Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2022/C 472/01)

Ultima publicație

JO C 463, 5.12.2022

Publicații anterioare

JO C 451, 28.11.2022

JO C 441, 21.11.2022

JO C 432, 14.11.2022

JO C 424, 7.11.2022

JO C 418, 31.10.2022

JO C 408, 24.10.2022

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Desemnarea camerelor care au sarcina să judece cauzele prevăzute la articolul 107 din Regulamentul de procedură al Curții

(2022/C 472/02)

Cu ocazia reuniunii sale generale din 27 septembrie 2022, Curtea, în aplicarea articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, a desemnat Camera a treia și Camera a patra să judece cauzele prevăzute la articolul 107 din regulamentul menționat, pentru perioada cuprinsă între 7 octombrie 2022 și 6 octombrie 2023.

Alegerea președinților camerelor de trei judecători

(2022/C 472/03)

Întruniți la 4 octombrie 2022, judecătorii Curții de Justiție i-au ales, în temeiul articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, pe domnul Xuereb, în calitate de președinte al Camerei a șasea, pe doamna Arastey Sahún, în calitate de președintă a Camerei a șaptea, pe domnul Safjan, în calitate de președinte al Camerei a opta, pe doamna Rossi, în calitate de președintă a Camerei a noua, și pe domnul Gratsias, în calitate de președinte al Camerei a zecea, pentru perioada cuprinsă între 7 octombrie 2022 și 6 octombrie 2023.

Liste care servesc la determinarea compunerii completului de judecată pentru cauzele trimise în fața camerelor de trei judecători

(2022/C 472/04)

În reuniunea generală din 11 octombrie 2022, Curtea a stabilit listele pentru determinarea compunerii camerelor care judecă în complet de trei judecători, după cum urmează:

Camera a șasea

Domnul Xuereb, președinte de cameră

Domnul von Danwitz

Domnul Kumin

Doamna Ziemele

Camera a șaptea

Doamna Arastey Sahún, președintă de cameră

Domnul Biltgen

Domnul Wahl

Domnul Passer

Camera a opta

Domnul Safjan, președinte de cameră

Domnul Piçarra

Domnul Jääskinen

Domnul Gavalec

Camera a noua

Doamna Rossi, președintă de cameră

Domnul Bonichot

Domnul Rodin

Doamna Spineanu-Matei

Camera a zecea

Domnul Gratsias, președinte de cameră

Domnul Ilešič

Domnul Jarukaitis

Domnul Csehi

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 20 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Sofiyski rayonen sad – Bulgaria) – „Invest Fund Management” AD/Komisia za finansov nadzor

(Cauza C-473/20) (1)

(Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Directiva 2009/65/CE - Organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) - Societăți de administrare a OPCVM - Obligații privind informarea investitorilor - Articolul 72 - Obligația de actualizare a „elementelor esențiale ale prospectului” - Domeniu de aplicare - Articolul 69 alineatul (2) - Informații prevăzute în schema A din anexa I - Alcătuirea unui organ al societății de administrare - Articolul 99a litera (r) - Transpunere în ordinea juridică a statelor membre - Reglementare națională care extinde situațiile în care o încălcare referitoare la actualizarea prospectului poate fi constatată și sancționată)

(2022/C 472/05)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Sofiyski rayonen sad

Părțile din procedura principală

Reclamantă:„Invest Fund Management” AD

Pârâtă: Komisia za finansov nadzor

Dispozitivul

1)

Articolul 72 din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/91/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014, trebuie interpretat în sensul că informațiile minime necesare privind o societate de administrare, prevăzute în schema A din anexa I la această directivă, pe care prospectul trebuie să le conțină în temeiul articolului 69 alineatul (2) din aceasta, intră sub incidența noțiunii de „elemente esențiale ale prospectului” în sensul articolului 72 menționat, așa încât trebuie actualizate.

2)

Articolul 99a litera (r) din Directiva 2009/65, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/91, trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia o societate de administrare care nu a respectat, în termenul impus de această reglementare națională, obligația referitoare la actualizarea prospectului prevăzută la articolele 68-82 din această directivă în privința mai multor organisme de plasament colectiv în valori mobiliare este pasibilă de o sancțiune administrativă pentru fiecare dintre aceste organisme, chiar dacă modificarea care trebuia să facă obiectul unei actualizări a acestor prospecte privea un singur element, referitor la alcătuirea unui organ al societății de administrare, cu condiția ca sancțiunea administrativă, deși eficace și disuasivă, să fie proporțională.

---

(1)  JO C 433, 14.12.2020.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 20 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado Contencioso-Administrativo no 2 de Valladolid – Spania) – BFF Finance Iberia S.A.U/Gerencia Regional de Salud de la Junta de Castilla y León

(Cauza C-585/20) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 2011/7/UE - Combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale - Recuperare de la o autoritate publică a unor creanțe cesionate de întreprinderi unei firme de colectare - Despăgubire pentru cheltuielile de recuperare suportate de creditor în cazul întârzierii în efectuarea plăților de către debitor - Articolul 6 - Suma fixă minimă de 40 de euro - Tranzacții între întreprinderi și autorități publice - Articolul 4 - Procedură de certificare a conformității bunurilor sau serviciilor - Termen de plată - Articolul 2 punctul 8 - Noțiunea de „sumă datorată” - Luarea în considerare a taxei pe valoarea adăugată în scopul calculării dobânzilor de întârziere)

(2022/C 472/06)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado Contencioso-Administrativo no 2 deValladolid

Părțile din procedura principală

Reclamantă: BFF Finance Iberia S.A.U

Pârâtă: Gerencia Regional de Salud de la Junta de Castilla y León

Dispozitivul

1)

Articolul 6 din Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale trebuie interpretat în sensul că: suma fixă minimă de 40 de euro, cu titlu de despăgubire a creditorului pentru cheltuielile de recuperare suportate ca urmare a efectuării cu întârziere a plăților de către debitor, este datorată pentru fiecare tranzacție comercială neplătită la scadență, atestată într o factură, inclusiv atunci când această factură este prezentată, alături de alte facturi, într-o cerere administrativă sau judiciară unică.

2)

Articolul 4 alineatele (3)-(6) din Directiva 2011/7 trebuie interpretat în sensul că: se opune unei reglementări naționale care prevede, în mod general, pentru toate tranzacțiile comerciale dintre întreprinderi și autoritățile publice, un termen de plată de maximum 60 de zile calendaristice, inclusiv în cazul în care acest termen este compus dintr-un termen inițial de 30 de zile pentru o procedură de recepție sau verificare a conformității contractuale a bunurilor sau serviciilor furnizate, urmat de un termen suplimentar de 30 de zile pentru plata prețului convenit.

3)

Articolul 2 punctul 8 din Directiva 2011/7 trebuie interpretat în sensul că: luarea în considerare, ca „sumă datorată” definită în această dispoziție, a valorii taxei pe valoarea adăugată menționate în factură sau în cererea echivalentă de plată este independentă de aspectul dacă, la data la care se produce întârzierea în efectuarea plăților, persoana impozabilă a plătit deja această sumă la Trezoreria publică.

---

(1)  JO C 53, 15.2.2021.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 20 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesarbeitsgericht – Germania) – ROI Land Investments Ltd./FD

(Cauza C-604/20) (1)

(Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Articolul 6 - Pârât care nu are domiciliul într-un stat membru - Articolul 17 - Competență în materia contractelor încheiate de consumatori - Noțiunea de „activitate profesională” - Articolul 21 - Competența în materia contractelor individuale de muncă - Noțiunea de „angajator” - Relație de subordonare - Regulamentul (CE) nr. 593/2008 - Legea aplicabilă - Articolul 6 - Contract individual de muncă - Acord de garanție încheiat între angajat și o societate terță care asigură executarea obligațiilor angajatorului față de acest angajat)

(2022/C 472/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesarbeitsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamantă: ROI Land Investments Ltd.

Pârâtă: FD

Dispozitivul

1)

Articolul 21 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că un angajat poate să acționeze în justiție în fața instanței de la ultimul loc în care sau din care și a desfășurat în mod obișnuit activitatea o persoană, domiciliată sau nu pe teritoriul unui stat membru, cu care nu a încheiat un contract de muncă formal, dar care este, în temeiul unui acord de garanție de care depindea încheierea contractului de muncă cu un terț, direct responsabilă față de angajat pentru executarea obligațiilor terțului, cu condiția să existe o relație de subordonare între această persoană și angajat.

2)

Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că rezerva referitoare la aplicarea articolului 21 alineatul (2) din acest regulament exclude posibilitatea ca o instanță dintr-un stat membru să se întemeieze pe normele respectivului stat în materie de competență judiciară atunci când sunt îndeplinite condițiile de aplicare a articolului 21 alineatul (2), chiar dacă aceste norme ar fi mai favorabile angajatului. În schimb, atunci când nu sunt îndeplinite condițiile de aplicare nici a articolului 21 alineatul (2) menționat, nici a uneia dintre celelalte dispoziții enumerate la articolul 6 alineatul (1) din regulamentul menționat, o asemenea instanță este liberă, în conformitate cu această din urmă dispoziție, să aplice normele menționate pentru a stabili competența judiciară.

3)

Articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 și articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) trebuie interpretate în sensul că noțiunea de „activitate profesională” include nu numai o activitate independentă, ci și o activitate salariată. În plus, un acord încheiat între angajat și o altă persoană decât angajatorul menționat în contractul de muncă, potrivit căruia această persoană este direct responsabilă față de angajat pentru obligațiile angajatorului rezultate din contractul de muncă, nu constituie un contract încheiat în afara și independent de orice activitate sau finalitate de natură profesională în vederea aplicării acestor dispoziții.

---

(1)  JO C 44, 8.2.2021.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 27 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Kammergericht Berlin – Germania) – DB Station & Service AG/ODEG Ostdeutsche Eisenbahn GmbH

(Cauza C-721/20) (1)

(Trimitere preliminară - Transport feroviar - Articolul 102 TFUE - Abuz de poziție dominantă - Directiva 2001/14/CE - Acces la infrastructura feroviară - Articolul 30 - Organism de control feroviar - Controlul tarifelor de utilizare a infrastructurii - Instanțe naționale - Controlul tarifelor în lumina dreptului concurenței - Repartizarea competențelor între autoritatea de reglementare și instanțele naționale)

(2022/C 472/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Kammergericht Berlin

Părțile din procedura principală

Apelantă-Pârâtă: DB Station & Service AG

Intimată-reclamantă: ODEG Ostdeutsche Eisenbahn GmbH

Dispozitivul

Articolul 30 din Directiva 2001/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2001 privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007,

trebuie interpretat în sensul că

nu se opune ca instanțele naționale să aplice articolul 102 TFUE și, concomitent, dreptul național al concurenței pentru a soluționa o cerere de rambursare a tarifelor de utilizare a infrastructurii, cu condiția totuși ca organismul de control competent să fi statuat în prealabil asupra caracterului licit al tarifelor în cauză. În acest cadru, o obligație de cooperare loială revine acestor instanțe, care sunt obligate să țină seama de hotărârile pronunțate de organismul respectiv ca element de apreciere și să își motiveze propriile decizii în raport cu ansamblul înscrisurilor din dosarele care le-au fost prezentate.

---

(1)  JO C 88, 15.3.2021.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Den Haag – Țările de Jos) – O.T. E./Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

(Cauza C-66/21) (1)

(Trimitere preliminară - Controale la frontiere, dreptul de azil și imigrarea - Politica privind azilul - Permis de ședere eliberat resortisanților țărilor terțe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigrației ilegale și care cooperează cu autoritățile competente - Directiva 2004/81/CE - Articolul 6 - Domeniu de aplicare - Resortisant al unei țări terțe care afirmă că a fost victima unei infracțiuni legate de traficul de ființe umane - Beneficiul perioadei de gândire prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din această directivă - Interdicția executării unei măsuri de îndepărtare - Noțiune - Domeniu de aplicare - Calculul acestei perioade de gândire - Regulamentul (UE) nr. 604/2013 - Criterii și mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid - Transfer către statul membru responsabil de examinarea acestei cereri de protecție internațională)

(2022/C 472/09)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Den Haag

Părțile din procedura principală

Reclamant: O.T. E.

Pârât: Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

Dispozitivul

1)

Articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de ședere eliberat resortisanților țărilor terțe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigrației ilegale și care cooperează cu autoritățile competente, trebuie interpretat în sensul că în sfera noțiunii de „măsură de îndepărtare” intră măsura prin care se efectuează transferul unui resortisant al unei țări terțe de pe teritoriul unui stat membru către cel al unui alt stat membru, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid.

2)

Articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2004/81 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o decizie de transfer, adoptată în temeiul Regulamentului nr. 604/2013, al unui resortisant al unei țări terțe să fie executată în perioada de gândire garantată la alineatul (1) al acestui articol 6, însă nu se opune adoptării unei astfel de decizii și nici măsurilor pregătitoare pentru executarea ei, cu condiția ca aceste măsuri pregătitoare să nu priveze de efect util o asemenea perioadă de gândire, aspect a cărui verificare este de competența instanței trimitere.

---

(1)  JO C 163, 3.5.2021.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 27 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Iveco Orecchia SpA/APAM Esercizio SpA (C-68/21), Brescia Trasporti SpA (C-84/21)

(Cauzele conexate C-68/21 și C-84/21) (1)

(Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Autovehicule - Directiva 2007/46/CE - Specificații tehnice - Ofertă de a furniza piese de schimb echivalente originalelor unei mărci precise - Lipsa dovezii de omologare - Declarație de echivalență cu originalul din partea ofertantului - Noțiunea de „producător” - Mijloace de probă - Achiziții publice - Directiva 2014/25/UE)

(2022/C 472/10)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelantă: Iveco Orecchia SpA

Intimate: APAM Esercizio SpA (C-68/21), Brescia Trasporti SpA (C-84/21)

Cu participarea: Veneta Servizi International Srl unipersonale, VAR Srl, Di Pinto & Dalessandro SpA, Bellizzi Srl

Dispozitivul

1)

Articolul 10 alineatul (2), articolul 19 alineatul (1) și articolul 28 alineatul (1) din Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (directivă-cadru) trebuie interpretate în sensul că se opun ca o autoritate contractantă să poată accepta, în cadrul unei cereri de ofertă privind furnizarea de piese de schimb pentru autobuze destinate serviciului public, o ofertă care propune componente care fac parte dintr-un tip de componente vizat de actele de reglementare care figurează în anexa IV la Directiva 2007/46 fără să fie însoțită de un certificat care atestă omologarea respectivului tip de componentă și fără să furnizeze informații cu privire la existența efectivă a unei omologări de acest fel, în condițiile în care actele de reglementare menționate prevăd o asemenea omologare.

2)

Articolele 60 și 62 din Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ trebuie interpretate în sensul că, având în vedere definiția termenului „producător” care figurează la articolul 3 punctul 27 din Directiva 2007/46, se opun ca o autoritate contractantă să poată accepta, în cadrul unei cereri de ofertă care vizează furnizarea de piese de schimb pentru autobuze destinate serviciului public, ca dovadă a echivalenței componentelor care intră sub incidența actelor de reglementare menționate în anexa IV la Directiva 2007/46 și care sunt propuse de ofertant, o declarație de echivalență provenind de la ofertantul respectiv atunci când el nu poate fi considerat producătorul acestor componente.

---

(1)  JO C 128, 12.4.2021.

JO C 2, 3.1.2022.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 20 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Törvényszék – Ungaria) – Digi Távközlési és Szolgáltató Kft./Nemzeti Adatvédelmi és Információszabadság Hatóság

(Cauza C-77/21) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal - Regulamentul (UE) 2016/679 - Articolul 5 alineatul (1) literele (b) și (e) - Principiul „limitărilor legate de scop” - Principiul „limitărilor legate de stocare” - Creare, pornind de la o bază de date existentă, a unei baze de date pentru a efectua teste și a corecta erori - Prelucrare ulterioară a datelor - Compatibilitatea prelucrării ulterioare a acestor date cu scopurile colectării inițiale - Perioadă de stocare în raport cu aceste scopuri”)

(2022/C 472/11)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Digi Távközlési és Szolgáltató Kft.

Pârât: Nemzeti Adatvédelmi és Információszabadság Hatóság

Dispozitivul

1)

Articolul 5 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) trebuie interpretat în sensul că principiul „limitărilor legate de scop” prevăzut de această dispoziție nu se opune înregistrării și stocării de către operator într-o bază de date creată în scopul efectuării unor teste și al corectării unor erori a datelor cu caracter personal colectate și stocate în prealabil într-o altă bază de date atunci când o astfel de prelucrare ulterioară este compatibilă cu scopurile specifice pentru care datele cu caracter personal au fost colectate inițial, aspect care trebuie stabilit în lumina criteriilor menționate la articolul 6 alineatul (4) din acest regulament.

2)

Articolul 5 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul 2016/679 trebuie interpretat în sensul că principiul „limitărilor legate de stocare”, prevăzut de această dispoziție, se opune stocării de către operator într-o bază de date creată în scopul efectuării unor teste și al corectării unor erori a unor date cu caracter personal colectate în prealabil pentru alte scopuri pentru o perioadă care o depășește pe cea necesară pentru efectuarea acestor teste și pentru corectarea acestor erori.

---

(1)  JO C 182, 10.5.2021.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 20 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de l’Oberster Gerichtshof – Austria) – BT/Laudamotion GmbH

(Affaire C-111/21) (1)

(Trimitere preliminară - Transport aerian - Convenția de la Montreal - Articolul 17 alineatul (1) - Responsabilitatea operatorilor de transport aerian în caz de deces sau de vătămare corporală suferită de un pasager - Noțiunea de „vătămare corporală” - Tulburare de stres post traumatic suferită de o pasageră cu ocazia evacuării de urgență a unei aeronave)

(2022/C 472/12)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamant: BT

Pârâtă: Laudamotion GmbH

Dispozitivul

1)

Articolul 17 alineatul (1) din Convenția pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian internațional, încheiată la Montreal la 28 mai 1999, semnată de Comunitatea Europeană la 9 decembrie 1999 și aprobată în numele acesteia prin Decizia 2001/539/CE a Consiliului din 5 aprilie 2001, trebuie interpretat în sensul că

2)

o vătămare psihică cauzată unui pasager de un „accident”, în sensul acestei dispoziții, care nu este legată de o „vătămare corporală”, în sensul dispoziției menționate, trebuie să fie despăgubită în același mod ca o astfel de vătămare corporală, în măsura în care pasagerul vătămat demonstrează existența unei atingeri aduse integrității sale psihice, de o așa gravitate sau intensitate încât îi afectează starea sa generală de sănătate, și că aceasta nu se poate estompa fără tratament medical.

---

(1)  JO C 228, 14.6.2021.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 27 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Hof van beroep te Brussel – Belgia) – Proximus NV/Gegevensbeschermingsautoriteit

(Cauza C-129/21) (1)

(Trimitere preliminară - Prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice - Directiva 2002/58/CE - Articolul 12 - Liste publice de abonați și servicii de informații telefonice - Consimțământul abonatului - Obligații ale furnizorului listelor de abonați și al serviciilor de informații - Regulamentul (UE) 2016/679 - Articolul 17 - Dreptul la ștergerea datelor („dreptul de a fi uitat”) - Articolul 5 alineatul (2) - Articolul 24 - Obligații de informare și responsabilitatea operatorului)

(2022/C 472/13)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hof van beroep te Brussel

Părțile din procedura principală

Apelantă: Proximus NV

Intimată: Gegevensbeschermingsautoriteit

Dispozitivul

1)

Articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009, coroborat cu articolul 2 al doilea paragraf litera (f) din această directivă și cu articolul 95 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) trebuie interpretat în sensul că „consimțământul”, potrivit articolului 4 punctul 11 din acest regulament, al abonatului unui operator de servicii de telefonie este necesar pentru ca datele cu caracter personal ale acestui abonat să figureze în listele de abonați și serviciile de informații telefonice accesibile publicului, publicate de alți furnizori decât acest operator, acest consimțământ putând fi totuși dat fie operatorului menționat, fie unuia dintre acești furnizori.

2)

Articolul 17 din Regulamentul 2016/679 trebuie interpretat în sensul că cererea unui abonat prin care se solicită retragerea datelor sale cu caracter personal din listele de abonați, precum și din serviciile de informații telefonice constituie o recurgere la „dreptul la ștergerea” lor, în sensul acestui articol.

3)

Articolul 5 alineatul (2) și articolul 24 din Regulamentul 2016/679 trebuie interpretate în sensul că o autoritate națională de supraveghere poate impune ca furnizorul de liste de abonați și de servicii de informații telefonice accesibile publicului să ia, în calitate de operator, măsurile tehnice și organizatorice adecvate pentru a informa operatorii terți, și anume operatorul de servicii de telefonie care i-a comunicat datele cu caracter personal ale abonatului său, precum și ceilalți furnizori de liste de abonați și de servicii de informații telefonice accesibile publicului cărora le-a furnizat astfel de date, cu privire la retragerea consimțământului abonatului respectiv.

4)

Articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul 2016/679 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o autoritate națională de supraveghere să impună unui furnizor de liste de abonați telefonici și de servicii de informații telefonice accesibile publicului, căruia abonatul unui operator de servicii de telefonie i-a solicitat să nu mai publice datele cu caracter personal care îl privesc, să ia „măsuri rezonabile”, în sensul acestei dispoziții, pentru a informa furnizorii de motoare de căutare cu privire la această cerere de ștergere a datelor.

---

(1)  JO C 189, 17.5.2021.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 27 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Korkein oikeus – Finlanda) – Soda-Club (CO2) SA, SodaStream International BV/MySoda Oy

(Cauza C-197/21) (1)

(Trimitere preliminară - Dreptul mărcilor - Regulamentul (UE) 2017/1001 - Articolul 15 alineatul (2) - Directiva (UE) 2015/2436 - Articolul 15 alineatul (2) - Epuizarea drepturilor conferite de marcă - Butelii care conțin dioxid de carbon - Introducere pe piață într un stat membru de către titularul mărcii - Activitate a unui revânzător care constă în umplerea și reetichetarea buteliilor - Opoziție formulată de titularul mărcii - Motive legitime pentru a se opune unei comercializări ulterioare a produselor care poartă marca)

(2022/C 472/14)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein oikeus

Părțile din procedura principală

Reclamante: Soda-Club (CO2) SA, SodaStream International BV

Intimată: MySoda Oy

Dispozitivul

1)

Articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene și articolul 15 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2015 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci trebuie să fie interpretate în sensul că titularul unei mărci care a comercializat într-un stat membru produse care poartă această marcă și care sunt destinate a fi reutilizate și reîncărcate de numeroase ori nu este îndreptățit să se opună, în temeiul dispozițiilor amintite, comercializării ulterioare a acestor produse în statul membru respectiv de către un revânzător care le-a reîncărcat și a înlocuit eticheta pe care figura marca de origine cu o altă etichetă, lăsând totodată să se vadă marca de origine pe produsele menționate, cu excepția cazului în care această nouă etichetare creează, în percepția consumatorilor, impresia eronată că există o legătură economică între revânzător și titularul mărcii. Acest risc de confuzie trebuie să fie apreciat în mod global în raport cu indicațiile care figurează pe produs și pe noua sa etichetă, precum și în raport cu practicile de distribuție din sectorul în cauză și cu nivelul de cunoaștere a acestor practici de către consumatori.

---

(1)  JO C 242, 21.6.2021.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 20 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour d'appel de Bruxelles – Belgia) – Allianz Benelux SA/État belge, SPF Finances

(Cauza C-295/21) (1)

(Trimitere preliminară - Regim fiscal comun aplicabil societăților-mamă și filialelor din state membre diferite - Directiva 90/435/CEE - Articolul 4 alineatul (1) - Scutirea unei societăți mamă de impozitul pe dividendele plătite de filiala sa - Reportarea unor excedente de venituri impozitate definitiv în exerciții fiscale ulterioare - Absorbția unei societăți care dispune de excedente de venituri impozitate definitiv de o altă societate - Reglementare națională care limitează transferul acestor excedente către societatea absorbantă)

(2022/C 472/15)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Bruxelles

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Allianz Benelux SA

Pârâți: État belge, SPF Finances

Dispozitivul

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților mamă și filialelor acestora din diferite state membre

trebuie interpretat în sensul că:

nu se opune reglementării unui stat membru care prevede că dividendele primite de o societate sunt integrate în baza de impozitare a acesteia înainte de a fi deduse din aceasta în limita a 95 % din cuantumul lor și care permite, după caz, reportarea acestei deduceri în exercițiile fiscale ulterioare, însă care, în cazul absorbției acestei societăți în cadrul unei fuziuni, limitează transferul reportării acestei deduceri către societatea absorbantă proporțional cu partea reprezentată de activul net fiscal al societății absorbite în totalul activului net fiscal al societății absorbante și al societății absorbite.

---

(1)  JO C 289, 19.7.2021.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 20 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Oradea – România) – Curtea de Apel Alba Iulia și alții/YF și alții

(Cauza C-301/21) (1)

(„Trimitere preliminară - Politica socială - Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă - Directiva 2000/78/CE - Articolul 2 alineatele (1) și (2) - Interzicerea discriminării pe motive de vârstă - Reglementare națională ce are ca efect faptul că salariul primit de unii magistrați este mai ridicat decât cel al altor magistrați de același rang și care exercită aceleași funcții - Articolul 1 - Obiect - Caracter exhaustiv al discriminărilor enumerate”)

(2022/C 472/16)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Oradea

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Bihor, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Sălaj

Pârâte: YF, KP, OJ, YS, SL, DB, SH

Cu participarea: Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul Cluj

Dispozitivul

1)

Articolul 2 alineatele (1) și (2) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că nu este aplicabil unei reglementări naționale care, astfel cum a fost interpretată printr-o jurisprudență națională obligatorie, are ca rezultat faptul că salariul primit de anumiți magistrați recrutați după intrarea în vigoare a acestei reglementări este inferior celui al magistraților recrutați înainte de intrarea sa în vigoare, întrucât din ea nu rezultă nicio discriminare directă sau indirectă pe motive de vârstă.

2)	Directiva 2000/78 trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei discriminări decât atunci când aceasta este întemeiată pe unul dintre motivele enumerate expres la articolul 1 din directivă.

---

(1)  JO C 329, 16.8.2021.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 20 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Varhoven administrativen sad – Bulgaria) – Komisia za zashtita na lichnite danni, Tsentralna izbiratelna komisia/Koalitsia „Demokratichna Bulgaria – Obedinenie”

(Cauza C-306/21) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția datelor cu caracter personal - Regulamentul (UE) 2016/679 - Domeniu de aplicare - Articolul 2 alineatul (2) litera (a) - Noțiunea de „activitate care nu intră sub incidența dreptului Uniunii” - Alegeri naționale și europene - Articolul 6 alineatul (1) litera (e) - Legalitatea prelucrării - Articolul 58 - Act adoptat de autoritățile de supraveghere care limitează sau, dacă este cazul, interzice înregistrarea video a numărării voturilor în incintele electorale)

(2022/C 472/17)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Varhoven administrativen sad

Părțile din procedura principală

Reclamante: Komisia za zashtita na lichnite danni, Tsentralna izbiratelna komisia

Pârâtă: Koalitsia „Demokratichna Bulgaria – Obedinenie”

Dispozitivul

1)

Articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) trebuie interpretat în sensul că nu este exclusă din domeniul de aplicare al acestui regulament prelucrarea datelor cu caracter personal în contextul organizării de alegeri într-un stat membru.

2)

Articolul 6 alineatul (1) litera (e) și articolul 58 din Regulamentul 2016/679 trebuie interpretate în sensul că aceste dispoziții nu se opun ca autoritățile competente ale unui stat membru să adopte un act administrativ cu aplicabilitate generală care prevede limitarea sau, dacă este cazul, interzicerea înregistrării video a numărării voturilor în secțiile de votare cu ocazia alegerilor din acest stat membru.

---

(1)  JO C 329, 16.8.2021.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 20 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Veliko Tarnovo – Bulgaria) – „Ekofrukt” EOOD/Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” – Veliko Tarnovo

(Cauza C-362/21) (1)

(Trimitere preliminară - Piața internă - Regulamentul (UE) nr. 910/2014 - Articolul 3 punctul 12 - Noțiunea de „semnătură electronică calificată” - Articolul 25 alineatul (1) - Articolul 26 - Anexa I - Efectele juridice ale semnăturilor electronice - Cerințe referitoare la o semnătură electronică avansată - Act administrativ adoptat sub forma unui document electronic a cărui semnătură electronică nu îndeplinește cerințele unei „semnături electronice calificate” - Cerințe cumulative - Consecințe - Articolul 3 punctul 15 - Lipsa unui „certificat calificat pentru semnătură electronică” - Înscrierea unei semnături electronice calificate în certificatul emis de prestatorul de servicii de încredere - Efect - Nume ale titularului semnăturii electronice care au făcut obiectul unei transliterări în alfabetul latin în locul scrierii lor obișnuite cu caractere chirilice)

(2022/C 472/18)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Veliko Tarnovo.

Părțile din procedura principală

Reclamantă:„Ekofrukt” EOOD

Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” – Veliko Tarnovo

Dispozitivul

1)

Articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune declarării nulității unui act administrativ adoptat sub forma unui document electronic atunci când este semnat cu o semnătură electronică care nu îndeplinește cerințele acestui regulament pentru a fi considerată o „semnătură electronică calificată”, în sensul articolului 3 punctul 12 din acesta, cu condiția ca nulitatea actului respectiv să nu fie constatată numai pentru motivul că semnătura acestuia este în format electronic.

2)

Articolul 3 punctul 12 din Regulamentul nr. 910/2014 trebuie interpretat în sensul că lipsa unui „certificat calificat pentru semnătură electronică”, în sensul articolului 3 punctul 15 din acest regulament, este suficientă pentru a dovedi că o semnătură electronică nu constituie o „semnătură electronică calificată”, în sensul acestui articol 3 punctul 12, eventuala ei calificare drept „semnătură electronică profesională” fiind lipsită de relevanță în această privință.

3)

Regulamentul nr. 910/2014 trebuie interpretat în sensul că înscrierea unei semnături electronice în certificatul emis de prestatorul de servicii de încredere nu este suficientă pentru ca această semnătură să îndeplinească cerințele stabilite de acest regulament pentru a fi considerată o „semnătură electronică calificată”, în sensul articolului 3 punctul 12 din regulamentul menționat. Atunci când o astfel de calificare este contestată în cadrul unei proceduri judiciare, instanța națională este obligată să verifice dacă sunt îndeplinite toate condițiile cumulative prevăzute la acest articol 3 punctul 12, ceea ce îi impune în special să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 26 și în anexa I la același regulament.

4)

Articolul 3 punctul 12 și anexa I la Regulamentul nr. 910/2014 trebuie interpretate în sensul că, în cadrul controlului de conformitate, cu cerințele acestei anexe, a semnăturii electronice calificate, împrejurarea că numele semnatarului, care în mod obișnuit recurge la alfabetul chirilic pentru scrierea lor, au făcut obiectul unei transliterări în alfabetul latin nu se opune ca semnătura electronică a acestuia să fie considerată o „semnătură electronică calificată”, în sensul articolului 3 punctul 12 menționat, cu condiția ca această semnătură să facă trimitere exclusiv la semnatar și să permită identificarea lui, aspect a cărui verificare este de competența instanței naționale.

---

(1)  JO C 357, 6.9.2021.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 27 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Köln – Germania) – ADPA European Independent Automotive Data Publishers, Gesamtverband Autoteile-Handel e.V./Automobiles PEUGEOT SA, PSA Automobiles SA

(Cauza C-390/21) (1)

(Trimitere preliminară - Piața serviciilor de informare referitoare la repararea și întreținerea autovehiculelor - Regulamentul (UE) 2018/858 - Articolul 61 - Obligația producătorilor de automobile de a furniza informațiile referitoare la repararea și întreținerea autovehiculelor - Conținut - Dreptul de acces la aceste informații - Operatori independenți - Editori de informații tehnice - Articolul 63 - Tarife pentru acces proporționale și rezonabile)

(2022/C 472/19)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Köln

Părțile din procedura principală

Reclamante: ADPA European Independent Automotive Data Publishers, Gesamtverband Autoteile-Handel e.V.

Pârâte: Automobiles PEUGEOT SA, PSA Automobiles SA

Dispozitivul

1)

Articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European Articolele 61 și 63 din Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE coroborate cu articolul 86 alineatul (1) punctul 4 și alineatul (2), precum și cu anexa XI punctul 1 la acest regulament trebuie interpretate în sensul că sunt aplicabile modelelor de vehicule omologate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor.

2)

Articolul 61 alineatul (1) din Regulamentul 2018/858 trebuie interpretat în sensul că obligația pe care o impune producătorilor de autovehicule de a furniza un acces nelimitat, standardizat și nediscriminatoriu la informațiile referitoare la repararea și întreținerea autovehiculelor, definite la articolul 3 punctul 48 din acest regulament, include obligația de a permite editorilor de informații tehnice să trateze și să exploateze aceste informații în scopul activităților lor în lanțul de aprovizionare a pieței pieselor și echipamentelor de schimb, fără a le supune altor condiții decât cele prevăzute de regulamentul menționat.

3)

Articolul 63 din Regulamentul 2018/858, citit în lumina considerentului (52) al acestui regulament și a principiului egalității de tratament, trebuie interpretat în sensul că noțiunea de „tarife rezonabile și proporționale”, prevăzută la acest articol, pe de o parte, impune producătorilor de autovehicule să ia în considerare activitatea comercială în cadrul căreia informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor sunt utilizate de diferiții operatori independenți și, pe de altă parte, le permite perceperea unor tarife care depășesc simplele costuri suportate ca urmare a accesului la aceste informații pe care acest regulament le impune să îl acorde operatorilor menționați, cu condiția, totuși, ca tarifele respective să nu fie disuasive pentru aceștia din urmă.

---

(1)  JO C 368, 13.9.2021.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 20 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Korkein oikeus – Finlanda) – A Oy/B Ky, Communauté des héritiers de C

(Cauza C-406/21) (1)

(„Trimitere preliminară - Combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale - Directiva 2011/7/UE - Articolul 12 alineatul (4) - Domeniul de aplicare în timp - Practică stabilită anterior datei de 16 martie 2013 care constă în a nu recupera dobânzile pentru întârzieri în efectuarea plăților și compensația pentru cheltuielile de recuperare - Practică aplicată comenzilor individuale efectuate începând cu această dată - Articolul 7 alineatele (2) și (3) - Clauze contractuale și practici vădit inechitabile - Renunțare liber consimțită”)

(2022/C 472/20)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein oikeus

Părțile din procedura principală

Reclamantă: A Oy.

Pârâtă: B Ky, Communauté des héritiers de C

Dispozitivul

1)

Articolul 12 alineatul (4) din Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale trebuie interpretat în sensul că: statele membre pot exclude din domeniul de aplicare al acestei directive o practică contractuală referitoare la achitarea unor dobânzi pentru efectuarea cu întârziere a plăților și a compensației pentru cheltuielile de recuperare, dacă, în temeiul dreptului național aplicabil, aceasta constituie un contract încheiat înainte de 16 martie 2013. Comenzile individuale pe baza cărora se solicită dobânzi pentru întârzieri în efectuarea plăților și astfel de compensații, care au fost efectuate începând cu această dată, pot fi excluse din domeniul de aplicare al Directivei 2011/7, cu condiția ca ele să nu constituie, în temeiul dreptului național aplicabil, decât executarea unui contract încheiat anterior datei de 16 martie 2013. În schimb, dacă, în temeiul acestui drept, comenzile individuale respective constituie contracte autonome încheiate începând cu data menționată, ele nu pot fi excluse din domeniul de aplicare al acestei directive.

2)

Articolul 7 alineatele (2) și (3) din Directiva 2011/7 trebuie interpretat în sensul că: nu se opune unei practici în temeiul căreia, pentru întârzieri în efectuarea plăților mai mici de o lună, creditorul nu recuperează dobânzile pentru efectuarea cu întârziere a plăților și nici compensația pentru cheltuielile de recuperare, în schimbul plății cuantumului principal al creanțelor exigibile, cu condiția ca, acționând astfel, creditorul să fi consimțit în mod liber să renunțe la plata sumelor datorate corespunzătoare acestor dobânzi și acestei compensații.

---

(1)  JO C 368, 13.9.2021.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 27 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo – Portugalia) – Instituto do Cinema e do Audiovisual IP/NOWO Communications SA

(Cauza C-411/21) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 56 TFUE - Libera prestare a serviciilor - Servicii de creare și de producție de opere cinematografice și audiovizuale - Operatori de servicii de televiziune cu abonament - Taxă de abonament datorată de operatorii de televiziune cu abonament - Alocarea veniturilor provenite din taxă - Restricție - Efecte prea aleatorii sau prea indirecte)

(2022/C 472/21)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din procedura principală

Recurent: Instituto do Cinema e do Audiovisual IP

Intimată: NOWO Communications SA

Dispozitivul

Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații naționale care instituie o taxă prin care se urmărește finanțarea promovării și a difuzării de opere cinematografice și audiovizuale, în măsura în care eventualele efecte ale acesteia asupra liberei prestări a serviciilor de producție a unor astfel de opere sunt prea aleatorii și prea indirecte pentru a constitui o restricție în sensul acestei dispoziții.

---

(1)  JO C 452, 8.11.2021.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 27 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Düsseldorf – Germania) – Orthomol pharmazeutische Vertriebs GmbH/Verband Sozialer Wettbewerb eV

(Cauza C-418/21) (1)

(Trimitere preliminară - Siguranța alimentară - Produse alimentare - Regulamentul (UE) nr. 609/2013 - Articolul 2 alineatul (2) litera (g) - Regulamentul delegat (UE) 2016/128 - Aliment destinat unor scopuri medicale speciale - Alte cerințe nutriționale identificate pe bază medicală - Alimente care aduc un beneficiu general pacientului - Delimitare față de medicamente)

(2022/C 472/22)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Apelantă-pârâtă: Orthomol pharmazeutische Vertriebs GmbH

Intimată-reclamantă: Verband Sozialer Wettbewerb eV

Dispozitivul

Articolul 2 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 609/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind alimentele destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică, alimentele destinate unor scopuri medicale speciale și înlocuitorii unei diete totale pentru controlul greutății și de abrogare a Directivei 92/52/CEE a Consiliului, a Directivelor 96/8/CE, 1999/21/CE, 2006/125/CE și 2006/141/CE ale Comisiei, a Directivei 2009/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentelor (CE) nr. 41/2009 și (CE) nr. 953/2009 ale Comisiei și în special noțiunea de „alte cerințe nutriționale identificate pe bază medicală”

trebuie interpretate în sensul că

un produs constituie un aliment destinat unor scopuri medicale speciale dacă boala determină cerințe nutriționale sporite sau specifice pe care se presupune că alimentul le acoperă, astfel încât nu este suficient, în vederea unei asemenea calificări, ca pacientul să obțină un beneficiu general din consumul acestui aliment întrucât substanțele pe care acesta le conține combat dereglarea sau îi atenuează simptomele.

---

(1)  JO C 471, 22.11.2021.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 27 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Rayonen sad – Nesebar – Bulgaria) – „S. V.” OOD/E. Ts. D.

(Cauza C-485/21) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva 93/13/CEE - Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii - Articolul 2 litera (b) - Noțiunea de „consumator” - Articolul 2 litera (c) - Noțiunea de „profesionist” - Persoană fizică proprietară a unui apartament dintr-un imobil aflat în coproprietate - Diferite tipuri de raporturi juridice referitoare la administrarea și la întreținerea acestui imobil - Diferență de tratament, în ceea ce privește calitatea de consumator, pe care legislația unui stat membru o face între coproprietarii care au încheiat un contract individual pentru administrarea și întreținerea părților comune ale unui asemenea imobil și cei care nu au încheiat un astfel de contract)

(2022/C 472/23)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Rayonen sad – Nesebar

Părțile din procedura principală

Reclamantă:„S. V.” OOD

Pârâtă: E. Ts. D.

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (1) și articolul 2 literele (b) și (c) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii

trebuie interpretate în sensul că

—

o persoană fizică, proprietară a unui apartament dintr-un imobil aflat în coproprietate, trebuie considerată „consumator”, în sensul acestei directive, atunci când încheie un contract cu un administrator de clădiri pentru administrarea și întreținerea părților comune ale acestui imobil, în măsura în care nu utilizează acest apartament în scopuri care țin exclusiv de activitatea sa profesională. Împrejurarea că o parte dintre prestațiile furnizate de acest administrator de clădiri în temeiul contractului menționat rezultă din necesitatea de a respecta cerințe specifice în materie de securitate și de amenajare a teritoriului, prevăzute de legislația națională, nu este de natură să înlăture respectivul contract din domeniul de aplicare al directivei menționate,

—

în ipoteza în care un contract referitor la administrarea și la întreținerea părților comune ale unui imobil aflat în coproprietate este încheiat între administratorul de clădiri și adunarea generală a coproprietarilor sau asociația de proprietari a acestui imobil, o persoană fizică, proprietară a unui apartament în imobilul respectiv, poate fi considerată „consumator”, în sensul Directivei 93/13, în măsura în care poate fi calificată drept „parte” la acest contract și nu utilizează acest apartament exclusiv în scopuri care țin de activitatea sa profesională.

---

(1)  JO C 412, 11.10.2021.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 27 octombrie 2022 – CE/Comitetul Regiunilor

(Cauza C-539/21 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Agenți temporari - Regimul aplicabil celorlalți agenți - Articolul 2 litera (c) - Contract pe perioadă nedeterminată - Reziliere anticipată cu preaviz - Articolul 47 litera (c) punctul (i) - Ruperea legăturii de încredere - Modalități de executare a preavizului - Eroare vădită de apreciere și eroare de drept - Omisiuni - Acțiune în anulare și în despăgubire)

(2022/C 472/24)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: CE (reprezentant: M. Casado García-Hirschfeld, avocată)

Cealaltă parte din procedură: Comitetul Regiunilor (reprezentanți: S. Bachotet și M. Espárrago Arzadun, agenți, asistați de B. Wägenbaur, Rechtsanwalt)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	O obligă pe CE să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comitetul European al Regiunilor.

---

(1)  JO C 37, 24.1.2022

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 20 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Augstākā tiesa (Senāts) – Letonia) – „Mikrotīkls” SIA/Valsts ieņēmumu dienests

(Cauza C-542/21) (1)

(„Trimitere preliminară - Uniunea vamală - Tariful vamal comun - Nomenclatura combinată - Clasificare tarifară - Poziția 8517 - Subpozițiile 8517 70 11 și 8517 70 19 - Antene pentru aparate de rutare”)

(2022/C 472/25)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa (Senāts)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Mikrotīkls” SIA

Pârâtă: Valsts ieņēmumu dienests

Dispozitivul

Subpoziția 8517 70 11 din Nomenclatura combinată, care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 254/2000 al Consiliului din 31 ianuarie 2000, astfel cum a fost modificată această anexă de Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 927/2012 al Comisiei din 9 octombrie 2012 și de Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1001/2013 al Comisiei din 4 octombrie 2013,

trebuie interpretată în sensul că

nu include antenele pentru aparate de rutare, care sunt configurate pentru comunicația în rețele locale (LAN) și/sau în rețele de mare suprafață (WAN).

---

(1)  JO C 462, 15.11.2021.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 27 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Mainz – Germania) – ID/Stadt Mainz

(Cauza C-544/21) (1)

(Trimitere preliminară - Libera prestare a serviciilor - Directiva 2006/123/CE - Articolul 15 alineatul (1), alineatul (2) litera (g) și alineatul (3) - Servicii în cadrul pieței interne - Onorarii ale arhitecților și inginerilor - Tarife minime obligatorii - Efectul direct al dispozițiilor dreptului Uniunii și eventuala inaplicabilitate a reglementării naționale)

(2022/C 472/26)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Mainz

Părțile din procedura principală

Reclamant: ID

Pârât: Stadt Mainz

Dispozitivul

Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne nu se aplică unei situații în care un contract a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a acestei directive și acest contract și-a produs toate efectele înainte de data limită de transpunere a directivei menționate.

---

(1)  JO C 2, 3.1.2022.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 27 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzgericht – Austria) – Climate Corporation Emissions Trading GmbH/Finanzamt Österreich

(Cauza C-641/21) (1)

(Trimitere preliminară - Fiscalitate - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 44 - Locul de impozitare - Transfer al certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră - Destinatar implicat într-o fraudă privind TVA-ul în cadrul unui lanț de operațiuni - Persoană impozabilă care a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască existența fraudei)

(2022/C 472/27)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzgericht

Părțile din procedura principală

Recurentă: Climate Corporation Emissions Trading GmbH

Autoritate intimată: Finanzamt Österreich

Dispozitivul

Dispozițiile Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/8/CE a Consiliului din 12 februarie 2008,

trebuie interpretate în sensul că

se opun ca, în ceea ce privește o prestare de servicii furnizată de o persoană impozabilă stabilită într-un stat membru către o persoană impozabilă stabilită într-un alt stat membru, autoritățile primului stat membru să aprecieze că locul acestei prestări, care se situează, conform articolului 44 din Directiva 2006/112, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/8, în acest alt stat membru, este totuși considerat a fi situat în primul stat membru atunci când prestatorul în cauză știa sau ar fi trebuit să știe că participă, prin prestarea menționată, la o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată săvârșită de destinatarul aceleiași prestări în cadrul unui lanț de operațiuni.

---

(1)  JO C 51, 31.1.2020.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 20 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation – Belgia) – UP/Centre public d’action sociale de Liège

(Cauza C-825/21) (1)

(Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Politica privind imigrarea - Directiva 2008/115/CE - Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală - Cerere de azil - Respingere - Ordin de părăsire a teritoriului - Articolul 6 alineatul (4) - Cerere de acordare a unui permis de ședere pentru motive medicale - Cerere admisibilă - Eliberarea unui permis de ședere temporară în timpul examinării cererii - Respingerea cererii - Ajutor social - Refuz - Condiție referitoare la legalitatea șederii - Lipsa unei decizii de returnare - Efectul unui permis de ședere temporară asupra ordinului de părăsire a teritoriului)

(2022/C 472/28)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din procedura principală

Reclamant: UP

Pârât: Centre public d’action sociale de Liège

Dispozitivul

Articolul 6 alineatul (4) din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală

trebuie interpretat în sensul că

nu se opune unei reglementări a unui stat membru potrivit căreia, atunci când un drept de ședere este acordat unui resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere ilegală pe teritoriul său în așteptarea soluționării unei cereri de acordare a unui permis de ședere pentru unul dintre motivele care intră sub incidența acestei dispoziții, datorită caracterului admisibil al acestei cereri, acordarea acestui drept determină retragerea implicită a unei decizii de returnare adoptate anterior în privința acestui resortisant ca urmare a respingerii cererii sale de protecție internațională.

---

(1)  JO C 158, 11.4.2022.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 28 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht München – Germania) – Procedură penală împotriva lui HF

(Cauza C-435/22 PPU) (1)

(Trimitere preliminară - Procedură preliminară de urgență - Cooperare judiciară în materie penală - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 50 - Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen - Articolul 54 - Principiul ne bis in idem - Acordul privind extrădarea între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii - Extrădarea unui resortisant al unui stat terț către Statele Unite în temeiul unui tratat bilateral încheiat de un stat membru - Resortisant care a fost condamnat definitiv pentru aceleași fapte și care a executat pedeapsa în întregime într-un alt stat membru)

(2022/C 472/29)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht München

Partea din procedura penală principală

HF

Cu participarea: Generalstaatsanwaltschaft München

Dispozitivul

Articolul 54 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnată la Schengen la 19 iunie 1990 și intrată în vigoare la 26 martie 1995, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013, citit în lumina articolului 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

trebuie interpretat în sensul că

se opune extrădării de către autoritățile dintr-un stat membru a unui resortisant al unui stat terț către un alt stat terț în cazul în care, pe de o parte, acest resortisant a fost condamnat definitiv într-un alt stat membru pentru aceleași fapte precum cele vizate în cererea de extrădare și a executat pedeapsa care a fost pronunțată în acest alt stat membru și, pe de altă parte, cererea de extrădare se întemeiază pe un tratat bilateral de extrădare care limitează domeniul de aplicare al principiului ne bis in idem la hotărârile pronunțate în statul membru solicitat.

---

(1)  JO C 326, 29.8.2022.

Cerere de decizie preliminară introdusă de High Court (Irlanda) la 9 decembrie 2021 – X/International Protection Appeals Tribunal, Minister for Justice and Equality, Irlanda și Attorney General

(Cauza C-756/21)

(2022/C 472/30)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court (Irlanda)

Părțile din procedura principală

Reclamant: X

Pârâți: International Protection Appeals Tribunal, Minister for Justice and Equality, Irlanda și Attorney General

Întrebările preliminare

1)

În cazul unei încălcări totale a obligației de cooperare, astfel cum este descrisă la punctul 66 din Hotărârea M. M./Minister for Justice, Equality and Law Reform și alții (C-277/11 (1)), în cadrul unei cereri de protecție subsidiară, examinarea acestei cereri a devenit lipsită „de orice efect util” în sensul avut în vedere în cauza C-137/14 (2), Comisia/Germania?

2)	În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1, încălcarea menționată a obligației de cooperare ar trebui să dea dreptul reclamantului, în mod automat, la anularea deciziei?

3)	În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 2, dacă este cazul, cui îi revine sarcina de a dovedi că decizia de refuz ar fi putut fi diferită în cazul în care autoritatea decizională ar fi cooperat în mod corespunzător?

4)	Lipsa unei decizii cu privire la o cerere de protecție internațională într-un termen rezonabil ar trebui să dea dreptul solicitantului la anularea unei decizii atunci când aceasta este emisă?

5)

Timpul necesar pentru modificarea cadrului de protecție în materie de azil aplicabil într-un stat membru scutește respectivul stat membru de aplicarea unui sistem de protecție internațională care ar fi permis luarea unei decizii cu privire la o astfel de cerere de protecție într-un termen rezonabil?

6)

În cazul în care o autoritate decizională în materie de protecție nu dispune de suficiente dovezi cu privire la starea de sănătate mintală a unui solicitant, dar există unele dovezi privind posibilitatea ca un solicitant să se confrunte cu astfel de probleme, respectiva autoritate decizională, în conformitate cu obligația de cooperare menționată în Hotărârea M. M./Minister for Justice, Equality and Law Reform și alții (C-277/11, punctul 66), sau în alt mod, are obligația de a efectua cercetări suplimentare sau orice altă obligație înainte de a lua o decizie definitivă?

7)

În cazul în care un stat membru își îndeplinește obligația care îi revine în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2004/83/CE (3) privind standardele de a evalua elementele relevante ale unei cereri, este permis să declare că nu s-a stabilit credibilitatea generală a unui solicitant din cauza unei minciuni, explicate și retrase cu prima ocazie rezonabilă disponibilă ulterior, fără a mai face alte precizări?

---

(1)  EU:C:2012:744.

(2)  EU:C:2015:683.

(3)  Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (JO 2004, L 304, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 52).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de lo Contencioso-Administrativo n.o 17 de Barcelona (Spania) la 19 mai 2022 – HM, VD/Generalitat de Catalunya

(Cauza C-332/22)

(2022/C 472/31)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Contencioso-Administrativo n.o 17 de Barcelona (Spania)

Părțile din procedura principală

Reclamante: HM, VD

Pârât: Generalitat de Catalunya

Întrebările preliminare

1)

Măsurile dispuse prin SSTS [hotărârile Tribunal Supremo (Curtea Supremă)] nr. 1425/2018 și 1426/2018 din 26 septembrie 2018, al căror criteriu a fost menținut până în prezent (30 noiembrie 2021) – constând în menținerea angajatului public care a suferit un abuz în aceeași situație precară abuzivă în ceea ce privește încadrarea în muncă, până când administrația angajatoare stabilește dacă există o nevoie structurală și organizează procedurile de selecție corespunzătoare pentru ocuparea postului cu funcționari publici permanenți sau de carieră – constituie măsuri care respectă condițiile de sancționare prevăzute în clauza 5 din acordul-cadru anexat la Directiva 1999/70 (1)? Sau, dimpotrivă, aceste măsuri au drept rezultat menținerea situației precare și a lipsei de protecție până când administrația angajatoare decide în mod aleatoriu să organizeze o procedură de selecție pentru ocuparea postului său cu un angajat permanent, care are un rezultat incert, deoarece astfel de proceduri sunt deschise și candidaților care nu au suferit astfel de abuzuri, și constituie măsuri care nu pot fi concepute ca măsuri de sancționare disuasive în sensul clauzei 5 din acordul-cadru și nici ca unele care garantează îndeplinirea obiectivelor sale.

2)

În cazul în care o instanță națională, respectându-și obligația de a sancționa, în orice caz, abuzul constatat (sancțiunea este „indispensabilă” și „imediată”), ajunge la concluzia că principiul interpretării conforme nu permite garantarea efectului util al directivei fără a efectua o interpretare „contra legem” a dreptului național, tocmai pentru că ordinea juridică internă a statului membru nu a prevăzut nicio măsură de sancționare în vederea aplicării clauzei 5 din acordul-cadru în sectorul public, trebuie să aplice considerațiile din Hotărârea Egenberger (2) din 17 aprilie 2018 sau din Hotărârea (a Marii Camere) din 15 aprilie 2008, C-268/06 (3), astfel încât articolele 21 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ar permite excluderea dispozițiilor de drept național care împiedică garantarea eficacității depline a Directivei 1999/70/CE, chiar dacă acestea ar avea valoare constituțională? Prin urmare, este necesar ca raportul de muncă pe durată determinată abuziv să fie transformat în unul permanent, identic sau echivalent cu cel al funcționarilor permanenți comparabili, astfel încât victimei abuzului să i se garanteze stabilitatea locului de muncă, pentru a evita ca acest abuz să rămână nesancționat și să aducă atingere obiectivelor și efectului util al clauzei 5 din acord, chiar dacă această transformare este interzisă de legislația internă, de jurisprudența Tribunal Supremo [Curtea Supremă] sau ar putea fi contrară Constituției spaniole?

3)

Având în vedere că Curtea a statuat, în Hotărârea din 25 octombrie 2018, C-331/17 (4), și în Hotărârea din 13 ianuarie 2022, C-382/19 (5), că clauza 5 din acordul-cadru se opune unei reglementări naționale care exclude anumiți funcționari publici de la aplicarea normelor care sancționează recurgerea abuzivă la contractele pe durată determinată succesive, atunci când nu există nicio altă măsură efectivă în ordinea juridică internă prin care să se sancționeze respectiva măsură abuzivă și în condițiile în care legislația spaniolă nu conține nicio măsură de sancționare a abuzurilor săvârșite în sectorul public asupra personalului temporar reclamant, aplicarea acestei jurisprudențe a Curții și a principiului comunitar al echivalenței impun transformarea angajaților publici temporari care au suferit un abuz în funcționari publici permanenți sau de carieră și supunerea lor acelorași cauze de concediere și de încetare a raportului de muncă care se aplică acestora din urmă, în timp ce în sectorul privat, articolul 15 din Statutul lucrătorilor impune transformarea în angajați permanenți a lucrătorilor temporari care au lucrat în mod neîntrerupt pentru același angajator mai mult de 24 de luni într-o perioadă de 30 de luni, iar articolul 83 alineatul 3 din Legea nr. 40/2015 privind sectorul public, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 11/2020 privind bugetul general de stat pentru anul 2021, aplicând dreptul național, permite ca lucrătorii privați din cadrul întreprinderilor și al entităților care se transferă în sectorul public să îndeplinească aceleași atribuții ca funcționarii de carieră, cu condiția încetării și, prin urmare, fiind supuși acelorași cauze de încetare ca aceștia din urmă.

4)

Având în vedere că condițiile legate de încetarea raportului de muncă și cele privind finalizarea unui contract de muncă fac parte din „condițiile de încadrare în muncă” incluse în clauza 4 din acordul-cadru, conform Hotărârii Curții din 13 martie 2014, cauza C-38/13 (6), Nierodzik, punctele 27 și 29, și Hotărârii Curții din 14 septembrie 2016, cauza C-596/14 (7), Ana de Diego Porras, punctele 30 și 31), în cazul unui răspuns negativ la întrebarea anterioară, se solicită Curții să stabilească dacă stabilizarea personalului public temporar care suferă un abuz, prin spunerea acestora acelorași cauze de încetare și de concediere care se aplică funcționarilor de carieră sau angajaților permanenți comparabili, fără a dobândi acest statut, reprezintă o măsură care trebuie respectată de autoritățile naționale în temeiul clauzelor 4 și 5 din acordul-cadru anexat la Directiva 1999/70 și al principiului interpretării conforme, luând în considerare faptul că legislația națională interzice dobândirea statutului de funcționar permanent sau de carieră doar celor care nu îndeplinesc anumite condiții, iar stabilizarea acestui personal în condițiile indicate nu conduce la dobândirea statutului respectiv.

5)

În măsura în care articolul 15 din Statutul lucrătorilor stabilește o durată maximă de doi ani în ceea ce privește contractele temporare, considerând că, după expirarea acestei perioade, necesitatea acoperită nu mai este provizorie sau excepțională, ci obișnuită și stabilă, ceea ce obligă angajatorii din sectorul privat să transforme raportul de muncă temporar în unul pe durată nedeterminată, și în măsura în care articolul 10 din [Estatuto Básico del Empleado Público (Statutul de bază al funcționarilor publici, denumit în continuare „EBEP”)], în sectorul public, impune obligația de a include posturile vacante ocupate de personal interimar/temporar în oferta de angajare în sectorul public din anul numirii și, dacă acest lucru nu este posibil, cu alte cuvinte în termen de maximum 2 ani, în cea din anul următor, astfel încât postul să fie ocupat de un funcționar permanent sau de carieră, trebuie să se concluzioneze că utilizarea abuzivă a raporturilor de muncă pe durată determinată succesivă în sectorul public are loc din momentul în care administrația angajatoare nu ocupă postul acoperit de un funcționar public temporar cu un funcționar permanent sau de carieră în termenele stabilite de legislația națională, și anume prin includerea acestuia într-o ofertă de angajare în sectorul public în termen de maximum doi ani de la numirea angajatului interimar/temporar, cu obligația de a înceta raportul său de muncă prin executarea respectivei oferte de angajare în sectorul public în termenul maxim de trei ani prevăzut la articolul 70 din EBEP?

6)

Legea spaniolă nr. 20/2021 din 28 decembrie 2021 încalcă principiile comunitare ale legalității și neretroactivității dispozițiilor penale prevăzute, printre altele, la articolul 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, deoarece prevede, drept sancțiune pentru abuzul privind încadrarea temporară în muncă, proceduri de selecție care se aplică în pofida faptului că acțiunile sau omisiunile care constituie încălcarea – și, prin urmare, abuzul – și denunțarea acesteia au avut loc și s-au consumat anterior (cu mulți ani înaintea) adoptării Legii nr. 20/2021.

7)

Legea nr. 20/2021, prin faptul că prevede drept măsură de sancționare organizarea unor proceduri de selecție și acordarea unei indemnizații doar în favoarea victimelor unui abuz care nu reușesc în procedurile de selecție respective, încalcă clauza 5 din acordul-cadru și Directiva 1999/70/CE, deoarece nu sancționează abuzurile săvârșite în privința angajaților publici temporari care au reușit în respectiva procedură de selecție, în condițiile în care este cert că sancțiunea este întotdeauna indispensabilă, iar reușita în procedura de selecție nu constituie o măsură de sancționare care îndeplinește condițiile prevăzute de directivă, astfel cum arată Curtea în Ordonanța din 2 iunie 2021, cauza C-103/19 (8). Sau, cu alte cuvinte, Legea nr. 20/2021, prin faptul că limitează recunoașterea indemnizației la personalul care este victimă a abuzurilor și care nu reușește în procedura de selecție, excluzând de la acest drept angajații care au fost supuși abuzurilor și care au dobândit statutul de personal permanent ulterior, prin intermediul respectivelor proceduri de selecție, încalcă Directiva 1999/70/CE și, în special, aspectele reținute în Ordonanța Curții din 2 iunie 2021, punctul 45, potrivit căreia, deși organizarea unor proceduri de selecție deschise angajaților publici numiți în mod abuziv în cadrul unor raporturi de muncă pe durată determinată succesive permite acestora din urmă să aspire la obținerea unui post permanent și stabil și, în consecință, la accesul la statutul de angajat public permanent, acest lucru nu scutește statele membre de obligația de a stabili o măsură adecvată pentru a sancționa în mod corespunzător utilizarea abuzivă a contractelor și a raporturilor de muncă pe durată determinată succesive.

8)

Legea nr. 20/2021, prin faptul că prevede că procedurile de selecție care vizează reducerea încadrării temporare în muncă în sectorul public trebuie să se organizeze într-o perioadă de trei ani, până la 31 decembrie 2024, și prin faptul că stabilește drept sancțiune o indemnizație care se acordă la momentul încetării raportului de muncă sau al concedierii victimei abuzului, încalcă clauza 5 din acordul-cadru, în lumina Ordonanței din 9 februarie 2017, C-44[3]/16 (9), sau a Hotărârii din 14 [septembrie] 2016, C-16/15 (10), ori a Hotărârii din 21 noiembrie 2018, C-619/17 (11), deoarece nu face altceva decât să perpetueze sau să prelungească situația de abuz, de lipsă de protecție și de precaritate în ceea ce privește încadrarea în muncă, subminând efectul util al Directivei 1999/70 până când lucrătorul respectiv este în cele din urmă concediat și poate primi indemnizația menționată.

9)

Legea nr. 20/2021 încalcă principiul echivalenței, deoarece conferă drepturi în temeiul directivei care sunt inferioare celor care rezultă din dreptul intern, având în vedere că: — Legea nr. 11/2020 privind bugetul general de stat pentru anul 2021, prin modificarea articolului 87 alineatul 5 din Legea nr. 40/2021, aplicând dreptul intern, permite ca lucrătorii din cadrul întreprinderilor private care sunt transferați în sectorul public să îndeplinească aceleași atribuții ca funcționarii de carieră, fiind supuși acelorași cauze de încetare, chiar dacă nu au reușit în procedura de selecție, cu condiția încetării, în timp ce Legea nr. 20/2021, aplicând dreptul Uniunii, nu permite lucrătorilor publici care au fost selectați în conformitate cu procedurile de selecție supuse principiilor egalității, publicității și liberei concurențe să continue să îndeplinească aceleași atribuții ca funcționarii de carieră, fiind supuși acelorași cauze de încetare. — Articolul 15 din Statutul lucrătorilor, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 1/1995 din 24 martie 1995, cu alte cuvinte înainte de adoptarea Directivei 1999/70, permite – în temeiul dreptului intern – transformarea în angajați permanenți a lucrătorilor din sectorul privat care lucrează pentru același angajator de mai mult de 2 ani, în timp ce, în temeiul directivei, lucrătorii din sectorul public care sunt victime ale unui abuz primesc o indemnizație echivalentă cu doar 20 de zile de salariu pe an de muncă, al cărei cuantum total nu poate depăși 12 remunerații lunare, iar transformarea raporturilor de muncă ale acestora în raporturi permanente este interzisă. — Articolul 32 și următoarele din Legea nr. 40/2015 privind sectorul public, care consacră principiul despăgubirii integrale și care obligă administrațiile să repare toate prejudiciile cauzate victimelor comportamentului său, și, cu toate acestea, aplicând dreptul Uniunii, indemnizația acordată victimelor unui abuz este limitată a priori, atât ca valoare – 20 de zile de salariu pe an de muncă – cât și ca timp – 12 remunerații lunare.

10)

Legea nr. 20/2021, prin faptul că stabilește ca unică măsură de sancționare efectivă o indemnizație echivalentă cu 20 de zile de salariu pe an de muncă în favoarea victimelor unui abuz care nu au reușit în procedura de selecție, încalcă jurisprudența stabilită de Curte prin Hotărârea din 7 martie 2018, cauza Santoro (12), potrivit căreia, în sectorul public, pentru a respecta directiva, nu este suficient să se acorde o indemnizație, ci aceasta trebuie să fie însoțită de măsuri de sancționare suplimentare efective, proporționale și disuasive.

11)

Legea nr. 20/2021, prin faptul că stabilește o indemnizație echivalentă cu 20 de zile de salariu pe an de muncă, al cărei cuantum total nu poate depăși 12 remunerații lunare, în favoarea victimelor care nu reușesc în procedura de selecție încalcă principiile comunitare ale reparării adecvate și integrale a prejudiciilor și proporționalității, prin excluderea câștigului nerealizat și a altor indemnizații sau compensații financiare, ca de exemplu cele care rezultă din pierderea unor șanse (expresie utilizată în Hotărârea Santoro), din imposibilitatea de a dobândi statutul de angajați permanenți ca urmare a neorganizării unor proceduri de selecție în termenele prevăzute de legislația națională sau a nereușitei în cadrul acestora, din prejudiciul moral care decurge din lipsa de protecție rezultată din orice situație de precaritate a locului de muncă, din concedierea victimei unui abuz, în condiții de vârstă și de sex (de exemplu, femei de peste 50 de ani) în care nu există o piață alternativă a muncii; sau din reducerea pensiilor pentru limită de vârstă?

12)

Legea nr. 20/2021, prin stabilirea unei indemnizații maxime echivalente cu 20 de zile de salariu pe an de muncă, al cărei cuantum total nu poate depăși 12 remunerații lunare, încalcă reglementarea Uniunii, în lumina Hotărârii Curții din 2 august 1993, C-271/91 (13), cauza Marshall, și a Hotărârii din 17 decembrie 2015, C-407/14 (14), cauza Arjona, potrivit cărora dreptul Uniunii se opune ca despăgubirea pentru prejudiciul suferit de o persoană ca urmare a concedierii să fie limitată a priori de un plafon maxim?

---

(1)  Directiva 1999/70 a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO 1999, L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129).

(2)  Hotărârea din 17 aprilie 2018, Egenberger (C-414/16, EU:C:2018:257).

(3)  Hotărârea din 15 aprilie 2018, Impact (C-268/06, EU:C:2008:223).

(4)  Hotărârea din 25 octombrie 2018, Sciotto (C-331/17, EU:C:2018:859).

(5)  Hotărârea din 13 ianuarie 2022, MIUR și Ufficio Scolastico Regionale per la Campania (C-282/19, EU:C:2022:3).

(6)  Hotărârea din 13 martie 2014, Nierodzik (C-38/13, EU:C:2014:152).

(7)  Hotărârea din 14 septembrie 2016, De Diego Porras (C-596/14, EU:C:2016:683).

(8)  Ordonanța din 2 iunie 2021, SUSH și CGT Sanidad de Madrid (C-103/19, nepublicată, EU:C:2021:460).

(9)  Ordonanța din 9 februarie 2017, Rodrigo Sanz (C-443/16, EU:C:2017:109).

(10)  Hotărârea din 14 septembrie 2016, Pérez López (C-16/15, EU:C:2016:679).

(11)  Hotărârea din 21 noiembrie 2018, de Diego Porras (C-619/17, EU:C:2018:936).

(12)  Hotărârea din 7 martie 2018, Santoro (C-494/16, EU:C:2018:166).

(13)  Hotărârea din 2 august 1993, Marshall (C-271/91, EU:C:1993:335).

(14)  Hotărârea din 17 decembrie 2015, Arjona Camacho (C-407/14, EU:C:2015:831).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Supremo (Spania) la 15 iulie 2022 – Maxi Mobility Spain SLU/Comunidad de Madrid, Asociación Nacional del Taxi, Asociación Taxi Project 2.0

(Cauza C-475/22)

(2022/C 472/32)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo (España)

Părțile din procedura principală

Recurentă: Maxi Mobility Spain SLU

Intimate: Comunidad de Madrid, Asociación Nacional del Taxi, Asociación Taxi Project 2.0

Întrebările preliminare

Legislația națională spaniolă consideră că menținerea unui serviciu de taxiuri este un mijloc de transport urban de curse la comandă de interes general și, prin urmare, o supune unei reglementări administrative stricte pentru a garanta obiective de calitate, protecția utilizatorilor, politica în domeniul transporturilor și politica de mediu, inclusiv controlul tarifelor. Având în vedere această reglementare națională:

1)

Este compatibil cu libertatea de stabilire să se impună altor servicii de transport urban de curse la comandă, cum ar fi vehiculele de închiriat private, restricții supuse principiului proporționalității pentru a asigura compatibilitatea și complementaritatea acestor alte modele ale aceleiași activități cu modelul taxiurilor?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, este compatibilă cu libertatea de stabilire prevederea, pentru servicii de transport urban de curse la comandă, altele decât taxiurile, cum ar fi vehiculele de închiriat private, a unei măsuri restrictive specifice de stabilire a unui raport maxim între autorizații și licențele pentru taxiuri precum cel prevăzut de legislația spaniolă de 1/30, cu respectarea principiului proporționalității în aplicarea sa concretă de către administrația competentă?

3)	Măsura restrictivă privind vehiculele de închiriat private constând în stabilirea unui raport de acordare a autorizațiilor de 1/30, prevăzută la întrebarea anterioară, este compatibilă cu interzicerea ajutoarelor de stat în temeiul articolului 107 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de las Islas Baleares (Spania) la 7 septembrie 2022 – J.L.O.G., J.J.O.P./Resorts Mallorca Hotels International SL

(Cauza C-589/22)

(2022/C 472/33)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de las Islas Baleares

Părțile din procedura principală

Recurenți: J.L.O.G., J.J.O.P.

Intimată: Resorts Mallorca Hotels International SL

Întrebările preliminare

1)

Articolul 2 din Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (1), în lumina jurisprudenței Curții stabilite prin Hotărârea din 10 septembrie 2009 (C-44/08, EU:C:2009:533) (2), trebuie interpretat în sensul că obligațiile de consultare și de notificare, care constituie efectul util al directivei, iau naștere din momentul în care întreprinderea, în cadrul unui proces de restructurare, planifică rezilierea anumitor contracte de muncă al căror număr poate depăși pragul prevăzut pentru concedierile colective, indiferent dacă, în cele din urmă, numărul concedierilor sau al rezilierilor care pot fi asimilate unor concedieri nu depășește pragul respectiv, deoarece acest număr a fost redus prin măsuri luate de întreprindere fără consultarea prealabilă a reprezentanților lucrătorilor?

2)

Articolul 1 alineatul (1) ultimul paragraf din Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective, care prevede că, „[î]n scopul calculării numărului de concedieri prevăzut la litera (a) primul paragraf, încetarea contractului de muncă care se produce la inițiativa angajatorului dintr-unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana lucrătorului, este asimilată concedierilor, cu condiția existenței a cel puțin cinci concedieri”, înglobează, într-un context de criză în care se preconizează reducerea personalului, inclusiv disponibilizări, plecarea lucrătorilor propusă de întreprindere, nesolicitată dar acceptată după ce au primit o ofertă fermă de angajare imediată de la o altă întreprindere, angajatorul fiind cel care a realizat demersuri pe lângă întreprinderea respectivă pentru ca lucrătorii săi să susțină interviuri în vederea unei eventuale angajări?

---

(1)  JO L 225, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 95.

(2)  Hotărârea din 10 septembrie 2009, Akavan Erityisalojen Keskusliitto AEK şi alţii (C-44/08, EU:C:2009:533).

Cerere de decizie preliminară introdusă de College van Beroep voor het bedrijfsleven (Țările de Jos) la 12 septembrie 2022 – L. VOF/Minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit

(Zaak C-591/22)

(2022/C 472/34)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

College van Beroep voor het bedrijfsleven

Părțile din procedura principală

Reclamantă: L. VOF

Pârât: Minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit

Întrebările preliminare

1)

Când există un caz excepțional în sensul punctului 2.2.2.2. litera (c) din anexa la Regulamentul nr. 200/2010 (1) al Comisiei din 10 martie 2010 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2160/2003 (2) al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește obiectivul Uniunii de reducere a prevalenței anumitor serotipuri de Salmonella la efectivele reproducătoare adulte din specia Gallus gallus (Regulamentul nr. 200/2010), în care autoritatea competentă are motive de a suspecta certitudinea rezultatului pozitiv pentru salmonella în urma prelevării unei probe de rutină la inițiativa operatorului din sectorul alimentar, astfel încât autoritatea competentă să poată decide repetarea testării?

2)

Sunt relevanți factorii de mai jos pentru a stabili dacă există un caz excepțional în sensul punctului 2.2.2.2 litera (c) din anexa la Regulamentul nr. 200/2010: i) prezența (mai multor) rezultate negative ale testelor pentru tipul de Salmonella în cauză, obținute în urma unor prelevări succesive de probe efectuate la inițiativa operatorului din sectorul alimentar; ii) împrejurarea că numai una din cele două probe prelevate din fiecare adăpost a avut un rezultat pozitiv; iii) statutul vaccinal al efectivului (de la care s-au prelevat probe) pentru tipul de Salmonela în cauză în raport cu vârsta efectivului; iv) numărul de adăposturi cu rezultat pozitiv pentru salmonella în raport cu frecvența prelevărilor de probe valabilă pentru tipul de Salmonella în cauză; v) istoricul exploatației în ceea ce privește prevalența tipului de Salmonella (zoonotică) depistat?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 2 punctul i): cât timp poate fi acordat unui operator din sectorul alimentar pentru a (dispune) prelevările succesive de probe și a transmite rezultatele testelor înainte ca autoritatea competentă să procedeze la adoptarea unor măsuri subsecvente ireversibile după declararea contaminării?

---

(1)  JO 2010, L 61, p. 1.

(2)  JO 2003, L 325, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 51, p. 252.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul Specializat Cluj (România) la data de 12 septembrie 2022 – FS, WU / First Bank SA

(Cauza C-593/22)

(2022/C 472/35)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Tribunalul Specializat Cluj

Părţile din acţiunea principală

Apelanți: FS, WU

Intimată: First Bank SA

Întrebările preliminare

1)

Dispozițiile articolului 1 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) trebuie interpretate: a) în sensul că o „clauză contractuală care reflectă acte cu putere de lege” trebuie să redea, total sau parțial, norma juridică corespunzătoare din actul cu putere de lege respectiv? sau b) în sensul că o „clauză contractuală care reflectă acte cu putere de lege” trebuie să conțină o trimitere expresă la norma juridică corespunzătoare din actul cu putere de lege respectiv? sau, dimpotrivă, c) în sensul că, pentru a se reține excluderea din sfera analizei caracterului abuziv al unei clauze contractuale prevăzută de articolul 1 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE, este suficientă aplicarea regulii generale de drept civil conform căreia contractele se completează cu legea, în absența oricărei referiri sau a unei trimiteri concrete la norma juridică corespunzătoare din actul cu putere de lege respectiv? Dispozițiile articolului 1 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că, în contextul regimului juridic special de protecție a drepturilor consumatorilor, este excesiv să se rețină obligația consumatorului de a cunoaște conținutul tuturor normelor juridice din actele cu putere de lege cu care se completează contractul, în absența unei informări prealabile a consumatorului de către profesionist în acest sens?

---

(1)  Directiva 93/13/CEE a Consiliului, din 5 aprilie 1993, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993 L 95, p. 29, Ediţie specială, 15/vol. 2, p. 273).

Cerere de decizie preliminară introdusă de High Court (Irlanda) la 23 septembrie 2022 – Dublin 8 Residents Association/An Bord Pleanála, Republica Irlanda și Attorney General

(Cauza C-613/22)

(2022/C 472/36)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court (Irlanda)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Dublin 8 Residents Association

Pârâți: An Bord Pleanála, Republica Irlanda și Attorney General

Intervenient: DBTR-SCR1 Fund, un sub-fond al fondului de investiții de drept irlandez CWTC Multi-Family ICAV

Întrebările preliminare

1)

Articolul 11 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/92/UE (1) coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale și/sau cu articolul 9 alineatele (2)-(4) din Convenția de la Aarhus, astfel cum a fost aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370/CE (2) a Consiliului, trebuie interpretat în sensul că este necesar să se considere că o ONG pentru protecția mediului care îndeplinește criteriul privind calitatea procesuală activă prevăzut de această dispoziție are capacitatea necesară pentru a exercita o cale de atac jurisdicțională în pofida existenței unei norme generale din dreptul intern al statului membru care exclude posibilitatea ca asociațiile de fapt fără personalitate juridică să introducă o acțiune în justiție?

2)

În cazul în care articolul 11 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/92 coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale și/sau cu articolul 9 alineatele (2)-(4) din Convenția de la Aarhus, astfel cum a fost aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului, nu ar trebui interpretat la modul general în sensul menționat în cadrul primei întrebări preliminare, acesta trebuie totuși interpretat în acest sens atunci când dreptul intern al statului membru în cauză recunoaște capacitatea de a exercita o cale de atac jurisdicțională ONG-urilor care îndeplinesc criteriul privind calitatea procesuală activă prevăzut la articolul 1 alineatul (2) litera (e) din directivă?

3)

În cazul în care articolul 11 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/92 coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale și/sau cu articolul 9 alineatele (2)-(4) din Convenția de la Aarhus, astfel cum a fost aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului, nu ar trebui interpretat la modul general în sensul menționat în cadrul primei întrebări preliminare, acesta trebuie totuși interpretat în acest sens atunci când dreptul intern și/sau procedurile adoptate de autoritatea competentă a statului membru în cauză permit unei ONG de protecție a mediului care în mod normal nu ar beneficia de capacitate în dreptul intern să participe totuși la faza administrativă a procedurii de autorizare a proiectelor?

4)

În cazul în care articolul 11 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/92 coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale și/sau cu articolul 9 alineatele (2)-(4) din Convenția de la Aarhus, astfel cum a fost aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului, nu ar trebui interpretat la modul general în sensul menționat în cadrul primei întrebări preliminare, acesta trebuie totuși interpretat în acest sens atunci când condițiile stabilite în dreptul intern care trebuie îndeplinite de o ONG în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (e) din directivă sunt de așa natură încât perioada de existență impusă pentru ca o ONG să respecte condițiile în acest sens depășește termenul legal de soluționare a unei cereri de autorizare a proiectelor, cu consecința că o ONG constituită sub forma unei asociații de fapt fără personalitate juridică, ca răspuns la o anumită cerere de autorizație de construire, nu ar putea îndeplini niciodată în mod normal condițiile impuse în legislația de punere în aplicare a articolului 1 alineatul (2) litera (e) din directivă?

5)

Articolul 11 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/92, interpretat în lumina principiilor securității juridice și/sau efectivității și/sau coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale și/sau cu articolul 9 alineatele (2)-(4) din Convenția de la Aarhus, astfel cum a fost aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului, trebuie interpretat în sensul că instanța trebuie să exercite o putere discreționară care îi este conferită printr-o dispoziție de drept procedural național și care îi permite substituirea unuia sau mai multor reclamanți individuali, membri ai unei asociații de fapt fără personalitate juridică, asociației înseși, astfel încât să asigure efectul deplin al dreptului de acces la o cale de atac jurisdicțională efectivă și astfel încât această substituire să nu poată fi împiedicată doar din cauza unei norme de drept intern privind prescripția dreptului de a introduce acțiunea în cauză?

6)

În cazul în care articolul 11 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/92, interpretat în lumina principiilor securității juridice și/sau efectivității și/sau coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale și/sau cu articolul 9 alineatele (2)-(4) din Convenția de la Aarhus, astfel cum a fost aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului, nu ar trebui interpretat, la modul general, în sensul menționat în cadrul celei de a cincea întrebări preliminare, acesta trebuie totuși interpretat în acest sens, în special în lumina principiului efectivității, atunci când acțiunea a fost introdusă de reclamantul inițial în termenul prevăzut de dreptul intern, iar motivele invocate în cadrul exercitării dreptului de acces la o cale de atac jurisdicțională au rămas neschimbate?

7)

În cazul în care articolul 11 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/92, interpretat în lumina principiilor securității juridice și/sau efectivității și/sau coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale și/sau cu articolul 9 alineatele (2)-(4) din Convenția de la Aarhus, astfel cum a fost aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului, nu ar trebui interpretat, la modul general, în sensul menționat în a cincea întrebare preliminară, acesta trebuie totuși interpretat în acest sens atunci când dreptul intern al statului membru în cauză referitor la aplicarea termenelor de prescripție în astfel de situații este neclar și/sau contradictoriu, astfel încât un reclamant nu beneficiază de siguranță juridică înainte de a introduce o acțiune în justiție având ca obiect admisibilitatea unei astfel de substituiri?

---

(1)  Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO 2012, L 26, p. 1).

(2)  Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (JO 2005, L 142, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 201).

Hotărârea Tribunalului din 19 octombrie 2022 – H&H/EUIPO – Giuliani (Swisse)

(Cauza T-486/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă Swisse - Cauze de nulitate absolută - Articolul 51 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 59 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Lipsa caracterului distinctiv - Marcă de natură să înșele publicul - Emblemă a unui stat - Marcă ce cuprinde insigne, embleme sau ecusoane - Articolul 7 alineatul (1) literele (b), (g), (h) și (i) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) literele (b), (g), (h) și (i) din Regulamentul 2017/1001] - Rea-credință - Motivarea cererii de declarare a nulității - Articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001 - Întinderea examinării care trebuie efectuată de EUIPO - Articolul 95 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 - Dreptul de a ascultat - Articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale”)

(2022/C 472/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Health and Happiness (H&H) Hong Kong Ltd (Hong Kong, China) (reprezentanți: D. Rose, L. Flascher, solicitors, și N. Saunders, KC)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Ivanauskas și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Giuliani SpA (Milano, Italia) (reprezentant: S de Bosio, avocat)

Obiectul

Prin intermediul acțiunii întemeiate pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 25 mai 2020 (cauza R 2185/2019-5).

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 25 mai 2020 (cauza R 2185/2019-5).

2)	EUIPO va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Health and Happiness (H&H) Hong Kong Ltd.

3)	Giuliani SpA va suporta propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 320, 28.9.2020.

Hotărârea Tribunalului din 19 octombrie 2022 – Sistem ecologica/Comisia

(Cauza T-81/21) (1)

(„Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 - Investigație privind fraudarea drepturilor convenționale, compensatorii și antidumping instituite asupra importurilor de biomotorină în Uniune - Comunicare adresată de OLAF autorităților vamale naționale - Raport de investigație al OLAF - Acțiune în anulare - Act care nu este supus căilor de atac - Acțiune în despăgubire - Încălcare suficient de caracterizată a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor”)

(2022/C 472/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă:„Sistem ecologica” production, trade and services d.o.o. Srbac (Srbac, Bosnia-Herțegovina) (reprezentanți: D. Diris, D. Rjabynina, C. Kocks și C. Verheyen, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Baquero Cruz și T. Materne, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolele 263 TFUE și 268 TFUE, reclamanta solicită, pe de o parte, anularea raportului final de investigație adoptat de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) la 8 decembrie 2020, precum și a unor decizii OLAF care ar figura într-o comunicare adresată la 9 iunie 2020 statelor membre, prin scrisorile din 25 și din 27 noiembrie 2020, precum și prin scrisorile din 8 și din 21 decembrie 2020 și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pe care aceasta l-ar fi suferit.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă „Sistem ecologica” production, trade and services d.o.o. Srbac la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 163, 3.5.2021.

Hotărârea Tribunalului din 5 octombrie 2022 – Múka/Comisia

(Cauza T-214/21) (1)

(„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente aferente procedurilor de control al ajutoarelor de stat - Refuzul accesului - Articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 - Excepție referitoare la protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit - Prezumție generală de nedivulgare - Interes public superior”)

(2022/C 472/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Ondřej Múka (Praga, Republica Cehă) (reprezentant: P. Kočí, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Ehrbar și K. Herrmann, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită Tribunalului anularea scrisorii Comisiei Europene din 27 octombrie 2020 de respingere a cererii sale inițiale de acces din 17 septembrie 2020 la documente pe care le-a schimbat cu Republica Cehă și a Deciziei C (2021) 1320 final din 21 februarie 2021 de respingere a cererii sale de confirmare a accesului din 12 noiembrie 2020 la documentele menționate, pe de o parte, și obligarea Comisiei să îi furnizeze toate documentele și informațiile vizate în cererea sa din 17 septembrie 2020, pe de altă parte.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Ondřej Múka să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 242, 21.6.2021.

Hotărârea Tribunalului din 5 octombrie 2022 – Basaglia/Comisia

(Cauza T-257/21) (1)

(„Răspundere extracontractuală - Acces la documente - Documente referitoare la proiecte de cercetare și dezvoltare tehnologică - Decizie prin care cererea de acces este limitată și prin care se refuză în parte accesul - Anulare în parte de către Tribunal a acestei decizii - Condamnări de către instanțe naționale - Caracterul nelegal al comportamentelor reproșate - Legătură de cauzalitate”)

(2022/C 472/40)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Giorgio Basaglia (Milano, Italia) (reprezentanți: G. Balossi, G. Borriello și F. Fimmanò, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Ehrbar, F. Moro și A. Spina, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea formulată în temeiul articolului 268 TFUE, reclamantul solicită repararea prejudiciului financiar, a prejudiciului moral și a atingerii aduse reputației pe care le-ar fi suferit în urma respingerii ilegale de către Comisia Europeană a cererilor sale de acces la documente și a neexecutării de către această instituție a Hotărârii din 23 septembrie 2020, Basaglia/Comisia (T-727/19, nepublicată, EU:T:2020:446).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Giorgio Basaglia la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 252, 28.6.2021.

Hotărârea Tribunalului din 12 octombrie 2022 – MCO (IP)/EUIPO – C8 (C2 CYPRUS CASINOS)

(Cauza T-460/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative C2 CYPRUS CASINOS - Marca națională figurativă anterioară C8 - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Interdependența factorilor - Articolul 8 alineatul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Obligația de motivare”)

(2022/C 472/41)

Limba de procedură: franceza

Părţile

Reclamantă: MCO (IP) Holdings Ltd (Tortola, Insulele Virgine Britannice) (reprezentant: A. Roughton, barrister)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: J. Hamel și D. Hanf, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: C8 (Issy-les-Moulineaux, Franța) (reprezentanți: M. Georges-Picot și C. Cuny, avocate)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 26 mai 2021 (cauza R 908/2020-2).

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 26 mai 2021 (cauza R 908/2020-2) în măsura în care aceasta privește servicii pentru care a fost constatat numai un grad de similitudine scăzut.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	MCO (IP) Holdings Ltd, EUIPO și C8 vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 412, 11.10.2021.

Hotărârea Tribunalului din 12 octombrie 2022 – MCO (IP)/EUIPO – C8 (C2)

(Cauza T-461/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative C2 - Marca națională figurativă anterioară C8 - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Interdependența factorilor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Obligația de motivare”)

(2022/C 472/42)

Limba de procedură: franceza

Părţile

Reclamantă: MCO (IP) Holdings Ltd (Tortola, Insulele Virgine Britanice) (reprezentant: A. Roughton, barrister)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: J. Hamel și D. Hanf, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: C8 (Issy-les-Moulineaux, Franța) (reprezentanţi: M. Georges-Picot și C. Cuny, avocate)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 26 mai 2021 (cauza R 909/2020-2)

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 26 mai 2021 (cauza R 909/2020-2) în măsura în care privește servicii pentru care s-a constatat doar un grad redus de similitudine.

2)	Respinge acțiunea în rest.

3)	Obligă MCO (IP) Holdings Ltd, EUIPO și C8 la plata propriilor cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 412, 11.10.2021.

Hotărârea Tribunalului din 19 octombrie 2022 – Baumberger/EUIPO – Nube (Lío)

(Cauza T-466/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă Lío - Cauză de nulitate absolută - Rea-credință - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2022/C 472/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Dino Baumberger (Wesel, Germania) (reprezentanți: J. Fusbahn și D. Dawirs, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: N. Lamsters și E. Markakis, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Nube, SL (Ibiza, Spania) (reprezentanți: J. Gracia Albero și R. Ahijón Lana, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 2 iunie 2021 (cauza R 1221/2020-5).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe Dino Baumberger la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 382, 20.9.2021.

Hotărârea Tribunalului din 19 octombrie 2022 – DBM Videovertrieb/EUIPO – Nube (Lío)

(Cauza T-467/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă Lío - Cauză de nulitate absolută - Rea-credință - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 472/44)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: DBM Videovertrieb GmbH (Wesel, Germania) (reprezentanţi: J. Fusbahn și D. Dawirs, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: N. Lamsters și E. Markakis, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Nube, SL (Ibiza, Spania) (reprezentanți: J. Gracia Albero și R. Ahijón Lana, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea formulată în temeiul articolului 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 2 iunie 2021 (cauza R 1220/2020-5).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă DBM Videovertrieb GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 382, 20.9.2021.

Hotărârea Tribunalului din 5 octombrie 2022 – Philip Morris Products/EUIPO (TOGETHER. FORWARD.)

(Cauza T-500/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale TOGETHER. FORWARD. - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 472/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Philip Morris Products SA (Neuchâtel, Elveția) (reprezentant: L. Alonso Domingo, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: E. Nicolás Gómez, M. Eberl și D. Hanf, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 2 iunie 2021 (cauza R 417/2021-5).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Philip Morris Products SA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 391, 27.9.2021.

Hotărârea Tribunalului din 5 octombrie 2022 – Philip Morris Products/EUIPO (Reprezentarea unor linii unghiulare în alb și negru)

(Cauza T-501/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii europene figurative reprezentând linii unghiulare în alb și negru - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 472/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Philip Morris Products SA (Neuchâtel, Elveția) (reprezentant: L. Alonso Domingo, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: P. Georgieva, E. Nicolás Gómez, M. Eberl și D. Hanf, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 3 iunie 2021 (cauza R 79/2021-5).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Philip Morris Products SA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 391, 27.9.2021.

Hotărârea Tribunalului din 5 octombrie 2022 – Philip Morris Products/EUIPO (Reprezentarea unor linii în alb și negru)

(Cauza T-502/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii europene figurative reprezentând linii în alb și negru - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 472/47)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Philip Morris Products SA (Neuchâtel, Elveția) (reprezentant: L. Alonso Domingo, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: P. Georgieva, E. Nicolás Gómez, M. Eberl și D. Hanf, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 26 mai 2021 (cauza R 78/2021-5)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Philip Morris Products SA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 391, 27.9.2021.

Acțiune introdusă la 15 septembrie 2022 – ViiV Healthcare/EMA

(Cauza T-574/22)

(2022/C 472/48)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: ViiV Healthcare BV (Amersfoort, Țările de Jos) (reprezentanți: G. Castle, M. Doyle-Rossi, E. Handy, solicitors, și D. Scannell, barrister-at-law)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Medicamente

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei comunicate reclamantei de Agenția Europeană pentru Medicamente la 7 iulie 2022 privind suspendarea cererii sale de autorizare a introducerii pe piață referitoare la APRETUDE, formulată în temeiul articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) și

—	obligarea EMA la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe faptul că decizia atacată se bazează pe o eroare vădită de apreciere. Reclamanta este titulara unei autorizații de introducere pe piață pentru un medicament distinct, VOCABRIA, pe care Comisia Europeană i-a acordat-o la 17 decembrie 2020. Decizia atacată a Agenției Europene pentru Medicamente (denumită în continuare „EMA”) decurge din opinia EMA potrivit căreia APRETUDE este același medicament ca VOCABRIA. Prin urmare. EMA consideră că, înainte de a putea formula o cerere de autorizare a introducerii pe piață pentru APRETUDE, trebuie adresată Comisiei o cerere de autorizare în temeiul articolului 82 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (2). EMA a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a concluzionat că APRETUDE este același medicament ca VOCABRIA. Diferențele dintre indicațiile APRETUDE și cele ale VOCABRIA (și, prin urmare, profilurile de siguranță și de eficienţă ale celor două medicamente), dintre concentrațiile acestora și modurile lor de prezentare implică faptul că, din punct de vedere juridic, ele nu pot fi considerate același medicament. Rezultă că decizia atacată se bazează pe o eroare vădită și trebuie anulată.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată contravine principiului protecției încrederii legitime. La 30 iunie 2021, EMA a indicat reclamantei că nu considera că APRETUDE și VOCABRIA sunt același medicament. Prin urmare, EMA a comunicat reclamantei că nu ar fi necesar să introducă o cerere de autorizare la Comisie în temeiul articolului 82 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004. Întemeindu-se pe avizul EMA, reclamanta a prezentat cererea sa de autorizare a introducerii pe piață pentru APRETUDE la 24 iunie 2022, fără a introduce o astfel de cerere de autorizare la Comisie. Reclamanta susține că, prin adoptarea deciziei atacate, EMA a revenit asupra asigurărilor sale precise și necondiționate în ceea ce privește temeiul juridic adecvat al cererii de autorizare a introducerii pe piață formulate de reclamantă pentru APRETUDE. Reclamanta susține, așadar, că decizia atacată încalcă principiul protecției încrederii legitime și trebuie anulată.

---

(1)  Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO 2001, L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO 2004, L 136, p. 1, Ediție specială, cap. 13/vol. 44, p.83).

Acțiune introdusă la 15 septembrie 2022 – ClientEarth/Consiliul

(Cauza T-577/22)

(2022/C 472/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: ClientEarth AISBL (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: C. Ziegler, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Consiliului Uniunii Europene din 5 iulie 2022 (SGS 22/00149) în legătură cu cererea de reexaminare internă în temeiul titlului IV din Regulamentul Aarhus referitor la Regulamentul (UE) 2022/109 al Consiliului din 27 ianuarie 2022 de stabilire, pentru anul 2022, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele Uniunii și, pentru navele de pescuit ale Uniunii, în anumite ape din afara acesteia (JO 2022, L 21, p. 1), și

—	obligarea Consiliului să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe o erori vădite de drept și de apreciere în ceea ce priveşte întinderea dreptului de acces al reclamantei la reexaminarea întemeiată pe Regulamentul Aarhus, întrucât Consiliul: — a refuzat să reexamineze capturile totale admisibile (TAC-uri) provizorii, înlocuite ulterior de TAC-uri definitive UE/UK, deși reclamanta își menține interesul în reexaminarea lor și — a constatat că argumentele reclamantei referitoare la lipsa de competență a Consiliului și la abuzul său de putere în ceea ce priveşte adoptarea Regulamentului TAC erau inadmisibile deoarece nu intrau în sfera de aplicare a articolului 10 din Regulamentul Aarhus.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe erori vădite de drept și de apreciere în ceea ce priveşte elemente esențiale din dreptul derivat și întinderea competenței Consiliului de a stabili TAC-uri în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE, ca urmare a săvârșirii de către Consiliu: — a unor erori vădite de drept în legătură cu marja de apreciere de care dispune pentru a stabili posibilitățile de pescuit și — a unor erori vădite de drept și de apreciere în ceea ce priveşte limitele competenței sale în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe erori vădite de apreciere în ceea ce priveşte obligațiile Consiliului: — de a nu depăși cota de exploatare a capturii maxime durabile (MSY) după anul 2020 pentru toate stocurile, astfel cum prevede articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul de bază PCP; — de a implementa abordarea precaută, astfel cum este stabilită la articolul 2 alineatul (2) primul și al doilea paragraf, la articolul 4 alineatele (1) și (8) și la articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul de bază PCP și strict limitată de obiectivul MSY; — de a implementa o abordare bazată pe ecosisteme, astfel cum prevede articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul de bază PCP.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce priveşte abuzul de putere săvârşit de Consiliu atunci când a adoptat Regulamentul (UE) 2022/109 al Consiliului din 27 ianuarie 2022 de stabilire, pentru anul 2022, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele Uniunii și, pentru navele de pescuit ale Uniunii, în anumite ape din afara acesteia (JO 2002, L 21, p. 1).

Acțiune introdusă la 16 septembrie 2022 – Fédération environnement durable și alții/Comisia

(Cauza T-583/22)

(2022/C 472/50)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Fédération environnement durable (Paris, Franţa), Bundesinitiative Vernunftkraft eV (Berlin, Germania), Vent de Colère! – Fédération nationale (Peyraud, Franţa), Vent de Raison – Wind met Redelijkheid (VdR WmR) (Petit Roeulx, Belgia) (reprezentant: M. Le Berre, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei Europene din 7 iulie 2022 (fisma.b.2(2022) 5340198, Ares (2022)4952619 – 07/07/2022) de respingere a cererii reclamantelor de reexaminare a Regulamentului delegat (UE) 2021/2139 al Comisiei (1);

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă cinci motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea, referitor la elaborarea Regulamentului delegat, a articolelor 6-8 din Convenția de la Aarhus (2), a articolului 9 și a articolului 10 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 (3), precum și a articolului 10 alineatul (4), a articolului 11 alineatul (4) și a articolului 20 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 (4).

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea, referitor la obiectivul reducerii schimbărilor climatice, a articolului 37 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a articolului 191 TFUE și a articolului 19 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul 2020/852, precum și a articolului 10 alineatul (3) litera (a), a articolului 19 alineatul (1) literele (a) și (j) și a articolului 19 alineatul (3) din Regulamentul 2020/852.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea, referitor la obiectivul adaptării schimbărilor climatice, a articolului 10 alineatul (2) din Regulamentul 1367/2006.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea, referitor la cerința Do No Significant Harm (DNSH), a încălcării articolului 17 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul 2020/852 și a articolului 10 alineatul (2) din Regulamentul 1367/2006.

5.	Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea obligaţiei de motivare.

---

(1)  Regulamentul delegat (UE) 2021/2139 al Comisiei din 4 iunie 2021 de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea criteriilor tehnice de examinare pentru a determina condițiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la schimbările climatice și pentru a stabili dacă activitatea economică respectivă aduce prejudicii semnificative vreunuia dintre celelalte obiective de mediu (JO 2021, L 442, p. 1).

(2)  Convenția privind accesul informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului din 25 iunie 1998 (JO 2005, L 124, p. 4).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO 2006, L 264, p. 13).

(4)  Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO 2020, L 198, p. 13).

Acțiune introdusă la 14 octombrie 2022 – SE și SF/Consiliul

(Cauza T-644/22)

(2022/C 472/51)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: SE, SF (reprezentanți: S. Bonifassi, E. Fedorova, T. Bontinck, A. Guillerme și L. Burguin, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	anularea Regulamentului (UE) 2022/1273 (1) în măsura în care modifică articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 269/2014 (2) și creează o obligație de raportare în sarcina reclamanților;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă patru motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe depășirea competenței Consiliului în materie de măsuri restrictive. Potrivit reclamanților, obligația de raportare nu este o măsură necesară pentru a pune în executare Decizia 2014/145/PESC (3) și această dispoziție aduce atingere, așadar, competențele statelor membre de a pune în aplicare măsurile restrictive. În plus, Consiliul nu era competent să stabilească și să definească el însuși o încălcare a unei obligații de raportare care nu intră sub incidența unei măsuri restrictive și nici să armonizeze sancțiunile pentru o astfel de încălcare.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe un abuz de putere, întrucât obligația de raportare impusă într-un termen strict, însoțită de obligația impusă statelor membre de a sancționa nerespectarea obligației menționate printr-un regim de sancțiuni constând în special în confiscări, a fost adoptată în scopul exclusiv sau cel puțin determinant de a atinge un alt obiectiv decât cel invocat.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, întrucât obligația de raportare nu era necesară și că consecințele nerespectării obligației de raportare sunt, prin urmare, disproporționate în raport cu obiectivul urmărit de regulament.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice, întrucât articolul 1 alineatul (4) din regulamentul atacat nu ar fi nici clar, nici precis și că aplicarea acestuia nu ar fi previzibilă.

---

(1)  Regulamentul (UE) 2022/1273 al Consiliului din 21 iulie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 194, p. 1).

(2)  Regulamentul (UE) nr. 269/2014 al Consiliului din 17 martie 2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2014, L 78, p. 6).

(3)  Decizia 2014/145/PESC a Consiliului din 17 martie 2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2014, L 78, p. 16).

Acțiune introdusă la 19 octombrie 2022 – Lidl Stiftung/EUIPO – MHCS (Nuanță de culoare portocalie)

(Cauza T-652/22)

(2022/C 472/52)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Lidl Stiftung & Co. KG (Neckarsulm, Germania) (reprezentanți: M. Kefferpütz și K. Wagner, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: MHCS (Épernay, Franța)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene nr. 747 949

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 16 august 2022 în cauza R 118/2022-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a intervenientei la plata propriilor cheltuieli de judecată;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă;

—	cu titlu subsidiar, dacă marca în litigiu nu este declarată nulă, trimiterea cauzei la camera de recurs spre reexaminare.

Motivele invocate

—	Încălcarea articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului și a articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	interpretarea inadmisibilă a mărcii în litigiu prin referire la împrejurări externe;

—	ignorarea nelegală a descrierii furnizate atunci când s-a definit obiectul mărcii în litigiu;

—	prezumția eronată că reprezentarea grafică ca atare îndeplinește cerința prevăzută la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 40/94;

—	prezumția eronată că EUIPO a creat așteptări legitime;

—	stabilirea eronată a publicului relevant și a gradului său de atenție;

—	restrângerea incorectă a pieței relevante la vinuri de șampanie;

—	interpretarea eronată a noțiunii de dobândire a caracterului distinctiv prin utilizare și ignorarea relevanței studiilor de piață;

—	ignorarea observațiilor relevante prezentate de reclamantă;

—	temeiul insuficient pentru prezumția caracterului distinctiv în ceea ce privește Grecia, Portugalia, Luxemburg și Irlanda.

Acțiune introdusă la 25 octombrie 2022 – M&T 1997/EUIPO – VDS Czmyr Kowalik (Mânere de uși și ferestre)

(Cauza T-654/22)

(2022/C 472/53)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: M&T 1997, a.s. (Dobruška, Republica Cehă) (reprezentant: T. Dobřichovský, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: VDS Czmyr Kowalik sp.k. (Świętochłowice, Polonia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: reclamanta

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial al Uniunii Europene nr. 2 138 008-0031

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 29 august 2022 în cauza R 29/2022-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea hotărârii atacate;

—

modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii căii de atac formulate de reclamantă, al respingerii cererii de declarare a nulității și al obligării celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs și a diviziei de anulare;

—	obligarea celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele invocate

—	Încălcarea articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului coroborat cu articolul 6 din acesta;

—	încălcarea articolului 64 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului coroborat cu articolul 65 alineatul (1) din acesta.

Acțiune introdusă la 25 octombrie 2022 – Torre Oria/EUIPO – Giramondi și Antonelli (WINE TALES RACCONTI DI VINO)

(Cauza T-655/22)

(2022/C 472/54)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Torre Oria, SL (Derramador-Requena, Spania) (reprezentanți: Á. González López-Menchero și V. Valero Piña, lawyers)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Simone Giramondi (Milano, Italia), Damiano Antonelli (Vignate, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă WINE TALES RACCONTI DI VINO – cererea de înregistrare nr. 18 194 623

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 16 august 2022 în cauza R 822/2022-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea în parte a deciziei atacate;

—	respingerea cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene nr. 18 194 623 pentru produsele din clasa 35 „publicitate; administrarea afacerilor; servicii de funcții administrative”;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 27 octombrie 2022 – moderne Stadt/EUIPO (DEUTZER HAFEN)

(Cauza T-656/22)

(2022/C 472/55)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: moderne Stadt Gesellschaft zur Förderung des Städtebaues und der Gemeindeentwicklung mbH (Köln, Germania) (reprezentante: G. Simon şi L. Daams, avocate)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale DEUTZER HAFEN – cererea de înregistrare nr. 18 316 145

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 24 august 2022 în cauza R 2195/2021-5

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) în coroborare cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) în coroborare cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea principiului egalității de tratament.

Acțiune introdusă la 27 octombrie 2022 – moderne Stadt/EUIPO (DEUTZER HAFEN KÖLN)

(Cauza T-657/22)

(2022/C 472/56)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: moderne Stadt Gesellschaft zur Förderung des Städtebaues und der Gemeindeentwicklung mbH (Köln, Germania) (reprezentante: G. Simon și L. Daams, avocate)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale DEUTZER HAFEN KÖLN – cererea de înregistrare nr. 18 401 434

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 24 august 2022 în cauza R 2196/2021-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) în coroborare cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) în coroborare cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea principiului egalității de tratament.

Acțiune introdusă la 1 noiembrie 2022 – SkinIdent/EUIPO – Beiersdorf (NIVEA SKIN-IDENTICAL Q10)

(Cauza T-665/22)

(2022/C 472/57)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: SkinIdent AG (Freienbach, Elveția) (reprezentant: U. Hildebrandt, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Beiersdorf AG (Hamburg, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbală NIVEA SKIN-IDENTICAL Q10 – cererea de înregistrare nr. 18 041 739

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 18 august 2002 în cauza R 1499/2021-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate și a deciziei diviziei de opoziție din 1 iulie 2021 în cauza B 3 091 527;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 2 noiembrie 2022 – United Shipping Group/EUIPO – Baulies Gómez (UNITED WIND LOGISTICS)

(Cauza T-666/22)

(2022/C 472/58)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: United Shipping Group Gmbh & Co. KG (Hamburg, Germania) (reprezentant: J. Bornholdt, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Pablo Baulies Gómez (Rocafort, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii figurative a Uniunii UNITED WIND LOGISTICS în culorile albastru și negru – Înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1 531 891

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 17 august 2022 în cauza R 134/2022-1

Concluziile

Reclamanta solicită:

—	anularea deciziei atacate;

—	modificarea deciziei atacate în sensul că acțiunea este întemeiată, că Decizia nr. B3 131 303 a diviziei de opoziție din 30 noiembrie 2021 este anulată și că opoziția la desemnarea Uniunii Europene în înregistrarea internațională nr. 1 531 891 este respinsă;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Ordonanța Tribunalului din 21 octombrie 2022 – Iccrea Banca/Comisia și SRB

(Cauzele conexate T-386/18 și T-400/19) (1)

(2022/C 472/59)

Limba de procedură: italiana

Președintele Camerei a zecea extinsă a dispus radierea cauzelor.

---

(1)  JO C 294, 20.8.2018.

Ordonanța Tribunalului din 20 octombrie 2022 – Cecoforma și Sopexa/REA

(Cauza T-493/22) (1)

(2022/C 472/60)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei întâi a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 380, 3.10.2022.