Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2022/C 451/01)

Ultima publicație

JO C 441, 21.11.2022

Publicații anterioare

JO C 432, 14.11.2022

JO C 424, 7.11.2022

JO C 418, 31.10.2022

JO C 408, 24.10.2022

JO C 398, 17.10.2022

JO C 389, 10.10.2022

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 6 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Riigikohus – Estonia) – I. L./Politsei- ja Piirivalveamet

(Cauza C-241/21) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 2008/115/CE - Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală - Articolul 15 alineatul (1) - Luare în custodie publică - Motive de luare în custodie publică - Criteriu general întemeiat pe riscul ca executarea efectivă a îndepărtării să fie compromisă - Risc de săvârșire a unei infracțiuni - Consecințele stabilirii săvârșirii infracțiunii și ale pronunțării unei sancțiuni - Complicarea procesului de îndepărtare - Articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Limitarea dreptului fundamental la libertate - Cerința unui temei legal - Cerințele privind claritatea, previzibilitatea și accesibilitatea - Protecția împotriva arbitrarului)

(2022/C 451/02)

Limba de procedură: estoniana

Instanța de trimitere

Riigikohus

Părțile din procedura principală

Reclamant: I. L.

Pârât: Politsei- ja Piirivalveamet

Dispozitivul

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală

trebuie interpretat în sensul că:

nu permite unui stat membru să dispună luarea în custodie publică a unui resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere ilegală exclusiv în temeiul unui criteriu general întemeiat pe riscul ca executarea efectivă a îndepărtării să fie compromisă, fără ca vreunul dintre motivele de luare în custodie publică specifice prevăzute și clar definite de legislația prin care se urmărește transpunerea acestei dispoziții în dreptul național să fie îndeplinit.

---

(1)  JO C 242, 21.6.2021.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 6 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – Szef Krajowej Administracji Skarbowej/O. Fundusz Inwestycyjny Zamknięty reprezentowany przez O S.A.

(Cauza C-250/21) (1)

(Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Prestarea de servicii efectuată cu titlu oneros - Scutiri - Articolul 135 alineatul (1) litera (b) - Acordarea creditelor - Contract de subparticipare)

(2022/C 451/03)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamant: Szef Krajowej Administracji Skarbowej

Pârât: O. Fundusz Inwestycyjny Zamknięty reprezentowany przez O S.A.

Dispozitivul

Articolul 135 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

trebuie interpretat în sensul că:

în domeniul de aplicare al noțiunii de acordare a unui credit în sensul acestei dispoziții se încadrează serviciile furnizate de un subparticipant în temeiul unui contract de subparticipare care constau în punerea la dispoziția inițiatorului a unui aport financiar în schimbul transferului către subparticipant a veniturilor provenite din creanțele specificate în acest contract, care rămân în patrimoniul inițiatorului.

---

(1)  JO C 289, 19.7.2021.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 6 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Sofiyski gradski sad – Bulgaria) – procedura penală împotriva HV

(Cauza C-266/21) (1)

(Trimitere preliminară - Politica comună în domeniul transporturilor - Directiva 2006/126/CE - Articolul 11 alineatele (2) și (4) - Suspendarea dreptului de a conduce un autovehicul - Permis de conducere eliberat de statul membru al reședinței obișnuite în schimbul unui permis de conducere eliberat de alt stat membru - Refuz al primului stat membru de a executa o decizie de suspendare a dreptului de a conduce adoptată de cel de al doilea stat membru - Obligația celui de al doilea stat membru de a nu recunoaște valabilitatea pe teritoriul său a permisului de conducere care a făcut obiectul unei suspendări)

(2022/C 451/04)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Sofiyski gradski sad

Părtea din procedura principală

HV

Cu participarea: Sofiyska gradska prokuratura

Dispozitivul

Dispozițiile articolului 11 alineatul (2) coroborate cu cele ale articolului 11 alineatul (4) al doilea paragraf din Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere

trebuie interpretate în sensul că

autorizează statul membru al reședinței obișnuite a titularului unui permis de conducere eliberat de acest stat membru să nu recunoască și să nu execute pe teritoriul său o decizie de suspendare a dreptului de a conduce un autovehicul adoptată în privința acestui titular de un alt stat membru ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni rutiere pe teritoriul acestuia, inclusiv atunci când acest permis de conducere a fost eliberat în schimbul unui permis de conducere eliberat anterior de statul membru în care această infracțiune rutieră a fost săvârșită.

---

(1)  JO C 263, 5.7.2021.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 6 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas – Lituania) – UAB „Vittamed technologijos”, în lichidare/Valstybinė mokesčių inspekcija

(Cauza C-293/21) (1)

(Trimitere preliminară - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Deduceri ale TVA-ului achitat în amonte - Bunuri și servicii utilizate de persoana impozabilă pentru crearea de bunuri de capital - Articolele 184-187 - Regularizarea deducerilor - Obligația de regularizare a deducerilor de TVA în cazul intrării în lichidare a acestei persoane impozabile și de radiere a acesteia din urmă din registrul persoanelor impozabile în scopuri de TVA)

(2022/C 451/05)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Reclamantă: UAB „Vittamed technologijos”, în lichidare

Pârât: Valstybinė mokesčių inspekcija

Cu participarea: Kauno apskrities valstybinė mokesčių inspekcija

Dispozitivul

Articolele 184-187 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

trebuie interpretate în sensul că:

o persoană impozabilă are obligația de a regulariza deducerile taxei pe valoarea adăugată (TVA) achitate în amonte aferente achiziționării de bunuri sau de servicii destinate producerii de bunuri de capital în cazul în care, ca urmare a deciziei proprietarului sau a acționarului unic al acestei persoane impozabile de lichidare a acesteia din urmă, precum și a cererii și obținerii radierii aceleiași persoane impozabile din registrul persoanelor impozabile în scopuri de TVA, bunurile de capital create nu au fost și nu vor fi niciodată utilizate în cadrul unor activități economice taxabile. Motivele care permit justificarea deciziei de punere în lichidare a aceleiași persoane impozabile și, prin urmare, abandonarea activității economice taxabile avute în vedere, precum pierderi în creștere, lipsa de comenzi și îndoielile acționarului persoanei impozabile cu privire la rentabilitatea activității economice preconizate, nu au nicio incidență în privința obligației acesteia din urmă de a regulariza deducerile de TVA vizate, din moment ce această persoană impozabilă nu mai are intenția de a utiliza bunurile de capital menționate în scopul unor operațiuni taxabile, iar aceasta în mod definitiv.

---

(1)  JO C 289, 19.7.2021.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 6 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione – Italia) – Agenzia delle Entrate/Contship Italia SpA

(Cauzele conexate C-433/21 și C-434/21) (1)

(Trimitere preliminară - Fiscalitate directă - Libertatea de stabilire - Impozit pe profit - Regim de combatere a evaziunii fiscale pentru societățile de tip „cutie poștală” - Stabilirea venitului impozabil pe baza unui venit minim prezumat - Excludere din domeniul de aplicare al acestui regim fiscal a societăților și a entităților cotate pe piețele reglementate naționale)

(2022/C 451/06)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Agenzia delle Entrate

Pârâtă: Contship Italia SpA.

Dispozitivul

Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care limitează aplicarea motivului de excludere de la aplicarea regimului de combatere a evaziunii fiscale pentru societățile de tip „cutie poștală” la societățile ale căror valori mobiliare sunt tranzacționate pe piețele reglementate naționale, înlăturând din domeniul de aplicare al acestui motiv de excludere celelalte societăți, naționale sau străine, ale căror valori mobiliare nu sunt tranzacționate pe piețele reglementate naționale, dar care sunt controlate de societăți și entități cotate pe piețele reglementate străine.

---

(1)  JO C 422, 18.10.2021.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 6 octombrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – flightright GmbH/American Airlines, Inc.

(Cauza C-436/21) (1)

(Trimitere preliminară - Transporturi aeriene - Regulamentul (CE) nr. 261/2004 - Articolul 3 alineatul (1) litera (a) - Domeniu de aplicare - Articolul 2 literele (f)-(h) - Noțiunea de „bilet” - Noțiunea de „rezervare” - Noțiunea de „zbor cu legătură directă” - Rezervare prin intermediul unei agenții de turism - Articolul 7 - Compensație pentru pasagerii aerieni în cazul întârzierii prelungite a zborurilor - Operațiune de transport compusă din mai multe zboruri asigurate de operatori efectivi de transport aerian diferiți - Zbor cu legătură directă cu plecarea de pe un aeroport situat într-un stat membru, cu escală în Elveția și destinație finală într-o țară terță)

(2022/C 451/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: flightright GmbH

Pârâtă: American Airlines, Inc.

Dispozitivul

Articolul 2 litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91

trebuie interpretat în sensul că

noțiunea de „zbor cu legătură directă” acoperă o operațiune de transport compusă din mai multe zboruri asigurate de operatori efectivi de transport aerian diferiți care nu sunt legați printr-un raport juridic special, atunci când aceste zboruri au fost combinate de o agenție de turism care a facturat un preț total și a emis un bilet unic pentru această operațiune, astfel încât un pasager care pleacă de pe un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru și care suferă o întârziere prelungită la sosirea la destinația ultimului zbor se poate prevala de dreptul la compensație în temeiul articolului 7 din regulamentul menționat.

---

(1)  JO C 452, 8.12.2021.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 6 octombrie 2022 — KN/Comitetul Economic și Social European (CESE)

(Cauza C-673/21 P) (1)

(Recurs - Drept instituțional - Comitetul Economic și Social European (CESE) - Codul de conduită - Acuzații de hărțuire morală împotriva unui membru al CESE - Anchetă a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) - Decizie de eliberare a membrului din funcția sa de administrare și de gestionare a personalului - Acțiune în anulare și în despăgubire)

(2022/C 451/08)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: KN (reprezentanți: M. Aboudi și M. Casado García-Hirschfeld, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comitetul Economic și Social European (CESE) (reprezentanți: X. Chamodraka, M. Pascua Mateo, L. Camarena Januzec și A. Carvajal García-Valdecasas, agenți, asistați de A. Duron, avocată)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă KN să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comitetul Economic și Social European (CESE).

---

(1)  JO C 11, 10.1.2022.

Recurs introdus la 9 iunie 2022 de SDF S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 30 martie 2022 în cauza T-35/21, SFD/EUIPO – Allmax Nutrition (ALLNUTRITION DESIGNED FOR MOTIVATION)

(Cauza C-383/22 P)

(2022/C 451/09)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: SDF S.A. (reprezentant: T. Grucelski, adwokat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Prin Ordonanţa din 17 octombrie 2022, Curtea de Justiţie (Camera de admitere în principiu a recursurilor) a statuat că recursul nu este admisibil și a obligat SFD S.A. să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Szegedi Törvényszék (Ungaria) la 24 iunie 2022 – NW/Országos Idegenrendészeti Főigazgatóság, Miniszterelnöki Kabinetirodát vezető miniszter

(Cauza C-420/22)

(2022/C 451/10)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Szegedi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamant: NW

Pârâte: Országos Idegenrendészeti Főigazgatóság, Miniszterelnöki Kabinetirodát vezető miniszter

Întrebările preliminare

1)

Articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2003/109/CE a Consiliului (1) din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), precum și, în speță, cu articolele 7 și 24 din cartă, trebuie interpretate în sensul că impun autorității unui stat membru să adopte o decizie prin care, pentru motive legate de securitatea națională și/sau de ordinea publică sau de securitatea publică, se dispune retragerea unui permis de ședere pe termen lung eliberat anterior, precum și autorității specializate care a stabilit confidențialitatea, pentru a se asigura că persoanei în cauză, resortisant al unei țări terțe, și reprezentantului său legal, li se garantează în orice caz dreptul de a accesa cel puțin informațiile și datele confidențiale sau clasificate pe care se bazează decizia întemeiată pe motivul respectiv și de a utiliza aceste informații sau date în procedura privind decizia respectivă, în ipoteza în care autoritatea responsabilă susține că furnizarea informațiilor sau a datelor respective ar fi contrară motivului de securitate națională?

2)	În cazul unui răspuns afirmativ, ce trebuie să se înțeleagă exact prin „conținutul esențial” al motivelor confidențiale pe care se întemeiază decizia respectivă, atunci când aplică articolele 41 și 47 din cartă?

3)

Articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2003/109, în lumina articolului 47 din cartă, trebuie interpretat în sensul că o instanță a unui stat membru care se pronunță cu privire la legalitatea avizului autorității specializate întemeiat pe un motiv referitor la informații confidențiale sau clasificate și a deciziei pe fond privind străinii întemeiată pe acest aviz trebuie să fie competentă să examineze legalitatea confidențialității (necesitatea și proporționalitatea acestuia) și să dispună, prin decizie proprie, în cazul în care consideră că confidențialitatea este contrară legii, că persoana în cauză și reprezentantul său legal sunt în măsură să cunoască și să utilizeze toate informațiile pe care se bazează avizul și decizia autorităților administrative sau, în cazul în care consideră că confidențialitatea este conformă cu legea, că persoana în cauză poate să cunoască și să utilizeze cel puțin conținutul esențial al informațiilor confidențiale în cadrul procedurii reglementate de dreptul străinilor care o privește?

4)

Articolul 9 alineatul (3) și articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2003/109 coroborate cu articolele 7 și 24, cu articolul 51 alineatul (1) și cu articolul 52 alineatul (1) din cartă trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia o decizie privind străinii prin care se dispune retragerea unui permis de ședere pe termen lung eliberat anterior constă într-o decizie nemotivată care i) se bazează exclusiv pe trimiterea automată la avizul obligatoriu și imperativ al autorității specializate, de asemenea nemotivat, care stabilește că există un pericol sau o încălcare pentru securitatea națională, securitatea publică sau ordinea publică, și ii) prin urmare, a fost adoptată fără a se efectua o examinare detaliată a existenței motivelor de securitate națională, de securitate publică sau de ordine publică în cazul concret și fără a se ține seama de circumstanțele individuale sau de cerințele necesității și proporționalității?

---

(1)  JO 2004, L 16., p. 44, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 225.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Wien (Austria) la 28 iunie 2022 – VK/N1 Interactive Ltd.

(Cauza C-429/22)

(2022/C 451/11)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Wien

Părțile din procedura principală

Apelant: VK

Intimată: N1 Interactive Ltd.

Întrebarea preliminară

Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 (1) privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (denumit în continuare „Regulamentul Roma I”) trebuie interpretat în sensul că legea țării în care consumatorul are reședința obișnuită nu se aplică atunci când legea aplicabilă în temeiul articolului 4 din Regulamentul Roma I, a cărui aplicare este solicitată de către apelant și care ar fi aplicabil dacă apelantul nu ar avea calitatea de consumator, este mai favorabilă consumatorului?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) (JO 2008, L 177, p. 6).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Szegedi Törvényszék (Ungaria) la 8 august 2022 – PQ/Országos Idegenrendészeti Főigazgatóság, Miniszterelnöki Kabinetirodát vezető miniszter

(Cauza C-528/22)

(2022/C 451/12)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Szegedi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamant: PQ

Pârâte: Országos Idegenrendészeti Főigazgatóság, Miniszterelnöki Kabinetirodát vezető miniszter

Întrebările preliminare

1)

a) Articolul 20 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”) coroborat cu articolele 7 și 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) trebuie interpretat în sensul că se opune practicii unui stat membru de a adopta o decizie prin care se dispune retragerea unui permis de ședere eliberat anterior unui resortisant al unei țări terțe — sau prin care se respinge cererea acestuia de prelungire a dreptului de ședere (în speță, cererea acestuia de permis național de ședere permanentă) – al cărui copil minor și a cărui concubină sunt resortisanți ai unui stat membru al Uniunii Europene și locuiesc în acesta, fără a examina în prealabil dacă membrul de familie în cauză, resortisant al unei țări terțe, poate beneficia de un drept de ședere derivat în temeiul articolului 20 TFUE? b) Articolul 20 TFUE coroborat cu articolele 7 și 24, cu articolul 51 alineatul (1) și cu articolul 52 alineatul (1) din cartă trebuie interpretat în sensul că, în măsura în care un drept de ședere derivat este aplicabil în temeiul articolului 20 TFUE, dreptul Uniunii are ca efect faptul că autoritățile administrative și judiciare naționale trebuie să aplice dreptul Uniunii și atunci când adoptă o decizie privind străinii referitoare la o cerere de prelungire a dreptului de ședere (în speță, o cerere de permis național de ședere permanentă) și atunci când aplică excepțiile de securitate națională, de securitate publică sau de ordine publică pe care se întemeiază această decizie și, în cazul în care se stabilește că aceste motive sunt îndeplinite, atunci când efectuează o examinare a necesității și a proporționalității care justifică restrângerea dreptului de ședere?

2)

Articolul 20 TFUE coroborat cu articolul 47 din cartă -precum și, în speță, cu articolele 7 și 24 din cartă – trebuie interpretat în sensul că impun autorității unui stat membru să adopte o decizie prin care, pentru motive legate de securitatea națională și/sau de ordinea publică sau de securitatea publică, se dispune retragerea unui permis de ședere pe termen lung eliberat anterior sau să se pronunțe cu privire la o cerere de prelungire a dreptului de ședere, precum și autorității specializate care a stabilit confidențialitatea, pentru a se asigura că persoanei în cauză, resortisant al unei țări terțe, și reprezentantului său legal, li se garantează în orice caz dreptul de a accesa cel puțin informațiile și datele confidențiale sau clasificate pe care se bazează decizia întemeiată pe motivul respectiv și de a utiliza aceste informații sau date în procedura privind decizia respectivă, în ipoteza în care autoritatea responsabilă susține că furnizarea informațiilor sau a datelor respective ar fi contrară motivului de securitate națională?

3)	În cazul unui răspuns afirmativ, ce trebuie să se înțeleagă exact prin „conținutul esențial” al motivelor confidențiale pe care se întemeiază decizia respectivă, atunci când aplică articolele 41 și 47 din cartă?

4)

Articolul 20 TFUE, în lumina articolului 47 din cartă, trebuie interpretat în sensul că o instanță a unui stat membru care se pronunță cu privire la legalitatea avizului autorității specializate întemeiat pe un motiv referitor la informații confidențiale sau clasificate și a deciziei pe fond privind străinii întemeiată pe acest aviz trebuie să fie competentă să examineze legalitatea confidențialității (necesitatea și proporționalitatea acestuia) și să dispună, prin decizie proprie, în cazul în care consideră că confidențialitatea este contrară legii, că persoana în cauză și reprezentantul său legal sunt în măsură să cunoască și să utilizeze toate informațiile pe care se bazează avizul și decizia autorităților administrative sau, în cazul în care consideră că confidențialitatea este conformă cu legea, că persoana în cauză poate să cunoască și să utilizeze cel puțin conținutul esențial al informațiilor confidențiale în cadrul procedurii reglementate de dreptul străinilor care o privește?

5)

Articolul 20 TFUE coroborat cu articolele 7 și 24, cu articolul 51 alineatul (1) și cu articolul 52 alineatul (1) din cartă trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia o decizie privind străinii prin care se dispune retragerea unui permis de ședere pe termen lung eliberat anterior sau prin care se decide cu privire la o cerere de prelungire a dreptului de ședere constă într-o decizie nemotivată care i) se bazează exclusiv pe trimiterea automată la avizul obligatoriu și imperativ al autorității specializate, de asemenea nemotivat, care stabilește că există un pericol sau o încălcare pentru securitatea națională, securitatea publică sau ordinea publică, și ii) prin urmare, a fost adoptată fără a se efectua o examinare detaliată a existenței motivelor de securitate națională, de securitate publică sau de ordine publică în cazul concret și fără a se ține seama de circumstanțele individuale sau de cerințele necesității și proporționalității?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Cluj (România) la data de 9 august 2022 – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Administraţia Judeţeană a Finaţelor Publice Cluj / SC Westside Unicat

(Cauza C-532/22)

(2022/C 451/13)

Limba de procedură: româna

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Cluj

Părţile din acţiunea principală

Recurente: Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Administraţia Judeţeană a Finaţelor Publice Cluj

Intimată: SC Westside Unicat

Întrebările preliminare

1)

Dacă articolul 53 din Directiva TVA (1) se interpretează în sensul în care se aplică și serviciilor de genul celor analizate în litigiu, respectiv servicii furnizate de studioul de videochat operatorului de site web, constând în sesiuni interactive de natură erotică, filmate și difuzate în [timp] real, prin intermediul internetului (streaming în direct de conținut digital)?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea nr. 1, în vederea interpretării sintagmei din articolul 53 din Directiva TVA, respectiv „locul în care respectivele evenimente se desfășoară efectiv”, prezintă relevanță locul în care modelele apar în fața camerei web, locul unde este stabilit organizatorul sesiunilor, locul unde clienții privesc imaginile sau se ia în considerare un alt loc decât cele deja indicate?

---

(1)  Directiva 2006/112 a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006 L 347, p. l, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria) la 22 august 2022 – SN și LN, reprezentată de SN

(Cauza C-563/22)

(2022/C 451/14)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad

Părțile din procedura principală

Reclamante: SN și LN, reprezentată de SN

Pârât: Zamestnik-predsedatel na Darzhavna agentsia za bezhantsite

Întrebările preliminare

1.

Din articolul 40 primul paragraf din Directiva 2013/32/UE (1) rezultă că, în cazul admiterii spre examinare a unei cereri ulterioare de protecție internațională depuse de un solicitant apatrid de origine palestiniană ca urmare a înregistrării sale la UNRWA, obligația autorităților competente, prevăzută de această dispoziție, de a lua în considerare și tine seama de toate elementele care stau la baza noilor declarații în cererea ulterioară, interpretate în coroborare cu articolul 12 alineatul (1) litera (a) a doua teză din Directiva 2011/95 (2), include, de asemenea, în împrejurările cauzei, obligația de a lua în considerare motivele pentru care persoana a părăsit zona de operațiuni a UNRWA, precum și noile elemente sau împrejurări care fac obiectul cererii ulterioare? Îndeplinirea obligației menționate depinde de împrejurarea că motivele pentru care persoana a părăsit zona de operațiuni a UNRWA au fost deja examinate în cadrul procedurii privind prima cerere de protecție [internațională], care s-a încheiat cu o decizie finală de respingere, dar în cadrul căreia solicitantul nici nu a invocat și nici nu a dovedit înregistrarea sa la UNRWA?

2.

Din articolul 12 alineatul (1) litera (a) a doua teză din Directiva 2011/95 rezultă că formularea „[î]n cazul în care această protecție sau asistență încetează din orice motive”, cuprinsă în această dispoziție, este aplicabilă unui apatrid de origine palestiniană care a fost înregistrat la UNRWA și a primit asistență din partea UNRWA în orașul Gaza pentru hrană, servicii de sănătate și servicii educaționale, fără a exista indicii privind o amenințare personală la adresa acestei persoane, care a părăsit în mod voluntar și legal orașul Gaza, având în vedere informațiile disponibile în această cauză: — situația generală la momentul plecării este evaluată drept o criză umanitară fără precedent, asociată cu o penurie de hrană, apă potabilă, servicii de sănătate, medicamente, cu probleme privind furnizarea de apă și de electricitate, cu distrugerea clădirilor și a infrastructurii, șomaj; — dificultățile UNRWA de a menține, în Gaza, garantarea de asistență și servicii, inclusiv sub formă de hrană și servicii de sănătate, datorate unui deficit semnificativ în bugetul UNRWA și a creșterii constante a numărului de persoane care au nevoie de asistență din partea agenției, [împrejurarea că] situația generală din Gaza subminează activitățile UNRWA? Un răspuns diferit la această întrebare este necesar numai pentru motivul că solicitantul este o persoană vulnerabilă în sensul articolului 20 alineatul (3) din această directivă, și anume un copil minor?

3.

Articolul 12 alineatul (1) litera (a) a doua teză din Directiva 2011/95 trebuie interpretat în sensul că un solicitant de protecție internațională, refugiat palestinian înregistrat la UNRWA, se poate întoarce în zona de operațiuni a UNRWA, pe care a părăsit-o, mai exact în orașul Gaza, dacă, la momentul ședinței de judecată cu privire la recursul său împotriva unei decizii de respingere: — nu există informații certe în sensul că această persoană ar putea beneficia din partea UNRWA de asistența necesară ei în ceea ce privește hrana, serviciile de sănătate, medicamentele și îngrijirea medicală, educația; — informațiile referitoare la situația generală din orașul Gaza și la UNRWA din Poziția UNHCR din luna martie 2022 privind returnarea în Gaza, au fost evaluate ca motive pentru părăsirea zonei de operațiuni a UNRWA și pentru nereturnare; inclusiv [în sensul că], în cazul returnării, solicitantul ar locui în condiții de viață demne? Ținând seama de situația din Fâșia Gaza la momentul menționat și în măsura în care solicitantul de protecție internațională este dependent de asistența UNRWA pentru hrană, servicii de sănătate, medicamente și materiale medicale, situația sa personală intră în domeniul de aplicare al interpretării, date la punctul 4 din dispozitivul Hotărârii din 19 martie 2019, Jawo (C-163/17, EU:C:2019:218), a articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale în ceea ce privește lipsurile extreme, având în vedere aplicarea și respectarea, în privința acestui solicitant, a principiului nereturnării, prevăzut la articolul 21 alineatul (1) din Directiva 2011/95 coroborat cu articolul 19 din cartă? Răspunsul la întrebarea privind returnarea în Gaza pe baza informațiilor referitoare la situația generală din orașul Gaza și la UNRWA trebuie să fie diferit numai pentru că solicitantul de protecție este un copil minor, ținând seama de respectarea interesului superior al copilului, precum și de garantarea bunăstării și a dezvoltării sale sociale, a securității și a siguranței sale?

4.

În funcție de răspunsul la a treia întrebare: Articolul 12 alineatul (1) litera (a) a doua teză din Directiva 2011/95 și mai precis formularea „persoanele în cauză pot beneficia ipso facto de dispozițiile prezentei directive”, cuprinsă în această dispoziție, trebuie interpretată în sensul că: a) în ceea ce privește un solicitant de protecție, apatrid palestinian înregistrat la UNRWA, principiul nereturnării, prevăzut la articolul 21 alineatul (1) din Directiva 2011/95 coroborat cu articolul 19 alineatul (1) din cartă, este aplicabil deoarece, în cazul returnării în orașul Gaza, persoana în cauză ar fi expusă riscului unui tratament inuman și degradant, întrucât ar putea suferi de lipsuri extreme, putând intra sub incidența articolului 15 litera (b) din Directiva 2011/95, în scopul acordării protecției subsidiare, sau b) în ceea ce privește un solicitant de protecție, apatrid palestinian înregistrat la UNRWA, presupune acordarea, de către acest stat membru, a statutului de refugiat în sensul articolului 2 litera (c) din directiva menționată și acordarea de plin drept a statutului de refugiat acestei persoane, în măsura în care acesta nu intră totuși în domeniul de aplicare al alineatului (1) litera (b) sau al alineatelor (2) și (3) ale articolului 12 din această directivă, prin analogie cu punctul 2 din dispozitivul Hotărârii din 19 decembrie 2012, Abed El Karem El Kott și alții (C-364/11, EU:C:2012:826), fără a lua în considerare împrejurările relevante pentru acordarea protecției subsidiare în temeiul articolului 15 litera (b) din Directiva 2011/95 în ceea ce privește aceeași persoană?

---

(1)  Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO 2013, L 180, p. 60).

(2)  Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO 2011, L 337, p. 9).

Recurs introdus la 30 septembrie 2022 de Grail LLC împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 13 iulie 2022 în cauza T-227/21, Illumina/Comisia

(Cauza C-625/22 P)

(2022/C 451/15)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Grail LLC (reprezentanți: D. Little, Solicitor, J. Ruiz Calzado, J. M. Jiménez Laiglesia, abogados, A. Giraud, avocat, S. Troch, advocaat)

Celelalte părți din procedură: Illumina, Inc., Comisia Europeană, Republica Elenă, Republica Franceză, Regatul Țărilor de Jos, Autoritatea de Supraveghere AELS

Concluziile

Recurenta solicită Curții:

—	infirmarea și anularea hotărârii atacate;

—

anularea Deciziei C(2021) 2847 final a Comisiei din 19 aprilie 2021 în cazul COMP/M.10188 – Illumina/Grail, a Deciziilor conexe C(2021) 2848 final, C(2021) 2849 final, C(2021) 2851 final, C(2021) 2854 final și C(2021) 2855 final ale Comisiei din 19 aprilie 2021, precum și a deciziei conexe a Comisiei din 11 martie 2021 de informare a Illumina și GRAIL cu privire la primirea de către Comisie a unei solicitări de trimitere, cu consecința juridică, în temeiul articolului 22 alineatul (4) al doilea paragraf, că societăților Illumina și GRAIL li se interzicea punerea în aplicare a concentrării în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul nr. 139/2004 (1);

—	obligarea Comisiei la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și a cheltuielilor de judecată ale recurentei efectuate în legătură atât cu prezenta procedură, cât și cu procedura în fața Tribunalului;

—	luarea oricăror alte măsuri pe care Curtea le consideră adecvate.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii formulate, GRAIL invocă trei motive. Primul motiv este întemeiat pe erorile de drept săvârșite la interpretarea istorică, contextuală și teleologică a articolului 22 din Regulamentul nr. 139/2004, care figurează în hotărârea atacată, întrucât s-a concluzionat că statele membre pot să formuleze o solicitare de trimitere în temeiul acestei dispoziții, indiferent de sfera legislației naționale a acestora privind controlul concentrărilor. Al doilea motiv este întemeiat pe erorile de drept săvârșite de Tribunal în hotărârea sa, (i) întrucât nu a dedus nicio consecință juridică din constatarea corectă potrivit căreia Comisia a avut nevoie de un „termen nerezonabil” pentru a trimite tuturor statelor membre scrisoarea de invitație referitoare la dobândirea de către Illumina a controlului exclusiv asupra GRAIL și (ii) prin evaluarea care a condus la concluzia potrivit căreia Comisia nu a încălcat dreptul la apărare al părților în procedura care a condus la adoptarea scrisorii de invitație și în final la Decizia C(2021) 2847 a Comisiei. În sfârșit, al treilea motiv este întemeiat pe erorile de drept săvârșite la aprecierea de către decizia atacată a încrederii legitime și a securității juridice care rezultă din asigurările necondiționate și precise formulate de comisarul pentru concurență/vicepreședintele executiv al Comisiei cu privire la momentul și modul în care ar fi efectuată reevaluarea aplicării articolului 22 din Regulamentul nr. 139/2004.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (JO 2004 L 24, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 201).

Ordonanța Tribunalului din 13 septembrie 2022 – Ben Ali/Consiliul

(Cauza T-170/21) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia - Decesul reclamantului - Necontinuarea procesului de către avânzii-cauză - Nepronunțare asupra fondului”)

(2022/C 451/16)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Mehdi Ben Tijani Ben Haj Hamda Ben Haj Hassen Ben Ali (Saint-Étienne-du-Rouvray, Franța) (reprezentant: A. de Saint Remy, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: L. Vétillard și V. Piessevaux, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea formulată, reclamantul solicită, pe de o parte, în temeiul articolului 263 TFUE, anularea Deciziei (PESC) 2021/55 a Consiliului din 22 ianuarie 2021 de modificare a Deciziei 2011/72/PESC privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia (JO 2021, L 23, p. 22) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/49 al Consiliului din 22 ianuarie 2021 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 101/2011 privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Tunisia (JO 2021, L 23, p. 5), în măsura în care aceste acte îl privesc, și pe de altă parte în temeiul articolului 269 TFUE, repararea prejudiciului pe care l-ar fi suferit ca urmare a acestor acte.

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului cauzei.

2)	Fiecare parte va suporta propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 217, 7.6.2021.

Ordonanța Tribunalului din 12 septembrie 2022 — Biologische Heilmittel Heel/EUIPO — Esi (TRAUMGEL)

(Cauza T-130/22) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative TRAUMGEL - Marca Uniunii Europene verbală anterioară Traumeel - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Lipsa similitudinii produselor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Acțiune vădit nefondată”)

(2022/C 451/17)

Limba de procedură: Engleza

Părțile

Reclamantă: Biologische Heilmittel Heel GmbH (Baden-Baden, Germania) (reprezentant: J. Künzel, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Ringelhann și J. Ivanauskas, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Esi Srl (Albisola Superiore, Italia)

Obiectul

Prin acțiunea formulată întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea în parte și reformarea în parte a Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 20 decembrie 2021 (cauza R 813/2021-4).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit nefondată.

2)	Obligă Biologische Heilmittel Heel GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 171, 25.4.2022.

Acțiune introdusă la 13 septembrie 2022 – QZ/BEI

(Cauza T-569/22)

(2022/C 451/18)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: QZ (reprezentanţi: L. Levi și P. Baudoux, avocați)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziilor pârâtului din 5 octombrie 2021 și din 8 martie 2022 prin care i s-a imputat reclamantului că a absentat nejustificat în cele trei perioade contestate;

—	anularea deciziei pârâtului din 3 iunie 2022 de respingere a plângerii reclamantului în vederea efectuării unei reexaminări și de confirmare a faptului că reclamantul a absentat nejustificat în cele trei perioade contestate;

—	obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru daunele pe care le-a suferit;

—	obligarea BEI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.	Referitor la prima perioadă contestată, reclamantul formulează trei motive prin care invocă încălcarea principiului securităţii juridice și a articolului 3.6 din anexa X la statut, încălcarea obligaţiei de motivare și a dreptului la bună administrare, precum și încălcarea obligaţiei de diligență.

2.	Referitor la a doua perioadă contestată, reclamantul formulează două motive prin care invocă încălcarea obligaţiei de diligență și a articolului 2.1 din secțiunea C din anexa X la statut.

3.	Referitor la a treia perioadă contestată, reclamantul formulează un motiv prin care invocă faptul că pârâtul nu avea legal dreptul de a contesta certificatul medical deținut de reclamant.

Acțiune introdusă la 12 septembrie 2022 – Herbert Smith Freehills/Comisia

(Cauza T-570/22)

(2022/C 451/19)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Herbert Smith Freehills LLP (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: P. Wytinck, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea în întregime a Deciziei C (2022) 4816 final a Comisiei Europene din 3 iulie 2022, adoptate în temeiul articolului 4 din normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 (1);

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în cadrul prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamant invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatele (1) și (3) din Regulamentul nr. 1049/2001, întrucât Comisia nu a permis accesul la informații din bazele de date relevante, care trebuie considerate documente care fac obiectul cererii reclamantei, întrucât nu a identificat și nu a permis accesul la toate documentele care fac obiectul cererii reclamantei, inclusiv la alte documente care conțineau informații extrase din bazele de date relevante.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe lipsa motivării, astfel cum prevede articolul 296 TFUE.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

Acțiune introdusă la 15 septembrie 2022 – Sberbank Europe/SRB

(Cauza T-571/22)

(2022/C 451/20)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sberbank Europe AG (Viena, Austria) (reprezentant: O. Behrends, avocat)

Pârât: Comitetul Unic de Rezoluție

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei SRB din 5 iulie 2022 (SRB/EES/2022/37), prin care SRB a stabilit cheltuielile legate de rezoluția filialei croate a reclamantei și a solicitat Băncii Naționale a Croației deducerea acestor cheltuieli din prețul de cumpărare plătibil reclamantei;

—	obligarea SRB la suportarea cheltuielilor de judecată ale reclamantei.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este viciată din punct de vedere procedural și material, date fiind următoarele neregularități care afectează decizia atacată: — Decizia atacată încalcă articolul 22 alineatul (6) și articolul 28 alineatul (2) din RMUR (1) întrucât a) cheltuielile vizate nu sunt cheltuieli rezonabile efectuate în mod corespunzător în legătură cu utilizarea instrumentelor sau a competențelor în materie de rezoluție; b) SRB nu a adoptat o decizie corectă cu privire la modalitățile de recuperare de către acesta a cheltuielilor și ar fi trebuit să le impute în sarcina instituției care făcea obiectul rezoluției și, indirect, a cumpărătorului; c) articolul 28 alineatul (2) din RMUR abilitează numai SRB să stabilească instrucțiuni pentru autoritățile naționale de rezoluție privind aspectele executării dispozitivului de rezoluție, deși cheltuielile vizate de decizia atacată vizează procedura aflată la originea deciziei de rezoluție și d) RMUR nu abilitează SRB să solicite consiliere juridică sau de altă natură de la entitatea supravegheată sau de la acționarii săi. — Participarea unor consilieri externi încalcă articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care garantează oricărei persoane dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, iar nu a unor consilieri externi. — Cheltuielile imputate reclamantei prin decizia atacată ar fi în orice caz acoperite de contribuțiile ordinare plătite de fiecare instituție supravegheată, pentru acoperirea cheltuielilor administrative ale SRB. — Per a contrario, rezultă din normele speciale în temeiul cărora onorariile și cheltuielile avocațiale pot, în anumite situații, să fie recuperate, că principiul nu este cel al recuperării acestor cheltuieli. — Cheltuielile vizate nu au fost efectuate în mod corespunzător și în mod rezonabil. — Unele dintre cheltuielile vizate privesc aspecte de drept croat. Revine numai autorităților și instanțelor naționale să interpreteze și să aplice dreptul croat. — Unele dintre cheltuielile vizate privesc aspecte în materie de sancțiune, care, la rândul lor, nu intră în sfera competențelor SRB.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată se bazează pe o decizie de rezoluție care este ilegală atât pe plan procedural, cât și pe fond și care face în prezent obiectul unei acțiuni în cauza T-524/22.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

Acțiune introdusă la 15 septembrie 2022 – Sberbank Europe/SRB

(Cauza T-572/22)

(2022/C 451/21)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sberbank Europe AG (Viena, Austria) (reprezentant: O. Behrends, avocat)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei SRB din 5 iulie 2022 (SRB/EES/2022/36) prin care SRB a stabilit cheltuielile aferente rezoluției filialei slovene a reclamantei și a dispus ca Banca Sloveniei să deducă asemenea cheltuieli din prețul de achiziție datorat reclamantei;

—	obligarea SRB la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este afectată de vicii de procedură și de fond ca urmare a următoarelor vicii specifice ale deciziei atacate: — Decizia atacată încalcă articolul 22 alineatul (6) din RMUR și articolul 28 alineatul (2) din RMUR (1), întrucât (a) costurile nu constituie cheltuieli rezonabile suportate în mod corespunzător în legătură cu utilizarea instrumentelor de rezoluție sau cu exercitarea competențelor de rezoluție; (b) SRB nu a luat o decizie corespunzătoare în ceea ce privește modul în care costurile sunt recuperate de acesta și ar fi trebuit să le impună în sarcina instituției supuse rezoluției și, așadar, în mod indirect în sarcina cumpărătorului; (c) articolul 28 alineatul (2) din RMUR autorizează SRB să formuleze instrucțiuni pentru autoritățile naționale de rezoluție cu privire la aspectele legate de punerea în aplicare a schemei de rezoluție, în timp de costurile menționate în decizia atacată sunt costuri asociate procedurii în care s-a adoptat decizia de rezoluție și (d) RMUR nu autorizează SRB să obțină consultanță juridică sau de alt tip pe cheltuiala entității supravegheate sau a acționarilor acesteia. — Implicarea unor consilieri externi încalcă articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care prevede dreptul oricărei persoane de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, iar nu din partea unor consilieri externi. — Costurile impuse reclamantei prin decizia atacată ar fi în orice caz acoperite de contribuțiile regulate ale fiecărei instituții supravegheate la cheltuielile administrative ale SRB. — Rezultă, a contrario, din normele specifice care permit recuperarea cheltuielilor de consultanță juridică în anumite împrejurări că, în general, asemenea costuri nu pot fi recuperate. — Costurile nu au fost efectuate în mod corespunzător și rezonabil. — Anumite costuri privesc chestiuni de drept sloven. Numai autoritățile naționale și instanțele sunt responsabile cu aplicarea dreptului sloven. — Anumite costuri privesc chestiuni în materie de sancțiune care se află de asemenea în afara competenței SRB.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată se întemeiază pe o decizie de rezoluție, ceea ce nu este legal din punct de vedere procedural și al fondului, aspect care este în prezent examinat în cauza T-523/22.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

Acțiune introdusă la 4 octombrie 2022 – CMB/Comisia

(Cauza T-619/22)

(2022/C 451/22)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamantă: CMB Colorex Master Batches BV (Helmond, Țările de Jos) (reprezentant: M. Wolf, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

—	Anularea Deciziei C(2022) 5829 final a Comisiei din 5 august 2022 privind recuperarea de la CMB Colorex Master Batches până la 16 august 2022 a unei sume principale de 125 166,68 euro, majorată cu dobânzi de întârziere de 24 592,68 euro, adică în total o sumă de 149 759,36 euro.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.	Primul motiv: creanța a fost deja achitată.

2.	Al doilea motiv: încălcarea tratatelor sau a unor norme de drept de aplicare a acestora. — potrivit dreptului Uniunii Europene aplicabil, acțiunea este prescrisă.

3.	Al treilea motiv: creanța a fost stabilită în mod incorect. — decizia atacată a fost adoptată cu neglijență.

Acțiune introdusă la 10 ottobre 2022 – Vi.ni.ca./EUIPO – Venica & Venica (agricolavinica. Le Colline di Ripa)

(Cauza T-627/22)

(2022/C 451/23)

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamantă: Vi.ni.ca. Srl – soc. agr. (Ripalimosani, Italia) (reprezentant: S. Di Pardo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Venica & Venica di Gianni e Giorgio Venica Ss soc. agr. (Dolegna del Collio, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta.

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă agricolavinica. Le Colline di Ripa în culorile alb, negru, roșu și verde – marca Uniunii Europene nr. 18 196 079.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității.

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 11 iulie 2022 în cauza R 90/2022-4.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea sau în orice caz modificarea deciziei atacate în sensul declarării validității mărcii atacate agricolavinica. Le Colline di Ripa ca nefiind similară nici din punct de vedere vizual, nici din punct de vedere fonetic, nici din punct de vedere conceptual cu marca anterioară VENICA și al inexistenței unui risc de confuzie între mărcile menționate;

—	obligarea pârâtului și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 10 octombrie 2022 – LAICO/Consiliul

(Cauza T-629/22)

(2022/C 451/24)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Libyan African Investment Company (LAICO) (Tripoli, Libia) (reprezentanți: A. Bahrami și N. Korogiannakis, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2022/1315 a Consiliului din 26 iulie 2022 privind punerea în aplicare a Deciziei (PESC) 2015/1333 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia (1), în măsura în care menține denumirea Libyan African Investment Company (LAICO) pe lista entităților prevăzută în anexa IV la Decizia (PESC) 2015/1333 a Consiliului din 31 iulie 2015 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia și de abrogare a Deciziei 2011/137/PESC (2);

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/1308 al Consiliului din 26 iulie 2022 (3) privind punerea în aplicare a articolului 21 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/44 al Consiliului din 18 ianuarie 2016 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 204/2011 (4), în măsura în care menține denumirea LAICO pe lista entităților prevăzută în anexa III la Regulamentul 2016/44 al Consiliului;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată și a celorlalte costuri și cheltuieli efectuate de reclamantă în legătură cu acțiunea.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea Deciziei (PESC) 2015/1333 a Consiliului din 31 iulie 2015 și a Regulamentului (UE) 2016/44 al Consiliului din 18 ianuarie 2016.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației Consiliului de a reexamina toate măsurile restrictive pentru a se asigura că acestea continuă să contribuie la atingerea obiectivelor lor stabilite.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare de apreciere sau, cu titlu subsidiar, pe o eroare vădită de apreciere săvârșită prin menținerea denumirii reclamantei pe lista entităților care fac obiectul unor măsuri restrictive. Motivul menținerii denumirii reclamantei pe listele în cauză contravine criteriului general de includere în listă. Consiliul nu și-a îndeplinit obligația de a se asigura că motivul menținerii denumirii reclamantei pe lista entităților care fac obiectul unor măsuri restrictive a respectat criteriul general de includere în listă prevăzut la articolul 9 alineatul (2) litera (b) din Decizia (PESC) 2015/1333 a Consiliului.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe o schimbare a motivării insuficientă și contradictorie: încălcarea obligației de motivare, încălcarea articolului 296 TFUE, încălcarea unei norme fundamentale de procedură și a dreptului la o cale de atac efectivă.

---

(1)  Decizia de punere în aplicare (PESC) 2022/1315 a Consiliului din 26 iulie 2022 privind punerea în aplicare a Deciziei (PESC) 2015/1333 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia (JO 2022, L 198, p. 19).

(2)  Decizia (PESC) 2015/1333 a Consiliului din 31 iulie 2015 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia și de abrogare a Deciziei 2011/137/PESC (JO 2015, L 206, p. 34).

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1308 al Consiliului din 26 iulie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/44 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia (JO 2022, L 198, p. 1).

(4)  Regulamentul (UE) 2016/44 al Consiliului din 18 ianuarie 2016 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 204/2011 (JO 2016, L 12, p. 1).

Acțiune introdusă la 12 octombrie 2022 – Fridman și alții/Consiliul

(Cauza T-635/22)

(2022/C 451/25)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Mikhail Fridman (Londra, Regatul Unit), Petr Aven (Virginia Water, Regatul Unit), German Khan (Londra) (reprezentanți: T. Marembert și A. Bass, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

anularea Regulamentului (UE) 2022/1273 al Consiliului din 21 iulie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (1) în ceea ce îi priveşte pe reclamanți și

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă două motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe lipsa temeiului juridic. Potrivit reclamanților, Consiliul nu poate impune obligații pozitive persoanelor pe care le sancționează, cu atât mai mult cu cât aceste obligații au consecințe atât de importante.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe lipsa temeiului juridic și pe încălcarea articolelor 4, 5, 25 și 40 din TUE și a articolelor 3, 4, 82, 83 și 215 din TFUE. Reclamanții susțin în această privinţă că, prin obligarea statelor membre să asimileze eludării sancțiunilor orice nerespectare a obligaţiei privind declararea patrimoniului pe care acesta a impus-o, Consiliul, care are cunoștință de faptul că 25 dintre cele 27 de state membre condamnă penal eludarea sancțiunilor, s-a erijat în legiuitor penal.

---

(1)  JO 2022, L 194, p. 1.

Acțiune introdusă la 12 octombrie 2022 – U. I. Lapp/EUIPO – Labkable Asia (Labkable Solutions for cables)

(Cauza T-636/22)

(2022/C 451/26)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: U. I. Lapp GmbH (Stuttgart, Germania) (reprezentanți: R. Ingerl și M. Ringer, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Labkable Asia Ltd (Kowloon, Hong Kong, China)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Labkable Solutions for cables – cererea de înregistrare nr. 18 123 696

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 22 iulie 2022 în cauza R 1894/2021-2

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	modificarea deciziei atacate astfel încât să fie respins recursul formulat de cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs;

—	cu titlu subsidiar, anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) prima teză din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 13 octombrie 2022 – Westpole Belgium și Unisys Belgium/Parlamentul

(Cauza T-640/22)

(2022/C 451/27)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Westpole Belgium și (Vilvoorde, Belgia) Unisys Belgium (Machelen, Belgia) (reprezentant: A. Vercruysse, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

cu titlu principal, anularea deciziilor pârâtului: — de a atribui lotul 7 al contractului intitulat „PE/ITEC-ITS19-External Provision of IT Services” primilor trei ofertanți desemnați mai jos: — poziția 1: OneCode, grup de operatori economici al cărui leader este NTT Data Spain S.L.U. sucursala din Belgia, și cocontractanții, ARHS Developments S.A., SWORD Technologies S.A. și SOGETI Luxembourg S.A.; sediul grupului de operatori economici: B-1000 Bruxelles (Belgia), rue de Spa 8; — poziția 2: Consortium APC, grup de operatori economici al cărui leader este societatea Atos Luxembourg PSF, și cocontractanții, PWC EU Services și Computer Resources International Luxembourg; sediul grupului de operatori economici: L-3364 Leudelange (Luxemburg), rue du Château d’Eau 12; — poziția 3: FACI2T Consortium?, grup de operatori economici al cărui leader este CTG IT Solutions S.A., și cocontractanții, Fujitsu Technology Solutions N.V./S.A., Netcompany Intrasoft S.A., și AXIANSEU – DIGITAL SOLUTIONS S.A., sediul grupului de operatori economici: L-8070 Bertrange (Luxemburg), rue des Mérovingiens 7; — de a nu atribui contractul menționat consorțiului InfraExpert, din care fac parte reclamantele, desemnate mai sus, consorțiu creat pentru depunerea unei oferte în cadrul procedurii de atribuire în litigiu, precum și pentru semnarea și executarea contractului-cadru și a convențiilor specifice care ar putea fi semnate în urma atribuirii contractului – decizia de refuz al atribuirii notificată reclamantelor prin scrisoare recomandată din 3 octombrie 2022, cu referința GEDA (2022) 27063;

—	cu titlu subsidiar, în mod interlocutoriu, dacă instanța de trimitere consideră că este necesar să primească explicații suplimentare:

—

dispunerea prezentării de către pârâtul desemnat mai sus a următoarelor documente: — decizia (deciziile) privind „împrejurările neobișnuite legate de o posibilă situație de excludere a mai multor ofertanți”, la care se face referire în cererile de prelungire a duratei de validitate a ofertelor formulate de pârât în cadrul procedurii de atribuire în litigiu; — declarația pe proprie răspundere a consorțiului OneCode și/sau a NTT Data Spain S.L.U. sucursala din Belgia; — motivația excluderii EVERIS S.L.U. de la loturile 3 și 8 ale contractului în litigiu; — răspunsul ofertanților cărora li s-a atribuit contractul în litigiu la partea C „Chestionar de evaluare tehnică” din Technical specifications; — răspunsurile (chestionar + tabel Excel al prețurilor) ofertanților cărora li s-a atribuit contractul la anexa II la Technical specifications „Formular de evaluare a prețurilor” (Loturile 1-10) – cel puțin extrasele relevante pentru lotul 7.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă trei motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe o încălcare probabilă a articolelor 136 și 140 din Regulamentul 2018/1046 (1). Reclamantele susțin că pârâtul nu a ținut seama de deciziile administrative și judiciare pronunțate referitor la un membru al consorțiului plasat pe prima poziție a ofertanților câștigători.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 160 din Regulamentul 2018/1046. Reclamantele apreciază că, prin faptul că nu a înlăturat cel puțin o ofertă anormal de mică, pârâtul a respins în mod nelegal oferta reclamantelor.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe rezervele referitoare la evaluarea tehnică și pe o posibilă încălcare a articolului 160 din Regulamentul 2018/1046 și cu privire la acest aspect. Reclamantele susțin în special că evaluarea tehnică a ofertelor, care reprezintă 70 % din ponderea criteriilor de atribuire, se bazează pe prea multe aprecieri subiective pentru a putea fi în mod serios controlată de Tribunal.

---

(1)  Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO 2018, L 193, p. 1).

Acțiune introdusă la 12 octombrie 2022 – Portigon/SRB

(Cauza T-641/22)

(2022/C 451/28)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Portigon AG (Düsseldorf, Germania) (reprezentanți: D. Bliesener, V. Jungkind și F. Geber, avocați)

Pârât: Comitetul Unic de Rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei pârâtului din 25 iulie 2022 privind calcularea contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (ref.: SRB/ES/2022/41), în măsura în care o privește pe reclamantă;

—	suspendarea procedurii conform articolului 69 literele (c) și (d) din Regulamentul de procedură al Tribunalului până la pronunțarea deciziilor finale în cauzele T-413/18, (1) T-481/19, (2) T-339/20, (3) T-424/20 (4) și T-360/21 (5) sau până la finalizarea lor în alt mod;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele nouă motive.

1.

Prin intermediul primului motiv se invocă încălcarea Regulamentului (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, (6) a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/81 al Consiliului (7) și a TFUE prin creșterea cuantumului contribuțiilor la fond care trebuie plătite de către reclamantă. — Reclamanta susține că pârâtul a supus-o în mod eronat obligației de plată a unei contribuții, întrucât Regulamentul nr 806/2014 și Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului (8) nu prevăd o contribuție obligatorie a instituțiilor aflate în rezoluție. — Legiuitorul nu avea dreptul să întemeieze obligația de a plăti o contribuție pe articolul 114 TFUE având în vedere lipsa de relevanță pentru piața internă. Normele armonizate care guvernează contribuțiile în cadrul Uniunii Europene nu facilitează exercitarea libertăților fundamentale și nici nu remediază denaturări considerabile ale concurenței în legătură cu instituții care se retrag de pe piață. — Reclamanta susține că pârâtul a supus-o în mod eronat obligației de a plăti o contribuție, întrucât instituția nu are nicio expunere la riscuri, nu se preconizează nicio intrare a instituției în rezoluție în conformitate cu normele Regulamentului (UE) nr. 806/2014, iar instituția nu are nicio importanță din perspectiva stabilității sistemului financiar. — Regulamentul delegat (UE) 2015/63 (9) contravine articolului 114 TFUE și articolului 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE în calitate de element esențial legat de calcularea contribuțiilor [articolul 290 alineatul (1) al doilea paragraf TFUE].

2.

Prin intermediul celui de al doilea motiv se invocă încălcarea articolului 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), întrucât procedura de calcul nu permite o motivare completă a deciziei atacate. Regulamentul delegat (UE) 2015/63 este în parte nevalid.

3.

Prin intermediul celui de al treilea motiv se invocă încălcarea articolelor 16 și 20 din cartă, în condițiile în care, dată fiind situația specială a reclamantei, decizia atacată este contrară principiului general al egalității în fața legi și libertății fundamentale de a desfășura o activitate comercială.

4.	Prin intermediul celui de al patrulea motiv se invocă încălcarea principiului securității juridice în condițiile în care nu este permis un efect retroactiv al deciziei atacate.

5.	Prin intermediul celui de al cincilea motiv se invocă încălcarea cerințelor fundamentale de procedură în condițiile în care pârâtul nu a procedat la ascultarea reclamantei anterior adoptării deciziei atacate și nu și-a motivat corespunzător decizia.

6.	Prin intermediul celui de al șaselea motiv, formulat în subsidiar, se invocă caracterul neinteligibil al creării de către pârât a trei categorii în cadrul „calității de membru al unui sistem instituțional de protecție”.

7.

Prin intermediul celui de al șaptelea motiv, formulat în subsidiar, se invocă încălcarea articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 coroborat cu articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE, în măsura în care pârâtul ar fi trebuit, atunci când a calculat contribuțiile, să excludă din pasivele relevante pasivele neriscante.

8.

Prin intermediul celui de al optulea motiv, formulat în subsidiar, se invocă încălcarea articolului 70 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, coroborat cu articolul 5 alineatele (3) și (4) din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 în măsura în care pârâtul a calculat în mod greșit contribuția reclamantei pe baza unei valori brute a contractelor cu instrumente financiare derivate.

9.

Prin intermediul celui de al nouălea motiv, formulat în subsidiar, se invocă încălcarea articolului 70 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, coroborat cu articolul 6 alineatul (8) litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 în măsura în care pârâtul a considerat în mod eronat că reclamanta este o instituție aflată în reorganizare.

---

(1)  JO 2018 C 294, p. 41.

(2)  JO 2019 C 305, p. 60.

(3)  JO 2020 C 240, p. 34.

(4)  JO 2020 C 279, p. 70.

(5)  JO 2021 C 320, p. 53.

(6)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014 L 225, p. 1).

(7)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 al Consiliului din 19 decembrie 2014 de stabilire a condițiilor uniforme de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la Fondul unic de rezoluție (JO 2015 L 15, p. 1).

(8)  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014 L 173, p. 190).

(9)  Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015 L 11, p. 44).

Acțiune introdusă la 14 octombrie 2022 – Yanukovych/Consiliul

(Cauza T-642/22)

(2022/C 451/29)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Oleksandr Viktorovych Yanukovych (Sankt Petersburg, Rusia) (reprezentant: B. Kennelly, barrister)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită anularea Deciziei (PESC) 2022/1355 din 4 august 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (1) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/1354 al Consiliului din 4 august 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (2), în măsura în care acestea se aplică reclamantului. Reclamantul solicită de asemenea plata cheltuielilor sale de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă un motiv întemeiat pe faptul că Consiliul a săvârșit erori vădite de apreciere atunci când a stabilit că criteriul de desemnare este îndeplinit. În special, Consiliul a acceptat ca atare, fără nicio încercare de verificare, afirmații neîntemeiate și în mare parte istorice, acuzații și chiar opinii din diverse rapoarte de presă a căror fiabilitate este discutabilă. Consiliul a prezentat aceste cereri și acuzații ca fapt, în ciuda multor inexactități și inconsecvențe identificate de către reclamant în observațiile sale. Consiliul ar fi trebuit să efectueze investigații suplimentare și să desfășoare o examinare veritabilă a suficienței, credibilității și fiabilității materialului pe care s-a bazat, însă nu a reușit să o facă. Prin urmare, nu există o bază factuală suficient de solidă pentru sancțiunile din august 2022 și, în consecință, acestea ar trebui anulate.

---

(1)  JO 2022, L 204 I, p. 4.

(2)  JO 2022, L 204 I, p. 1.

Acțiune introdusă la 14 octombrie 2022 – Yanukovych/Consiliul

(Cauza T-643/22)

(2022/C 451/30)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Viktor Fedorovych Yanukovych (Rostov-pe-Don, Rusia) (reprezentant: B. Kennelly, barrister)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită anularea Deciziei (PESC) 2022/1355 din 4 august 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (1) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/1354 al Consiliului din 4 august 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (2), în măsura în care acestea se aplică reclamantului. Reclamantul solicită de asemenea plata cheltuielilor sale de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă un motiv întemeiat pe faptul că Consiliul a săvârșit erori vădite de apreciere atunci când a stabilit că criteriul de desemnare este îndeplinit. În special, Consiliul a acceptat ca atare, fără nicio încercare de verificare, afirmații neîntemeiate și în mare parte istorice, acuzații și chiar opinii din diverse rapoarte de presă a căror fiabilitate este discutabilă. Consiliul a prezentat aceste cereri și acuzații ca fapt, în ciuda multor inexactități și inconsecvențe identificate de către reclamant în observațiile sale. Consiliul ar fi trebuit să efectueze investigații suplimentare și să desfășoare o examinare veritabilă a suficienței, credibilității și fiabilității materialului pe care s-a bazat, însă nu a reușit să o facă. Prin urmare, nu există o bază factuală suficient de solidă pentru sancțiunile din august 2022 și, în consecință, acestea ar trebui anulate.

---

(1)  JO 2022, L 204 I, p. 4.

(2)  JO 2022, L 204 I, p. 1.

Ordonanța Tribunalului din 4 octombrie 2022 – Interfloat și GMB/Comisia

(Cauza T-530/20) (1)

(2022/C 451/31)

Limba de procedură: germana

Președintele Camerei a șasea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 329, 5.10.2020.