/C 63/04)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Universität Koblenz-Landau (reprezentanți: R. Di Prato și C. von der Lühe, Rechtsanwälte)

Cealaltă parte din procedură: Agenția Executivă Europeană pentru Educație și Cultură (EACEA) (reprezentanți: H. Monet și N. Sbrilli, agenți, asistați de R. van der Hout, advocaat, și de C. Wagner, Rechtsanwalt)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Universität Koblenz-Landau la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 278, 12.7.2021.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/4

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 22 decembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul București – România) – Quadrant Amroq Beverages SRL/Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

(Cauza C-332/21) (1)

(Trimitere preliminară - Armonizarea legislațiilor fiscale - Directiva 92/83/CEE - Armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice - Accize - Alcool etilic - Scutiri - Articolul 27 alineatul (1) litera (e) - Producerea aromelor folosite în producția produselor alimentare și a băuturilor nealcoolice cu o tărie alcoolică de sub 1,2 % în volum - Domeniu de aplicare - Principiile proporționalității și efectivității)

(2023/C 63/05)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul București

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Quadrant Amroq Beverages SRL

Pârâtă: Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

Dispozitivul

Articolul 27 alineatul (1) litera (e) din Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice

trebuie interpretat în sensul că

atât alcoolul etilic care este utilizat pentru producerea aromelor folosite la rândul lor pentru prepararea băuturilor nealcoolice cu o tărie alcoolică de sub 1,2 % în volum, cât și alcoolul etilic care a fost deja utilizat pentru producerea unor asemenea arome intră sub incidența scutirii prevăzute de această dispoziție.

Articolul 27 alineatul (1) litera (e) din Directiva 92/83

trebuie interpretat în sensul că,

atunci când alcoolul etilic eliberat pentru consum într-un stat membru în care este scutit de accize, pentru motivul că a fost utilizat pentru producerea aromelor folosite în producția băuturilor nealcoolice cu o tărie alcoolică de sub 1,2 % în volum, este comercializat ulterior într-un alt stat membru, acesta din urmă este obligat să rezerve respectivului alcool etilic un tratament identic pe teritoriul său dacă primul stat membru a aplicat corect scutirea prevăzută la această dispoziție și nu există indicii de fraudă, de evaziune sau de abuz.

Articolul 27 alineatul (1) litera (e) din Directiva 92/83

trebuie interpretat în sensul că

se opune unei reglementări a unui stat membru care supune acordarea beneficiului scutirii prevăzute de această dispoziție, în favoarea unui operator economic care comercializează pe teritoriul său produse achiziționate de la un vânzător situat pe teritoriul unui alt stat membru, în care au fost fabricate, eliberate pentru consum și scutite de accize în conformitate cu dispoziția menționată, condițiilor ca acest operator să aibă calitatea de destinatar înregistrat și ca acest vânzător să o aibă pe aceea de antrepozitar autorizat, cu excepția cazului în care rezultă din elemente concrete, obiective și verificabile că respectivele condiții sunt necesare pentru a asigura aplicarea corectă și directă a acestei scutiri, precum și pentru a preveni orice fraudă, evaziune sau abuz.

(1) JO C 357, 6.9.2021.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/5

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 22 decembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Belgia) – Sambre & Biesme SCRL (C-383/21), Commune de Farciennes (C-384/21)/Société wallonne du logement

(Cauzele conexate C-383/21 și C-384/21) (1)

(Trimitere preliminară - Achiziții publice - Directiva 2014/24/UE - Atribuire a contractului de achiziții publice fără inițierea unei proceduri de cerere de ofertă - Contracte de achiziții publice încheiate între entități din sectorul public - Articolul 12 alineatul (3) - Contracte de achiziții publice care fac obiectul unei atribuiri in house - Noțiunea de „control similar” - Condiții - Reprezentarea tuturor autorităților contractante participante - Articolul 12 alineatul (4) - Contract între autorități contractante care urmăresc obiective comune de interes public - Noțiunea de „cooperare” - Condiții - Netranspunere în termenele acordate - Efect direct)

(2023/C 63/06)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamante: Sambre & Biesme SCRL (C-383/21), Commune de Farciennes (C-384/21)

Pârâtă: Société wallonne du logement

Dispozitivul

Articolul 12 alineatele (3) și (4) din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18

trebuie interpretat în sensul că

produce efecte directe în cadrul unor litigii între persoane juridice de drept public cu privire la atribuirea directă a unor contracte de achiziții publice, în condițiile în care statul membru în cauză s-a abținut să transpună această directivă în ordinea juridică națională în termenele stabilite.

Articolul 12 alineatul (3) al doilea paragraf punctul (i) din Directiva 2014/24

trebuie interpretat în sensul că,

pentru a stabili că o autoritate contractantă exercită în comun cu alte autorități contractante asupra persoanei juridice adjudecatare un control similar celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii, cerința prevăzută de această dispoziție, care constă în reprezentarea unei autorități contractante în organele de decizie ale persoanei juridice controlate, nu este îndeplinită pentru simplul motiv că în consiliul de administrație al acestei persoane juridice este membru reprezentantul unei alte autorități contractante care face de asemenea parte din consiliul de administrație al primei autorități contractante.

Articolul 12 alineatul (4) din Directiva 2014/24

trebuie interpretat în sensul că

nu este exclus din domeniul de aplicare al acestei directive un contract de achiziții publice prin care unei autorități contractante îi sunt încredințate misiuni de serviciu public care se înscriu în cadrul unei relații de cooperare între alte autorități contractante, atunci când, prin îndeplinirea unor astfel de misiuni, autoritatea contractantă căreia i-au fost încredințate aceste misiuni nu urmărește să atingă obiective pe care le-ar avea în comun cu celelalte autorități contractante, ci se limitează la a contribui la realizarea unor obiective pe care numai aceste alte autorități contractante le au în comun.

(1) JO C 357, 6.9.2021.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/6

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 22 decembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Cluj – România) – TJ/Inspectoratul General pentru Imigrări

(Cauza C-392/21) (1)

(Trimitere preliminară - Politica socială - Protecția securității și a sănătății lucrătorilor - Directiva 90/270/CEE - Articolul 9 alineatul (3) - Lucrul la monitor - Protecția ochilor și a vederii lucrătorilor - Aparate de corecție speciale - Ochelari - Achiziționare de către lucrător - Modalități de suportare a cheltuielilor de către angajator)

(2023/C 63/07)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Cluj

Părțile din procedura principală

Reclamant: TJ

Pârât: Inspectoratul General pentru Imigrări

Dispozitivul

Articolul 9 alineatul (3) din Directiva 90/270/CEE a Consiliului din 29 mai 1990 privind condițiile minime de securitate și sănătate pentru lucrul la monitor [a cincea directivă individuală în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 87/391/CEE]

trebuie interpretat în sensul că

„aparatele de corecție speciale”, prevăzute de această dispoziție, includ ochelarii de vedere care vizează în mod specific corectarea și prevenirea dificultăților vizuale care au legătură cu o activitate ce implică un echipament cu monitor. Pe de altă parte, aceste „aparate de corecție speciale” nu se limitează la aparate utilizate exclusiv în cadrul profesional.

Articolul 9 alineatele (3) și (4) din Directiva 90/270

trebuie interpretat în sensul că

obligația de a furniza lucrătorilor în cauză un aparat de corecție special, prevăzută la această dispoziție, care îi revine angajatorului, poate fi îndeplinită fie prin furnizarea directă a aparatului respectiv de către acesta din urmă, fie prin rambursarea cheltuielilor necesare efectuate de lucrător, însă nu prin plata unui spor general la salariu lucrătorului.

(1) JO C 391, 27.9.2021.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/6

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 22 decembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Ordinario di Asti – Italia) – WP/Istituto nazionale della previdenza sociale, Repubblica italiana

(Cauza C-404/21) (1)

(Trimitere preliminară - Personal al Băncii Centrale Europene (BCE) - Transfer al drepturilor de pensie dobândite într-un sistem național de pensii către sistemul de pensii al BCE - Articolul 4 alineatul (3) TUE - Principiul cooperării loiale - Condițiile de angajare ale BCE - Articolul 8 din anexa IIIA - Absența unei dispoziții a dreptului intern sau a unui acord încheiat între statul membru în cauză și BCE)

(2023/C 63/08)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Ordinario di Asti

Părțile din procedura principală

Reclamant: WP

Pârâte: Istituto nazionale della previdenza sociale, Repubblica italiana

Dispozitivul

Articolele 45 și 48 TFUE, articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene și articolul 8 litera (a) din anexa IIIA la Decizia Băncii Centrale Europene (BCE) din 9 iunie 1998 privind adoptarea condițiilor de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, astfel cum a fost modificată la 31 martie 1999,

trebuie interpretate în sensul că

nu se opun, în lipsa unui acord încheiat între Banca Centrală Europeană (BCE) și statul membru în cauză, unei reglementări sau unei practici administrative a acestui stat membru care nu permite unui membru al personalului BCE să transfere către sistemul de pensii al acesteia o sumă corespunzătoare drepturilor de pensie pe care le-a dobândit în sistemul de pensii al statului membru respectiv. Cu toate acestea, articolul 4 alineatul (3) TUE impune, în temeiul principiului cooperării loiale consacrat la această dispoziție, ca un stat membru căruia i se propune de către BCE încheierea unui acord în temeiul acestui articol 8 litera (a) din anexa IIIA privind transferul către sistemul de pensii al BCE al drepturilor de pensie dobândite de membrii personalului acesteia în cadrul sistemului de pensii al acestui stat membru să participe activ și cu bună-credință la negocierile care privesc încheierea cu aceasta a unui astfel de acord după deschiderea negocierilor.

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că nu autorizează instanța unui stat membru sesizată de un membru al personalului Băncii Centrale Europene (BCE) să dispună transferul către sistemul de pensii al acesteia al drepturilor de pensie dobândite de persoana interesată în sistemul de pensii al acestui stat membru, în lipsa unei dispoziții de drept național sau a unui acord încheiat între statul membru în cauză și BCE, care să prevadă un astfel de transfer. În schimb, atunci când, ca urmare a încălcării de către acest stat membru a obligației sale, care decurge din principiul cooperării loiale consacrat la articolul 4 alineatul (3) TUE, de a participa activ și cu bună-credință la negocierile cu BCE în vederea încheierii unui acord privind transferul drepturilor de pensie, acest membru al personalului BCE se află în imposibilitatea de a obține transferul către sistemul de pensii al BCE al drepturilor de pensie pe care le-a dobândit în cadrul sistemului de pensii al statului membru respectiv, această dispoziție impune ca o astfel de instanță să ia toate măsurile prevăzute de normele de procedură naționale pentru a asigura respectarea acestei obligații de autoritatea competentă națională.

(1) JO C 357, 6.9.2021.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/7

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 22 decembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Hauptzollamt Hamburg/Shell Deutschland Oil GmbH

(Cauza C-553/21) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 2003/96/CE - Impozitarea produselor energetice și a electricității - Articolul 5 a patra liniuță - Cote ale accizelor diferențiate în funcție de utilizarea comercială sau necomercială a acestor produse - Scutiri și reduceri fiscale facultative - Depunerea unei cereri de reducere fiscală facultativă după expirarea termenului prevăzut în acest scop, dar înainte de expirarea termenului de stabilire a taxei în discuție - Principiul securității juridice - Principiul efectivității - Principiul proporționalității)

(2023/C 63/09)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamant: Hauptzollamt Hamburg

Pârâtă: Shell Deutschland Oil GmbH

Dispozitivul

Principiul efectivității și principiul proporționalității, ca principiu general al dreptului Uniunii, trebuie interpretate în sensul că, în cadrul punerii în aplicare a unei dispoziții precum articolul 5 a patra liniuță din Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității, care permite statelor membre să aplice, în anumite condiții, cote de impozitare diferențiate după cum consumul produselor energetice și al electricității vizate de această directivă este comercial sau necomercial, se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia autoritățile competente ale unui stat membru sunt obligate să respingă în mod automat și fără excepție o cerere de scutire fiscală depusă în termenul de stabilire a impozitului în cauză, prevăzut de dreptul național, pentru simplul motiv că solicitantul nu a respectat termenul stabilit în dreptul național pentru depunerea unei astfel de cereri.

(1) JO C 490, 6.12.2021.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/8

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 22 decembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD) – Portugalia) – IM Gestão de Ativos (IMGA) – Sociedade Gestora de Organismos de Investimento Coletivo SA și alții/Autoridade Tributária e Aduaneira

(Cauza C-656/21) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 2008/7/CE - Articolul 5 alineatul (2) litera (a) - Impozitarea indirectă a majorării de capital - Taxă de timbru aplicabilă serviciilor de comercializare a titlurilor de participare la fonduri deschise de plasament colectiv în valori mobiliare cu capital variabil)

(2023/C 63/10)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD)

Părțile din procedura principală

Reclamante: IM Gestão de Ativos (IMGA) – Sociedade Gestora de Organismos de Investimento Coletivo SA, IMGA Rendimento Semestral, IMGA Ações Portugal Cat A, IMGA Ações América Cat A, IMGA Mercados Emergentes, IMGA Eurofinanceiras, IMGA Eurocarteira, IMGA Rendimento Mais, IMGA Investimento PPR, IMGA Alocação Moderada Cat A, IMGA Alocação Dinâmica Cat A, IMGA Global Equities Selection Cat A, IMGA Liquidez Cat A, IMGA Money Market Cat A, IMGA Euro Taxa Variável Cat A, IMGA Dívida Pública Europeia, IMGA Retorno Global Cat A, IMGA Poupança PPR, IMGA Alocação Conservadora Cat A, IMGA Iberia Equities ESG Cat A, IMGA Iberia Fixed Income ESG Cat A, IMGA Alternativo, CA Curto Prazo, IMGA Ações Europa, IMGA Flexível Cat A, CA Monetário, CA Rendimento, Eurobic PPR/OICVM Ciclo Vida 35-44, Eurobic PPR/OICVM Ciclo Vida 45-54, Eurobic PPR/OICVM Ciclo Vida + 55, Eurobic Seleção Top, IMGA European Equities Cat A

Pârâtă: Autoridade Tributária e Aduaneira

Dispozitivul

Articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2008/7/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 privind impozitarea indirectă a majorării de capital

trebuie interpretat în sensul că

se opune unei reglementări naționale care prevede impunerea unei taxe de timbru, pe de o parte, asupra remunerației pe care o percepe o instituție financiară din partea unei societăți de administrare de fonduri deschise de investiții pentru furnizarea de servicii de comercializare în scopul unor noi aporturi de capital care vizează subscrierea de titluri de participare la fonduri nou emise, precum și, pe de altă parte, asupra sumelor pe care această societate de administrare le percepe de la fonduri deschise de investiții în măsura în care aceste sume includ remunerația pe care societatea de administrare menționată a plătit-o instituțiilor financiare pentru respectivele servicii de comercializare.

(1) JO C 37, 24.1.2022.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/9

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 22 decembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – Syndicat Les Entreprises du Médicament (LEEM)/Ministre des Solidarités et de la Santé

(Cauza C-20/22) (1)

(Trimitere preliminară - Medicamente de uz uman - Directiva 89/105/CEE - Transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman și includerea acestora în domeniul de aplicare al sistemelor naționale de asigurări de sănătate - Articolul 4 - Blocare a prețului tuturor medicamentelor sau al anumitor categorii de medicamente - Măsură națională care privește numai anumite medicamente luate în considerare în mod individual - Stabilirea unui preț maxim de vânzare a anumitor medicamente către instituțiile sanitare)

(2023/C 63/11)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamant: Syndicat Les Entreprises du Médicament (LEEM)

Pârât: Ministre des Solidarités et de la Santé

Dispozitivul

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 89/105/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman și includerea acestora în domeniul de aplicare al sistemelor naționale de asigurări de sănătate

trebuie interpretat în sensul că

noțiunea de „blocare a prețului tuturor medicamentelor sau al anumitor categorii de medicamente” nu se aplică unei măsuri ce are ca finalitate controlul prețurilor anumitor medicamente luate în considerare în mod individual.

(1) JO C 119, 14.3.2022.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/10

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 22 decembrie 2022 – Banca Europeană de Investiții/KL

(Cauza C-68/22 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Personalul Băncii Europene de Investiții (BEI) - Noțiunea de „invaliditate” - Declarație privind capacitatea de muncă - Absență nejustificată - Acțiune în anulare și în despăgubire)

(2023/C 63/12)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Banca Europeană de Investiții (reprezentanți: G. Faedo și I. Zanin, agenți, asistați de A. Duron, avocată)

Cealaltă parte din procedură: KL (reprezentanți: A. Champetier și L. Levi, avocate)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Banca Europeană de Investiții (BEI) la suportarea, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, a celor efectuate de KL.

(1) JO C 213, 30.5.2022.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/10

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 22 decembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour d'appel de Paris – Franța) – Eurelec Trading SCRL, Scabel SA/Ministre de l’Économie et des Finances

(Cauza C-98/22) (1)

(Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Articolul 1 alineatul (1) - Noțiunea de „materie civilă și comercială” - Acțiune a unei autorități publice în scopul constatării, sancționării și încetării unor practici de restrângere a concurenței)

(2023/C 63/13)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Paris

Părțile din procedura principală

Reclamante: Eurelec Trading SCRL, Scabel SA

Pârât: Ministre de l’Économie et des Finances

cu participarea: Groupement d’achat des centres Édouard Leclerc (GALEC), Association des centres distributeurs Édouard Leclerc (ACDLEC)

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială

trebuie interpretat în sensul că

noțiunea de „materie civilă și comercială” în sensul acestei dispoziții nu include acțiunea unei autorități publice dintr-un stat membru împotriva unor societăți cu sediul în alt stat membru în scopul constatării, sancționării și încetării unor practici de restrângere a concurenței în privința unor furnizori cu sediul în primul stat membru, în cazul în care această autoritate publică exercită competențe privind introducerea de acțiuni în justiție sau competențe de investigare exorbitante în raport cu normele de drept comun aplicabile în relațiile dintre particulari.

(1) JO C 198, 16.5.2022.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/11

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 22 decembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Úrad pre verejné obstarávanie – Slovacia) – Úrad pre dohľad nad zdravotnou starostlivosťou, Všeobecná zdravotná poisťovňa, a.s., Dôvera zdravotná poist’ovňa a.s., Union zdravotná poisťovňa, a.s.

(Cauza C-204/22) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții - Articolul 267 TFUE - Noțiunea de „instanță” - Criterii structurale și funcționale - Exercitarea de funcții jurisdicționale sau administrative - Obligația de cooperare a organismului de trimitere - Directivele 89/665/CEE și 2014/24/UE - Achiziții publice - Organism național de control al procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice - Dreptul de a acționa din oficiu - Competență de sancționare - Decizii care pot face obiectul unei căi de atac jurisdicționale - Lipsa unui litigiu în fața organismului de trimitere - Inadmisibilitate vădită a cererii de decizie preliminară)

(2023/C 63/14)

Limba de procedură: slovaca

Instanța de trimitere

Úrad pre verejné obstarávanie

Părțile din procedura principală

Procedură inițiată împotriva: Úrad pre dohľad nad zdravotnou starostlivosťou, Všeobecná zdravotná poisťovňa, a.s., Dôvera zdravotná poist’ovňa a.s., Union zdravotná poisťovňa, a.s.

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Úrad pre verené obstarávanie (Autoritatea de Reglementare a Achizițiilor Publice, Slovacia), prin decizia din 16 martie 2022, este vădit inadmisibilă.

(1) Data depunerii: 16.3.2022.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/11

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 8 decembrie 2022 [cerere de decizie preliminară formulată de High Court (Irlanda)] – Enniskerry Alliance, Enniskerry Demesne Management Company CLG și Protect East Meath Limited/An Bord Pleanála, The Attorney General, Irlanda și Louth County Council

(Cauza C-464/22) (1)

(Mediu - Convenția de la Aarhus - Acces la justiție - Cerința unei proceduri cu un cost care să nu fie prohibitiv - Domeniu de aplicare - Obligație de interpretare conformă a dreptului procedural național)

(2023/C 63/15)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court

Părțile din procedura principală

Reclamante: Enniskerry Alliance, Enniskerry Demesne Management Company CLG și Protect East Meath Limited

Pârâte: An Bord Pleanála, The Attorney General, Irlanda și Louth County Council

Dispozitivul

Prin Ordonanța din 8 decembrie 2022, președintele Camerei a noua a dispus radierea cauzei C-464/22 din registrul Curții.

(1) Data depunerii: 11.7.2022.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/12

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 8 decembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court – Irlanda) – Save Roscam Peninsula CLG, SC-F, MF, PH, Abbey Park și District Residents Association Baldoyle/An Bord Pleanála, Galway City Council, The Minister for Housing, Local Government and Heritage, Irlanda, The Attorney General și Fingal County Council

(Cauza C-543/22) (1)

(Convenția de la Aarhus - Accesul la justiție - Cerința unei proceduri cu un cost care să nu fie prohibitiv - Domeniu de aplicare - Obligația unei interpretări conforme a dreptului procedural național)

(2023/C 63/16)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court (Irlanda)

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Save Roscam Peninsula CLG, SC-F, MF, PH și Abbey Park and District Residents Association Baldoyle

Pârâți: An Bord Pleanála, Galway City Council, The Minister for Housing, Local Government and Heritage, Irlanda, The Attorney General și Fingal County Council

Dispozitivul

Prin Ordonanța din 8 decembrie 2022, președintele Camerei a noua a dispus radierea cauzei C-543/22 din registrul Curții.

(1) Data depunerii: 11.8.2022.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/12

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 8 decembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court – Irlanda) – GY/An Bord Pleanála, The Minister for Housing, Local Government and Heritage, Irlanda și The Attorney General

(Cauza C-616/22) (1)

(Convenția de la Aarhus - Acces la justiție - Cerința unei proceduri cu un cost care să nu fie prohibitiv - Domeniu de aplicare - Obligația de interpretare conformă a dreptului procedural național)

(2023/C 63/17)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court (Irlanda)

Părțile din procedura principală

Reclamant: GY

Pârâți: An Bord Pleanála, The Minister for Housing, Local Government and Heritage, Irlanda și The Attorney General

Dispozitivul

Prin Ordonanța din 8 decembrie 2022, președintele Camerei a noua a dispus radierea cauzei C-616/22 din registrul Curții.

(1) Data depunerii: 23.9.2022.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 19 octombrie 2022 – Airbnb Ireland UC/Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni

(Cauza C-662/22)

(2023/C 63/18)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Airbnb Ireland UC

Pârâtă: Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni

Întrebările preliminare

Regulamentul (UE) 2019/1150 (1) se opune unei dispoziții naționale care, în vederea promovării echității și a transparenței în favoarea întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online, inclusiv prin adoptarea de orientări, prin promovarea unor coduri de conduită și prin colectarea de informații pertinente, impune furnizorilor de servicii de intermediere online și de motoare de căutare online înscrierea într-un registru, care presupune transmiterea de informații relevante privind organizarea proprie și plata unei contribuții financiare, pe lângă aplicarea de sancțiuni în cazul neîndeplinirii acesteia?

Directiva (UE) 2015/1535 (2) impune statelor membre să comunice Comisiei măsurile prin care se prevede în sarcina furnizorilor de servicii de intermediere online și de motoare de căutare online obligația de înscriere într-un registru, care presupune transmiterea de informații relevante privind organizarea proprie și plata unei contribuții financiare, pe lângă aplicarea de sancțiuni în cazul neîndeplinirii acesteia? În cazul unui răspuns afirmativ, directiva menționată permite unui particular să se opună aplicării în ceea ce îl privește a măsurilor care nu au fost notificate Comisiei?

Articolul 3 din Directiva 2000/31/CE (3) se opune adoptării de către autoritățile naționale a unor dispoziții care, în vederea promovării echității și transparenței pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online, inclusiv prin adoptarea de orientări, prin promovarea unor coduri de conduită și prin colectarea de informații pertinente, prevăd pentru operatorii stabiliți într-o altă țară europeană sarcini administrative și pecuniare suplimentare, cum ar fi înscrierea într-un registru, care presupune transmiterea de informații relevante privind organizarea proprie și plata unei contribuții financiare, pe lângă aplicarea de sancțiuni în cazul neîndeplinirii acesteia?

Principiul liberei prestări a serviciilor prevăzut la articolul 56 TFUE și articolul 16 din Directiva 2006/123/CE (4) se opun adoptării de către autoritățile naționale a unor dispoziții care, în vederea promovării echității și a transparenței pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online, inclusiv prin adoptarea de orientări, prin promovarea unor coduri de conduită și prin colectarea de informații pertinente, prevăd pentru operatorii stabiliți într-o altă țară europeană sarcini administrative și pecuniare suplimentare, cum ar fi înscrierea într-un registru, care presupune transmiterea de informații relevante privind organizarea proprie și plata unei contribuții financiare, pe lângă aplicarea de sancțiuni în cazul neîndeplinirii acesteia?

Articolul 3 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2000/31/CE impune statelor membre să comunice Comisiei măsurile prin care se prevede în sarcina furnizorilor de servicii de intermediere online și de motoare de căutare online obligația de înscriere într-un registru, care presupune transmiterea de informații relevante privind organizarea proprie și plata unei contribuții financiare, pe lângă aplicarea de sancțiuni în cazul neîndeplinirii acesteia? În cazul unui răspuns afirmativ, directiva menționată permite unui particular să se opună aplicării în ceea ce îl privește a măsurilor care nu au fost notificate Comisiei?

(1) Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind promovarea echității și a transparenței pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online (JO 2019, L 186, p. 57).

(2) Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO 2015, L 241, p. 1).

(3) Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (JO 2000, L 178, p. 1).

(4) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO 2006, L 376, p. 36).

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 19 octombrie 2022 – Expedia Inc./Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni

(Cauza C-663/22)

(2023/C 63/19)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Expedia Inc.

Pârâtă: Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni

Întrebările preliminare

Regulamentul (UE) 2019/1150 (1), în special articolul 15 din acesta, precum și principiul proporționalității se opun unei reglementări a unui stat membru sau unei măsuri adoptate de o autoritate națională independentă – precum cele indicate în motivarea prezentei ordonanțe – care obligă furnizorii de servicii de intermediere online străini să depună o declarație informativă care conține informații fără legătură cu obiectivele acestui regulament?

2)	Indiferent de situație, informațiile solicitate prin intermediul depunerii DIS pot fi considerate pertinente și utile pentru a asigura în mod adecvat și efectiv respectarea Regulamentului (UE) 2019/1150?

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 21 octombrie 2022 – Google Ireland Limited/Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni

(Cauza C-664/22)

(2023/C 63/20)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Google Ireland Limited

Pârâtă: Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni

Întrebările preliminare

Dreptul Uniunii Europene se opune aplicării unor dispoziții naționale precum cele ale articolului 1 alineatele 515, 516 și 517 din Legea nr. 178 din 30 decembrie 2020, care prevăd pentru operatorii stabiliți într-o altă țară europeană, dar care efectuează operațiuni comerciale în Italia, sarcini administrative și pecuniare suplimentare, cum ar fi înscrierea într-un registru special și impunerea unei contribuții financiare? În special, astfel de dispoziții naționale încalcă articolul 3 din Directiva privind comerțul electronic (Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 (1)), potrivit căruia unui furnizor de servicii ale societății informaționale – în speță, Google Ireland Limited – i se aplică exclusiv legislația […] statului membru în care este stabilit?

Dreptul Uniunii Europene se opune aplicării unor dispoziții naționale precum cele ale articolului 1 alineatele 515, 516 și 517 din Legea nr. 178 din 30 decembrie 2020, care prevăd pentru operatorii stabiliți într-o altă țară europeană sarcini administrative și pecuniare suplimentare? În special, principiul liberei prestări a serviciilor prevăzut la articolul 56 [TFUE], precum și principiile analoage care pot fi deduse din Directivele 2006/123/CE și 2000/31/CE (2) se opun unei măsuri naționale care prevede în sarcina intermediarilor care efectuează operațiuni comerciale în Italia, dar care nu sunt stabiliți în acest stat, sarcini suplimentare în raport cu cele prevăzute în țara de origine pentru desfășurarea aceleiași activități?

Dreptul Uniunii Europene, în special Directiva (UE) 2015/1535 (3), impune statului italian să comunice Comisiei introducerea obligației de înscriere în ROC, prevăzută în sarcina furnizorilor de servicii de intermediere online și de motoare de căutare online, și – mai precis – articolul 3 alineatul (4) litera (b) a doua liniuță din Directiva 2000/31 trebuie interpretat în sensul că un particular stabilit într-un alt stat membru decât Italia poate să se opună aplicării în ceea ce îl privește a măsurilor adoptate de legiuitorul italian (articolul 1 alineatele 515, 516 și 517 din Legea nr. 178 din 30 decembrie 2020), care sunt susceptibile să restrângă libera circulație a unui serviciu al societății informaționale, atunci când aceste măsuri nu au fost notificate în conformitate cu dispoziția menționată?

Regulamentul (UE) 2019/1150 (4), în special articolul 15 din acesta, precum și principiul proporționalității se opun unei reglementări a unui stat membru sau unei măsuri adoptate de o autoritate națională independentă care obligă furnizorii de servicii de intermediere online care efectuează operațiuni comerciale într-un stat membru să se înscrie în registrul operatorilor de comunicații (ROC), înscriere care este urmată de o serie de obligații de ordin formal și procedural, de obligații contributive și de interdicția de a realiza beneficii peste un anumit cuantum?

(1) Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (JO 2000, L 178, p. 1).

(2) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO 2006, L 376, p. 36).

(3) Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO 2015, L 241, p. 1).

(4) Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind promovarea echității și a transparenței pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online (JO 2019, L 186, p. 57).

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 21 octombrie 2022 – Amazon Services Europe Sàrl/Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni

(Cauza C-665/22)

(2023/C 63/21)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Amazon Services Europe Sàrl

Pârâtă: Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni

Întrebările preliminare

Regulamentul (UE) 2019/1150 (1) se opune unei dispoziții naționale care, tocmai pentru a asigura în mod adecvat și efectiv respectarea regulamentului menționat, inclusiv prin colectarea de informații pertinente, impune furnizorilor de servicii de intermediere online și de motoare de căutare online să transmită periodic informații relevante cu privire la veniturile lor?

2)	Potrivit Regulamentului (UE) 2019/1150, informațiile prevăzute de declarația informativă de sistem, referitoare în principal la veniturile realizate, pot fi considerate pertinente și utile în raport cu obiectivul urmărit de acest regulament?

Directiva (UE) 2015/1535 (2) impune statelor membre să comunice Comisiei măsurile prin care se prevede în sarcina furnizorilor de servicii de intermediere online și de motoare de căutare online obligația de a depune o declarație informativă care conține informații relevante privind veniturile lor, a cărei nerespectare are drept consecință aplicarea de sancțiuni pecuniare? În cazul unui răspuns afirmativ, directiva menționată permite unui particular să se opună aplicării în ceea ce îl privește a măsurilor care nu au fost notificate Comisiei?

Articolul 3 din Directiva 2000/31/CE (3) se opune adoptării de către autoritățile naționale a unor dispoziții care, în scopul declarat de a asigura respectarea Regulamentului (UE) 2019/1150, prevăd pentru operatorii stabiliți într-o altă țară europeană, dar care efectuează operațiuni comerciale în Italia, sarcini administrative și pecuniare suplimentare, cum ar fi depunerea unei declarații informative care conține informații relevante privind veniturile lor, a căror nerespectare are drept consecință aplicarea de sancțiuni pecuniare?

Principiul liberei prestări a serviciilor prevăzut la articolul 56 TFUE, articolul 16 din Directiva 2006/123/CE (4) și Directiva 2000/31/CE se opun adoptării de către autoritățile naționale a unor dispoziții care, în scopul declarat de a asigura respectarea Regulamentului (UE) 2019/1150, prevăd pentru operatorii stabiliți într-o altă țară europeană sarcini administrative și pecuniare suplimentare, cum ar fi depunerea unei declarații informative care conține informații relevante privind veniturile lor, a căror nerespectare are drept consecință aplicarea de sancțiuni pecuniare?

Articolul 3 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2000/31/CE impune statelor membre să comunice Comisiei măsurile prin care se prevede în sarcina furnizorilor de servicii de intermediere online și de motoare de căutare online obligația de a depune o declarație informativă care conține informații relevante privind veniturile lor, a cărei nerespectare are drept consecință aplicarea de sancțiuni pecuniare? În cazul unui răspuns afirmativ, directiva menționată permite unui particular să se opună aplicării în ceea ce îl privește a măsurilor care nu au fost notificate Comisiei?

(4) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO 2006, L 376, p. 36).

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 21 octombrie 2022 – Eg Vacation Rentals Ireland Limited/Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni

(Cauza C-666/22)

(2023/C 63/22)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Eg Vacation Rentals Ireland Limited

Pârâtă: Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni

Întrebările preliminare

Dreptul Uniunii Europene se opune aplicării unor dispoziții naționale precum cele ale articolului 1 alineatele 515, 516 și 517 din Legea nr. 178 din 30 decembrie 2020, care prevede pentru operatorii stabiliți într-o altă țară europeană, dar care efectuează operațiuni comerciale în Italia, sarcini administrative și pecuniare suplimentare, cum ar fi înscrierea într-un registru special și impunerea unei contribuții financiare? În special, astfel de dispoziții naționale încalcă articolul 3 din Directiva privind comerțul electronic (Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 (1)), potrivit căruia unui furnizor de servicii ale societății informaționale i se aplică legislația […] statului membru în care este stabilit prestatorul?

Dreptul Uniunii Europene se opune aplicării unor dispoziții naționale precum cele ale articolului 1 alineatele 515, 516 și 517 din Legea nr. 178 din 30 decembrie 2020, care prevede pentru operatorii stabiliți într-o altă țară europeană sarcini administrative și pecuniare suplimentare? În special, principiul liberei prestări a serviciilor prevăzut la articolul 56 [TFUE], precum și principiile analoage care pot fi deduse din Directivele 2006/123/CE (2) și 2000/31/CE se opun unei măsuri naționale care prevede în sarcina intermediarilor care efectuează operațiuni comerciale în Italia, dar care nu sunt stabiliți în acest stat, obligația de înscriere într-un registru, care implică sarcini suplimentare în raport cu cele prevăzute în țara de origine pentru desfășurarea aceleiași activități?

Regulamentul (UE) 2019/1150 (4), în special articolul 15 din acesta, precum și principiul proporționalității se opun unei reglementări a unui stat membru sau unei măsuri adoptate de o autoritate națională independentă care obligă furnizorii de servicii de intermediere online care efectuează operațiuni comerciale într-un stat membru să se înscrie în Registrul operatorilor de comunicații (ROC), înscriere care este urmată de o serie de obligații de ordin formal și procedural, de obligații contributive și de interdicția de a realiza beneficii peste un anumit cuantum?

(2) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO 2006, L 376, p. 36).

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/17

(Cauza C-667/22)

(2023/C 63/23)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Amazon Services Europe Sàrl

Pârâtă: Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni

Întrebările preliminare

Regulamentul (UE) 2019/1150 (1) se opune unei dispoziții naționale care, în vederea promovării echității și a transparenței pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online, inclusiv prin adoptarea de orientări, prin promovarea unor coduri de conduită și prin colectarea de informații pertinente, impune furnizorilor de servicii de intermediere online și de motoare de căutare online înscrierea într-un registru, care presupune transmiterea de informații relevante privind organizarea proprie și plata unei contribuții financiare, pe lângă aplicarea de sancțiuni în cazul neîndeplinirii acesteia?

(4) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO 2006, L 376, p. 36).

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 25 octombrie 2022 – T GmbH/ Bezirkshautpmannschaft Spittal an der Drau

(Cauza C-671/22)

(2023/C 63/24)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: T GmbH

Pârât: Bezirkshautpmannschaft Spittal an der Drau

Întrebările preliminare

Punctul 1.2.2 din anexa V (Definiții ale stărilor ecologice „foarte bună”, „bună” și „medie” a lacurilor) la Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (1) trebuie interpretat în sensul că „impacturile perturbatoare” din tabelul „Elemente calitative biologice”, rândul „Fauna piscicolă”, coloana „Stare foarte bună” vizează exclusiv impacturile antropice asupra elementelor calitative fizico-chimice și hidromorfologice?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

Dispoziția menționată trebuie interpretată în sensul că o abatere de la starea foarte bună a elementului calitativ biologic „faună piscicolă” ca urmare a unor impacturi perturbatoare, altele decât impacturile antropice asupra elementelor calitative fizico-chimice și hidromorfologice, are drept consecință faptul că elementul calitativ biologic „faună piscicolă” nu poate fi clasificat nici într-o „stare bună” sau într-o „stare medie”?

(1) JO 2000, L 327, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 6, p. 193.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sofiyski rayonen sad (Bulgaria) la 22 noiembrie 2022 – S.R.G./Profi Credit Bulgaria EOOD

(Cauza C-714/22)

(2023/C 63/25)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Sofiyski rayonen sad

Părțile din procedura principală

Reclamantă: S.R.G.

Pârâtă: Profi Credit Bulgaria EOOD

Întrebările preliminare

Articolul 3 litera (g) din Directiva 2008/48/CE (1) trebuie interpretat în sensul că costurile aferente serviciilor accesorii stipulate într-un contract de credit de consum, precum și remunerația aferentă posibilității de amânare și de reducere a ratelor, constituie o parte a dobânzii anuale efective a creditului?

Articolul 10 alineatul (2) litera (g) din Directiva 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că indicarea eronată a dobânzii anuale efective într-un contract de credit încheiat între un profesionist și un consumator (împrumutat) trebuie considerată ca lipsă a indicării dobânzii anuale efective în contractul de credit și că instanța națională trebuie să aplice consecințele juridice prevăzute de dreptul național pentru lipsa indicării dobânzii anuale efective într-un contract de credit de consum?

Articolul [23] din Directiva 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că o sancțiune prevăzută de legiuitorul național care constă în nulitatea contractului de credit de consum, potrivit căreia numai capitalul acordat trebuie rambursat, este proporțională în cazul în care dobânda anuală efectivă nu este indicată în mod exact în contractul de credit de consum?

Articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva 93/13/CEE (2) trebuie interpretat în sensul că costurile aferente unui pachet de servicii accesorii prevăzute într-un act adițional separat la un contract principal de credit de consum trebuie considerate ca făcând parte din obiectul principal al contractului și, prin urmare, nu pot face obiectul examinării caracterului abuziv?

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE coroborat cu punctul 1 litera (o) din anexa la directivă trebuie interpretat în sensul că o clauză cuprinsă într-un contract privind servicii accesorii unui credit de consum este abuzivă atunci când consumatorului îi este acordată în cadrul acesteia posibilitatea abstractă de a amâna și de a reeșalona plățile, el datorând remunerația chiar dacă nu recurge la această posibilitate?

Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13, precum și principiul efectivității trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări care permite ca o parte din cheltuielile de procedură să fie suportate de consumator în următoarele cazuri: 1) atunci când se admite în parte cererea având ca obiect constatarea faptului că sumele nu sunt datorate ca urmare a constatării caracterului abuziv al unei clauze contractuale […]; 2) atunci când exercitarea de către consumator a dreptului de cuantificare a pretenției este practic imposibilă sau excesiv de dificilă și 3) în orice caz atunci când există o clauză abuzivă, inclusiv în cazurile în care existența clauzei abuzive nu are incidență directă, totală sau parțială, asupra valorii pretenției creditorului sau în cazurile în care clauza nu are legătură directă cu obiectul cauzei?

(1) Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO 2008, L 133, p. 66).

(2) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Supreme Court (Irlanda) la 25 noiembrie 2022 – Friends of the Irish Environment CLG/Government of Ireland, Minister for Housing, Planning and Local Government, Ireland și the Attorney General

(Cauza C-727/22)

(2023/C 63/26)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Supreme Court

Părțile din procedura principală

Recurentă: Friends of the Irish Environment CLG

Intimați: Government of Ireland, Minister for Housing, Planning and Local Government, Ireland și the Attorney General

Întrebările preliminare

Articolul 2 litera (a) din Directiva 2001/42 (1) coroborat cu articolul 3 alineatul (2) litera (a) din aceeași directivă trebuie interpretat în sensul că o măsură care nu a fost adoptată de executivul unui stat membru nici în temeiul unei obligații legale sau administrative, nici al unui act cu putere de lege sau al unui act administrativ poate constitui un plan sau un program vizat de directivă atunci când planul sau programul astfel adoptat stabilește un cadru în care realizarea anumitor proiecte va putea fi autorizată sau refuzată în viitor și îndeplinește astfel criteriul de la articolul 3 alineatul (2) din directivă?

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/42 coroborat cu articolul 3 alineatele (8) și (9) din aceeași directivă trebuie interpretat în sensul că un plan sau un program care conține norme specifice, chiar dacă sunt calificate drept „orientative”, pentru alocarea de fonduri în vederea construirii anumitor proiecte de infrastructură pentru a sprijini dezvoltarea amenajării strategice a teritoriului aferentă unui alt plan, care constituie el însuși baza unei amenajări strategice a teritoriului pentru viitor, poate constitui în sine un plan sau un program în sensul Directivei 2001/42?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, faptul că un plan are ca obiectiv alocarea de resurse înseamnă că acesta trebuie tratat ca fiind un plan bugetar în sensul articolului 3 alineatul (8) din Directiva 2001/42?

Articolul 5 din Directiva 2001/42 coroborat cu anexa I la aceasta trebuie interpretat în sensul că, atunci când articolul 3 alineatul (1) impune o evaluare ecologică, raportul de mediu prevăzut de acesta ar trebui să implice, după identificarea alternativelor rezonabile la o opțiune preferată, efectuarea unei evaluări comparate a opțiunii preferate și a alternativelor rezonabile?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, este îndeplinită cerința Directivei 2001/42 dacă alternativele rezonabile sunt evaluate comparativ înainte de selectarea opțiunii preferate, iar ulterior proiectul de plan sau de program este evaluat și se efectuează apoi o evaluare strategică de mediu (SEA) mai completă numai în privința opțiunii preferate?

(1) Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (JO 2001, L 197, p. 30, Ediție specială, 15/ vol. 07, p. 13).

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Varhoven administrativen sad (Bulgaria) la 29 noiembrie 2022 – Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” – Sofia pri Tsentralno upravlenie na NAP/„Valentina Heights” EOOD

(Cauza C-733/22)

(2023/C 63/27)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Varhoven administrativen sad

Părțile din procedura principală

Recurent: Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” – Sofia pri Tsentralno upravlenie na NAP

Intimată:„Valentina Heights” EOOD

Întrebările preliminare

Articolul 98 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE (1) a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată coroborat cu punctul 12 din anexa III la aceasta trebuie interpretat în sensul că cota redusă aplicabilă potrivit acestui articol la cazarea furnizată în hoteluri și unități similare poate fi aplicată în cazul în care aceste unități nu sunt clasificate potrivit dispozițiilor de drept ale statului membru [al instanței] de trimitere[?]

În cazul unui răspuns negativ la această întrebare, articolul 98 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată coroborat cu punctul 12 din anexa III la aceasta trebuie interpretat în sensul că permite aplicarea selectivă a cotei reduse la aspecte concrete și specifice ale unei anumite categorii de servicii, constând în a impune ca furnizarea cazării în hoteluri și alte unități similare să aibă loc numai în unități de cazare clasificate potrivit dispozițiilor de drept ale statului membru [al instanței] de trimitere sau ca aceste unități să dispună de un certificat provizoriu privind o procedură inițiată de clasificare[?]

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de Østre Landsret (Danemarca) la 1 decembrie 2022 – Staten og Kommunernes Indkøbsservice A/S/BibMedia A/S

(Cauza C-737/22)

(2023/C 63/28)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Østre Landsret

Părțile din litigiul principal

Reclamant: Staten og Kommunernes Indkøbsservice A/S

Pârâtă: BibMedia A/S

Întrebarea preliminară

Principiile transparenței și egalității de tratament enunțate la articolul 18 din Directiva privind achizițiile publice (1) și interdicția de negociere care decurge din acestea se opun posibilității ca, după expirarea termenului de depunere a ofertei și în conformitate cu termenii prestabiliți din caietul de sarcini, ofertantul care a depus a doua cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere economic în cadrul unei proceduri deschise pentru loturi separate (a se vedea articolele 27 și 46 din Directiva privind achizițiile publice) să aibă posibilitatea de a furniza serviciile propuse în cadrul unui lot în aceleași condiții ca și ofertantul care a depus oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic și căruia, prin urmare, i se atribuie un alt lot care a făcut obiectul aceleași proceduri de achiziții?

(1) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO 2014, L 94, p. 65).

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de Itä-Suomen hovioikeus (Finlanda) la 2 decembrie 2022 – Endemol Shine Finland Oy

(Cauza C-740/22)

(2023/C 63/29)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Itä-Suomen hovioikeus

Părțile din procedura principală

Recurentă: Endemol Shine Finland Oy

Întrebările preliminare

1)	Furnizarea verbală de date cu caracter personal constituie o prelucrare a datelor cu caracter personal în sensul articolului 2 alineatul (1) și al articolului 4 punctul 2 din Regulamentul general privind protecția datelor (1)?

Accesul public la documentele oficiale poate fi conciliat, în modul precizat la articolul 86 din regulament, cu dreptul la protecția datelor cu caracter personal prin punerea la dispoziție fără restricții de informații referitoare la hotărâri penale sau la infracțiuni săvârșite de o persoană fizică, care se regăsesc într-un registru de persoane al unei instanțe, atunci când se cere ca acestea să îi fie furnizate verbal solicitantului?

3)	Pentru răspunsul la a doua întrebare, este relevant dacă solicitantul este o societate sau un particular?

(1) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO 2016, L 119, p. 1).

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 6 decembrie 2022 – Slovenské Energetické Strojárne A.S./Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

(Cauza C-746/22)

(2023/C 63/30)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Slovenské Energetické Strojárne A.S.

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

Întrebările preliminare

Articolul 23 alineatul (2) din Directiva 2008/9/CE a Consiliului de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare (1) (denumită în continuare „Directiva 2008/9”) trebuie interpretat în sensul că este conformă cu cerințele privind contestațiile, prevăzute de directiva menționată, o reglementare națională – concret, articolul 124 alineatul 3 din az adóigazgatási rendtartásról szóló 2017. évi CLI. törvén (Legea nr. CLI din 2017 privind administrația fiscală, denumită în continuare „Legea privind administrația fiscală”) – care, în scopul evaluării cererilor de rambursare a taxei pe valoarea adăugată în conformitate cu Directiva 2006/112/CE a Consiliului privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (2) (denumită în continuare „Directiva TVA”), nu permite în etapa contestației invocarea unor fapte noi și invocarea sau prezentarea unor probe noi despre care solicitantul avea cunoștință înainte de adoptarea deciziei autorității de prim grad, dar pe care nu le-a prezentat, cu toate că a fost notificat în acest sens de autoritatea fiscală, sau pe care nu le-a invocat, dând astfel naștere unei restricții materiale care depășește condițiile de formă și pe cele privind termenele prevăzute de Directiva 2008/9?

Un răspuns afirmativ la prima întrebare implică faptul că termenul de o lună prevăzut la articolul 20 alineatul (2) din Directiva 2008/9 trebuie considerat ca fiind unul peremptoriu? Acest lucru este conform cu principiul dreptului la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil, consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), precum și la articolele 167, 169 și 170 și la articolul 171 alineatul (1) din Directiva TVA, și cu principiile fundamentale ale neutralității fiscale, efectivității și proporționalității, dezvoltate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene?

Dispozițiile articolului 23 alineatul (1) din Directiva 2008/9 referitoare la respingerea integrală sau parțială a unei cereri de rambursare trebuie interpretate în sensul că este conformă cu acestea o reglementare națională – concret, articolul 49 alineatul 1 litera b) din Legea privind administrația fiscală – în temeiul căreia autoritatea fiscală trebuie să închidă procedura în cazul în care persoana impozabilă petentă nu răspunde la o solicitare a autorității fiscale sau nu își îndeplinește obligația de remediere a deficienței și, în lipsa ei, cererea nu poate fi soluționată, fără ca procedura să fie continuată din oficiu?

(1) JO 2008, L 44, p. 23.

(2) JO 2006, L 347, p. 1.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/24

Recurs introdus la 21 decembrie 2022 de Banca Centrală Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 12 octombrie 2022 în cauza T-502/19, Francesca Corneli/BCE

(Cauza C-777/22 P)

(2023/C 63/31)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: C. Hernández Saseta, A. Pizzolla, agenți, M. Lamandini, avocat)

Celelalte părți din procedură: Francesca Corneli, Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

1)	anularea Hotărârii Tribunalului din 12 octombrie 2022 în cauza Francesca Corneli/BCE (T-502/19, nepublicată, EU:T:2022:627), în măsura în care a anulat deciziile BCE din 1 ianuarie 2019 și din 29 martie 2019 și, în acest scop:

2)	declararea acțiunii introduse la Tribunal de doamna Francesca Corneli ca fiind inadmisibilă în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE și, în consecință, respingerea acesteia în totalitate;

3)	cu titlu subsidiar, declararea deciziilor BCE care fac obiectul prezentei proceduri ca fiind legale și, în acest scop, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru a se pronunța asupra motivelor acțiunii care nu au fost examinate în hotărârea atacată;

4)	obligarea doamnei Francesca Corneli la plata cheltuielilor de judecată efectuate de BCE, aferente judecății în fața celor două instanțe.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, Banca Centrală Europeană invocă două motive.

Prin intermediul primului motiv, BCE susține că Tribunalul a săvârșit mai multe erori de drept, determinate în parte de denaturarea situației de fapt, în cadrul aprecierii calității procesuale active și a interesului de a exercita acțiunea ale doamnei Francesca Corneli, care nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE. În special, BCE susține că Tribunalul:

i.	a denaturat situația de fapt relevantă, reținând că deciziile anulate au afectat „drepturile” doamnei Francesca Corneli în calitate de acționară la Banca Carige care, în realitate, nu există sau nu sunt vizate de deciziile respective;

ii.	a săvârșit o eroare de drept, atribuind deciziilor anulate un efect direct asupra situației juridice a doamnei Francesca Corneli, una dintre cei 35 000 de mici acționari ai Banca Carige la momentul introducerii acțiunii;

iii.	a săvârșit o eroare de drept, reținând că doamna Francesca Corneli este vizată în mod individual de deciziile anulate întrucât acestea o privesc în calitate de acționară a Banca Carige care, în opinia Tribunalului, o identifică în mod exclusiv și, prin urmare, o vizează în mod individual;

iv.

a săvârșit o eroare de drept, reținând că doamna Francesca Corneli are un interes în anularea deciziilor anulate care este distinct de cel al destinatarei acesteia, și anume Banca Carige, în măsura în care o asemenea concluzie nu este conformă cu orientările consacrate ale jurisprudenței referitoare la cazurile excepționale în care unui acționar îi poate fi recunoscut interesul de a exercita acțiunea.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, BCE susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în aprecierea temeiului juridic utilizat de BCE pentru adoptarea deciziilor anulate, întrucât „deteriorarea semnificativă a unei instituții de credit”, ca expresie a împrejurărilor grave descrise analitic în deciziile anulate, figurează printre condițiile pentru adoptarea unei măsuri de administrare extraordinară. În special, BCE susține că Tribunalul:

nu a ținut seama de interpretarea dată de instanțele naționale articolului 70 din Testul unic în materie bancară, săvârșind astfel o eroare de drept în interpretarea acestei norme și a conținutului trimiterii efectuate de aceasta la articolul 69-octiesdiecies alineatul 1 litera b) din Testul unic în materie bancară;

ii.	a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a luat în considerare dreptul național în ansamblul său, din care rezultă în mod clar voința legiuitorului italian de a transpune integral și corect Directiva 2014/59/UE (1);

iii.	a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a luat în considerare interpretarea contextuală și teleologică a articolelor 69-octiesdiecies și 70 din Textul unic în materie bancară în lumina scopului măsurilor de intervenție timpurie, inclusiv a administrării extraordinare;

iv.	a săvârșit o eroare de drept, reținând că interpretarea articolului 70 din Textul unic în materie bancară în lumina articolului 29 din Directiva 2015/59/UE constituie o interpretare contra legem a reglementării italiene.

(1) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/25

Recurs introdus la 23 decembrie 2022 de LE împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 26 octombrie 2022 în cauza T-475/20, LE/Comisia

(Cauza C-781/22 P)

(2023/C 63/32)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: LE (reprezentant: M. Straus, advocaat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului cu privire la cererea de anulare a Deciziei C (2020) 3988 final sau a unei alte decizii privind litigiul;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru a statua cu privire la motivele și criticile invocate de LE inclusiv în numele părților care au legătură cu aceasta, împotriva și în privința deciziei atacate;

Cu titlu subsidiar:

—	pronunțarea unei hotărâri interlocutorii pentru audierea martorilor sau pentru furnizarea de probe în susținerea cauzei, înainte de a se pronunța cu privire la cererile principale;

—

anularea hotărârii Tribunalului cu privire la cererea de anulare sau a unei alte decizii privind litigiul referitor la Decizia C (2020) 3988 final și, în cazul în care Curtea se pronunță în acest sens, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru a statua cu privire la motivele și criticile formulate împotriva deciziei atacate;

Cu titlu mai subsidiar:

—	pronunțarea sau luarea oricărei alte măsuri pe care Curtea o va considera corectă și adecvată.

Pe plan procedural:

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură, inclusiv a onorariilor avocațiale.

Motivele și principalele argumente

Recurenta a invocat patru motive, dintre care unele cuprind mai multe aspecte. Prin intermediul acestor motive, LE arată că, în hotărârea atacată, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept:

—	întemeindu-se, pentru a aprecia temeinicia deciziei atacate, pe comunicarea privind obiecțiunile furnizată de Comisia Europeană;

—	aplicând reguli excesiv de stricte și eronate în cazul deciziilor privind normele în materie de probe;

—	reducând la minim controlul jurisdicțional pe care trebuia să îl efectueze;

—	nerespectând criteriile juridice aplicabile referitoare la principiile juridice procedurale și ignorând principiile de drept, precum procedura în contradictoriu, principiile egalității de tratament, bunei administrări, încrederii legitime, precum și jurisprudența în favoarea recurentei;

—	întemeindu-se pe pretinse elemente de probă care nu au fost furnizate sau prezentate recurentei înainte de decizia adoptată de Comisie.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/26

Recurs introdus la 29 decembrie 2022 de „Sistem ecologica” production, trade and services d.o.o. Srbac împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 19 octombrie 2022 în cauza T-81/21, „Sistem ecologica” production, trade and services d.o.o./Comisia

(Cauza C-787/22 P)

(2023/C 63/33)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă:„Sistem ecologica” production, trade and services d.o.o. Srbac (reprezentanți: D. Diris, advocaat, D. Rjabynina, advocaat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	declararea recursului ca fiind admisibil și fondat;

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 19 octombrie 2022 în cauza T-81/21;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 263 TFUE, a Regulamentului nr. 883/2013 (1) și a Regulamentului nr. 1049/2001 (2), precum și pe lipsa de motivare și pe o motivare contradictorie în cadrul examinării admisibilității acțiunii în anulare.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 124 din Acordul UE – Bosnia și Herțegovina, a articolului 7 alineatele (2) și (4) din Protocolul nr. 5 privind asistența administrativă reciprocă în materie vamală, a articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu articolul 51 din aceasta, precum și a Regulamentului nr. 883/2013 în cadrul examinării dreptului aplicabil și a răspunderii OLAF, atât în general, cât și în special în cadrul controlului din 4 decembrie 2019.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului reclamantei de a nu contribui la propria incriminare cu ocazia controlului din 4 decembrie 2019.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o eroare de aplicare sau de interpretare a Regulamentului nr. 883/2013 în raport cu mecanismul intern de consultare și de control al OLAF, precum și cu dreptul reclamantei de a depune o plângere.

Al cincilea motiv, întemeiat pe nemotivare și pe o motivare contradictorie în raport cu dreptul reclamantei de a fi ascultată.

Al șaselea motiv, întemeiat pe nemotivare în raport cu imparțialitatea directorului general al OLAF.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare al reclamantei și în special a articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2013, precum și pe o contradicție de motive în ceea ce privește aceste drepturi și acest articol, referitoare la eșantionarea efectuată de autoritățile vamale croate la cererea OLAF.

(1) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO 2013, L 248, p. 1)

(2) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/27

Recurs introdus la 22 decembrie 2022 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 12 octombrie 2022 în cauza T-502/19, Francesca Corneli/BCE

(Cauza C-789/22 P)

(2023/C 63/34)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Di Bucci, D. Triantafyllou, A. Nijenhuis, agenți)

Celelalte părți din procedură: Francesca Corneli, Banca Centrală Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

1)	anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 12 octombrie 2022, notificată Comisiei în aceeași zi, în cauza T-502/19, Francesca Corneli/BCE;

2)	cu titlu subsidiar, respingerea acțiunii în primă instanță ca fiind inadmisibilă și, în plus, nefondată, precum și obligarea reclamantei din prima instanță la plata cheltuielilor de judecată aferente judecății în fața celor două instanțe;

3)	cu titlu subsidiar, anularea hotărârii Tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, Comisia invocă cinci motive.

Prin intermediul primului motiv, Comisia susține că Tribunalul a încălcat articolul 263 TFUE prin faptul că a reținut în mod eronat că deciziile contestate în primă instanță au privit-o în mod direct și individual pe reclamanta din prima instanță și că aceasta din urmă a avut un interes autonom de a exercita acțiunea, precum și că Tribunalul a denaturat situația de fapt.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Comisia susține că, în cadrul examinării unui motiv referitor la pretinsa încălcare a articolului 70 alineatul 1 din decreto legislativo 1 settembre 1993, n. 385, recante testo unico delle leggi in materia bancaria e creditizia (Decretul legislativ nr. 385 din 1 septembrie 1993 privind textul unic al legilor în materie bancară și de credit, denumit în continuare „Textul unic în materie bancară”), Tribunalul a încălcat articolul 84 din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Acel motiv nu a fost prezentat în acțiunea din primă instanță și nu a putut să fie dedus cu întârziere din cuprinsul replicii, nefiind întemeiat pe elemente de fapt și de drept care au apărut în cursul procedurii. În acest caz, Tribunalul a încălcat principiul disponibilității și interdicția de a invoca din oficiu un motiv de anulare referitor la legalitatea pe fond a actului atacat.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, Comisia consideră că Tribunalul a încălcat articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 (1) și articolul 70 alineatul 1 din Textul unic în materie bancară, prin faptul că a interpretat în mod eronat, potrivit principiilor generale de interpretare a dreptului italian, condițiile prevăzute în a doua dintre aceste dispoziții pentru dizolvarea organelor având funcții de administrare și de control ale unor instituții de credit. Tribunalul a săvârșit o eroare în interpretarea literală a articolului 70 sus-menționat, nu a ținut seama de necesitatea de a recurge la o interpretare sistematică, istorică, teleologică și conformă cu Constituția Republicii Italiene și, în plus, a omis să ia în considerare jurisprudența națională.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, Comisia afirmă că Tribunalul a încălcat articolul 288 al treilea paragraf TFUE prin faptul că a reținut în mod eronat că articolul 70 alineatul 1 din Textul unic în materie bancară nu poate fi interpretat într-un mod conform cu articolul 29 din Directiva 2014/59/UE (2). În special, Tribunalul nu a îndeplinit obligația ce revine unei instanțe de a depune eforturi, în limitele competențelor sale, să ia în considerare dreptul intern în ansamblul său și să aplice în privința sa metodele de interpretare recunoscute de acest drept în vederea asigurării deplinei eficacități a directivei în discuție și a ajungerii la o soluție care să fie conformă cu obiectivul urmărit de această directivă.

Prin intermediul celui de al cincilea motiv, Comisia susține că Tribunalul a încălcat articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1024/2013 și articolul 288 al treilea paragraf TFUE prin faptul că a interzis Băncii Centrale Europene să își întemeieze acțiunea pe dispozițiile cu efect direct ale directivelor și prin faptul că a obligat-o să aplice legislația națională de transpunere, care este contrară acelor directive.

(1) Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO 2013, L 287, p. 63).

(2) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/28

Recurs introdus la 27 decembrie 2022 de Republica Elenă împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 19 octombrie 2022 în cauza T-850/19, Republica Elenă/Comisia

(Cauza C-797/22 P)

(2023/C 63/35)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Republica Elenă (reprezentanți: E. Leftheriotou și A.-E. Vasilopoulou)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții admiterea recursului și anularea Hotărârii Tribunalului din 19 octombrie 2022, Grecia/Comisia, T-850/19 (1) (denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care s-a respins acțiunea Republicii Elene din 12 decembrie 2019 având ca obiect anularea Deciziei 2020/394 a Comisiei din 7 octombrie 2019, C(2019) 7094 final, privind măsurile SA.39119 (2016/C) (ex 2015/NN) (ex 2014/CP) puse în aplicare de Republica Elenă sub formă de subvenții pentru dobânzi și garanții legate de incendiile din 2007 (prezenta decizie vizează numai sectorul agricol) (JO 2020, L 76, p. 4), astfel încât acțiunea menționată să fie admisă și să fie anulată decizia Comisiei.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă două motive.

Primul motiv de recurs, întemeiat pe interpretarea și aplicarea eronată a articolului 107 alineatul (1) TFUE, precum și pe o motivare insuficientă și inadecvată a hotărârii atacate, este format din două aspecte.

Potrivit primului aspect al primului motiv, Tribunalul a interpretat și a aplicat eronat articolul 107 alineatul (1) TFUE întrucât a considerat că întreprinderile din sectorul agricol al zonelor afectate de incendiile din 2007 și care obținuseră credite garantate de stat (și numai aceste întreprinderi) au obținut un avantaj economic. În plus, acesta nu a motivat suficient hotărârea.

Potrivit celui de al doilea aspect al primului motiv, Tribunalul a interpretat și a aplicat eronat articolul 107 alineatul (1) TFUE întrucât a considerat că măsurile în cauză aveau un caracter selectiv.

Al doilea motiv este întemeiat pe o interpretare și aplicare eronată a noțiunii de împrejurări excepționale care permit ca unele ajutoare să nu fie recuperate, în conformitate cu principiile generale ale proporționalității și bunei administrări, precum și pe o motivare lacunară și contradictorie.

(1) ECLI:EU:T:2022:638.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/30

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2022 – Xinyi PV Products (Anhui) Holdings/Comisia

(Cauza T-586/14 RENV II) (1)

(„Dumping - Importuri de sticlă solară originară din China - Articolul 2 alineatele (8)-(10) și articolele 19 și 20 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 [devenite articolul 2 alineatele (8)-(10) și articolele 19 și 20 din Regulamentul (UE) 2016/1036] - Dreptul de acces la documente confidențiale - Eroare vădită de apreciere - Dreptul la apărare”)

(2023/C 63/36)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Xinyi PV Products (Anhui) Holdings Ltd (Anhui, China) (reprezentanți: Y. Melin și B. Vigneron, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn și T. Maxian Rusche, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: GMB Glasmanufaktur Brandenburg GmbH (Tschernitz, Germania) (reprezentant: R. MacLean, solicitor)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 470/2014 al Comisiei din 13 mai 2014 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de sticlă solară originară din Republica Populară Chineză (JO 2014, L 142, p. 1, rectificare în JO 2014, L 253, p. 4).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Xinyi PV Products (Anhui) Holdings Ltd la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Comisia Europeană.

3)	GMB Glasmanufaktur Brandenburg GmbH va suporta propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 372, 20.10.2014.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/31

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2022 – PT Wilmar Bioenergi Indonesia și alții/Comisia

(Cauza T-111/20) (1)

(„Subvenții - Importuri de biomotorină din Indonezia - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2092 - Taxă compensatorie definitivă - Articolul 3 punctul 1 litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/1037 - Contribuție financiară - Articolul 3 punctul 2 din Regulamentul 2016/1037 - Avantaj - Articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2016/1037 - Calculul valorii subvenției care face obiectul unor măsuri compensatorii - Articolul 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (iv) și punctul 2 din Regulamentul 2016/1037 - Acțiune constând în «a însărcina» un organism privat să execute o funcție care constituie o contribuție financiară sau în «a-i ordona să facă acest lucru» - Remunerație mai mică decât cea adecvată - Susținerea veniturilor sau a prețurilor - Articolul 28 alineatul (5) din Regulamentul 2016/1037 - Utilizarea datelor disponibile - Articolul 3 punctul 2 și articolul 6 litera (d) din Regulamentul 2016/1037 - Avantaj - Articolul 8 alineatul (8) din Regulamentul 2016/1037 - Risc de prejudiciu important pentru industria Uniunii - Articolul 8 alineatele (5) și (6) din Regulamentul 2016/1037 - Legătură de cauzalitate - Analiză de atribuire - Analiză de neatribuire”)

(2023/C 63/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: PT Wilmar Bioenergi Indonesia (Medan, Indonezia), PT Wilmar Nabati Indonesia (Medan), PT Multi Nabati Sulawesi (Sulawesi de Nord, Indonezia) (reprezentanți: P. Vander Schueren și T. Martin-Brieu, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Kienapfel, G. Luengo și P. Němečková, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: European Biodiesel Board (EBB) (Bruxelles, Belgia) (reprezentanţi: M.-S. Dibling și L. Amiel, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea formulată în temeiul articolului 263 TFUE, reclamantele solicită anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/2092 al Comisiei din 28 noiembrie 2019 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de biomotorină originară din Indonezia (JO 2019, L 317, p. 42), în măsura în care acest regulament le privește.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Wilmar Bioenergi Indonesia, PT Wilmar Nabati Indonesia și PT Multi Nabati Sulawesi la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 129, 20.4.2020.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/31

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2022 – Autoridad Portuaria de Bilbao/Comisia

(Cauza T-126/20) (1)

(„Ajutoare de stat - Sectorul portuar - Schemă de scutire de impozit pe profit pusă în aplicare de Spania în favoarea porturilor din provincia Bizkaia - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă - Ajutor existent - Avantaj - Sarcina probei - Caracter selectiv - Afectarea schimburilor comerciale dintre statele membre - Denaturarea concurenței - Măsuri utile”)

(2023/C 63/38)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Autoridad Portuaria de Bilbao (Bilbao, Spania) (reprezentanți: D. Sarmiento Ramírez-Escudero și X. Codina García-Andrade, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentant: B. Stromsky, agent)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea, în primul rând, a Deciziei C(2018) 8676 final a Comisiei Europene din 8 ianuarie 2019 privind ajutorul de stat SA.38397 (2018/E) – Impozitarea porturilor în Spania, prin care Comisia a concluzionat că ajutoarele de stat sub forma unor scutiri de impozit pe profit acordate de Regatul Spaniei autorităților sale portuare erau ajutoare existente incompatibile cu piața internă și a propus „măsuri utile”, în conformitate cu articolul 108 alineatul (1) TFUE, în al doilea rând, a Deciziei C(2019) 1765 final a Comisiei din 7 martie 2019 privind ajutorul de stat SA.38397 (2018/E) – Impozitarea porturilor în Spania, prin care Comisia a corectat propunerea sa de măsuri utile și, în al treilea rând, a Deciziei C(2019) 8068 final a Comisiei din 15 noiembrie 2019 privind ajutorul de stat SA.38397 (2018/E) – Scutire de impozit pe profit aplicabilă autorităților portuare din Spania – Decizie de a lua act de acceptarea măsurilor utile propuse (ajutor existent), în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 TFUE (JO 2015, L 248, p. 9), prin care Comisia a luat act de faptul că Regatul Spaniei a acceptat măsurile utile propuse.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Autoridad Portuaria de Bilbao la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 129, 20.4.2020.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/32

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2022 – PT Ciliandra Perkasa/Comisia

(Cauza T-138/20) (1)

(„Subvenții - Importuri de biomotorină originară din Indonezia - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2092 - Taxă compensatorie definitivă - Articolul 8 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2016/1037 - Subcotarea prețurilor - Presiune asupra prețurilor - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 2016/1037 - Legătură de cauzalitate - Articolul 3 punctul 2 și articolul 6 litera (d) din Regulamentul 2016/1037 - Avantaj - Articolul 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (i) și punctul 2 din Regulamentul 2016/1037 - Transfer direct de fonduri - Articolul 7 din Regulamentul 2016/1037 - Calculul valorii avantajului - Articolul 8 alineatele (1) și (8) din Regulamentul 2016/1037 - Risc de prejudiciu important - Dreptul la apărare”)

(2023/C 63/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: PT Ciliandra Perkasa (Jakarta de Vest, Indonezia) (reprezentanți: F. Graafsma, J. Cornelis și E. Rogiest, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Kienapfel, G. Luengo și P. Němečková, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: European Biodiesel Board (EBB) (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: M.-S. Dibling și L. Amiel, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea formulată în temeiul articolului 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/2092 al Comisiei din 28 noiembrie 2019 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de biomotorină originară din Indonezia (JO 2019, L 317, p. 42), în măsura în care acest regulament o privește.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă PT Ciliandra Perkasa la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 129 din 20.4.2020.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/33

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2022 – PT Pelita Agung Agrindustri și PT Permata Hijau Palm Oleo/Comisia

(Cauza T-143/20) (1)

(„Subvenții - Importuri de biomotorină din Indonezia - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2092 - Taxă compensatorie definitivă - Articolul 8 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2016/1037 - Subcotarea prețurilor - Presiune asupra prețurilor - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 2016/1037 - Legătură de cauzalitate - Articolul 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (iv) și punctul 2 din Regulamentul 2016/1037 - Acțiune constând în «a însărcina» un organism privat să execute o funcție care constituie o contribuție financiară sau în «a-i ordona să facă acest lucru» - Remunerație mai mică decât cea adecvată - Susținerea veniturilor sau a prețurilor - Articolul 3 punctul 2 și articolul 6 litera (d) din Regulamentul 2016/1037 - Avantaj - Articolul 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (i) și punctul 2 din Regulamentul 2016/1037 - Transfer direct de fonduri - Articolul 7 din Regulamentul 2016/1037 - Calculul valorii avantajului - Articolul 8 alineatele (1) și (8) din Regulamentul 2016/1037 - Risc de prejudiciu important - Dreptul la apărare”)

(2023/C 63/40)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: PT Pelita Agung Agrindustri (Medan, Indonezia), PT Permata Hijau Palm Oleo (Medan) (reprezentanți: F. Graafsma, J. Cornelis și E. Rogiest, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Kienapfel, G. Luengo și P. Němečková, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: European Biodiesel Board (EBB) (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: M.-S. Dibling și L. Amiel, avocați)

Obiectul

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă PT Pelita Agung Agrindustri și PT Permata Hijau Palm Oleo la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 129, 20.4.2020.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/33

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2022 – Devin/ EUIPO – Haskovo Chamber of Commerce and Industry (DEVIN)

(Cauza T-526/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală DEVIN - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Denumire geografică - Lipsa caracterului contrar ordinii publice - Inexistența unei mărci de natură să înșele publicul - Articolul 7 alineatul (1) literele (c), (f) și (g) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) literele (c), (f) și (g) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Caracter distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 7 alineatul (3) și articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenite articolul 7 alineatul (3) și articolul 59 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001] - Acțiune incidentă”)

(2023/C 63/41)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Devin EAD (Devin, Bulgaria) (reprezentanți: B. Van Asbroeck, G. de Villegas și C. Haine, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Haskovo Chamber of Commerce and Industry (Haskovo, Bulgaria) (reprezentanți: D. Dimitrova și I. Pakidanska, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 28 mai 2020 (cauza R 2535/2019-1).

Dispozitivul

Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 28 mai 2020 (cauza R 2535/2019-1) în măsura în care prin aceasta s-a declarat nulitatea mărcii Uniunii Europene numărul 9 408 865 pentru toate produsele vizate, altele decât produsul „apă minerală care respectă specificațiile [indicației geografice protejate] Devin Natural Mineral Water” din clasa 32.

2)	Respinge acțiunea incidentă.

3)	În cadrul acțiunii principale, EUIPO suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Devin EAD, iar Haskovo Chamber of Commerce and Industry suportă propriile cheltuieli de judecată.

4)	În temeiul acțiunii incidente, Haskovo Chamber of Commerce and Industry suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Devin și de EUIPO.

(1) JO C 339, 12.10.2020

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/34

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2022 – Green Power Technologies/Întreprinderea comună „Technologies numériques clés”

(Cauza T-533/20) (1)

(„Clauză compromisorie - Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) - Acorduri de grant - Costuri eligibile - Raport al OLAF de constatare a caracterului neeligibil al anumitor cheltuieli efectuate - Rambursarea sumelor plătite - Sarcina probei - Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 - Cerere reconvențională”)

(2023/C 63/42)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Green Power Technologies, SL (Bollullos de la Mitación, Spania) (reprezentanți: A. León González și A. Martínez Solís, avocați)

Pârâtă: Întreprinderea comună „Technologies numériques clés”, fosta Întreprindere comună ECSEL (reprezentanți: O. Lambinet și A. Salaun, agenți, asistați de M. Troncoso Ferrer, avocat)

Obiectul

Prin acţiunea întemeiată pe articolul 272 TFUE, reclamanta solicită constatarea faptului că sumele plătite de Întreprinderea comună „Technologies numériques clés”, în executarea acordurilor de grant Pollux (nr. 100205), IoE (nr. 269374), Motorbrain (nr. 270693) și AGATE (nr. 325630), încheiate în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru al Uniunii Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013), în vederea finanțării proiectelor corespunzătoare, a căror recuperare este solicitată prin emiterea notei de debit nr. 4440200016, corespundeau unor costuri eligibile.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Admite cererea reconvențională formulată de Întreprinderea comună „Technologies numériques clés”.

3)	Obligă societatea Green Power Technologies, SL la plata a sumei de 204 302,13 euro către Întreprinderea comună „Technologies numériques clés”, solicitată de aceasta din urmă în cadrul cererii reconvenționale.

4)	Obligă societatea Green Power Technologies la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 371, 3.11.2020.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/35

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2022 – Jinan Meide Casting și alții/Comisia

(Cauza T-687/20) (1)

(„Dumping - Importuri de accesorii turnate filetate pentru tuburi și țevi, din fontă maleabilă, originare din China - Reinstituire a unei taxe antidumping definitive - Securitate juridică - Încredere legitimă - Neretroactivitate - Articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 [devenit articolul 10 din Regulamentul (UE) 2016/1036] - Proporționalitate - Înregistrarea importurilor - Articolul 14 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1225/2009 [devenit articolul 14 alineatul (5) din Regulamentul 2016/1036]”)

(2023/C 63/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Jinan Meide Casting Co. Ltd (Jinan, China) și celelalte 10 reclamante ale căror denumiri figurează în anexa la hotărâre (reprezentanți: R. Antonini, E. Monard și B. Maniatis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Blanck și G. Luengo, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantele solicită anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/1210 al Comisiei din 19 august 2020 de reinstituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de accesorii turnate filetate pentru tuburi și țevi, din fontă maleabilă și din fontă cu grafit sferoidal, originare din Republica Populară Chineză și fabricate de Jinan Meide Casting Co., Ltd, în urma hotărârii Tribunalului în cauza T-650/17 (JO 2020, L 274, p. 20).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Jinan Meide Casting Co. Ltd și celelalte 10 reclamante ale căror denumiri figurează în anexă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 19, 18.1.2021.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/36

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2022 – Green Power Technologies/Comisia

(Cauza T-753/20) (1)

(„Clauză compromisorie - Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) - Acord de grant - Costuri eligibile - Raport al OLAF de constatare a caracterului neeligibil al anumitor cheltuieli efectuate - Rambursarea sumelor plătite - Sarcina probei - Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 - Obligația de motivare - Îmbogățire fără justă cauză - Acțiune în anulare - Raport al OLAF - Act care nu poate face obiectul unei căi de atac - Inadmisibilitate”)

(2023/C 63/44)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Green Power Technologies, SL (Bollullos de la Mitación, Spania) (reprezentanți: A. León González și A. Martínez Solís, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Araujo Arce și J. Estrada de Solà, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Regatul Spaniei (reprezentanți: L. Aguilera Ruiz și Á. Ballesteros Panizo, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea sa, reclamanta solicită, pe de o parte, în temeiul articolului 263 TFUE, anularea raportului Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) din 9 iulie 2018 cu nr. de referință B.4(2017)4393 și, pe de altă parte, în temeiul articolului 272 TFUE, să se constate, în primul rând, că sumele avansate de Comisia Europeană în cadrul executării acordului de grant nr. 2567509, încheiat în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013), în vederea finanțării mai multor proiecte conexe, printre care și proiectul Powair, privind dezvoltarea de „baterii zinc-aer pentru rețeaua de distribuție a energiei electrice”, și a căror recuperare se solicită prin emiterea notei de debit nr. 3242010798, corespundeau unor costuri eligibile și, în al doilea rând, că sumele solicitate de Comisie prin emiterea notei de debit nr. 3242010800, referitoare la penalitățile contractuale, nu erau exigibile.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Green Power Technologies, SL să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Regatul Spaniei va suporta propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 53, 15.2.2021.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/36

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2022 – PKK/Consiliul

(Cauza T-182/21) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate împotriva PKK în vederea combaterii terorismului - Înghețarea fondurilor - Poziția comună 2001/931/PESC - Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 - Aplicabilitate în situațiile de conflict armat - Grup terorist - Bază factuală a deciziilor de înghețare a fondurilor - Decizie adoptată de o autoritate competentă - Autoritate a unui stat terț - Reexaminare - Obligația de motivare - Proporționalitate - Dreptul la apărare - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă”)

(2023/C 63/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Kurdistan Workers’Party (PKK) (reprezentanți: A. van Eik și T. Buruma, avocate)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: B. Driessen și S. Van Overmeire, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea:

—

Deciziei (PESC) 2021/142 a Consiliului din 5 februarie 2021 de actualizare a listei persoanelor, grupurilor și entităților cărora li se aplică articolele 2, 3 și 4 din Poziția comună 2001/931/PESC privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului și de abrogare a Deciziei (PESC) 2020/1132 (JO 2021, L 43, p. 14);

—

a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/138 al Consiliului din 5 februarie 2021 privind punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/1128 (JO 2021, L 43, p. 1);

—

a Deciziei (PESC) 2021/1192 a Consiliului din 19 iulie 2021 de actualizare a listei persoanelor, grupurilor și entităților cărora li se aplică articolele 2, 3 și 4 din Poziția comună 2001/931/PESC privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului și de abrogare a Deciziei (PESC) 2021/142 (JO 2021, L 258, p. 42);

—

a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/1188 al Consiliului din 19 iulie 2021 privind punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/138 (JO 2021, L 258, p. 14);

—

a Deciziei (PESC) 2022/152 a Consiliului din 3 februarie 2022 de actualizare a listei persoanelor, grupurilor și entităților cărora li se aplică articolele 2, 3 și 4 din Poziția comună 2001/931/PESC privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului și de abrogare a Deciziei (PESC) 2021/1192 (JO 2022, L 25, p. 13);

—

a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/147 al Consiliului din 3 februarie 2022 privind punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/1188 (JO 2022, L 25, p. 1), în măsura în care aceste acte îl privesc.

Dispozitiv

1)	Respinge acțiunea.

2)	Fiecare parte va suporta propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 217, 7.6.2021.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/37

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2022 – SU/EIOPA

(Cauza T-296/21) (1)

(„Funcție publică - Agenți temporari - Contract pe perioadă determinată - Neprelungire - Procedură de prelungire - Luare în considerare a rapoartelor de evaluare - Raport de evaluare nefinalizat - Răspundere - Prejudiciu material - Pierderea unei șanse - Prejudiciu moral - Competență de fond - Executarea unei hotărâri a Tribunalului”)

(2023/C 63/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: SU (reprezentant: L. Levi, avocată)

Pârâtă: Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (reprezentanți: C. Coucke și E. Karatza, agenți, asistate de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Prin acțiunea formulată în temeiul articolului 270 TFUE, reclamanta solicită, pe de o parte, anularea deciziei Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) din 15 iulie 2020 prin care aceasta nu i-a prelungit contractul și, în măsura în care este necesar, a deciziei din 11 februarie 2021 prin care aceasta i-a respins reclamația și, pe de altă parte, repararea prejudiciului material și moral pe care ea l-ar fi suferit din această cauză.

Dispozitivul

1)	Anulează decizia Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) din 15 iulie 2020 de neprelungire a contractului de agent temporar al lui SU.

2)	Anulează decizia EIOPA din 11 februarie 2021 de respingere a reclamației formulate de SU.

3)	Obligă EIOPA la plata sumei de 10 000 de euro în repararea prejudiciului material cauzat lui SU.

4)	Obligă EIOPA la plata sumei de 5 000 de euro în repararea prejudiciului moral cauzat lui SU.

5)	Respinge în rest acțiunea.

6)	Obligă EIOPA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 320, 9.8.2021.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/38

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2022 – SY/Comisia

(Cauza T-312/21) (1)

(„Funcție publică - Recrutare - Anunț de concurs - Concursul general EPSO/AD/374/19 - Decizie de a nu înscrie numele reclamantului în lista de rezervă a concursului - Acțiune în anulare - Modificarea anunțului de concurs după desfășurarea unei părți din testele de acces - Lipsa temeiului legal - Încredere legitimă - Securitate juridică - Forță majoră - Egalitate de tratament - Beneficiul unor măsuri speciale - Organizare a probelor la distanță - Rată de reușită ridicată a candidaților interni - Acțiune în constatarea abținerii de a acționa”)

(2023/C 63/47)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: SY (reprezentanți: T. Walberer, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Hohenecker, T. Lilamand și D. Milanowska, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 270 TFUE și pe articolul 91 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, reclamantul solicită în esență, în primul rând, anularea addendumului la anunțul de concurs general EPSO/AD/374/19 (JO 2020, C 374 A, p. 3), care a modificat modalitățile probelor acestui concurs ca urmare a apariției pandemiei de COVID-19, a convocării de către Comisia Europeană din 20 noiembrie 2020 la susținerea unei probe, a listei de rezervă constituite la încheierea concursului menționat în domeniul dreptului concurenței, a deciziilor privind recrutarea candidaților efectuată pe baza acestei liste de rezervă și a deciziei de reexaminare a comisiei de evaluare prin care se confirmă decizia de a nu înscrie numele său în lista de rezervă. El solicită, în al doilea rând, cu titlu subsidiar, să se precizeze în hotărârea care urmează să fie pronunțată cerințele concrete care trebuie urmate de Comisie pentru a restabili situația juridică în care se afla acesta anterior nelegalității săvârșite de comisia de evaluare menționată pentru a permite înscrierea numelui acestuia în lista de rezervă. El solicită Tribunalului, în al treilea rând, să constate încălcarea de către Comisie a articolului 265 TFUE întrucât aceasta nu i-a adresat o decizie cu privire la reclamația sa administrativă din 17 ianuarie 2021.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	SY suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

3)	Comisia suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 310, 2.8.2021.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/39

Hotărârea Tribunalului din 11 ianuarie 2023 – Hecht Pharma/EUIPO – Gufic BioSciences (Gufic)

(Cauza T-346/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene verbală Gufic - Utilizare serioasă a mărcii - Articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Utilizare publică și spre exterior - Importanța utilizării - Natura și forma utilizării - Utilizare pentru produsele pentru care este înregistrată marca”)

(2023/C 63/48)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Hecht Pharma GmbH (Bremervörde, Germania) (reprezentanți: C. Sachs și J. Sachs, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Schäfer, D. Hanf și A. Ringelhann, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Gufic BioSciences Ltd. (Mumbai, India) (reprezentanți: A. Wehlau și T. Uhlenhut, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată sa pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea în parte și reformarea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 3 iunie 2021 (cauza R 2738/2019-2).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Hecht Pharma GmbH va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

3)	Gufic BioSciences Ltd va suporta propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 329, 16.8.2021.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/40

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2022 – Hotel Cipriani SpA/EUIPO – Altunis (CIPRIANI FOOD)

(Cauza T-358/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene figurativă CIPRIANI FOOD - Utilizare serioasă a mărcii - Natura utilizării - Articolul 18 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Importanța utilizării - Articolul 58 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001”)

(2023/C 63/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Hotel Cipriani SpA (Veneția, Italia) (reprezentanți: M. Rieger-Jansen, D. Op de Beeck și W. Pors, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Ivanauskas, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Altunis-Trading, Gestão e Serviços, Sociedade unipessoal, Lda (Funchal, Portugalia) (reprezentanți: M. Pomares Caballero, E. Salis și T. Barber Giner, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 27 aprilie 2021 (cauza R 1599/2020-4).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Hotel Cipriani SpA la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate, în cadrul prezentei proceduri, de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Altunis-Trading, Gestão e Serviços, Sociedade Unipessoal, Lda.

(1) JO C 338, 23.8.2021.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/40

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2022 – TM/BCE

(Cauza T-440/21) (1)

(„Funcție publică - Personalul BCE - Recrutare - Anunț pentru ocuparea unui post vacant - Procedură având ca obiect ocuparea unui post de [date confidențiale ocultate] - Criterii de selecție - Experiență profesională - Respingerea candidaturii - Numirea unui alt candidat - Obligația de motivare - Eroare vădită de apreciere - Abuz de putere - Interesul serviciului - Răspundere - Prejudiciu material și moral”)

(2023/C 63/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: TM (reprezentante: L. Levi și A. Champetier, avocate)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: B. Ehlers și D. Nessaf, agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 270 TFUE și pe articolul 50 a din Statutul Curții de justiție a Uniunii Europene, reclamantul solicită, pe de o parte, anularea deciziei Băncii Centrale Europene (BCE) din 15 decembrie 2020 de a nu îl numi în postul de [date confidențiale ocultate] și de a numi în acest post pe [date confidențiale ocultate] și, pe de altă parte, repararea prejudiciului material și moral pe care l-ar fi suferit din cauza deciziei menționate.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe TM la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 391, 27.9.2021.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/41

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2022 – Vanhoudt/BEI

(Cauza T-490/21) (1)

(„Funcție publică - Personal al BEI - Recrutare - Anunț pentru ocuparea unui post vacant - Respingerea unei candidaturi - Numire pe post a unui alt candidat - Obligaţia de motivare - Neregularitate procedurală de recrutare - Eroare vădită de apreciere - Răspundere”)

(2023/C 63/51)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Patrick Vanhoudt (Gonderange, Luxemburg) (reprezentanți:: L. Levi şi A. Champetier, avocați)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiţii (reprezentanți: T. Gilliams, G. Faedo şi K. Carr, agenţi, asistaţi de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Prin acţiunea sa întemeiată pe articolul 270 TFUE și pe articolul 50a din Statutul Curții de Justiţie a Uniunii Europene, reclamantul solicită, pe de o parte, anularea Deciziei Băncii Europene de Investiții (BEI) din 16 decembrie 2020, prin care aceasta i-a respins candidatura pentru un post de gradul 6/5-D/E, și a deciziei prin care aceasta a numit candidatul reținut pentru acest post și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pe care l-ar fi suferit din cauza acestor două decizii.

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Patrick Vanhoudt la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 422, 18.10.2021.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/42

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2022 – Pierre Lannier/EUIPO – Pierre Lang Trading (PL)

(Cauza T-530/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative reprezentând literele majuscule «P» și «L» suprapuse - Marcă a Uniunii Europene figurativă anterioară reprezentând o combinație în oglindă a literelor majuscule «P» și «L» suprapuse - Admisibilitatea căii de atac în fața camerei de recurs - Calitate procesuală activă - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2023/C 63/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Pierre Lannier (Ernolsheim lès-Saverne, Franța) (reprezentant: N. Boespflug, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: E. Markakis, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Pierre Lang Trading GmbH (Viena, Austria) (reprezentant: A. Ginzburg, avocat)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 11 iunie 2021 (cauza R 1915/2020-5).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Pierre Lannier la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 422, 18.10.2021.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/42

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2022 – Agrarfrost/EUIPO – McCain (Forma unui smiley)

(Cauza T-553/21) (1)

(„Marca Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene tridimensională - Forma unui smiley - Utilizare serioasă a mărcii - Articolul 18 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) și articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Natura utilizării - Nemodificarea caracterului distinctiv”)

(2023/C 63/53)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Agrarfrost GmbH & Co. KG (Wildeshausen, Germania) (reprezentanți: A. Ebert-Weidenfeller și H. Förster, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: E. Nicolás Gómez și D. Hanf, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: McCain GmbH (Eschborn, Germania) (reprezentanți: C. Schmitt și M. Kinkeldey, avocați)

Obiectul

Prin intermediul acțiunii întemeiate pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 28 iunie 2021 (cauza R 1088/2020-5).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Agrarfrost GmbH & Co. KG este obligată la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 422, 18.10.2021.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/43

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2022 – Eurol/EUIPO – Pernsteiner (eurol LUBRICANTS)

(Cauza T-636/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca figurativă eurol LUBRICANTS - Marca națională verbală anterioară EUROLLUBRICANTS - Dovada utilizării serioase a mărcii anterioare - Articolele 15 și 57 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenite articolele 18 și 64 din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Utilizare cu acordul titularului mărcii - Lipsa alterării caracterului distinctiv - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001]”)

(2023/C 63/54)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Eurol BV (Nijverdal, Țările de Jos) (reprezentanți: M. Driessen și G. van Roeyen, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Ivanauskas, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenient la Tribunal: August Wolfgang Pernsteiner (Feldkirchen an der Donau, Austria) (reprezentant: J. Öhlböck, avocat)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 25 iulie 2021 (cauza R 2403/2020-2).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Eurol BV la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 471, 22.11.2021.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/44

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2022 – Nemport Liman İşletmeleri Ve Özel Antrepo Nakliye Ticaret/EUIPO – Newport Europe (NEMPORT LİMAN İŞLETMELERİ)

(Cauza T-18/22) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative NEMPORT LİMAN İŞLETMELERİ - Marca Uniunii Europene verbală anterioară Newport - Motiv relativ de refuz - Lipsa unui risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2023/C 63/55)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Nemport Liman İşletmeleri Ve Özel Antrepo Nakliye Ticaret AŞ (Izmir, Turquie) (reprezentant: V. Martín Santos, avocate)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Ivanauskas, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Newport Europe BV (Moerdijk, Țările de Jos)

Obiectul

Prin acțiunea formulată în temeiul articolului 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 11 noiembrie 2021 (cauza R 562/2021-4).

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 11 noiembrie 2021 (cauza R 562/2021-4).

2)	Obligă EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 84, 21.2.2022.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/44

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2022 – Esedra/Parlamentul

(Cauza T-46/22) (1)

(„Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă - Gestionare completă a unei instituții de îngrijire a copiilor preșcolari în clădirile Parlamentului din Bruxelles - Respingerea cererii unui ofertant - Ofertă anormal de mică - Conformitatea unei oferte cu condițiile prevăzute de caietul de sarcini - Obligația de motivare - Erori vădite de apreciere”)

(2023/C 63/56)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Esedra (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: M. Vastmans, avocată)

Pârât: Parlamentul (reprezentanți: M. Pencheva și M. Kazek, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea formulată, reclamanta solicită, pe de o parte, în temeiul articolului 263 TFUE, anularea Deciziei Parlamentului European din 26 noiembrie 2021, intitulată „Procedura de cerere de ofertă PE PERS 2021 027 – Gestionare completă a unei instituții de îngrijire a copiilor preșcolari în clădirile Parlamentului din Bruxelles, strada Wayenberg”, de respingere a ofertei depuse de ea în cadrul cererii de ofertă și de atribuire a contractului către un alt ofertant și, pe de altă parte, în temeiul articolului 268 TFUE, repararea prejudiciului pe care l-ar fi suferit ca urmare a acestei decizii.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Esedra va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Parlamentul European, inclusiv pe cele aferente procedurii măsurilor provizorii.

(1) JO C 109, 7.3.2022.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/45

Ordonanța Tribunalului din 6 decembrie 2022 – CX/Comisia

(Cauza T-735/16) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Procedură disciplinară - Revocare - Decizie de reducere a remunerației reclamantului - Nepronunțare asupra fondului”)

(2023/C 63/57)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: CX (reprezentant: É. Boigelot, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Bohr și C. Ehrbar, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 270 TFUE, reclamantul solicită anularea, pe de o parte, a deciziei Comisiei Europene din 18 decembrie 2015, întrucât aceasta îi reduce remunerația pentru o durată de șase luni, precum și, pe de altă parte, în măsura în care este necesar, a deciziei din 12 iulie 2016 ce respinge reclamația sa.

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului cauzei.

2)	CX și Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 475, 19.12.2016.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/45

Ordonanța Tribunalului din 6 decembrie 2022 – CX/Comisia

(Cauza T-52/20) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Procedură disciplinară - Revocare - Decizie de reîncadrare - Cerere de anulare - Nepronunțare asupra fondului - Cerere de despăgubire - Pierderea unei șanse de a fi promovat - Acțiune vădit nefondată”)

(2023/C 63/58)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: CX (reprezentant: É. Boigelot, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Vernier, L. Radu Bouyon și T. Bohr, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 270 TFUE, reclamantul solicită, pe de o parte, anularea deciziei Comisiei Europene de a-l reintegra în gradul AD 8 treapta 5, în executarea Hotărârii din 13 decembrie 2018, CX/Comisia (T-743/16 RENV, nepublicată, EU:T:2018:937), despre care susține că a luat cunoștință prin nota din 21 martie 2019, precum și, în măsura în care este necesar, a deciziei din 21 octombrie 2019 de respingere a reclamației sale și, pe de altă parte, repararea prejudiciilor pe care le-ar fi suferit ca urmare a acestor decizii.

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra concluziilor în anulare.

2)	Respinge acțiunea în rest ca vădit nefondată.

3)	CX și Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 95, 23.3.2020.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/46

Ordonanța Tribunalului din 6 decembrie 2022 – CX/Comisia

(Cauza T-280/20) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Procedură disciplinară - Revocare - Nepronunțare asupra fondului”)

(2023/C 63/59)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: CX (reprezentant: É. Boigelot, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Vernier și T. Bohr, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 270 TFUE, reclamantul solicită anularea, pe de o parte, a deciziei Comisiei Europene din 28 iunie 2019 de destituire din funcție a reclamantului, fără reducerea drepturilor de pensie, precum și, pe de altă parte, după caz, a deciziei din 12 iulie 2016 de respingere a reclamației formulate de acesta.

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului cauzei.

2)	CX și Comisia vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 247, 27.7.2020.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/47

Ordonanța Tribunalului din 15 decembrie 2022 – Leonardo/Frontex

(Cauza T-675/20) (1)

(„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Procedură de cerere de ofertă - Serviciu de supraveghere aeriană - Sistem de aeronave pilotate de la distanță - Refuz al accesului - Cerere de nepronunțare asupra fondului a celor două părți principale - Inexistența unei desistări - Buna administrare a justiției - Nepronunțare asupra fondului”)

(2023/C 63/60)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Leonardo SpA (Roma, Italia) (reprezentanți: M. Esposito, F. Caccioppoli și G. Calamo, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex). (reprezentanți: H. Caniard, T. Knäbe și W. Szmidt, agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită în esență anularea deciziei din 5 octombrie 2020 a Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex), prin care aceasta a respins cererea de confirmare a accesului la documente formulată de reclamantă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 03, p. 76).

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Obligă Leonardo SpA la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex).

(1) JO C 19, 18.1.2021.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/47

Ordonanța Tribunalului din 19 decembrie 2022 – XH/Comisia

(Cauza T-522/21) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Promovare - Exercițiul de promovare 2020 - Decizie prin care se refuză modificarea dosarului Sysper 2 al reclamantei - Decizie de a nu o promova pe reclamantă - Termene de introducere a căilor de atac - Caracter de ordine publică - Punct de pornire - Cerere de asistență judiciară - Suspendarea termenelor - Calculul termenelor - Tardivitate - Caz fortuit sau forță majoră - Eroare scuzabilă - Inadmisibilitate”)

(2023/C 63/61)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: XH (reprezentant: K. Górny-Salwarowska, avocate)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Brauhoff, L. Hohenecker și L. Vernier, agenți)

Obiectul

Prin intermediul acțiunii întemeiate pe articolul 270 TFUE, reclamanta solicită, în primul rând, anularea deciziei Comisiei Europene din 24 noiembrie 2020 prin care se refuză modificarea dosarului Sysper 2, confirmată prin decizia din 16 iunie 2021 privind respingerea reclamației sale, în al doilea rând, anularea deciziei Comisiei din 12 noiembrie 2020 de a nu-i înscrie numele pe lista funcționarilor promovați în 2020, confirmată prin decizia din 8 iunie 2021 privind respingerea reclamației sale și, în al treilea rând, repararea prejudiciului suferit.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	XH este obligată la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 237, 20.6.2022.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/48

Ordonanța Tribunalului din 7 decembrie 2022 – WhatsApp Ireland/Comitetul European pentru Protecția Datelor

(Cauza T-709/21) (1)

(„Acțiune în anulare - Protecția datelor cu caracter personal - Proiect de decizie al autorității de supraveghere principale - Soluționarea litigiilor între autoritățile de supraveghere de către Comitetul European pentru Protecția Datelor - Decizie obligatorie - Articolul 60 alineatul (4) și articolul 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679 - Act care nu este supus căilor de atac - Act pregătitor - Lipsa afectării directe”)

(2023/C 63/62)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: WhatsApp Ireland Ltd (Dublin, Irlanda) (reprezentanți: H.-G. Kamann, F. Louis, A. Vallery, avocați, P. Nolan, B. Johnston, C. Monaghan, solicitors, P. Sreenan, D. McGrath, SC, C. Geoghegan și E. Egan McGrath, barristers)

Pârât: Comitetul European pentru Protecția Datelor (reprezentanți: I. Vereecken și G. Le Grand, agenți, sistați de G. Ryelandt, E. de Lophem și P. Vernet, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei obligatorii 1/2021 a Comitetului European pentru Protecția Datelor din 28 iulie 2021 privind litigiul dintre autoritățile de supraveghere vizate ce rezultă din proiectul de decizie privind WhatsApp elaborat de Data Protection Commission (autoritatea de supraveghere în domeniul protecției datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice, Irlanda.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Nu mai este necesară pronunțarea cu privire la cererile de intervenție formulate de Republica Finlanda, Comisia Europeană, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și Computer & Communication Industry Association și nici cu privire la cererile de confidențialitate pe care le-au ocazionat.

3)	WhatsApp Ireland Ltd va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comitetul European pentru Protecția Datelor, cu excepția cheltuielilor de judecată ale acestuia din urmă aferente cererilor de intervenție.

4)	Comitetul European pentru Protecția Datelor, Republica Finlanda, Comisia, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și Computer & Communication Industry Association vor suporta fiecare propriile cheltuieli de judecată aferente cererilor de intervenție.

(1) JO C 2, 3.1.2022.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/49

Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2022 – ICA Traffic/Comisia

(Cauza T-717/21) (1)

(„Acțiune în anulare - Achiziții publice - Procedură de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare - Furnizare de roboți de dezinfectare spitalelor europene în contextul crizei de COVID-19 - Cantitate maximă de produse care poate fi furnizată printr-un contract-cadru - Act care se înscrie într-un cadru pur contractual - Act nesupus unor căi de atac - Inadmisibilitate”)

(2023/C 63/63)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: ICA Traffic GmbH (Dortmund, Germania) (reprezentanți: S. Hertwig și C. Vogt, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Mantl, B. Araujo Arce și M. Ilkova, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea formulată în temeiul articolului 263 TFUE, reclamanta solicită anularea pretinsei decizii a Comisiei, adusă la cunoștința publicului printr-un comunicat de presă din 21 septembrie 2021, privind achiziționarea a încă 105 de roboți de dezinfectare cu raze ultraviolete pentru spitalele europene (COVID-19).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă ICA Traffic GmbH la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a acelor efectuate în procedura de măsurile provizorii.

(1) JO C 2, 3.1.2022.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/49

Ordonanța Tribunalului din 7 decembrie 2022 – Sunrise Medical și Sunrise Medical Logistics/Comisia

(Cauza T-721/21) (1)

(„Acțiune în anulare - Uniunea vamală - Tariful vamal comun - Nomenclatura tarifară și statistică - Clasificare în Nomenclatura combinată - Poziție tarifară - Act normativ care presupune măsuri de executare - Lipsa afectării individuale - Inadmisibilitate”)

(2023/C 63/64)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Sunrise Medical BV (Amsterdam, Țările de Jos), Sunrise Medical Logistics BV (Amsterdam) (reprezentanți: L. Ruessmann și J. Beck, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Hradil și M. Salyková, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantele solicită anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/1367 al Comisiei din 6 august 2021 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată (JO 2021, L 294, p. 1).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă Sunrise Medical BV și Sunrise Medical Logistics BV la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 24, 17.1.2022.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/50

Ordonanța Tribunalului din 16 decembrie 2022 – EMS/EUIPO (AIRFLOW)

(Cauza T-751/21) (1)

(„Acțiune în anulare - Marca Uniunii Europene - Înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca verbală AIRFLOW - Motive absolute de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Acțiune vădit lipsită de orice temei juridic”)

(2023/C 63/65)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: EMS Electro Medical Systems GmbH (München, Germania) (reprezentanți: K. Scheib și C. Schulte, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: T. Klee și E. Nicolás Gómez, agenți)

Obiectul

Prin intermediul acțiunii întemeiate pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 29 septembrie 2021 (cauza R 546/2021-4).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	EMS Electro Medical Systems GmbH este obligată la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 64, 7.2.2022.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/50

Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2022 – Kremer/Comisia

(Cauza T-110/22) (1)

(„Funcţie publică - Agenţi contractuali - Pensie pentru limită de vârstă - Drepturi de pensie dobândite anterior intrării în serviciul Uniunii - Transfer în sistemul Uniunii - Spor de ani de plată a contribuțiilor - Acțiune în anulare - Cerere de restituire a capitalului transferat care nu a dat naștere unui spor - Termen de depunere a unei reclamații - Îmbogățire fără justă cauză - Inadmisibilitate vădită”)

(2023/C 63/66)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Christiane Kremer (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: D. Grisay și A. Ansay, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Mongin, M. Brauhoff și L. Radu Bouyon, agenți)

Intervenienți în susținerea pârâtei: Parlamentul European (reprezentanți: J. Van Pottelberge și M. Windisch, agenți), Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și I. Demoulin, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea formulată în temeiul articolului 270 TFUE, reclamanta solicită, în esență, cu titlu principal, pe de o parte, anularea deciziei Comisiei Europene din 24 februarie 2022 prin care a fost respinsă reclamația sa în ceea ce privește anularea avizului din 13 ianuarie 2017 privind stabilirea drepturilor sale de pensie pentru limită de vârstă și, pe de altă parte, retrimiterea dosarului său către autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă din cadrul Comisiei pentru determinarea cuantumului care trebuie restituit reclamantei și, cu titlu subsidiar, obligarea Comisiei la plata sumei de 55 401,07 euro, cu titlu de îmbogățire fără justă cauză.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)	Doamna Christiane Kremer suportă propriile cheltuieli de judecată precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 158 din 11.4.2022.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/51

Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2022 – Baert/Comisia

(Cauza T-111/22) (1)

(„Funcție publică - Pensie pentru limită de vârstă - Drepturi de pensie dobândite anterior intrării în serviciul Uniunii - Transfer în sistemul Uniunii - Spor de ani de plată a contribuțiilor - Acțiune în anulare - Cerere de restituire a capitalului transferat care nu a dat naștere unui spor - Termen de depunere a unei reclamații - Îmbogățire fără justă cauză - Inadmisibilitate vădită”)

(2023/C 63/67)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Rhonny Baert (Deinze, Belgia) (reprezentanți: D. Grisay și A. Ansay, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Mongin, M. Brauhoff și L. Radu Bouyon, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea formulată în temeiul articolului 270 TFUE, reclamantul solicită, în esență, cu titlu principal, pe de o parte, anularea pretinsei decizii implicite a Comisiei Europene din 28 februarie 2022 prin care a fost respinsă reclamația sa în ceea ce privește anularea avizului din 21 decembrie 2016 privind stabilirea drepturilor sale de pensie pentru limită de vârstă și, pe de altă parte, retrimiterea dosarului său către autoritatea împuternicită să facă numiri din cadrul Comisiei pentru determinarea cuantumului care trebuie restituit reclamantului și, cu titlu subsidiar, obligarea Comisiei la plata sumei de 31 066,80 euro, cu titlu de îmbogățire fără justă cauză.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)	Domnul Rohnny Baert suportă propriile cheltuieli de judecată precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 158 din 11.4.2022.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/52

Ordonanța președintelui Tribunalului din 24 noiembrie 2022 – Belavia/Consiliul

(Cauza T-116/22 R)

(„Procedură de măsuri provizorii - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”)

(2023/C 63/68)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Belavia – Belarusian Airlines AAT (Minsk, Belarus) (reprezentanți: N. Tuominen și L. Engelen, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Boggio-Tomasaz și A. Antoniadis, agenți)

Obiectul

Prin cererea întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE, reclamanta solicită în esență suspendarea executării Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2021/2125 a Consiliului din 2 decembrie 2021 privind punerea în aplicare a Deciziei 2012/642/PESC privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus (JO 2021, L 430 I, p. 16) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/2124 al Consiliului din 2 decembrie 2021 privind punerea în aplicare a articolului 8a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive împotriva Belarus (JO 2021, L 430 I, p. 1), în măsura în care acestea o privesc.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/52

Ordonanța Tribunalului din 21 decembrie 2022 – Suicha/EUIPO – Michael Kors (Switzerland) International (MK MARKTOMI MARKTOMI)

(Cauza T-264/22) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedura de nulitate - Marca Uniunii Europene figurativă MK MARKTOMI MARKTOMI - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară MK MICHAEL KORS - Cauză de nulitate relativă - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și articolul 60 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Acțiune vădit lipsită de orice temei juridic”)

(2023/C 63/69)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Lin Suicha (Wenxi, China) (reprezentant: J. Donoso Romero, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: D. Gája și I. Stoycheva, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în faţa Tribunalului: Michael Kors (Switzerland) International GmbH (Manno, Elveția) (reprezentanți: J. van Manen, E. van Gelderen și L. Fresco, avocați)

Obiectul

Prin intermediul acțiunii formulate în temeiul articolului 263 TFUE, reclamanta solicită anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 10 martie 2022 (cauza R 1899/2021-1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Doamna Lin Suicha suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Michael Kors (Switzerland) International GmbH.

3)	Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 244, 27.6.2022.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/53

Ordonanța Tribunalului din 9 decembrie 2022 – AMO Development/EUIPO (Instrumente medicale)

(Cauza T-311/22) (1)

(„Desen sau model industrial comunitar - Desene sau modele industriale comunitare care reprezintă instrumente medicale - Lipsa unei cereri de reînnoire - Radierea desenelor sau modelelor industriale la expirarea înregistrării - Cerere de restitutio in integrum - Articolul 67 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Obligația de prudență - Acțiune vădit nefondată”)

(2023/C 63/70)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: AMO Development LLC (Santa Ana, California, Statele Unite) (reprezentanți: J. Day, solicitor, și T. de Haan, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: T. Klee și E. Markakis, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a treia a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 15 martie 2022 (cauza R 1433/2021-3).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca fiind vădit nefondată.

2)	Obligă AMO Development LLC la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 276, 18.7.2022.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/54

Acțiune introdusă la 14 noiembrie 2022 — Portumo Madeira și alții/Comisia

(Cauza T-713/22)

(2023/C 63/71)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamante: Portumo – Madeira – Montagem e Manutenção de Tubaria, SA (Zona Franca da Madeira) (Funchal, Portugalia), Ponticelli – Consultadoria Técnica, SA (Zona Franca da Madeira) (Funchal), Ponticelli Angoil – Serviços Para a Indústria Petrolífera, SA (Zona Franca da Madeira) (Funchal) (reprezentanți: M. Muñoz Pérez și P. Casillas Vázquez, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (UE) 2022/1414 a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III [notificată cu numărul C(2020) 8550] (1),

—	cu titlu subsidiar, anularea articolului 4 alineatul (1) din decizia contestată și a obligației de a recupera ajutorul pe care o conține această dispoziție,

—	cu titlu subsidiar, anularea articolului 4 alineatul (1) din decizia contestată și a obligației de a recupera ajutorul pe care o conține această dispoziție, din cauza metodei incorecte utilizate pentru a stabili baza de calcul al ajutorului,

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă patru motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea Deciziei Comisiei din 27 iunie 2007, în cazul N421/2006, a Deciziei Comisiei din 2 iulie 2013, în cazul SA.34160 (2011/N) și a Orientărilor privind ajutoarele de stat cu finalitate regională aferente perioadei 2007-2013, precum și pe încălcarea articolului 107 alineatul (3) litera (a) TFUE, a articolelor 21, 45, 49, 54 și 56 TFUE, întrucât Comisia a adoptat o interpretare strictă a noțiunilor de „activități realizate efectiv și material în Madeira” și de „creare și menținere a locurilor de muncă în regiune”.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (3) litera (a) TFUE, întrucât nu s-a declarat în mod direct că schema de ajutor era compatibilă în același temei.

Al treilea motiv, cu titlu subsidiar, întemeiat pe nevaliditatea articolului 4 alineatul (1) din decizia atacată, în măsura în care obligația de recuperare pe care această dispoziție o conține încalcă articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/1589 prin faptul că ea contravine principiilor generale a protecției încrederii legitime și securității juridice.

Al patrulea motiv, cu titlu subsidiar, întemeiat pe nevaliditatea articolului 4 alineatul (1) din decizia atacată, în măsura în care recuperarea ajutoarelor incompatibile se întemeiază pe o metodă incorectă de stabilire a bazei de calcul al ajutorului.

(1) JO L 217, p. 49.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/55

Acțiune introdusă la 15 noiembrie 2022 – Nova Ship Invest/Comisia

(Cauza T-720/22)

(2023/C 63/72)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Nova Ship Invest, Unipessoal, Lda (Zona Franca da Madeira) (Frunchal, Portugalia) (reprezentanţi: M. Muñoz Pérez și P. Casillas Vázquez, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (UE) 2022/1414 a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III [notificată cu numărul C(2020) 8550] (1),

—	cu titlu subsidiar, anularea articolului 4 alineatul (1) din decizia contestată și a obligaţiei de a recupera ajutorul pe care o conține această dispoziție,

—	cu titlu subsidiar, anularea articolului 4 alineatul (1) din decizia contestată și a obligaţiei de a recupera ajutorul pe care o conține această dispoziție, din cauza metodei incorecte utilizate pentru a stabili baza de calcul al ajutorului,

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea Deciziei Comisiei din 27 iunie 2007, în cazul N421/2006, a Deciziei Comisiei din 2 iulie 2013, în cazul SA.34160 (2011/N) şi a Orientărilor privind ajutoarele de stat cu finalitate regională aferente perioadei 2007-2013, precum și pe încălcarea articolului 107 alineatul (3) litera (a) TFUE, a articolelor 21, 45, 49, 54 și 56 TFUE, întrucât Comisia a adoptat o interpretare strictă a noțiunilor de „activități realizate efectiv și material în Madeira” și de „creare și menținere a locurilor de muncă în regiune”.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (3) litera (a) TFUE, întrucât nu s-a declarat în mod direct că schema de ajutor era compatibilă în același temei.

4.	Al patrulea motiv, cu titlu subsidiar, întemeiat pe nevaliditatea articolului 4 alineatul (1) din decizia atacată, în măsura în care recuperarea ajutoarelor incompatibile se întemeiază pe o metodă incorectă de stabilire a bazei de calcul al ajutorului.

(1) JO 2022, L 217, p. 49.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/56

Acțiune introdusă la 15 noiembrie 2022. – Neottolemo/Comisia

(Cauza T-724/22)

(2023/C 63/73)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Neottolemo, Lda (Zona Franca da Madeira) (Funchal, Portugalia) (reprezentanţi: G. Leite de Campos și M. Clemente, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea articolelor 1-3, a articolului 4 alineatele (1)-(3) și (4) teza a doua, precum și a articolelor 5 și 6 din Decizia (UE) 2022/1414 a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III [notificată cu numărul C(2020) 8550] (1),

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 108 alineatul (2) TFUE și a articolelor 21-23 din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe contradicția ireconciliabilă dintre decizia atacată și motivele pe care se întemeiază.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului atribuirii de competențe consacrat la articolul 5 TFUE.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 TFUE, având în vedere că nu există un ajutor de stat în unele dintre cazurile incluse în decizie, că statul portughez s-a îmbogățit fără justă cauză și că s-a încălcat principiul potrivit căruia nimeni nu poate invoca propria încălcare în beneficiul său (statul portughez).

5.	Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 26 TFUE în ceea ce priveşte promovarea pieței interne.

(1) JO 2022, L 217, p. 49.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/56

Acțiune introdusă la introdusă la 15 noiembrie 2022 – Register.com/Comisia

(Cauza T-725/22)

(2023/C 63/74)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Register.com, LP – Sucursal em Portugal (Zona Franca da Madeira) (Funchal, Portugalia) (reprezentanţi: G. Leite de Campos și M. Clemente, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 108 alineatul (2) TFUE și a articolelor 21-23 din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015.

Al doilea motiv întemeiat pe contradicția ireconciliabilă dintre decizia atacată și motivele pe care se întemeiază.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului atribuirii de competențe consacrat la articolul 5 TFUE.

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 26 TFUE în ceea ce priveşte promovarea pieței interne.

(1) JO 2022, L 217, p. 49.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/57

Acțiune introdusă la 6 decembrie 2022 – TB/ENISA

(Cauza T-760/22)

(2023/C 63/75)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: TB (reprezentanți: L. Levi și N. Flandin, avocați)

Pârâtă: Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică (ENISA)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea REC din 2020 care rezultă din decizia directorului executiv al ENISA nr. 8/2022 din 3 februarie 2022 în măsura în care conține următoarele comentarii:

—

în Secțiunea B.1 intitulată „Eficiență”, pagina 4 punctul 2) Elaborarea politicii de combatere a fraudei, actualizarea politicii de avertizare în interes public și Codului de conduită:

—

„[…] Politica de avertizare în interes public a fost actualizată de PO ca proiect de concept, dar nu a progresat pentru a obține aprobarea prealabilă a serviciilor Comisiei, ceea ce constituia o condiție specifică (clauza de revizuire care figurează în Decizia MB) pentru reexaminarea politicii de avertizare în interes public. Pentru Codul de conduită al ENISA, decizia Comisiei sub formă de publicare (carte) era anexată la Decizia MB privind strategia antifraudă. Prin urmare, Codul de conduită nu a fost adoptat de MB. Planul de acțiune antifraudă pentru anul 2021 prevede elaborarea unui cod de conduită sub forma unei decizii a MB.”

—

în Secțiunea B.1 intitulată „Eficiență”, pagina 4 punctul 3) Obținerea unei rate optime de angajament:

—	„[…] dar gestionarea bugetului mai poate fi îmbunătățită (în special pentru monitorizarea C 8 și pentru reportări).”

—

în Secțiunea B.2 denumită „Capacitate”, pagina 4:

—	„[…]. Cu toate acestea, din punct de vedere financiar, în cadrul OP au existat mai multe situații care au condus la excepții în registru, în principal ca angajament a posteriori utilizarea eronată a fondurilor C8 și C1, într-un caz pentru o sumă mai mare de 10 000,00 de euro.”

—

În Secțiunea B.3 denumită „Conduită”, pagina 6:

—	„[…] Totuși, aceasta a determinat de asemenea ca un agent temporar să reprezinte agenția cu parteneri internaționali pentru mesagerie comună (pregătiri pentru Luna europeană a securității cibernetice cu parteneri americani) de exemplu.”

—	anularea, în măsura în care este necesar, a deciziei din 26 august 2022 de respingere a reclamației introduse de reclamant împotriva REC din 2020 și împotriva deciziei directorului executiv al ENISA 8/2022 din 3 februarie 2022;

—	repararea prejudiciului moral suferit de reclamant;

—	obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe nelegalitatea raportului asupra evoluției carierei (REC) din 2020 și a deciziei de soluționare a reclamației, în măsura în care nu a existat un adevărat dialog, iar reluarea procedurii de evaluare este afectată de o încălcare a paginii 9 din avizul administrativ nr. 1/2021 și a articolului 6 alineatul (3) din Decizia nr. MB/2015/15.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că REC din anul 2020 și decizia de soluționare a reclamației sunt afectate de erori vădite de apreciere și de o motivare insuficientă, precum și de o încălcare a articolului 5 din Decizia nr. MB/2015/15 și a paginilor 11 și 12 din avizul administrativ nr. 1/2021.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că REC din anul 2020 și decizia de soluționare a reclamației sunt afectate de o încălcare a normelor de obiectivitate și de imparțialitate, de o încălcare a articolului 41 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și de o încălcare a obligației de solicitudine, precum și a obligației de motivare.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/58

Acțiune introdusă la 18 decembrie 2022 – Frajese/Comisia

(Cauza T-786/22)

(2023/C 63/76)

Limba de procedură: taliana

Părțile

Reclamant: Giovanni Frajese (Roma, Italia) (reprezentanți: O. Milanese și A. Montanari, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea

Deciziei de punere în aplicare a Comisiei Europene din 3 octombrie 2022 prin care se emite autorizația de introducere pe piață a medicamentului de uz uman „Spikevax – elasomeran” în temeiul Regulamentului (CE) 726/2004 (1) al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Deciziei C (2021) 94 (final), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 30 noiembrie 2022; și

Deciziei de punere în aplicare a Comisiei Europene din 10 octombrie 2022 prin care se emite autorizația de introducere pe piață a medicamentului de uz uman „Comirnaty – tozinameran, Vaccin de tip ARNm COVID-19 (cu nucleozide modificate)” în temeiul Regulamentului (CE) 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Deciziei C (2020) 9598 (final), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 30 noiembrie 2022;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe lipsa ori caracterul incomplet al studiilor de eficacitate și de siguranță, cu încălcarea Regulamentelor (CE) 507/2006 (2) și (CE) 726/2004 și a Directivei 2001/83/CE (3), a tratatelor și a legislației europene.

În această privință, reclamantul invocă următoarele:

—

Lipsa ori caracterul incomplet al studiilor. Obligațiile impuse pentru emiterea autorizațiilor condiționate nu au fost respectate, iar testele clinice randomizate controlate în dublu-orb prin placebo nu au fost niciodată finalizate. În anexele la deciziile de punere în aplicare atacate se declară expres absența unor studii considerate esențiale și indispensabile de Regulamentele nr. 726/2004 și nr. 507/2006 și de Directiva 2001/83/CE pentru emiterea autorizațiilor obișnuite de introducere pe piață. Medicamentele autorizate conțin excipienți (ALC-0315, ALC-0159 și SM-102) a căror utilizare este permisă exclusiv în scopuri de cercetare cu interdicția expresă a uzului uman sau veterinar. Siguranța tehnologiei utilizate nu a fost demonstrată sau experimentată, iar aspectele farmacotoxicologice nu au fost studiate.

—

Nefinalizarea sau finalizarea anticipată a studiilor în raport cu calendarul prevăzut inițial. În cursul acestor doi ani s-a constatat că medicamentele autorizate nu au un efect de sterilizare și nici capacitatea de a reduce efectele grave ale bolii. Această probă nu mai poate fi efectuată, dat fiind că grupurile placebo au fost vaccinate, ceea ce elimină grupurile de control. Medicamentele autorizate nu sunt sigure, astfel cum o demonstrează numeroasele studii publicate și aceleași date de farmacovigilență, asociate creșterii vertiginoase a mortalității care se înregistrează în toate țările Uniunii și în afara Uniunii Europene în țările în care a avut loc o campanie de vaccinare intensă, astfel cum se arată și se susține în mod specific în cererea introductivă.

—	Absența cererilor de conversie din partea întreprinderilor. Autorizațiile au fost convertite în autorizații obișnuite doar pe baza „datelor prezentate” și în absența unei cereri specifice de conversie din partea întreprinderilor farmaceutice, cu încălcarea vădită a procedurii.

—	Absența unui aviz complet al comitetului.

—	Lipsa transmiterii către statele membre, cu încălcarea articolului 10 din Regulamentul UE 726/2004.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului precauției.

În această privință se susține că deciziile de punere în aplicare atacate încalcă principiul precauției, astfel cum este definit de Declarația de la Rio de Janeiro din 1992 și transpus în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care se aplică atunci când un fenomen, un produs sau un proces poate avea efecte potențial periculoase și nu este posibil ca riscul să fie determinat cu o certitudine suficientă. Aplicarea acestor principii domeniului sănătății și celui al inovării farmaceutice presupune că, în cazul în care există o incertitudine științifică din care decurge posibilitatea unui risc grav și ireversibil, alegerea între utilizarea sau neutilizarea acelui produs va trebui în mod necesar să se facă în favoarea neutilizării, trebuind să prevaleze protecția sănătății individului.

(1) Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO 2004, L 136, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 83).

(2) Regulamentul (CE) nr. 507/2006 al Comisiei din 29 martie 2006 privind autorizația de introducere pe piață condiționată pentru medicamente de uz uman care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO 2006, L 92, p. 6, Ediție specială, 13/vol. 53, p. 45).

(3) Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO 2001, L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3).

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/60

Acțiune introdusă la 19 decembrie 2022 – PT/Comisia

(Cauza T-788/22)

(2023/C 63/77)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: PT (reprezentant: S. Orlandi, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

să declare și să hotărască:

—	obligarea Comisiei Europene la rambursarea către reclamantă a capitalului actualizat reprezentând drepturile sale de pensie pe care aceasta le-a transferat la sistemul de pensii al instituțiilor Uniunii Europene în temeiul articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic.

Reclamanta invocă o îmbogățire fără justă cauză în măsura în care și-a transferat drepturile de pensie către sistemul de pensii al instituțiilor Uniunii Europene (denumit în continuare „SPIUE”), ceea ce a dat naștere unui „spor” de ani de plată a contribuțiilor recunoscut în SPIUE. Cu toate acestea, respectivul „spor” nu a avut ca rezultat o creștere a cuantumului pensiei care îi este plătită în temeiul articolului 77 al patrulea paragraf din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), al cărui calcul se bazează exclusiv pe anii de serviciu (cu excepția anilor de plată a contribuțiilor recunoscuți în cadrul transferului drepturilor de pensie).

Refuzul de a restitui drepturile de pensie transferate, care nu produce efecte în cazul în care se aplică mecanismul minimul de subzistență prevăzut la articolul 77 al patrulea paragraf din Statutul funcționarilor, dă naștere, în opinia reclamantei, la o îmbogățire fără justă cauză în beneficiul Uniunii Europene.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/60

Acțiune introdusă la 1 decembrie 2022 – Sberbank Europe /BCE

(Cauza T-790/22)

(2023/C 63/78)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sberbank Europe AG (Viena, Austria) (reprezentant: O. Behrends, avocat)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (BCE)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei BCE din 21 septembrie 2022 prin care BCE a respins cererea reclamantei de acces la o evaluare a BCE privind situația de a fi în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate în temeiul normelor care reglementează accesul public la documente în ceea ce privește Sberbank Slovenia (Sberbank banka d.d);

—	obligarea BCE la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

Primul motiv, prin care se susține că BCE a încălcat drepturile reclamantei prin faptul că nu a soluționat cererea reclamantei printr-o decizie cuprinzătoare care să ia în considerare toate aspectele juridice relevante și în special prin faptul că BCE a ignorat anumite temeiuri pentru acces, că a neutralizat în mod artificial anumite temeiuri pentru acces, că a interpretat în mod eronat regimul de acces public într-un mod care limitează mai degrabă decât să extindă accesul și transparența, că nu a interpretat și nu a aplicat toate regimurile de acces într-un mod coerent, că nu a furnizat o motivație suficientă, că a săvârșit o eroare atunci când a adoptat o decizie separată privind un potențial drept de acces în temeiul articolului 22 alineatul (2) din Regulamentul privind MUS (1) și al articolului 32 alineatul (1) din Regulamentul-cadru privind MUS (2), că nu a luat în considerare principiul protecției jurisdicționale efective în conformitate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și că și-a asumat în mod eronat o obligație de a nu divulga textul neocultat al evaluării privind FOLTF.

2.	Al doilea motiv, prin care se susține că decizia atacată este insuficient motivată și este afectată de erori vădite de apreciere întrucât nu există nici un motiv perceptibil și nicio explicație cu privire la necesitatea de a nu divulga în mod specific părțile ocultate ale evaluării privind FOLTF.

Al treilea motiv, prin care se susține că BCE a interpretat în mod eronat și a aplicat incorect articolul 4 alineatul (1) litera (c) din Decizia BCE privind accesul public la documente (3), articolul 27 din Regulamentul privind MUS, articolul 53 din CRD IV (4) și Hotărârea Baumeister a Curții de Justiție (5).

4.	Al patrulea motiv, prin care se susține că BCE a interpretat în mod eronat și a aplicat incorect articolul 4 alineatul (2) din Decizia BCE privind accesul public la documente.

5.	Al cincilea motiv, prin care se susține că decizia atacată este afectată de un viciu de formă întrucât BCE nu a acordat acces la dosar în conformitate cu articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în procedura în care s-a adoptat decizia atacată.

(2) Regulamentul (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene din 16 aprilie 2014 de instituire a cadrului de cooperare la nivelul Mecanismului unic de supraveghere între Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale competente și cu autoritățile naționale desemnate (Regulamentul-cadru privind MUS) (JO 2014, L 141, p. 1).

(3) Decizia Băncii Centrale Europene din 4 martie 2004 privind accesul public la documentele Băncii Centrale Europene (BCE/2004/3) (2004/258/CE) (JO 2004, L 80, p. 42).

(4) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO 2013, L 176, p. 338).

(5) Hotărârea Curții de Justiție din 19 iunie 2018, Bundesanstalt für Finanzdienstleistungsaufsicht/Ewald Baumeister (C-15/16, EU:C:2018:464).

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/61

Acțiune introdusă la 26 decembrie 2022 – Ordre néerlandais des avocats du barreau de Bruxelles și alții/Consiliul

(Cauza T-797/22)

(2023/C 63/79)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Ordre néerlandais des avocats du barreau de Bruxelles (Bruxelles, Belgia) și alți 10 reclamanți (reprezentanți: P. de Bandt, T. Ghysels, J. Nowak, T. Bontinck și A. Guillerme, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

anularea articolului 1 punctul 12 din Regulamentul (UE) 2022/1904 al Consiliului din 6 octombrie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 833/2014 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina și, respectiv, a articolului 1 punctul 13 din Regulamentul (UE) 2022/2474 al Consiliului din 16 decembrie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 833/2014 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina, în măsura în care acestea înlocuiesc și modifică alineatul (2) și alineatele (4)-(12), respectiv alineatul (2) și alineatele (4)-(11) ale articolului 5n din Regulamentul (UE) nr. 833/2014 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina, în ceea ce privește serviciile de consiliere juridică;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă trei motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea drepturilor fundamentale la protecția vieții private, precum și la accesul la justiție, prevăzute la articolele 7 și, respectiv, 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, întrucât regimul general de interzicere a furnizării de servicii de consiliere juridică ar constitui o ingerință în dreptul fiecărui justițiabil de a se adresa avocatului său pentru o consultanță juridică, precum și la principiul secretului profesional și la principiul independenței avocatului.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, întrucât introducerea unui regim general de interzicere a furnizării de servicii de consiliere juridică nu ar fi aptă să realizeze obiectivele legitime urmărite de Uniune în cadrul conflictului dintre Rusia și Ucraina și ar depăși ceea ce este strict necesar pentru realizarea acestor obiective.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice, întrucât regimul general de interzicere a furnizării de servicii de consiliere juridică instituit nu ar fi nici clar, nici precis și nu ar permite nicio previzibilitate în ceea ce privește aplicarea sa.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/62

Acțiune introdusă la 28 decembrie 2022 – Ordre des avocats à la cour de Paris și Couturier/Consiliul

(Cauza T-798/22)

(2023/C 63/80)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Ordre des avocats à la cour de Paris (Paris, Franța), Julie Couturier (Paris) (reprezentant: L. Donnedieu de Vabres, avocată)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

să se declare competent să se pronunțe cu privire la prezenta acțiune în anulare în măsura în care competența sa privind controlul deplin al legalității nu este în niciun fel limitată în cazul unui regulament adoptat în temeiul articolului 215 TFUE, care pune în aplicare pozițiile Uniunii adoptate în contextul PESC;

—	să declare acțiunile formulate de reclamanți admisibile, în temeiul articolului 263 alineatul (4) TFUE;

—

să anuleze articolul 1 punctul 12 din Regulamentul (UE) 2022/1904 al Consiliului din 6 octombrie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 833/2014 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina și articolul 1 punctul 13 din Regulamentul (UE) 2022/2474 al Consiliului din 16 decembrie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 833/2014 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina, în măsura în care înlocuiesc și, respectiv, modifică alineatul (2) și alineatele (4)-(12), și ulterior alineatul (2) și alineatele (4)-(11) ale articolului 5n din Regulamentul (UE) nr. 833/2014 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina, în ceea ce privește serviciile de consultanță juridică, în măsura în care articolul 5n modificat:

—	încalcă obligația de motivare prevăzută al articolul 296 TFUE;

—

încalcă:

—	secretul profesional al avocatului, protejat la articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	dreptul de a fi „consiliat” de un avocat, protejat la articolul 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

fără a respecta nici conținutul esențial al acestor drepturi și libertăți, nici principiul proporționalității, așa cum impune articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale;

—	să oblige Consiliul la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu articolul 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare prevăzute la articolul 296 TFUE.

—

Reclamanții susțin, în această privință, că Consiliul nu oferă nicio explicație cu privire la motivul interdicției generale de a presta servicii de consiliere juridică în proceduri necontencioase. Astfel, singurul considerent referitor la această interdicție generală [considerentul (19) al Regulamentului 2022/1904] conține doar o simplă definiție a serviciilor în cauză și în niciun caz o explicație „clară și fără echivoc” a „raționamentului instituției care a emis actul”, conform cerințelor Curții și ale Tribunalului. Întrucât acesta nu conține nicio explicație privind motivul unei astfel de interdicții și modul în care aceasta ar permite atingerea obiectivului urmărit, nu permite, așadar, reclamanților să cunoască justificările măsurii luate și nici instanței competente să își exercite controlul.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea secretului profesional al avocatului.

—

Potrivit reclamanților, un avocat care dorește să consilieze o persoană juridică sau o entitate stabilită în Rusia, considerând că o astfel de consiliere juridică ar intra în domeniul de aplicare al derogărilor prevăzute la alineatul (10) al articolului 5n modificat din Regulamentul nr. 833/2014, ar fi obligat să solicite autorizarea prealabilă a autorității naționale competente și, prin urmare, în acest scop, să îi dezvăluie acesteia informații care sunt, prin natura lor, strict confidențiale, nu doar cu privire la conținutul, ci și cu privire la existența consilierii pe care trebuie să o efectueze, precum și cu privire la potențialul său client. Această ingerință în secretul profesional al avocatului nu este nici adecvată pentru atingerea obiectivului urmărit, nici strict necesară în acest scop.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi „consiliat” de un avocat.

—

Potrivit reclamanților, privând o persoană de dreptul său la consultanță juridică oferită de un avocat, articolul 5n modificat din Regulamentul nr. 833/2014 o împiedică să cunoască cu claritate întinderea drepturilor sale și să fie în măsură să decidă să sesizeze o instanță competentă. Or, dreptul de a fi consiliat trebuie să fie protejat din perspectiva dreptului la o cale de atac, în conformitate cu articolul 47 din cartă. Această încălcare a dreptului de a fi „consiliat” de un avocat nu este nici adecvată pentru atingerea obiectivului urmărit, nici strict necesară în acest scop.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/64

Acțiune introdusă la 30 decembrie 2022 – TZ/Consiliul

(Cauza T-803/22)

(2023/C 63/81)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: TZ (reprezentant: J. Janssen, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	admiterea motivelor de anulare invocate în prezenta acțiune;

—	anularea capitolului III din Regulamentul (UE) 2022/1854 al Consiliului din 6 octombrie 2022 privind o intervenție de urgență pentru abordarea problemei prețurilor ridicate la energie (1) (denumit în continuare „regulamentul în litigiu”);

—	cu titlu subsidiar, anularea articolului 15 din regulamentul atacat în măsura în care permite prelevarea retroactivă a unei contribuții de solidaritate în cursul anului 2022 și

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că regulamentul atacat a fost adoptat în mod eronat în temeiul articolului 122 alineatul (1) TFUE și ar fi trebuit să fie adoptat de Consiliu, hotărând în unanimitate după consultarea Parlamentului European și în conformitate cu o procedură legislativă specială, în măsura în care regulamentul atacat conține măsuri fiscale.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că regulamentul atacat încalcă dreptul de proprietate, astfel cum este consacrat la articolul 1 primul Protocol la CEDO și la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și principiile legalității și securității juridice ale dreptului Uniunii, în măsura în care regulamentul atacat permite o aplicare retroactivă.

(1) JO 2022, L 261 I, p. 1.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/64

Acțiune introdusă la 22 decembrie 2022 – Polonia/Comisia Europeană

(Cauza T-830/22)

(2023/C 63/82)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Republica Polonă (reprezentanți: B. Majczyna și S. Żyrek, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea deciziilor Comisiei Europene cuprinse în înscrisurile din 12 octombrie 2022 (1) și din 23 noiembrie 2022 (2) privind compensarea datoriilor în temeiul penalității cu titlu cominatoriu calculată pe zi de întârziere impuse prin Ordonanța vicepreședintelui Curții de Justiție din 27 octombrie 2021 (Comisia/Polonia, C-204/21 R, EU:C:2021:878) pentru perioada cuprinsă între 15 iulie 2022 și 29 august 2022.

—	Obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă încălcarea articolelor 101 și 102 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (3) coroborat cu articolul 98 din același regulament, prin faptul că s-a aplicat procedura de recuperare a creditelor prin compensare, deși Ordonanța din 27 octombrie 2021 impunea o penalitate cu titlu cominatoriu calculată pe zi de întârziere până la data executării Ordonanței vicepreședintei Curții de Justiție din 14 iulie 2021 (4), iar de la 15 iulie 2022 nu au mai fost aplicabile dispozițiile în legătură cu care Ordonanța din 14 iulie 2021 impunea suspendarea aplicării.

(1) Înscrisul Comisiei Europene din 12 octombrie 2022, Ref. ARES(2022)7041596.

(2) Înscrisul Comisiei Europene din 23 noiembrie 2022, Ref. ARES(2022)8087579.

(3) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO 2018, L 193, p. 1).

(4) Ordonanța vicepreședintei Curții de Justiție din 14 iulie 2021, Comisia/Polonia, C-204/21 R, EU:C:2021:593.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/65

Acțiune introdusă la 22 decembrie 2022 – TO/AUEA

(Cauza T-831/22)

(2023/C 63/83)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: TO (reprezentant: É. Boigelot, avocat)

Pârâtă: Agenția Uniunii Europene pentru Azil (AUEA)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	constatarea admisibilității și a temeiniciei acțiunii și, în consecință,

—	anularea deciziei din [confidențial] (1) de a rezilia contractul reclamantei cu referința [confidențial], adoptată de [confidențial], în vigoare din aceeași zi și care i-a fost notificată la [confidențial];

—	obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri provizorii pentru prejudiciul material, împreună cu cel moral în valoare de 45 000 de euro, sub rezerva modificării în cursul judecății;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 1d, a articolului 1e alineatul (2), a articolului 12, a articolului 12a, a articolului 17 alineatul (1), a articolului 22a, a articolului 25 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, aplicabile prin analogie în cazul agenților contractuali prin aplicarea articolelor 10 și 11 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, precum și pe încălcarea articolului 8, a articolului 31 alineatul (1), a articolului 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a articolului 10 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 (2) al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea principiilor fundamentale și generale de drept al Uniunii Europene, între care, în special, principiul nediscriminării, principiul confidențialității, principiul proporționalității și principiul bunei administrări.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului care impune administrației să nu adopte o decizie decât pe baza unor motive legal admisibile, respectiv pertinente și neafectate de erori vădite de apreciere, de fapt sau de drept, și de abuz de putere.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de solicitudine și pe atingerea adusă demnității și reputației reclamantei.

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea în special a articolelor 4, 5, 14, a articolului 16 alineatul (2) literele (b) și (e), a articolului 16 alineatul (3), a articolului 17 alineatul (1) literele (e) și (g), a articolului 18 și a articolului 19 din Regulamentul (UE) 2018/1725 (3) al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE.

(1) Date confidențiale ocultate.

(2) JO 2013, L 248, p. 1.

(3) JO 2018, L 295, p. 39.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/66

Acțiune introdusă la 9 ianuarie 2023 – UA/EUAA

(Cauza T-3/23)

(2023/C 63/84)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: UA (reprezentant: É. Boigelot, avocat)

Pârâtă: Agenția Uniunii Europene pentru Azil (EUAA)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii ca fiind admisibilă și fondată și, în consecință;

—

anularea deciziei nr. 99 cu referința [confidențial] (1) adoptată de consiliul de administrație al EUAA la [confidențial], notificată prin e-mail la [confidențial] de către secretariatul consiliului de administrație și, în măsura în care este necesar, a tuturor actelor și deciziilor pregătitoare și/sau de executare, prin care acesta a decis în special că „[confidențial] este obligat la repararea prejudiciului suferit de agenție ca urmare a unor abateri personale grave care implică răspunderea sa financiară personală în conformitate cu articolul 22 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene. Măsurile și modalitățile de punere în aplicare a acestei reparări a prejudiciului îi vor fi adresate separat [confidențial]”;

—	obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri provizorii de 25 000 de euro pentru repararea prejudiciilor material și moral împreună, sub rezerva modificării în cursul procedurii;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 22 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”) aplicabil prin analogie agenților în conformitate cu articolul 11 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, pe încălcarea orientărilor privind aplicarea articolului 22 din statut (răspunderea financiară a funcționarilor) și în special a articolelor 2.1, 2.3.2 și 3.2 din acestea, pe încălcarea dreptului la apărare, în special a articolelor 3, 4 și 22 din anexa IX la statut (dreptul de a fi ascultat), aplicabil în temeiul articolul 22 din statut, și pe încălcarea articolului 41 alineatele (1) și (2) litera (a), a articolului 48 și a articolului 51 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Al doilea motiv este întemeiat pe erori vădite de apreciere, pe lipsa materialității faptelor imputate, pe insuficiența motivării, pe încălcarea principiului non bis in idem, pe încălcarea obligației de solicitudine, a principiului securității juridice și al bunei administrări și a principiului proporționalității, a principiului unicității funcției publice și al egalității de tratament, pe încălcarea caracterului autentic al actelor și pe un abuz de putere.

(1) Date confidențiale ocultate.

20.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/67

Acțiune introdusă la 10 ianuarie 2023 – Illumina/Comisia

(Cauza T-5/23)

(2023/C 63/85)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Illumina, Inc. (Wilmington, Delaware, Statele Unite) (reprezentanți: D. Beard, Barrister-at-Law, și F. González Díaz, M. Siragusa și T. Spolidoro, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei din 28 octombrie 2022 în cauza M.10938 –Illumina/GRAIL (denumită în continuare „decizia”);

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, precum și a altor onorarii și cheltuieli efectuate în legătură cu prezenta acțiune.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

Primul motiv întemeiat pe faptul că decizia atacată este viciată de o eroare de drept, precum și de erori de fapt și de apreciere, întrucât s-a considerat că erau îndeplinite condițiile care permit adoptarea unor măsuri provizorii în temeiul articolului 8 alineatul (5) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (1) (denumit în continuare „Regulamentul privind concentrările economice”).

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că decizia atacată are un caracter disproporționat, cuprinde erori de fapt și de apreciere, nu este suficient motivată și/sau este viciată de o lipsă de motivare în măsura în care s-a concluzionat că măsurile provizorii erau necesare și că răspundeau obiectivelor articolului 8 alineatul (5) litera (c) din Regulamentul privind concentrările economice.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe faptul că dispozițiile deciziei referitoare la finanțare sunt disproporționate, întrucât restrâng în mod nejustificat capacitatea Illumina de a controla proporționalitatea cererilor de finanțare.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că decizia atacată deleagă în mod nelegal competențele de executare ale Comisiei unui mandatar însărcinat cu supravegherea și obligă reclamanta să suporte costurile legate de activitățile acesteia din urmă.

5.	Al cincilea motiv întemeiat pe faptul că decizia atacată exclude în mod disproporționat obligațiile precontractuale existente ale reclamantei de la excepțiile de la obligațiile de separare, fără a motiva această excludere în mod adecvat.

6.	Al șaselea motiv întemeiat pe faptul că decizia atacată impune restricții excesive, disproporționate și probabil inaplicabile activităților de recrutare ale părților în perioada tranzitorie.

(1) JO 2004, L 24, p. 1.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 63

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 66 20 februarie 2023

Cuprins		Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2023/C 63/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1