Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2023/C 24/01)

Ultima publicație

JO C 15, 16.1.2023

Publicații anterioare

JO C 7, 9.1.2023

JO C 482, 19.12.2022

JO C 472, 12.12.2022

JO C 463, 5.12.2022

JO C 451, 28.11.2022

JO C 441, 21.11.2022

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 22 noiembrie 2022 – Comisia Europeană/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-24/20) (1)

(Acțiune în anulare - Decizia (UE) 2019/1754 - Aderarea Uniunii Europene la Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice - Articolul 3 alineatul (1) TFUE - Competența exclusivă a Uniunii - Articolul 207 TFUE - Politica comercială comună - Aspecte comerciale ale proprietății intelectuale - Articolul 218 alineatul (6) TFUE - Dreptul de inițiativă al Comisiei Europene - Modificare de către Consiliul Uniunii Europene a propunerii Comisiei - Articolul 293 alineatul (1) TFUE - Aplicabilitate - Articolul 4 alineatul (3), articolul 13 alineatul (2) și articolul 17 alineatul (2) TUE - Articolul 2 alineatul (1) TFUE - Principiile atribuirii competențelor, echilibrului instituțional și cooperării loiale)

(2023/C 24/02)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial F. Castillo de la Torre, I. Naglis și J. Norris, ulterior F. Castillo de la Torre, M. Konstantinidis și J. Norris, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Antoniadis, M. Balta și A.-L. Meyer, agenți)

Intervenienți în susținerea pârâtului: Regatul Belgiei (reprezentanți: M. Jacobs, C. Pochet și M. Van Regemorter, agenți), Republica Cehă (reprezentanți: K. Najmanová, H. Pešková, M. Smolek și J. Vláčil, agenți), Republica Elenă (reprezentanți: K. Boskovits și M. Tassopoulou, agenți), Republica Franceză (reprezentanți: G. Bain, J.-L. Carré, A.-L. Desjonquères și T. Stéhelin, agenți), Republica Croația (reprezentant: G. Vidović Mesarek, agent), Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, assistată de P. Gentili, avvocato dello Stato), Ungaria (reprezentanți: M. Z. Fehér și K. Szíjjártó, agenți), Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: M. K. Bulterman și J. Langer, agenți), Republica Austria (reprezentanți: A. Posch, E. Samoilova, J. Schmoll, agenți, și H. Tichy), Republica Portugheză (reprezentanți: inițial P. Barros da Costa, L. Inez Fernandes, J. P. Palha și R. Solnado Cruz, agenți, ulterior P. Barros da Costa, J. P. Palha și R. Solnado Cruz, agenți)

Dispozitivul

1)	Anulează articolul 3 și, în măsura în care conține trimiteri la statele membre, articolul 4 din Decizia (UE) 2019/1754 a Consiliului din 7 octombrie 2019 privind aderarea Uniunii Europene la Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice.

2)

Menține efectele părților anulate ale Deciziei (UE) 2019/1754 numai în măsura în care privesc statele membre care, la data pronunțării prezentei hotărâri, au făcut deja uz de autorizarea, prevăzută la articolul 3 din decizia menționată, de a ratifica Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice sau de a adera la acesta, alături de Uniune, până la intrarea în vigoare a unei noi decizii a Consiliului într-un termen rezonabil, care să nu depășească șase luni de la această dată.

3)	Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

4)	Regatul Belgiei, Republica Cehă, Republica Elenă, Republica Franceză, Republica Croația, Republica Italiană, Ungaria, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria și Republica Portugheză suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 77, 9.3.2020.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 22 noiembrie 2022 (cereri de decizie preliminară formulate de Tribunal d'arrondissement de Luxembourg – Luxemburg) – WM (C-37/20), Sovim SA (C-601/20)/Luxembourg Business Registers

(Cauzele conexate C-37/20 și C-601/20) (1)

(Trimitere preliminară - Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului - Directiva (UE) 2018/843 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 - Modificare adusă articolului 30 alineatul (5) primul paragraf litera (c) din această ultimă directivă - Accesul oricărui membru al publicului larg la informațiile privind beneficiarii reali - Validitate - Articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Respectarea vieții private și de familie - Protecția datelor cu caracter personal)

(2023/C 24/03)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal d'arrondissement de Luxembourg

Părțile din procedura principală

Reclamanți: WM (C-37/20), Sovim SA (C-601/20)

Pârât: Luxembourg Business Registers

Dispozitivul

Articolul 1 punctul 15 litera (c) din Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE este nevalid în măsura în care a modificat articolul 30 alineatul (5) primul paragraf litera (c) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, în sensul că acest articol 30 alineatul (5) primul paragraf litera (c) prevede, în versiunea astfel modificată, că statele membre trebuie să se asigure că informațiile privind beneficiarul real al entităților corporative și al altor entități juridice înregistrate pe teritoriul lor sunt accesibile în toate cazurile oricărui membru al publicului larg.

---

(1)  JO C 103, 30.3.2020.

JO C 35, 1.2.2021.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 24 noiembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Överklagandenämnden för studiestöd – Suedia) – MCM/Centrala studiestödsnämnden

(Cauza C-638/20) (1)

(Trimitere preliminară - Libera circulație a persoanelor - Articolul 45 TFUE - Egalitate de tratament - Avantaje sociale - Regulamentul (UE) nr. 492/2011 - Articolul 7 alineatul (2) - Ajutor financiar pentru studii superioare în alt stat membru - Condiția privind reședința - Condiția alternativă de integrare socială pentru studenții nerezidenți - Situația unui student resortisant al statului care acordă sprijinul și rezident de la naștere în statul în care se efectuează studii)

(2023/C 24/04)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Överklagandenämnden för studiestöd

Părțile din procedura principală

Reclamant: MCM

Pârâtă: Centrala studiestödsnämnden

Dispozitivul

Articolul 45 TFUE și articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii

trebuie interpretate în sensul că

aceste dispoziții nu se opun unei reglementări a unui stat membru care supune acordarea, în favoarea copilului unei persoane care a părăsit statul membru gazdă în care a lucrat pentru a se întoarce să trăiască în primul stat membru al cărui resortisant este, a unui ajutor financiar destinat studiilor în statul membru gazdă condiției unei legături a copilului cu statul membru de origine, într-o situație în care, pe de o parte, copilul locuiește de la naștere în statul membru gazdă și, pe de altă parte, statul membru de origine îi supune pe ceilalți resortisanți, care nu îndeplinesc condiția privind reședința și care solicită un astfel de ajutor financiar pentru a studia în alt stat membru, condiției de existență a unei legături.

---

(1)  JO C 53, 15.2.2021.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 22 noiembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Den Haag – Țările de Jos) – X/Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

(Cauza C-69/21) (1)

(Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Articolele 4, 7 și 19 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Interzicerea tratamentelor inumane sau degradante - Respectarea vieții private și de familie - Protecția în caz de strămutare, expulzare sau extrădare - Drept de ședere pentru motive medicale - Standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală - Directiva 2008/115/CE - Resortisant al unei țări terțe care suferă de o boală gravă - Tratament medical prin care se urmărește atenuarea durerii - Tratament indisponibil în țara de origine - Condiții în care îndepărtarea trebuie să fie amânată)

(2023/C 24/05)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Den Haag

Părțile din procedura principală

Apelant: X

Intimat: Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

Dispozitivul

1)

Articolul 5 din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală coroborat cu articolele 1 și 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și cu articolul 19 alineatul (2) din aceasta trebuie să fie interpretat în sensul că se opune adoptării unei decizii de returnare sau a unei măsuri de îndepărtare în privința unui resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere ilegală pe teritoriul unui stat membru și care suferă de o boală gravă, atunci când există motive serioase și întemeiate de a se crede că persoana interesată ar fi expusă, în țara terță în care ar fi îndepărtată, riscului real al unei creșteri semnificative, iremediabile și rapide a durerii sale în caz de returnare, din cauza interzicerii în acea țară a singurului tratament analgezic eficace. Un stat membru nu poate să prevadă un termen strict în cursul căruia o asemenea creștere trebuie să se poată materializa pentru ca această decizie de returnare sau această măsură de îndepărtare să poată fi împiedicată.

2)

Articolul 5 și articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2008/115 coroborate cu articolele 1 și 4 din Carta drepturilor fundamentale, precum și cu articolul 19 alineatul (2) din aceasta trebuie să fie interpretate în sensul că se opun ca consecințele măsurii de îndepărtare propriu-zise asupra stării de sănătate a unui resortisant al unei țări terțe să nu fie luate în considerare de autoritatea națională competentă decât pentru a examina dacă acesta este în măsură să călătorească.

3)

Directiva 2008/115 coroborată cu articolul 7, precum și cu articolele 1 și 4 din Carta drepturilor fundamentale trebuie să fie interpretată în sensul că: — nu impune statului membru pe teritoriul căruia un resortisant al unei țări terțe se află în situație de ședere ilegală să îi acorde acestuia un permis de ședere atunci când el nu poate face obiectul nici al unei decizii de returnare, nici al unei măsuri de îndepărtare, ca urmare a faptului că există motive serioase și întemeiate de a se crede că ar fi expus, în țara de destinație, riscului real al unei creșteri rapide, semnificative și iremediabile a durerii cauzate de boala gravă de care suferă; — starea de sănătate a resortisantului respectiv și îngrijirile pe care acesta le primește pe teritoriul amintit ca urmare a acestei boli trebuie să fie luate în considerare, împreună cu toate celelalte elemente pertinente, de autoritatea națională competentă atunci când examinează dacă dreptul la respectarea vieții private a resortisantului menționat se opune ca acesta să facă obiectul unei decizii de returnare sau al unei măsuri de îndepărtare; — adoptarea unei asemenea decizii sau măsuri nu încalcă acest drept pentru simplul motiv că, în cazul returnării în țara de destinație, acesta ar fi expus riscului ca starea sa de sănătate să se deterioreze, atunci când un astfel de risc nu atinge nivelul de gravitate cerut în temeiul articolului 4 din cartă.

---

(1)  JO C 163, 3.5.2021.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 24 noiembrie 2022 – Vincent Thunus și alții/Banca Europeană de Investiții (BEI)

(Cauza C-90/21 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Personalul Băncii Europene de Investiții (BEI) - Remunerație - Ajustare anuală a salariilor - Acțiune în anulare și în despăgubire)

(2023/C 24/06)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Vincent Thunus, Jaime Barragán, Marc D’hooge, Alexandra Felten, Christophe Nègre, Patrick Vanhoudt (reprezentant: L. Levi, avocată)

Cealaltă parte din procedură: Banca Europeană de Investiții (reprezentanți: A. V. García Sanchez, T. Gilliams, J. Klein și E. Manoukian, agenți, asistați de P.-E. Partsch, avocat)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Îi obligă pe domnii Vincent Thunus, Jaime Barragán și Marc D’hooge, pe doamna Alexandra Felten și pe domnii Christophe Nègre și Patrick Vanhoudt la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 228, 14.06.2021.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 24 noiembrie 2022 – Vincent Thunus și alții/Banca Europeană de Investiții (BEI)

(Cauza C-91/21 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Personalul Băncii Europene de Investiții (BEI) - Remunerație - Ajustare anuală a salariilor - Acțiune în anulare și în despăgubire)

(2023/C 24/07)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Vincent Thunus, Jaime Barragán, Marc D’hooge, Alexandra Felten, Christophe Nègre, Patrick Vanhoudt (reprezentant: L. Levi, avocată)

Cealaltă parte din procedură: Banca Europeană de Investiții (reprezentanți: A. V. García Sanchez, T. Gilliams, J. Klein și E. Manoukian, agenți, asistați de P.-E. Partsch, avocat)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Îi obligă pe domnii Vincent Thunus, Jaime Barragán și Marc D’hooge, pe doamna Alexandra Felten și pe domnii Christophe Nègre și Patrick Vanhoudt la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 228, 14.06.2021.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 24 noiembrie 2022 – Comisia Europeană/Republica Polonă

(Cauza C-166/21) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Accize la alcool și la băuturile alcoolice - Directiva 92/83/CEE - Scutire de accize armonizată - Alcool etilic utilizat pentru fabricarea de medicamente - Articolul 27 alineatul (1) litera (d) - Scutire condiționată de plasarea alcoolului sub regim suspensiv de accize - Imposibilitatea de a obține rambursarea accizei achitate - Principiul proporționalității)

(2023/C 24/08)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial C. Perrin și M. Siekierzyńska, ulterior C. Perrin și A. Stobiecka-Kuik, agenți)

Pârâtă: Republica Polonă (reprezentanți: B. Majczyna și A. Kramarczyk-Szaładzińska, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Republica Cehă (reprezentanți: O. Serdula, M. Smolek și J. Vláčil, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Comisia Europeană suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Republica Polonă.

3)	Republica Cehă suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 148, 26.4.2021.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 24 noiembrie 2022 – Parlamentul European/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-259/21) (1)

(Acțiune în anulare - Politica comună în domeniul pescuitului - Regulamentul (UE) 2021/92 - Stabilirea, pentru anul 2021, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele Uniunii Europene, și, pentru navele de pescuit ale Uniunii, în anumite ape din afara acesteia - Conservarea resurselor piscicole și protecția ecosistemelor marine prin măsuri tehnice - Articolele 15-17 și 20 și articolul 59 al doilea paragraf - Articolul 43 alineatul (3) TFUE - Abuz de putere - Principiul cooperării loiale)

(2023/C 24/09)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Parlamentul European (reprezentanți: I. Liukkonen și I. Terwinghe, agenți]

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Falek, F. Naert și A. Nowak-Salles, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Dawes, A. Stobiecka-Kuik și K. Walkerová, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Parlamentul European suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 217, 7.6.2021.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 24 noiembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Sofia-grad – Bulgaria) – IG/Varhoven administrativen sad

(Cauza C-289/21) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Protecție jurisdicțională efectivă - Normă de procedură națională care prevede că o acțiune prin care se contestă conformitatea unei dispoziții naționale cu dreptul Uniunii este lipsită de obiect în cazul în care dispoziția este abrogată în cursul procedurii)

(2023/C 24/10)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad

Părțile din procedura principală

Reclamant: IG

Pârâtă: Varhoven administrativen sad

Dispozitivul

Principiul efectivității, astfel cum este consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei norme de procedură a unui stat membru în temeiul căreia, atunci când o dispoziție de drept intern atacată printr-o acțiune în anulare pentru motivul că ar fi contrară dreptului Uniunii este abrogată și încetează, prin urmare, să își producă efectele pentru viitor, se consideră că litigiul a rămas fără obiect, astfel încât nu mai este necesară pronunțarea, fără ca părțile să își fi putut susține în prealabil eventualul interes în continuarea procedurii și fără să se fi ținut seama de un asemenea interes.

---

(1)  JO C 289, 19.7.2021.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 24 noiembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Korkein hallinto-oikeus – Finlanda) – Procedură inițiată de A

(Cauza C-296/21) (1)

(Trimitere preliminară - Controlul achiziționării și deținerii de arme de foc - Directiva 91/477/CEE - Secțiunea III din anexa I - Standarde și tehnici de dezactivare - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403 - Verificarea și certificarea dezactivării armelor de foc - Articolul 3 - Entitate de control autorizată de o autoritate națională - Eliberare a unui certificat de dezactivare - Entitate care nu figurează pe lista publicată de Comisia Europeană - Transferul armelor de foc dezactivate în interiorul Uniunii Europene - Articolul 7 - Recunoaștere reciprocă)

(2023/C 24/11)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din procedura principală

Recurent: A

Alte părți: Helsingin poliisilaitos, Poliisihallitus

Dispozitivul

1)

Secțiunea III din anexa I la Directiva 91/477/CEE a Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/51/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008, și articolul 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403 al Comisiei din 15 decembrie 2015 de elaborare a unor orientări comune privind standardele și tehnicile de dezactivare, pentru a garanta că armele de foc dezactivate sunt în mod ireversibil nefuncționale, trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun ca o persoană juridică de drept privat precum o societate comercială să intre în sfera noțiunii de „entitate de control”, prevăzută la alineatul (1) al acestei din urmă dispoziții, în condițiile în care persoana respectivă figurează pe lista publicată de Comisia Europeană în temeiul articolului 3 alineatul (3) din regulamentul de punere în aplicare menționat.

2)

Secțiunea III din anexa I la Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/51, și articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/2403 trebuie să fie interpretate în sensul că, atunci când un certificat de dezactivare a unei arme de foc este eliberat de o „entitate de control”, statul membru în care este transferată arma de foc dezactivată este obligat să recunoască certificatul menționat, cu excepția cazului în care autoritățile competente ale acestui stat membru constată, cu ocazia unei examinări sumare a armei în discuție, că certificatul respectiv nu îndeplinește în mod vădit cerințele prevăzute în acest regulament de punere în aplicare.

---

(1)  JO C 289, 19.7.2021.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 24 noiembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de Primera Instancia no 4 de Castelló de la Plana – Spania) – Casilda/Banco Cetelem SA

(Cauza C-302/21) (1)

(Trimitere preliminară - Litigiu principal rămas fără obiect - Nepronunțare asupra fondului)

(2023/C 24/12)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia no 4 de Castelló de la Plana

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Casilda

Pârâtă: Banco Cetelem SA

Dispozitivul

Nu este necesară pronunțarea asupra cererii de decizie preliminară formulate de Juzgado de Primera Instancia no 4 de Castelló de la Plana (Tribunalul de Primă Instanță nr. 4 din Castelló de la Plana, Spania) prin decizia din 7 mai 2021.

---

(1)  JO C 382, 20.9.2021.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 24 noiembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation – Belgia) – Tilman SA/Unilever Supply Chain Company AG

(Cauza C-358/21) (1)

(Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială - Convenția de la Lugano II - Clauză atributivă de competență - Condiții de formă - Clauză cuprinsă în condițiile generale - Condiții generale care pot fi consultate și imprimate plecând de la un hiperlink menționat într-un contract încheiat în scris - Consimțământul părților)

(2023/C 24/13)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din procedura principală

Recurentă: Tilman SA

Intimată: Unilever Supply Chain Company AG

Dispozitivul

Articolul 23 alineatele (1) și (2) din Convenția privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, semnată la 30 octombrie 2007, a cărei încheiere a fost aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2009/430/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2008,

trebuie interpretat în sensul că

o clauză atributivă de competență este încheiată în mod valabil atunci când este cuprinsă în condiții generale la care contractul încheiat în scris face trimitere prin menționarea hiperlink-ului unui site internet a cărui accesare permite, înainte de semnarea contractului menționat, ca respectivele condiții generale să fie cunoscute, să fie descărcate și să fie imprimate, fără ca partea căreia această clauză i se opune să fie invitată în mod formal să accepte condițiile generale amintite prin bifarea unei căsuțe pe site-ul internet menționat.

---

(1)  JO C 338, 23.8.2021.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 24 noiembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Kúria – Ungaria) – CIG Pannónia Életbiztosító Nyrt./Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

(Cauza C-458/21) (1)

(Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 132 alineatul (1) litera (c) - Scutiri pentru anumite activități de interes general - Prestarea de îngrijiri medicale în cadrul profesiunilor medicale și paramedicale - Serviciu utilizat de o societate de asigurări pentru verificarea exactității diagnosticului unei boli grave, precum și căutarea și furnizarea celor mai bune îngrijiri medicale și tratamente posibile în străinătate)

(2023/C 24/14)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Kúria

Părțile din procedura principală

Recurentă: CIG Pannónia Életbiztosító Nyrt.

Intimată: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

Dispozitivul

Articolul 132 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

trebuie interpretat în sensul că

prestațiile care constau în verificarea exactității diagnosticului unei boli grave a asiguratului pentru a stabili cele mai bune îngrijiri medicale posibile în vederea vindecării asiguratului și a face în așa fel ca, dacă acest risc este acoperit de contractul de asigurare și dacă asiguratul o solicită, tratamentul medical să fie acordat în străinătate nu intră sub incidența scutirii prevăzute de această dispoziție.

---

(1)  JO C 471, 22.11.2021.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 24 noiembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Nürnberg – Germania) – A/Finanzamt M

(Cauza C-596/21) (1)

(Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolele 167 și 168 - Dreptul de deducere a TVA-ului achitat în amonte - Principiul interzicerii fraudei - Lanț de livrări - Refuzarea dreptului de deducere în caz de fraudă - Persoană impozabilă - Al doilea dobânditor al unui bun - Fraudă privind o parte din TVA-ul datorat la prima achiziție - Întinderea refuzului dreptului de deducere)

(2023/C 24/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Nürnberg

Părțile din procedura principală

Reclamant: A

Pârât: Finanzamt M

Dispozitivul

1)

Articolele 167 și 168 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010, citite în lumina principiului interzicerii fraudei, trebuie interpretate în sensul că celui de al doilea dobânditor al unui bun i se poate refuza deducerea taxei pe valoarea adăugată (TVA) achitate în amonte pentru motivul că acesta avea sau trebuia să aibă cunoștință despre existența unei fraude privind TVA-ul săvârșite de vânzătorul inițial cu ocazia primei înstrăinări, deși și primul dobânditor avea cunoștință despre această fraudă.

2)

Articolele 167 și 168 din Directiva 2006/112/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45/UE, în lumina principiului interzicerii fraudei, trebuie interpretate în sensul că celui de al doilea dobânditor al unui bun care, într-o etapă anterioară acestei achiziții, a făcut obiectul unei operațiuni frauduloase privind numai o parte din taxa pe valoarea adăugată (TVA) pe care statul are dreptul să o colecteze, trebuie să i se refuze dreptul de deducere a TVA-ului achitat în amonte în integralitatea sa atunci când acesta știa sau ar fi trebuit să știe că această achiziție este legată de o fraudă.

---

(1)  JO C 513, 20.12.2021.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 24 noiembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State – Belgia) – VZW Belgisch-Luxemburgse vereniging van de industrie van plantenbescherming (Belplant), fostă VZW Belgische Vereniging van de Industrie van Plantenbeschermingsmiddelen (PHYTOFAR)/Vlaams Gewest

(Cauza C-658/21) (1)

(Trimitere preliminară - Procedură de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale - Directiva (UE) 2015/1535 - Noțiunea de „reglementare tehnică” - Articolul 1 alineatul (1) - Reglementare națională care interzice utilizarea pesticidelor care conțin glifosat de către particulari pe terenuri de uz privat - Articolul 5 alineatul (1) - Obligația statelor membre de a comunica Comisiei Europene orice proiect de reglementare tehnică)

(2023/C 24/16)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Reclamantă: VZW Belgisch-Luxemburgse vereniging van de industrie van plantenbescherming (Belplant), fostă VZW Belgische Vereniging van de Industrie van Plantenbeschermingsmiddelen (PHYTOFAR)

Pârâtă: Vlaams Gewest

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (1) din Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale coroborat cu articolul 5 din aceasta

trebuie interpretată în sensul că

o reglementare națională care interzice persoanelor care nu sunt titulare ale unei autorizații naționale destinate profesioniștilor să utilizeze, pe terenuri de uz privat, pesticide care conțin glifosat poate constitui o „reglementare tehnică” în sensul articolului 1 alineatul (1) literele (d) și (f) din această directivă, care trebuie să facă obiectul unei comunicări către Comisie în temeiul articolului 5 din directiva menționată, cu condiția ca aplicarea acestei reglementări naționale să fie de natură să influențeze semnificativ comercializarea produselor în cauză, aspect a cărui verificare revine în sarcina instanței de trimitere.

---

(1)  JO C 73, 14.2.2022.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 24 noiembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation – Franța) – Cafpi SA, Aviva assurances SA/Enedis SA

(Cauza C-691/21) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 85/374/CEE - Articolul 3 - Răspunderea pentru produsele cu defect - Noțiunea de „producător” - Operatorul unei rețele de distribuție de energie electrică care modifică nivelul de tensiune al energiei electrice în vederea distribuirii sale)

(2023/C 24/17)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din procedura principală

Recurente: Cafpi SA, Aviva assurances SA

Intimată: Enedis SA

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect, astfel cum a fost modificată prin Directiva 1999/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 mai 1999,

trebuie interpretat în sensul că

operatorul unei rețele de distribuție de energie electrică trebuie considerat un „producător”, în sensul acestei dispoziții, din moment ce modifică nivelul de tensiune al energiei electrice în vederea distribuirii sale către clientul final.

---

(1)  JO C 64, 7.2.2022.

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 21 septembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour d'appel de Bruxelles – Belgique) – DA / Romanian Air Traffic Services Administration (Romatsa) și alții și FC și alții/ Romanian Air Traffic Services Administration (Romatsa) și alții

(Cauza C-333/19) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Ajutoare de stat - Articolele 107 și 108 TFUE - Tratat bilateral de investiții - Clauză de arbitraj - România - Hotărâre arbitrală prin care se acordă despăgubiri - Decizie a Comisiei Europene prin care această plată este declarată drept ajutor de stat incompatibil cu piața internă și se dispune recuperarea ei - Executare silită a hotărârii arbitrale în fața instanței dintr-un alt stat membru decât statul membru destinatar al deciziei - Încălcarea dreptului Uniunii - Articolul 19 TUE - Articolele 267 și 344 TFUE - Autonomia dreptului Uniunii)

(2023/C 24/18)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Bruxelles

Părțile în procedura principală

Reclamante: DA și FC, European Food SA, Starmill SRL, Multipack SRL

Pârâte: Romanian Air Traffic Services Administration (Romatsa), România, Comisia Europeană, Organizația Europeană pentru Siguranța Navigației Aeriene (Eurocontrol), FC, European Food SA, Starmill SRL, Multipack SRL

Dispozitiv

Dreptul Uniunii, în special articolele 267 și 344 TFUE, trebuie interpretat în sensul că o instanță a unui stat membru sesizată cu executarea silită a hotărârii arbitrale care a făcut obiectul Deciziei (UE) 2015/1470 a Comisiei Europene din 30 martie 2015 privind ajutorul de stat SA.38517 (2014/C) (ex 2014/NN) pus în aplicare de România – Hotărârea arbitrală din 11 decembrie 2013 în cauza Micula/România, este obligată să înlăture această hotărâre și, în consecință, nu poate în niciun caz să dispună executarea ei pentru a permite beneficiarilor să obțină plata despăgubirilor acordate prin hotărâre.

---

(1)  JO C 220, 01.7.2019

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 5 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Rayonen sad – Pazardzhik – Bulgaria) – SF/Teritorialna direktsia na Natsionalna agentsia za prihodite – Plovdiv

(Cauza C-49/20) (1)

(Trimitere preliminară - Articolele 53 și 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Directiva (UE) 2015/849 - Domeniu de aplicare - Reglementare națională care impune efectuarea plăților care depășesc o anumită limită exclusiv prin virament sau prin depozit într-un cont de plăți)

(2023/C 24/19)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Rayonen sad – Pazardzhik

Părțile din procedura principală

Reclamant: SF

Pârâtă: Teritorialna direktsia na Natsionalna agentsia za prihodite – Plovdiv

Dispozitivul

O reglementare a unui stat membru care prevede că plățile pe teritoriul național ale unei sume egale sau superioare unui prag stabilit se efectuează exclusiv prin virament sau prin depozit într-un cont de plăți, făcându-se abstracție de entitate sau de motivarea plății în numerar, fiind vizate în mod nediferențiat toate plățile în numerar între persoane fizice și juridice, nu intră în domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei

---

(1)  JO C 137, 27.4.2020.

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 12 octombrie 2022 (cereri de decizie preliminară formulate de Sąd Rejonowy dla Warszawy-Woli w Warszawie – Polonia) – R1, R2 (C-650/20)/O1, O2 (C-650/20) și C (C-651/20)/T, O (C-651/20)

(Cauzele conexate C-650/20 și C-651/20) (1)

(Radiere)

(2023/C 24/20)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy dla Warszawy-Woli w Warszawie

Părțile din procedura principală

Reclamanți: R1, R2 (C-650/20), C (C-651/20)

Pârâți: O1, O2 (C-650/20), T, O (C-651/20)

Dispozitivul

Cauzele conexate C-650/20 și C-651/20 sunt radiate din registrul Curții.

---

(1)  Data depunerii: 30.11.20.

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 27 septembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Kleve – Germania) – AB și alții/Ryanair DAC

(Cauza C-307/21) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Transporturi aeriene - Regulamentul (CE) nr. 261/2004 - Norme comune în materie de compensare și asistență a pasagerilor în eventualitatea anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor - Articolul 5 alineatul (1) litera (c) - Drept de compensare în eventualitatea anulării zborurilor - Contract de transport încheiat prin intermediul unei agenții de turism online - Informații cu privire la anularea zborurilor comunicate prin intermediul adresei de e-mail generate automat de agenția de turism - Lipsa unor informații efective ale pasagerului)

(2023/C 24/21)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Kleve

Părțile din procedura principală

Reclamanți: AB și alții

Pârâtă: Ryanair DAC

Dispozitivul

Articolul 5 alineatul (1) litera (c) și articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91,

trebuie să fie interpretate în sensul că:

în cazul anulării unui zbor despre care pasagerul nu a fost informat cu cel puțin două săptămâni înainte de ora de plecare prevăzută, operatorul efectiv de transport aerian este obligat să plătească compensația prevăzută de aceste dispoziții chiar dacă operatorul de transport aerian a trimis informația în timp util la singura adresă de e-mail care i-a fost comunicată cu ocazia rezervării, fără a ști însă că prin această adresă de e-mail putea fi contactată doar agenția prin intermediul căreia a fost efectuată rezervarea, iar nu în mod direct pasagerul, și că această agenție nu a transmis informația în timp util pasagerului.

---

(1)  JO C 310, 2.8.2021.

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 20 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo – Portugalia) – Instituto de Financiamento da Agricultura e Pescas IP (IFAP)/AB, CD, EF

(Cauza C-374/21) (1)

(„Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) și articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 - Resurse proprii ale Uniunii Europene - Protecția intereselor financiare ale Uniunii - Urmărirea în justiție a abaterilor - Articolul 4 - Adoptarea unor măsuri administrative - Articolul 3 alineatul (1) - Termenul de prescripție a acțiunii - Expirare - Invocabilitate în cadrul procedurii de recuperare silită - Articolul 3 alineatul (2) - Termen de aplicare - Aplicabilitate - Momentul de la care începe să curgă termenul - Întrerupere și suspendare”)

(2023/C 24/22)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din procedura principală

Recurent: Instituto de Financiamento da Agricultura e Pescas IP (IFAP)

Intimați: AB, CD, EF

Dispozitivul

1)

Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene trebuie interpretat în sensul că: sub rezerva respectării principiilor echivalenței și efectivității, nu se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia, pentru a contesta o decizie de recuperare a unor sume plătite în mod nejustificat, adoptată după scurgerea termenului de prescripție a acțiunii prevăzut de această dispoziție, destinatarul său este obligat să invoce nelegalitatea acestei decizii într-un anumit termen în fața instanței administrative competente, sub sancțiunea decăderii, și nu se mai poate opune executării deciziei menționate invocând aceeași nelegalitate în cadrul procedurii judiciare de recuperare silită inițiate împotriva sa.

2)

Articolul 3 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretat în sensul că: persoanele responsabile în subsidiar din cadrul entității debitoare, destinatară a unei decizii de recuperare a sumelor primite în mod nejustificat, asupra cărora a fost extinsă procedura de executare fiscală trebuie să poată invoca expirarea termenului de aplicare prevăzut la articolul 3 alineatul (2) primul paragraf din acest regulament sau, dacă este cazul, a unui termen de aplicare prelungit în temeiul articolului 3 alineatul (3) din regulamentul menționat, pentru a se opune recuperării silite a acestor sume.

3)

Articolul 3 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretat în sensul că: în ceea ce privește executarea unei decizii prin care se impune rambursarea sumelor primite în mod nejustificat, termenul de aplicare pe care îl instituie începe să curgă de la data la care această decizie devine definitivă, și anume de la data expirării termenelor de introducere a căilor de atac sau a epuizării căilor de atac.

---

(1)  JO C 357, 6.9.2021.

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 19 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Napoli – Italia) – VB/Comune di Portici

(Cauza C-777/21) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Articolul 49 TFUE - Libertatea de stabilire - Articolul 56 TFUE - Libera prestare a serviciilor - Circulație rutieră - Înmatricularea și impozitarea autovehiculelor - Vehicul înmatriculat într-un stat membru - Conducător auto cu reședința în statul membru de înmatriculare a vehiculului și în alt stat membru - Reglementare a unui stat membru care interzice persoanelor având reședința pe teritoriul acestuia de mai mult de 60 de zile să circule în acest stat membru cu un vehicul înmatriculat în străinătate)

(2023/C 24/23)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Napoli

Părțile din procedura principală

Reclamant: VB

Pârâtă: Comune di Portici

Dispozitivul

Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care interzice unui lucrător independent având reședința într-un stat membru de mai mult de 60 de zile să circule în acest stat membru cu un vehicul înmatriculat în alt stat membru atunci când vehiculul nici nu este destinat să fie utilizat cu titlu permanent în principal în primul stat membru, nici nu este utilizat, în fapt, în acest mod.

---

(1)  JO C 148, 4.4.2022.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Nacional (Spania) la 5 aprilie 2022 – Procedură penală privind pe Abel

(Cauza C-235/22)

(2023/C 24/24)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Nacional

Părțile din procedura principală

Reclamant: Abel

Cealaltă parte: Ministerio Fiscal

Întrebările preliminare

1)

Articolele 126 și 127 din Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice [acordul de retragere (1)] și articolul 18 primul paragraf și articolul 21 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se aplică unei cereri de extrădare formulate de un stat terț după încheierea perioadei tranzitorii prevăzute de acordul de retragere cu privire la un cetățean al Regatului Unit care avea reședința într-un stat membru în cursul și după încheierea [perioadei de tranziție prevăzute de] acordul de retragere pentru fapte săvârșite înainte de intrarea în vigoare a acordului respectiv și pe durata aplicării acestuia? În cazul unui răspuns negativ,

2)

Articolele 10, 12, 13, 14, 15, 126 și 127 din Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice [acordul de retragere] și articolul 21 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că jurisprudența stabilită prin hotărârile Curții pronunțate în cauzele C-182/15 (Petruhhin (2)), C-191/16 (Pisciotti (3)), și C-897/19 PPU (I.N. (4)) este aplicabilă în ceea ce privește o cerere de extrădare formulată de o țară terță cu privire la un resortisant britanic care era cetățean al Uniunii Europene la momentul săvârșirii faptelor pe care se întemeiază cererea de extrădare și care a avut reședința fără întrerupere pe teritoriul unui alt stat membru înainte de intrarea în vigoare a acordului de retragere și pe durata aplicării acestuia? În cazul unui răspuns negativ,

3)

Jurisprudența stabilită prin hotărârile Curții pronunțate în cauzele C-182/15 (Petruhhin), C-191/16 (Pisciotti), și C-897/19 PPU (I.N.) este aplicabilă – în lumina mecanismului de cooperare judiciară în materie penală prevăzut la articolele 62 65 din Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și în titlul VII din partea a treia din Acordul comercial și de cooperare dintre Uniunea și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte – în ceea ce privește o cerere de extrădare formulată de o țară terță cu privire la un resortisant britanic care era cetățean al Uniunii Europene la momentul săvârșirii faptelor pe care se întemeiază cererea de extrădare și care a avut reședința fără întrerupere pe teritoriul unui alt stat membru înainte de intrarea în vigoare a acordului de retragere și pe durata aplicării acestuia?

---

(1)  JO 2020, L 29, p. 7.

(2)  Hotărârea din 6 septembrie 2016, EU:C:2016:630.

(3)  Hotărârea din 10 aprilie 2018, EU:C:2018:222.

(4)  Hotărârea din 2 aprilie 2020, EU:C:2020:262.

Recurs introdus la 4 mai 2022 de Luis Miguel Novais împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a șasea) din 4 martie 2022 în cauza T-66/22, Novais/Portugalia

(Cauza C-295/22 P)

(2023/C 24/25)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Recurent: Luis Miguel Novais (reprezentanți: Á. Oliveira și C. Almeida Lopes, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Republica Portugheză

Prin Ordonanța din 24 noiembrie 2022, Curtea (Camera a șasea) a respins recursul ca vădit nefondat.

Recurs introdus la 9 mai 2022 de Union nationale des indépendants solidaires (UNIS) împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a zecea) din 8 martie 2022 în cauza T-431/21, UNIS/Comisia

(Cauza C-324/22 P)

(2023/C 24/26)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Union nationale des indépendants solidaires (UNIS) (reprezentant: F. Ortega, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Prin Ordonanța din 1 decembrie 2022, Curtea (Camera a șasea) a respins recursul ca vădit nefondat și a dispus ca recurenta să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Recurs introdus la 25 august 2022 de Unite the Union împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 22 iunie 2022 în cauza T-739/20, Unite the Union/EUIPO – WWRD Ireland (WATERFORD)

(Cauza C-571/22 P)

(2023/C 24/27)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Unite the Union (reprezentanți: B. O'Connor, avocat, M. Hommé, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), WWRD Ireland IPCO LLC

Prin Ordonanța din 5 decembrie 2022, Curtea (Camera de admitere în principiu a recursurilor) a dispus că recursul nu este admis în principiu și că Unite the Union suportă propriile cheltuieli de judecată.

Recurs introdus la 31 august 2022 de Munich, S.L. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 22 iunie 2022 în cauza T-502/20, Munich/EUIPO – Tone Watch (MUNICH10A.T.M.)

(Cauza C-577/22 P)

(2023/C 24/28)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Munich, S. L. (reprezentanți: J. Güell Serra, M. del Mar Guix Vilanova, avocați)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), Tone Watch, S. L.

Prin Ordonanța din 29 noiembrie 2022, Curtea (Camera de admitere în principiu a recursurilor) a decis să nu admită în principiu recursul și a dispus ca Munich, S. L. să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Recurs introdus la 16 septembrie 2022 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 6 iulie 2022 în cauza T-408/21, HB/Comisia Europeană

(Cauza C-597/22 P)

(2023/C 24/29)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Baquero Cruz, J. Estrada de Solà și B. Araujo Arce, agenți)

Cealaltă parte din procedură: HB (reprezentantă: L. Levi, avocată)

Concluziile

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 6 iulie 2022 în cauza T-408/21, HB/Comisia, în măsura în care prin aceasta sunt anulate deciziile C(2021) 3339 final din 5 mai 2021 și C(2021) 3340 final din 5 mai 2021 ale Comisiei;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe pe fondul acțiunii în anulare;

—	obligarea lui HB la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, Comisia invocă un motiv unic de anulare întemeiat pe o eroare de drept.

Potrivit Comisiei, Tribunalul a considerat în mod eronat că deciziile C(2019) 7318 final și C(2019) 7319 erau de natură contractuală.

În consecință, calificarea eronată a naturii contractuale a acestor două creanțe ar presupune, în temeiul jurisprudenței ADR (C-584/17), anularea eronată a deciziilor C(2021) 3339 final din 5 mai 2021 și C(2021) 3340 final din 5 mai 2021 ale Comisiei, care fac obiectul prezentei acțiuni.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Rejonowy w Słupsku (Polonia) la 19 septembrie 2022 – Procedură penală împotriva lui M.S., J.W. și M.P.

(Cauza C-603/22)

(2023/C 24/30)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy w Słupsku

Părțile din procedura principală

M.S., J.W., M.P., Prokurator Rejonowy w Słupsku, D.G.- curator desemnat pentru M.B. și B.B.

Întrebările preliminare

1.

Articolul 6 alineatele (1), (2), (3) litera a) și (7) și articolul 18 coroborate cu considerentele 25, 26 și 27 din Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale (1) trebuie interpretate în sensul că, din momentul în care un suspect cu vârsta sub 18 ani este inculpat, autoritățile care desfășoară procedura sunt obligate să îi asigure acestuia dreptul de a fi asistat de un avocat din oficiu, în cazul în care acesta nu dispune de un avocat ales de el însuși (din cauza faptului că respectivul minor sau titularul răspunderii părintești nu a asigurat o astfel de asistență pe cont propriu) și să asigure participarea unui avocat la activitățile din cadrul investigației preliminare, precum interogarea unui minor în calitate de suspect, și în sensul că se opun desfășurării activității de interogare a unui minor fără participarea unui avocat?

2.

Articolul 6 alineatele (6) și (8) coroborat cu considerentele (16), (30), (31) și (32) ale Directivei (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale trebuie interpretat în sensul că nu este permisă în niciun caz renunțarea la a beneficia fără vreo întârziere nejustificată de asistența unui avocat în cazul infracțiunilor pasibile de pedeapsa cu închisoarea și că o derogare temporară de la aplicarea dreptului la asistența unui avocat în sensul articolului 6 alineatul (8) din directivă este posibilă numai în cadrul investigațiilor preliminare și numai dacă există circumstanțele enumerate în mod limitativ la articolul 6 alineatul (8) literele (a) și (b), care trebuie să fie menționate în mod expres în decizia de a proceda la interogare în absența unui avocat, supusă în principiu căilor de atac?

3.

În cazul unui răspuns afirmativ la cel puțin una dintre întrebările de la punctele 1 și 2 – dispozițiile menționate mai sus ale directivei trebuie, prin urmare, interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum: a) articolul 301 teza 2 din Codul de procedură penală, conform căruia numai la cererea suspectului, acesta este interogat în prezența avocatului desemnat, iar neprezentarea avocatului la interogarea suspectului nu împiedică interogarea; b) articolul 79 alineatul 3 din Codul de procedură penală, potrivit căruia, în cazul unei persoane care nu a împlinit vârsta de 18 ani [articolul 79 alineatul (1) punctul 1 din Codul de procedură penală], participarea avocatului este obligatorie numai la proces și la acele ședințe la care participarea inculpatului este obligatorie, respectiv în faza de judecată?

4.

Dispozițiile menționate la prima și la a doua întrebare, precum și principiul supremației și principiul efectului direct al directivelor trebuie interpretate în sensul că permit (sau obligă) instanța națională sesizată cu o cauză penală care intră în domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale și orice autoritate de stat să nu țină seama de dispozițiile de drept național incompatibile cu directiva, precum cele enumerate la a treia întrebare și, în consecință – având în vedere expirarea termenului de transpunere – să înlocuiască norma națională menționată mai sus cu prevederile cu efect direct ale directivei?

5.

Articolul 6 alineatele (1), (2), (3) și (7) și articolul 18 coroborate cu articolul 2 alineatele (1) și (2) și cu considerentele (11), (25) și (26) ale Directivei (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale coroborate cu articolul 13 din Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate (2) și cu considerentul (50) din aceeași directivă trebuie interpretate în sensul că un stat membru garantează asistență juridică din oficiu suspecților sau acuzaților în cadrul procedurilor penale care erau minori la momentul procedurii, dar care au împlinit ulterior vârsta de 18 ani, și că această asistență este obligatorie până la încheierea definitivă a procedurii?

6.

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 5 – dispozițiile sus-menționate ale directivei trebuie, prin urmare, interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum articolul 79 alineatul 1 punctul 1 din Codul de procedură penală potrivit căreia, în cadrul procedurilor penale, acuzatul trebuie să aibă un avocat doar până la vârsta de 18 ani?

7.

Dispozițiile menționate la întrebarea 5, precum și principiul supremației și principiul efectului direct al directivelor trebuie interpretate în sensul că permit (sau obligă) o instanță națională sesizată cu o cauză penală care intră în domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale și orice autoritate de stat să nu țină seama de dispozițiile de drept național incompatibile cu directiva, precum cele enumerate la întrebarea 5 și să aplice dispoziții de drept național precum articolul 79 alineatul 2 din Codul de procedură penală într-o interpretare conformă cu directiva (interpretare conformă), respectiv să mențină desemnarea din oficiu a unui avocat pentru un inculpat care nu a împlinit vârsta de 18 ani la momentul formulării acuzației împotriva sa, dar care ulterior, în cursul procedurii, a împlinit vârsta de 18 ani și în privința căruia procedura penală rămâne în curs, până la finalizarea definitivă a procedurii, presupunând că acest lucru este necesar având în vedere circumstanțele care împiedică apărarea, sau – având în vedere expirarea termenului de transpunere – să înlocuiască norma națională menționată mai sus cu normele cu efect direct ale directivei?

8.

Articolul 4 alineatele (1)-(3) coroborat cu considerentele (18), (19) și (22) ale Directivei (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale și articolul 3 alineatul (2) coroborat cu considerentele (19) și (26) ale Directivei 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale (3) trebuie interpretate în sensul că autoritățile competente (procuratura, poliția), cel târziu înainte de primul interogatoriu oficial al persoanei suspectate efectuat de poliție sau de altă autoritate competentă, ar trebui să informeze cu promptitudine atât suspectul, cât și, în același timp, titularul răspunderii părintești, cu privire la aceste drepturi, care sunt esențiale pentru garantarea caracterului echitabil al procedurilor și cu privire la etapele procedurii, inclusiv, în special, cu privire la obligația de a desemna un apărător pentru suspectul minor și cu privire la consecințele nerespectării obligației de a desemna un apărător ales pentru acuzatul minor (desemnarea unui avocat din oficiu) și, în ceea ce privește minorii suspectați, aceste informații ar trebui să fie furnizate într-un limbaj simplu și accesibil, adecvat vârstei minorului?

9.

Articolul 7 alineatele (1) și (2) coroborat cu considerentul (31) al Directivei (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale (4), coroborate cu articolul 3 alineatul (1) litera (e) și alineatul (2) din Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale trebuie interpretate în sensul că autoritățile unui stat membru care desfășoară o procedură penală în care este implicat un minor suspect/acuzat sunt obligate să instruiască minorul suspect cu privire la dreptul de a păstra tăcerea și la dreptul de a nu se autoincrimina într-un mod inteligibil și adecvat vârstei suspectului?

10.

În lumina articolului 4 alineatele (1)-(3) coroborate cu considerentele (18), (19) și (22) ale Directivei (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale și a articolului 3 alineatul (2) coroborat cu considerentele (19) și (26) ale Directivei 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, trebuie să se interpreteze că cerințele prevăzute în dispozițiile menționate mai sus nu sunt îndeplinite prin comunicarea de instrucțiuni generale chiar înainte de interogatoriul unui suspect minor, fără a se ține seama de drepturile specifice care decurg din domeniul de aplicare al Directivei 2016/800 și, în același timp, prin înmânarea unui astfel de document de informare doar suspectului care nu este asistat de un avocat, fără a se ține seama de titularul răspunderii părintești și în situația în care acest document este formulat într-un limbaj neadecvat vârstei suspectului?

11.

Articolele 18 și 19 coroborate cu considerentul (26) al Directivei (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale și articolul 12 alineatul (2) coroborat cu considerentul (50) al Directivei 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate coroborat cu articolul 7 alineatele (1) și (2) și cu articolul 10 alineatul (2) și cu considerentul (44) al Directivei (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale, precum și cu principiul dreptului la un proces echitabil trebuie interpretate în sensul că, în ceea ce privește declarațiile făcute de un suspect pe durata unui interogatoriu al poliției desfășurat fără ca acesta să aibă acces la un avocat și fără ca suspectul să fie informat în mod echitabil cu privire la drepturile sale, fără informarea titularului răspunderii părintești cu privire la drepturi și la aspectele generale ale desfășurării procedurii, informații pe care minorul este îndreptățit să le primească în temeiul articolului 4 din directivă – obligă (sau împuternicesc) instanța națională care judecă o cauză penală care intră în domeniul de aplicare al directivelor menționate anterior și orice autorități ale statului să asigure efectul de a plasa suspecții/inculpații în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi avut loc încălcările în cauză, și, prin urmare, să nu țină seama de astfel de probe, în special dacă informațiile incriminatoare obținute în cadrul unui astfel de interogatoriu urmau să fie utilizate pentru a condamna persoana în cauză?

12.

Prin urmare, dispozițiile menționate la întrebarea 11, precum și principiul priorității și principiul efectului direct trebuie interpretate în sensul că impun instanței naționale sesizate cu o cauză penală care intră în domeniul de aplicare al directivelor menționate anterior și oricărei alte autorități de stat să nu țină seama de dispozițiile de drept național care sunt incompatibile cu directivele menționate, precum articolul 168a din Codul de procedură penală, potrivit căruia probele nu pot fi declarate inadmisibile doar pentru motivul că au fost obținute cu încălcarea regulilor de procedură sau prin intermediul unui act interzis, la care se face referire în cadrul articolului 1 alineatul 1 din Codul penal, cu excepția cazului în care probele au fost obținute în legătură cu exercitarea atribuțiilor oficiale de către un funcționar public, ca urmare: a omorului, a vătămării corporale săvârșite cu intenție sau a privării de libertate?

13.

Articolul 2 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale coroborat cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și principiul efectivității în dreptul Uniunii trebuie interpretate în sensul că procurorul, în calitate de organ implicat în administrarea justiției, care contribuie la respectarea statului de drept și, în același timp, coordonează procedura preliminară, are obligația de a asigura, în faza procedurii preliminare, o protecție jurisdicțională efectivă în domeniul de aplicare al directivei menționate anterior și că, în cadrul aplicării efective a dreptului Uniunii, trebuie să garanteze independența și imparțialitatea proprii?

14.

În cazul în care răspunsul la oricare dintre întrebările de la punctele 1-4, 5-8, 9-12 este afirmativ și, în special, în cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 13, articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE (principiul protecției jurisdicționale efective) coroborat cu articolul 2 TUE, în special în ceea ce privește principiul respectării statului de drept, astfel cum este interpretat în jurisprudența Curții (Hotărârea din 21 decembrie 2021 în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19, Înalta Curte de Casație și Justiție și Tribunalul Bihor, EU:C:2021:1034) și, de asemenea, principiul independenței judiciare prevăzut la articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat în jurisprudența Curții (Hotărârea din 27 februarie 2018, Associação Sindical dos Juízes Portugueses, C-64/16, EU:C:2018:117) trebuie interpretate în sensul că, din cauza posibilității de a exercita presiuni indirecte asupra judecătorilor și a posibilității ca procurorul general să dea instrucțiuni obligatorii procurorilor de rang inferior în această privință, aceste principii se opun unei legislații naționale care impun dependența parchetului de un organ executiv, precum ministrul justiției, și se opun, de asemenea, existenței unei legislații naționale care limitează independența instanței și independența procurorului în aplicarea dreptului Uniunii, în special: a) articolul 130 alineatul (1) din ustawa z dnia 27 lipca 2001 roku o ustroju sądów powszechnych (Legea din 27 iulie 2001 privind sistemul instanțelor de drept comun), care permite ministrului justiției – în legătură cu obligația procurorului de a semnala o situație în care o instanță judecătorească statuează în aplicarea dreptului Uniunii – să dispună întreruperea imediată a activității unui judecător până la pronunțarea unei rezoluții de către instanța disciplinară, pentru o perioadă de cel mult o lună, atunci când, având în vedere natura faptei săvârșite de judecător, respectiv aplicarea directă a dreptului Uniunii, ministrul Justiției consideră că solemnitatea instanței sau interesele esențiale ale serviciului impun acest lucru; b) articolul 1 alineatul (2), articolul 3 alineatul (1) punctele 1 și 3 și articolul 7 alineatele (1)-(6) și alineatul (8), precum și articolul 13 alineatele (1) și (2) din ustawa z dnia 28 stycznia 2016 roku Prawo o prokuraturze (Legea privind Parchetul din 28 ianuarie 2016), al căror conținut, privit în coroborare, indică faptul că ministrul justiției, care este în același timp procurorul general și organul de urmărire penală suprem, poate emite ordine care sunt obligatorii pentru procurorii de rang inferior și în măsura în care restricționează sau împiedică aplicarea directă a dreptului Uniunii?

---

(1)  JO 2016, L 132, p. 1.

(2)  JO 2013, L 294, p. 1.

(3)  JO 2012, L 142, p. 1.

(4)  JO 2016, L 65, p. 1.

Recurs introdus la 23 septembrie 2022 de Tigercat International Inc. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 13 iulie 2022 în cauza T-251/21, Tigercat International Inc./EUIPO

(Cauza C-612/22 P)

(2023/C 24/31)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Tigercat International Inc. (reprezentanți: B. Führmeyer, Rechtsanwalt, E. B. Matthes, Rechtsanwalt)

Celelalte părți în proces: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), Caterpillar Inc.

Prin Ordonanța din 5 decembrie 2022, Curtea (Camera de admitere în principiu a recursurilor) a dispus ca recursul să nu fie admis în principiu și ca Tigercat International Inc. să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de las Islas Baleares (Spania) la 7 octombrie 2022 – J.M.A.R/C.N.N., SA

(Cauza C-631/22)

(2023/C 24/32)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de las Islas Baleares

Părțile din procedura principală

Reclamant: J.M.A.R

Pârâtă: C.N.N., SA

Întrebările preliminare

1)

Articolul 5 din Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (1), citit în lumina considerentelor (16), (17), (20) și (21) ale acestei directive, a articolelor 21 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europe și a articolelor 2 și 27 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (aprobată prin Decizia 2010/58/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009 (2)), trebuie interpretat în sensul că se opune aplicării unei reglementări naționale care prevede drept cauză automată de încetare a contractului handicapul lucrătorului/lucrătoarei (dacă acesta/aceasta este declarat/declarată în incapacitate permanentă și totală de a și desfășura activitatea profesională obișnuită, fără nicio perspectivă de însănătoșire), fără ca angajatorul să fie ținut să se conformeze obligației de a prevedea în prealabil „amenajări corespunzătoare”, astfel cum impune articolul 5 din directivă, în vederea menținerii locului de muncă (sau să justifice sarcina disproporționată pe care o implică o astfel de obligație)?

2)

Articolul 2 alineatul (2) și articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, citite în lumina considerentelor (16), (17), (20) și (21) ale acestei directive, a articolelor 21 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europe și a articolelor 2 și 27 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (aprobată prin Decizia 2010/58/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009), trebuie interpretate în sensul că încetarea automată a contractului de muncă al unui lucrător ca urmare a unui handicap (atunci când este declarat în situație de incapacitate permanentă și totală de a și desfășura activitatea profesională obișnuită), care nu este condiționată de respectarea în prealabil de către întreprindere a obligației de a prevedea „amenajări corespunzătoare”, astfel cum impune articolul 5 din directiva menționată în vederea menținerii locului de muncă (sau de justificarea sarcinii disproporționate pe care o implică o astfel de obligație), constituie o discriminare directă, chiar și în cazul în care această încetare este prevăzută de o dispoziție de drept național?

---

(1)  Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, 2.12.2000, p. 16, Ediție specială, 5/vol. 6, p. 7).

(2)  Decizia Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (JO 2010, L 23, p. 35).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Supremo (Spania) la 10 octombrie 2022 – AB Volvo/Transsaqui S.L.

(Cauza C-632/22)

(2023/C 24/33)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo

Părțile din procedura principală

Reclamantă: AB Volvo

Pârâtă: Transsaqui S.L.

Întrebările preliminare

1)

În împrejurările contenciosului referitor la cartelul producătorilor de camioane descrise în prezenta decizie, articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, coroborat cu articolul 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, poate fi interpretat în sensul că citarea unei societăți mamă împotriva căreia s-a introdus o acțiune în despăgubire pentru prejudiciile cauzate de o practică anticoncurențială este considerată ca fiind legal îndeplinită atunci când a fost efectuată (sau s-a încercat efectuarea sa) la sediul filialei din statul în care se desfășoară procedura judiciară, iar societatea mamă, care are sediul în alt stat membru, nu s-a prezentat în procedură, cauza judecându-se în lipsa ei?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, această interpretare a articolului 47 din cartă este compatibilă cu articolul 53 din cartă, având în vedere jurisprudența Tribunal Constitucional [Curtea Constituțională] spaniol referitoare la citarea societăților mamă care au sediul în alt stat membru în litigiile privind cartelul producătorilor de camioane?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation (Franța) la 11 octombrie 2022 – Real Madrid Club de Fútbol, AE /EE, Société Éditrice du Monde SA

(Cauza C-633/22)

(2023/C 24/34)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation (Franța)

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Real Madrid Club de Fútbol, AE

Pârâți: EE, Société Éditrice du Monde SA

Întrebările preliminare

1)

Articolele 34 și 36 din Regulamentul Bruxelles I (1) și articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că o condamnare pentru atingerea adusă reputației unui club sportiv printr-o informație publicată de un ziar este de natură să aducă în mod vădit atingere libertății de exprimare și să constituie astfel un motiv de refuz al recunoașterii și executării?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ, aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul că caracterul disproporționat al condamnării poate fi reținut de instanța solicitată numai dacă daunele interese sunt calificate drept punitive fie de către instanța de origine, fie de către instanța solicitată, iar nu dacă sunt acordate pentru repararea unui prejudiciu moral?

3)	Aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul că instanța solicitată se poate întemeia numai pe efectul disuasiv al condamnării în raport cu resursele persoanei condamnate sau poate reține alte elemente, precum gravitatea greșelii sau întinderea prejudiciului?

4)	Efectul disuasiv în raport cu resursele ziarului poate constitui în sine un motiv de refuz al recunoașterii sau executării pentru atingerea vădită adusă principiului fundamental al libertății presei?

5)	Efectul disuasiv trebuie înțeles ca o amenințare la adresa echilibrului financiar al ziarului sau poate consta doar într-un efect de intimidare?

6)	Efectul disuasiv trebuie apreciat în același mod în raport cu societatea care editează un ziar și în raport cu un jurnalist, persoană fizică.

7)	Situația economică generală a presei scrise este o împrejurare pertinentă pentru a aprecia dacă, dincolo de situația ziarului în discuție, condamnarea poate exercita un efect de intimidare asupra tuturor mijloacelor de informare în masă?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sofiyski gradski sad (Bulgaria) la 10 octombrie 2022 – Procedură penală privind pe OT, PG, CR, VT, MD

(Cauza C-634/22)

(2023/C 24/35)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Sofiyski gradski sad

Părțile din procedura principală

OT, PG, CR, VT, MD

Întrebările preliminare

1)

Articolul 2, articolul 6 alineatele (1) și (3), precum și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se aduce atingere independenței unei instanțe judecătorești care este desființată prin modificarea adoptată a Zakon za sadebnata vlast (Legea privind organizarea judiciară, [publicată în] DV nr. 32 din 26 aprilie 2022, cu efect de la 27 iulie 2022), în condițiile în care judecătorii trebuie să continue să judece cauzele care le-au fost atribuite până la acest moment și, chiar ulterior, cauzele în care au avut loc deja ședințe preliminare, în condițiile în care desființarea instanței este motivată prin împrejurarea că astfel se ține seama de principiul constituțional al independenței puterii judiciare și de protecția drepturilor constituționale ale cetățenilor, dar nu se precizează în mod corespunzător care sunt faptele care conduc la concluzia încălcării acestor principii[?]

2)

Dispozițiile de drept al Uniunii menționate anterior trebuie interpretate în sensul că se opun unor dispoziții naționale precum cele din Legea de modificare și completare a Legii privind organizarea judiciară ([publicată în] DV nr. 32 din 26 aprilie 2022), care conduc la desființarea completă a unei autorități autonome a puterii judiciare din Bulgaria (a Tribunalului Penal Specializat) pentru motivele invocate și la reafectarea judecătorilor (inclusiv a judecătorului completului sesizat cu cauza penală concretă) de la această instanță la diferite alte instanțe, dar obligă acești judecători să continue să judece cauzele deja pendinte și începute la instanța desființată?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ și având în vedere, de asemenea, supremația dreptului Uniunii, ce acte procedurale ar trebui să fie întreprinse de către magistrații instanțelor desființate în cauzele instituției desființate (pe care sunt obligați prin lege să le finalizeze), având în vedere de asemenea obligația lor de a examina cu exactitate dacă se abțin în aceste cauze pentru lipsă de imparțialitate? Ce consecințe ar avea acest lucru în ceea ce privește deciziile procedurale ale instanței judecătorești desființate, în cauzele care trebuie să fie finalizate și pentru actele juridice finale adoptate în aceste cauze?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Timişoara (România) la data de 11 octombrie 2022 – SC Assofrutti Rom S.R.L / Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 5 Vest Timişoara

(Cauza C-635/22)

(2023/C 24/36)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Timişoara

Părţile din acţiunea principală

Recurentă-reclamantă: SC Assofrutti Rom S.R.L

Intimate-pârâte: Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 5 Vest Timişoara

Întrebările preliminare

1)

Dispozițiile articolului 17 din Directiva 2008/90/CE a Consiliului din 29 septembrie 2008 privind comercializarea materialului de înmulțire și plantare fructifer destinat producției de fructe (1) pot fi interpretate în sensul că interzic statelor membre să impună cerința parcurgerii procedurii de achiziții publice înainte de comercializarea materialului [Conformitas Agraria Communitatis (CAC)]?

2)

Într-o situație ca cea din prezenta cauză, articolul 4 [alineatul] (10) din Regulamentul [nr.] 1303/2013 (2) coroborat cu dispozițiile articolului 39 [alineatul] (1) [literele] (a) [și] (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene poate fi interpretat în sensul că se opune cerinței parcurgerii procedurii de achiziție publică stabilită prin PNDR 2014-2020 (versiunea a V-a)?

---

(1)  JO 2008, L 267, p. 8.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 320).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 13 octombrie 2022 Compass Banca SpA/Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato

(Cauza C-646/22)

(2023/C 24/37)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelantă: Compass Banca SpA

Intimată: Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato

Întrebările preliminare

1)

Având în vedere caracterul său flexibil și imprecis, noțiunea de consumator mediu, în sensul Directivei 2005/29/CE (1), înțeles ca un consumator normal informat și suficient de atent și de avizat nu trebuie formulată conform celui mai avansat nivel de cunoaștere și de experiență și, prin urmare, face trimitere nu numai la noțiunea clasică de homo oeconomicus, ci și la argumentele susținute de cele mai recente teorii privind raționalitatea limitată, care au demonstrat că persoanele acționează deseori reducând informațiile necesare prin decizii „nerezonabile”, în raport cu cele pe care le-ar lua o persoană în mod ipotetic atentă și avizată, argumente care impun necesitatea unui nivel mai ridicat de protecție a consumatorilor în cazul – tot mai des întâlnit în contextul dinamicilor moderne ale pieței – unui risc de influență cognitivă?

2)

Poate fi considerată agresivă, în sine, o practică comercială în care, din cauza încadrării informațiilor (framing), o alegere poate apărea ca fiind obligatorie și fără alternative, ținând seama de articolul 6 alineatul (1) din directivă […], potrivit căruia se consideră că este înșelătoare o practică comercială care, în orice fel, „inclusiv prin prezentarea generală”, induce sau poate induce în eroare consumatorul mediu?

3)

Potrivit Directivei privind practicile comerciale neloiale, este justificată competența autorității naționale de concurență și de piață [odată constatat riscul unei influențe psihologice legate: 1) de starea de necesitate în care se află în mod normal solicitantul unei finanțări, 2) de complexitatea contractelor prezentate spre semnare consumatorului, 3) de concomitența ofertei combinate și 4) de termenele scurte acordate pentru subscrierea ofertei] de a prevedea o derogare de la principiul posibilității de a combina vânzarea de produse de asigurare și vânzarea de produse financiare care nu au legătură între ele, prin impunerea unui interval de șapte zile între semnarea celor două contracte?

4)

În ceea ce privește această competență de sancționare a practicilor comerciale agresive, Directiva (UE) 2016/97 (2), în special articolul 24 alineatul (3) din aceasta, se opune adoptării de către Autorità Garante per la concorrenza ed il mercato (Autoritatea de Supraveghere a Concurenței și a Pieței) a unei măsuri în temeiul articolului 2 literele (d) și (j), al articolelor 4, 8 și 9 din Directiva 2005/29/CE și al reglementării naționale de transpunere, după respingerea unei cereri de acceptare a angajamentelor în urma refuzului unei societăți de servicii de investiții, în cazul vânzării unui produs financiar în combinație cu un produs de asigurare care nu are legătură cu cel dintâi – și în prezența unui risc de influențare a consumatorului asociat împrejurărilor speței, care pot fi deduse și din complexitatea documentației care trebuie examinată –, de a acorda consumatorului un spatium deliberandi de șapte zile între formularea ofertei combinate și semnarea contractului de asigurare?

5)

Faptul de a considera drept practică agresivă simpla combinare a unui produs financiar cu unul de asigurare ar putea constitui un act de reglementare nepermis și nu ar conduce la impunerea în sarcina profesionistului (iar nu în sarcina AGCM, cum ar trebui să fie) a obligației (dificil de îndeplinit) de a demonstra că nu este vorba despre o practică agresivă contrară Directivei 2005/29/CE (cu atât mai mult cu cât directiva menționată nu permite statelor membre să adopte măsuri mai restrictive decât cele pe care aceasta le definește, nici chiar pentru a asigura un nivel mai ridicat de protecție a consumatorilor) sau, în schimb, o asemenea răsturnare a sarcinii probei nu există întrucât, pe baza unor elemente obiective, s-a stabilit că nu există un risc concret de influențare a consumatorului care are nevoie să obțină o finanțare în condițiile unei oferte combinate complexe?

---

(1)  Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO 2005, L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260)

(2)  Directiva (UE) 2016/97 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 ianuarie 2016 privind distribuția de asigurări (reformare) (JO 2016, L 26, p. 19).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 20 octombrie 2022 – Ente Cambiano Società cooperativa per azioni/Agenzia delle Entrate

(Cauza C-660/22)

(2023/C 24/38)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Recurentă: Ente Cambiano Società cooperativa per azioni

Intimată: Agenzia delle Entrate

Întrebările preliminare

Articolul 63 și următoarele, precum și articolele 101, 102, 120 și 173 TFUE se opun unei reglementări naționale precum articolul 2 alineatele 3 ter și 3 quater din Decretul lege nr. 18 din 14 februarie 2016, aprobat cu modificări prin Legea nr. 49 din 8 aprilie 2016, în versiunea aplicabilă ratione temporis, care condiționează de plata unei sume egale cu 20 % din patrimoniul net la 31 decembrie 2015 posibilitatea ca băncile de credit cooperativ care, la 31 decembrie 2015, dispuneau de un patrimoniu net mai mare de 200 de milioane de euro, în locul integrării într-un un grup, să își transfere unitatea bancară către o societate pe acțiuni, chiar nou constituită, autorizată să exercite activitatea bancară, modificându-și statutul, astfel încât să excludă exercitarea activității bancare, și menținând în același timp clauzele de ajutor reciproc prevăzute la articolul 2514 din Codul civil, precum și asigurând membrilor serviciile de formare și de informare cu privire la economisire și de promovare a programelor de asistență, necesare pentru a menține raporturile cu societatea pe acțiuni beneficiară a aportului?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichts Düsseldorf (Germania) la 8 noiembrie 2022 – S.Ö./Stadt Duisburg

(Cauza C-684/22)

(2023/C 24/39)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamant: S.Ö.

Pârât: Stadt Duisburg

Întrebările preliminare

1)

Articolul 20 TFUE se opune unei norme care prevede că, în cazul dobândirii voluntare a unei cetățenii (neprivilegiate) a unui stat terț, cetățenia statului membru și, în consecință, cetățenia Uniunii se pierd de plin drept atunci când o examinare individuală a consecințelor pierderii are loc numai dacă străinul respectiv a depus în prealabil o cerere de acordare a unei autorizații de păstrare a cetățeniei și această cerere a fost soluționată favorabil anterior dobândirii cetățeniei străine?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că în procedura de acordare a autorizației de păstrare a cetățeniei nu este permisă stabilirea unor condiții de natură a exclude sau a înlătura în cele din urmă aprecierea consecințelor pierderii statutului de cetățean al Uniunii asupra situației individuale a persoanei interesate?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichts Düsseldorf (Germania) la 8 noiembrie 2022 – N.Ö. și M.Ö./Stadt Wuppertal

(Cauza C-685/22)

(2023/C 24/40)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamanți: N.Ö. și M.Ö.

Pârât: Stadt Wuppertal

Întrebările preliminare

1)

Articolul 20 TFUE se opune unei norme care prevede că, în cazul dobândirii voluntare a unei cetățenii (neprivilegiate) a unui stat terț, cetățenia statului membru și, în consecință, cetățenia Uniunii se pierd de plin drept atunci când o examinare individuală a consecințelor pierderii are loc numai dacă străinul respectiv a depus în prealabil o cerere de acordare a unei autorizații de păstrare a cetățeniei și această cerere a fost soluționată favorabil anterior dobândirii cetățeniei străine?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că în procedura de acordare a autorizației de păstrare a cetățeniei nu este permisă stabilirea unor condiții de natură a exclude sau a înlătura în cele din urmă aprecierea consecințelor pierderii statutului de cetățean al Uniunii asupra situației individuale a persoanei interesate?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichts Düsseldorf (Germania) la 8 noiembrie 2022 – M.S. și S.S./Stadt Krefeld

(Cauza C-686/22)

(2023/C 24/41)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamanți: M.S. și S.S.

Pârât: Stadt Krefeld

Întrebările preliminare

1)

Articolul 20 TFUE se opune unei norme care prevede că, în cazul dobândirii voluntare a unei cetățenii (neprivilegiate) a unui stat terț, cetățenia statului membru și, în consecință, cetățenia Uniunii se pierd de plin drept atunci când o examinare individuală a consecințelor pierderii are loc numai dacă străinul respectiv a depus în prealabil o cerere de acordare a unei autorizații de păstrare a cetățeniei și această cerere a fost soluționată favorabil anterior dobândirii cetățeniei străine?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că în procedura de acordare a autorizației de păstrare a cetățeniei nu este permisă stabilirea unor condiții de natură a exclude sau a înlătura în cele din urmă aprecierea consecințelor pierderii statutului de cetățean al Uniunii asupra situației individuale a persoanei interesate?

Ordonanța președintelui Camerei a zecea a Curții din 5 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Okręgowy w Warszawie – Polonia) – J.K., B.K. /Przedsiębiorstwo Państwowe X

(Cauza C-452/21) (1)

(2023/C 24/42)

Limba de procedură: polona

Președintele Camerei a zecea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 24, 17.1.2022.

Ordonanța președintelui Camera a noua a Curții din 6 octombrie 2022 – Ryanair DAC, Laudamotion GmbH/Comisia Europeană

(Cauza C-581/21 P) (1)

(2023/C 24/43)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a noua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 462, 15.11.2021.

Ordonanța președintelui Camerei a doua a Curții din 16 septembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation – Franța) – PB/Geos SAS, Geos International Consulting Limited

(Cauza C-639/21) (1)

(2023/C 24/44)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a doua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 2, 3.1.2022.

Ordonanța președintelui Curții din 13 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Pesti Központi Kerületi Bíróság – Ungaria) – PannonHitel Pénzügyi Zrt./Wizz Air Hungary Légiközlekedési Zrt. (Wizz Air Hungary Zrt.)

(Cauza C-51/22) (1)

(2023/C 24/45)

Limba de procedură: maghiara

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 165, 19.4.2022.

Hotărârea Tribunalului din 16 noiembrie 2022 – Sciessent/Comisia

(Cauzele T-122/20 și T-123/20) (1)

(„Produse biocide - Substanțe active - Zeolit de argint și zeolit de argint și de cupru - Refuz al aprobării pentru tipurile de produse 2 și 7 - Articolul 4 și articolul 19 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 - Eficacitate - Substanțe active destinate utilizării în articole tratate - Evaluarea eficacității articolelor tratate înseși - Competența Comisiei - Principiul nediscriminării - Securitate juridică - Încredere legitimă”)

(2023/C 24/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sciessent LLC (Beverly, Massachusetts, Statele Unite) (reprezentanți: K. Van Maldegem și P. Sellar, avocați, și V. McElwee, solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Dawes și R. Lindenthal, agenți)

Intervenienți în susținerea pârâtei: Regatul Suediei (reprezentanţi: R. Shahsavan Eriksson, C. Meyer Seitz, A. Runeskjöld, M. Salborn Hodgson, H. Shev, H. Eklinder și O. Simonsson, agenți), Agenția Europeană pentru Produse Chimice (reprezentanţi: M. Heikkilä, C. Buchanan și T. Zbihlej, agenți)

Obiectul

Prin acțiunile întemeiate pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2019/1960 a Comisiei din 26 noiembrie 2019 de neaprobare a zeolitului de argint ca substanță activă existentă destinată utilizării în produsele biocide aparținând tipurilor de produse 2 și 7 (JO 2019, L 306, p. 42) și a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2019/1973 a Comisiei din 27 noiembrie 2019 de neaprobare a zeolitului de argint și de cupru ca substanță activă existentă destinată utilizării în produsele biocide aparținând tipurilor de produs 2 și 7 (JO 2019, L 307, p. 58).

Dispozitivul

1)	Conexează cauzele T-122/20 și T-123/20 în vederea pronunțării prezentei hotărâri.

2)	Respinge acțiunile.

3)	Sciessent LLC va suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană.

4)	Regatul Suediei și Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) vor suporta fiecare propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 129, 20.4.2020.

Hotărârea Tribunalului din 23 noiembrie 2022 – CWS Powder Coatings și alții/Comisia

(Cauzele conexate T-279/20 și T-288/20 și cauza T-283/20) (1)

(„Mediu și protecția sănătății umane - Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 - Clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor - Regulamentul delegat (UE) 2020/217 - Clasificarea dioxidului de titan sub formă de pulbere care conține 1 % sau mai mult particule cu un diametru aerodinamic egal sau mai mic de 10 μm - Criterii de clasificare a unei substanțe ca fiind cancerigen - Fiabilitatea și acceptabilitatea studiilor - Substanță aptă intrinsec să provoace cancerul - Calculul supraîncărcării pulmonare cu particule - Erori vădite de apreciere”)

(2023/C 24/47)

Limbile de procedură: germana și engleza

Părțile

Reclamantă în cauza T-279/20: CWS Powder Coatings GmbH (Düren, Germania) (reprezentanți: R. van der Hout, C. Wagner și V. Lemonnier, avocați)

Reclamante în cauza T-283/20: Billions Europe Ltd (Stockton-on-Tees, Regatul Unit) și celelalte 7 interveniente ale căror nume figurează în anexa la hotărâre (reprezentanți: J.-P. Montfort, T. Delille și P. Chopova-Leprêtre, avocați)

Reclamante în cauza T-288/20: Brillux GmbH & Co. KG (Münster, Germania), Daw SE (Ober-Ramstadt, Germania) (reprezentanți: R. van der Hout, C. Wagner și V. Lemonnier, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți în cauzele conexate T-279/20 și T-288/20: S. Delaude, R. Lindenthal și M. Noll-Ehlers și în cauza T-283/20: A. Dawes, S. Delaude și R. Lindenthal, agenți)

Interveniente în susținerea reclamantei în cauza T-279/20: Billions Europe Ltd (Stockton-on-Tees) și celelalte 7 reclamante ale căror nume figurează în anexa la hotărâre (reprezentanți: J.-P. Montfort, T. Delille și P. Chopova-Leprêtre, avocați), Ettengruber GmbH Abbruch und Tiefbau (Dachau, Germania), Ettengruber GmbH Recycling und Verwertung (Dachau) (reprezentanți: R. van der Hout, C. Wagner și V. Lemonnier, avocați), TIGER Coatings GmbH & Co. KG (Wels, Austria) (reprezentanți: R. van der Hout, C. Wagner și V. Lemonnier, avocați)

Interveniente în susținerea reclamantelor în cauza T-283/20: Conseil européen de l’industrie chimique – European Chemical Industry Council (Cefic) (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: D. Abrahams, Z. Romata și H. Widemann, avocați), Conseil européen de l’industrie des peintures, des encres d’imprimerie et des couleurs d’art (CEPE) (Bruxelles), British Coatings Federation Ltd (BCF) (Coventry, Regatul Unit), American Coatings Association, Inc. (ACA) (Washington, DC, Statele Unite) (reprezentanți: D. Waelbroeck și I. Antypas, avocați), Mytilineos SA (Maroussi, Grecia), Delfi-Distomon Anonymos Metalleftiki Etaireia (Maroussi) (reprezentanți: J.-P. Montfort, T. Delille și P. Chopova-Leprêtre, avocați)

Interveniente în susținerea reclamantelor în cauza T-288/20: Billions Europe Ltd (Stockton-on-Tees) și ceilalți 7 intervenienți ale căror nume figurează în anexa la hotărâre (reprezentanți: J.-P. Montfort, T. Delille și P. Chopova-Leprêtre, avocați), Sto SE & Co. KGaA (Stühlingen, Germania) (reprezentanți: R. van der Hout, C. Wagner și V. Lemonnier, avocați), Rembrandtin Coatings GmbH (Viena, Austria) (reprezentanți: R. van der Hout, C. Wagner și V. Lemonnier, avocați)

Intervenienți în susținerea pârâtei în cauzele conectate T-279/20 și T-288/20 și în cauza T-283/20: Regatul Danemarcei: (reprezentant: M. Søndahl Wolff, agent), Republica Franceză (reprezentanți în cauzele conexate T-279/20 și T-288/20: T. Stéhelin, W. Zemamta, G. Bain și J.-L. Carré și în cauza T-283/20: E. de Moustier și M. Zemamta, agenți), Regatul Țărilor de Jos (reprezentant în cauza T-279/20: M. Bulterman și C. Schillemans, în cauza T-283/20: M. Bulterman și J. Langer și, în cauza T-288/20, M. Bulterman, M. Langer și C. Schillemans, agenți), Regatul Suediei (reprezentanți în cauzele conexate T-279/20 și T-288/20: C. Meyer-Seitz și, în cauza T-283/20: O. Simonsson, C. Meyer-Seitz, A. Runeskjöld, M. Salborn Hodgson, H. Shev, H. Eklinder și R. Shahsavan Eriksson, agenți), Agenția Europeană pentru Produse Chimice (reprezentanți: A. Hautamäki și J.-P. Trnka, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei în cauza T-283/20: Republica Slovenia (reprezentant: V. Klemenc, agent)

Intervenienți în susținerea pârâtei în cauzele conexate T-279/20 și T-288/20: Parlamentul European (reprezentanți: C. Ionescu Dima, W. Kuzmienko și B. Schäfer, agenți), Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A.-L. Meyer și T. Haas, agenți)

Obiectul

Prin acțiunile întemeiate pe articolul 263 TFUE, reclamantele solicită anularea Regulamentului delegat (UE) 2020/217 al Comisiei din 4 octombrie 2019 de modificare, în scopul adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor și de rectificare a regulamentului menționat (JO 2020, L 44, p. 1), în ceea ce privește clasificarea și etichetarea armonizate ale dioxidului de titan sub formă de pulbere care conține 1 % sau mai mult particule cu un diametru aerodinamic egal sau mai mic de 10 μm.

Dispozitivul

1)	Conexează cauzele conexate T-279/20 și T-288/20 și cauza T-283/20 în vederea pronunțării hotărârii.

2)

Anulează Regulamentul delegat (UE) 2020/217 al Comisiei din 4 octombrie 2019 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor și de rectificare a regulamentului menționat, în ceea ce privește clasificarea și etichetarea armonizate ale dioxidului de titan sub formă de pulbere care conține 1 % sau mai mult particule cu un diametru aerodinamic egal sau mai mic de 10 μm.

3)

Obligă Comisia Europeană ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să suporte și pe cele efectuate, în cauza T-279/20, de CWS Powder Coatings GmbH, de Billions Europe Ltd și de celelalte interveniente ale căror nume figurează în anexă, de Ettengruber GmbH Abbruch und Tiefbau, de Ettengruber GmbH Recycling und Verwertung și de TIGER Coatings GmbH & Co. KG, în cauza T-283/20, de Billions Europe și celelalte reclamante ale căror nume figurează în anexă, de Conseil européen de l’industrie chimique – European Chemical Industry Council (Cefic), de Conseil européen de l’industrie des peintures, des encres d’imprimerie et des couleurs d’art (CEPE), de British Coatings Federation Ltd (BCF), de American Coatings Association, Inc. (ACA), de Mytilineos SA și de Delfi-Distomon Anonymos Metalleftiki Etaireia și, în cauza T-288/20, de Brillux GmbH & Co KG, de Daw SE, de Billions Europe și de celelalte interveniente ale căror nume figurează în anexă, de Sto SE & Co KGaA și de Rembrandtin Coatings GmbH.

4)	Regatul Danemarcei, Republica Franceză, Regatul Țărilor de Jos, Regatul Suediei, Republica Slovenia, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 222, 6.7.2020.

Hotărârea Tribunalului din 16 noiembrie 2022 – Țările de Jos/Comisia

(Cauza T-469/20) (1)

(Ajutoare de stat - Lege neerlandeză care interzice utilizarea cărbunelui pentru producerea de energie electrică - Închiderea anticipată a unei centrale electrice pe cărbune - Acordarea unei despăgubiri - Decizie de a nu ridica obiecții - Decizie prin care despăgubirea este declarată compatibilă cu piața internă - Lipsa unei calificări exprese ca „ajutor de stat” - Acțiune în anulare - Act atacabil - Admisibilitate - Articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2015/1589 - Securitate juridică)

(2023/C 24/48)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamant: Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: M. Bulterman, M. de Ree și J. Langer, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: H. van Vliet, B. Stromsky și D. Recchia, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, Regatul Țărilor de Jos solicită anularea Deciziei C(2020) 2998 final a Comisiei din 12 mai 2020 privind ajutorul de stat SA. 54537 (2020/NN) – Țările de Jos, Interzicerea utilizării cărbunelui pentru producerea de energie electrică în Țările de Jos.

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia C(2020) 2998 final a Comisiei din 12 mai 2020, privind ajutorul de stat SA. 54537 (2020/NN) – Țările de Jos, Interzicerea utilizării cărbunelui pentru producerea de energie electrică în Țările de Jos.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 348, 19.10.2020.

Hotărârea Tribunalului din 23 noiembrie 2022 – Bowden și Young/Europol

(Cauza T-72/21) (1)

(„Funcție publică - Agenți temporari - Personalul Europol - Retragerea Regatului Unit din Uniune - Pierderea cetățeniei unui stat membru - Rezilierea contractului - Articolul 47 litera (b) punctul (iii) din RAA - Cerere de derogare de la condiția de angajare prevăzută la articolul 12 alineatul (2) litera (a) din RAA - Refuzul acordării unei derogări - Obligația de motivare - Dreptul de a fi ascultat - Durata procedurii administrative - Termen rezonabil - Încredere legitimă - Egalitate de tratament - Interesul serviciului - Obligația de solicitudine - Eroare vădită de apreciere”)

(2023/C 24/49)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Ian James Bowden (Haga, Țările de Jos), Janey Young (Haga) (reprezentantă: N. de Montigny, avocată)

Pârâtă: Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (reprezentanți: A. Nunzi, O. Sajin și C. Falmagne, agenți, asistați de D. Waelbroeck și A. Duron, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea lor întemeiată pe articolul 270 TFUE, reclamanții solicită anularea deciziilor Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) din 30 martie 2020, prin care aceasta a refuzat să le acorde o derogare de la condiția privind cetățenia prevăzută la articolul 12 alineatul (2) litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (denumit în continuare „RAA”) și, în consecință, a încetat contractele lor respective în temeiul articolului 47 litera (b) punctul (iii) din RAA.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îi obligă pe domnul Ian James Bowden și pe doamna Janey Young la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 98, 22.3.2021.

Hotărârea Tribunalului din du 16 noiembrie 2022 – Epsilon Data Management/EUIPO – Epsilon Technologies (EPSILON TECHNOLOGIES)

(Cauza T-512/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene figurativă EPSILON TECHNOLOGIES - Utilizare serioasă a mărcii - Articolul 18 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) și articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Natura utilizării - Formă care diferă prin elemente care nu aduc atingere caracterului distinctiv - Utilizare pentru serviciile pentru care a fost înregistrată marca”)

(2023/C 24/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Epsilon Data Management LLC (Plano, Texas, Statele Unite) (reprezentanți: J. Bussé și C. De Preter, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: I. Harrington, D. Gája și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Epsilon Technologies, SL (Madrid, Spania) (reprezentanți: J. Carbonell Callicó și E. Felip Corrius, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 1 iunie 2021 (cauzele conexate R 1611/2020-5 și R 1839/2020-5).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Epsilon Data Management LLC să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Epsilon Technologies, SL.

---

(1)  JO C 412, 11.10.2021.

Hotărârea Tribunalului din 16 noiembrie 2022 – Grupo Eig Multimedia/EUIPO – Globalización de Valores CFC & GCI (FORO16)

(Cauza T-796/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative FORO16 - Mărci ale Uniunii Europene figurative și verbale anterioare Cambio16, Energia16, Cambio16 radio - Mărci naționale figurative și verbale anterioare, Camb16, DEFENSA Y SEGURIDAD 16, CAMBIO16 DIGITAL, EVENTOS 16, Salón16 - Motiv relativ de refuz - Familie de mărci - Lipsa probelor - Lipsa riscului de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001)

(2023/C 24/51)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Grupo Eig Multimedia, SL (Madrid, Spania) (reprezentant: D. Solana Giménez, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: S. Palmero Cabezas și R. Raponi, agenți)

Cealaltă parte în procedura aflată pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Globalización de Valores CFC & GCI, SA (Mairena del Aljarafe, Spania) (reprezentant: I. Sánchez Iglesias, avocat)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită în special anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 20 octombrie 2021 (cauza R 1785/2020-2).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Grupo Eig Multimedia, SL la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 84, 21.2.2022.

Hotărârea Tribunalului din 23 noiembrie 2022 – uwe JetStream/EUIPO (JET STREAM)

(Cauza T-14/22) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca verbală JET STREAM - Motive absolute de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2023/C 24/52)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: uwe JetStream GmbH (Schwäbisch Gmünd, Germania) (reprezentanți: J. Schneider și C. Nemec, avocate)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Hanf, agent)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 9 noiembrie 2021 (cauza R 1092/2021-4).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă uwe JetStream GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 119, 14.3.2022.

Ordonanța Tribunalului din 8 noiembrie 2022 – Grupa „Lew”/EUIPO – Lechwerke (GRUPALEW.)

(Cauza T-672/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca figurativă GRUPALEW. - Marca națională figurativă anterioară LEW - Motive relative de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Dovada utilizării serioase - Articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 - Articolul 71 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2018/625 - Acțiune vădit nefondată”)

(2023/C 24/53)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Grupa „LEW” S.A. (Częstochowa, Polonia) (reprezentant: A. Korbela, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: M. Eberl și E. Markakis, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului: Lechwerke AG (Augsburg, Germania) (reprezentant: N. Gerling, avocată)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 17 august 2021 (cauza R 2763/2019-4).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Grupa „LEW” S.A. va suporta propriile cheltuieli de judecată precum și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

3)	Lechwerke AG va suporta propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 502, 13.12.2021.

Ordonanța Tribunalului din 7 noiembrie 2022 – Ortega Montero/Parlamentul

(Cauza T-161/22) (1)

(„Funcție publică - Reprezentarea personalului - Modificarea Regulamentului interior al Comitetului pentru personal al Parlamentului - Desemnarea reprezentanților personalului în organele statutare și administrative - Articolul 90 alineatul (2) din statut - Neadoptare a unei măsuri impuse de statut - Reclamație prealabilă în fața AIPN - Termene de introducere a acțiunii - Tardivitate - Inadmisibilitate”)

(2023/C 24/54)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Maria Del Carmen Ortega Montero (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: N. de Montigny, avocat)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: K. Zejdová și M. Windisch, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 270 TFUE, reclamanta solicită anularea, în primul rând, a deciziei secretarului general al Parlamentului European din 20 mai 2021 prin care acesta a respins reclamația sa din 19 ianuarie 2021, în al doilea rând, a deciziei din 21 decembrie 2021 prin care secretarul general al Parlamentului a respins a doua sa reclamație din 18 august 2021, în al treilea rând, a modificării articolului 22 din Regulamentul interior al Comitetului pentru personal, adoptată la 10 noiembrie 2020, și, în al patrulea rând, a votului Comitetului pentru personal din 10 noiembrie 2020 privind înlocuirea unui reprezentant al comitetului menționat numit într-o comisie de evaluare din cadrul unui concurs, precum și ansamblul actelor și deciziilor adoptate în temeiul articolului 22, astfel cum a fost modificat din Regulamentul interior al comitetului menționat, inclusiv rezultatele votului, tot din 10 noiembrie 2020, referitor la desemnarea reprezentanților săi în diferite comitete și delegații.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Doamna Maria Del Carmen Ortega Montero suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Parlamentul European.

---

(1)  JO C 198, 16.5.2022.

Ordonanța Tribunalului din 8 noiembrie 2022 – Growth Finance Plus/EUIPO (doglover)

(Cauza T-231/22) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Eurioene verbale doglover - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Acțiune vădit nefondată”)

(2023/C 24/55)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Growth Finance Plus AG (Gommiswald, Suisse) (reprezentant: H. Twelmeier, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Ringelhann și T. Klee, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 14 februarie 2022 (cauza R 720/2020-5).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Growth Finance Plus AG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO 2022, C 237, 20.6.2022

Ordonanța Tribunalului din 8 noiembrie 2022 – Growth Finance Plus/EUIPO (catlover)

(Cauza T-232/22) (1)

(„Marcă a uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale catlover - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Acțiune vădit nefondată”)

(2023/C 24/56)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Growth Finance Plus AG (Gommiswald, Suisse) (reprezentant: H. Twelmeier, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Ringelhann și T. Klee, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea sa formulată în temeiul articolului 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 7 februarie 2022 (cauza R 717/2020-5).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Growth Finance Plus AG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 237, 2.6.2022.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 11 noiembrie 2022 – Belaruskali/Consiliul

(Cauza T-528/22 R)

(„Procedură privind măsurile provizorii - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus și implicarea Belarusului în agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”)

(2023/C 24/57)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Belaruskali AAT (Soligorsk, Belarus) (reprezentant: V. Ostrovskis, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J. Rurarz, B. Driessen și A. Boggio-Tomasaz, agenți)

Obiectul

Prin cererea întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE, reclamanta solicită suspendarea Deciziei (PESC) 2022/881 a Consiliului din 3 iunie 2022 privind punerea în aplicare a Deciziei 2012/642/PESC privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus și implicarea Belarusului în agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei (JO 2022, L 153, p. 77), în măsura în care această decizie o privește, și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/876 al Consiliului din 3 iunie 2022 privind punerea în aplicare a articolului 8a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus și implicarea Belarusului în agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei (JO 2022, L 153, p. 1), în măsura în care acest regulament o privește.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Acțiune introdusă la 7 octombrie 2022 – SD/EMA

(Cauza T-623/22)

(2023/C 24/58)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: SD (reprezentant: A. Steindl, avocată)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei EMA din 21 iulie 2022 (EMA/254928/2022) prin care a fost respinsă contestația reclamantului din 4 mai 2022 împotriva Deciziei EMA din 8 aprilie 2022 (EMA/191392/2022);

—

în cazul în care reclamantul are câștig de cauză, obligarea EMA la plata cheltuielilor de judecată și a celorlalte costuri suportate de reclamant sau care mai trebuie suportate de acesta și, în cazul în care reclamantul cade în pretenții, din motive de echitate, în conformitate cu articolul 135 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, obligarea EMA la plata propriilor cheltuieli de judecată.

Motivele și principalele argumente

Acțiunea se îndreaptă împotriva Deciziei EMA din 21 iulie 2022 (EMA/254928/2022) de refuz al accesului integral al reclamantului la trei documente. Respectivele documente privesc „specific obligation No. 1(a)” (denumite în continuare „SO1a”) ca parte a obligațiilor specifice ale Cominarty prevăzute în Decizia de punere în aplicare C(2020) 9598 final a Comisiei din 21 decembrie 2020 (1).

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă următoarele motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată ar încălca, în tot sau cel puțin în parte, articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (2) privind protecția intereselor comerciale Omisiunile încalcă celelalte dispoziții juridice aplicabile în paralel ale EMA și care ar fi trebuit incluse în criteriul de interpretare dar au fost ignorate în decizia atacată. În plus, decizia ar fi viciată de o eroare de drept prin faptul că a presupus existența unui secret comercial și prin lipsa unor dovezi verificabile ale prejudiciului potențial al BionTech ca urmare a cunoașterii documentelor SO1a, care ar fi ar fi avut o cerință de publicitate în sensul unui criteriu de admisibilitate determinant. EMA și-ar fi îndeplinit în mod corespunzător sarcinile de autoritate acordând reclamantului un acces integral neafectat de o eroare de drept la ansamblul de date în litigiu.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată ar încălca, în tot sau cel puțin în parte, articolul 4 alineatul (2) ultima teză din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 privind existența unui interes public superior care justifică divulgarea Decizia ar fi viciată de o eroare de drept întrucât EMA respinge interesul public pentru SO1a deși reclamantul ar fi indicat suficient în contestația sa legătura dintre natura juridică a SO1a și accesul la documente conform Regulamentului (CE) nr. 1049/2001.

---

(1)  Decizia de punere în aplicare C(2020) 9598 final a Comisiei din 21 decembrie 2020 de acordare a unei autorizații de introducere pe piață condiționate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului pentru „Comirnaty – Vaccin de tip ARNm COVID-19 (cu nucleozide modificate)”, medicament de uz uman.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

Acțiune introdusă la 7 octombrie 2022 – Austria/Comisia

(Cauza T-625/22)

(2023/C 24/59)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Republica Austria (reprezentanți: A. Posch, M. Klamert și F. Koppensteiner, precum și S. Lünenbürger, K. Reiter și M. Kottmannn, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Regulamentului delegat (UE) 2022/1214 al Comisiei din 9 martie 2022 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2021/2139 în ceea ce privește activitățile economice din anumite sectoare energetice și a Regulamentului delegat (UE) 2021/2178 în ceea ce privește publicarea de informații specifice referitoare la activitățile economice respective, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 15 iulie 2022, L 188, p. 1-45;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă 16 motive. Primele opt motive vizează energia nucleară, iar celelalte opt motive, gazele fosile.

Motivele referitoare la energia nucleară:

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că, la adoptarea regulamentului atacat, Comisia a încălcat principiile și procedurile care rezultă din Regulamentul (UE) 2020/852 (1) și din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare. Evaluarea impactului și consultarea publică au fost omise în mod neîntemeiat. Grupurile de experți ale statelor membre și platforma au fost insuficient implicate. De asemenea, lipsește evaluarea coerenței regulamentului atacat, prevăzută la articolul 6 alineatul (4) din Legea europeană a climei, cu obiectivele acestei legi.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că regulamentul atacat încalcă articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/852. Acest articol se aplică a priori numai activităților de tranziție cu emisii ridicate de dioxid de carbon și nu cuprinde, așadar, energia nucleară, care are un nivel scăzut de emisii de dioxid de carbon. În orice caz, energia nucleară nu îndeplinește cerințele specifice de la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/852. Cel puțin în această privință, regulamentul atacat este afectat de un viciu de evaluare și de un viciu de motivare. În această măsură, acesta ar încălca și articolul 19 alineatul (1) literele (f) și (g) din Regulamentul (UE) 2020/852 și principiul precauției din dreptului primar.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că, prin calificarea energiei nucleare ca durabilă din punctul de vedere al mediului s-ar încălca principiul DNSH consacrat la articolul 17 și la articolul 19 alineatul (1) literele (f) și (g) din Regulamentul (UE) 2020/852, precum și principiul precauției din dreptul primar. Comisia nu s-ar adecva nivelului de protecție impus de Regulamentul (UE) 2020/852 și cerințelor de probă. Aceasta evaluează greșit riscurile unei prejudicieri semnificative a mai multe dintre obiectivele de mediu protejate, din cauza accidentelor la reactoare și a deșeurilor radioactive de activitate înaltă. De asemenea, nu este exclus suficient prejudiciul semnificativ pentru obiectivul de mediu privind adaptarea la schimbările climatice. În plus, este încălcată cerința unei analize a ciclului de viață. Cel puțin în privința aspectelor precizate, regulamentul atacat este afectat de vicii de evaluare și de motivare.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că criteriile tehnice de examinare stabilite în regulamentul atacat nu sunt apte să excludă prejudiciile considerabile pentru obiectivele de mediu. Criteriile tehnice de examinare încalcă principiul DNSH consacrat la articolul 17 și la articolul 19 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) 2020/852, precum și principiul precauției din dreptul primar. Și în această măsură, nivelul de protecție și cerințele de probă sunt evaluate eronat, nu doar în raport cu accidentele grave la reactoare și cu deșeurile radioactive de activitate înaltă, ci și cu regimul de funcționare normal. Nu este exclus suficient prejudiciul semnificativ pentru obiectivul de mediu privind adaptarea la schimbările climatice. Criteriile tehnice de examinare din anexa II la regulamentul atacat sunt mai laxe în raport cu cele din anexa I, fără a exista o justificare în acest sens. Cu referire la criteriile tehnice de examinare, regulamentul atacat este afectat cel puțin de vicii de evaluare și de motivare.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că regulamentul atacat încalcă articolul 11 și articolul 19 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) 2020/852 și principiul precauției, în măsura în care energia nucleară este considerată o contribuție substanțială la adaptarea la schimbările climatice.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că regulamentul atacat încalcă articolul 19 alineatul (1) litera (k) din Regulamentul (UE) 2020/852. Criteriile tehnice de examinare nu s-ar adecva imperativului unor aplicări și evaluări mai simple.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că regulamentul atacat încalcă finalitatea Regulamentului (UE) 2020/852 și imperativul de menținere a eficienței sale practice, din cauza fragmentării pieței ca o consecință a calificării energiei nucleare ca durabilă din punctul de vedere al mediului.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că interpretarea Regulamentului (UE) 2020/852, pe care se întemeiază regulamentul atacat, potrivit căreia legiuitorul nu ar fi rezolvat această problemă și ar fi lăsat-o în sarcina Comisiei, încalcă rezerva de la articolul 290 TFUE privind caracterul esențial. Această rezervă impune ca legiuitorul Uniunii însuși să hotărască dacă include sau nu energia nucleară în taxonomie. Legiuitorul Uniunii s-a conformat rezervei și nu a calificat energia nucleară ca durabilă din punctul de vedere al mediului.

Motivele referitoare la gazele fosile:

9.

Primul motiv, întemeiat faptul că, la adoptarea regulamentului atacat, Comisia a încălcat, în ceea ce privește activitatea economică referitoare la gazele fosile, principiile și procedurile care rezultă din Regulamentul (UE) 2020/852 și din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare. Considerațiile referitoare la energia nucleară ar fi mutatis mutandis valabile.

10.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că regulamentul atacat încalcă articolul 10 alineatul (2) și articolul 19 alineatul (1) literele (f) și (g) din Regulamentul (UE) 2020/852, precum și principiul precauției, cel puțin în măsura în care prevede pentru activitățile care au legătură cu gazele fosile praguri de 270 g CO2e/kWh și o medie anuală de 550 kg CO2e/kW pe o perioadă de 20 de ani. Regulamentul atacat se întemeiază pe o abatere nelegală de la condiția de a nu exista nicio alternativă viabilă din punct de vedere tehnologic și economic pentru activitățile de tranziție în sensul articolului 10 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/852. În plus, pragurile nu sunt conforme cu obiectivul de 1,5 oC al Acordului de la Paris privind schimbările climatice și cu obiectivele Uniunii în materie de mediu. Întrucât pragurile nu se raportează decât la emisiile de GES, este, în plus, încălcată cerința privind analiza ciclului de viață. Pragurile sunt mult în urma celor mai bune performanțe din sector sau din industrie, împiedică dezvoltarea de alternative cu emisii scăzute de carbon și conduc la un blocaj nepermis al activelor. În această măsură cel puțin, regulamentul atacat este afectat de un vicii de evaluare și de motivare.

11.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că includerea valorilor-limită de 270 g și de 550 kg în regulamentul atacat încalcă principiile neutralității tehnologice și nediscriminării consacrate la articolul 19 alineatul (1) literele (a) și (j) din Regulamentul 2020/852.

12.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că regulamentul atacat încalcă principiul DNSH consacrat la articolul 17 și la articolul 19 alineatul (1) literele (f) și (g) din Regulamentul (UE) 2020/852, precum și principiul precauției din dreptul primar. Din cauza valorilor-limită de 270 g și de 550 kg nu doar că lipsește contribuția substanțială la atenuarea schimbărilor climatice, ci aceasta este și considerabil afectată.

13.	Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că regulamentul atacat încalcă articolul 11 și articolul 19 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) 2020/852 și principiul precauției, în măsura în care gazele fosile sunt considerate o contribuția substanțială la adaptarea la schimbările climatice.

14.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că regulamentul atacat încalcă articolul 19 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (UE) 2020/852. Luând în considerare presiunea economică tot mai mare exercitată asupra gazelor fosile ca vector de energie, includerea acestora în taxonomie ascunde cel puțin un risc considerabil de creare a unor active nule.

15.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că regulamentul atacat încalcă articolul 19 alineatul (1) litera (k) din Regulamentul (UE) 2020/852. În privința gazelor fosile, criteriile tehnice de examinare nu s-ar adecva imperativului unor aplicări și evaluări mai simple.

16.	Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că regulamentul atacat încalcă finalitatea Regulamentului (UE) 2020/852 și imperativul de menținere a eficienței sale practice, din cauza fragmentării pieței ca o consecință a calificării gazelor fosile ca durabile din punctul de vedere al mediului.

---

(1)  Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO 2020, L 198, p. 13).

Acțiune introdusă la 10 octombrie 2022 – Repasi/Comisia

(Cauza T-628/22)

(2023/C 24/60)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: René Repasi (Karlsruhe, Germania) (reprezentanți: H.-G. Kamann și D. Fouquet, avocats, precum și Prof. F. Kainer și Prof. M. Nettesheim)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea Regulamentului delegat (UE) 2022/1214 al Comisiei din 9 martie 2022 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2021/2139 în ceea ce privește activitățile economice din anumite sectoare energetice și a Regulamentului delegat (UE) 2021/2178 în ceea ce privește publicarea de informații specifice referitoare la activitățile economice respective, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 15 iulie 2022, L 188, p. 1;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă un motiv unic.

Regulamentul delegat (UE) 2022/1214 atacat încalcă articolul 290 alineatul (1) al doilea paragraf TFUE coroborat cu articolul 2, cu articolul 10 alineatul (1), cu articolul 13 alineatul (1) și cu articolul 14 alineatul (1) TUE, concretizate în drepturile de participare parlamentară ale reclamantului în temeiul dreptului derivat, în special în temeiul articolului 6 alineatul (1) prima teză din actul electoral, al articolului 2 litera (f) din statutul deputaților, precum și al articolului 177 și al articolului 218 alineatul (1) din Regulamentul interior al Parlamentului European.

Reclamantul beneficiază de un drept individual de a participa la o procedură legislativă corectă care decurge din statutul său de membru al Parlamentului European în conformitate cu articolul 2, cu articolul 10 alineatul (1), cu articolul 13 alineatul (1) și cu articolul 14 alineatul (1), concretizate prin drepturile de participare parlamentară ale reclamantului în temeiul dreptului derivat, în special în temeiul articolului 6 alineatul (1) prima teză din actul electoral, al articolului 2 litera (f) din statutul deputaților, precum și al articolului 177 și al articolului 218 alineatul (1) din Regulamentul interior al Parlamentului European. Prin adoptarea regulamentului delegat atacat în temeiul articolului 290 TFUE, iar nu prin inițierea procedurii legislative ordinare aplicabile în fapt în temeiul articolului 289 TFUE, prin introducerea unei propuneri corespunzătoare, Comisia Europeană aduce atingere nu numai competenței legislative instituționale a Parlamentului European în temeiul articolului 14 alineatul (1) TUE și al articolelor 289 și 294 TFUE, precum și principiului echilibrului instituțional în temeiul articolului 13 alineatul (2) prima teză TUE, ci și dreptului individual al reclamantului de a participa la o procedură legislativă corectă în mod direct și individual. Un membru al Parlamentului European poate invoca în fața instanțelor, printr-o acțiune în anulare în temeiul articolului 263 alineatul (4) TFUE, o încălcare a regimului repartizării competențelor, a normelor fundamentale de procedură sau un abuz de putere din partea altor instituții ale Uniunii, în măsura în care dreptul său de participare la o procedură legislativă corectă este vizat, în vederea obținerii unei sesizări a Parlamentului European.

Calificarea producției de energie din gaze naturale fosile și energie nucleară drept activitate economică durabilă pe planul protecției mediului în sensul Regulamentului privind taxonomia (UE) 2020/852 din 18 iunie 2020 constituie – independent de punctul de vedere politic – un aspect esențial, căci prezintă un pronunțat caracter politic, al domeniului simplificării investițiilor durabile, care, potrivit articolului 290 alineatul (1) al doilea paragraf TFUE, este rezervată unui act legislativ în temeiul articolului 289 TFUE. Prin adoptarea regulamentului delegat, Comisia – independent de legalitatea materială a regulamentului menționat – și-a depășit competențele cu încălcarea principiilor echilibrului instituțional, în temeiul articolului 13 alineatul (2) prima teză TUE. În același timp, există o încălcare a competenței legislative a Parlamentului European și a dreptului democratic parlamentar al reclamantului de a participa la o procedură legislativă corectă.

Acțiune introdusă la 10 octombrie 2022 – ZR/EUIPO

(Cauza T-634/22)

(2023/C 24/61)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: ZR (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Champetier, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri din data de 14 decembrie 2021 și notificată la aceeași dată prin care reclamanta este informată cu privire la plata în favoarea sa a sumei de 5 000 de euro în executarea Hotărârii Tribunalului din 13 ianuarie 2021 în cauza T-610/18, ZR/EUIPO;

—

dacă este necesar, anularea deciziei președintelui Consiliului de administrație al EUIPO din data de 28 iunie 2022, notificată la aceeași dată, prin care se respinge reclamația introdusă în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene împotriva deciziei din 14 decembrie 2021;

—	acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul său material și moral și

—	obligarea la rambursarea tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în legătură cu prezenta acțiune.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 266 TFUE și a principiului egalității de tratament, astfel cum este consacrat la articolul 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în ceea ce o privește pe reclamantă în raport cu alți candidați care au participat de procedura de selecție. Nu se poate considera că suma de 5 000 de euro o plasează pe reclamantă în aceeași situație ca alți candidați care, ca rezultat al încălcării acestui principiu, au fost incluși pe lista de rezervă sau au obținut o despăgubire mai avantajoasă.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare/dreptului de acces la o instanță, astfel cum este consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și a principiilor bunei administrări, obligației de diligență și obligației de motivare, astfel cum sunt consacrate la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare/dreptului de acces la o instanță, singurul motiv pentru refuzul pârâtului de a lua în considerare opțiunea unui transfer se întemeiază pe faptul că reclamanta și-a exercitat dreptul la o cale de atac. Simplul fapt că reclamanta a introdus o cale de atac nu poate fi prezentat ca o justificare valabilă pentru refuzul administrației de a executa în mod corect hotărârea în cauza T-610/18, ZR/EUIPO. În ceea ce privește încălcarea principiilor bunei administrări, obligației de diligență și obligației de motivare: — în primul rând, pârâtul nu a luat în considerare toți factorii susceptibili să îi afecteze decizia, întrucât au fost respinse opțiuni acceptabile din punct de vedere juridic, iar opțiunea alternativă a fost ignorată; — în al doilea rând, schimburile cu pârâtul întemeiate pe o opțiune avută în vedere de administrație pot dificil să fie calificate drept dialog exhaustiv prin care se urmărește găsirea unei soluții juste.

Acțiune introdusă la – 8 noiembrie 2022 – van der Linde/AEPD

(Cauza T-678/22)

(2023/C 24/62)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Frank van der Linde (Țările de Jos) (reprezentant: C. Forget, avocat)

Pârât: Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	confirmarea deciziei atacate (1) în partea în care AEPD ordonă Europol să acorde reclamantului accesul la toate datele care o privesc, în conformitate cu articolul 36 alineatul (2) din Regulamentul 2022/991 (2);

—

în rest, anularea deciziei AEPD în măsura în care nu oferă reclamantului garanții suficiente întrucât nu prevede niciun termen de executare, nicio penalitate cu titlu cominatoriu și nu prevede nicio sancțiune suficientă împotriva Europol, privându-l astfel de facto pe reclamantul de dreptul de acces și la dreptul la o cale de atac efectivă în sensul articolelor 8 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	cu titlu subsidiar, acordarea sumei provizorii de un euro reclamantului pentru prejudiciul moral suferit;

—	în orice caz, obligarea AEPD la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost detaliate de reclamant.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă un motiv unic întemeiat pe articolele 8 și 47 din Carta drepturilor fundamentale.

---

(1)  Decizia Comitetul european pentru protecția datelor din 8 septembrie 2022 în cazul 2020-0908 în urma unei plângeri depuse împotriva Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol).

(2)  Regulamentul (UE) 2022/991 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) 2016/794 în ceea ce privește cooperarea Europol cu părțile private, prelucrarea datelor cu caracter personal de către Europol în sprijinul anchetelor penale și rolul Europol în materie de cercetare și inovare (JO 2022, L 169, p. 1).

Acțiune introdusă la 14 noiembrie 2022 – Spania/Comisia

(Cauza T-681/22)

(2023/C 24/63)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentanți: A. Gavela Llopis și M.J. Ruiz Sánchez, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/1614 al Comisiei din 15 septembrie 2022 de determinare a zonelor de pescuit de adâncime existente și de stabilire a unei liste a zonelor în care există sau este posibil să existe ecosisteme marine vulnerabile (1), în ceea ce privește stabilirea listei zonelor în care există sau este posibil să existe ecosisteme marine vulnerabile care figurează la articolul 2 și în anexa II la acesta;

—	cu titlu incident, declararea nevalidității articolului 9 alineatele (6) și (9) din Regulamentul 2016/2336 (2) în temeiul articolului 277 TFUE;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Regulamentul de punere în aplicare 2022/1614, în măsura în care stabilește zonele în care există sau este posibil să existe ecosisteme marine vulnerabile, încalcă regulamentul de bază și principiul proporționalității: — în această privință, se precizează: 1) omiterea analizei impactului uneltelor fixe de pescuit în ape adânci încalcă regulamentul de bază și principiul proporționalității; 2) determinarea zonelor în care există sau este posibil să existe ecosisteme marine vulnerabile încalcă regulamentul de bază și principiul proporționalității.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe excepția de nelegalitate a articolului 9 alineatele (6) și (9) din Regulamentul 2016/2336: — în această privință, se precizează: 1) trimiterea la un act de punere în aplicare pentru a completa elemente esențiale ale Regulamentului 2016/2336 încalcă articolul 291 TFUE; 2) interdicția nediscriminată a pescuitului cu unelte de fund în toate zonele în care există sau este posibil să existe ecosisteme marine vulnerabile încalcă normele politicii comune în domeniul pescuitului și principiul proporționalității.

---

(1)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1614 al Comisiei din 15 septembrie 2022 de determinare a zonelor de pescuit de adâncime existente și de stabilire a unei liste a zonelor în care există sau este posibil să existe ecosisteme marine vulnerabile (JO 2022, L 242, p. 1).

(2)  Regulamentul (UE) 2016/2336 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2016 de stabilire a unor condiții specifice privind pescuitul stocurilor de specii de adâncime din Atlanticul de Nord-Est și a unor dispoziții referitoare la pescuitul în apele internaționale din zona Atlanticului de Nord-Est și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2347/2002 al Consiliului (JO 2016, L 354, p. 1).

Acțiune introdusă la 11 noiembrie 2022 – Newalliance/Comisia

(Cauza T-683/22)

(2023/C 24/64)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Newalliance Comércio Internacional, Lda (Zona Franca da Madeira) (reprezentante: S. Gemas Donário și S. Soares, avocate)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2020) 8550 final a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă cinci motive care sunt în esență identice sau similare celor invocate în cadrul cauzei T-553/22, Thorn Investments/Comisia.

Acțiune introdusă la 11 noiembrie 2022 – Norwood/Comisia

(Cauza T-684/22)

(2023/C 24/65)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Norwood – Trading e Serviços, Lda (Zona Franca da Madeira) (Funchal, Portugalia) (reprezentante: S. Gemas Donário și S. Soares, avocate)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2020) 8550 final a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă cinci motive care sunt în esență identice sau similare celor invocate în cadrul cauzei T-553/22, Thorn Investments/Comisia.

Acțiune introdusă la 11 noiembrie 2022 – Lycatelcom/Comisia

(Cauza T-685/22)

(2023/C 24/66)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Lycatelcom, Lda (Zona Franca da Madeira) (Funchal, Portugalia) (reprezentante: S. Gemas Donário și S. Soares, avocate)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2020) 8550 final a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă cinci motive care sunt în esență identice sau similare celor invocate în cadrul cauzei T-553/22, Thorn Investments/Comisia.

Acțiune introdusă la 11 noiembrie 2022 – Kingbird/Comisia

(Cauza T-686/22)

(2023/C 24/67)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Kingbird – Consultores e Serviços, Lda (Zona Franca da Madeira) (Funchal, Portugalia) (reprezentanți: S. Gemas Donário și S. Soares, avocate)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2020) 8550 final a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă cinci motive care sunt în esență identice sau similare celor invocate în cadrul cauzei T-553/22, Thorn Investments/Comisia.

Acțiune introdusă la 11 noiembrie 2022 – Standbycom/Comisia

(Cauza T-687/22)

(2023/C 24/68)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Standbycom, Unipessoal, Lda (Zona Franca de Madeira) (Funchal, Portugalia) (reprezentanți: S. Gemas Donário și S. Soares, abogadas)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2020) 8550 final a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III,

—	obligarea Comisiei la suportarea cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive care sunt, în esență, identice sau similare cu cele invocate în cauza T-553/22, Thorn Investments/Comisia.

Acțiune introdusă la 11 noiembrie 2022 – Kiana/Comisia

(Cauza T-690/22)

(2023/C 24/69)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Kiana, Lda (Funchal, Portugalia) (reprezentanți: S. Gemas Donário și S. Soares, avocate)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2020) 8550 final a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive, care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cadrul cauzei T-553/22, Thorn Investments/Comisia.

Acțiune introdusă la 12 noiembrie 2022 – Dabrezco Internacional/Comisia

(Cauza T-692/22)

(2023/C 24/70)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Dabrezco Internacional, Lda (Zona Franca da Madeira) (Funchal, Portugal) (reprezentanți: S. Gemas Donário et S. Soares, avocate)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (UE) 2022/1414 a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cadrul cauzei T-553/22, Thorn Investments/Comisia.

Acțiune introdusă la 12 noiembrie 2022 – Hilza/Comisia

(Cauza T-693/22)

(2023/C 24/71)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Hilza – Pharmaceuticals, Sociedade Unipessoal, Lda (Zona Franca da Madeira) (Funchal, Portugalia) (reprezentante: S. Gemas Donário și S. Soares, avocate)

Pârâtă: Comisia

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2020) 8550 final a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia în favoarea Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive care sunt, în esență, identice sau similare cu cele invocate în cauza T-553/22, Thorn Investments/Comisia.

Acțiune introdusă la 12 noiembrie 2022 – Khayamedia/Comisia

(Cauza T-695/22)

(2023/C 24/72)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Khayamedia Comércio Internacional de Eventos Desportivos, Lda (Zona Franca da Madeira) (Funchal, Portugalia) (reprezentanți: S. Gemas Donário și S. Soares, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2020) 8550 final a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive, care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cadrul cauzei T-553/22, Thorn Investments/Comisia.

Acțiune introdusă la 12 noiembrie 2022 – Fratelli Cosulich/Comisia

(Cauza T-696/22)

(2023/C 24/73)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Fratelli Cosulich, Unipessoal, SA (Zona Franca da Madeira) (Funchal, Portugalia) (reprezentanți: S. Gemas Donário et S. Soares, avocate)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei UE) 2022/1414 a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cadrul cauzei T-553/22, Thorn Investments/Comisia.

Acțiune introdusă la 12 noiembrie 2022 – Ommiacrest/Comisia

(Cauza T-697/22)

(2023/C 24/74)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Ommiacrest Trading, Lda (Zona Franca da Madeira) (Funchal, Portugal) (reprezentante: S. Gemas Donário și S. Soares, avocate)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2020) 8550 final a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia în favoarea Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive care sunt, în esență, identice sau similare cu cele invocate în cauza T-553/22, Thorn Investments/Comisia.

Acțiune introdusă la 12 noiembrie 2022 – Swan Lake/Comisia

(Cauza T-698/22)

(2023/C 24/75)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Swan Lake Serviços e Consultores, Sociedade Unipessoal, Lda (Zona Franca da Madeira) (Funchal, Portugalia) (reprezentanți: S. Gemas Donário și S. Soares, avocate)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2020) 8550 final a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive, care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cadrul cauzei T-553/22, Thorn Investments/Comisia.

Acțiune introdusă la 12 noiembrie 2022 – Seamist/Comisia

(Cauza T-699/22)

(2023/C 24/76)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Seamist, Lda (Zona Franca da Madeira) (Funchal, Portugalia) (reprezentanți: S. Gemas Donário și S. Soares, avocate)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2020) 8550 final a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive, care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cadrul cauzei T-553/22, Thorn Investments/Comisia.

Acțiune introdusă la 12 noiembrie 2022 – Pamastock Investments/Comisia

(Cauza T-701/22)

(2023/C 24/77)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Pamastock Investments, SA (Zona Franca de Madeira) (Funchal, Portugalia) (reprezentanți: S. Gemas Donário și S. Soares, avocate)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2020) 8550 final a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III,

—	obligarea Comisiei la suportarea cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive care sunt, în esență, identice sau similare cu cele invocate în cauza T-553/22, Thorn Investments/Comisia.

Acțiune introdusă la 12 noiembrie 2022 – TA/Comisia

(Cauza T-702/22)

(2023/C 24/78)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamant: TA (reprezentanți: A. Ferreira Correia și R. da Palma Borges, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată pentru lipsă de motivare sau în măsura în care se aplică beneficiarilor din cauza faptului că angajează lucrători care nu au reședința în regiunea ultraperiferică sau a faptului că obțin venituri dintr-o sursă din afara regiunii ultraperiferice;

—	obligarea instituției pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii formulate împotriva Deciziei (UE) 2022/1414 a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III [notificată cu numărul C(2020) 8550], reclamantul invocă cinci motive.

Primul motiv, întemeiat pe nemotivarea deciziei atacate.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de fapt și de drept săvârșită în decizia atacată, întrucât se consideră că avantajele acordate întreprinderilor stabilite la nivel regional, dar care întrețin relații cu exteriorul regiunii nu sunt compatibile cu piața internă, în sensul articolului 107 alineatul (3) TFUE.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare de fapt și de drept în decizia atacată, întrucât se consideră că avantajele acordate întreprinderilor stabilite la nivel regional, dar care au menținut anumite raporturi de muncă cu lucrători care nu erau prezenți în mod permanent în regiunea ultraperiferică, nu sunt compatibile cu piața internă, în sensul articolului 107 alineatul (3) TFUE.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o eroare de fapt și de drept în decizia atacată, întrucât se consideră că avantajele acordate întreprinderilor care nu depășesc limitele cantitative prevăzute în Orientările din 2007 privind ajutoarele de stat regionale și în Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare din 2014 nu sunt compatibile cu piața internă, în sensul articolului 107 alineatul (3) TFUE.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea unor principii generale ale dreptului Uniunii, precum principiile securității juridice, încrederii legitime și legalității.

Acțiune introdusă la 12 noiembrie 2022 – Everblacks Towage/Comisia

(Cauza T-703/22)

(2023/C 24/79)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Everblacks Towage – Serviços Marítimos, Sociedade Unipessoal, Lda (Zona Franca da Madeira) (Funchal, Portugalia) (reprezentanți: A. Ferreira Correia și R. da Palma Borges, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată;

—	obligarea instituției pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii formulate împotriva Deciziei C(2020) 8550 final a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III [notificată cu numărul C(2020) 8550] (JO 2022, L 217, p. 49), reclamanta invocă șase motive, care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cadrul cauzei T-702/22, TA/Comisia.

Acțiune introdusă la 12 noiembrie 2022 – Poppysle/Comisia

(Cauza T-704/22)

(2023/C 24/80)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Poppysle – Comércio Internacional e Serviços, Sociedade Unipessoal, Lda (Zona Franca da Madeira) (Funchal, Portugalia) (reprezentanți: A. Ferreira Correia și R. da Palma Borges, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată;

—	obligarea instituției pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii formulate împotriva Deciziei C(2020) 8550 final a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III [notificată cu numărul C(2020) 8550] (JO 2022, L 217, p. 49), reclamanta invocă șase motive, care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cadrul cauzei T-702/22, TA/Comisia.

Acțiune introdusă la 17 noiembrie 2022 – Illumina/Comisia

(Cauza T-709/22)

(2023/C 24/81)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Illumina, Inc. (Wilmington, Delaware, Statele Unite) (reprezentanți: D. Beard, B. Cullen și J. Holmes, barristers, și F. González Díaz, M. Siragusa, G. Rizza, N. Latronico și L. Bitsakou, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2022) 6454 final a Comisiei din 6 septembrie 2022 privind declararea unei concentrări economice ca fiind incompatibilă cu piața internă și cu funcționarea Acordului privind SEE (cazul M.10188 – ILLUMINA/GRAIL);

—	obligarea Comisiei să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de reclamantă în cadrul prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă 10 motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe eroarea de drept săvârșită de Comisie atunci când nu a examinat aspectul dacă operațiunea intră în domeniul de aplicare teritorial al Regulamentului Uniunii Europene privind concentrările economice și când s-a considerat competentă să controleze și să interzică operațiunea fără a analiza dacă aceasta prezenta o conexiune necesară cu SEE și dacă putea produce în mod previzibil efecte imediate și substanțiale în cadrul SEE.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a dreptului la apărare al reclamantei prin faptul că nu a emis o comunicare privind obiecțiunile suplimentară. Comisia a alimentat cu informații suplimentare obiecțiunea potrivit căreia reclamanta ar avea capacitatea și interesul de a împiedica accesul pe piață al presupușilor concurenți ai GRAIL prin inserarea, în special, a unei analize cantitative în prima scrisoare în cuprinsul căreia s-a expus situația de fapt.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu și-ar fi îndeplinit obligația referitoare la sarcina probei fie potrivit criteriului probabilității serioase, fie potrivit criteriului evaluării comparative a probabilităților.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept, precum și erori de fapt și de apreciere, atunci când a adoptat o definiție a pieței relevate care (a) instituie o diferență artificială între etapa de dezvoltare și faza de comercializare a testelor pentru depistarea precoce a cancerului (b) constată caracterul substituibil al diferitelor teste ECD, DAC și MRD bazate pe NGS [next generation sequencing (secvențiere de generație nouă, denumită în continuare „NGS”)] la presupusul stadiu al dezvoltării și (c) constată caracterul substituibil al inovației între testele bazate pe NGS pentru depistarea precoce a tumorilor multiple (testul Galleri al GRAIL) și testele de detectare precoce a tumorilor unice.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept, precum și erori de fapt și de apreciere atunci când nu a abordat oferta deschisă ca o parte a situației care decurge din operațiune prin evaluarea pretinsei capacități sau a interesului reclamantei de a iniția strategii de blocare a pieței și nici avantajele și efectele generate de operațiune asupra concurenței efective.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept, precum și erori de fapt și de apreciere atunci când a susținut că operațiunea va avea ca efect să confere Illumina capacitatea de a împiedica accesul pe piață.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept, precum și erori de fapt și de apreciere atunci când a susținut că Illumina ar avea un interes în împiedicarea accesului pe piață.

8.	Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept, precum și erori de fapt și de apreciere, atunci când a susținut că operațiunea va avea efecte directe și negative asupra concurenței efective în cele șase țări de referință din SEE.

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept, precum și erori de fapt și de apreciere atunci când a respins afirmațiile părților potrivit cărora operațiunea ar accelera cu cel puțin cinci ani lansarea în SEE a Galleri și ar salva mii de vieți și cele potrivit cărora internalizarea marjelor de profit ale Illumina la comercializarea sistemelor NGS către GRAIL ar elimina dubla marginalizare și ar genera economii substanțiale pentru sistemele de sănătate ale statelor membre și pentru contribuabili prin reducerea costurilor legate de tratarea cancerului. Contrar afirmațiilor Comisiei, operațiunii ar fi toate legate de concentrare, verificabile și în beneficiul consumatorilor.

10.

Al zecelea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept, precum și erori de fapt și de apreciere atunci când a respins pachetul extins de măsuri compensatorii propus de Illumina, care includea nu numai oferta deschisă, ci și angajamente privind acordarea de licențe, exonerarea și neexecutarea, care ar fi facilitat noi intrări pe piață și dezvoltarea concurenței societății Illumina.

Acțiune introdusă la 14 noiembrie 2022 – Nutmark/Comisia

(Cauza T-714/22)

(2023/C 24/82)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Nutmark Lda (Zona Franca da Madeira) (Funchal, Portugalia) (reprezentanți: P. Vidal Matos și F. Lança Martins, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea în totalitate a deciziei atacate;

—	obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii sale formulate împotriva Deciziei (UE) 2022/1414 a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III [notificată cu numărul C(2020) 8550] (JO 2022, L 217, p. 49), reclamantul invocă cinci motive.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept, ca urmare a identificării incorecte a sistemului de referință, cu încălcarea articolului 4 alineatul (2) TUE, a articolului 107 alineatul (1) TFUE și a articolului 263 TFUE.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept, întrucât nu s-a dovedit că Regimul III al Zonei Franca de Madeira constituie o excepție de la sistemul fiscal de referință care stabilește diferențe între operatorii economici care se află într-o situație de fapt și de drept comparabilă, încălcându-se astfel articolul 107 alineatul (1) TFUE.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept în aprecierea îndeplinirii cerințelor pentru corecta punere în aplicare a Regimului III al Zonei Franca de Madeira, în măsura în care Republica Portugheză a adoptat în acest sens criterii conforme cu articolul 107 alineatul (1) TFUE.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o eroare de drept constând în încălcarea principiilor securității juridice și încrederii legitime prevăzute la articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015, prin care se stabilesc norme detaliate pentru aplicarea articolului 108 TFUE.

Al cincilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept, ca urmare a încălcării dreptului de proprietate privată consacrat la articolul 1 din Protocolul Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Acțiune introdusă la 14 noiembrie 2022 – Piamark/Comisia

(Cauza T-715/22)

(2023/C 24/83)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Piamark, Lda (Zona Franca da Madeira) (Funchal, Portugalia) (reprezentanți: P. Vidal Matos și F. Lança Martins, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea în întregime a deciziei atacate;

—	obligarea Comisiei Europene la totalitatea cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii sale împotriva Deciziei (UE) 2022/1414 a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III [notificată cu numărul C(2020) 8550] (JO 2022, L 217, p. 49) reclamanta invocă cinci motive.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept, în măsura în care s-a identificat în mod incorect sistemul de referință, fără a se ține seama de suveranitatea Republicii Portugheze pentru stabilirea criteriilor de acces la Regimul III pentru Zona Franca da Madeira și a parametrilor de control al îndeplinirii acestor criterii, încălcându-se prin aceasta articolul 4 alineatul (2) TUE și articolul 107 alineatul (1) TFUE și articolul 263 TFUE.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept la aprecierea condițiilor relevante pentru aplicarea corectă a Regimului III pentru Zona Franca da Madeira, în măsura în care Republica Portugheză a adoptat în acest scop criterii conforme articolului 107 alineatul (1)TFUE.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept în măsura în care nu s-a respectat obligația de motivare a deciziei atacate în măsura în care nu s-a demonstrat că Regimul III pentru Zona Franca da Madeira este susceptibil să afecteze schimburile comerciale între statele membre și să denatureze concurența, încălcându-se astfel articolul 107 alineatul (1) TFUE, 263 TFUE și 296 al doilea paragraf TFUE.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o eroare de drept în măsura în care s-a încălcat principiul securității juridice prevăzut la articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Al cincilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept în măsura în care s-a încălcat dreptul la proprietate privată, consacrat la articolul 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Acțiune introdusă la 14 noiembrie 2022 – Eutelsat Madeira/Comisia

(Cauza T-718/22)

(2023/C 24/84)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Eutelsat Madeira, Unipessoal Lda (Zona Franca da Madeira) (Caniçal, Portugalia) (reprezentanți: R. Bordalo Junqueiro, J. P. Lampreia, R. F. Costa și P. G. Marques, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	recunoașterea interesului legitim al reclamantei de a formula prezenta acțiune în anulare în temeiul articolului 263 TFUE;

—	declararea prezentei acțiuni în anulare drept întemeiată și admisibilă, în conformitate cu articolul 263 TFUE;

—	anularea deciziei atacate, în temeiul articolului 264 TFUE;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii și a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii sale împotriva Deciziei (UE) 2022/1414 a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III [notificată cu numărul C(2020) 8550] (JO 2022, L 217, p. 49), reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor încrederii legitime și securității juridice, întrucât decizia atacată ar modifica termenii unei scheme de ajutor autorizate și puse în aplicare în mod constant de mai multe decenii.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor nediscriminării și egalității de tratament, întrucât decizia atacată ar trata în același mod beneficiarii care au contribuit și pe cei care nu au contribuit la obiectivele regimului III.

Al patrulea motiv, întemeiat pe eroarea de drept în aprecierea compatibilității regimului III din Zona Franca da Madeira cu Decizia C(2007) 3037 final a Comisiei și cu Orientările privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2007-2013.

Acțiune introdusă la 15 noiembrie 2022 – AFG/Comisia

(Cauza T-722/22)

(2023/C 24/85)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamante: AFG SA (Zona Franca da Madeira) (Funchal, Portugalia) (reprezentanți: S. Estima Martins, F. Castro Guedes și L. Seifert Guincho, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea articolelor 1, 4, 5 și 6 din Decizia C(2020) 8550 final a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 217din 22 august 2022, pagina 49;

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept, întrucât măsura respectivă nu constituie un ajutor de stat, Comisia considerând în mod incorect că acest regim constituia o măsură selectivă, precum și pe o eroare de drept constând în încălcarea obligației de motivare, consacrată la articolul 296 TFUE, în ceea ce privește analiza criteriului selectivității.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept în măsura în care Regimul III pentru Zona Franca da Madeira a fost pus în aplicare în conformitate cu deciziile Comisiei din anii 2007 și 2013, precum și cu normele cuprinse la articolele 107 și 108 TFUE.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept constând în încălcarea principiilor generale ale Uniunii, în special a principiilor securității juridice, protecției încrederii legitime și proporționalității.

Acțiune introdusă la 15 noiembrie 2022 – Sonasurf Internacional și alții/Comisia

(Cauza T-723/22)

(2023/C 24/86)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamante: Sonasurf Internacional – Shipping Lda (Zona Franca da Madeira) (Funchal, Portugalia), Mastshipping – Shipping, Sociedade Unipessoal Lda (Zona Franca da Madeira) (Funchal), Latin Quarter – Serviços Marítimos Internacionais Lda (Zona Franca da Madeira) (Funchal) (reprezentanți: R. Bordalo Junqueiro, S. Fernandes de Almeida, R. F. Costa și P. G. Marques, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	recunoașterea interesului legitim al reclamantelor pentru introducerea prezentei acțiuni în conformitate cu articolul 263 TFUE;

—	considerarea prezentei acțiuni în anulare ca fiind corect introdusă și admisibilă, în conformitate cu articolul 263 TFUE;

—	anularea deciziei atacate în conformitate cu articolul 264 TFUE;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de procedură și a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii formulate împotriva Deciziei (UE) 2022/1414 a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira (ZFM) – Regimul III [notificată cu numărul C(2020) 8550] (JO 2022, L 217, p. 49), reclamantele invocă patru motive care sunt în esență identice sau similare celor invocate în cadrul cauzei T-718/22, Eutelsat Madeira/Comisia.

Acțiune introdusă la 21 noiembrie 2022 – Odeon Cinemas Holdings/EUIPO – Academy of Motion Picture Arts and Sciences (OSCAR)

(Cauza T-727/22)

(2023/C 24/87)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Odeon Cinemas Holdings Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentant: L. Axel Karnøe Søndergaard, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Academy of Motion Picture Arts and Sciences (Beverly Hills, California, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „OSCAR” – marca Uniunii Europene nr. 2 931 038

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 6 septembrie 2022 în cauza R 1841/2021-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 22 noiembrie 2022 – Industrias Lácteas Asturianas/EUIPO – Qingdao United Dairy (NAMLAC)

(Cauza T-728/22)

(2023/C 24/88)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Industrias Lácteas Asturianas, SA (Madrid, Spania) (reprezentant: J. C. Riera Blanco, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Qingdao United Dairy Co. Ltd (Qingdao, China)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii verbale a Uniunii Europene NAMLAC – cererea de înregistrare nr. 18 126 515.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție.

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 6 septembrie 2022 în cauza R 1563/2021-4.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate.

Motivul invocat

Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 22 noiembrie 2022 – Complejo Agrícola Las Lomas/Comisia

(Cauza T-729/22)

(2023/C 24/89)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Complejo Agrícola Las Lomas, SL (Madrid, Spania) (reprezentant: J. Sedano Lorenzo, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

declararea nulității și înlăturarea efectelor punctului 4.1.8 din planul strategic PAC 2023-2027 pentru Spania aprobat prin Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 31 august 2022 de aprobare a respectivului plan strategic PAC 2023-2027 al Spaniei pentru sprijinul din partea Uniunii finanțat de Fondul european de garantare agricolă și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, care impune o limită maximă de EUR 200 000 pentru sprijinul de bază pentru venit care se acordă fiecărui fermier (denumită în continuare „măsura”).

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 17 din Regulamentul (UE) 2021/2115 (1) de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice naționale PAC și de abrogare a Regulamentelor (UE) 1305/2013 și (UE) 1307/2013. Regulamentul (UE) 2021/2115 permite statelor membre să determine ce intervenții dintre cele recunoscute la capitolele II, III și IV din titlul II se adaptează cel mai bine la nevoile specifice și cum să le structureze. Cu toate acestea, decizia atacată include o intervenție distinctă de cele prevăzute la articolul respectiv, care presupune din partea Comisiei să acționeze ultra vires și să depășească limitele Regulamentului (UE) 2021/2115.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe lipsa totale de analiză și evaluare a efectelor limitei maxime de EUR 200 000 pentru sprijinul de bază pentru venit din cadrul PAC — Nu s-a realizat nicio evaluare a efectelor acestei măsuri în cursul elaborării deciziei atacate, nici la nivel național, nici la nivel european. Dacă s-ar fi efectuat chiar și numai un control preliminar, s-ar fi demonstrat că măsura contravine obiectivelor PAC prevăzute la articolele 5 și 6 din Regulamentul (UE) 2021/2115

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe denaturarea pieței unice și a concurenței în detrimentul fermierilor spanioli — Decizia atacată provoacă o denaturare gravă și nejustificată a pieței interne, precum și fragmentarea PAC în unul dintre mecanismele sale esențiale. Într-adevăr, măsura plasează fermierii spanioli într-o poziție mai puțin favorabilă decât cea celorlalți fermieri europeni.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității — Măsura încalcă principiul proporționalității întrucât nu este adecvată și nici necesară pentru atingerea obiectivului pe care îl urmărește și generează un sacrificiu excesiv și nejustificat titularii de exploatații și pentru lucrătorii acestora, care nu este compensat sub nicio formă de vreun interes public superior.

---

(1)  Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 (JO 2021, L 435, p. 1).

Acțiune introdusă la 24 noiembrie 2022 – Kozitsyn/Consiliul

(Cauza T-731/22)

(2023/C 24/90)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Andrey Anatolyevich Kozitsyn (Verkhnyaya Pyshma, Rusia) (reprezentant: J. Grand d’Esnon, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2022/1530 a Consiliului din 14 septembrie 2022 (1) în ceea ce îl privește pe domnul Kozitsyn și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/1529 al Consiliului din 14 septembrie 2022 (2) în ceea ce îl privește pe domnul Kozistyn și, prin urmare,

—	constatarea nelegalității articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145/PESC a Consiliului și a articolului 3 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (UE) 269/2014 al Consiliului și

—	excluderea aplicării acestor dispoziții pe calea excepției de nelegalitate sau cel puțin constatarea nelegalității aplicării acestor dispoziții în cazul domnului Kozitsyn; în orice caz,

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 140 litera (b) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă opt motive care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cadrul cauzei T-234/22, Ismailova/Consiliul.

---

(1)  Decizia (PESC) 2022/1530 a Consiliului din 14 septembrie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 239, p. 149).

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1529 al Consiliului din 14 septembrie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 239, p. 1).

Acțiune introdusă la 24 noiembrie 2022 – Deripaska/Consiliul

(Cauza T-732/22)

(2023/C 24/91)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Oleg Vladimirovich Deripaska (Khutor Sokolsky, Rusia) (reprezentant: T. Bontinck, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei (PESC) 2022/1530 a Consiliului din 14 septembrie 2022 (1), întrucât extinde, până la 15 martie 2023, aplicabilitatea Deciziei (PESC) 2014/145 a Consiliului din 17 martie 2014, astfel cum a fost modificată prin Decizia (PESC) 2022/582 din 8 aprilie 2022 prin care numele reclamantului a fost inclus în anexa la Decizia 2014/145;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/1529 al Consiliului din 14 septembrie 2022 (2) în măsura în care menține numele reclamantului în lista ce figurează în anexa I la Regulamentul (UE) 269/2014 din 17 martie 2014;

—	obligarea Consiliului la plata sumei de 1 000 000 de euro cu titlu provizoriu, pentru repararea prejudiciului moral suferit de reclamant,

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă și a obligației de motivare.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere în privința motivelor invocate de Consiliu.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității și a drepturilor fundamentale.

---

(1)  Decizia (PESC) 2022/1530 a Consiliului din 14 septembrie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 239, p. 149).

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1529 al Consiliului din 14 septembrie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 239, p. 1).

Acțiune introdusă la 24 noiembrie 2022 – Khudaynatov/Consiliul

(Cauza T-733/22)

(2023/C 24/92)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Eduard Yurevich Khudaynatov (Moscova, Rusia) (reprezentant: T. Bontinck, D. Rovetta și M. Moretto, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei (PESC) 2022/1530 Consiliului din 14 septembrie 2022 (1), în măsura în care extinde, până la 15 martie 2023, aplicabilitatea Deciziei 2014/145/PESC a Consiliului din 17 martie 2014, astfel cum a fost modificată prin Decizia (PESC) 2022/883 din 3 iunie 2022 care a inclus numele reclamantului în anexa la Decizia 2014/145;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/1529 al Consiliului din 14 septembrie 2022 (2), în măsura în care menține numele reclamantului pe lista ce figurează în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 269/2014 din 17 martie 2014, și

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-732/22, Deripaska/Consiliul.

---

(1)  Decizia (PESC) 2022/1530 Consiliului din 14 septembrie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 239, p. 149).

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1529 al Consiliului din 14 septembrie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 239, p. 1).

Acțiune introdusă la 25 noiembrie 2022 – Pumpyanskiy/Consiliul

(Cauza T-734/22)

(2023/C 24/93)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Alexander Dmitrievich Pumpyanskiy (Geneva, Elveția) (reprezentanți: T. Bontinck, A. Guillerme și L. Burguin, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2022/1530/PESC Consiliului din 14 septembrie 2022 (1) în măsura în care menține numele reclamantului la nr. 719 din anexa la această decizie;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/1529 din 14 septembrie 2022 (2) în măsura în care menține numele reclamantului la nr. 719 din anexa I la acest regulament;

—	obligarea Consiliului la plata sumei de 100 000 de euro, cu titlu provizoriu, pentru repararea prejudiciului moral suferit de reclamant și

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la protecție jurisdicțională efectivă și a obligației de motivare.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității și a drepturilor fundamentale.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor securității juridice și a egalității de tratament.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat.

---

(1)  Decizia (PESC) 2022/1530 a Consiliului din 14 septembrie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 239, p. 149).

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1529 al Consiliului din 14 septembrie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 239, p. 1).

Acțiune introdusă la 25 novembre 2022 – Falqui/Parlamentul

(Cauza T-735/22)

(2023/C 24/94)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Enrico Falqui (Florența, Italia) (reprezentanți: F. Sorrentino și A. Sandulli, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea notei D310275 din 26 septembrie 2022 a Direcției Generale Finanțe – Direcția pentru drepturile financiare și sociale ale deputaților – Unitatea pentru remunerațiile și drepturile sociale ale deputaților – II șef de unitate;

—	anularea notei nr. D307559 din 4 iulie 2022 a Direcției Generale Finanțe a Parlamentului European – Direcția pentru drepturile financiare și sociale ale deputaților – Unitatea pentru remunerațiile și drepturile sociale ale deputaților;

—	adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru protecția drepturilor reclamantului;

—	obligarea Parlamentului European la plata sumelor reținute în mod nejustificat în cursul procedurii.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea Deciziei Biroului Parlamentului European din 19 mai și din 9 iulie 2008 privind normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European. — În această privință, se susține că, în temeiul articolului 75 alineatul (2) din Decizia din 19 mai și din 9 iulie 2008 privind normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European, „rămâne dobândit” dreptul la pensia pentru vechime în muncă dobândit înainte de data intrării în vigoare a statutului, trimiterea anterioară la normele naționale prevăzută de normele CID trebuie înțeleasă ca o trimitere (la normele în vigoare la momentul respectiv), întrucât dreptul la pensie dobândit de foștii deputați în Parlamentul European înainte de intrarea în vigoare a statutului este imuabil în temeiul unor norme ulterioare.

2.

Al doilea motiv, întemeiat aplicarea nelegală de către Parlamentul European a unei reglementări naționale contrare principiilor fundamentale ale dreptului Uniunii și în special principiului protecției încrederii legitime. Încălcarea principiului supremației dreptului Uniunii. — În această privință, se arată că Parlamentul European, aplicând în mod automat foștilor deputați aleși în Italia înainte de intrarea în vigoare a statutului orice recalculare a pensiilor aprobată ex post de Camera Deputaților din Italia, îi expune la o situație de incertitudine permanentă în ceea ce privește tratamentul lor în materie de pensii, contrară principiilor fundamentale ale dreptului Uniunii și în special principiilor proporționalității și protecției încrederii legitime.

Acțiune introdusă la 25 noiembrie 2022 – Campofrio Food Group/EUIPO – Cerioti Holding (SNACK MI)

(Cauza T-736/22)

(2023/C 24/95)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Campofrio Food Group, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: J. Erdozain López și M. Del Río Aragó, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Cerioti Holding SA (Luxemburg, Luxemburg)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene care cuprinde elementul verbal „SNACK MI” – cererea de înregistrare nr. 18 201 028

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 10 august 2022 în cauza R 59/2022-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și, în cazul în care intervine în cauză, a Cerioti Holding SA la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 24 noiembrie 2022 – Pumpyanskaya/Consiliul

(Cauza T-737/22)

(2023/C 24/96)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Galina Evgenyevna Pumpyanskaya (Ekaterinburg, Rusia) (reprezentanți: G. Lansky, P. Goeth şi A. Egger, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

în temeiul articolului 263, al articolului 275 al doilea paragraf și al articolului 277 TFUE, să declare inaplicabil articolul 2 alineatul (1) ultimul paragraf din Decizia 2014/145/PESC a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329/PESC a Consiliului, precum și articolul 3 alineatul (1) ultimul paragraf din Regulamentul (UE) 269/2014 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2022/330 al Consiliului (denumite în continuare „criteriile de includere pe listă atacate”);

—

în temeiul articolului 263 TFUE, anularea Deciziei (PESC) 2022/1530 a Consiliului din 14 septembrie 2022 de modificare a Decizia 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (1), precum și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/1529 al Consiliului (2) din 14 septembrie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (denumite în continuare „actele atacate”), în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă (poziția nr. 724 de pe listă).

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 134 din Regulamentul de procedură.

Motivele și principalele argumente

în susținerea acțiunii formulate în temeiul articolului 263 TFUE:

1.	În temeiul articolului 277 TFUE, motiv întemeiat pe faptul că criteriile de includere pe listă atacate se află într-un conflict de nesoluționat cu principiul previzibilității, cu valorile prevăzute și cu statul de drept.

2.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare al reclamantei.

3.	Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de apreciere săvârșită de Consiliu prin includerea numelui reclamantei în anexele la actele atacate.

4.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare prevăzute la articolul 296 al doilea paragraf TFUE.

5.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea nelegală a drepturilor fundamentale ale reclamantei, inclusiv a dreptului la viață privată și de familie, la locuință și la comunicații, precum și la proprietate.

---

(1)  JO 2022, L 239, p.149.

(2)  JO 2022, L 239, p. 1.

Acțiune introdusă la 25 noiembrie 2022 – Rotenberg/Consiliul

(Cauza T-738/22)

(2023/C 24/97)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Igor Rotenberg (Moscova, Rusia) (reprezentanți: D. Rovetta, M. Campa, M. Moretto și V. Villante, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2022/1530 (1) a Consiliului din 14 septembrie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/1529 (2) al Consiliului din 14 septembrie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei;

—

anularea deciziei, adoptată de Consiliul Uniunii Europene prin scrisoarea din data de 16 septembrie 2022, de a menține reclamantul pe lista persoanelor și entităților care fac obiectul unor măsuri restrictive în temeiul Deciziei 2014/145/PESC a Consiliului (3), astfel cum a fost modificată prin Decizia (PESC) 2022/1530 a Consiliului, și al Regulamentului (UE) nr. 269/2014 al Consiliului (4), astfel cum a fost pus în aplicare prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1529 al Consiliului privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei;

în măsura în care aceste acte includ reclamantul pe lista persoanelor și entităților care fac obiectul unor măsuri restrictive;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la suportarea cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, a articolului 296 TFUE și a articolului 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale, precum și pe încălcarea dreptului la protecție jurisdicțională efectivă și a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere, pe nerespectarea sarcinii probei, pe încălcarea criteriului de includere în listă prevăzut în articolul 1 alineatul (1) literele (b) și (d) și în articolul 2 alineatul (1) literele (d) și (f) din Decizia 2014/145/PESC a Consiliului din 17 martie 2014, precum și în articolul 3 alineatul (1) literele (d) și (f) din Regulamentul (UE) nr. 269/2014 al Consiliului din 17 martie 2014, ambele privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității și a drepturilor fundamentale ale reclamantului, pe încălcarea drepturilor fundamentale la proprietate și la libertatea de a desfășura o activitate comercială ale reclamantului, precum și pe încălcarea articolelor 16 și 17 din Carta drepturilor fundamentale.

---

(1)  Decizia (PESC) 2022/1530 a Consiliului din 14 septembrie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 239, p. 149).

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1529 al Consiliului din 14 septembrie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 239, p. 1).

(3)  Decizia 2014/145/PESC a Consiliului din 17 martie 2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2014, L 78, p. 16).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 269/2014 al Consiliului din 17 martie 2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2014, L 78, p. 6).

Acțiune introdusă la 25 noiembrie 2022 – Rashevsky/Consiliul

(Cauza T-739/22)

(2023/C 24/98)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Vladimir Rashevsky (Moscova, Rusia) (reprezentanţi: G. Lansky, P. Goeth și A. Egger, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea, în temeiul articolului 263, al articolului 275 al doilea paragraf și al articolului 277 TFUE, a articolului 2 alineatul (1) literele (f) şi (g) din Decizia 2014/145/PESC a Consiliului (1), astfel cum a fost modificată prin Decizia (PESC) 2022/329 (2) a Consiliului, și a articolului 3 alineatul (1) literele (f) și (g) din Regulamentul (UE) nr. 269/2014 al Consiliului (3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2022/330 al Consiliului (4), în măsura în care aceste acte îl privesc pe solicitant;

—

anularea Deciziei (PESC) 2022/1530 a Consiliului (5) din 14 septembrie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC a Consiliului privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei, în măsura în care îl privesc pe reclamant;

—

anularea Regulamentului (UE) nr. 269/2014 al Consiliului privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2022/1529 al Consiliului (6), în măsura în care îl privește pe reclamant, și

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul articolului 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele şi principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.	Primul motiv este întemeiat pe faptul că principiile constituționale nu permit includerea pe liste a unor persoane precum reclamantul.

2.	Al doilea motiv este întemeiat pe faptul că Consiliul a acționat în mod nelegal atunci când a prelungit decizia atacată, întrucât Consiliul a săvârșit o eroare de apreciere în privința reclamantului.

3.	Al treilea motiv este întemeiat pe faptul că menținerea numelui reclamantului pe liste după retragerea din funcție a acestuia constituie represalii pentru fapte care nu erau sancționabile la data săvârșirii lor.

4.	Al patrulea motiv este întemeiat pe lipsa motivării adecvate.

5.	Al cincilea motiv este întemeiat pe faptul că măsurile impuse nu sunt apte să atingă sau chiar să susțină realizarea obiectivelor urmărite de Uniune.

---

(1)  Decizia 2014/145/PESC a Consiliului din 17 martie 2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2014, L 78, p. 16).

(2)  Decizia (PESC) 2022/329 a Consiliului din 25 februarie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 50, p. 1).

(3)  Regulamentul (UE) nr. 269/2014 al Consiliului din 17 martie 2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2014, L 78, p. 6).

(4)  Regulamentul (UE) 2022/330 al Consiliului din 25 februarie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 51, p. 1).

(5)  Decizia (PESC) 2022/1530 a Consiliului din 14 septembrie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 239, p. 149).

(6)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1529 al Consiliului din 14 septembrie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 239, p. 1).