Rezoluția Comitetului Economic și Social European: Contribuția la programul de lucru al Comisiei Europene pentru 2023

(2022/C 443/01)

Raportori:

Mariya MINCHEVA Stefano PALMIERI Kinga JOÓ

Temei juridic	Articolul 52 alineatul (4) din Regulamentul de procedură
Data adoptării în sesiunea plenară	14.7.2022
Sesiunea plenară nr.	571
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	196/0/0

1.   Introducere

1.1.

Atât pandemia, cât și războiul din Ucraina au demonstrat că este esențial ca UE să fie bine pregătită pentru a face față unor evoluții neprevăzute. Această situație evidențiază rolul activităților prospective în identificarea indiciilor, oricât de slabe, și în schițarea diferitelor scenarii, pregătind astfel terenul pentru ca factorii de decizie politică din UE, partenerii sociali și alți actori ai societății civile să poată să-și îmbunătățească reziliența, să abordeze riscurile și să valorifice oportunitățile. Comitetul Economic și Social European (CESE) solicită ca activitățile de analiză prospectivă strategică să acorde o importanță mult mai mare evoluțiilor geopolitice, nu numai în Europa, ci și dincolo de granițele acesteia (1), inclusiv implicațiilor acestor evoluții asupra securității, comerțului, refugiaților și integrării acestora în societățile-gazdă.

1.2.

Pandemia și războiul au scos din nou în evidență puterea și importanța societății civile și a instituțiilor ei în combaterea consecințelor crizelor și în ajutorarea oamenilor. Prin urmare, CESE îndeamnă Comisia să recunoască într-o măsură mai mare importanța societății civile și a instituțiilor ei, oferindu-le un loc important în politica UE.

1.3.

Forța UE pe plan mondial decurge din valorile sale comune bazate pe democrație, pe respectarea statului de drept și pe modelul său social și economic. Șocurile succesive demonstrează importanța construirii unei economii europene mai reziliente și a amortizării efectelor secundare ale diverselor crize (inflația, creșterea prețurilor la energie și materii prime și deficitele de aprovizionare, perturbările lanțului de aprovizionare). Europa trebuie să-și reducă dependențele și expunerea la furnizori nefiabili, dar, totodată, să formeze și coaliții cu parteneri care împărtășesc aceeași viziune și să își diversifice sursele de aprovizionare.

1.4.

Pe lângă energie, Rusia și Ucraina au o pondere semnificativă în importurile UE de metale, care sunt esențiale pentru mai multe industrii strategice (2). Ambele sunt importante țări exportatoare de mai multe produse agricole, cum ar fi cerealele și oleaginoasele. Perturbarea exporturilor din aceste țări a dus deja la creșteri uriașe, la nivel mondial, ale prețurilor produselor agricole. Consecințele se resimt în special în țările cele mai sărace ale lumii, iar persoanele cele mai sărace vor fi cele mai afectate. În acest sens, CESE își reiterează apelul de a accelera dezvoltarea unei autonomii strategice și tehnologice pentru Europa și necesitatea de a ne limita dependența în materie de energie, materii prime critice și alimente (3).

1.5.

Pentru a evita o serie de consecințe economice și sociale drastice, politica energetică a UE trebuie să fie realistă și să contribuie la realizarea uniunii energetice și a obiectivelor climatice, fără a impune o sarcină suplimentară consumatorilor vulnerabili și lucrătorilor și fără a submina competitivitatea întreprinderilor europene. UE trebuie să depună eforturi pentru a-și atinge obiectivele ambițioase în materie de climă, asigurând în același timp stabilitatea și securitatea aprovizionării cu energie la un cost accesibil pentru întreprinderi și cetățeni.

1.6.

Societățile europene au fost deja grav afectate de pandemie, iar această criză este încă un șoc masiv, resimțit în cea mai mare parte de persoanele cele mai vulnerabile din societățile noastre. Solidaritatea și convergența socială trebuie să fie, de asemenea, liniile directoare ale viitoarelor politici ale UE: răspunsul la războiul din Ucraina ne va costa pe toți și trebuie să ne asigurăm că aceste sarcini sunt împărțite în mod echitabil. CE ar putea continua discuțiile cu statele membre cu privire la posibile instrumente pe termen lung, și anume la sisteme de reasigurare pentru indemnizațiile de șomaj, pentru a aborda problemele sistemice pe care criza actuală nu face decât să le agraveze. Ar trebui explorate și discutate și cu partenerii sociali efectele și posibila utilizare în continuare a mecanismului SURE.

1.7.

CESE invită CE să mențină obiectivul unei mai bune legiferări ca prioritate și îndeamnă Comisia, inclusiv toate serviciile sale, și legiuitorii UE să aprofundeze și să dezvolte în mod constant sistemul UE privind o mai bună legiferare în toate aspectele sale și să utilizeze în mod sistematic în activitatea lor instrumentele și orientările necesare pentru o mai bună legiferare. În acest scop, CESE încurajează Comisia să promoveze în continuare principiile și instrumentele unei mai bune reglementări în toate serviciile sale.

1.8.

Abordarea bazată pe dezvoltarea durabilă ar trebui adoptată ca obiectiv global și integral al tuturor politicilor, programelor și măsurilor. Pentru a stimula redresarea în urma crizelor, Comisia și statele membre ar trebui să identifice și să depună eforturi pentru elaborarea unor politici și inițiative care să aducă simultan beneficii economice, sociale și de mediu, și anume să consolideze mediul de afaceri, să îmbunătățească condițiile de muncă și de viață și să faciliteze tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic și circulară.

1.9.

Redresarea și reziliența UE în ceea ce privește crizele depind în mod intrinsec de creșterea durabilă, convergența socială, de un mediu de afaceri favorabil și de dezvoltarea pozitivă a ocupării forței de muncă și a condițiilor de încadrare în muncă, în concordanță cu Pactul verde european, Pilonul european al drepturilor sociale și planul său de acțiune și obiectivele de dezvoltare durabilă. Toate măsurile de politică adoptate trebuie să vizeze promovarea modelelor sustenabile de afaceri, a antreprenoriatului și a creării de locuri de muncă, precum și îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață.

1.10.

În ciuda problemelor urgente, este esențial să nu se piardă din vedere obiectivele fundamentale ale UE, precum punerea în aplicare efectivă a pieței unice, și nici nevoile pe termen lung, cum ar fi neutralitatea climatică până în 2050 și combaterea sărăciei și a excluziunii sociale pentru a asigura un viitor prosper pentru cetățeni și întreprinderi. Prin urmare, Comisia ar trebui să continue să faciliteze și să încurajeze investițiile în cercetare și inovare, ținând seama în mod corespunzător de necesitatea tot mai mare de a găsi soluții și de a îmbunătăți reziliența împotriva riscurilor geoeconomice, societale, de sănătate și de mediu.

1.11.

Pe lângă consolidarea pieței interne și reducerea dependențelor critice, obținerea unei poziții mai puternice în lume necesită, de asemenea, ca activitățile de export să se desfășoare cu succes. Comisia ar trebui să analizeze modalitățile de a crește competitivitatea întreprinderilor europene în general și, în special, de a facilita consolidarea poziției întreprinderilor din UE pe piețele mondiale de tehnologii, produse și soluții care răspund megatendințelor și provocărilor globale, cum ar fi schimbările climatice. Ea trebuie, de asemenea, să consolideze capacitatea sectorului de sănătate al UE, în ce privește îmbunătățirea cercetării și a metodologiilor de gestionare a cererii tot mai mari de îngrijire, precum și a eventualelor pandemii viitoare. Printre alte măsuri, trebuie să se sprijine dezvoltarea și promovarea pe plan internațional a standardelor de către întreprinderile și inovatorii europeni, deoarece standardele creează piețe.

1.12.

Asigurarea unui rol mai important pentru UE pe plan mondial necesită o unitate de neclintit și eforturi comune din partea statelor membre. Comisia ar trebui să se bazeze pe unitatea la care a ajuns în timpul crizelor și să găsească modalități de consolidare a redresării UE, a competitivității pe termen mai lung și a bunăstării cetățenilor într-un mod care să se bazeze din ce în ce mai mult mai curând pe inovare și competențe decât pe ajutoare de stat sau pe barierele din calea comerțului și a cooperării. În relațiile sale cu restul lumii, Uniunea ar trebui să contribuie în continuare la eradicarea sărăciei și la protecția drepturilor omului.

2.   Pactul verde european

2.1.

CESE a sprijinit punerea în aplicare a Pactului verde european și a subliniat că aceasta trebuie să se desfășoare într-un mod echitabil din punct de vedere social, și cu condiția asigurării securității alimentare europene și a securității aprovizionării cu energie la prețuri accesibile. Observația este valabilă, printre altele, pentru pachetul „Pregătiți pentru 55”, care va avea un impact inegal asupra sectoarelor, întreprinderilor, regiunilor, comunităților și persoanelor din întreaga Europă. CESE insistă asupra faptului că implicarea activă a partenerilor sociali și a organizațiilor relevante ale societății civile este importantă atât în etapa de planificare, cât și în cea de punere în aplicare. Este esențial să fie sprijinită mobilizarea cetățenilor și a grupurilor de părți interesate pentru a participa activ la tranziția către o societate cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

2.2.

CESE observă că inițiativele legate de Pactul verde european trebuie să fie complementare și să se consolideze reciproc în domeniile climei, energiei, transporturilor, clădirilor, industriei, silviculturii și sistemelor alimentare, pentru ca economia UE să poată deveni competitivă, echitabilă, neutră din punct de vedere climatic și circulară. CESE solicită, de asemenea, o mai mare complementaritate între tranziția verde și cea digitală.

2.3.

Pentru a monitoriza progresele înregistrate în tranziția către o creștere durabilă din punct de vedere economic, social și ecologic, în conformitate cu Pactul verde european, CESE solicită elaborarea unui set de indicatori adecvați „dincolo de PIB”. În tabloul de bord al Pactului verde european și în procesul de guvernanță economică europeană, ar trebui conceput și integrat un tablou de bord concis „Dincolo de PIB”. Acesta ar trebui, de asemenea, să stea la baza elaborării politicilor, să îmbunătățească comunicarea și să promoveze stabilirea de obiective.

2.4.

CESE sprijină obiectivul taxonomiei europene pentru activități durabile („taxonomia UE”) de a direcționa investițiile către proiecte și activități durabile. În acest scop, Comisia a elaborat un set de norme pentru a stabili ce investiții pot fi numite ecologice (verzi). CESE solicită elaborarea taxonomiei într-un mod care să țină seama și de nevoile societale, cum ar fi securitatea aprovizionării cu energie și cu materii prime și bunuri esențiale, și care să fie axat, totodată, într-o măsură mai mare pe aspectele legate de sustenabilitatea socială, cum ar fi drepturile lucrătorilor și drepturile omului, respectând, în același timp, competențele statelor membre și diferitele sisteme de relații de muncă, precum și pe fezabilitatea unei evaluări obiective în contextul accesului la finanțare. Încă de la început, CESE a susținut că Pactul verde poate avea și va avea succes numai dacă este și un pact social. În ceea ce privește aspectele sociale ale taxonomiei, CESE lucrează în prezent la un aviz din proprie inițiativă pe tema „Taxonomia socială – provocări și oportunități”. Taxonomia ar trebui utilizată, de asemenea, în contextul standardului UE privind obligațiunile verzi. CESE consideră că este important să se alinieze taxonomiile la nivel internațional în cadrul Platformei internaționale privind finanțarea durabilă.

2.5.

Pentru a aborda preocupările sociale și în materie de muncă ale Pactului verde european, CESE solicită Comisiei să propună măsuri de politică suplimentare pentru a consolida dimensiunea socială și de muncă a Pactului verde european, corelând-o cu obiective sociale ambițioase, în conformitate cu Declarația de la Porto, cu Pilonul european al drepturilor sociale și cu orientările OIM pentru o tranziție justă. CESE solicită în special instituțiilor UE să realizeze o cartografiere și o analiză granulară a impactului pe care îl va avea tranziția verde asupra ocupării forței de muncă și a competențelor în diferite țări, regiuni și sectoare, inclusiv asupra subcontractanților și lanțurilor valorice din aval. CESE solicită, de asemenea, să se garanteze că planurile naționale privind energia și clima conțin strategii privind o tranziție justă. În plus, este important să se anticipeze și să se gestioneze schimbările de pe piața muncii, inclusiv printr-un sprijin specific, de exemplu prin îmbunătățirea competențelor necesare, prin asigurarea protecției sociale și prin implicarea tuturor categoriilor vizate ale societății în modelarea tranziției, precum și prin propuneri suplimentare de mobilizare a unor investiții publice și private masive pentru a sprijini tranzițiile și a crește în mod semnificativ dimensiunea și domeniul de aplicare al Fondului pentru o tranziție justă, pentru a fi pe măsura provocărilor.

2.6.

CESE solicită să se garanteze că cadrul de reglementare al UE va permite întreprinderilor din UE, inclusiv IMM-urilor, să devină lideri în domeniul întreprinderilor ecologice, prevenind, în același timp, riscul de deplasare a producției și protejând împotriva importurilor cu un impact negativ mai mare asupra mediului. Acest lucru este valabil în special pentru industriile mari consumatoare de energie. CESE solicită, de asemenea, sprijinirea IMM-urilor pentru a înțelege și a gestiona mai bine cerințele climatice și de mediu din ce în ce mai ridicate care le vizează în mod direct și indirect.

2.7.

CESE solicită să se acorde industriilor un sprijin puternic pentru inovare, pentru a dezvolta și a implementa tehnologii, materiale, produse, procese de producție și modele de afaceri ecologice, facilitând, de exemplu, programe privind hidrogenul, bateriile, semiconductorii, captarea și utilizarea dioxidului de carbon și practicile economiei circulare în diverse domenii, cum ar fi ambalarea.

2.8.

Pentru a-și mări impactul global în materie de atenuare a schimbărilor climatice, UE ar trebui să ofere industriilor din UE condiții competitive pentru a valorifica oportunitățile de export generate de cererea globală de tehnologii și soluții în domeniul climei și, astfel, să sporească impactul pozitiv al UE în materie de carbon.

2.9.

Alianțele industriale se dovedesc a fi o metodă de succes pentru elaborarea de proiecte industriale la scară largă și la nivel transfrontalier în domenii strategice. Aceste alianțe industriale și proiectele importante de interes european comun (PIIEC) sunt esențiale pentru redresare și pentru promovarea standardelor europene și a tehnologiilor-cheie, în special în domeniile în care piața nu le poate realiza singură sau când este denaturată.

2.10.

Evoluția către o reală uniune energetică ar trebui consolidată, pentru a asigura tranziția energetică către un sistem energetic accesibil din punct de vedere financiar, sigur, competitiv, securizat și durabil. Având în vedere provocările actuale cauzate de războiul ruso-ucrainean, Comisia ar trebui să se concentreze asupra măsurilor care aduc cele mai mari beneficii în ceea ce privește toate obiectivele uniunii energetice și contribuie simultan la soluționarea provocărilor acute și la obiectivele pe termen mai lung.

2.11.

Situația din Ucraina a inspirat (4) REPpowerEU, urmată, la solicitarea Consiliului European, de Planul REPowerEU (5) și de o serie de propuneri, care, dacă sunt puse în aplicare în mod corespunzător, pot accelera în mod semnificativ atât independența energetică, cât și sustenabilitatea Uniunii Europene. Obiectivul de a dobândi independența față de gazul rusesc și de alți combustibili fosili necesită atât diversificarea urgentă a furnizorilor și a surselor de energie și consolidarea solidarității, cât și măsuri pe termen lung care să promoveze tranziția către neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon, ținând seama de caracteristicile diferitelor state membre și regiuni și de sursele alternative disponibile. Cu toate acestea, pentru a asigura succesul procesului, trebuie mobilizate suficiente investiții private și publice, utilizând pe deplin, printre altele, fondurile MRR și ale politicii de coeziune. După cum s-a subliniat deja (6), reducerea cererii de gaze din Rusia cu două treimi până la sfârșitul anului 2022 este o sarcină dificilă, care ar necesita, pe de o parte, o diversificare, în primul rând și pe termen scurt, prin recurgerea la GNL și la biometan și, pe de altă parte, prin eficiență energetică și extinderea surselor regenerabile de energie. Ar trebui evitate blocajele de infrastructură care, pe viitor, riscă să creeze limitări în ce privește soluțiile alternative realiste, iar investițiile ar trebui să se concentreze cât mai mult pe sursele regenerabile de energie și pe infrastructurile de sprijin. Partenerii sociali și societatea civilă trebuie să fie implicați îndeaproape în aceste propuneri de politici, pentru a le asigura acceptarea socială, durabilitatea și succesul. În plus, pentru a îmbunătăți răspunsul la crizele externe, ar fi necesară o structură permanentă de coordonare în cadrul Consiliului Uniunii Europene.

2.12.

Integrarea în continuare a pieței energetice a UE va juca un rol important în îmbunătățirea accesibilității din perspectiva prețurilor și a securității aprovizionării cu energie. În acest scop, este necesară o capacitate de interconectare (7) suficientă și trebuie implementată infrastructura corespunzătoare, în special în „insulele” energetice [cum ar fi Peninsula Iberică (8)]. Pentru a promova un avantaj competitiv al UE în domeniul energiei din surse regenerabile și pentru a garanta că utilizarea surselor regenerabile de energie nu pune în pericol securitatea aprovizionării, ar trebui elaborată o foaie de parcurs realistă pentru dezvoltarea și implementarea unei infrastructuri eficiente de energie din surse regenerabile, inclusiv a capacității de stocare și a interconectării rețelelor de transport într-o măsură care să permită exportul producției excedentare către alte state membre. Pentru a implementa rapid infrastructura pentru energia curată, statele membre trebuie să accelereze acordarea autorizațiilor.

2.13.

Pentru a consolida condițiile de concurență echitabile, UE ar trebui să promoveze stabilirea prețului dioxidului de carbon la nivel mondial. Ar trebui să se dezvolte și să se raționalizeze impozitarea emisiilor de dioxid de carbon în așa fel încât să reflecte impactul climatic într-un mod simetric și să țină seama de măsurile de sechestrare a carbonului din atmosferă. În plus, CESE ar trebui să își urmărească obiectivul privind eliminarea treptată a subvențiilor pentru sursele de energie dăunătoare climei și mediului, garantându-se, totodată, că tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic se desfășoară în mod echitabil.

2.14.

Creșterea actuală a prețurilor la energie reprezintă o amenințare majoră, atât de creștere a sărăciei energetice, cât și de pierdere a competitivității întreprinderilor consumatoare de energie. CESE solicită acțiuni care să atenueze în mod real impactul creșterii prețurilor la energie și să prevină apariția sărăciei energetice, inclusiv în rândul gospodăriilor din UE. De asemenea, pentru a ajuta IMM-urile și industriile mari consumatoare de energie să supraviețuiască crizei, sunt necesare măsuri temporare și bine orientate pentru ca impactul creșterii prețurilor la energie să fie limitat.

2.15.

O analiză pe termen lung a modului în care piața energiei răspunde la șocuri trebuie să abordeze și cauzele profunde ale creșterii prețurilor la energie (în prezent, prețul gazelor), astfel cum a sugerat Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER), pe baza evaluării sale recente (9) a structurii actuale a pieței energiei electrice și a sistemului de stabilire a prețurilor. În plus, ar putea fi luată în considerare o reexaminare în ceea ce privește piețele în care concentrarea aprovizionării cu energie este ridicată și, prin urmare, funcționarea normală poate fi denaturată.

2.16.

Cetățenii și consumatorii ar trebui să se afle în centrul tranziției energetice, prin sprijinirea sistemelor energetice comunitare și a asumării responsabilității la nivel local și prin transformarea consumatorilor de energie în prosumatori. CESE solicită campanii transparente de informare, consultare și educare pentru a încuraja angajamentul cetățenilor față de tranziția energetică.

2.17.

De asemenea, CESE solicită să se acorde mai multă atenție problemelor privind tranziția către o societate neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon, în special în ceea ce privește industriile care, din diverse motive tehnice și/sau financiare, au nevoie de timp pentru a se adapta și a-și menține competitivitatea pe piață.

2.18.

CESE a salutat actualizarea Regulamentului TEN-T pentru a răspunde mai bine obiectivelor și necesităților la ordinea zilei. Trebuie acordată o atenție deosebită identificării priorităților și definirii unei rețele care să conecteze toate capitalele, marile orașe, porturile, aeroporturile și terminalele statelor membre, pe baza coridoarelor europene. Coridoarele ar trebui să includă, după caz, „poduri marine” sau legături maritime regulate, cu densitate ridicată, de tip ro-ro, între porturile coridoarelor. În ceea ce privește coeziunea teritorială, CESE consideră că trebuie să existe o mai bună legătură între coridoarele rețelei centrale și dimensiunile regională, urbană și locală. De asemenea, trebuie identificate discrepanțele dintre cerințele tehnice TEN-T și cele privind mobilitatea militară, pentru a pune în aplicare o dublă utilizare a infrastructurii de transport.

2.19.

Având în vedere timpul destul de îndelungat de execuție a proiectelor TEN-T, CESE sprijină instituirea unui cadru european de reglementare și finanțare care să asigure stabilitate pe termen mediu și lung în ceea ce privește coridoarele și proiectele, până la finalizarea rețelei europene. CESE solicită adoptarea de planuri naționale urgente pentru finanțarea ordinară și extraordinară a intervențiilor de întreținere a infrastructurilor TEN-T și a unui plan de monitorizare a rețelei centrale la nivel european.

2.20.

Având în vedere rolul esențial al aviației pentru UE, CESE solicită o abordare cuprinzătoare și eficace pentru a promova redresarea și creșterea aviației durabile.

2.21.

Pentru a contribui la eforturile de reducere a emisiilor generate de transportul rutier, CESE solicită condiții de reglementare favorabile pentru utilizarea vehiculelor de transport de mărfuri mai mari și mai grele și a ansamblurilor de vehicule pe teritoriul statelor membre în cauză și între ele. Comisia Europeană ar trebui să ia în considerare provocările viitoare și specifice ale transportului de mărfuri, precum și penuria de șoferi de camion anunțată pentru anii următori, atât din perspectiva faptului că reînnoirea generațiilor este absentă în acest sector, cât și a condițiilor de muncă dificile. În acest context, dezvoltarea transportului multimodal de marfă este importantă pentru a spori atractivitatea transportului feroviar de marfă ca parte a unui lanț logistic complet, alături de îmbunătățirea condițiilor de muncă ale lucrătorilor din transporturi.

2.22.

CESE salută dezvoltarea cadrului UE privind mobilitatea urbană și solicită ca transportul urban, în special transportul public, să devină mai incluziv, promovând astfel egalitatea de șanse pentru cetățeni.

2.23.

Pentru a spori mobilitatea durabilă și inteligentă, CESE pledează pentru o inițiativă puternică a Comisiei de a lansa proiecte digitale la scară largă în domeniul transporturilor, care sunt esențiale, de exemplu, pentru o multimodalitate eficientă și pentru optimizarea utilizării capacităților.

2.24.

Pe măsură ce energia, transporturile și sistemele digitale devin din ce în ce mai conectate, este nevoie de rețele de transport, rețele digitale și rețele integrate în domeniul energiei. Pentru a spori sinergiile și reziliența infrastructurilor generale, CESE solicită o revizuire a principalelor blocaje și vulnerabilități în ceea ce privește interconexiunile acestor sisteme, atât din perspectiva actuală, cât și din cea pe termen lung.

2.25.

CESE solicită, de asemenea, creșterea rezilienței rețelelor energetice, de transport și digitale în raport cu schimbările climatice, pericolele naturale și dezastrele provocate de om, pentru a genera și a menține o valoare durabilă a infrastructurii. În esență, CESE solicită măsuri de îmbunătățire a adaptării la schimbările climatice și la impactul acestora.

2.26.

Pentru a proteja durabilitatea sistemelor alimentare și competitivitatea producătorilor europeni, CESE solicită promovarea unei autonomii strategice deschise, inclusiv îmbunătățirea autonomiei proteice, asigurarea reciprocității standardelor comerciale (economice, sociale, de mediu), promovarea cercetării, consolidarea digitalizării, dezvoltarea de tehnologii și semințe inovatoare și promovarea unor prețuri echitabile, care să includă costuri mai ridicate ale factorilor de producție și costuri pentru o durabilitate sporită.

2.27.

Politica agricolă comună și politicile comune în domeniul pescuitului ar trebui să aducă o contribuție semnificativă la sisteme alimentare mai durabile și mai reziliente. Trebuie asigurată o participare structurată și amplă a societății civile la punerea în aplicare a strategiei „De la fermă la consumator”. Propunerea de cadru legislativ pentru sisteme alimentare durabile ar trebui să includă obiective și indicatori clari, precum și un mecanism solid de monitorizare și un tablou de bord solid.

3.   O Europă pregătită pentru era digitală

3.1.

Pandemia și războiul din Ucraina au evidențiat importanța critică a tehnologiilor digitale și necesitatea ca UE să își sporească suveranitatea digitală. CESE a salutat Busola pentru dimensiunea digitală și programul de politică „Calea către deceniul digital” și solicită introducerea eficientă a mecanismului de guvernanță și facilitarea punerii rapide în aplicare a obiectivelor. Pandemia a evidențiat, de asemenea, provocările pe care le poate genera tranziția digitală, iar CESE solicită consolidarea dialogului social la nivel european, național și industrial, pentru a garanta că această tranziție este, totodată, o tranziție justă.

3.2.

CESE consideră că cooperarea dintre Comisie și statele membre este esențială pentru evaluarea progreselor înregistrate și pentru evaluarea măsurilor necesare pentru atingerea obiectivelor, inclusiv prin proiecte multinaționale. De asemenea, CESE solicită ca raportul privind stadiul evoluției deceniului digital să contribuie la schimbul de cunoștințe și de bune practici între statele membre.

3.3.

CESE a subliniat necesitatea ca transformarea digitală să aibă loc într-un mod durabil, centrat pe factorul uman și favorabil incluziunii, în beneficiul tuturor cetățenilor, fără a adânci și mai mult decalajul digital existent sau a crea noi inegalități, asigurând condițiile de muncă, echilibrul dintre viața profesională și cea privată și sănătatea și siguranța lucrătorilor. În acest scop, este, de asemenea, important să se anticipeze și să se gestioneze schimbările din lumea muncii, utilizând dialogul social la diferite niveluri și îmbunătățind competențele necesare și condițiile de muncă adecvate, inclusiv în ceea ce privește munca la distanță și munca pe platforme online, evaluând în continuare la nivelul UE așa-numitul „drept de a se deconecta”.

3.4.

Investițiile în infrastructura digitală care asigură o mai bună accesibilitate și dezvoltarea pieței unice a datelor sunt factori esențiali ai unei dezvoltări digitale adecvate în toate regiunile UE. CESE solicită punerea în aplicare eficientă a măsurilor de consolidare a liberei circulații a datelor, asigurând, în același timp, protecția adecvată a datelor, a vieții private și a proprietății intelectuale.

3.5.

UE ar trebui să continue să înregistreze progrese în direcția instituirii unui sistem de conectivitate spațială securizat și autonom pentru furnizarea de servicii de comunicații prin satelit garantate și reziliente, ceea ce va spori disponibilitatea benzii largi de mare viteză și conectivitatea neîntreruptă în întreaga Europă.

3.6.

CESE consideră că este important să se continue dezvoltarea sistemelor de transport inteligente în vederea creării unui spațiu european comun al datelor privind mobilitatea, ceea ce înseamnă îmbunătățirea eficienței și un teren favorabil pentru îmbunătățirea condițiilor de lucru în sectorul transporturilor, precum și pentru o multimodalitate fără sincope.

3.7.

CESE consideră că este rezonabil să se mizeze pe actori puternici de pe piața europeană pentru a pune în aplicare serviciile financiare digitale. CESE consideră că sunt necesare măsuri urgente pentru a asigura transparența sectorului criptografic și pentru protejarea utilizatorilor finali ai finanțelor digitale, asigurarea stabilității financiare, protejarea integrității sectorului financiar al UE și asigurarea unor condiții de concurență echitabile între diverșii actori din sistemul economic și financiar, precum și pentru a orienta sectorul criptografic către mecanisme de operare mai durabile și mai puțin consumatoare de energie.

3.8.

Întrucât aptitudinile și competențele sunt catalizatori esențiali ai transformării digitale, CESE solicită dezvoltarea continuă a unor modalități de dezvoltare a talentelor de nivel înalt și de îmbunătățire a aptitudinilor și competențelor cetățenilor și lucrătorilor, pentru a valorifica mai bine oportunitățile oferite de digitalizare și pentru a gestiona riscurile generate de aceasta.

3.9.

Pentru a consolida excelența UE în domeniul digitalizării, întreprinderile europene au nevoie de condiții favorabile pentru inovare, investiții și desfășurarea activității, comparativ cu concurenții străini. Având în vedere că cooperativele sunt deosebit de adecvate pentru a sprijini participarea incluzivă la guvernanța platformelor digitale, CESE îndeamnă la elaborarea de inițiative care să promoveze dezvoltarea platformelor digitale cooperative.

3.10.

Deși se vor promova întreprinderile inovatoare, trebuie să se garanteze că toate întreprinderile, inclusiv microîntreprinderile, întreprinderile mici și mijlocii și întreprinderile din economia socială, pot participa la progrese și pot beneficia de pe urma acestora. CESE consideră important să se îmbunătățească implementarea IA și a altor tehnologii avansate, dar trebuie să se recunoască și faptul că o mare parte dintre IMM-uri se confruntă cu provocări semnificative în a adopta chiar și tehnologii digitale de bază.

3.11.

Este din ce în ce mai important pentru toți actorii, inclusiv de-a lungul lanțurilor valorice în ansamblul lor, să se acorde atenția cuvenită securității cibernetice, iar crizele au subliniat și mai mult importanța acesteia pentru a asigura buna funcționare a economiei și a societății și pentru a menține conexiunile internaționale. Acest lucru necesită o acțiune consolidată din partea statelor membre, inclusiv o cooperare facilitată de Comisie. De asemenea, este din ce în ce mai important să se combată dezinformarea, garantându-se, în același timp, că aceasta nu este utilizată ca pretext pentru limitarea libertăților publice, în special a libertății de exprimare.

3.12.

CESE solicită mobilizarea atât a finanțării publice, cât și a celei private, pentru a facilita investițiile în cercetare și inovare, educație și formare, precum și în infrastructura tehnică. Cadrul de reglementare este un alt factor general care modelează dezvoltarea digitală. CESE consideră că este important să se garanteze că evoluția reglementării încurajează inovarea și investițiile, precum și asigurarea unor condiții de concurență echitabilă, în acord cu drepturile omului și cu obiectivele climatice și de mediu.

3.13.

Întrucât digitalizarea continuă să fie un factor determinant important al creșterii economice de la nivel mondial, CESE consideră că politicile privind impozitarea economiei digitale ar trebui să-și propună să promoveze, nu să împiedice creșterea economică și comerțul și investițiile transfrontaliere.

3.14.

Existența unor condiții de concurență echitabile și bazate pe norme pentru activitățile digitale este, de asemenea, importantă la nivel internațional, iar piața unică reprezintă o piatră de temelie pentru ca UE să devină un actor influent și puternic la nivel mondial. CESE solicită utilizarea unei game largi de instrumente, de la acțiunea diplomatică la cooperarea în domeniul inovării și acordurile comerciale, pentru a promova abordarea centrată pe factorul uman și fiabilitatea tehnologiilor digitale. Rolul de organism de standardizare la nivel global necesită, de asemenea, competitivitate la nivel mondial și se bazează pe o cooperare solidă între statele membre.

4.   O economie în serviciul cetățenilor

4.1.

Dezvoltarea socioeconomică actuală este însoțită de un nivel ridicat de incertitudine asociat cu pandemia de COVID-19 încă în curs și exacerbat de războiul din Ucraina și de tensiunile geopolitice din ce în ce mai mari cu Rusia. Este esențial ca statele membre să își consolideze și să își coordoneze în mod eficient politicile economice, sanitare și sociale, să abordeze în mod eficace dezechilibrele macroeconomice și să asigure finanțe publice solide. În același timp, ele trebuie să îmbunătățească calitatea și structura investițiilor lor publice pentru a pune la dispoziție resursele financiare necesare, inclusiv prin încurajarea investițiilor private, care să sprijine transformarea socioecologică a economiei, cu scopul de a promova un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, locuri de muncă de înaltă calitate, bunăstare, precum și de a asigura un nivel adecvat de venituri, garantând totodată că oamenii rămân motivați să fie activi pe piața forței de muncă.

4.2.

UE ar trebui să se concentreze pe un avantaj competitiv pentru industria și locurile de muncă din UE, ca elemente-cheie ale prosperității, precum și pe combaterea inegalității și a sărăciei în procesul de redresare. Pilonul european al drepturilor sociale (PEDS), care este instrumentul de coordonare a politicii sociale a UE, ar trebui să se afle, de asemenea, în centrul strategiei de redresare, pentru a se garanta că redresarea economică și cea socială vor merge mână în mână. UE ar trebui să acorde o atenție deosebită sprijinirii grupurilor vulnerabile prin politici active și favorabile incluziunii, însoțite de servicii sociale esențiale și cu rol de capacitare.

4.2.1.

Pe baza succesului lor conjunctural, atât instrumentul Next Generation EU, cât și Mecanismul de redresare și reziliență trebuie evaluate ca instrumente eficace de răspuns la criza declanșată în prezent de război, care va avea, probabil, consecințe dramatice asupra economiei europene. Aceste instrumente completează mecanismele structurale existente pentru a stimula creșterea economică și convergența ascendentă, pentru a proteja condițiile de viață și pentru a asigura pacea și stabilitatea socială în cadrul UE.

4.3.

UE și guvernele naționale ar trebui să ia măsuri pentru a atenua impactul războiului din Ucraina, atât pentru a reduce la minimum creșterea prețurilor și a costurilor energiei pentru familii și întreprinderi, cât și pentru a sprijini economia și ocuparea forței de muncă prin ajustarea măsurilor de urgență existente. Pentru a ajuta întreprinderile să facă față crizelor și să fie în măsură să creeze locuri de muncă și să le mențină, Comisia ar trebui să monitorizeze în permanență impactul pandemiei și al războiului asupra întreprinderilor de toate dimensiunile din UE și să fie pregătită pentru măsurile de sprijin temporare necesare, asigurând în același timp condiții echitabile de concurență.

4.4.

CESE sprijină în mod explicit obiectivul de a redirecționa investițiile în așa fel încât acestea să contribuie la tranziția UE către o economie durabilă. În acest cadru, trebuie să se dea dovadă de vigilență cu privire la „dezinformarea ecologică sau în materie de durabilitate”. Comitetul se așteaptă ca Comisia să implice în mod activ partenerii sociali și societatea civilă în conceperea și implementarea finanțării durabile.

4.5.

Statele membre ale UE trebuie să dispună de o marjă de manevră bugetară adecvată pentru a contracara impactul economic și social negativ al războiului din Ucraina. Acest lucru întărește și mai mult necesitatea revizuirii cadrului de guvernanță economică al UE. Cu toate acestea, statele membre trebuie să își consolideze finanțele publice în perioadele de creștere economică favorabilă, ceea ce permite un răspuns în perioadele de recesiune. De asemenea, în acest context, CESE își reiterează avertismentul cu privire la dezactivarea prematură a clauzei derogatorii generale.

4.5.1.

În plus, CESE solicită un cadru de guvernanță economică revizuit și reechilibrat, orientat spre prosperitate, care să acorde o pondere egală unei game de obiective politice cheie, cum ar fi o creștere sustenabilă și favorabilă incluziunii, ocuparea integrală a forței de muncă și munca decentă, o economie socială de piață competitivă și finanțe publice stabile. O economie europeană competitivă, care să fie, de asemenea, durabilă din punct de vedere social și ecologic, este o condiție prealabilă pentru creșterea prosperității tuturor europenilor.

4.5.2.

În plus, economiile în care politicile bugetare naționale recunosc necesitatea de a constitui rezerve de venituri în perioadele de creștere, asigurând în același timp investițiile necesare pentru prosperitatea viitoare, vor fi mai reziliente în momentul combaterii efectelor negative ale încetinirii creșterii economice.

4.5.3.

Punerea în aplicare adecvată a Pactului de stabilitate și de creștere, ajustată ca urmare a încheierii revizuirii în curs, de preferință cu norme simplificate și cu o prociclicitate redusă și reflectând contextul post-pandemie, va fi esențială pentru a ajuta statele membre să își plaseze finanțele publice pe o bază sustenabilă și să consolideze încrederea în materie de investiții. Orice viitor cadru bugetar trebuie a) să promoveze finanțe publice sustenabile care să permită creșterea investițiilor publice b) să permită o politică cu un caracter anticiclic mai marcat și c) să permită o mai mare flexibilitate și o diferențiere specifică fiecărei țări în ceea ce privește traiectoriile de ajustare a datoriei, garantând totodată sustenabilitatea finanțelor publice. Mai precis, una dintre principalele propuneri ale CESE de revizuire a cadrului bugetar este de a introduce o regulă de aur pentru investițiile publice, fără a pune în pericol stabilitatea fiscală și financiară pe termen mediu și valoarea monezii euro, în combinație cu o regulă privind cheltuielile.

4.5.4.

Atât parlamentele naționale, cât și Parlamentul European trebuie să-și mențină rolul important în viitorul cadru de guvernanță economică al UE, pentru a consolida responsabilitatea democratică a Uniunii. CESE a luat notă de ideea instituirii unui sistem de șomaj, inclusă inițial în prioritățile politice ale Comisiei Europene. Având în vedere efectele crizei provocate de pandemia de COVID-19 și războiul actual din Ucraina, CE ar putea continua discuțiile cu statele membre și cu partenerii sociali cu privire la posibile instrumente pe termen lung, și anume sistemele de reasigurare pentru indemnizațiile de șomaj, pentru a aborda problemele sistemice.

4.6.

Mecanismul SURE (10) a jucat un rol fundamental în atenuarea șocului pandemiei și s-a dovedit un instrument eficace. Pe baza acestei constatări, CESE solicită să se evalueze posibilitatea de a utiliza în continuare acest mecanism.

4.7.

Aprofundarea uniunii economice și monetare merge mână în mână cu consolidarea guvernanței economice, printre altele prin finalizarea uniunii bancare și a uniunii piețelor de capital și prin consolidarea rolului semestrului european în ceea ce privește creșterea economică, coeziunea, incluziunea, competitivitatea și convergența.

4.8.

CESE consideră că, având în vedere provocările generate de război și, în special, nevoia tot mai mare de cheltuieli atât în domeniul apărării, cât și al energiei, Uniunea Europeană ar putea institui noi mecanisme de resurse proprii.

4.9.

Fragmentarea piețelor de capital din statele membre îngreunează accesul întreprinderilor la resurse financiare pe piața unică de capital. Ca atare, este nevoie de progrese suplimentare pentru a finaliza uniunea piețelor de capital. Aprofundarea uniunii piețelor de capital și a uniunii bancare ar trebui să se concentreze pe consolidarea canalelor de finanțare și pe promovarea contribuției sectorului privat la eforturile de investiții. Astfel, CESE solicită găsirea unui echilibru adecvat între partajarea riscurilor și reducerea riscurilor și, mai ales, salută eforturile de consolidare a monitorizării riscurilor sistemice generate de criza climatică. În plus, este oportun să se acorde atenția cuvenită riscurilor legate de sustenabilitatea socială, care pun în pericol coeziunea socială ca urmare a amplificării diferențelor de distribuție. De asemenea, reglementarea piețelor financiare ar trebui să acorde prioritate eficienței în detrimentul complexității și să ofere un nivel ridicat de protecție a consumatorilor.

4.10.

Toate părțile interesate ar trebui să fie implicate în elaborarea și punerea în aplicare a măsurilor de îmbunătățire a alfabetizării financiare, a eficienței normelor de protecție și a reducerii asimetriilor informaționale dintre furnizorii de servicii financiare și cetățeni.

4.11.

Piața unică europeană ar trebui să își valorifice pe deplin potențialul. Câștigurile economice ar putea fi obținute printr-o mai bună și mai eficientă aplicare și asigurare a respectării legislației existente și prin aprofundarea acesteia. Eliminarea în continuare a barierelor din calea liberei circulații a bunurilor și serviciilor aduce beneficii tuturor – clienți, lucrători și întreprinderi. Buna funcționare a pieței unice depinde, de asemenea, de siguranța și calitatea bunurilor și serviciilor.

4.12.

CESE își exprimă îngrijorarea cu privire la existența unei concurențe fiscale neloiale în UE, care promovează evitarea obligațiilor fiscale. Comitetul consideră că o uniune monetară eficace necesită o politică fiscal-bugetară coerentă și o consecvență între regulile fiscale ale membrilor săi. CESE a propus, de asemenea, lansarea unui pact european pentru combaterea eficientă a fraudei și a evaziunii fiscale, a evitării obligațiilor fiscale și a spălării banilor.

4.13.

Birocrația excesivă creează costuri inutile pentru economie și societate. În viitor, UE nu ar trebui să se concentreze pe micromanagement, ci să se ghideze după principiul unei mai bune legiferări. Acest lucru nu ar trebui însă să afecteze standardele ridicate în materie de protecție a consumatorilor, protecție socială, protecție a muncii și a mediului, care sunt inerente într-o economie socială de piață. La nivel european, s-ar putea consolida capacitatea partenerilor sociali de a rezolva probleme, de exemplu de a echilibra interese diferite.

4.14.

Antreprenoriatul reprezintă o competență esențială pentru îmbunătățirea competitivității, a inovării și a bunăstării, precum și pentru dezvoltarea unei economii sociale și verzi, cu atât mai mult în contextul redresării post-pandemie. Încurajarea educației antreprenoriale pentru dezvoltarea competențelor antreprenoriale ar putea fi o modalitate de a reduce șomajul, în special în rândul tinerilor. Antreprenoriatul în toate formele și sectoarele sale (inclusiv turismul, industria, economia platformelor online, economia socială și profesiile liberale) este esențial pentru creșterea economică, inovare, ocuparea forței de muncă și incluziune socială. Este important să se identifice și să se răspundă dificultăților cu care se confruntă IMM-urile (în special întreprinderile foarte mici, adesea cu caracter familial) atunci când pătrund pe piața unică, în special în contextul tranziției verzi și digitale. CESE invită Comisia să întreprindă acțiuni concrete în cadrul programului său de lucru pentru a aborda barierele deja identificate aflate în calea calea pieței unice (11).

4.15.

CESE sprijină adoptarea unei combinații de politici economice care să utilizeze în mod eficace resursele interne disponibile, atât publice, cât și private, inclusiv resursele financiare create în cadrul NextGenerationEU și al Mecanismului de redresare și reziliență. Lipsa de implicare a organizațiilor societății civile a fost și reprezintă un motiv de îngrijorare pentru CESE. Societatea civilă organizată solicită proceduri mai formale, care să faciliteze schimburile reale în punerea în aplicare și evaluarea planurilor naționale de redresare și reziliență. Principiul parteneriatului ar trebui să servească drept model pentru un mecanism eficace de implicare a societății civile.

4.16.

CESE sprijină propunerile legislative ale Comisiei în domeniul impozitării întreprinderilor și laudă coordonarea acestora cu discuțiile purtate pe plan mondial la nivelul Cadrului inclusiv al OCDE, pentru a se ajunge la un consens global.

4.17.

Comitetul sprijină orice efort menit să reducă costurile de conformare pentru întreprinderile europene și autoritățile fiscale în momentul conceperii noului sistem. Întreprinderile europene nu trebuie să fie dezavantajate din punct de vedere concurențial. Punerea în aplicare deplină a pilonului 2 al acordului fiscal mondial va fi un demers complex și va necesita un timp îndelungat și eforturi semnificative, atât din partea întreprinderilor, cât și a autorităților fiscale. Adoptarea și punerea în aplicare uniformă și simultană în UE și în alte blocuri comerciale a normelor convenite la nivel internațional prezintă un interes major pentru UE și statele sale membre.

4.18.

Antreprenoriatul social merită o atenție deosebită, având în vedere rolul pe care îl poate juca această formă de antreprenoriat în depășirea crizei. Punerea în aplicare a planului de acțiune pentru economia socială va juca un rol esențial în consolidarea acestui sector. Definirea unui ecosistem specific al economiei sociale în noua strategie industrială trebuie să ducă la acțiuni concrete pentru ca economia socială să devină verde, digitală și rezilientă.

4.19.

După pandemie, există o nevoie tot mai mare de promovare a mobilității în scopul învățării de calitate pentru toți și de recunoaștere a rezultatelor învățării; prin urmare, CESE promovează crearea unui veritabil Spațiu european al educației până în 2025 pentru o Europă a învățării. Acest lucru se realizează prin finanțare și, mai ales, prin cooperare transsectorială în domeniul educației.

4.20.

O politică modernă privind consumatorii trebuie să le garanteze acestora drepturile și protecția de care au nevoie. Piața unică ajută consumatorii și întreprinderile din UE să cumpere și să vândă bunuri și servicii la nivel transfrontalier, atât online cât și offline. Acest lucru necesită încredere în piață, o legislație specifică și asigurarea efectivă a respectării normelor. Informarea și formarea consumatorilor trebuie, de asemenea, să îi ajute să facă alegeri mai responsabile.

4.21.

Trebuie îmbunătățit și dezvoltat accesul la activitățile de voluntariat în ceea ce privește domeniul de aplicare și calitatea acestora. Potențialul de implicare în activități de voluntariat a persoanelor de toate vârstele și din toate mediile ar trebui explorat și pus în aplicare în cadre inovatoare și flexibile, care să deblocheze noi posibilități. Anul 2025 ar trebui declarat de UE Anul european al voluntarilor. Această decizie ar aduce un omagiu eforturilor și contribuției voluntarilor în perioada crizei provocate de pandemia de COVID-19 și a războiului din Ucraina. Ea ar pune în evidență importanța acestora pentru sănătate și bunăstare în Europa și rolul lor în redresarea și viitorul Europei.

4.22.

Profesiile liberale reprezintă un factor social și economic esențial în toate statele membre și sunt responsabile cu asigurarea unor servicii publice importante în domenii precum sănătatea, justiția, securitatea, limba și arta. Prin urmare, este necesar să se efectueze o evaluare specifică a impactului în ceea ce privește consecințele propunerilor legislative asupra profesiilor liberale înainte și după adoptarea legislației europene. În acest sens, legiuitorul european trebuie să ia în considerare în special efectele negative ale sarcinii birocratice asupra profesiilor liberale.

5.   O Uniune Europeană mai puternică pe plan internațional

5.1.

CESE solicită un mediu comercial internațional deschis, echitabil, favorabil incluziunii și previzibil, care să-și folosească influența pentru a sprijini democrația și statul de drept, pacea și stabilitatea, sustenabilitatea socială și de mediu, precum și o ordine comercială mondială deschisă, echitabilă și bazată pe norme. Europa trebuie să protejeze normele privind comerțul mondial, să asigure condiții de concurență echitabile și să găsească un echilibru între autonomia strategică și deschiderea către comerțul internațional, prin promovarea unei baze industriale puternice și a unor lanțuri de aprovizionare internaționale reziliente.

5.2.

Atât evoluția situației din China din ultimii ani, cât și actuala agresiune din partea Rusiei arată, totuși, în mod clar că intensificarea comerțului internațional nu contribuie neapărat la consolidarea proceselor democratice. Prin urmare, UE trebuie să-și promoveze valorile fundamentale, cum ar fi respectarea drepturilor omului, statul de drept și libertatea mass-mediei în politica sa comercială.

5.3.

CESE consideră că este important să se abordeze în continuare domeniile în care dependența UE de țările terțe este critică. Această dependență se resimte în special în energie, materii prime, alimente, produse medicale, infrastructură și tehnologii, precum și în aspectele industriale ale politicilor în materie de securitate, apărare și spațiu. UE trebuie să analizeze în special lipsa capacității industriale și dependența sa de numeroși parteneri care nu sunt demni de încredere.

5.4.

În același timp, consolidarea autonomiei strategice deschise a UE și consolidarea rolului său la nivel global necesită cooperarea cu parteneri din diferite domenii, inclusiv în ce privește comerțul. CESE solicită încheierea negocierilor privind acordurile comerciale bilaterale și dezvoltarea cooperării multilaterale în cadrul OMC. O intensificare a relațiilor cu partenerii latino-americani, pe baza unor acorduri actualizate, ar reprezenta, de asemenea, o ocazie pentru UE de a valorifica contextul actual pentru a-și consolida poziția.

5.5.

CESE subliniază rolul esențial al societății civile în domeniul comerțului și subliniază necesitatea de a stimula cooperarea cu societatea civilă, de la modelarea la monitorizarea instrumentelor și a acordurilor comerciale (acordurile de liber schimb, acordurile de parteneriat economic și acordurile de investiții). Astfel s-ar contribui la realizarea obiectivelor noii strategii comerciale a UE, garantând că acordurile comerciale încheiate vor contribui la dezvoltarea durabilă din punct de vedere economic, social și ecologic atât în ce privește UE, cât și în ce privește țările partenere la negocieri.

5.6.

De asemenea, este necesar să se coopereze în domeniul transporturilor, al digitalizării și al energiei, ceea ce a deschis noi oportunități, de exemplu, pentru cooperarea UE-SUA. Coridoarele rețelei centrale trebuie să fie mai bine interconectate cu restul lumii pentru mărfuri și pasageri. CESE solicită crearea unui forum care să faciliteze integrarea rețelei TEN-T cu restul lumii, inclusiv cu țările învecinate.

5.7.

CESE consideră că UE are nevoie de o abordare mai proactivă și mai eficace pentru a apăra interesele industriilor europene, prin stabilirea unor condiții de concurență echitabile și prin combaterea practicilor comerciale neloiale, prin intermediul legislației comerciale existente, în special al legislației antidumping și antisubvenții.

5.8.

Comitetul consideră că este necesar să se consolideze rolul internațional al monedei euro ca instrument important de consolidare a poziției globale a Europei și solicită să se pună un accent mai puternic pe cauzele slăbirii rolului internațional al monedei euro și pe finalizarea uniunii economice și monetare.

5.9.

CESE invită Comisia să își intensifice eforturile pentru a introduce în OMC abordarea UE în ceea ce privește comerțul și realizarea sustenabilă a angajamentelor în materie de muncă și de mediu. Acest demers ar trebui să includă, de asemenea, reflecții suplimentare cu privire la implicarea structurată a tuturor componentelor societății civile în procesele OMC, deoarece o sustenabilitate reală este imposibilă fără implicarea societății civile.

5.10.

Mecanismul de protecție civilă al Uniunii („Mecanismul”) nu mai deține nici capacitatea suficientă, nici anvergura necesară pentru a răspunde la dezastrele legate de schimbările climatice și la numeroasele riscuri de pe teritoriul și din afara Uniunii. Dincolo de activitatea sa bine stabilită în ceea ce privește dezastrele naturale, Mecanismul va avea misiunea de a aborda și alte riscuri precum pandemiile, riscurile industriale majore, poluarea maritimă la scară largă, consecințele atacurilor cibernetice asupra rețelelor de energie electrică sau de apă potabilă și a tuturor infrastructurilor esențiale sau gestionarea crizelor umanitare legate de imigrație.

5.11.

Legătura dintre protecția civilă pe termen scurt și gestionarea pe termen lung a ajutorului umanitar trebuie să fie mai bine abordată și coordonată. În acest scop, CESE consideră că ar trebui analizată necesitatea de a înființa o agenție europeană pentru protecție civilă și ajutor umanitar, ca mecanism practic de consolidare a acțiunilor de politică externă.

5.12.

CESE observă că, în multe țări partenere, dialogul și procesul de elaborare a politicilor favorabile incluziunii și participative lipsesc în continuare, iar spațiul consacrat dialogului cu societatea civilă și dialogului social este redus treptat, în ciuda sprijinului oferit de Comisie. CESE propune Comisiei să instituie, în cooperare cu CESE, un proiect-pilot de „Tablou de bord al spațiului civic” pentru ca unele țări partenere să măsoare anual situația dialogului civic și social, începând cu țările din Balcanii de Vest sau cu țările EUROMED.

6.   Promovarea modului nostru de viață european

6.1.

Trebuie consolidate sistemele sanitare din aproape toate țările europene, punându-se accentul pe prevenire și garantându-se accesul tuturor la structuri de sănătate publică de calitate, la servicii medicale de bază, inclusiv la vaccinuri, și la îngrijire pe termen lung. Problemele de sănătate mintală necesită un răspuns strategic urgent.

6.2.

CESE amintește că este esențial să se sprijine un ecosistem sanitar european puternic și coordonat, contribuind astfel la autonomia strategică industrială a UE, la suveranitatea tehnologică și la o mai bună calitate a vieții cetățenilor. Ar trebui să se efectueze o cartografiere și o analiză ascendente, pentru a evalua natura exactă a dependențelor identificate și pentru a aborda vulnerabilitățile și penuria de materiale strategice.

6.3.

Migrația rămâne o chestiune prioritară din cauza impactului său asupra demografiei, economiei și politicilor UE (ocuparea forței de muncă, afaceri sociale, piața forței de muncă, politici de integrare, controlul frontierelor, combaterea rasismului, a xenofobiei, a populismului și a discriminării). Pactul UE privind migrația și azilul și sistemul european comun de azil vor trebui să capete forma finală, bazată pe un echilibru real între solidaritate și responsabilitate și pe obligațiile UE și ale statelor membre în temeiul dreptului internațional.

6.4.

Criza refugiaților apărută ca urmare a războiului din Ucraina subliniază importanța crucială a acestui domeniu și ilustrează în ce constă un răspuns corespunzător din partea UE: pe lângă protecția imediată a refugiaților și introducerea permiselor temporare de ședere și de muncă, trebuie luate măsuri urgente pentru integrarea lor în societățile și pe piețele forței de muncă din statele membre și trebuie puse la dispoziție fonduri adecvate, destinate atât guvernelor, cât și organizațiilor societății civile care acționează pe teren.

6.5.

2022 este Anul european al tineretului. Scopul este de a recunoaște sacrificiile pe care le-au făcut și le fac în continuare tinerii în contextul pandemiei de COVID-19 și provocările cu care s-au confruntat, de a li se oferi oportunități de a participa, la toate nivelurile, punându-se în special accentul pe aspectele legate de ecologie, incluziune, digitalizare și pe integrarea tineretului în toate politicile din UE. Este esențial ca acest an să genereze rezultate durabile și ca, în fiecare an, tinerii să se afle în centrul inițiativelor de la nivelul UE. Prin urmare, Comisia ar trebui să își continue atât în 2023, cât și ulterior, lucrările desfășurate în cadrul acestui an.

7.   Un nou elan pentru democrația europeană

7.1.

Sunt necesare măsuri de îmbunătățire a dialogului civil cu părțile interesate și grupurile din societate și între acestea, oferindu-le condiții să-și asume politicile care le afectează în mod direct și să participe la ele și promovând rolul cetățenilor în construirea viitorului Europei.

7.2.

Există câteva canale care joacă un rol important în implicarea cetățenilor la nivel european, de exemplu, inițiativa cetățenească europeană. Aceste canale nu sunt însă suficiente pentru o implicare semnificativă a cetățenilor UE și este necesar ca instrumentele de participare (printre care e-participarea) să fie mai incluzive, să fie utilizate în mod structurat, să fie accesibile tuturor și, în special, să aibă un impact mai mare.

7.3.

În această privință, se impun consolidarea rolului instituțional al CESE și capacitarea sa ca reprezentant consacrat al societății civile organizate cu rol consultativ în procesul de elaborare a politicilor UE, dar și ca facilitator și garant al activităților de democrație participativă, precum dialogul structurat cu organizațiile societății civile și grupurile de dezbatere ale cetățenilor. O societate civilă dinamică este esențială pentru viața democratică a Uniunii Europene.

7.4.

Recomandăm factorilor de decizie din UE să elaboreze strategii coerente (interne și externe) ale Uniunii Europene pentru societatea civilă, inclusiv politici bazate pe: o mai bună recunoaștere a sectorului și a dialogului civil, inclusiv printr-un pilon specific în Planul de acțiune pentru democrația europeană, evaluarea anuală a statului de drept și o strategie a societății civile europene; facilitarea instituirii unor cadre juridice și crearea unor condiții de concurență echitabile la nivel european; accesul la finanțare publică; mecanisme de monitorizare și protecție la nivelul UE.

7.5.

Este esențial să se pună accentul pe monitorizarea propunerilor Conferinței privind viitorul Europei, pentru a da curs solicitărilor cetățenilor. CESE se așteaptă ca fiecare instituție europeană să se angajeze într-o abordare constructivă și ambițioasă, în conformitate cu rolul și competențele sale, în fiecare etapă a monitorizării, inclusiv prin propuneri legislative. CESE este gata să își joace rolul și să asigure o monitorizare adecvată a rezultatelor conferinței, iar dacă se va organiza o convenție, CESE va trebui să joace un rol de prim-plan.

7.6.

Pentru a restabili încrederea în extindere și a consolida modalitățile prin care UE poate comunica cu aliații săi naturali din regiune, CESE este convins că UE ar trebui să includă în mod clar Balcanii de Vest în activitățile și discuțiile care vizează punerea în aplicare a rezultatelor Conferinței privind viitorul Europei.

7.7.

Războiul din Ucraina a impulsionat acțiunea comună la nivel european și integrarea în sectoare-cheie, cum ar fi apărarea și politica externă, într-o măsură greu de imaginat în urmă cu câteva luni. CESE salută angajamentul exprimat în Declarația de la Versailles de a se utiliza într-o măsură mai mare Instrumentul european pentru pace și subliniază că UE ar trebui să se îndrepte către o integrare politică mai puternică, care ar putea sprijini o politică externă comună. Invită statele membre să înceapă imediat să lucreze la punerea în aplicare a unui sistem defensiv cu adevărat comun și eficace, care ar consolida în mod semnificativ capacitatea Europei de a se apăra (12). Decizia luată la nivelul UE cu privire la acest aspect ar trebui să implice Parlamentul European, în calitate de reprezentant direct al cetățenilor, în conformitate cu tratatele.

7.8.

Parlamentul European, precum și CESE, partenerii sociali și organizațiile societății civile trebuie să fie implicați în planurile de urgență pentru a contracara consecințele economice ale războiului, în special în proiectarea diverselor elemente din cadrul strategiei REpowerEU.

7.9.

CESE subliniază necesitatea de a răspunde provocărilor legate de implicarea activă a tinerilor în societate și în procesele politice și decizionale, dat fiind că copiii și tinerii sunt generația care va trebui să plătească datoria publică uriașă pe care o generează în prezent țările pentru a face față consecințelor pandemiei și să trăiască cu efectele măsurilor luate în prezent pentru a aborda schimbările climatice și noua situație în materie de securitate din Europa. De asemenea, este necesară o abordare europeană coordonată, bazată pe cadre politice și juridice solide, pentru a rupe cercul vicios intergenerațional al defavorizării. Ar trebui monitorizată îndeaproape atingerea obiectivului ambițios stabilit pentru scoaterea din sărăcie a unui număr cât mai mare de copii și tineri.

7.10.

CESE subliniază că egalitatea de gen și integrarea perspectivei de gen ar trebui abordate în toate dimensiunile elaborării și punerii în aplicare a legislației UE, dat fiind, în special, că pandemia și recesiunea pe care a generat-o au exacerbat dezechilibrele de gen.

7.11.

Orice răspuns la condițiile excepționale nu trebuie să contravină statului de drept și nici să pună în pericol democrația, separarea puterilor și drepturile fundamentale ale cetățenilor europeni. Trebuie puse în aplicare noile instrumente ale UE pentru protejarea și promovarea drepturilor fundamentale și a statului de drept – de exemplu, ciclul de evaluare a statului de drept și mecanismul pentru condiționarea finanțării UE de respectarea drepturilor fundamentale și a statului de drept. Acest lucru trebuie luat în considerare în special în deciziile temporare sensibile, cum ar fi interzicerea anumitor organisme de radiodifuziune, limitarea mobilității libere a persoanelor sau orice altă decizie adoptată atât în timpul pandemiei, cât și în timpul războiului.

7.12.

CESE a recomandat adoptarea unei Carte europene a drepturilor și responsabilităților rurale și urbane și solicită crearea unui model de guvernanță pentru Pactul rural, care să includă atât autoritățile locale, cât și întreprinderile locale, private și non-profit, colaborând cu structurile locale democratice și cele ale partenerilor sociali pentru a se asigura că vocile locale sunt auzite și că viziunea pe termen lung poate fi pusă în aplicare cu succes

7.13.

În ceea ce privește Pactul verde european, CESE solicită instituirea unor structuri de guvernanță solide care să includă toate părțile interesate în elaborarea măsurilor Pactului verde european, printre care: — crearea unei platforme a părților interesate privind Pactul climatic european, constituită din actori activi în domeniul climei la toate nivelurile; — înființarea unui forum al UE pentru finanțarea combaterii schimbărilor climatice pentru a facilita accesul la finanțare și a elimina barierele; — garantarea implicării adecvate a structurilor europene de dialog social existente; — încurajarea statelor membre să implice autoritățile regionale, partenerii sociali și organizațiile societății civile în pregătirea planurilor naționale și regionale pentru o tranziție justă; — implicarea mai structurală a tinerilor în procesul decizional privind durabilitatea și includerea unui delegat pentru tineret în delegația oficială a UE la reuniunile COP; — corelarea din punct de vedere structural a pachetului „Pregătiți pentru 55” cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU; — valorificarea în continuare a succesului activității comune a CE/CESE privind Platforma europeană a părților interesate privind economia circulară.

7.14.

Instituțiile UE ar trebui, de asemenea, să recunoască rolul fundamental al societății civile în diseminarea unei culturi a drepturilor fundamentale și a statului de drept și să promoveze participarea organizațiilor societății civile la facilitarea comunicării adecvate a valorilor și principiilor UE. În consecință, trebuie consolidat rolul societății civile în cadrul ciclului de evaluare a statului de drept, printre altele prin intermediul unui forum al părților interesate.

7.15.

În plus, CESE consideră că este esențial să se garanteze implicarea reprezentanților societății civile, inclusiv a partenerilor sociali, a asociațiilor de consumatori și a altor părți interesate, în elaborarea, punerea în aplicare și monitorizarea programului de politică „Calea către deceniul digital” și a foilor de parcurs naționale asociate.

7.16.

CESE invită CE să mențină obiectivul unei mai bune legiferări ca prioritate și îndeamnă Comisia, inclusiv toate serviciile sale, și legiuitorii UE să aprofundeze și să dezvolte în mod constant sistemul UE privind o mai bună legiferare în toate aspectele sale și să utilizeze în mod sistematic instrumentele și orientările necesare pentru o mai bună legiferare în activitatea lor.

7.17.

CESE subliniază că, în mod implicit, Comisia ar trebui să fundamenteze fiecare propunere legislativă cu o evaluare completă a impactului. Comisia ar trebui să efectueze evaluări de impact adecvate și cu privire la orice strategie viitoare, astfel încât să identifice impactul într-un stadiu incipient și să anticipeze mai bine efectele/efectele cumulative ale unor inițiative distincte.

7.18.

CESE subliniază că instrumentele pentru o mai bună legiferare trebuie să rămână neutre din punctul de vedere al politicilor și să fie separate în mod clar de procesul de luare a deciziilor politice, care trebuie lăsat la latitudinea organismelor politice desemnate și legitime. În cadrul procedurilor de consultare publică legate de propunerile CE, trebuie să se asigure și să se echilibreze contribuțiile diverselor părți interesate. Acest lucru necesită revizuirea metodologiei pentru a îmbunătăți implicarea societății civile de la nivelul UE și de la nivel național. CESE subliniază că procedurile online trebuie să fie completate de un dialog structurat cu organizațiile societății civile în toate etapele procesului de elaborare a politicilor, inclusiv în etapele de punere în aplicare și de evaluare.

7.19.

CESE solicită Comisiei și, în mod special, Centrului Comun de Cercetare să implice pe deplin Comitetul în ciclul său de analiză prospectivă și să îl sprijine în examinarea activităților prospective desfășurate de organizațiile societății civile, sindicate și asociațiile de întreprinderi.

7.20.

Comitetul solicită, de asemenea, consolidarea continuă a cooperării în activitatea de evaluare ex-post a diverselor inițiative.

7.21.

Atât pandemia, cât și războiul actual din Ucraina au demonstrat că este nevoie urgent de acțiuni suplimentare, la nivel național și european, pentru a proteja o mass-media liberă și pluralistă și jurnalismul independent de calitate.

---

(1)  JO C 290, 29.7.2022, p. 35.

(2)  Rezoluția CESE „Războiul din Ucraina și impactul său economic, social și ecologic” (JO C 290, 29.7.2022, p. 1).

(3)  Rezoluția CESE „Războiul din Ucraina și impactul său economic, social și ecologic” (JO C 290, 29.7.2022, p. 1).

(4)  https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/ip_22_1511

(5)  https://ec.europa.eu/info/publications/key-documents-repowereu_en

(6)  Avizul CESE pe tema „REPowerEU: acțiuni europene comune pentru o energie mai accesibilă ca preț, sigură și durabilă” (JO C 323, 26.8.2022, p. 123).

(7)  Interconectarea este deja un obiectiv al UE (cel puțin 15 % până în 2030, dar unele țări au rămas cu mult în urmă): https://energy.ec.europa.eu/topics/infrastructure/electricity-interconnection-targets_en

(8)  Documentul Comisiei privind „Insulele energetice”: https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/de/MEMO_18_4622

(9)  http://www.acer.europa.eu/sites/default/files/documents/Publications/ACER%26%23039%3Bs%20Final%20Assessment%20of%20the%20EU%20Wholesale%20Electricity%20Market%20Design.pdf

(10)  Instrumentul european de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență (SURE).

(11)  A se vedea, de exemplu, Business Journey on the Single Market: Practical Obstacles and Barriers (Călătorie de afaceri pe piața unică: Obstacole și bariere practice) [SWD (2020) 54 final], Bruxelles, 10.3.2020.

(12)  JO C 290, 29.7.2022, p. 1.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Impozitarea telelucrătorilor transfrontalieri și a angajatorilor lor”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 443/02)

Raportor:

Krister ANDERSSON

Decizia Adunării Plenare	20.1.2022
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	1.7.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	13.7.2022
Sesiunea plenară nr.	571
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	195/0/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) recunoaște provocările deosebite pe care intensificarea telemuncii transfrontaliere le creează pentru actualele sisteme de impozitare internaționale. Este vorba în special despre impozitarea salariilor și a profiturilor realizate de întreprinderi.

1.2.

CESE este de acord cu opinia Comisiei Europene (CE) conform căreia un angajat în regim de telemuncă transfrontalieră s-ar putea confrunta cu dubla impozitare a veniturilor, ceea ce ar genera litigii îndelungate și costisitoare între angajat și autoritățile fiscale ale statelor membre. În funcție de tratamentul fiscal aplicat de o țară asupra venitului din străinătate, un angajat ar putea fi obligat, de asemenea, să depună două declarații fiscale separate, eventual în momente diferite, din cauza diferențelor dintre statele membre în ce privește termenele de depunere a declarațiilor fiscale. Sarcinile de conformitate constituie obstacole în calea unei piețe unice eficiente. Statele membre ar trebui să acorde atenția cuvenită obstacolelor în momentul semnării acordurilor fiscale bilaterale.

1.3.

În ceea ce privește impozitarea profiturilor realizate de întreprinderi, telelucrătorii internaționali pot pune expune întreprinderea la riscul de a crea involuntar un sediu permanent în altă țară decât țara în care aceasta este stabilită. Într-o astfel de situație, întreprinderea ar fi obligată să-și împartă cu precizie profitul realizat între două locații și, astfel, să facă obiectul unor obligații diferite în ceea ce privește depunerea declarațiilor fiscale și a unor obligații fiscale diferite.

1.4.

CESE salută măsurile fiscale temporare luate de statele membre pe durata momentelor de vârf ale pandemiei și ghidul publicat de OCDE în timpul pandemiei. Aceste măsuri au permis angajaților și angajatorilor transfrontalieri să-și continue activitățile economice și au garantat că niciuna dintre părți nu s-a confruntat cu dubla impozitare, ceea ce a permis întreprinderilor să continue să sprijine economia și lucrătorii UE într-un moment important.

1.5.

CESE subliniază importanța actualizării suplimentare a sistemelor de impozitare pentru a răspunde nevoilor mediului de lucru actual. Cadrul internațional privind impozitul pe profit a fost recent revizuit printr-un acord privind un pachet fiscal cuprins într-un cadru incluziv OCDE/G20 constând în doi piloni. În cazul în care angajații aderă tot mai mult la angajarea în regim de telemuncă, ar putea fi necesar să se revizuiască și normele internaționale de impozitare pentru persoanele fizice. Normele trebuie să fie, în special, ușor de respectat.

1.6.

CESE consideră că este esențial ca normele de impozitare privind telemunca transfrontalieră să garanteze că nu vor exista situații de dublă impozitare sau de neimpozitare neintenționată nici pentru angajați, nici pentru angajatori. Pentru a se asigura că întreprinderile de orice dimensiune pot oferi oportunități de telemuncă, este important ca orice obligație administrativă legată de impozitarea telelucrătorilor transfrontalieri să fie eliminată sau, cel puțin, redusă la minimum.

1.7.

Deși CESE recunoaște că țările au dreptul de a decide dacă și în ce cuantum ar trebui să perceapă taxele pe teritoriul lor, ar fi de preferat ca principiile de impozitare pentru telemunca transfrontalieră să fie convenite la nivel global. Cu toate acestea, având în vedere mobilitatea intra-UE inerentă în contextul libertății de circulație în cadrul pieței unice, există motive pentru abordarea chestiunii la nivelul UE înainte de a se găsi o soluție globală. Deși sunt posibile diferite abordări, este important să se asigure un nivel ridicat al coordonării în UE.

1.8.

CESE subliniază că normele ar trebui să fie ușor de respectat, atât pentru angajați, cât și pentru angajatori. O posibilitate ar fi ca statele membre să fie de acord să impoziteze un angajat doar dacă numărul de zile lucrate în țară depășește 96 de zile într-un an calendaristic. CESE observă că, în activitatea fiscală a OCDE/FI, a fost utilizat un instrument multilateral (Multi Lateral Instrument – MLI) ca instrument de facilitare a punerii în aplicare în timp util a noilor norme fiscale.

1.9.

CESE încurajează CE să aibă în vedere posibilitatea unui ghișeu unic, ca în cazul spațiului pentru TVA. Aceasta ar necesita ca angajatorul să raporteze pentru telelucrătorii transfrontalieri numărul de zile lucrate de respectivii telelucrători în țara lor de reședință și în țara în care este situat angajatorul. Cu aceste informații, autoritățile fiscale ar putea determina țara în care ar fi impozabil venitul sau partea din venit care ar fi impozabilă în fiecare țară.

1.10.

Un sistem de tipul ghișeului unic pentru telelucrătorii transfrontalieri poate servi ca prim pas către asigurarea unei infrastructuri care să permită angajaților și angajatorilor să reducă litigiile fiscale dintre statele membre și să garanteze totodată că taxele sunt percepute corect fără a solicita persoanelor fizice să depună declarații fiscale în mai multe țări.

2.   Context

2.1.

Pandemia de COVID-19 a produs în viața lucrătorilor și a întreprinderilor schimbări fără precedent. Una dintre cele mai frapante tendințe din timpul pandemiei de COVID-19, caracterizată de restricții de călătorie și limitări guvernamentale privind numărul de angajați prezenți în birouri pentru a reduce transmiterea virusului COVID-19, a fost intensificarea telemuncii (1). Întreprinderile și angajații au depus eforturi majore pentru a-și digitaliza activitățile de zi cu zi (de exemplu, utilizând instrumente online pentru a participa la ședințe), în scopul de a facilita munca lucrătorilor de la domiciliu. Astfel, întreprinderile au putut continua să-și livreze bunuri și servicii (necesare) către consumatori și să sprijine, în acest fel, economia, locurile de muncă, comerțul și creșterea economică din UE.

2.2.

Pentru că reduce timpul de navetă, telemunca este asociată cu o mai mare flexibilitate care poate reduce stresul pentru angajat, permițându-i să obțină un echilibru mai bun între viața profesională și viața privată (2). În plus, intensificarea telemuncii poate contribui la îndeplinirea obiectivelor UE în ceea ce privește neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon. Dat fiind că o cotă ridicată de emisii din UE provine din transporturi, intensificarea telemuncii ar putea duce la reducerea cantității de emisii de dioxid de carbon și la fluidizarea traficului (3). Prin trecerea la telemuncă, este posibil ca nevoia de spații pentru birouri să scadă, diminuând astfel costurile legate de emisii ale clădirilor de birouri (de exemplu, pentru încălzire și răcire).

2.3.

Deși ne îndreptăm către o eră post-COVID-19 cu rate ridicate de vaccinare la nivelul UE și ne așteptăm ca unii angajați să revină la birou, este improbabil ca tendința în creștere privind telemunca să fie complet inversată. În cadrul unui sondaj din martie 2021, 46 % dintre angajații UE și-au exprimat preferința de a continua să lucreze „zilnic” sau „de câteva ori pe săptămână” de acasă după încheierea pandemiei (4). Drept consecință, se preconizează ca telemunca să se înscrie în cultura muncii.

2.4.

Intensificarea telemuncii transfrontaliere creează o serie de provocări pentru sistemele de impozitare actuale. Deși fenomenul muncii transfrontaliere nu este nou, capacitatea unui angajat de a lucra la distanță de la domiciliul său dintr-o altă țară ridică probleme din punctul de vedere al normelor fiscale internaționale, în special în cazul în care angajatul prestează o parte substanțială a zilelor sale de lucru mai curând din țara sa de reședință sau dintr-o țară terță, decât din locul în care își desfășoară activitatea în mod obișnuit. Este vorba în special despre impozitarea salariilor și a profiturilor realizate de întreprinderi. Astfel de cazuri pot apărea în special în anumite „regiuni cu activitate intensă” care, din punct de vedere geografic, sunt situate aproape de alte state membre, dar este probabil ca ele să se multiplice ca urmare a creșterii utilizării și dezvoltării instrumentelor de teleconferință.

2.5.

Din punctul de vedere al impozitării salariilor, lucrători cu reședința într-un stat membru (jurisdicția sediului permanent), dar care lucrează pentru o întreprindere situată într-o alta (jurisdicția de origine) pot face obiectul dublei impozitări, ambele jurisdicții impozitând venitul. Pentru a evita acest scenariu, țările au încheiat acorduri bilaterale privind dubla impozitare, urmând deseori convenția-model a OCDE pentru evitarea dublei impuneri pe venit și pe capital. Convenția-model a OCDE prevede un principiu general, conform căruia venitul obținut în contextul angajării ar trebui impozitat numai în jurisdicția sediului permanent. Cu toate acestea, în cazul în care munca este prestată în altă țară (de exemplu, statul de origine), statul de origine poate impozita venitul atribuibil zilelor lucrate în acest stat, cu condiția ca angajatul să petreacă acolo cel puțin 183 de zile în cursul unui an sau ca remunerația să fie plătită de angajator în statul de origine sau să fie suportată de sediul permanent al angajatorului din acest stat.

2.6.

În conformitate cu convenția-model a OCDE, un angajat rezident într-o altă țară decât în cea în care își desfășoară în mod obișnuit activitatea profesională se va confrunta din prima zi cu o diviziune a drepturilor fiscale privind venitul din muncă între jurisdicția sediului permanent și jurisdicția de origine pe o bază pro rata.

2.7.

Pentru a evita o repartizare imediată a venitului provenit din munca transfrontalieră, și, având în vedere că modelul OCDE este un model pe care statele membre nu au obligația de a-l urma, unele țări au stabilit norme diferite, de exemplu structuri de minimis. În acest caz, venitul angajatului este impozitat exclusiv în țara de reședință, cu condiția ca angajatul să nu depășească un anumit număr de zile în care nu este prezent în locul obișnuit de desfășurare a activității (5).

2.8.

Ca urmare a măsurilor luate în timpul pandemiei, cum ar fi punerea în aplicare a unor cerințe stricte de carantină și restricționarea deplasărilor transfrontaliere, mulți lucrători, în special lucrători frontalieri, au fost forțați să utilizeze telemunca în țara lor de reședință mai degrabă decât în țara în care își desfășurau activitatea profesională în mod obișnuit. Ca urmare a pandemiei de COVID-19, numeroase state membre au adoptat măsuri temporare pentru a evita ca jurisdicțiile de origine să-și piardă dreptul de impozitare. Statele membre au convenit asupra unui „memorandum de înțelegere” prin care toate zilele lucrate în regim de muncă la domiciliu ar fi considerate ca activitate desfășurată în statul membru în care activitatea respectivă este desfășurată în mod obișnuit. Aceasta s-ar aplica numai lucrătorilor care fac obiectul situației excepționale legate de COVID-19 și nu lucrătorilor transfrontalieri care practicau deja telemunca înainte de pandemie. Era prevăzut ca aceste măsuri temporare să nu se mai aplice după 30 iunie 2022, țările urmând să revină la convenția-model a OCDE generală sau la structurile de minimis. În mod similar, OCDE a publicat și un ghid privind impozitarea venitului „lucrătorilor atipici” (lucrători atipici dintr-o jurisdicție de origine pentru o perioadă îndelungată din cauza restricțiilor de călătorie, a regulilor de carantină etc. legate de pandemia de COVID-19) (6).

2.9.

Potrivit CE (7), un angajat în regim de telemuncă transfrontalieră s-ar putea confrunta cu dubla impozitare a veniturilor sale, ceea ce ar duce la litigii (îndelungate și costisitoare) între angajat și statele membre. În funcție de tratamentul fiscal aplicat de o țară asupra venitului din străinătate, un angajat ar putea fi obligat, de asemenea, să depună două declarații fiscale separate, eventual în momente diferite, din cauza diferențelor dintre statele membre în ce privește termenele de depunere a declarațiilor fiscale. În plus, ar putea apărea situații complexe atunci când anumite cheltuieli cu impozitul necesare pentru generarea venitului ar trebui împărțite cu precizie între două state membre. Un angajat în regim de telemuncă transfrontalieră ar putea pierde, de asemenea, beneficiile sau creditele fiscale.

2.10.

Contribuabilii nerezidenți cu venituri din două sau mai multe state membre, cum ar fi lucrătorii mobili, lucrătorii sezonieri, sportivii, artiștii și pensionarii, nu sunt, în general, eligibili pentru luarea în considerare a circumstanțelor personale și familiale în același mod ca și contribuabilii rezidenți. În conformitate cu hotărârea pronunțată în cauza Schumacker (8), statele membre trebuie să acorde astfel de avantaje fiscale nerezidenților, în cazul în care contribuabilii obțin „toate sau aproape toate” veniturile lor în statul membru respectiv. Unele state membre aplică un prag de 90 % din venitul total care urmează să fie obținut în statul membru respectiv pentru acordarea unor astfel de avantaje fiscale. Acest lucru poate reprezenta un obstacol în calea liberei circulații, deoarece orice venit din alte state membre care depășește o cotă de 10 % din venitul total va duce cel puțin la o pierdere parțială a unor astfel de avantaje fiscale, deoarece nu se va mai fi atinge pragul pentru acordarea lor integrală. Statele membre ar trebui să permită să se ia în considerare situația personală și familială, în cazul în care contribuabilii nerezidenți obțin 75 % din venitul lor în statul de origine.

2.11.

Sarcinile de conformitate constituie obstacole în calea unei piețe unice eficiente. Statele membre ar trebui să acorde atenția cuvenită obstacolelor în momentul semnării acordurilor fiscale bilaterale.

2.12.

În ceea ce privește impozitarea profiturilor realizate de întreprinderi, telelucrătorii internaționali ar putea risca să creeze, involuntar, un sediu permanent pentru întreprindere în altă țară decât țara unde este stabilită întreprinderea. În cazul în care sediul permanent ar fi stabilit în altă țară, întreprinderea ar fi obligată să-și împartă cu precizie profitul realizat între două locații și, astfel, să facă obiectul unor obligații diferite în ceea ce privește depunerea declarațiilor fiscale și a unor obligații fiscale diferite.

2.13.

Este posibil ca multe întreprinderi, în special IMM-uri fără o structură internațională, să nu știe că a avea angajați care lucrează dintr-o altă țară le poate oferi funcții și fundamente care le obligă la repartizarea beneficiilor și la respectarea normelor privind prețurile de transfer, precum și a cerințelor de raportare. IMM-urile nu dispun de un departament fiscal sau nu au acces la consilieri, iar costurile lor de conformitate sunt deja foarte ridicate. Potrivit unui studiu al CE, se estimează că întreprinderile din UE și UK cheltuiesc o sumă totală anuală estimată la aproximativ 204 miliarde EUR pentru a-și îndeplini obligațiile legate de transportul de numerar, TVA, taxe legate de salarii și contribuții, taxe pe proprietate, taxe imobiliare și taxe locale. O întreprindere medie suportă un cost anual pentru îndeplinirea obligațiilor sale de conformitate fiscală ce se ridică la 1,9 % din cifra sa de afaceri (9). Orice creștere suplimentară poate pune în pericol viabilitatea întreprinderii.

2.14.

Ca urmare a preocupărilor generate de posibila creare a unor sedii permanente în contextul telemuncii transfrontaliere, în aprilie 2020 și în martie 2021, OCDE a publicat un ghid pe această temă (10). OCDE a considerat că „schimbarea excepțională și temporară” a locului în care lucrează angajații, „nu ar trebui să creeze noi sedii permanente pentru angajator” (11). În general OCDE a afirmat că „inclusiv dacă o parte din activitatea unei întreprinderi se poate desfășura într-un alt loc, ca de exemplu munca la domiciliul unei persoane, acest lucru nu ar trebui să ducă la concluzia că locul respectiv este la dispoziția întreprinderii în cauză doar pentru că este utilizat de o persoană fizică (și anume, un angajat) care lucrează pentru întreprindere”, argumentând că un angajat care este forțat să lucreze de la domiciliu din cauza pandemiei de COVID-19 și a măsurilor de sănătate publică „nu dispune de un grad suficient de permanență sau continuitate” pentru a considera domiciliul său drept un sediu permanent pentru angajator.

2.15.

Subliniind caracterul excepțional al pandemiei de COVID-19, OCDE a remarcat, într-adevăr, că, în cazul în care angajatorii ar continua să lucreze de la domiciliu după încheierea pandemiei de COVID-19, conferind astfel un anumit grad de „permanență sau continuitate” muncii lor la domiciliu, acest lucru „nu ar conduce neapărat la (…) un sediu permanent al întreprinderii”. Potrivit OCDE, astfel de situații ar necesita o examinare suplimentară a faptelor și circumstanțelor specifice. În ceea ce privește persoanele aflate în poziție decizională, autoritățile fiscale au contestat deseori posibilitatea stabilirii unui sediu permanent.

3.   Observații generale

3.1.

CESE salută cu fermitate eforturile depuse de întreprinderi și de lucrători pe durata pandemiei de COVID-19 pentru a-și continua activitatea economică utilizând instrumentele digitale. Circumstanțele fără precedent ale pandemiei de COVID-19 și măsurile de sănătate publică rezultate, au forțat întreprinderile și lucrătorii să-și adapteze mediul de lucru pentru a-și continua activitatea economică și a livra mărfuri și servicii, sprijinind astfel economia, locurile de muncă și creșterea din UE.

3.2.

Pe măsură ce se vor realiza progrese mai importante în ceea ce privește instrumentele de birou online (de exemplu, software-ul pentru reuniuni online), care vor permite unor angajați să-și desfășoare din ce în ce mai mult activitățile profesionale de la domiciliu cu aceeași eficiență sau mai eficient, estimăm că va crește numărul telelucrătorilor (transfrontalieri) în UE. Legiuitorii trebuie să adapteze normele existente la o nouă realitate.

3.3.

Deși posibilitatea telemuncii poate varia în funcție de sector și de rolul profesional, CESE consideră că intensificarea telemuncii ar trebui salutată și încurajată acolo unde este posibil. În afară de o mai mare flexibilitate pentru angajați, aceasta poate fi benefică și pentru agenda mai amplă a UE privind Pactul verde, mai puține persoane călătorind în scop profesional, reducându-se astfel emisiile provenite din transporturi și poluarea aerului. CESE recunoaște relevanța deosebită a acestei teme pentru UE și pentru libertatea de circulație a lucrătorilor în interiorul pieței unice.

3.4.

CESE recunoaște provocările deosebite pe care intensificarea telemuncii transfrontaliere le creează pentru actualele sisteme de impozitare internaționale. CESE remarcă obstacolele pe care le-au semnalat angajații în situații de muncă transfrontalieră chiar înainte de pandemie (12). CESE salută măsurile fiscale temporare luate de statele membre pe durata momentelor de vârf ale pandemiei și ghidul publicat de OCDE în timpul pandemiei. Aceste măsuri au permis angajaților și angajatorilor transfrontalieri să-și continue activitățile economice și au garantat că niciuna dintre părți nu s-a confruntat cu dubla impozitare, ceea ce a permis întreprinderilor să continue să sprijine economia și lucrătorii UE într-un moment important.

3.5.

Totuși, CESE subliniază importanța actualizării suplimentare a sistemelor de impozitare pentru a răspunde nevoilor mediului de lucru actual. În special, este important ca angajatorii, atunci când stabilesc mecanisme de telemuncă, să nu fie descurajați să angajeze lucrători din afara jurisdicției angajatorului din cauza obstacolelor legate de impozitare. În mod similar, normele de impozitare nu ar trebui să fie un obstacol atunci când se depun candidaturi pentru locuri de muncă într-o situație transfrontalieră.

3.6.

CESE consideră că este esențial ca normele de impozitare privind telemunca transfrontalieră să garanteze că nu vor exista situații de dublă impozitare sau de neimpozitare neintenționată nici pentru angajați, nici pentru angajatori. Pentru a se asigura că întreprinderile de orice dimensiune pot oferi oportunități de telemuncă, este important ca orice obligație administrativă legată de impozitarea telelucrătorilor transfrontalieri să fie eliminată sau, cel puțin, redusă la minimum (13).

3.7.

Cadrul internațional privind impozitul pe profit a fost recent revizuit printr-un acord privind un pachet fiscal cuprins într-un cadru incluziv/OCDE constând în doi piloni. În cazul în care angajații aderă tot mai mult la angajarea în regim de telemuncă, ar putea fi necesar să se revizuiască și normele internaționale de impozitare pentru persoanele fizice. Normele trebuie să fie, în special, ușor de respectat.

3.8.

CESE salută discuțiile lansate de CE pe această temă pentru a actualiza sistemele fiscale cu scopul de a reflecta mediul de lucru actual bazat pe intensificarea telemuncii, atât cu statele membre, cât și cu părțile interesate ale Platformei pentru bună guvernanță fiscală. CESE se referă la discuțiile anterioare care au fost purtate pe această temă în cadrul comunicării intitulate „Îndepărtarea obstacolelor fiscale transnaționale din calea cetățenilor UE” și la raportul grupului de experți al CE „Ways to Tackle Cross-Border Tax Obstacles Facing Individuals in the EU” (Modalități de abordare a obstacolelor fiscale transfrontaliere cu care se confruntă cetățenii din UE) (14).

4.   Observații specifice

4.1.

Deși Comitetul recunoaște că țările au dreptul de a decide dacă și în ce cuantum ar trebui să perceapă taxele pe teritoriul propriu, ar fi de preferat ca principiile de impozitare pentru telemunca transfrontalieră să fie convenite la nivel global. Cu toate acestea, având în vedere mobilitatea intra-UE inerentă în contextul libertății de circulație în cadrul pieței unice, există motive pentru abordarea chestiunii la nivelul UE înainte de a se găsi o soluție globală. Deși sunt posibile diferite abordări, este important să se asigure un nivel ridicat de coordonare între statele membre ale UE și, acolo unde este posibil, cu țări terțe (Regatul Unit, Elveția etc.).

4.2.

Normele ar trebui să fie ușor de respectat, atât pentru angajați, cât și pentru angajatori. O posibilitate ar fi ca statele membre să fie de acord să impoziteze un angajat doar dacă numărul de zile lucrate în țară depășește 96 de zile într-un an calendaristic. CESE observă că, în activitatea fiscală a OCDE/FI, a fost utilizat un instrument multilateral (Multi Lateral Instrument – MLI) ca instrument de facilitare a punerii în aplicare în timp util a noilor norme fiscale.

4.3.

Se pare că este justificată existența unor norme ambițioase care să permită telemunca transfrontalieră. Dacă regula celor 183 de zile ar fi aplicată, angajații ar dobândi mai multă flexibilitate, iar posibilitatea atingerii obiectivelor de mediu ar putea crește. Pe măsură ce crește numărul de zile, crește și nevoia unui tip de sistem de raportare standardizat și ar putea fi necesară stabilirea unui tip de mecanism compensator pentru transferul veniturilor fiscale între țări (15).

4.4.

CESE solicită CE să aibă în vedere posibilitatea unui ghișeu unic, ca în cazul spațiului pentru TVA (16). Aceasta ar necesita ca angajatorul să raporteze pentru telelucrătorii transfrontalieri numărul de zile lucrate de respectivii telelucrători în țara lor de reședință și în țara în care este situat angajatorul. Cu aceste informații, autoritățile fiscale ar putea determina țara în care ar fi impozabil venitul sau partea din venit care ar fi impozabilă în fiecare țară. O astfel de recomandare a fost sprijinită de grupul de experți al CE în raportul lor privind „Ways to Tackle Cross-Border Tax Obstacles Facing Individuals in the EU” (Modalități de abordare a obstacolelor fiscale transfrontaliere cu care se confruntă cetățenii din UE)” (17). Un sistem compensator pentru veniturile fiscale între țări ar putea fi corelat cu informațiile raportate în cadrul unui ghișeu unic. Contribuabilul ar trebui să aibă de-a face cu o singură administrație fiscală.

4.5.

În general, angajatorul trebuie să rețină la sursă taxele aferente salariilor și altor drepturi de natură salarială. În plus, contribuțiile de asigurări sociale la sistemele publice de pensii și alte prestații sociale pentru angajat sunt adesea plătite separat, dar se bazează pe venitul angajatului (18). Sarcina administrativă s-ar reduce considerabil dacă aceste taxe ar putea fi plătite de angajator pentru angajat astfel încât ghișeul unic să aloce fondurile țării beneficiare corespunzătoare. Un astfel de sistem ar necesita o strânsă cooperare între autoritățile fiscale și un sistem de depunere electronică a declarațiilor fiscale.

4.6.

CESE a făcut apeluri repetate la o cooperare mai strânsă între autoritățile fiscale ale statelor membre. O astfel de cooperare ar simplifica viața cetățenilor obișnuiți și a întreprinderilor și ar spori posibilitățile de combatere mai eficientă a fraudei și a evaziunii fiscale. Pentru a combate evaziunea, este deosebit de important să se faciliteze respectarea regulilor.

4.7.

Un sistem de tipul ghișeului unic pentru telelucrătorii transfrontalieri poate servi ca prim pas către asigurarea unei infrastructuri care să permită angajaților și angajatorilor să reducă litigiile fiscale dintre statele membre și să garanteze totodată că taxele sunt percepute corect fără a solicita persoanelor fizice să depună declarații fiscale în mai multe țări.

---

(1)  Deși recunoaște importanța contractelor de muncă, contribuțiile de asigurări sociale, drepturile la pensie, preocupările legate de sănătate și siguranță (fizică și mintală), impactul asupra organizării pieței forței de muncă, competitivitate etc., accentul este plasat în prezentul aviz pe impozitarea directă a angajaților și a angajatorilor într-o situație în care angajatul este angajat într-o întreprindere dintr-o țară în timp ce, pentru o perioadă limitată din timp, își îndeplinește sarcinile din străinătate, utilizând instrumentele de telemuncă. Avizul nu abordează problematica lucrătorilor detașați, a lucrătorilor frontalieri, așa cum sunt definiți în acordurile bilaterale, sau a lucrătorilor independenți implicați în vânzări transfrontaliere.

(2)  The impact of teleworking and digital work on workers and society (Impactul telemuncii și al muncii digitale asupra angajaților și societății).

(3)  The impact of teleworking and digital work on workers and society (Impactul telemuncii și al muncii digitale asupra angajaților și societății).

(4)  Eurofound: „Labour market change: Teleworkability and the COVID-19 crisis: a new digital divide?” (Schimbarea pieței forței de muncă – Telemunca și criza provocată de pandemia de COVID-19: un nou decalaj digital?) Document de lucru WPEF20020.

(5)  Aceste structuri acoperă telemunca, dar nu și formarea și misiunile.

(6)  „Updated guidance on tax treaties and the impact of the COVID-19 pandemic” (Orientări actualizate privind tratatele fiscale și impactul pandemiei de COVID-19), OCDE.

(7)  „Tax in an Increasingly Mobile Working Environment: Challenges and Opportunities” (Impozitarea într-un mediu de lucru din ce în ce mai mobil: provocări și oportunități), grupul de experți al Comisiei „Platforma pentru buna guvernanță fiscală”.

(8)  A se vedea Hotărârea Curții Europene de Justiție din 14 februarie 1995 în cauza C-279/93, Schumacker.

(9)  „Tax compliance costs for SMEs: An update and a complement: final report” (Costurile conformității fiscale pentru IMM-uri: o actualizare și o completare: raport final), 2022.

(10)  „Updated guidance on tax treaties and the impact of the COVID-19 pandemic” (Orientări actualizate privind convențiile fiscale și impactul pandemiei de COVID-19), „OECD Secretariat analysis of tax treaties and the impact of the COVID-19 crisis” (Analiza Secretariatului OCDE privind convențiile fiscale și impactul crizei provocate de pandemia de COVID-19).

(11)  „OECD Secretariat analysis of tax treaties and the impact of the COVID-19 crisis” (Analiza Secretariatului OCDE privind convențiile fiscale și impactul crizei provocate de pandemia de COVID-19).

(12)  A se vedea comunicarea Comisiei intitulată „Îndepărtarea obstacolelor fiscale transnaționale din calea cetățenilor UE” [COM(2010) 769 final], pagina 4: „Cetățenii UE care se mută în străinătate pentru a lucra permanent sau temporar sau cei care traversează frontiera în fiecare zi pentru a merge la lucru, se plâng în principal de dificultățile întâmpinate în obținerea de alocații, scutiri și deduceri fiscale de la autoritățile fiscale străine. Ei se plâng frecvent și de ratele de impozitare progresivă mai mari aplicate nerezidenților și impozitarea mai ridicată a veniturilor obținute în străinătate. Sunt citate frecvent și problemele legate de dubla impozitare, care rezultă din conflictele în materie de rezidență fiscală, limitarea valorii creditului fiscal disponibil în cadrul tratatelor privind dubla impozitare și, în anumite cazuri, din lipsa unor astfel de tratate.”

(13)  Lucrătorii care, în urma pandemiei, locuiesc permanent în altă țară a UE decât cea în care se află întreprinderea și lucrează la distanță, se vor confrunta cu multe întrebări și anume: care va fi sistemul de asigurări sociale care se va aplica, cărei autorități fiscale va trebui să îi plătească angajatorul taxele pentru veniturile angajatului, dacă angajatorul va putea să aplice în continuare impozitul reținut la sursă, dacă raportul de muncă va fi înregistrat la agențiile de muncă competente din noua țară de reședință a lucrătorului, care legislație în domeniul muncii ar trebui să se aplice raportului de muncă etc.

(14)  „Ways to tackle cross-border tax obstacles facing individuals within the EU” (Modalități de abordare a obstacolelor fiscale transfrontaliere cu care se confruntă persoanele fizice în cadrul UE).

(15)  Sistemul compensator elaborat pentru impozitarea internațională a profitului constă în alocarea unei cote din profitul întreprinderilor foarte profitabile țării în care au loc vânzările (Cuantumul A din pilonul 1). Este important ca orice sistem compensator dintre țări în contextul telemuncii transfrontaliere să fie cât mai simplu posibil. Numărul de zile și venitul câștigat ar trebui să fie principalii parametri care trebuie avuți în vedere.

(16)  Ghișeul unic pentru TVA (MOSS) a fost instituit de UE pentru a diminua sarcina asupra întreprinderilor care realizează vânzări către consumatori din alte state membre ale UE. Ghișeul unic permite întreprinderilor să depună o declarație privind TVA-ul prin care să declare vânzările din mai multe state membre ale UE, mai degrabă decât să fie nevoite să se înregistreze în scopuri de TVA în fiecare țară.

(17)  „Ways to tackle cross-border tax obstacles facing individuals within the EU” (Modalități de abordare a obstacolelor fiscale transfrontaliere cu care se confruntă persoanele fizice în cadrul UE).

(18)  CESE este conștient de necesitatea de a se aborda și efectele asupra prestațiilor, cum ar fi pensiile etc., în cazul în care contribuțiile la asigurările sociale sunt împărțite între țări. Acest aspect ar putea face obiectul unor lucrări viitoare ale CESE.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Identitatea digitală, suveranitatea datelor și calea către o tranziție digitală justă pentru cetățenii care trăiesc în societatea informațională”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 443/03)

Raportor:

Dumitru FORNEA

Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură Aviz din proprie inițiativă
Decizia Adunării Plenare	20.1.2022
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Data adoptării în secțiune	21.6.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	14.7.2022
Sesiunea plenară nr.	571
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	179/1/3

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Progresul tehnologic și evoluția tehnologiilor digitale, a biotehnologiilor și a sistemelor de comunicații electronice au creat importante oportunități pentru consolidarea unor societăți prospere din punct de vedere economic, mai incluzive și mai echitabile. În același timp, s-au dezvoltat mai multe amenințări periculoase la adresa umanității.

1.2.

Pentru a menține securitatea umanității și a structurii sociale necesare pentru ca fiecare cetățean să ducă o viață împlinită pe această planetă, trebuie să ne asigurăm că noile instrumente de guvernanță impuse odată cu revoluția digitală și cu cea industrială nu sunt opresive și nu condiționează viața de zi cu zi a cetățenilor de încorporarea obligatorie în sistemele tehnologice digitale controlate în mod nedemocratic.

1.3.

Instituțiile publice sunt vulnerabile în fața actorilor nestatali cu acces direct la cunoștințe, brevete, tehnologii și fonduri de investiții. Comitetul Economic și Social European (CESE) consideră că suveranitatea tehnologică europeană trebuie să fie inclusă în toate procesele viitoare de elaborare a politicilor, iar legislația trebuie să fie completată cu regulamente și standarde comune explicite și pe deplin aplicabile în toate statele membre.

1.4.

Dezvoltările tehnologice afectează multe dintre drepturile și libertățile cetățenilor. Comitetul solicită ca toate sectoarele care utilizează date cu caracter personal și biodate să fie reglementate în mod clar și în deplină conformitate cu drepturile fundamentale ale omului și solicită actualizarea în consecință a RGPD.

1.5.

CESE este convins că identitatea digitală, mijloacele digitale de plată și încorporarea în platformele virtuale și în platformele de realitate augmentată ar trebui să rămână instrumente care doar completează existența fizică a ceea ce știam înainte de adoptarea acestor tehnologii și nu ar trebui să înlocuiască complet și abuziv alte modele existențiale care au fost dezvoltate, testate și perfecționate de om de-a lungul a mii de ani de existență.

1.6.

CESE solicită dispoziții clare privind combaterea discriminării în toate viitoarele propuneri legislative privind identitatea digitală și este complet împotriva introducerii unui sistem care să-i supravegheze atent pe cetățenii europeni, să-i urmărească și/sau să le monitorizeze activitățile și comportamentul. În plus, Comitetul consideră că este necesar ca societatea civilă organizată să fie complet implicată în procesul de punere în aplicare.

1.7.

CESE a ajuns la concluzia că orice inițiativă menită să integreze cetățenii în sistemul european de identitate digitală ar trebui să se bazeze pe studiile de impact și pe sondaje sociologice cuprinzătoare. Decizia finală ar trebui luată numai cu consimțământul în cunoștință de cauză și exprimat liber al cetățenilor.

1.8.

CESE consideră că pentru a evolua în mod democratic către o societate digitală echitabilă care să fie acceptată de cetățenii UE, Comisia Europeană trebuie să efectueze evaluări ale impactului privind: — nevoia uriașă, 24 de ore pe zi și șapte zile pe săptămână, de energie pentru a menține infrastructura tehnologică globală cu scopul de a sprijini accesul neîntrerupt și securizat la un sistem digital menit să transfere funcționalități critice și strategice ale societății umane; — impactul digitizării și al automatizării interacțiunii umane asupra calității vieții și a condițiilor de muncă, mai ales din punctul de vedere al relațiilor umane, al creșterii prevalenței singurătății, al aspectelor legate de sănătatea mintală, al diminuării inteligenței cognitive și emoționale și al riscului crescut de alienare socială; — măsurile politice, economice și sociale necesare pentru a adapta societatea la schimbările cantitative dramatice de pe piața muncii; — securitatea cibernetică, în contextul în care diversitatea și complexitatea activităților hackerilor s-au intensificat și în ceea ce privește condițiile dezvoltării accelerate a internetului obiectelor care conduc la vulnerabilizarea și permeabilizarea protocoalelor de acces.

1.9.

CESE concluzionează că securitatea datelor ar trebui să nu fie negociabilă și este dezamăgit de faptul că securitatea viitorului portofel european digital nu este principala prioritate din cadrul propunerii legislative a Comisiei.

1.10.

CESE consideră că responsabilitatea deplină pentru eventualele defecțiuni trebuie prevăzută în mod clar în toate propunerile legislative ale UE privind inteligența artificială. Trebuie asigurat echilibrul adecvat între nedivulgarea secretelor comerciale și asigurarea unor evoluții transparente și trasabile.

1.11.

Comitetul a fost prima instituție europeană care a solicitat o abordare de tipul human in comand (omul rămâne la comanda mașinii) și reiterează nevoia mai multor straturi de control pentru a face posibil acest lucru.

1.12.

CESE este total împotriva bazelor de date private de recunoaștere facială, cu excepția celor utilizate pentru a identifica infractori, și a oricărui tip de sistem de evaluare a comportamentului social, întrucât acestea încalcă valorile și drepturile fundamentale ale UE.

1.13.

Comitetul consideră că datele produse în UE ar trebui stocate pe solul UE și ar trebui protejate împotriva oricărui acces extrateritorial. În plus, CESE crede că un consimțământ în cunoștință de cauză privind utilizarea datelor trebuie pus în aplicare atât pentru datele cu caracter personal, cât și pentru cele fără caracter personal și solicită, încă o dată, actualizarea RGPD în acest sens.

1.14.

CESE este îngrijorat de disparitățile tot mai mari dintre statele membre și de lipsa protecției grupurilor vulnerabile și solicită ca UE să îmbrățișeze incluziunea digitală prin care nimeni să nu fie lăsat în urmă. O atenție specială ar trebui acordată generației vârstnice.

1.15.

Comitetul solicită un sistem european de educație digitală care să poată pregăti forța de muncă pentru provocările legate de tehnologie și să o ajute să dobândească locuri de muncă de înaltă calitate. Programele de alfabetizare digitală trebuie puse în aplicare în toate statele membre, alături de programe de învățare digitală pe tot parcursul vieții, tutoriale privind vocabularul și sesiuni de formare practică.

1.16.

Comitetul consideră că implicarea angajaților în tranziția digitală este vitală, pentru că astfel ei pot înțelege riscurile și oportunitățile viitoare, ceea ce va permite transferul de cunoștințe și dobândirea de noi competențe.

2.   Contextul avizului

2.1.

Cetățenii europeni sunt interesați de evoluțiile legate de punerea în aplicare a soluțiilor tehnologice digitale cu scopul simplificării procedurilor administrative necesare în relația cu autoritățile sau în viața de zi cu zi din cadrul societății. Prezentul aviz își propune să sensibilizeze factorii de decizie de la nivel național și european cu privire la preocupările societății civile organizate legate de potențialele efecte societale negative asociate cu implementarea accelerată a tehnologiilor digitale.

2.2.

Pandemia de COVID-19 a accelerat transformarea digitală a societăților și i-a forțat pe cetățeni să adopte noi tehnologii pentru activitățile profesionale, pentru cele de studiu și pentru alte activități cotidiene. Aceasta a oferit întreprinderilor și cetățenilor oportunitatea de a se moderniza și a evolua din punct de vedere digital.

2.3.

Beneficiile punerii în aplicare pe scară largă a identității digitale sunt amplu explicate în diverse documente ale instituțiilor europene și ale organizațiilor internaționale globale. În acest sens, cel mai recent document este propunerea de regulament privind instituirea unui cadru pentru identitatea digitală europeană (1), publicată la 3 iunie 2021.

2.4.

Comisia Europeană vizează să asigure un cadru european al identității digitale bazat pe revizuirea cadrului actual, astfel încât cel puțin 80 % dintre cetățeni să poată dispune de o soluție de identificare electronică pentru a accesa serviciile publice esențiale până în 2030 (2). Autoritățile publice trebuie dotate cu resursele umane și financiare necesare pentru a putea include și controla evoluțiile tehnologice digitale.

2.5.

Ca dovadă în acest sens, ar trebui remarcat faptul că indicele economiei și societății digitale (DESI) (3) publicat de Comisia Europeană în 2021 arată că, în 2020, procentul persoanelor având cel puțin competențe digitale de bază era de 56 %. Totuși, o mare parte din populația UE nu deține încă competențe digitale de bază, chiar dacă cele mai multe locuri de muncă le solicită. Mulți cetățeni afirmă că dețin competențe digitale, dar la o analiză mai atentă, acestea nu reprezintă mai mult decât capacitatea de a utiliza, la nivel elementar, oportunitățile oferite de internet (navigarea și socializarea online) și pachetele de software oferite de Microsoft Office sau Mac OS.

2.6.

În ceea ce privește inteligența artificială, un studiu recent publicat de Banca Europeană de Investiții (4), arată că Europa se află încă în urma altor puteri economice ale lumii. Acesta menționează că SUA și China împreună reprezintă peste 80 % din investițiile anuale de capital în IA și tehnologiile blockchain, care se ridică la 25 de miliarde EUR. UE reprezintă numai 7 %, iar deficitul total de investiții se situează între 5 și 10 miliarde EUR anual.

2.7.

Comisia a propus eliminarea acestui deficit și punerea la dispoziție a unei sume de 1 miliard EUR anual pentru IA, sumă ce ar trebui completată prin investiții private și prin resursele proprii ale statelor membre. Obiectivul este de a asigura investiții anuale de 20 de miliarde EUR în cursul următorului deceniu (5).

3.   Observații generale

3.1.

Progresul tehnologic, în general, și evoluția tehnologiilor digitale, a biotehnologiilor și a sistemelor de comunicații electronice din cursul ultimelor două decenii au creat uriașe oportunități la nivel mondial pentru consolidarea unor societăți mai prospere din punct de vedere economic, mai incluzive și mai echitabile.

3.2.

În același timp, fără un nou contract social și un cadru de reglementare adaptate acestor noi tehnologii cu impact disruptiv, au apărut mai multe amenințări periculoase la adresa umanității (cum ar fi pierderea locurilor de muncă ca urmare a progresului automatizării și a implementării acesteia, încălcarea confidențialității, părtinirea algoritmică cauzată de date necorespunzătoare, volatilitatea pieței etc.), în special date fiind încercările constante ale giganților tehnologici globali de a-și impune produsele și serviciile, ocolind organele legislative de la nivel internațional și național care garantează drepturile fundamentale ale omului.

3.3.

Instituțiile guvernamentale de la nivel internațional și național sunt vulnerabile în fața actorilor nestatali cu acces direct la cunoștințe, brevete, tehnologii și fonduri de investiții, întrucât adesea personalul acestor instituții nu reușește să înțeleagă întregul impactul societal al noilor tehnologii asupra drepturilor cetățenilor și ale consumatorilor. Comitetul are convingerea că considerațiile legate de suveranitatea tehnologică a UE trebuie incluse în toate procesele viitoare de elaborare a politicilor.

3.4.

CESE solicită ca legislația să fie clarificată și completată cu reglementări și standarde comune explicite și pe deplin aplicabile în toate statele membre, inclusiv cu responsabilități conexe, în ceea ce privește faptul că tehnologiile legate de identitatea digitală sunt gestionate în mare măsură de algoritmi informatici și de inteligența artificială, imposibil de tras la răspundere pentru greșelile pe care le fac.

3.5.

Există deja multe situații documentate, care au fost studiate în detaliu, care atestă că cetățenii sunt afectați și condamnați în mod injust pentru deciziile eronate ale algoritmilor informatici și ale inteligenței artificiale. De exemplu, factorii decizionali din forțele de securitate și de poliție sunt induși în eroare de rezultatele incorecte afișate de algoritmi informatici precum „inteligența artificială”, „recunoașterea facială”, „învățarea automată”, „analiza și prognoza datelor”, „foile de pontaj și punctaje” etc. Prin urmare, multe drepturi și libertăți ale cetățenilor sunt afectate.

3.6.

În consecință, normele juridice care vor fi elaborate pentru a acoperi domeniul identității digitale și al tehnologiilor sale conexe trebuie să se bazeze în primul rând pe o transparență deplină, pe informarea corectă și completă a utilizatorilor și pe consimțământul liber și în cunoștință de cauză și trebuie să asigure o protecție deplină care să răspundă tuturor vulnerabilităților cibernetice ale rețelelor de comunicații mobile și ale dispozitivelor acestora etc. Din aceste motive, CESE solicită ca toate sectoarele care utilizează date cu caracter personal și biodate, cum ar fi identitatea digitală sau rețelele de comunicații mobile 5G, inteligența artificială etc. să fie reglementate în mod separat, clar și în deplină conformitate cu drepturile fundamentale ale omului.

4.   Observații specifice

Identitatea digitală

4.1.

În ceea ce privește punerea în aplicare a identificării electronice în Europa, gestionarea datelor este vitală pentru a asigura protecția cetățenilor și a vieții private a acestora. Trebuie asigurată respectarea deplină a Regulamentului general privind protecția datelor (RGPD).

4.2.

Cetățenii europeni se află în centrul tuturor programelor și politicilor puse în aplicare în UE. CESE apreciază și sprijină publicarea propunerii Comisiei privind identitatea digitală pentru fiecare european (6), care specifică faptul că alegerea utilizării sau a neutilizării unei identificări electronice trebuie să aparțină fiecărui cetățean. Cu toate acestea, Comitetul consideră că impactul excluderii anumitor cetățeni care nu vor opta pentru o carte de identitate digitală a fost redus și insistă ca dreptul de a fi uitat și dreptul la deconectare să fie puse în aplicare în mod clar în legislația UE.

4.3.

CESE solicită dispoziții clare privind combaterea discriminării în toate viitoarele propuneri legislative pe această temă. Indiferent de motivul pentru care cetățenii ar putea decide să nu utilizeze o astfel de funcționalitate, fie pentru protecția datelor, fie din motive de anonimitate ori din alte motive, aceștia nu trebuie dezavantajați în raport cu utilizatorii activi sau marginalizați. Datele individuale ar trebui să rămână în proprietatea respectivelor persoane, în timp ce protecția drepturilor omului trebuie să stea la baza punerii în aplicare a identificării electronice. Pentru a garanta protecția și securitatea datelor, precum și respectarea vieții private, Comitetul propune ca identitatea digitală a cetățenilor UE să fie gestionată, în fiecare stat membru, de un organism al serviciului public, sub autoritatea statului și sub controlul democratic al parlamentelor naționale.

4.4.

Introducerea unei identificări electronice în Europa ar trebui să urmărească favorizarea unei conectivități sigure și ușoare pentru consumatori. Printre altele, aceasta trebuie să asigure îmbunătățirea livrării datelor și serviciilor publice, consolidarea programelor guvernamentale și creșterea eficacității pieței de credit. CESE este în favoarea unui astfel de scenariu. Totuși, Comitetul remarcă faptul că punerea în aplicare a identității digitale implică o serie de riscuri din punctul de vedere al confidențialității și al protecției datelor și este complet împotriva introducerii unui sistem care să-i supravegheze atent pe cetățenii europeni, să-i urmărească și/sau să le monitorizeze activitățile și comportamentele.

4.5.

Securitatea cibernetică reprezintă un aspect important al punerii în aplicare, riscul piratării datelor cu caracter personal și financiare importante fiind ridicat. CESE așteaptă cu interes versiunea finală a propunerii legislative și acordul dintre statele membre privind standardele, specificațiile tehnice și aspectele legate de interoperabilitate, care ar trebui instituite până în octombrie 2022. CESE consideră că societatea civilă organizată, inclusiv partenerii sociali, ONG-urile și mediul academic, trebuie să fie complet implicată în procesul de punere în aplicare.

4.6.

Frauda rămâne unul dintre cele mai mari riscuri legate de punerea în aplicare a identificării electronice. Mesajele de tip phishing, pe care le primim cu toții în prezent, se vor multiplica și vor ținti grupurile cele mai vulnerabile din Europa. CESE consideră aspectele legate de securitate vizând această temă nu au fost cuantificate atent și este dezamăgit că securitatea viitorului portofel digital nu este cel mai important aspect al propunerii CE de instituire a unui cadru pentru o identitate digitală europeană. În alte părți ale lumii unde sunt puse în aplicare sisteme similare au fost înregistrate fraude de identitate sintetice, iar UE ar trebui să se familiarizeze cu aceste aspecte și să le combată înainte de punerea în aplicare. Prin urmare, CESE consideră că securitatea datelor nu ar trebui să fie negociabilă.

IA – Inteligența artificială

4.7.

Piața unică digitală are nevoie de IA pentru a evolua și a progresa. Inteligența artificială se bazează pe algoritmi care necesită volume uriașe de date și metadate private. Societatea are nevoie să beneficieze de evoluțiile tehnologice și de știința aplicată bazată pe algoritmi. Totuși, în momentul punerii în aplicare a unor tehnologii bazate pe IA trebuie să se asigure faptul că comunitățile marginalizate din punct de vedere istoric sunt capabile să facă față programelor și că disparitățile sociale nu sunt exacerbate.

4.8.

CESE a fost prima instituție europeană care a solicitat o abordare de tipul human in comand (omul rămâne la comanda mașinii) în contextul gestionării sistemelor de IA (7). CESE reafirmă faptul că este deosebit de important ca omul să aibă ultimul cuvânt de spus și să controleze pe deplin procesul decizional în ceea ce privește evoluția mașinilor.

4.9.

Protecția proprietății intelectuale poate fi utilizată ca argument pentru evoluțiile netransparente în domeniul IA. CESE consideră că trebuie asigurat echilibrul adecvat între nedivulgarea secretelor comerciale și asigurarea unor evoluții transparente și trasabile. În plus, responsabilitatea pentru eventualele defecțiuni trebuie prevăzută în mod clar în toate propunerile legislative ale UE privind inteligența artificială, iar responsabilitatea ar trebui să revină dezvoltatorilor, autorilor de coduri, proiectanților din domeniul IA și proprietarilor de drept.

4.10.

Comitetul consideră că tehnologiile bazate pe IA trebuie puse în aplicare într-un mod durabil din punct de vedere social, ținând seama de drepturile omului, de valorile europene, de egalitatea de gen, de diversitatea culturală, de interesele grupurilor defavorizate și de drepturile de proprietate intelectuală.

4.11.

Sunt necesare progrese suplimentare privind Regulamentul RGPD pentru a asigura faptul că algoritmii sunt în deplină conformitate cu dreptul european și că îl respectă, iar Comitetul solicită elaborarea unor norme etice comune care să garanteze accesul liber la codurile sursă ale algoritmilor.

4.12.

IA are potențialul de a contribui la atingerea obiectivelor climatice și de mediu, însă trebuie să se aibă în vedere cantitatea uriașă de energie utilizată pentru funcționarea acestor sisteme digitale, precum și alte provocări legate de internalizarea costurilor externe. CESE propune o monitorizare sporită a acestui aspect și solicită întreprinderilor digitale să facă progrese în ceea ce privește reducerea emisiilor de dioxid de carbon.

4.13.

În domenii-cheie precum apărarea sau securitatea cibernetică, trebuie garantat controlul omului asupra roboților, iar CESE solicită un cadru foarte specific la nivelul UE care să asigure acest lucru, precum și faptul că intervenția umană trebuie să fie întotdeauna posibilă pentru a remedia erorile oricărui sistem decizional automatizat.

4.14.

CESE este întrutotul împotriva bazelor de date private de recunoaștere facială, cu excepția celor utilizate pentru a identifica infractori, și a oricărui tip de sistem de evaluare a comportamentului social, întrucât acestea încalcă valorile și drepturile fundamentale ale UE.

4.15.

În ceea ce privește aspectele sociale, CESE este îngrijorat de faptul că evoluțiile IA vor avea un imens impact asupra piețelor muncii, cauzând, eventual, o criză a șomajului. În plus, acestea ar putea avea impact asupra comportamentului uman și ar putea conduce la lene și superficialitate.

Volumele mari de date

4.16.

CESE salută Legea privind datele (8) publicată de Comisia Europeană în februarie 2022 și consideră că aceasta reprezintă un cadru etic pentru prelucrarea transparentă a datelor cu caracter operațional, cetățenii și întreprinderile care le generează menținând un control deplin. De asemenea, legea oferă posibilitatea ca datele să fie utilizate de un număr mai mare de părți interesate și de cetățeni, cu beneficii extinse pentru consumatori, întreprinderi și autorități publice, conducând, prin urmare, la o economie echitabilă bazată pe date.

4.17.

Volumele mari de date sunt în prezent disponibile autorităților publice și câtorva dintre giganții tehnologiei precum Google, Facebook (Meta), Tik Tok sau Amazon. Din nefericire, numai un număr limitat de părți interesate beneficiază în prezent de acestea, iar CESE este îngrijorat că datele produse în UE sunt stocate, prelucrate și produc valoare în afara Europei (9). Comitetul consideră că suveranitatea digitală a UE va fi greu de realizat dacă nu are proprii giganți ai tehnologiei digitale, dacă nu stochează datele europene pe teritoriul UE și dacă nu le protejează de accesul extrateritorial.

4.18.

Gestionarea volumelor mari de date trebuie să respecte întotdeauna drepturile omului consacrate la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (10), în special atunci când în procesele decizionale sunt utilizați algoritmi. Furnizorii de servicii cloud stabiliți în UE dețin doar o mică parte din piața internațională, care este dominată în mare măsură de companii din SUA. Aceasta creează un dezavantaj pentru UE și limitează posibilitățile de investiții pe piața prelucrării de date. În plus, aceasta împiedică competitivitatea companiilor mari și posibilitatea lor de a crește și de a câștiga piețe și împiedică extinderea IMM-urilor. Comitetul salută Comunicarea CE intitulată O politică în domeniul concurenței adaptată noilor provocări (11) și importanța acordată transformării digitale în contextul remodelării viitorului cadru de concurență al UE.

4.19.

Comitetul consideră că un consimțământ în cunoștință de cauză privind datele trebuie pus în aplicare atât pentru datele cu caracter personal, cât și pentru cele fără caracter personal. CESE solicită încă o dată ca RGPD să fie actualizat în acest sens.

Tranziția digitală justă și competențele digitale în UE

4.20.

Comitetul remarcă piața muncii aflată în schimbare, cu tot mai multe sectoare ale economiei care se plâng de lipsa unei forțe de muncă formate și calificate. Comitetul remarcă, de asemenea, un declin în ceea ce privește calificările și lipsa de know-how și expertiză specifice.

4.21.

În cadrul unor avize anterioare, CESE a solicitat o Uniune care îmbrățișează incluziunea digitală în care nimeni nu este lăsat în urmă. Câțiva ani mai târziu, disparitățile dintre statele membre sunt tot mai mari, iar grupurile vulnerabile sunt în continuare neprotejate, în special populația vârstnică, aceasta fiind cea mai expusă riscurilor.

4.22.

Comitetul este îngrijorat de decalajul digital existent în UE și solicită programe de alfabetizare digitală care să fie puse în aplicare în toate statele membre, într-un mod coordonat și solicită ca învățarea pe tot parcursul vieții în domeniul digital, inclusiv soluțiile din sursă deschisă ca alternative gratuite la soluțiile comerciale, să devină realitate în UE. Crearea de competențe digitale începe cu tutoriale privind vocabularul și se încheie cu o formare practică.

4.23.

Implicarea angajaților în tranziția digitală este vitală, pentru că astfel ei pot înțelege riscurile și, totodată, oportunitățile viitoare. Mediile profesionale în schimbare necesită transferul de cunoștințe și dobândirea de noi competențe, dar și condiții de muncă îmbunătățite pentru persoanele care lucrează prin intermediul platformelor digitale de muncă.

4.24.

CESE solicită un sistem european de educație digitală care să poată pregăti forța de muncă pentru provocările legate de tehnologie și să o ajute să dobândească locuri de muncă de înaltă calitate și reamintește în acest sens Acordul-cadru al partenerilor sociali europeni privind digitalizarea.

4.25.

Comitetul a solicitat deja îmbunătățirea în continuare a competențelor solide din profilul STIM – știință, tehnologie, inginerie și matematică (12).

---

(1)  Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 910/2014 în ceea ce privește instituirea unui cadru pentru identitatea digitală europeană [COM(2021) 281 final].

(2)  O identitate digitală pentru fiecare european.

(3)  https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/policies/desi

(4)  EIB study: Artificial intelligence, blockchain and the future of Europe: How disruptive technologies create opportunities for a green and digital economy (Studiu BEI: Inteligența artificială, blockchain și viitorul Europei: cum pot tehnologiile disruptive să creeze oportunități pentru o economie verde și digitală).

(5)  European Commission – A European approach to artificial intelligence (Comisia Europeană – O abordare europeană a inteligenței artificiale).

(6)  O identitate digitală pentru fiecare european, COM(2021) 281 final.

(7)  JO C 288, 31.8.2017, p. 1.

(8)  Comisia Europeană – Legea privind datele.

(9)  Eurostat raportează că doar 36 % dintre întreprinderile din UE au utilizat servicii cloud în 2020, cele mai multe dintre acestea pentru e-mail și stocare, fiind utilizate doar 19 % dintre companiile cloud.

(10)  JO C 326, 26.10.2012, p. 391.

(11)  Comunicarea CE – O politică în domeniul concurenței adaptată noilor provocări [COM(2021) 713 final].

(12)  JO C 14, 15.1.2020, p. 46, JO C 10, 11.1.2021, p. 40, JO C 228, 5.7.2019, p. 16, JO C 75, 10.3.2017, p. 6, JO C 374, 16.9.2021, p. 11.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Analiza rolului societății civile organizate în cadrul noului acord UE-Organizația statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific (OSACP), inclusiv a situației acordurilor de parteneriat economic (APE) în acest context”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 443/04)

Raportor:

domnul Carlos TRINDADE

Decizia Adunării Plenare	21.10.2021
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru relații externe
Data adoptării în secțiune	9.6.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	13.7.2022
Sesiunea plenară nr.	571
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	170/0/1

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) constată că Uniunea Europeană (UE) a instituit, de multă vreme, un cadru de valori și obiective care reglementează relațiile sale cu statele din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP), și anume: democrația, buna guvernanță și drepturile omului, creșterea durabilă favorabilă incluziunii și munca decentă, mobilitatea și migrația văzute ca oportunități, dezvoltarea umană, mediul și „unirea forțelor pe scena mondială în domenii de interes comun”. Având în vedere relațiile cu țările terțe învecinate, la aceste obiective se adaugă și securitatea.

1.2.

CESE subscrie la acest cadru de valori și obiective pe baza căruia UE și-a desfășurat relațiile comerciale și de cooperare pentru dezvoltare, stabilite prin diferite acorduri internaționale încheiate cu statele ACP începând din 1960.

1.3.

CESE sprijină noul acord în ansamblu și speră ca acesta să poată fi semnat rapid de către părți, pe care le felicită pentru eforturile considerabile depuse și pentru angajamentele importante asumate, având drept cadru de referință obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale Organizației Națiunilor Unite.

1.4.

În special, CESE propune insistent Comisiei ca arhitectura cooperării pentru dezvoltare care stă la baza noului acord și a acordurilor de parteneriat economic (APE) să facă obiectul unei reflecții aprofundate și al unor noi decizii, ținând seama de experiența pandemiei de COVID-19 (care ridică problema infrastructurii sanitare critice) și de consecințele geopolitice ale războiului din Ucraina (printre altele, în ce privește securitatea alimentară, prețul energiei și amenințările la adresa democrației). CESE subliniază că aceste două evenimente hotărâtoare de la nivel mondial, care au schimbat profund peisajul global, au creat necesitatea unor răspunsuri mai complexe și mai urgente în statele ACP, care necesită, la rândul lor, o cooperare internațională cu o natură diferită de cea actuală.

1.5.

CESE salută recunoașterea în noul acord a importanței rolului organizațiilor societății civile și al partenerilor sociali și salută acceptarea acestei recunoașteri de către părțile semnatare.

1.6.

CESE constată cu deosebită satisfacție că noul acord, atât în fundamentul său comun, cât și în fiecare dintre protocoalele regionale, menționează în mod repetat (deși în formulări diferite) importanța existenței unor mecanisme instituționale de participare, informare, audiere și consultare structurată a societății civile (mecanisme instituționale).

1.7.

CESE subliniază că organizațiile societății civile/partenerii sociali dispun de propriile mecanisme de instituționalizare, în cadrul cărora își exprimă în mod oficial evaluările, propunerile și criticile. Este fundamental să existe astfel de mecanisme instituționale, cu reglementare juridică și activitate formală, indiferent de denumirea lor (comitete economice, sociale și culturale, consilii consultative, forumuri, platforme, rețele de organizații ale societății civile, conferințe permanente sau alte configurații), în cadrul cărora organizațiile societății civile (care practică dialogul civil) și partenerii sociali (care desfășoară dialogul social), să participe și să contribuie la dezbaterea din spațiul public și democratic. Oficializarea acestor mecanisme instituționale sporește reziliența societății, deoarece îi mobilizează pe cetățeni și stimulează viața democratică.

1.8.

CESE observă că, în statele UE și ACP, realitatea organizațiilor societății civile, a partenerilor sociali și a mecanismelor instituționale este foarte diversă din cauza diferențelor economice, sociale, culturale și politice dintre regiuni, subregiuni și țări. În statele ACP, caracterul informal este o realitate imposibil de ignorat, care trebuie luată în considerare în activitatea organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali și în punerea în aplicare și funcționarea mecanismelor instituționale; în caz contrar, populația, în ansamblu, nu va beneficia de rezultatele noului acord. CESE afirmă că este absolut necesar să se găsească soluții care să permită depășirea dificultăților existente, în special a celor legate de capacitarea tehnică și de sprijinul financiar pentru organizațiile societății civile și partenerii sociali. CESE consideră că există o serie de bune practici în cadrul UE-OSACP care trebuie identificate pentru a putea fi reproduse în alte țări. Un exemplu în acest sens este Comitetul de monitorizare UE-ACP, care are capacitatea de a asigura o astfel de diseminare.

1.9.

CESE stabilește ca obiectiv pentru implicarea sa în acest proces punerea în aplicare a mecanismelor instituționale și promovarea și sprijinirea organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali în statele ACP, recunoscându-se rolul lor de forțe motrice ale dezvoltării durabile, în special în lumina ODD 17 al ONU.

1.10.

CESE propune Comisiei ca, respectând structura noului acord, să-și stabilească obiectivul de a institui patru mecanisme instituționale, și anume: un prim mecanism, între UE și OSACP, având la bază fundamentul comun; un al doilea, între UE și Africa, pe baza Protocolului regional UE-Africa; un al treilea, între UE și zona Caraibilor, pe baza Protocolului regional UE-Caraibi; un al patrulea, între UE și zona Pacificului, pe baza Protocolului regional UE-Pacific.

1.11.

De asemenea, CESE recomandă Comisiei să instituie comitete consultative în cadrul APE. CESE afirmă că rolul organizațiilor societății civile/partenerilor sociali în APE este de neînlocuit și ar trebui consolidat. În acest context, CESE este de acord cu recomandările din Avizul REX/536, care ar trebui puse în aplicare în APE actuale și viitoare, și consideră că Comitetul consultativ Cariforum este un exemplu excelent de bune practici, care ar trebui diseminat și reprodus și în alte contexte.

1.12.

CESE propune insistent Comisiei ca, pe viitor, diferitele mecanisme instituționale care urmează să fie utilizate în cadrul UE-OSACP (fundamentul comun + protocoalele regionale + APE) să fie articulate în mod corespunzător pentru a crea sinergii și a optimiza resursele, în special cele financiare. Mecanismele instituționale, axându-se pe misiunea lor cu acuratețe și rigoare, funcționând ca o rețea și articulându-se sub forma unui sistem unic și structurat, își vor demonstra relevanța pentru reziliența societăților, creșterea economică și bunăstarea cetățenilor.

1.13.

CESE propune insistent Comisiei să se doteze cu instrumente financiare pentru a sprijini programe și proiecte de studii și analize prospective privind realitatea organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali din statele ACP, ținând seama de nevoile acestora în ceea ce privește capacitarea liderilor, robustețea tehnică a organizațiilor și punerea în aplicare a mecanismelor instituționale planificate. CESE subliniază că scopul este de a contribui astfel, prin intermediul noului acord, la consolidarea existenței organizațiilor societății civile/partenerilor sociali democratici, prin intervenția calificată și implicarea activă a membrilor lor.

1.14.

Solicită insistent Comisiei să sprijine activitatea Comitetului de monitorizare UE-ACP din cadrul CESE, care este unicul mecanism instituțional existent la ora actuală în cadrul noului acord UE-OSACP și care va avea un rol mai important în acest proces, în special prin dialogul structurat, pentru: (i) a furniza instituțiilor rapoarte, proiecte și avize pertinente; (ii) a suscita implicarea părților interesate din statele ACP; (iii) a contribui la crearea mecanismelor instituționale prevăzute.

2.   Observații generale privind contextul istoric și obiectivele strategice

2.1.

În 2016, UE a aprobat un set de priorități pentru interesele comune în cadrul parteneriatului reînnoit cu țările din cadrul Organizației statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific (OSACP), care au fost reafirmate în documentele ulterioare: democrația, buna guvernanță și drepturile omului, creșterea durabilă favorabilă incluziunii și munca decentă, mobilitatea și migrația ca oportunități, dezvoltarea umană, mediul și „unirea forțelor pe scena mondială în domeniile de interes comun” (1), la care a adăugat chestiunile de securitate, ținând seama de vecinii lor cei mai apropiați. Această sistematizare consolidează obiectivele anterioare ale UE din acest domeniu.

2.2.

UE și-a pus în practică aceste obiective prin acorduri internaționale, mai întâi prin Convenția de la Yaoundé, apoi prin Acordurile de la Lomé, ulterior prin Acordul de la Cotonou și, în prezent, prin negocierea Acordului post-Cotonou. În paralel, UE a încheiat acorduri de parteneriat economic cu unele state sau grupuri de state ACP.

2.3.

APE sunt instrumentul economic cel mai general care operaționalizează această strategie și definește obiectivul acesteia ca fiind „integrarea armonioasă și treptată a statelor ACP în economia mondială” și eradicarea sărăciei, subliniind că diferențele dintre părți în materie de dezvoltare și particularitățile economice, sociale și de mediu, și îndeosebi ponderea economiei informale în fiecare stat sau subregiune, trebuie luate în considerare în cadrul negocierilor.

2.4.

CESE consideră că învățămintele desprinse din pandemie – referitoare, printre altele, la dificultățile din sistemele de sănătate, consecințele negative asupra economiei, creșterea inegalităților sociale și a sărăciei, problemele structurale legate de accesul la medicamente și vaccinuri sau de producția acestora, valabilitatea instrumentelor digitale, amenințările la adresa drepturilor omului și a democrației, dependența economică enormă – au evidențiat necesitatea de a regândi arhitectura cooperării pentru dezvoltare, care ar trebui luată în considerare în punerea în aplicare și redefinirea strategiilor dintre UE și OSACP.

3.   Observații specifice privind Acordul post-Cotonou

3.1.

În 2015, Acordul de la Cotonou a făcut obiectul unei evaluări a impactului, care i-a identificat reușitele și punctele slabe.

3.2.

Acordul de la Cotonou urma să expire în februarie 2020. Cu toate acestea, dezbaterea unor teme sensibile și pandemia au făcut imposibilă reînnoirea sa la data prevăzută, astfel încât abia în aprilie 2021 a putut fi parafat textul acordului de parteneriat reînnoit, cunoscut sub numele de „Acordul post-Cotonou” (noul acord), între UE și OSACP.

3.3.

Pentru a ține seama de diversitatea țărilor semnatare și pentru a se concentra asupra unei puneri în aplicare specifice în fiecare regiune, noul acord include un fundament comun completat de trei protocoale regionale (Africa, Caraibe, Pacific), toate având un caracter obligatoriu. Complexitatea acestei structuri impune ca, pe viitor, Comitetul de monitorizare UE-ACP să devină mai proactiv.

3.4.

Prioritățile noului acord exprimă angajamentul părților față de obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU și sunt structurate în șase domenii: (i) drepturile omului, democrația și guvernanța; (ii) pacea și securitatea; (iii) dezvoltarea umană (care include sănătatea, educația, salubritatea, securitatea alimentară, coeziunea socială, cultura și egalitatea de gen, precum și angajamentele privind cooperarea pentru dezvoltare); (iv) creșterea și dezvoltarea economică durabilă și favorabilă incluziunii (inclusiv o abordare a APE); (v) durabilitatea mediului și schimbările climatice; (vi) migrația și mobilitatea. Aceste priorități au o importanță capitală pentru organizațiile societății civile și partenerii sociali.

3.5.

La ele se adaugă abordarea efectelor pandemiei de COVID-19 în UE și în statele ACP, atât în ceea ce privește riscurile de restrângere a democrației, cât și redresarea economică și socială, din cauza perspectivelor scăzute de redresare în statele ACP și a creșterii aferente a sărăciei și a inegalității.

3.6.

CESE subliniază, în special, că problema infrastructurilor critice din țările ACP rămâne la fel de importantă, după cum a arătat și pandemia. Dezvoltarea durabilă este întru totul legată de existența unor infrastructuri reziliente care promovează și sprijină activitatea economică și progresul social și sunt decisive pentru realizarea ODD – Agenda 2030 și Agenda africană 2063. CESE subliniază că cooperarea pentru dezvoltare rămâne condiția necesară, dar nu și suficientă pentru realizarea lor cu succes și subliniază importanța consolidării acestei cooperări în țările ACP.

3.7.

În acest context, CESE subliniază, în special, importanța infrastructurii critice de sănătate. Existența unui serviciu universal ușor accesibil și care, în timp, să devină gratuit în statele ACP este esențială pentru bunăstarea populației și pentru dezvoltarea durabilă. În special, accesul rapid la vaccinuri (brevete și capacitatea tehnică de producție locală) va conferi societăților ACP reziliența necesară în cazul unor viitoare (și posibile) pandemii. CESE observă că acest aspect relevant nu este inclus în noul acord și solicită UE și OSACP să îl ia în considerare la punerea în aplicare.

3.8.

CESE consideră că noul acord trebuie să țină seama de actuala situație geopolitică europeană și mondială, în special de consecințele războiului din Ucraina (printre altele, în ceea ce privește siguranța alimentară, prețul energiei și amenințările la adresa democrației), altfel spus de impactul său asupra cooperării pentru dezvoltare, în general, și asupra APE, în special. CESE atrage atenția asupra faptului că situația actuală a dus la o creștere a concurenței în ceea ce privește influența exercitată asupra statelor ACP, ceea ce impune UE să își sporească capacitatea de a coopera cu aceste state, în special pe plan economic, social și cultural.

3.9.

În ceea ce privește mecanismele instituționale de participare, informare, audiere și consultare structurată a societății civile (mecanisme instituționale), CESE salută următoarele afirmații din noul acord: faptul că, pentru părți, este important să se stabilească „[…] mecanisme deschise și transparente de consultare structurată […]” (2) sau că părțile „[…] instituie mecanisme de consultare ([…]” (3) sau că părțile „(…) instituie și dezvoltă mecanisme de consultare și dialog […]” (4) sau, nu în ultimul rând, că părțile „[…] prevăd mecanisme de consultare și dialog […]” (5).

4.   Observații specifice privind acordurile de parteneriat economic (APE) dintre UE și țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific

4.1.

Negocierile privind nouă dintre APE au dus la intrarea în vigoare a șapte acorduri regionale, cu 32 dintre cele 79 de țări ACP (14 din zona Caraibilor, 14 din Africa și 4 din zona Pacificului). Cinci dintre aceste șapte acorduri regionale se aplică cu titlu provizoriu, deoarece nu au fost încă ratificate de toate statele membre ale UE. Celelalte două, cu Africa de Vest și cu Africa de Est, nu se aplică încă cu titlu provizoriu din cauza întârzierilor în semnarea și ratificarea de către țările africane. Alte 21 de state au încheiat negocierile referitoare la APE care nu au fost încă puse în aplicare.

4.2.

CESE subliniază că APE implică atât oportunități, cât și riscuri. Este esențial să se asigure un parteneriat între egali care să genereze creștere economică, dar să garanteze și bunăstarea și justiția socială. Acțiunea organizațiilor societății civile/partenerilor sociali este esențială pentru atingerea acestor obiective.

4.3.

Cu toate acestea, există critici la adresa APE din partea organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali din UE și din statele partenere.

4.4.

Aceste critici se referă la elaborarea acordurilor de parteneriat economic și la posibilul efect de limitare a creșterii producției în statele ACP, chiar dacă se prevede posibilitatea unor măsuri de protecție a industriilor naționale – de exemplu, a sectorului agroalimentar. Libertatea comerțului dintre UE și OSACP este un avantaj al APE, dar, într-o serie de cazuri, aceasta a avut ca efect scăderea veniturilor vamale, în special reducerea taxelor asupra comerțului exterior, punând totodată în pericol microîntreprinderile, întreprinderile mici și mijlocii sau cooperativele, adică baza economiei familiale, ca urmare a diferenței dintre nivelurile economice ale UE și ale statelor ACP, astfel cum au susținut o serie de organizații ale societății civile și parteneri sociali.

4.5.

Rolul societății civile este integrat în mai multe moduri în APE, are configurații diferite și conferă organizațiilor societății civile o pondere diferită în discutarea și monitorizarea acestor acorduri. De exemplu, APE cu Côte d’Ivoire a dus la înființarea Platformei Côte d’Ivoire (Convenția societății civile din Côte d’Ivoire, CSCI), care a organizat un proiect (6) de monitorizare a efectelor APE asupra economiei familiale. În plus, întrucât reuniunile interne sunt axate pe „dezvoltarea durabilă”, influența societății civile asupra altor domenii este limitată.

4.6.

Unele APE prevăd organisme suplimentare, de exemplu o comisie parlamentară mixtă – este cazul Cariforum și al APE cu Africa de Vest.

4.7.

Întrucât APE menționează în mod explicit integrarea lor în prioritățile Acordului de la Cotonou, noul acord oferă părților semnatare posibilitatea de a promova implicarea mai amplă, armonizată și instituționalizată a organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali, care ar trebui exploatată pe deplin, fie și numai pentru că desfășurarea procesului a fost lentă în acest domeniu, după cum se poate observa din stadiul punerii sale în aplicare de către UE în septembrie 2021. Cea mai eficace modalitate de punere în aplicare a mecanismelor instituționale prevăzute în APE este ca instituțiile publice să furnizeze informații în timp util și în mod detaliat către organizațiile societății civile/partenerii sociali cu privire la întregul proces și să îi convoace în cadrul unei participări structurate, iar ei să contribuie cu studii și propuneri bazate pe dovezi.

5.   Observații specifice privind definiția, reprezentativitatea, acțiunea și instituționalizarea societății civile și a partenerilor sociali

5.1.

CESE se consideră a fi „Casa societății civile europene”. CESE este un organ consultativ al Uniunii Europene, înființat în temeiul articolului 13 din Tratatul privind Uniunea Europeană, compus din 329 de membri reprezentând angajatorii (grupul I), lucrătorii (grupul II) și organizațiile societății civile (grupul III), și constituie mecanismul instituțional european în cadrul căruia prin intermediul unui dialog structurat, aceste grupuri de interese își exprimă punctele de vedere cu privire la chestiunile relevante ale UE.

5.2.

CESE subliniază că organizațiile societății civile includ asociații cu o gamă largă de obiective, care îi reprezintă pe membrii afiliați. Funcția lor civică, printre altele, include acțiuni în favoarea bunăstării populației, acțiuni de promovare a incluziunii sociale și de combatere a excluziunii, protecția drepturilor și a intereselor sociale, economice, culturale și profesionale ale comunităților și/sau grupurilor de cetățeni, protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice, apărarea drepturilor omului, avertizarea în interes public (supraveghere), lansarea de alerte și exercitarea de presiuni asupra organelor suverane pentru a apăra interesele asociaților lor și pentru a-și afirma valorile societale.

5.3.

Realitățile economice, sociale și politice ale societății în care se înscrie un grup atât de larg și de divers de organizații sunt esențiale, ceea ce ar trebui să ne determine să evităm să le considerăm drept actorul social care promovează, prin excelență, dezvoltarea durabilă, în pofida rolului lor important și meritoriu în acest sens.

5.4.

CESE subliniază că aceasta este realitatea multidimensională în care trebuie să luăm în considerare în mod corespunzător activitățile economice și sociale informale extrem de prezente în statele ACP, care marchează și condiționează puternic toate relațiile sociale, organizaționale și instituționale. În acest context, organizațiile societății civile și partenerii sociali tind să se confrunte cu mari dificultăți în ceea ce privește înființarea, organizarea și funcționarea instituțiilor, sprijinul economic și acțiunile formale. Aceste organizații ale societății civile și acești parteneri sociali ar trebui să beneficieze de un sprijin financiar extraordinar, deoarece, în caz contrar, nu vor fi în măsură decât cu mare greutate să contribuie, prin implicarea și intervenția lor, la dezvoltarea durabilă, la exercitarea cetățeniei și la reziliența democratică a țării lor.

5.5.

Acțiunea organizațiilor societății civile depinde de rolul social pe care doresc să îl aibă (mai civic sau mai politic), de dimensiunea lor, de importanța socială pe care le-o acordă membrii lor, societatea în care activează și rolul de lider pe care reușesc să-l obțină, de fondurile de care au nevoie pentru obiectivele lor și, în acest context, de constrângerile impuse de donatori.

5.6.

În general, faptul că organizațiile societății civile prezintă anumite vulnerabilități le determină să concureze pentru finanțare, uneori nu numai între ele, ci și cu organismele publice. Aceste vulnerabilități fac ca activitatea și participarea lor la mecanismele instituționale naționale și/sau internaționale să devină problematice. Pe de altă parte, ele pot crea dependențe de finanțatori și/sau de autoritățile fiecărui stat.

5.7.

Sindicatele și asociațiile de întreprinderi, desemnate ca parteneri sociali, sunt considerate organizații ale societății civile, dar, din cauza specificității lor, au propria lor identitate, distinctă. Partenerii sociali își reprezintă membrii și le apără interesele, în special pe cele economice, fie în fața organelor suverane, prin mecanisme specifice de consultare și negociere, fie interacționând între ei, în special prin negocieri colective. Partenerii sociali prezintă o structurare substanțială, o reprezentativitate clară a intereselor, o permanență incontestabilă, un acquis istoric recunoscut, un domeniu de acțiune și un domeniu de interacțiune consacrate și bine definite și, în general, au capacitatea de a se autofinanța.

6.   Observații specifice privind Acordul post-Cotonou, societatea civilă și partenerii sociali

6.1.   Societatea civilă și partenerii sociali în cadrul acordului post-Cotonou

6.1.1.

Noul acord, atât în cadrul fundamentului său comun, cât și al fiecăruia dintre cele trei protocoale regionale, prevede un rol activ pentru societatea civilă. Cu toate acestea, el nu concretizează această propunere, deoarece lasă la latitudinea părților semnatare (OSACP-UE) definirea cadrului instituțional pentru participarea lor, inclusiv instituirea unor mecanisme instituționale, ceea ce ridică problema centrală a modului în care se poate asigura participarea la nivel național și transnațional a organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali.

6.1.2.

Încorporarea unor elemente esențiale de natură organizațională, inclusiv forma juridică, reprezentativitatea, selectarea reprezentanților acestora și cerințele minime privind frecvența reuniunilor, va crea o dinamică care va consolida rolul organizațiilor societății civile și al partenerilor sociali, care sunt părți interesate în acest proces.

6.1.3.

Aceste părți interesate au un rol specific datorită propriilor lor interese, care nu se confundă cu rolul jucat de partidele politice în societate. Implicarea organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali ar trebui să fie susținută de activități concrete și să meargă dincolo de discuțiile de ordin general. Prin studiile, avizele și propunerile pe care le vor adresa instituțiilor, vor contribui la dezbateri și decizii. Existența unor mecanisme instituționale, care să implice în mod activ părțile interesate, gestionate de ele însele și cu norme de procedură stabilite, difuzând informații și interacționând reciproc, prin consultări și dialog structurat, reprezintă cea mai bună contribuție a organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali la o „guvernare deschisă” (7).

6.1.4.

Problema financiară este deosebit de importantă. Fără o finanțare adecvată, judicioasă și transparentă, participarea organizațiilor societății civile nu va putea fi asigurată – nici în cadrul reuniunilor, nici, mai ales, în activitatea anterioară de cercetare aplicată care presupune colectarea de date, efectuarea de studii și elaborarea de avize.

6.2.   Situația actuală reală a societății civile și a partenerilor sociali din UE și din țările ACP

6.2.1.   Europa

În ceea ce privește Europa, există multe mii de asociații, organizații, federații, confederații, platforme, forumuri, la nivel național sau european, fie din rândul organizațiilor societății civile, fie din sectorul întreprinderilor (private, microîntreprinderi și întreprinderi mici, publice sau sociale), fie din sectorul sindicatelor, și se constată o anumită armonizare din punct de vedere organizațional.

6.2.2.   Africa, zona Caraibilor și Pacific

6.2.2.1.

În ceea ce privește statele ACP, situația economică, socială, politică și istorică a fiecărei regiuni, a fiecărei subregiuni și a fiecărui stat are ca rezultat o mare diversitate organizațională în rândul organizațiilor societății civile și al partenerilor sociali, și, în anumite cazuri, o lipsă de interacțiune reciprocă, constatându-se totodată că există nenumărate exemple de bune practici, dar și destule dificultăți și lacune.

6.2.2.2.

În plus, există dificultăți sau chiar o lipsă de informații generale sau specifice pentru organizațiile societății civile/partenerii sociali cu privire la noul acord sau la APE (în cazul în care acestea există) și, în general, lipsesc spațiile pentru participarea și discuțiile structurate cu instituțiile publice.

6.2.2.3.

Această realitate eterogenă indică faptul că ambele situații ar trebui studiate pe teren, pentru a disemina exemple de bune practici și pentru a soluționa dificultățile și lacunele, cu scopul de a pune în valoare organizațiile societății civile și partenerii sociali și rolul care le revine. Un astfel de demers va sprijini mecanismele instituționale existente sau va promova instituirea unor astfel de mecanisme.

6.2.3.   Comitetul de monitorizare UE-ACP

În prezent, în contextul relațiilor UE-ACP, organizațiile societății civile și partenerii sociali se bazează pe Comitetul de monitorizare UE-ACP din cadrul CESE, care este format, pe bază paritară, din 12 membri ai UE/CESE și 12 delegați desemnați de organizațiile societății civile și partenerii sociali din ACP (în prezent 8 din Africa, 2 din zona Caraibilor și 2 din Pacific), numiți de societatea civilă organizată din fiecare regiune și respectând echilibrul dintre diferitele interese.

7.   Observații specifice privind modalitățile de promovare și sprijinire a organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali ca vectori ai dezvoltării durabile

7.1.

CESE consideră că este extrem de important să se oficializeze mecanismele instituționale prevăzute și precizează că acesta este obiectivul său principal în acest domeniu.

7.2.

CESE recomandă insistent Comisiei ca, după semnarea finală a noului acord, să ia inițiativa de a propune OSACP și statelor respective crearea unor condiții politice, organizaționale și financiare pentru punerea în aplicare a acestor mecanisme instituționale.

7.3.

CESE solicită insistent OSACP să se angajeze în egală măsură în acest proces.

7.4.

CESE observă că structura noului acord este favorabilă instituirii unui mecanism instituțional care să corespundă fundamentului comun și să includă reprezentanți ai UE și ai OSACP. În același timp, pe baza fiecărui protocol regional, devine posibilă instituirea unui mecanism instituțional în fiecare regiune (Africa, Caraibi și Pacific), la care să participe reprezentanți ai acestei regiuni și ai UE. Prin urmare, va trebui să aplicăm un sistem de 1 + 3 mecanisme instituționale, care să acopere întregul univers al noului acord.

7.5.

CESE observă că, în contextul APE, sunt avute în vedere, de asemenea, mecanisme instituționale – comitete consultative, similare celor din acordurile cu Cariforum și cu Africa de Vest și de Est.

7.6.

CESE subliniază în mod deosebit că, în ansamblu, această structură a mecanismelor instituționale va necesita un efort major de colaborare și de constituire de rețele, sub forma unui sistem unic și structurat, pentru a crea sinergii, pentru a se evita suprapunerea eforturilor și dispersarea resurselor și pentru a optimiza utilizarea acestora, în special a celor financiare.

7.7.

CESE propune Comisiei să îndrume delegațiile UE din statele OSACP astfel încât să sprijine proiectele organizațiilor societății civile și ale partenerilor sociali, în special pe cele dedicate sensibilizării, formării și capacitării membrilor și liderilor acestora, consolidării tehnice a organizațiilor și stimulării instituirii de mecanisme instituționale. CESE recomandă Comisiei să acorde prioritate, pe baza meritelor lor respective, candidaturilor organizațiilor societății civile și partenerilor sociali din statele ACP în raport cu alte candidaturi.

7.8.

CESE propune Comisiei să elaboreze programe care să permită, în contextul punerii în aplicare a mecanismelor instituționale, să se studieze la fața locului realitatea, potențialul și dificultățile organizațiilor societății civile, partenerilor sociali și diferitelor structuri existente (platforme, forumuri etc.), pentru a colecta exemple de bune practici (deja existente în cadrul UE-OSACP) care să fie ulterior diseminate. CESE recomandă ca organizațiile societății civile și partenerii sociali din țările ACP să participe la acest studiu într-o măsură decisivă, din punct de vedere cantitativ și calitativ.

7.9.

CESE subliniază că Comitetul de monitorizare ACP-UE își va consolida modul de organizare cu mai multe resurse, membri și delegați, astfel încât să poată contribui mai bine la acest proces și să își îndeplinească misiunea.

7.10.

CESE recomandă insistent Comisiei să integreze finanțarea acestui proces în instrumentele financiare actuale. CESE atrage atenția în special asupra faptului că activitatea organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali presupune finanțarea lor, deoarece autofinanțarea este insuficientă. CESE reamintește că, având în vedere dimensiunea geografică a noului acord, funcționarea mecanismelor instituționale și implicarea organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali necesită resurse financiare de care aceste entități nu dispun. Chiar dacă se utilizează tehnici riguroase de control al gestionării și tehnologii digitale moderne, sprijinul financiar pentru organizațiile societății civile și partenerii sociali rămâne esențial. CESE solicită insistent UE, OSACP și statelor membre să adopte programe de sprijin specifice pentru activitatea organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali, precum și pentru funcționarea mecanismelor instituționale.

---

(1)  Comunicarea comună către Parlamentul European și Consiliu „Un parteneriat reînnoit cu țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific”, 2016, p. 5-6.

(2)  Fundamentul comun al acordului, articolul 95.

(3)  Protocolul regional Africa, art. 5.

(4)  Protocolul regional Caraibi, art. 7.

(5)  Protocolul regional Pacific, art. 7.

(6)  Sprijin pentru consolidarea capacității operaționale a organizațiilor societății civile ivoriene de a sprijini monitorizarea de către cetățeni a Acordului interimar de parteneriat economic cu Côte d’Ivoire.

(7)  Principiu care urmează definiția OCDE.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Noul Consiliu UE-SUA pentru comerț și tehnologie în acțiune: priorități vizând întreprinderile, lucrătorii și consumatorii și elementele de siguranță necesare”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 443/05)

Raportor:	Timo VUORI
Coraportoare:	Tanja BUZEK

Decizia Adunării Plenare	21.10.2021
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru relații externe
Data adoptării în secțiune	9.6.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	14.7.2022
Sesiunea plenară nr.	571
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	173/0/4

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Construirea unei agende transatlantice pozitive. Consiliul UE-SUA pentru comerț și tehnologie (CCT) poate constitui nucleul unei agende de relansare a parteneriatului nostru cu canale de cooperare de încredere. În ciuda faptului că economiile noastre transatlantice reprezintă aproximativ jumătate din PIB-ul mondial și o mare parte din fluxurile comerciale și de investiții mondiale, relațiile noastre se confruntă în continuare cu obstacole în calea comerțului, investițiilor, muncii, călătoriilor și studiilor pe ambele maluri ale Atlanticului.

1.2.

Asumarea rolului de lider pentru protejarea valorilor noastre și a comerțului bazat pe norme. În vremuri geopolitice tulburi, economiilor de vârf din lume, UE și SUA, împreună cu alți parteneri care împărtășesc aceeași viziune, le revine o mare responsabilitate pentru promovarea unui cadru modern de cooperare pentru comerț și tehnologie, care să sprijine o economie deschisă și durabilă, comerțul liber și echitabil și să respecte valorile democratice, munca decentă și drepturile omului.

1.3.

Necesitatea de a reacționa la perturbările pieței. Pe fondul mai multor crize actuale, partenerii transatlantici trebuie să găsească rapid modalități de consolidare a rezilienței societăților noastre democratice deschise, inclusiv prin asigurarea lanțurilor noastre valorice și de aprovizionare globale și a securității energetice, în special, având în vedere nevoia urgentă de a înlocui aprovizionarea cu energie și materii prime din Rusia. În plus, UE și SUA trebuie să investească mai multe eforturi în consolidarea multilateralismului și în abordarea provocărilor legate de schimbările climatice, pentru a se asigura că comerțul liber și echitabil nu este subminat și pentru a lua măsuri privind perturbarea pieței de către statele autoritare.

1.4.

Instaurarea unui climat de încredere bazat pe o cooperare reciprocă și stabilă. Ambele părți trebuie să se implice în construirea unei structuri permanente de dialog în cadrul CCT, pentru a obține rezultate concrete pe termen scurt și lung, dincolo de ciclurile electorale politice și de schimbările de guvern. În plus, în cadrul CCT, UE și SUA trebuie să urmărească o abordare mai strategică și orizontală a aspectelor legate de comerț și tehnologie. Cele zece grupuri de lucru din cadrul CCT ar trebui să urmărească o abordare holistică a cooperării, coordonată în mod eficace, care să evite crearea unor compartimentări inutile.

1.5.

Consolidarea implicării părților interesate. Pentru a evita eșecurile constatate în urma ambițioaselor negocieri comerciale anterioare, transparența și implicarea puternică a părților interesate de ambele părți ale Atlanticului reprezintă singura modalitate prin care CCT își poate atinge obiectivele. Prin urmare, Comitetul Economic și Social European (CESE) se va angaja activ în structurile CCT și dorește să fie implicat ca parte interesată unică a societății civile în reuniunile ministeriale ale CCT. În acest context, CESE își exprimă încă o dată regretul că grupul de experți privind acordurile comerciale nu a fost reînnoit și că nu a fost instituită nicio structură permanentă comparabilă pentru consultarea părților interesate.

1.6.

Dialogul transatlantic specific privind munca. În trecut, CESE și-a exprimat sprijinul pentru dialogurile transatlantice pentru întreprinderi și consumatori și, prin urmare, salută recentul anunț ministerial de la Paris privind instituirea unui dialog tripartit privind comerțul și munca, creând un canal oficial pentru partenerii sociali de ambele părți ale Atlanticului pentru a contribui la procesul CCT și a modela relațiile comerciale și de investiții transatlantice. În acest context, CESE îndeamnă Comisia Europeană să abordeze dezechilibrul în materie de democrație a muncii cauzat de neratificarea a șase convenții fundamentale ale OIM și de impactul asupra condițiilor de concurență echitabile în domeniul comerțului.

2.   Observații generale – necesitatea crescândă a unui parteneriat mai strâns între UE și SUA

2.1.

CESE în dialogul transatlantic: De ani de zile, CESE a urmărit chestiunile politice și comerciale transatlantice și a formulat pozițiile societății civile organizate din UE. În plus, CESE menține un dialog periodic atât cu instituțiile UE, cât și cu administrația SUA și, în special, cu societatea civilă de pe partea cealaltă a Atlanticului. Lansarea unui nou Consiliu UE-SUA pentru comerț și tehnologie (CCT), cu zece grupuri de lucru și audieri periodice, presupune ca CESE să își actualizeze poziția cu privire la prioritățile CCT.

2.2.

Responsabilitatea principalelor economii ale lumii: CESE subliniază că UE și SUA au cea mai dezvoltată relație comercială și de investiții bilaterală și se bucură de cea mai integrată relație economică din lume. Deși a fost depășită de China ca cea mai mare sursă de importuri de bunuri în UE în 2021, SUA rămâne de departe cel mai mare partener comercial și de investiții al UE. Relația transatlantică definește economia mondială, într-un sistem comercial multilateral supus provocărilor, afectat de o OMC în stare de criză, după doi ani de pandemie de COVID-19 și, în prezent, de războiul din Ucraina. Fie UE, fie SUA sunt cel mai mare partener comercial și de investiții al aproape tuturor celorlalte țări din economia mondială. Parteneriatul transatlantic nu este un scop în sine, ci trebuie să se bazeze pe valori și interese comune și pe o responsabilitate comună. UE și SUA ar trebui să reprezinte o ancoră pentru democrație, pace și securitate în lume, pentru statul de drept și pentru drepturile omului pentru toți (1).

2.3.

Impulsul pentru un parteneriat strategic mai strâns între UE și SUA: CESE observă că, întrucât un număr neașteptat de crize cutremură lumea, este un moment critic pentru ca economiile de vârf din lume – UE și SUA –, împreună cu alte state democratice care împărtășesc aceeași viziune, cu economii de piață deschise și bazate pe norme – să își aprofundeze cooperarea politică și economică pentru a ne proteja valorile universale și pentru a consolida prosperitatea, democrația și statul de drept, securitatea și drepturile omului. Dintre toate, pacea a devenit o prioritate absolută în conducerea politicii internaționale. În același timp, nu ar trebui să mai tolerăm niciun fel de acțiuni statale împotriva ordinii internaționale, nici oportuniștii comerțului internațional.

2.4.

Rolul-cheie al comerțului și al tehnologiei în geopolitică: CESE reiterează faptul că comerțul și tehnologia nu se referă doar la aspecte de reglementare, ci și la instrumente esențiale pentru protejarea și promovarea acestor valori universale în întreaga lume. UE și SUA trebuie să își aprofundeze cooperarea și să obțină rezultate concrete la nivel multilateral și bilateral. CCT oferă o oportunitate unică pentru o astfel de cooperare strategică la nivel înalt în domeniul comerțului și al tehnologiei, care depășește actualele acorduri de cooperare ad-hoc, precum și cadrul alegerilor din UE și SUA și al schimbărilor instituționale ale guvernelor.

2.5.

Platforma de dialog și cooperare: CCT nu este și nu ar trebui să fie văzut ca o revigorare a Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP), deși se pot desprinde unele învățăminte utile din această negociere eșuată. Obiectivele și procedurile CCT nu trebuie să pună sub semnul întrebării instituțiile UE și procesele decizionale, iar implicarea părților interesate trebuie consolidată. Standardele UE care reflectă valorile noastre nu trebuie puse sub semnul întrebării; în special principiul precauției este esențial pentru abordarea UE în ceea ce privește stabilirea standardelor. CESE împărtășește opinia potrivit căreia cooperarea în materie de standarde este, de asemenea, legată de diferite cadre juridice și necesită analize aprofundate ale aspectelor tehnice, precum și o evaluare a impactului economic, social și de mediu, care ar trebui să fie toate efectuate pe baza unei abordări de la caz la caz. De exemplu, noul cadru de principiu privind fluxurile de date arată că UE și SUA pot acționa în vederea ajungerii la un consens cu privire la chestiuni sensibile.

2.6.

Sprijin ferm din partea părților interesate: CESE observă că întreprinderile și alte părți interesate din societatea civilă, atât din UE, cât și din SUA, și-au exprimat deja sprijinul general pentru CCT și pentru subiectele identificate în cadrul celor zece grupuri de lucru. Partenerii transatlantici par să vadă valoarea adăugată a unui parteneriat transatlantic strategic și a unei cooperări mai strânse în materie de reglementare. Există încă bariere inutile în calea comerțului, a investițiilor și a muncii. În plus, partenerii transatlantici ar putea împreună să își consolideze competitivitatea globală pe piața mondială, ceea ce merge mână în mână cu obiectivele de dezvoltare durabilă, justiție socială, respectarea drepturilor omului, standarde înalte în domeniul muncii și al mediului. Cu toate acestea, pentru a obține rezultate, ambele părți trebuie să fie conștiente de obiectivele, abordările și mijloacele celeilalte părți pentru a dezvolta un nou cadru comun pentru comerț.

2.7.

O mai bună implicare a părților interesate după eșecul dialogurilor anterioare UE-SUA cu societatea civilă: CESE subliniază că dialogul consolidat cu societatea civilă este o componentă vitală în contextul transatlantic, inclusiv în cadrul CCT. Necesitatea unui dialog comun privind drepturile cetățenilor, reziliența la dezinformare, libertatea mass-mediei, acțiunile climatice, drepturile sociale și protecția consumatorilor și sprijinirea democrației este deosebit de importantă în acest sens (2). Parteneriatul transatlantic poate deschide calea către o integrare transatlantică și mai strânsă în economiile noastre, inclusiv un cadru comun pentru comerț, tehnologie și investiții.

3.   Observații specifice – priorități-cheie pentru întreprinderi, lucrători și consumatori

3.1.

CESE consideră că CCT demonstrează interconectarea celor mai mari două economii din lume și servește drept forum unic pentru consolidarea cooperării în domeniul politicii comerciale și al aspectelor de reglementare a pieței peste Atlantic. Prin urmare, CESE consideră că CCT ar trebui să se concentreze asupra anumitor priorități-cheie din perspectiva întreprinderilor, a lucrătorilor și a consumatorilor.

3.2.

Comerțul multilateral modern, bazat pe norme: UE și SUA trebuie să dea dovadă de responsabilitate comună și de spirit de lider în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și să pledeze pentru un model multilateral eficient, cu o politică comercială progresistă, care să țină seama de aspectele sociale și de mediu (3). Atât UE, cât și SUA se confruntă cu provocări din cauza practicilor de denaturare a pieței ale economiilor planificate, inclusiv a acțiunilor neloiale și discriminatorii legate de întreprinderile de stat, a subvențiilor de stat, a taxelor și impozitelor.

3.3.

Un rol de lider în reforma OMC: CCT ar trebui să se concentreze asupra modalităților de îmbunătățire a sistemului comercial multilateral al OMC și a mecanismului său de soluționare a litigiilor, având în vedere rolul său central în crearea unei matrice multilaterale eficiente pentru o agendă comercială progresistă cu aspecte sociale și de mediu. Prin urmare, UE trebuie să fie vârful de lance al unei reforme ambițioase a OMC și să promoveze o agendă modernă a acesteia, eliminând tabuurile (cum ar fi aspectele sociale ale comerțului) și abordând în mod durabil provocările actuale și viitoare. În acest scop, CESE solicită UE și SUA să stabilească acorduri de cooperare strategică cu principalii parteneri comerciali în ceea ce privește chestiunile multilaterale prioritare (4).

3.4.

Munca decentă în comerțul internațional (5): CESE îndeamnă UE și SUA să promoveze o cooperare mai strânsă între OMC și Organizația Internațională a Muncii (OIM) în vederea promovării muncii decente și a standardelor de muncă prin intermediul instrumentelor comerciale. Alegerea recentă a unor noi directori generali în ambele organizații ar trebui să contribuie la un nou impuls în acest domeniu. Asigurarea respectării standardelor internaționale de muncă, astfel cum au fost stabilite și monitorizate de OIM, ar trebui să facă parte dintr-o dezbatere privind reforma OMC condusă de UE și SUA. Ca exemplu pozitiv și ca oportunitate de a consolida această regândire ambițioasă, CESE salută propunerea SUA de a aborda problema mondială a muncii forțate pe navele de pescuit în cadrul negocierilor în curs ale OMC privind subvențiile pentru pescuit (6). Partenerii transatlantici ar trebui să își folosească în continuare cooperarea pentru a acționa în direcția creării unui temei juridic mai solid pentru includerea drepturilor fundamentale ale OIM în domeniul muncii în cadrul OMC (7). Aspectele bilaterale de interes comun în domeniul muncii ar trebui să includă abordări comparative ale capitolelor privind comerțul și dezvoltarea durabilă (CDD) și aplicabilitatea efectivă a acestora în acordurile de liber schimb (ALS) (8). CESE a solicitat de mult timp o abordare actualizată a punerii în aplicare a sancțiunilor pentru capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă și a salutat instrumentele inovatoare de punere în aplicare din Acordul SUA-Mexic-Canada (USMCA) (9).

3.5.

Colaborarea în cadrul forurilor internaționale: CCT ar putea oferi un forum pentru pregătirea cooperării consolidate în domeniul muncii și al ocupării forței de muncă în cadrul forurilor internaționale, în special în cadrul OIM și al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Această cooperare consolidată ar trebui să includă promovarea și asigurarea respectării obligației de diligență. CCT ar trebui să încurajeze consolidarea comună a capacităților, în special pentru promovarea securității și sănătății în muncă (SSM) la nivel mondial, și să dezvolte proiecte comune, de exemplu privind alocarea de resurse pentru inspecția muncii în țările terțe. Includerea preconizată a convențiilor privind SSM printre standardele fundamentale de muncă ale OIM ar oferi un domeniu fertil de cooperare. Munca forțată este o problemă de mare îngrijorare comună, iar abordările UE și SUA, în special în ceea ce privește importul de bunuri produse prin astfel de practici în China, ar trebui coordonate. Răspândirea la nivel mondial a unor noi forme de ocupare a forței de muncă, în special munca pe platforme online, condusă de companii din SUA și din UE, ar trebui discutată în cadrul grupurilor de lucru relevante ale CCT, inclusiv cu contribuții din partea reprezentanților forței de muncă.

3.6.

Reziliența și durabilitatea în lanțurile de aprovizionare globale: CCT ar trebui să elaboreze strategii pentru o mai mare reziliență prin asigurarea sustenabilității lanțurilor de aprovizionare globale și prin asigurarea faptului că acestea pot funcționa în mod corespunzător. UE și SUA ar trebui să identifice vulnerabilitățile comune și să colaboreze, de exemplu, în domeniul disponibilității materialelor și produselor critice, cum ar fi semiconductorii. Partenerii transatlantici ar trebui, de asemenea, să atragă imediat atenția asupra unei abordări standardizate a siguranței aprovizionării cu energie, care să fie pe deplin aliniată la o agendă ambițioasă în materie de durabilitate, cum ar fi Pactul verde european. În plus, acestea ar trebui să aibă în vedere acțiuni comune pentru îmbunătățirea capacității de producție, a investițiilor și a logisticii relevante. CCT ar trebui să depună eforturi pentru a asigura îndeplinirea în comun a obligației de diligență necesară în lanțurile de aprovizionare, pe baza celor mai bune practici, pentru a institui un model de cerințe globale în materie de durabilitate în lanțurile valorice.

3.7.

Sprijinirea economiei ecologice: CCT ar trebui să se concentreze pe cooperarea în domeniul tehnologiilor climatice și ecologice și pe politicile privind tranziția justă. UE și SUA ar trebui să promoveze un cadru și standarde internaționale pentru atenuarea schimbărilor climatice, economia circulară, finanțarea durabilă, tehnologia de economisire a energiei, standardele ecologice și sociale în achizițiile publice, etichetarea ecologică și raportarea privind durabilitatea. În plus, partenerii transatlantici ar trebui să depună eforturi pentru un cadru multilateral privind liberalizarea comerțului cu bunuri de mediu în cadrul inițiativelor actuale, și anume Acordul privind bunurile de mediu (EGA), discuțiile structurate privind comerțul și durabilitatea mediului (TESSD) și dialogul informal privind poluarea cu materiale plastice. CCT ar trebui să se concentreze pe mecanisme eficace și coordonate de ajustare a emisiilor de dioxid de carbon (CBAM) pentru a stabili un model pentru un cadru global și pentru a evita conflictele comerciale dintre UE și SUA.

3.8.

Digitalizarea și noile economii: CCT ar trebui să se concentreze pe cooperarea privind standardele tehnologice, cercetarea și politicile în domeniul inteligenței artificiale (IA), al internetului obiectelor, al tehnologiei 6G, al bateriilor, al tehnologiilor cuantice și al tehnologiilor blockchain. Cadrul ar trebui să încurajeze inovarea și standardizarea, dar trebuie să includă considerente politice fundamentale. Noile domenii tehnologice, cum ar fi IA, au adesea și o dimensiune conectată de locul de muncă, care necesită strategii solide în materie de IA și date, oferind în primul rând un cadru european juridic și de capacitare bazat pe drepturile omului și, prin urmare, incluzând norme etice, drepturi ale lucrătorilor și drepturi sindicale. Deși nu este posibil să existe exact aceleași norme de ambele părți, interoperabilitatea cadrelor ar trebui să fie un obiectiv. În plus, este necesar să se clarifice cerințele comune de reglementare pentru tehnologiile neutre din punct de vedere climatic, biotehnologie și tehnologia medicală. UE și SUA ar trebui să promoveze principii bazate pe valori pentru standardele internaționale, pentru a menține poziția de lider mondial în aceste noi economii. CCT ar trebui, de asemenea, să consolideze reziliența societăților noastre democratice, în vederea prevenirii campaniilor de dezinformare specifice bazate pe IA, precum și printr-o mai bună securitate în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) pentru a contracara atacurile cibernetice sprijinite de stat.

3.9.

Date și confidențialitate: CCT ar trebui să se concentreze pe cooperare pentru a se asigura că, în viitor, schimbul de tehnologii și date digitale între SUA și UE va permite un ecosistem internațional deschis pentru cercetare, dezvoltare și inovare al celor mai avansate tehnologii care să servească clienților și cetățenilor la nivel mondial, protejând în același timp dreptul fundamental al acestora la confidențialitatea datelor și păstrând spațiul politic pentru accesul și controlul datelor publice și capacitatea de a reglementa întreprinderile multinaționale digitale. În plus, UE și SUA ar trebui să încheie rapid un nou cadru pentru transferurile de date, abordând problemele care conduc la invalidarea Scutului de confidențialitate și susținând valorile comune împărtășite ale vieții private și securității.

3.10.

Controlul exporturilor: CCT ar trebui să lucreze la tehnologii emergente și fundamentale care să asigure rolul-cheie al regimurilor multilaterale de control al exporturilor, deoarece acestea sunt foarte relevante atât pentru UE, cât și pentru SUA, în vederea promovării democrației, a drepturilor omului și a unei societăți deschise cu o economie de piață. De exemplu, sancțiunile comerciale eficace necesită un control eficace al exporturilor împotriva statelor care abuzează de comerț și tehnologie și subminează pacea, securitatea și drepturile omului. UE și SUA ar trebui să colaboreze la construirea de alianțe cu parteneri care împărtășesc aceeași viziune pentru a aborda provocările și pentru a asigura condiții de concurență echitabile.

3.11.

Standardizare: CCT ar trebui să se concentreze asupra cooperării dintre organismele de standardizare, precum și asupra principiilor limitate de acceptare reciprocă. Sistemele de standardizare din SUA sunt diferite de cele din UE. În special, principiul „un singur produs, un singur standard, acceptat oriunde”, care reprezintă un pilon al pieței unice a UE, nu se regăsește în Statele Unite ale Americii. În Europa, atunci când se adoptă un nou standard, standardele naționale contradictorii sunt retrase; în Statele Unite, standarde diferite coexistă pe piață, astfel încât IMM-urile întâmpină dificultăți în a înțelege care dintre acestea s-ar potrivi cel mai bine gamei lor de produse. Acestea sunt adesea întreprinderi mici, cu resurse limitate, dar cu un nivel înalt de specializare pe o piață de nișă, fapt care stă la baza competitivității lor.

3.12.

IMM-uri: Cooperarea în materie de reglementare în cadrul TTC ar putea juca un rol important în facilitarea comerțului și a investițiilor, precum și în îmbunătățirea competitivității întreprinderilor mici, în special. Întreprinderile mici și mijlocii, în special, se așteaptă să aibă acces la noi oportunități, având în vedere că nu dispun de resursele necesare pentru a-și desfășura activitatea în cadre diferite de reglementare pe ambele maluri ale Atlanticului, spre deosebire de întreprinderile mari. În același timp, o mai mare compatibilitate a regimurilor de reglementare ar crea oportunități pentru marile întreprinderi, care ar beneficia de economii de scară între UE și SUA (10).

3.13.

Alimentație și agricultură: În opinia CESE, este important ca, pe lângă activitatea CCT, UE și SUA să creeze noua platformă transatlantică de colaborare în domeniul agriculturii, menită să răspundă provocărilor globale legate de durabilitate, schimbările climatice și securitatea alimentară. Colaborarea internațională pentru a face față schimbărilor climatice și pentru a promova durabilitatea este esențială pentru atenuarea viitorului dificil care ne așteaptă ca societate globală. Războiul din Ucraina și impactul său imediat asupra aprovizionării cu alimente la nivel mondial au contribuit la această provocare. Schimbările climatice afectează deja în profunzime mijloacele de subzistență ale fermierilor, de la volatilitatea condițiilor meteorologice extreme la seceta severă, de la inundații la incendii forestiere și alte evenimente catastrofale care ne amenință orașele și comunitățile. UE și SUA trebuie să facă față acestei provocări.

3.14.

Consumatori: ca parte a activității CCT, este important să se instituie garanții pentru a se asigura că procesul de cooperare în materie de reglementare nu este utilizat pentru a submina standardele sociale, de muncă, de protecție a consumatorilor și de mediu. Aceasta ar trebui mai degrabă să urmărească armonizarea și îmbunătățirea acestora. Dacă se întrunesc aceste condiții, beneficiile vor fi nu numai economice, ci și de facilitare a misiunii autorităților de reglementare de a realiza obiective de politică publică. În plus, cooperarea transatlantică poate fi dezvoltată prin schimbul de analize, prin sisteme de alertă timpurie împotriva produselor și serviciilor periculoase din țări terțe și prin dialogul privind o mai bună aplicare a legislației. Prin trecerea de la convergența obligatorie, urmărită în mod oficial de TTIP, UE și SUA trebuie să stabilească această nouă agendă de cooperare pentru a-i ajuta pe cetățenii lor să facă față noilor provocări ale acestei perioade critice.

4.   Abordarea preocupărilor și elementele de siguranță necesare

4.1.

CCT reprezintă cea mai bună ocazie de a demonstra că UE și SUA pot lua măsuri concrete în direcția unei cooperări reale în domeniul comerțului și al tehnologiei și pot demonstra că relația lor se bazează pe un parteneriat semnificativ. Cu toate acestea, există anumite aspecte critice pe care CCT trebuie să le abordeze pentru a obține succese: — un angajament strategic puternic din partea conducerii atât a UE, cât și a SUA; — o viziune comună clară asupra obiectivelor și proceselor CCT; — necesitatea de a crea valoare adăugată prin cooperare, prin obținerea unor rezultate pozitive și concrete; — necesitatea de a lansa câteva eforturi menite să dezvolte abordări comune în direcția unor standarde comune; — necesitatea de a stabili un proces clar de soluționare a problemelor tehnice detaliate; — crearea unor mecanisme eficace de informare cu privire la procesul decizional politic, atât în UE, cât și în SUA; — construirea unui proces de implicare activă a părților interesate, cu participarea mediului de afaceri și a altor părți interesate ale societății civile; — construirea unei coordonări fluente, a coerenței și a unei abordări holistice a întregului proces de lucru, pe baza lecțiilor învățate din negocierile privind TTIP și din activitățile bilaterale anterioare privind procesul, transparența și informarea publicului; — responsabilitatea societății civile de pe partea cealaltă a Atlanticului de a însoți acest proces în cunoștință de cauză.

4.2.

Protejarea nivelului ridicat al intereselor publice ale UE în cadrul cooperării transatlantice în materie de reglementare a fost întotdeauna fundamentală pentru CESE. Comitetul reafirmă cu fermitate că menținerea standardelor înalte existente este o cerință fundamentală. Pe lângă obiectivul de a spori oportunitățile comerciale, cooperarea în materie de reglementare ar trebui, de asemenea, să îmbunătățească siguranța, sănătatea și bunăstarea economică și socială a cetățenilor de ambele părți ale Atlanticului. CESE solicită asigurări suplimentare că nu se vor opera modificări ale legislației UE în domeniul alimentar și că UE își va menține restricțiile cu privire la hormoni, factorii de creștere și organismele modificate genetic (11).

4.3.

CESE îndeamnă Comisia Europeană să abordeze, în cadrul CCT, dezechilibrul democrației forței de muncă și impactul acesteia asupra condițiilor de concurență echitabile în comerț. CESE reiterează faptul că SUA a ratificat doar două din cele opt standarde fundamentale de muncă ale OIM, lipsind în special Convenția 87, privind libertatea de asociere, și Convenția 98, privind dreptul la negociere colectivă (12).

5.   Implicarea semnificativă a părților interesate în urma învățămintelor desprinse din procesul TTIP

5.1.

CESE subliniază că procesul CCT ar trebui să fie transparent, responsabil și să implice în mod semnificativ grupurile de interese publice. Aceasta ar trebui să meargă mână în mână cu o politică de comunicare îmbunătățită și activă cu privire la natura CCT. Cel mai important, agenda de cooperare trebuie să rămână o platformă de informare și schimb de bune practici, nu un instrument automat de influențare reciprocă a proceselor legislative și decizionale sau de descurajare reciprocă a îmbunătățirii protecției.

5.2.

Părțile interesate trebuie să fie în măsură să contribuie la toate cele zece grupuri de lucru pentru a evita o abordare compartimentată. În timp ce grupul de lucru privind provocările comerțului mondial are un caracter mai transversal și oferă principalul forum de discuții privind forța de muncă, preocupările conexe apar în sfera de competență a unei serii de alte grupuri de lucru, în special în ceea ce privește aspectele legate de lanțul de aprovizionare, IA și alte tehnologii emergente, precum și protecția datelor.

5.3.

CESE consideră că protecția și bunăstarea consumatorilor reprezintă obiective generale ale acestei cooperări. Diferitele dialoguri CCT trebuie să fie transparente pentru părțile interesate. Autorităților de reglementare relevante și specialiștilor din sector trebuie să le revină un rol principal în dezvoltarea cooperării în materie de reglementare.

5.4.

Pe lângă reuniunile specifice de dialog cu societatea civilă, ar trebui planificate reuniuni pregătitoare ale părților interesate și sesiuni de informare înainte și după fiecare reuniune a Consiliului CCT. Fostul Grup consultativ privind TTIP, înființat de DG Comerț, a oferit un exemplu valoros de consultare a părților interesate, în care CESE ar fi trebuit inclus. De asemenea, a fost un forum în cadrul căruia organizațiile membre au putut înțelege mai bine provocările și oportunitățile comerțului pentru diferitele interese pe care le reprezintă alte părți. Acesta a contribuit la construirea de punți între diferitele organizații.

5.5.

În acest context, CESE își exprimă încă o dată regretul că grupul de experți privind acordurile comerciale nu a fost reînnoit. Acesta a reprezentat un pas foarte pozitiv în strategia Comisiei de îmbunătățire a angajamentului față de societatea civilă în ceea ce privește politica comercială și de creștere a transparenței. El a reprezentat, de asemenea, continuitatea logică a Grupului consultativ privind TTIP.

5.6.

În trecut, CESE și-a exprimat sprijinul pentru dialogurile transatlantice pentru întreprinderi și consumatori și a solicitat recunoașterea unui dialog transatlantic echivalent în domeniul muncii.

---

(1)  JO C 152, 6.4.2022, p. 56.

(2)  JO C 152, 6.4.2022, p. 56.

(3)  JO C 152, 6.4.2022, p. 56.

(4)  JO C 374, 16.9.2021, p. 73.

(5)  CESE a formulat recomandări concrete în JO C 429, 11.12.2020, p. 197; avizul SOC/727: „Munca decentă la nivel mondial”, raportoare Maria del Carmen Barrera Chamorro, adoptat în septembrie 2022.

(6)  JO C 374, 16.9.2021, p. 73.

(7)  Posibilele căi de urmat ar putea lua în considerare o declarație interpretativă în temeiul articolului IX alineatul (2) din Acordul OMC, care să afirme o interpretare a excepției privind „moralitatea publică” (articolul XX din GATT 1994 și articolul XIV din GATS), care să includă drepturile fundamentale ale OIM în materie de muncă și să evidențieze rolul posibil al deciziilor OIM în orice procedură judiciară pe această temă.

(8)  Un bun exemplu care trebuie valorificat este Analiza comparativă a dispozițiilor privind comerțul și dezvoltarea durabilă în acordurile de liber schimb, London School of Economics, februarie 2022, în special în ceea ce privește mecanismul de reacție rapidă al Acordului SUA-Mexic-Canada (USMCA), https://www.lse.ac.uk/business/consulting/assets/documents/TSD-Final-Report-Feb-2022.pdf

(9)  JO C 105, 4.3.2022, p. 40.

(10)  JO C 487, 28.12.2016, p. 30.

(11)  JO C 487, 28.12.2016, p. 30.

(12)  C29 privind munca forțată, C100 privind egalitatea de remunerare, C111 privind discriminarea (ocuparea forței de muncă) și C138 privind vârsta minimă, completează lista convențiilor fundamentale în domeniul muncii care nu au fost neratificate.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Politica de tineret în Balcanii de Vest, ca parte a Agendei de inovare pentru Balcanii de Vest”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 443/06)

Raportor:	Ionuț SIBIAN
Coraportor:	Andrej ZORKO

Decizia Adunării Plenare	20.1.2022
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru relații externe
Data adoptării în secțiune	9.6.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	13.7.2022
Sesiunea plenară nr.	571
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	165/2/1

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Recunoscând progresele înregistrate în dezvoltarea unor cadre solide pentru politica de tineret, Comitetul Economic și Social European (CESE) invită guvernele țărilor partenere din Balcanii de Vest să investească în continuare în politici de tineret bazate pe dovezi și capabile să abordeze provocările referitoare la dezvoltarea tineretului. Pentru a asigura o dezvoltare durabilă de succes în comunitățile locale, CESE consideră că este esențial ca dezvoltarea instituțională și elaborarea de programe și de politici să aibă la bază punctele de vedere ale tinerilor privind dezvoltarea umană. În plus, CESE este convins că alocările bugetare suficiente și transparente pentru dezvoltarea politicii de tineret reprezintă un element indispensabil pentru facilitarea unor schimbări pozitive și îmbunătățirea situației tinerilor.

1.2.

CESE invită guvernele naționale din Balcanii de Vest să ia drept reper documentele esențiale ale Uniunii Europene (UE) privind politica de tineret, să dezvolte în continuare politici naționale în domeniul tineretului și să le permită tinerilor să participe la procesul de concepere a politicilor.

1.3.

CESE consideră că colectarea sistematică a unor date de înaltă calitate care integrează aspectele referitoare la tineret reprezintă o cerință prealabilă pentru elaborarea unor politici și a unor măsuri de sprijin bine fundamentate pentru tineri, mai ales pentru grupurile vulnerabile de tineri. În special, trebuie îmbunătățit semnificativ sistemul de colectare și de prelucrare a datelor legate de dimensiunea socială a participării tineretului (1).

1.4.

În ceea ce privește abordarea luptei împotriva sărăciei și îmbunătățirea calității educației, CESE este de părere că este esențială implicarea partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile (OSC) pentru a asigura o reformă mai amplă și a îmbunătăți drepturile sociale și perspectivele tinerilor. Partenerii sociali și alte OSC ar trebui să joace un rol mai important în dialogul pe tema reformelor sociale și economice. Sprijinul direct din partea UE ar trebui să garanteze că sunt luate în considerare opiniile partenerilor sociali și ale organizațiilor societății civile.

1.5.

CESE solicită consolidarea programelor și a structurilor regionale ale UE, cu scopul de a ajunge la mai mulți tineri din Balcanii de Vest, oferindu-le acestora oportunități în materie de educație, mobilitate, voluntariat și angajare.

1.6.

CESE solicită să se pună mai mult accentul pe educația și formarea profesională, combinând sistemele de ucenicie cu învățarea academică la nivel secundar și terțiar. Comitetul consideră că trebuie îmbunătățită cooperarea strânsă dintre politica din domeniul educației și formării și comunitatea de afaceri și că accentul ar trebui pus mai mult pe competențe decât pe calificări.

1.7.

CESE salută Planul economic și de investiții (PEI) pentru Balcanii de Vest, solicitând îmbunătățirea participării pe piața muncii, mai ales în cazul tineretului și al femeilor, al grupurilor defavorizate și al minorităților, în special al populației rome. Punerea în aplicare a PEI ar trebui să maximizeze beneficiile pentru tineri.

1.8.

CESE solicită punerea în aplicare a Garanției pentru tineret în Balcanii de Vest, în urma recomandărilor Consiliului privind consolidarea Garanției pentru tineret (2).

1.9.

Pentru a pune în aplicare o Garanție pentru tineret în Balcanii de Vest, CESE solicită creșterea capacităților serviciilor publice de ocupare a forței de muncă și a personalului acestora în țările din regiune.

1.10.

CESE atrage atenția asupra importanței cooperării între diferiți parteneri pentru a aborda problema șomajului în rândul tinerilor. Ar trebui instituite parteneriate la toate nivelurile de guvernare, între furnizorii de servicii din cadrul Garanției pentru tineret și părțile interesate relevante, precum partenerii sociali, instituțiile de educație și formare, organizațiile de tineret și alte OSC.

1.11.

CESE consideră că ar trebui să se acorde atenție și sprijin consolidării capacităților partenerilor sociali și dezvoltării dialogului social și a negocierii colective, pentru a atenua condițiile precare de muncă și a îmbunătăți calitatea locurilor de muncă. De asemenea, CESE solicită partenerilor sociali din Balcanii de Vest, la nivel național și sectorial, să implice activ tinerii în toate activitățile lor, inclusiv în negocierile colective.

1.12.

Date fiind posibilitățile pe care le implică Anul European al Tineretului, proclamat în 2022, CESE are convingerea că abordarea provocărilor cu care se confruntă tinerii și apropierea Europei de tineri ar trebui să fie un demers care să nu se limiteze doar la tinerii ce trăiesc în UE, ci să se aplice și în cazul tinerilor din toate țările partenere din Balcanii de Vest.

1.13.

CESE încurajează UE și partenerii noștri din Balcanii de Vest, în conformitate cu Strategia UE pentru tineret, să introducă un instrument de evaluare a impactului pentru tineret, așa-numitul test pentru tineret. Acest test pentru tineret ar asigura faptul că tinerii sunt luați în considerare în timpul proceselor de elaborare a politicilor, ar permite crearea unor politici mai bine orientate și identificarea oricăror măsuri de atenuare necesare pentru a evita impactul negativ asupra tinerilor.

1.14.

CESE consideră că guvernele partenerilor din Balcanii de Vest trebuie să depună eforturi pentru stabilirea cooperării regionale ca prioritate în materie de politică. În procesul de sprijinire a acestei transformări și de promovare a cooperării regionale ca prioritate în materie de politică, UE ar trebui să sprijine Balcanii de Vest în vederea identificării principalelor domenii și modalități care ar putea stimula producerea unor schimbări pentru toți cetățenii din Balcanii de Vest, mai ales pentru tineri.

1.15.

Concluziile Summitului cu Balcanii de Vest din 2021 de la Berlin, din cadrul Procesului de la Berlin (3), subliniază necesitatea consolidării organizațiilor și rețelelor pentru tineret. CESE invită Comisia Europeană să examineze în continuare modalități de sprijinire a structurilor de tineret relevante, precum consiliile naționale ale tinerilor și organizațiile-umbrelă ale tineretului din Balcanii de Vest, la nivel regional, permițând organizarea unui dialog regional în materie de politici de tineret.

1.16.

CESE consideră că este nevoie de eforturi suplimentare pentru consolidarea educației și a reprezentării politice a tinerilor, atât prin politici generale, cât și prin structuri pentru tineret, precum consiliile naționale ale tinerilor sau consiliile locale. Prin urmare, CESE invită instituțiile UE să sprijine în continuare Balcanii de Vest în vederea îmbunătățirii participării tineretului.

1.17.

CESE salută faptul că Agenda de inovare pentru Balcanii de Vest prevede acțiuni suplimentare pentru a sprijini implicarea țărilor din regiune în toate programele UE care vizează cercetarea, inovarea, educația, cultura, tineretul și sportul. Dată fiind corelația pozitivă dintre mobilitatea educațională sau în vederea formării și implicarea civică și politică a tinerilor, eforturile suplimentare în acest sens pot stimula participarea și implicarea tinerilor.

1.18.

CESE reiterează importanța tineretului pentru viitorul Balcanilor de Vest și, prin urmare, importanța adoptării unor măsuri concrete pentru a transforma regiunea într-un loc care să ofere tinerilor perspective și oportunități pentru viitor, permițându-le să rămână și să prospere (4). Implicarea în timp util a tinerilor în conceperea și punerea în aplicare a schimbărilor sociale și politice este extrem de importantă.

2.   Introducere

2.1.

Potrivit Eurostat (5), numărul total al tinerilor din Balcanii de Vest este de aproximativ 3,6 milioane, adică aproximativ 21 % din populația totală. Kosovo (*1) are cel mai ridicat procent de tineri în populația totală (26,29 %), fiind urmat de Albania (23,4 %), Bosnia și Herțegovina (20,37 %) și Macedonia de Nord (20,32 %), Muntenegru (19,49 %) și Serbia (16,8 %). Raportul dintre bărbați și femei în rândul tinerilor este similar în toate țările partenere din Balcanii de Vest, populația tânără masculină fiind ceva mai numeroasă – în Balcanii de Vest, din totalul tinerilor, 51,16 % sunt bărbați, iar 48,84 % sunt femei (6).

2.2.

Partenerii din Balcanii de Vest au înregistrat progrese considerabile în ceea ce privește stabilirea și consolidarea propriului cadru de politici de tineret, adoptând legi, strategii și planuri de acțiune relevante. Totuși, încă nu a fost dezvoltat un sistem complet funcțional pentru tineret, care să asigure capacitarea eficace, implicarea și participarea tinerilor la procesul decizional. Există o serie de puncte slabe, de la aspecte politice de ordin mai general și lipsa dorinței de a acorda prioritate tineretului ca politică interinstituțională și intersectorială, până la tipuri foarte specifice de dificultăți în ceea ce privește monitorizarea și evaluarea sistematică a elaborării și punerii în aplicare a politicii de tineret și colectarea și publicarea datelor (7).

2.3.

Pentru a promova bunăstarea tineretului, ar trebui acordată atenție și respectării drepturilor copiilor. Acțiunile sustenabile în materie de politică în acest sens stimulează bunăstarea copiilor și sprijină în continuare o tranziție de calitate către adolescență și începutul vârstei adulte.

3.   Dezvoltarea capitalului uman

3.1.

Nivelul și relevanța educației sunt esențiale pentru perspectivele tinerilor de a-și găsi un loc de muncă, pentru dezvoltarea carierei și pentru incluziunea socială în regiune. Cu toate acestea, sistemele de educație încă prezintă lacune în ceea ce privește satisfacerea nevoilor tuturor elevilor și dotarea tinerilor absolvenți cu competențe relevante. Insuficiența sau ineficiența legăturilor cu alte componente de politică, precum ocuparea forței de muncă, economia, serviciile sociale și protecția socială, fac ca mulți copii și tineri să fie expuși riscului de abandon școlar timpuriu, de excluziune socială și de sărăcie (8).

3.2.

Pentru a clădi o economie dinamică, Balcanii de Vest trebuie să investească în cunoștințe și în dezvoltarea competențelor tineretului. Reformele sistemului de educație sunt esențiale pentru progresul eforturilor de dezvoltare (9). Balcanii de Vest trebuie încă să își îmbunătățească performanțele și să se asigure că tinerii dobândesc competențe de bază și, de asemenea, trebuie să-și reducă decalajul față de UE în ceea ce privește performanța.

3.3.

Emigrația din Balcanii de Vest este o problemă care datează de mult – fiind la rândul ei consecința unor probleme economice, sociale și instituționale – și care amenință perspectivele de dezvoltare ale regiunii. Este probabil ca emigrarea să continue în cea mai mare parte a regiunii în viitorul apropiat, dar acest lucru nu ar trebui să împiedice adoptarea unor politici adecvate pentru a păstra tinerii în regiune. Oamenii aleg să plece din diverse motive, însă acestea țin deseori de dificultatea de a ajunge să beneficieze de o calitate ridicată a vieții pentru ei înșiși și pentru familiile lor, în cazul în care ar rămâne în regiune. Exodul creierelor reduce capitalul uman al regiunilor, necesar pentru creșterea economică, în timp ce infrastructura socială existentă nu reușește să îmbunătățească condițiile de trai ale celor care rămân. De asemenea, trebuie luate măsuri adecvate la nivel național pentru ca „exodul creierelor” să se transforme într-o „mobilitate a creierelor”.

3.4.

Plecarea oamenilor rămâne o preocupare importantă pentru majoritatea țărilor din Balcanii de Vest, întrucât afectează perspectivele economice, sociale și politice ale unei regiuni care încă se află în urma UE din punct de vedere economic. Numărul total al persoanelor care au părăsit regiunea este greu de precizat cu exactitate. Datele (10) arată că oamenii părăsesc în continuare regiunea. În perioada 2012-2018, în medie, 155 000 de persoane au plecat în fiecare an din regiune pentru a se stabili într-o țară membră a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE); doar în 2018, acest număr a fost de 175 000 de persoane (11).

3.5.

Pe lângă perspectivele economice mai bune din străinătate, studiile au evidențiat și rolul important pe care îl joacă instituțiile publice de calitate și fiabile, ca factor al motivației de a emigra. O analiză a FMI (12) (2016) a arătat că, deși toate tipurile de migranți caută oportunități economice mai bune în străinătate, și persoanele cu un nivel mai ridicat al competențelor sunt motivate să se mute, din cauza caracteristicilor instituțiilor din țările de origine (corupția și nepotismul pentru obținerea unui loc de muncă), iar persoanele cu un nivel mai scăzut al competențelor sunt, de asemenea, atrase de sistemele de prestații sociale mai fiabile și mai extinse din străinătate (13). Nivelul ridicat al corupției din regiune este un factor determinant esențial al deciziei de a emigra, impactul său fiind exacerbat de faptul că 63 % dintre persoanele din regiune nu au încredere în sistemul judiciar sau legislativ (14).

3.6.

Tinerii din regiune manifestă o dorință puternică de a se muta în străinătate pentru a avea oportunități mai bune, ceea ce explică procentul extrem de ridicat al tinerilor în cifrele totale ale emigrației. De exemplu, în Bosnia și Herțegovina, Macedonia de Nord și Albania, peste 50 % din tineri doresc să locuiască și să muncească în străinătate pentru o perioadă mai mare de 20 de ani, ceea ce indică o pierdere potențial semnificativă pe termen lung pentru viitorul demografic și economic al regiunii (15). Nivelul ridicat al migrației tinerilor din Balcanii de Vest este determinat, în special, de imposibilitatea tinerilor de a avea acces la o educație de calitate (și de oportunitățile economice limitate după obținerea unei diplome), astfel încât mulți se văd obligați să caute oportunități educaționale în străinătate. În 2018, 6 % din studenții de vârstă universitară din regiune își efectuau studiile într-o țară străină (media la nivelul UE este de 3 %).

3.7.

Infrastructura socială din Balcanii de Vest nu sprijină suficient capacitatea regiunii de a-și dezvolta și a-și menține o bază solidă de capital uman, în special în contextul pierderii de capital uman prin exodul creierelor. Sectoarele educației din majoritatea țărilor se confruntă cu deficite de finanțare și resurse, care conduc la un acces și la rezultate sub nivelul optim în ceea ce privește educația. La rândul lor, rezultatele insuficiente în ceea ce privește educația nu asigură competențele necesare de care au nevoie generațiile viitoare pentru a satisface cerințele întreprinderilor existente și pentru a contribui la dezvoltarea unora noi.

3.8.

Maximizarea valorii capitalului uman este esențială pentru creșterea competitivității și pentru abordarea șomajului. Forța de muncă din zilele noastre trebuie să fie dotată cu o gamă vastă de competențe transferabile, cu capacitatea de a se adapta și cu o atitudine antreprenorială, asigurându-i-se, în același timp, o protecție socială adecvată.

3.9.

Sistemele și programele de învățământ actuale trebuie să reformeze și să consolideze capacitatea de inserție profesională a generațiilor mai tinere, promovând educația și formarea profesională (EFP), educația digitală și disciplinele legate de antreprenoriat.

3.10.

Ar trebui încurajate și promovate capacitățile antreprenoriale ale tinerilor. Responsabilii de elaborarea politicilor trebuie să asigure un mediu favorabil pentru ca tinerii să-și înceapă propria afacere și să devină antreprenori și trebuie să sprijine și să ofere un acces mai ușor la finanțare pentru întreprinderile nou-înființate.

3.11.

În lumea de astăzi, care se dezvoltă extrem de rapid, combaterea schimbărilor climatice, noile modele de afaceri, capacitatea de cercetare și inovare și dezvoltarea de noi soluții tehnologice pentru tranziția verde sunt esențiale. În acest scop, este important să crească numărul de tineri, mai ales de tinere, cu capacități STIM (științe, tehnologie, inginerie și matematică) și cu competențe digitale.

3.12.

Tranziția verde transformă locurile de muncă existente, distrugându-le pe unele dintre ele și creând noi locuri de muncă ce necesită noi competențe verzi și digitale. Sistemul de educație și formare trebuie să se adapteze la cererea tot mai mare de noi competențe. Programele de educație și formare ar trebui să se alinieze la nevoile profesionale în schimbare și la dubla tranziție verde/digitală.

4.   Provocări pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor din Balcanii de Vest

4.1.

Principalele provocări cu care se confruntă politica privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor în regiune se referă la: coordonarea părților interesate la diferite niveluri de guvernare și în diferite domenii de politică (ocuparea forței de muncă, educație, locuințe și servicii de sănătate); deficiențe în ceea ce privește calitatea sistemelor educaționale și lacune în predarea competențelor cerute pe piața muncii; ineficiențe în procesul de căutare a locurilor de muncă, care duc la neconcordanțe de competențe și la perioade lungi de tranziție de la școală și universitate la viața profesională; predominanța locurilor de muncă precare în unele economii; penuria de locuri de muncă disponibile pentru tineri; insuficiența structurilor de îngrijire a copiilor pentru a sprijini întoarcerea la muncă a femeilor, precum și caracterul informal accentuat.

4.2.

Tinerii din Balcanii de Vest au o poziție nefavorabilă pe piața muncii din regiune. În 2020, rata de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor pentru grupa de vârstă 15-24 de ani era mai mică de 27 % în întreaga regiune a Balcanilor de Vest, în timp ce rata șomajului pentru aceeași grupă de vârstă era mai mare de 26 % (față de doar 16,8 % în UE-27 pentru grupa de vârstă 15-24 de ani), ajungând aproape la 50 % în Kosovo (16).

4.3.

Proporția tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare pentru grupa de vârstă 15-24 de ani este, în medie, de 23,7 % în Balcanii de Vest, variind de la 15,9 % în Serbia până la 37,4 % în Kosovo, comparativ cu numai 11,1 % în UE pentru grupa de vârstă 15-24 de ani (17).

4.4.

Șomajul pe termen lung afectează aproape două treimi din tinerii șomeri din Macedonia de Nord, Bosnia și Herțegovina și Kosovo și două treimi din tinerele șomere din Muntenegru.

4.5.

Rata de participare a tinerilor pe piața muncii (rata de activitate) este, de asemenea, mai mică decât în UE și se înregistrează o disparitate de gen mai amplă în ceea ce privește participarea pe piața muncii, reflectând parțial un deficit de structuri de îngrijire a copiilor pentru tinerele mame care doresc să muncească. De asemenea, disparitatea de gen se reflectă în rata de ocupare a tinerelor, care este mai mică decât rata de ocupare a bărbaților tineri peste tot în regiune. În țările în care rata șomajului în rândul tinerilor este cea mai mare (Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Macedonia de Nord, Serbia), rata șomajului în rândul femeilor tinere o depășește pe cea a bărbaților tineri. În Albania și Muntenegru, dimpotrivă, rata șomajului în rândul femeilor tinere este mai mică decât cea a bărbaților, la fel ca în UE.

4.6.

Tinerii se confruntă cu o poziție precară pe piețele muncii. Tinerii din toate economiile din regiune prezintă o rată mai ridicată a contractelor temporare decât în UE, mai ales în Kosovo și în Muntenegru, unde peste trei sferturi dintre tinerii angajați au un astfel de contract, în timp ce în Serbia acest lucru este valabil pentru peste jumătate dintre tinerii angajați. Ocuparea precară de acest gen poate avea efecte negative asupra bunăstării individuale și a productivității economiilor.

4.7.

Abordarea nevoilor populației tinere ar trebui să devină o prioritate, nu în ultimul rând având în vedere numărul ridicat de persoane care nu sunt încadrate profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare. Trebuie evidențiată necesitatea unor măsuri bazate pe exemplul Garanției pentru tineret a UE, mai ales în perioadele de criză. Acestea vor fi de ajutor pentru a li se oferi tinerilor locuri de muncă, formare continuă, o ucenicie sau un stagiu de practică, oferindu-se astfel și soluții și perspective pentru tineri și contribuind la abordarea exodului creierelor.

5.   Tinerii din Balcanii de Vest ca forță importantă a cooperării regionale și a promovării integrării europene

5.1.

Prosperitatea și convergența cu UE ar trebui să se bazeze pe principiile incluziunii, încrederii și cooperării. CESE subliniază că, prin continuarea reformelor impulsionate de UE și prin punerea în aplicare a planurilor de investiții, guvernele din Balcanii de Vest s-au angajat să respecte valorile europene fundamentale ale democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale, precum și cea a reconcilierii (18).

5.2.

CESE este de acord că cooperarea regională în Balcanii de Vest este esențială pentru procesul de extindere și ar trebui consolidată în continuare pentru a stimula transformarea. O perspectivă credibilă de aderare este principalul stimulent și motor al transformării în regiune. Ea este un instrument-cheie pentru promovarea democrației, a statului de drept și a respectului față de drepturile fundamentale, care sunt, de asemenea, principalele motoare ale integrării economice și ancora esențială pentru încurajarea reconcilierii și stabilității regionale (19).

5.3.

CESE recunoaște că în ultimii ani au fost lansate mai multe inițiative europene și regionale esențiale, mai ales pentru regiunea Balcanilor de Vest, pentru a o apropia de UE, dar și pentru a consolida cooperarea între tineri. UE rămâne principalul partener strategic al regiunii, oferind fonduri și sprijin prin diferite programe (IPA, Erasmus+ etc.). În plus, valorificând exemplul de succes al Biroului franco-german pentru tineret, în 2016 a fost lansat Biroul de Cooperare Regională pentru Tineret (RYCO), cu scopul de a promova spiritul de reconciliere și cooperare între tinerii din regiune prin programe de schimb destinate tinerilor.

5.4.

RYCO joacă un rol important în îmbunătățirea cooperării și reconcilierii între tinerii din Balcanii de Vest. Sprijinul acordat de UE pentru optimizarea cooperării regionale în domeniul tineretului, ca element esențial pentru obținerea păcii și a stabilității în regiune, a fost vital. Rolul tinerilor în promovarea perspectivelor regiunii nu ar trebui consolidat doar prin eforturile RYCO.

5.5.

Capitala europeană a tineretului este un titlu acordat de Forumul European de Tineret. Această măsură este menită să îi capaciteze pe tineri, să le stimuleze participarea și să consolideze identitatea europeană în orașe. În 2022, capitala europeană a tineretului este Tirana. Operând sub sloganul „Activarea tineretului”, principalul scop al titlului este să încurajeze participarea activă, punând accentul pe nevoile tinerilor, astăzi și mâine. Programul conține activități menite să promoveze voluntariatul, să capaciteze organizațiile de tineret și să creeze rețele și sinergii între tinerii din întreaga Europă.

5.6.

O cooperare mai solidă și activitățile de învățare reciprocă organizate împreună de instituțiile UE și de părțile interesate în ceea ce privește politica de tineret din Balcanii de Vest ar trebui să sprijine mai mult punerea în aplicare cu succes a Agendei de inovare pentru Balcanii de Vest.

5.7.

Eforturile depuse pentru implicarea Balcanilor de Vest în programele pentru tineret ale UE ar trebui să fie coordonate cu programele actuale oferite de RYCO. CESE invită Comisia Europeană să sprijine Balcanii de Vest pentru găsirea unor modalități de instituire a unor noi scheme de mobilitate intraregională.

6.   Amplificarea vocii tinerilor din Balcanii de Vest

6.1.

Agenda politică a UE în ceea ce privește Agenda de inovare pentru Balcanii de Vest este menită să faciliteze elaborarea de politici bazate pe date concrete (20). Existența unor statistici fiabile și transparente este o cerință majoră a UE pentru toate țările aflate în faza de preaderare (21).

6.2.

Strategia UE pentru tineret pentru perioada 2019-2027 își propune să încurajeze și să promoveze participarea democratică incluzivă a tuturor tinerilor în procesele democratice și în societate, pentru a-i implica în mod activ, pentru a sprijini reprezentarea tineretului la nivel local, regional și național și pentru a explora și a promova utilizarea unor forme inovatoare și alternative de participare democratică, precum instrumentele democrației digitale (22).

6.3.

Dialogul UE cu tinerii este un mecanism de dialog consacrat între tineri și responsabilii de elaborarea politicilor. CESE salută propunerile Comisiei de a valorifica acest mecanism și de a-l introduce în cadrul de cooperare regională pentru Balcanii de Vest, asigurându-se că opiniile și nevoile tinerilor și ale organizațiilor de tineret sunt luate în considerare atunci când se definesc prioritățile în ceea ce privește politica de tineret. În plus, procesele și mecanismele participative existente în Balcanii de Vest, în care sunt implicați tinerii, ar trebui încurajate și promovate.

6.4.

Potrivit indicelui participării tineretului (23), tinerii din Balcanii de Vest încă sunt subreprezentați semnificativ în viața politică. Date recente arată că marea majoritate (78 %) consideră că tinerii ar trebui să aibă de spus un cuvânt mai important în politică (24).

6.5.

CESE sprijină cu convingere implicarea tinerilor în procesele decizionale pe teme care îi afectează. Pe lângă participarea individuală, rolul organizațiilor de tineret este esențial pentru promovarea poziției tinerilor în diferitele domenii ale vieții politice, economice și sociale. Prin urmare, astfel cum se subliniază în Regulamentul privind IPA III și în metodologia de extindere, este necesar să se ia act de importanța finanțării și a sprijinului acordat organizațiilor societății civile pentru a răspunde nevoilor tinerilor.

6.6.

Statutul socioeconomic și nivelul de instruire sunt considerați factori predictivi importanți pentru înclinația persoanelor de a vota sau de a participa la alte tipuri de implicare politică. Analiza statistică la nivel regional creează o imagine consecventă a inegalităților socioeconomice inerente în ce privește implicarea tinerilor în regiunea Balcanilor de Vest (25).

---

(1)  Indicele participării tineretului pentru 2020, Fundația Ana și Vlade Divac, p. 31.

(2)  Recomandarea Consiliului din 30 octombrie 2020„O punte către locuri de muncă – consolidarea Garanției pentru tineret” și de înlocuire a Recomandării Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înființarea unei garanții pentru tineret (JO C 372, 4.11.2020, p. 1).

(3)  Summitul UE-Balcanii de Vest din cadrul procesului de la Berlin, Summitul de la Berlin din 2021, concluzia președintelui.

(4)  Declarația finală din cadrul celui de-al 8-lea Forum al Societății Civile din Balcanii de Vest.

(5)  Date de bază privind Balcanii de Vest și Turcia, fișă informativă, ediția 2022.

(*1)  Această denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă cu Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU 1244 și cu Avizul Curții Internaționale de Justiție privind declarația de independență a Kosovo.

(6)  Consiliul de Cooperare Regională, Mapping of Youth Policies and Identification of Existing Support and Gaps in Financing of Youth Actions in the Western Balkans – Comparative report (Cartografierea politicilor de tineret și identificarea sprijinului existent și a lacunelor în finanțarea acțiunilor pentru tineret în Balcanii de Vest – Raport comparativ), ianuarie 2021, p. 4.

(7)  Consiliul de Cooperare Regională, Mapping of Youth Policies and Identification of Existing Support and Gaps in Financing of Youth Actions in the Western Balkans – Comparative report (Cartografierea politicilor de tineret și identificarea sprijinului existent și a lacunelor în finanțarea acțiunilor pentru tineret în Balcanii de Vest – Raport comparativ), ianuarie 2021, p. 4.

(8)  Fundația Europeană de Formare (ETF), Unlocking youth potential in South Eastern Europe and Turkey: Skills development for labour market and social inclusion (Deblocarea potențialului tineretului din sud-estul Europei și Turcia: dezvoltarea competențelor pentru piața muncii și incluziunea socială), 2020.

(9)  Rezultatele Programului pentru evaluarea internațională a elevilor (PISA) al OCDE pentru 2018 indică un nivel ridicat al rezultatelor slabe la învățătură (elevi care nu reușesc să ajungă la nivelul 2 pe scara PISA la citire, matematică și științe) în ceea ce privește competențele-cheie în aproape toate țările din Balcanii de Vest.

(10)  Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei: Social Infrastructure in the Western Balkans – Increasing the region’s economic resilience, enhancing human capital and counteracting the effects of brain drain (Infrastructura socială în Balcanii de Vest – Sporirea rezilienței economice a regiunii, îmbunătățirea capitalului uman și combaterea efectelor exodului creierelor), noiembrie 2021.

(11)  Exactitatea cifrelor privind migrația pentru regiunea Balcanilor de Vest este afectată de diferite probleme care îngreunează posibilitatea de a efectua comparații cuprinzătoare între țări.

(12)  Emigration and Its Economic Impact on Eastern Europe (Emigrarea și impactul său economic asupra Europei de Est), 2016.

(13)  În Balcanii de Vest, adesea prestațiile sociale au o acoperire fragmentară, iar plata lor se face cu întârziere.

(14)  Consiliul de Cooperare Regională, Barometrul Balcanilor: sondaj de opinie publică 2020.

(15)  Lavric, Tomanovic, Jusic, FES Youth Study Southeast Europe 2018/2019 (Studiu al FES privind tineretul din sud-estul Europei).

(16)  Consiliul de Cooperare Regională, Study on Youth Employment in the Western Balkans 2021 (Studiu privind șomajul în rândul tinerilor în Balcanii de Vest).

(17)  Consiliul de Cooperare Regională, Study on Youth Employment in the Western Balkans 2021 (Studiu privind șomajul în rândul tinerilor în Balcanii de Vest).

(18)  REX/184 – Declarația finală din cadrul celui de-al 8-lea Forum al Societății Civile din Balcanii de Vest, p. 3.

(19)  JO C 220, 9.6.2021, p. 88.

(20)  Agenda pentru Balcanii de Vest privind inovarea, cercetarea, educația, cultura, tineretul și sportul.

(21)  Comisia Europeană – capitole din acquis/capitole de negociere.

(22)  Implicarea, conectarea și responsabilizarea tinerilor: o nouă strategie a UE pentru tineret, [COM(2018) 269 final].

(23)  Indicele participării tineretului pentru 2020, Fundația Ana și Vlade Divac.

(24)  FES (2019), Jusic, Political alienation of a precarious generation (Alienarea politică a unei generații precare), p. 5.

(25)  FES (2019), Jusic, Political alienation of a precarious generation (Alienarea politică a unei generații precare), p. 5.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Costul non-Europei – beneficiile pieței unice”

(aviz exploratoriu)

(2022/C 443/07)

Raportor:	Philip VON BROCKDORFF
Coraportoare:	Émilie PROUZET

Sesizare	Președinția Consiliului Uniunii Europene, 26.1.2022
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	27.6.2022
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	63/1/1
Data adoptării în sesiunea plenară	13.7.2022
Sesiunea plenară nr.	571
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	194/0/3

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) consideră că piața unică vizează îmbunătățirea bunăstării prin convergență socială și economică, cu scopul de a reduce inegalitățile și a garanta că agravarea dezechilibrelor sociale nu devine un obstacol semnificativ pentru integrarea europeană.

1.2.

CESE consideră că textele juridice naționale care ar putea îngreuna piața internă trebuie comunicate Comisiei Europene (CE) și trebuie comentate și evaluate. În caz contrar, aceste proceduri rămân ineficace, creând obstacole inutile.

1.3.

În ceea ce privește certificarea națională, CESE recomandă ca statele membre să se angajeze să ia măsuri naționale mai puțin restrictive, prin calea „cooperării consolidate”.

1.4.

De asemenea, CESE solicită punerea eficace în aplicare și asigurarea respectării directivelor deja negociate și votate, precum pachetul legislativ privind o mai bună legiferare.

1.5.

CESE consideră că Actul legislativ privind serviciile digitale (DSA) (1) și Actul legislativ privind piețele digitale (DMA) (2) constituie pași esențiali pentru realizarea unor condiții de concurență echitabile între operatorii de pe piețele digitale. De asemenea, armonizarea maximă a domeniului de aplicare al DMA ar trebui să fie o prioritate.

1.6.

În mod similar, libera circulație a datelor este vitală pentru inovarea europeană, pentru dezvoltarea întreprinderilor și pentru sprijinirea pieței unice digitale.

1.7.

CESE subliniază că constrângerile teritoriale în materie de aprovizionare îngreunează dezvoltarea pieței unice și invită CE să abordeze efectul lor anticoncurențial.

1.8.

CESE recomandă o abordare coordonată între statele membre în comercializarea produselor afectate de criza din Ucraina. Criza provocată de agresiunea Rusiei a creat restricții formidabile în aprovizionare.

1.9.

CESE recomandă măsuri naționale de politică mai eficace și oferirea unor stimulente pentru mobilitate, punându-se accentul pe politici active în ceea ce privește piața muncii, precum prestațiile pentru exercitarea unei activități profesionale pentru lucrătorii din UE.

1.10.

CESE recunoaște că uniunea piețelor de capital (UPC) este un proiect complex, dar constată că UE încă are 27 de piețe financiare și de capital care nu funcționează în mod unitar, ceea ce limitează potențialul pieței unice.

1.11.

În această perioadă de mare incertitudine, trebuie asigurată o politică în domeniul concurenței care să vizeze în special asigurarea tranzițiilor la care UE s-a angajat. În plus, nu trebuie permisă nicio formă de dumping comercial, social, de reglementare, fiscal sau ecologic care să denatureze concurența.

1.12.

În fine, CESE este de părere că ar trebui adoptată o „autonomie strategică deschisă”, mai ales în sectoare-cheie, pentru a contribui la consolidarea rezilienței, la diversificare și la o agendă comercială ambițioasă.

2.   Context

2.1.   Obiectivul pieței unice

2.1.1.

Obiectivul pieței unice a UE a constat în eliminarea barierelor din calea circulației bunurilor, a serviciilor, a capitalurilor și a persoanelor, în efortul de a îmbunătăți productivitatea și competitivitatea în UE.

2.2.   Responsabilitatea comună a pieței unice

2.2.1.

Funcționarea pieței unice este o responsabilitate comună a UE și a statelor membre. Totuși, în momentul de față încă există numeroase diferențe în interpretarea și aplicarea dreptului Uniunii. În numeroase cazuri, se poate considera că aceste diferențe sunt nejustificate sau disproporționate și, în orice caz, reprezintă un obstacol pentru libera circulație a persoanelor, a bunurilor și a serviciilor.

2.3.   Responsabilitatea statelor membre

2.3.1.

Obiectiv vorbind, pot exista divergențe între statele membre din motive justificate, însă statele membre nu-și justifică întotdeauna aceste diferențe și, uneori, nu încearcă să găsească un echilibru între motivațiile de la nivel național și eventualele efecte negative asupra pieței unice. Prin urmare, în UE încă există numeroase bariere în materie de reglementare și de altă natură care fac ca piața unică să fie „incompletă” și fragmentată, precum: — o legislație națională întemeiată pe ipoteza aplicării principiului subsidiarității; — nerespectarea principiului presupusei recunoașteri reciproce; — fenomenul de proliferare a transpunerilor excesive, cunoscută și sub numele de suprareglementare, și transpunerile neconforme, în condițiile în care guvernele și parlamentele transpun excesiv texte juridice ale UE care au fost convenite la nivelul Uniunii. Într-adevăr, o serie de obstacole care afectează piața unică provin din aplicarea incorectă sau incompletă a legislației UE și din faptul că statele membre aplică norme naționale care contravin obiectivelor pieței unice. Astfel, implementarea imprecisă sau incorectă de către statele membre și faptul că Comisia nu asigură respectarea normelor au consecințe dăunătoare la nivelul UE și la nivel național, pentru cetățeni și pentru întreprinderi deopotrivă; — aplicarea la nivel național a unor măsuri europene viitoare, guvernele și parlamentele încercând să anticipeze aplicarea politicilor UE prin plasarea pe primul loc a intereselor naționale, deși Comisia se află încă în stadiul elaborării unor politici ale UE în domeniu. Un exemplu în acest sens este politica UE privind economia circulară; — interesele naționale care prevalează asupra ecosistemelor europene strategice.

2.4.   Costul economic al restricțiilor asupra pieței unice

2.4.1.

Exemplele menționate mai sus ilustrează costurile principale ale non-Europei și mai multe studii au evidențiat, de fapt, câștigurile economice uriașe pe care le-ar genera o piață unică „completă”. Raportul general al Parlamentului European a arătat că acestea variază între 650 de miliarde EUR și 1 100 de miliarde EUR pe an, echivalentul unei sume cuprinse între 5 și 8,6 % din PIB-ul UE (3).

2.4.2.

Același studiu al RAND Europe pentru Parlamentul European a investigat impactul economic al unor obstacole comerciale mai reduse asupra pieței unice. Potrivit studiului, impactul îmbunătățirii fluxurilor comerciale, al creșterii economice și al creării de locuri de muncă datorită reducerii obstacolelor comerciale ar conduce la beneficii economice cuprinse între 183 și 269 de miliarde EUR pe an (4).

2.4.3.

De asemenea, estimarea CE privind o piață unică digitală a UE complet integrată este relevantă din punctul de vedere al potențialelor beneficii pierdute. CE precizează că aceasta ar promova inovarea, ar contribui cu 415 miliarde EUR la economia UE în fiecare an și ar crea sute de mii de noi locuri de muncă (5).

2.4.4.

Toate aceste aspecte indică beneficii economice potențiale semnificative (și beneficii de asistență socială asociate), care ar fi fost generate de o piață unică mai completă. Altfel spus, acestea reprezintă costul economic total sau valoarea adăugată pierdută și bunurile publice colective pierdute ale non-Europei.

2.4.5.

În pofida limitărilor, piața internă a contribuit până acum la menținerea și la stimularea prosperității economice a UE. Totuși, competitivitatea și reziliența economiei UE trebuie consolidate prin reforme suplimentare ale pieței unice și prin abordarea dependențelor strategice. De asemenea, trebuie promovată la nivelul UE și o cultură antreprenorială, în care întreprinderilor inovatoare de orice dimensiune și mai ales microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii (MIMM-urilor), precum și întreprinderilor nou-înființate să li se ofere un sprijin mai eficace, astfel încât să poată prospera pentru a contribui la crearea unor societăți mai reziliente și mai coezive. La fel de important este că o piață unică funcțională va facilita viziunea pentru o Europă mai socială: una care plasează bunăstarea cetățenilor pe prima poziție a agendei politice și contribuie la evitarea uniformizării sociale în sens descendent.

3.   Restricțiile

3.1.

Printre restricțiile existente se numără cele asociate reglementării, aspectelor legislative naționale, aspectelor fiscale, aspectelor legate de logistică și de aprovizionare, precum și alte diferențe mai nuanțate între statele membre ale UE, care fac ca, în continuare, comerțul în UE să constituie o provocare.

3.2.

De asemenea, restricțiile țin pe loc sectoare economice esențiale, precum cel al serviciilor, care rămân fragmentate la nivel național, după cum se arată mai jos: — norme naționale restrictive din punct de vedere istoric, deseori justificate prin principiul subsidiarității; — aplicarea deficitară a Directivei privind serviciile, care afectează libertatea de stabilire, libera circulație a serviciilor și libertatea de a presta un serviciu; — legi comerciale naționale care îngreunează activitatea întreprinderilor. Deseori, aceste legi afectează competitivitatea sectorului, au un caracter protecționist și subminează investițiile întreprinderilor demne de încredere și legitime din alte state membre; — cerințe naționale care împiedică libera circulație a bunurilor. Deseori, statele membre nu notifică noile cerințe tehnice naționale conform procedurii prevăzute în Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului (6) și nu aplică principiul recunoașterii reciproce în activitățile nearmonizate, precum directivele referitoare la suprareglementare etc.

3.3.

CESE arată că procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sunt îndelungate, costisitoare, iar rezultatul este nesigur. În cazul întreprinderilor, acest cost este mult prea ridicat și le descurajează să-și extindă activitatea sau să investească în alte locuri din UE. În plus, aceste restricții îi privează pe consumatori de mai multe opțiuni, de servicii îmbunătățite și de prețuri mai scăzute. CESE solicită, de asemenea, o acțiune mai fermă din partea Comisiei în aplicarea procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor.

3.4.

Aceste costuri afectează economia în sens larg, limitează competitivitatea, potențialul de creștere și dezvoltarea în continuare a economiei sistemului de piață.

3.5.

La fel ca în orice economie, UE este afectată de șocuri externe, dar răspunsul la aceste șocuri și modul în care reacționează piețele este determinat, în esență, de politicile statelor membre individuale adoptate la nivel național și de măsurile luate pentru stimularea comportamentului economic. Războiul din Ucraina a expus dependența UE față de lanțurile valorice globale. Criza actuală va afecta probabil sectoarele în mod diferit, însă, fără îndoială, au fost expuse deficiențele pieței unice, mai ales restricțiile asupra liberei circulații a bunurilor și serviciilor și a mărfurilor esențiale.

3.6.

În final, ar trebui precizat că aproximativ 82 % din produsele comercializate pe piața unică fac obiectul unor norme armonizate și că aproximativ 18 % din comerțul cu bunuri din interiorul UE intră sub incidența recunoașterii reciproce. Totuși, încă există noi cazuri de norme tehnice naționale care par să contravină dreptului Uniunii. În plus, în numeroase state membre s-a înregistrat și o creștere recentă a cerințelor naționale în materie de etichetare a alimentelor și a băuturilor, justificată de rațiuni legate de protecția consumatorilor și de mediu. Totodată, principiul recunoașterii reciproce nu funcționează în mod uniform. Acest lucru este dovedit de faptul că 71 % dintre IMM-urile care au solicitat intrarea în sistemul de recunoaștere reciprocă existent pentru bunurile nearmonizate au primit o decizie de refuzare a accesului pe piață.

4.   Abordarea restricțiilor

4.1.

Măsurile menționate mai jos ar contribui la deblocarea unora dintre potențialele câștiguri economice care rezultă din piața unică.

4.2.   Utilizarea mai eficace a instrumentelor existente

4.2.1.

CESE consideră că proiectele de texte naționale care ar putea îngreuna piața internă trebuie comunicate CE și trebuie comentate și evaluate. Fără un angajament de notificare și de comentare/evaluare din partea statelor membre, aceste proceduri rămân ineficace. Așadar, este nevoie de o supraveghere mai eficace, pentru a sprijini armonizarea reglementărilor privind piața produselor la nivelul statelor membre ale UE. De exemplu, sectorul comerțului cu amănuntul a înregistrat recent o intensificare a restricțiilor naționale, prin autorizări și cerințe privind conținutul local. Aceasta contravine articolelor 28 și 30 din tratat, deseori aplicându-se retestări naționale în ceea ce privește achizițiile de produse deja plasate în mod legal pe piața unică. În ceea ce privește serviciile, CESE este de asemenea de părere că procedura de notificare în temeiul Directivei privind serviciile nu funcționează atât de bine pe cât ar trebui. Referitor la libertatea de stabilire, CESE observă cu regret că statele membre nu au ajuns la un compromis legat de propunerea pentru așa-numita Directivă privind notificarea. Acest text ar fi consolidat obligația statelor membre de a înștiința Comisia cu privire la proiectele de legi sau de regulamente privind schemele de autorizare pentru servicii (și, prin urmare, pentru urbanism) (7). De asemenea, CESE îndeamnă CE și statele membre să furnizeze informații mai detaliate privind justificarea și proporționalitatea aplicate atunci când statele membre comunică normele tehnice. Totodată, este important să se garanteze că cerințele notificate sunt analizate în mod corespunzător, indiferent de procedura de notificare folosită (8). Pentru a aborda problema fundamentală, CESE consideră că ar fi nevoie de o schimbare suplimentară la nivel legislativ, de la armonizarea minimă la armonizarea maximă.

4.2.2.

Un alt aspect îngrijorător îl constituie aplicarea măsurilor care îngreunează reglementările planificate ale UE, precum certificarea națională, aplicate cu scopul explicit de a oferi un anumit nivel de protecție, mai ales în sectorul agroalimentar. Din punctul de vedere al CESE, astfel de restricții sunt complet protecționiste, însă, atunci când sunt scoase în evidență, procesul care conduce la retragerea lor este deseori lent și greoi, aceste restricții pentru comercianții cu amănuntul existând, deci, pentru o perioadă mult prea îndelungată. Pentru a împiedica acest lucru, CESE consideră că statele membre ar putea, în schimb, să se angajeze să ia măsuri naționale mai puțin restrictive, prin calea „cooperării consolidate”, autorizată prin tratat. De asemenea, CESE face referire la produsul paneuropean de pensii personale ca un cadru standard pentru sprijinirea pieței unice, care ar putea fi aplicat în alte domenii.

4.2.3.

CESE consideră, de asemenea, că semestrul european ar putea fi un instrument eficace de abordare a acestor probleme, în special prin acțiuni proporționale din partea Comisiei, în cazul în care angajamentele privind recomandările specifice fiecărei țări nu sunt respectate, inclusiv eventuala suspendare a fondurilor UE. Acest lucru este în conformitate cu ghidul Comisiei pentru statele membre privind planurile de redresare și reziliență, care subliniază eliminarea barierelor de reglementare și de altă natură din calea pieței interne, precum și condițiile în care statele membre trebuie să îndeplinească cerințele semestrului european.

4.2.4.

În fine, CESE solicită punerea eficace în aplicare și asigurarea respectării directivelor deja negociate și votate. În acest sens, CE și statele membre ar trebui să se angajeze să pună în aplicare pachetul legislativ privind o mai bună legiferare, sub rezerva unor evaluări de impact de înaltă calitate.

4.3.   Deblocarea potențialului pieței unice digitale

4.3.1.

CESE este de părere că dezvoltarea economiei digitale în Europa oferă oportunități de creștere economică, potențialele câștiguri economice fiind realizate printr-o mai bună integrare a serviciilor digitale la nivelul statelor membre.

4.3.2.

În acest sens, CESE consideră că Actul legislativ privind serviciile digitale (DSA) și Actul legislativ privind piețele digitale (DMA) constituie un pas esențial pentru realizarea unor condiții de concurență echitabile între operatorii de pe piețele digitale. Punând accentul pe serviciile specifice, indiferent de locul în care este stabilit furnizorul de servicii sau de legea aplicabilă prestării serviciului, DSA și DMA abordează în mod semnificativ problema egalității de tratament între operatorii online europeni și globali. În plus, o prioritate absolută pentru CESE este să împiedice ca înmulțirea dispozițiilor legislative naționale să fragmenteze în continuare piața internă.

4.3.3.

De asemenea, s-ar putea înregistra câștiguri financiare semnificative prin creșterea utilizării serviciilor online și prin îmbunătățirea infrastructurii digitale în UE. În acest context, CESE recomandă trecerea la un regim complet funcțional al achizițiilor publice electronice și la facturarea electronică. În mod impresionant, estimările sugerează că o tranziție completă la achiziții publice electronice ar putea genera între 50 și 75 de miliarde EUR pe an (9).

4.3.4.

În final, CESE este de părere că libera circulație a datelor este vitală pentru inovarea europeană, pentru dezvoltarea întreprinderilor de toate dimensiunile, pentru crearea de locuri de muncă și pentru realizarea unei piețe unice digitale. S-a adoptat deja legislația pentru sprijinirea liberei circulații a datelor. Cu toate acestea, ar trebui evitate orice cerințe nejustificate de localizare a datelor.

4.4.   Deblocarea constrângerilor în materie de aprovizionare

4.4.1.

CESE constată că reglementările privind geoblocarea din 2018 au contribuit la facilitarea comerțului în UE. Totuși, consumatorii europeni încă sunt afectați de geoblocarea bunurilor și a serviciilor. De fapt, CESE evidențiază existența unor constrângeri teritoriale persistente în materie de aprovizionare, care se pot materializa prin diferite practici, precum refuzul de a furniza sau amenințările de a nu mai aproviziona un anumit distribuitor, limitând cantitățile disponibile pentru vânzare de către statele membre, prin diferențe inexplicabile între statele membre în gamele și prețurile produselor sau prin limitarea opțiunilor lingvistice pentru ambalajele produselor. CESE subliniază că constrângerile teritoriale în materie de aprovizionare îngreunează dezvoltarea pieței unice și potențialele sale beneficii pentru consumatori și invită Comisia să abordeze efectul anticoncurențial al constrângerilor teritoriale în materie de aprovizionare, cu scopul de a realiza o piață unică complet funcțională.

4.4.2.

Invadarea Ucrainei de către Rusia a evidențiat riscuri formidabile în ceea ce privește securitatea energetică și alimentară, care necesită o abordare strategică unificată la nivelul UE. CESE este de părere că o piață unică funcțională poate sprijini această strategie și poate ușura unele dintre presiunile în materie de prețuri care afectează rapid puterea de cumpărare la nivelul UE. În acest sens, CESE salută eforturile depuse la nivelul UE pentru cooperare pentru achiziții comune de gaze (în mod voluntar), în strădania de a ușura presiunile asupra prețurilor la energie.

4.4.3.

Totuși, CESE regretă că până în prezent nu s-a încercat o abordare coordonată între statele membre pentru alte produse afectate de criza din Ucraina.

4.5.   Îmbunătățirea mobilității transfrontaliere a lucrătorilor și a specialiștilor

4.5.1.

Mobilitatea transfrontalieră a lucrătorilor și a specialiștilor la nivelul UE rămâne o provocare care limitează aprovizionarea și generează neconcordanțe în sectoare precum IT-ul și industria high-tech, fără a aduce atingere politicilor UE menite să faciliteze libera circulație a persoanelor. Datele europene și naționale sugerează că nivelul mobilității între țări și în interiorul acestora rămâne scăzut inclusiv în raport cu restul lumii.

4.5.2.

Mai exact, CESE recomandă măsuri naționale de politică mai eficace și asigurarea unor stimulente pentru mobilitate, punându-se accentul pe politici active pe piața muncii, precum prestațiile pentru exercitarea unei activități profesionale pentru lucrătorii din UE și din țările terțe cu statut de refugiat. În acest sens, CESE consideră că, dacă persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă li se oferă stimulente financiare de către țările gazdă pentru a ocupa un loc de muncă în alt stat membru sau în altă regiune, mobilitatea ar fi încurajată și mai mult. În plus, trebuie depuse eforturi suplimentare pentru a îmbunătăți informarea în ceea ce privește locurile de muncă din alte state membre ale UE, precum și asistența pentru relocare, sprijinind astfel logistica pe care o presupune mutarea în altă țară – de exemplu, găsirea unui loc de cazare, înregistrare în scopuri fiscale, găsirea unei școli pentru copii, eventual asistență în găsirea unui loc de muncă pentru parteneri etc. CESE avertizează însă că mobilitatea forței de muncă în UE a fost victima abordării fragmentate adoptate până în prezent. Trebuie evitate alte politici necorelate, mai ales la nivel național.

4.5.3.

Recunoașterea diplomelor și a calificărilor, esențială pentru ocuparea locurilor de muncă în sectoarele în care persistă deficite de forță de muncă, rămâne o problemă la nivelul UE. CESE este de părere că sistemul actual încă se bazează prea mult pe fiecare guvern în parte, statele membre fiind libere să-și aplice propriile reguli. Comisia ar trebui să se asigure că în statele membre se aplică o abordare mai armonizată în recunoașterea diplomelor și a altor calificări.

4.5.4.

În final, mobilitatea lucrătorilor și a specialiștilor din UE se poate îmbunătăți doar în condițiile îmbunătățirii aplicării dispozițiilor existente, a accesului la informații și a cooperării între statele membre. CESE constată că statele membre individuale pot fi reticente în reformarea pieței unice, temându-se că reformele ar putea conduce la potențiale pierderi de locuri de muncă pe termen scurt și la pierderi sectoriale, mai ales în țările care se află deja în urmă, dar și în țările/sectoarele cu productivitate scăzută. În teorie, libera circulație a forței de muncă ar contribui la gestionarea acestei probleme, însă din perspectivă națională ar putea conduce la pierderi de resurse și la un potențial exod al creierelor/competențelor între timp.

4.6.   Îmbunătățirea fluxurilor de capital și a serviciilor financiare în întreaga UE

4.6.1.

Același argument este valabil și în cazul piețelor de capital ale UE. CESE recunoaște că uniunea piețelor de capital (UPC) este un proiect complex, care își propune să aprofundeze și să integreze în continuare piețele de capital ale statelor membre ale UE. Acesta impune adoptarea de măsuri și amendamente în materie de reglementare într-o gamă variată de domenii și presupune responsabilități nu numai la nivelul UE, ci și la nivelul fiecărui stat membru. CESE constată că finalizarea UPC încă este un obiectiv îndepărtat în 2022. În pofida unor progrese, mai ales datorită pachetului legislativ privind redresarea piețelor de capital ale UE, Uniunea încă are 27 de piețe de capital care nu funcționează unitar. Sectorul financiar european continuă să fie clar segmentat în funcție de frontierele naționale, persoanele care economisesc și investitorii depinzând semnificativ de situația de la nivel național. Acest lucru este valabil și pentru serviciile financiare în general, inclusiv serviciile financiare cu amănuntul și economiile interne.

4.6.2.

Din punctul de vedere al CESE, aceasta limitează atât redresarea economică, cât și buna funcționare a pieței unice. Beneficiile economice ale UPC sunt clare, însă finalizarea UPC necesită atât angajament politic din partea statelor membre individuale, cât și adoptarea eficace a inițiativelor conduse de CE, inclusiv a celor menite să consolideze rolul internațional al monedei euro. În plus, nu poate fi subestimat rolul digitalizării în facilitarea UPC.

4.7.   O voință politică mult mai puternică de a elimina restricțiile asupra pieței unice

4.7.1.

În această perioadă de mare incertitudine, CESE ar dori ca politica în domeniul concurenței să vizeze în special asigurarea tranzițiilor la care chiar UE s-a angajat. Aceste tranziții vor necesita politici comerciale și de investiții ambițioase, investiții publice și private extraordinare, inovații, progrese sociale, economice și de mediu suplimentare și o piață unică funcțională. Toate acestea trebuie sprijinite printr-un cadru juridic și financiar care să asigure condiții de concurență echitabile pe piață pentru toate părțile interesate, toate regiunile și toți cetățenii din UE. În acest sens, integritatea pieței noastre interne și nefragmentarea acesteia sunt esențiale. O piață unică funcțională și o politică în domeniul concurenței care să le permită întreprinderilor și consumatorilor să aibă acces la o vastă piață competitivă în condiții de concurență echitabile sunt esențiale, stimulând astfel eficiența și inovarea și asigurând un mediu în care să se poată dezvolta întreprinderi de succes.

4.7.2.

Din punctul nostru de vedere, armonizarea și eliminarea obstacolelor din calea liberei circulații în teritoriu permit dezvoltarea concurenței, a inovării și a câștigurilor în materie de productivitate. Nu trebuie permisă nicio formă de dumping comercial, social, de reglementare, fiscal sau ecologic care să denatureze concurența. CESE speră ca toate statele membre să respecte acest lucru și să solicite ca partenerii noștri externi să ne respecte valorile și drepturile fundamentale, atât în domeniul social, cât și în cel al afacerilor și al mediului.

4.7.3.

CESE avertizează că piața unică nu ar mai trebui considerată o versiune glorificată a unui acord comercial global ale cărui proprietăți ar putea fi ajustate prin negocieri. Piața unică înseamnă mult mai mult. Piața unică înseamnă și îmbunătățirea unei convergențe sociale și economice menite să reducă inegalitățile și să garanteze că agravarea dezechilibrelor sociale și accentuarea generală a sărăciei nu devin obstacole semnificative pentru integrarea europeană. În acest scop, CESE subliniază drepturile fundamentale sociale și cele ale lucrătorilor la salarii și condiții de muncă decente, nu numai în interacțiunea lor cu libertățile economice, ci și în raport cu piața internă și a muncii, cu concurența și cu orice altă măsură de politică a Uniunii, inclusiv în domenii precum guvernanța economică, comerțul, digitalizarea și mediul, dar nu numai. De asemenea, acesta își propune să protejeze și să consolideze autonomia partenerilor sociali, stabilind o legătură clară cu respectarea și promovarea drepturilor sociale colective. Asigurarea faptului că drepturile fundamentale sunt pe deplin protejate și garantate prin intermediul Tratatelor este, de asemenea, esențială.

4.7.4.

CESE recunoaște că piața unică trebuie să răspundă în permanență schimbărilor în tehnologie, globalizării, evoluțiilor din educație, de pe piețele muncii și de capital și, nu în ultimul rând, crizelor și conflictelor globale. În momentul de față nu mai pot fi acceptate propuneri de menținere a situației actuale; atunci când se propun acte legislative trebuie să se țină cont de situația actuală de criză și de circumstanțele modificate.

4.7.5.

CESE este de părere și că ar trebui adoptată o „autonomie strategică deschisă”, mai ales în sectoare-cheie. Aceasta ar contribui la consolidarea rezilienței prin deschidere, o agendă comercială ambițioasă, cooperare cu parteneri care împărtășesc aceeași viziune, diversificare și evitarea protecționismului.

4.7.6.

În cele din urmă, CESE constată cu regret că, în ajunul celei de-a 30-a aniversări a pieței unice europene, piața internă rămâne incompletă.

---

(1)  COM(2020) 825 final (JO C 286, 16.7.2021, p. 70).

(2)  COM(2020) 842 final (JO C 286, 16.7.2021, p. 64).

(3)  https://www.rand.org/blog/2017/11/why-the-eu-single-market-has-still-not-reached-its.html

(4)  https://www.rand.org/blog/2017/11/why-the-eu-single-market-has-still-not-reached-its.html

(5)  https://www.rand.org/blog/2017/11/why-the-eu-single-market-has-still-not-reached-its.html

(6)  Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).

(7)  2016/0398(COD); https://eur-lex.europa.eu/procedure/RO/2016_398

(8)  Studiu privind evaluarea proporționalității efectuată de statele membre la adoptarea cerințelor privind unitățile de comerț cu amănuntul, în temeiul Directivei 2006/123/CE.

(9)  https://www.rand.org/blog/2017/11/why-the-eu-single-market-has-still-not-reached-its.html

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Impozitarea economiei digitale”

(aviz exploratoriu la solicitarea Președinției cehe)

(2022/C 443/08)

Raportor:	Benjamin RIZZO
Coraportor:	Petru Sorin DANDEA

Sesizare	Scrisoarea din 26 ianuarie 2022 din partea dlui Mikuláš BEK, ministrul afacerilor europene
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea responsabilă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	1.7.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	13.7.2022
Sesiunea plenară nr.	571
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	200/0/1

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Elaborarea unor principii și norme adecvate privind impozitarea economiei digitale a devenit o sarcină fundamentală atât pentru legiuitorii Uniunii Europene, cât și pentru alți legiuitori internaționali, pentru a moderniza politicile fiscale și a le adapta nevoilor actuale și viitoare.

1.2.

Comitetul Economic și Social European (CESE) sugerează ca, odată ce se va ajunge la un acord internațional cu privire la pilonul 1 al Cadrului incluziv al OCDE/G20 privind realocarea drepturilor de impozitare, normele corespunzătoare să fie puse în aplicare rapid în UE, în coordonare și inițiativă simultană cu alți parteneri comerciali importanți.

1.3.

CESE consideră că UE poate juca un rol de lider în ceea ce privește impozitarea economiei digitale. Totuși, acest rol ar trebui jucat în cadrul unui acord internațional încheiat de OCDE/G20, după cum s-a întâmplat deja în cazul pilonului 2 referitor la mecanismul de combatere a erodării bazei impozabile.

1.4.

CESE consideră că este esențial ca atât pilonul 1, cât și pilonul 2 să fie puse în aplicare la nivelul UE imediat ce acest lucru este fezabil, atingând un grad ridicat de coerență cu acordul internațional care urmează a fi negociat în cadrul evenimentului OCDE/G20. Pilonii 1 și 2 ar trebui considerați ca un pachet de reglementare cuprinzător și reciproc integrați.

1.5.

CESE remarcă faptul că inițiativa legislativă europeană privind impozitarea economiei digitale ar putea reprezenta un avantaj considerabil pentru piața internă, fără îndoială ca urmare a unui cadru mai eficient, prin comparație cu alte inițiative naționale separate. Introducerea unor norme necoordonate și separate de către statele membre ar crește fragmentarea la nivelul UE, generând incertitudini fiscale și împiedicând concurența.

1.6.

CESE încurajează încheierea unui acord internațional cu privire la pilonul 1, care să vizeze realizarea unui sistem de impozitare eficace, să respecte principiile neutralității și egalității de tratament, reușind să păstreze potențialul de inovare consacrat în economia digitală, pe de o parte, și să garanteze că întreprinderile foarte digitalizate contribuie în mod echitabil la bugetele naționale, pe de altă parte.

1.7.

CESE solicită un acord internațional privind pilonul 1 care să se abțină, cât mai mult posibil, de la norme prea complexe și care să vizeze asigurarea transparenței, a predictibilității și a simplificării administrative, menținând costurile de conformare la un nivel scăzut. Un sistem supercomplicat ar putea crea, într-adevăr, oportunități de eludare a normelor convenite recent, reducându-le eficacitatea.

1.8.

CESE subliniază că o legislație fiscală internațională, elaborată în mod corespunzător, privind întreprinderile digitale are un rol esențial în prevenirea evaziunii fiscale și a practicilor de evitare a obligațiilor fiscale, precum și în conceperea unui sistem de impozitare echitabil, stabil și progresiv. Existența unor condiții de concurență echitabile în domeniul impozitării profitului întreprinderilor este esențială deoarece, în ultimii ani, întreprinderile din anumite state membre au putut aplica norme fiscale specifice prin care au redus substanțial rata lor efectivă de impozitare.

1.9.

CESE consideră că un cadru de reglementare adecvat pentru impozitarea economiei digitale ar trebui să țină seama de dependența puternică de activele necorporale generată de digitalizare. Aceste active au crescut foarte mult capacitatea întreprinderilor de a dezvolta activități economice relevante în cadrul unei jurisdicții fără a fi prezente fizic în locul respectiv.

1.10.

CESE subliniază că întreprinderile digitale exploatează adesea datele utilizatorilor pentru a genera valoare. O astfel de metodă de a genera valoare nu este cuprinsă în actualele regimuri fiscale, ceea ce conduce la o necorelare între crearea de valoare și impozitare. Această chestiune specifică ar trebui abordată în cadrul pilonului 1.

1.11.

CESE reiterează faptul că este esențial să se adopte o abordare care să evite riscurile dublei impozitări, precum și neimpozitarea neintenționată în vreo jurisdicție, pentru a reduce la minimum costurile de asigurare a conformității pentru întreprinderile europene. În acest sens, acordul privind pilonul 1 și normele vizând transpunerea acestuia ar trebui să armonizeze diferitele inițiative care au fost deja realizate de statele membre, evitând apariția unor discrepanțe și lacune.

1.12.

CESE își exprimă speranța sinceră că un acord viabil privind pilonul 1 ar putea fi obținut cât mai curând posibil, atât la nivel internațional, cât și la nivelul UE și regretă că există constrângeri care împiedică încă finalizarea unui astfel de acord fundamental.

2.   Context esențial

2.1.

Actualele norme internaționale privind impozitul pe profit se bazează pe principiile elaborate la începutul secolului XX și au fost parțial adaptate de-a lungul timpului. În contextul de astăzi, ele nu mai sunt adecvate scopului și nu sunt potrivite pentru o economie globalizată și digitalizată. Aceasta înseamnă că veniturile din impozitul pe profit nu sunt alocate țărilor întru-un mod echitabil, fiind permisă continuarea unor practici fiscale dăunătoare, în detrimentul finanțelor publice și al concurenței loiale.

2.2.

Prin urmare, elaborarea unor principii și norme adecvate privind impozitarea economiei digitale a devenit o sarcină fundamentală atât pentru legiuitorii Uniunii Europene, cât și pentru alți legiuitori de la nivel mondial, pentru a moderniza politicile fiscale și a le adapta nevoilor actuale și viitoare.

2.3.

Cadrul incluziv al OCDE/G20 privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor se bazează pe o soluție cu doi piloni menită să abordeze provocările fiscale ce rezultă dintr-o economie tot mai digitalizată și globalizată.

2.4.

Pilonul 1 va urmări să asigure o distribuție mai echitabilă a profiturilor și a drepturilor de impozitare între țări pentru întreprinderile multinaționale cele mai mari și, în special, pentru întreprinderile digitale. Pilonul 1 va impune în principal întreprinderilor multinaționale să plătească o parte din impozitul pe venit acolo unde sunt situați consumatorii și utilizatorii lor, creând o legătură între profit și locurile în care sunt situați utilizatorii și consumatorii respectivi.

2.5.

Acordul de relocare a profitului în cadrul pilonului 1 include eliminarea și oprirea impozitului pe servicii digitale (ISD) și alte măsuri similare relevante, care pun capăt tensiunilor comerciale generate de instabilitatea regimului fiscal internațional.

2.6.

Pilonul 2 urmărește să asigure că întreprinderile multinaționale mari, în special cele digitalizate, plătesc o rată minimă efectivă a impozitului pe profit de 15 %, instituind un cadru de reglementare care să poată descuraja transferul profiturilor și adecvat pentru a preveni concurența fiscală dăunătoare între jurisdicții. Astfel, o limitare a concurenței în ceea ce privește impozitul pe profit ar putea fi ridicată în mod efectiv, obținând o rată minimă efectivă a impozitului pe profit, utilizată de țări pentru a-și proteja bazele fiscale. CESE îndeamnă toate statele membre să ajungă rapid la un acord politic cu privire la aceste norme, regretând că nu s-a ajuns încă la un consens final.

2.7.

În cadrul forumului OCDE/G20, s-a ajuns la un acord internațional privind pilonul 2 și cadrul incluziv și transpunerea lor a fost realizată în mod corespunzător de către instituțiile UE prin intermediul unei propuneri de directivă, în prezent în dezbatere în cadrul Consiliului (1).

2.8.

Un consens internațional împărtășit în această privință este încă în curs de a fi obținut în cadrul OCDE/G20, fapt confirmat de consultarea recentă a OCDE privind pilonul 1 care colectează observații din partea publicului referitoare la proiectul de norme, chiar dacă aceste norme „nu reflectă consensul privind fondul documentului” (2).

2.9.

Comisia Europeană a publicat o propunere legislativă privind impozitarea economiei digitale încă în 2018. Această propunere legislativă nu a fost promovată, în principal dată fiind lipsa unui consens internațional împărtășit la scară largă privind normele care urmează să fie puse în aplicare în temeiul pilonului 1.

2.10.

Între timp, instituțiile UE au aprobat Actul legislativ privind piețele digitale (DMA) vizând reglementarea structurii competitive a piețelor digitale. În acest sens, UE a adoptat o abordare originală și cuprinzătoare în materie de reglementare, care diferă de cele îmbrățișate de alte importante blocuri comerciale, precum SUA, China și alte țări emergente.

2.11.

CESE consideră că, urmând exemplul DMA, UE poate juca un rol de lider și în ceea ce privește impozitarea economiei digitale. Totuși, acest rol ar trebui jucat în cadrul unui acord internațional încheiat de OCDE/G20, după cum s-a întâmplat deja în cazul pilonului 2.

3.   Observații generale

3.1.

CESE crede cu tărie că, în contextul digitalizării economiei, orice schimbare a normelor privind distribuirea drepturilor de impozitare a profiturilor între țări trebuie coordonată la nivel global, astfel încât să fie valorificate mai bine beneficiile globalizării, cu o guvernanță și norme globale adecvate și eficiente. Prin urmare, soluțiile concrete elaborate trebuie să fie consecința unui amplu acord internațional, incluzând cât mai multe jurisdicții fiscale cu putință. În plus, ar trebui luate în considerare în mod corespunzător diferitele impacturi și implicații ale noilor norme asupra statelor membre mici, pe de o parte, și asupra statelor membre mai mari, pe de altă parte.

3.2.

CESE apreciază evoluția semnificativă a economiei generată de digitalizare și efectele sale pozitive asupra societății noastre, precum și marele potențial al digitalizării în capacitarea administrațiilor fiscale, servind ca instrument pentru asigurarea unor servicii mai bune pentru bugetele naționale și cetățeni. UE va trebui să-și aducă propria contribuție și să coordoneze autoritățile fiscale din statele membre pentru a face față noului regim și unui context economic în schimbare rapidă.

3.3.

CESE este de acord cu concluzia Raportului final referitor la acțiunea 1 privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor (BEPS) din 2015 al OCDE/G20, observând că economia digitală devine tot mai mult „economia însăși”. Digitalizarea multor întreprinderi de-a lungul anilor a fost impresionantă și acest proces s-a accelerat pe durata măsurilor de izolare recente impuse de pandemia de COVID-19. O astfel de tendință generează adesea o separare între profiturile vaste obținute de platformele digitale și locurile fizice în care se află utilizatorii și consumatorii plătitori conecși. În viitor, acest fenomen ar putea fi abordat și în ceea ce privește obligațiile de securitate socială.

3.4.

Odată încheiat un acord internațional cu privire la pilonul 1 al Cadrului incluziv al OCDE/G20, obținându-se un echilibru între mai multe poziții exprimate până acum, CESE recomandă ca pilonul 1 – întocmai ca anterior pilonul 2 – să poată fi pus în aplicare rapid la nivelul UE, în coordonare cu alți parteneri comerciali importanți, consolidând astfel piața internă în acord cu articolele 113-115 din tratat.

3.5.

CESE consideră că este esențial ca atât pilonul 1, cât și pilonul 2 să fie puse în aplicare la nivelul UE imediat ce acest lucru este fezabil și cu un grad ridicat de coerență cu acordul internațional negociat în cadrul evenimentului OCDE/G20. Pilonii 1 și 2 ar trebui considerați ca un pachet de reglementare cuprinzător și reciproc integrați pentru a fi implementați cu rapiditate la nivelul întregii UE.

3.6.

CESE remarcă faptul că inițiativa legislativă europeană privind impozitarea economiei digitale ar putea reprezenta un avantaj considerabil pentru piața internă, fără îndoială ca urmare a unui cadru mai eficient, prin comparație cu alte inițiative naționale separate. Introducerea unor norme necoordonate și separate de către statele membre, urmând principiile și criteriile impozitării, ar crește fragmentarea la nivelul UE, generând incertitudini fiscale și împiedicând concurența. CESE încurajează un mecanism de soluționare a litigiilor menit să permită statelor membre să rezolve problemele care ar putea apărea.

3.7.

Acordul internațional privind pilonul 1 ar trebui să vizeze instituirea unui sistem de impozitare eficient, care să respecte principiul neutralității și al egalității de tratament pentru a putea: (i) menține potențialul de inovare consacrat în economia digitală, pe de o parte, și, pe de altă parte, (ii) pentru a asigura că întreprinderile intens digitalizate contribuie în mod echitabil la bugetele naționale și la societate.

3.8.

CESE solicită un acord internațional privind pilonul 1 care să se abțină, cât mai mult posibil, de la norme prea complexe și care să vizeze asigurarea transparenței, a predictibilității și a simplificării administrative, menținând costurile de conformare la un nivel scăzut. Un sistem supercomplicat ar putea crea, într-adevăr, oportunități de eludare a normelor convenite recent, reducându-le eficacitatea.

3.9.

CESE subliniază că legile fiscale internaționale privind întreprinderile digitale, elaborate în mod corespunzător, sunt funcționale în prevenirea evaziunii fiscale și a practicilor de evitare a obligațiilor fiscale, precum și în conceperea unui sistem fiscal echitabil, progresiv, stabil și eficient.

3.10.

CESE subliniază că, la rândul său, pilonul 2 va introduce în mod efectiv cele două norme interne care urmează să fie impuse, și mai specific: A. normele interne de interblocare [Global anti-Base Erosion Rules (Normele globale de combatere a erodării bazei de impozitare)] care includ: (i) o normă privind includerea veniturilor (IIR), ce impune o suplimentare a impozitului pentru întreprinderea-mamă în ceea ce privește venitul impozitat scăzut al unei entități constitutive; (ii) o normă de plată subimpozitată (UTPR), ce interzice deducerile sau impune o ajustare echivalentă în măsura în care venitul din impozite redus al unei entități constitutive nu face obiectul impozitului în temeiul unei IRR; B. norma bazată pe tratate care face obiectul normelor fiscale (STTR) care permite anumitor jurisdicții-sursă să impună o impozitare limitată a surselor pentru anumite plăți ale părților afiliate care fac obiectul impozitului sub o cotă minimă.

4.   Observații specifice

4.1.

CESE subliniază că condițiile de concurență echitabile în domeniul impozitării profitului realizat de întreprinderi este esențial. În ultimii ani, unele întreprinderi au putut să folosească norme de impozitare specifice în anumite state membre, reducându-și nivelul efectiv de impozitare. Lipsa transparenței a contribuit la acest rezultat și mai multe cazuri sensibile au implicat întreprinderi multinaționale active în domeniul serviciilor digitale.

4.2.

CESE consideră că un cadru de reglementare adecvat pentru impozitarea economiei digitale ar trebui să țină seama de dependența puternică de activele necorporale generată de digitalizare. Aceste active au crescut foarte mult capacitatea întreprinderilor de a dezvolta activități economice semnificative în cadrul unei jurisdicții fără a fi prezente fizic în locul respectiv. Actualele norme și principii fiscale internaționale ar trebui adaptate acestui nou context economic.

4.3.

CESE subliniază că întreprinderile digitale depind foarte mult de activele necorporale pentru crearea de conținut, în special utilizând și exploatând datele utilizatorilor pentru a genera valoare. Această metodă de a genera valoare nu este cuprinsă în actualele regimuri fiscale, ceea ce conduce la o necorelare între crearea de valoare și impozitare. Această chestiune specifică ar trebui abordată în cadrul pilonului 1.

4.4.

CESE reiterează că este extrem de important să se adopte o abordare care să evite riscurile de dublă impunere, precum și de neimpozitare neintenționată în vreo jurisdicție, și care să reducă la minimum costurile de asigurare a conformității pentru întreprinderile europene. În acest sens, acordul privind pilonul 1 și normele vizând transpunerea acestuia ar trebui să armonizeze diferitele inițiative care au fost deja realizate de statele membre, întrucât aceste diferențe ar putea genera discrepanțe și lacune.

4.5.

CESE reamintește că unul dintre factorii principali de sprijinire și de motivare a încercării complexe de a ajunge la un consens global privind propunerea referitoare la pilonul 1 a OCDE rezidă în proliferarea taxelor digitale unilaterale și în potențialul conex ca mai multe jurisdicții să pretindă drepturi de impozitare asupra acelorași profituri, în moduri variate și uneori suprapuse.

4.6.

Prin urmare, pilonul 1 ar trebui să garanteze eliminarea impozitelor pe serviciile digitale naționale și alte măsuri similare privind întreprinderile. Acest aspect este esențial pentru a se asigura consensul cu privire la mai multe jurisdicții importante privind pilonul 1 și pentru a evita noile norme care ar putea, în viitor, să fie contestate ca fiind „discriminatorii” în temeiul normelor Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), cu consecințe nedorite din perspectiva comerțului internațional.

4.7.

CESE speră în mod sincer că un acord internațional fiabil privind pilonul 1 ar putea fi obținut în curând și regretă constrângerile dificile care împiedică finalizarea acestui acord.

4.8.

CESE consideră că, odată puși în aplicare pilonul 1 și pilonul 2, serviciile furnizate prin intermediul platformelor utilizate de consumatorii europeni ar trebui să fie incluse în totalitate în sistemul de TVA, ca o componentă esențială a abordării problemelor legate de impozitare a economiei digitale. Ar trebui remarcat că utilizatorii de servicii de comunicare digitale și de platforme de comunicare socială au acces aparent gratuit la aceste servicii, ceea ce ridică problema modalității de aplicare în mod rezonabil a regimului de TVA. Veniturile provenite din TVA reprezintă o resursă proprie în bugetul UE și CESE consideră că este important ca și serviciile digitale să fie incluse în baza impozabilă.

4.9.

CESE consideră că este necesar să se obțină un echilibru rezonabil între realocarea impozitului pe profit datorat de întreprinderi între țările exportatoare nete și țările importatoare nete, precum și între țările producătorilor și ale consumatorilor, astfel încât să nu fie periclitată, printre altele, posibilitatea țărilor de a-și îndeplini obiectivele sociale și de mediu.

4.10.

CESE remarcă faptul că digitalizarea nu este doar o provocare, ci creează și oportunități pentru autoritățile fiscale. Volumele mari de date furnizate de terți autorităților fiscale permit automatizarea mai multor rapoarte, permițând ambelor părți să economisească timp, și bani. Colectarea datelor poate fi utilizată, de asemenea, pentru a combate subraportarea, evaziunea sau frauda. Soluțiile în materie de software adoptate de mai multe autorități fiscale pentru a înregistra datele aferente vânzărilor în momentul unei tranzacții – și care pot fi trimise direct autorităților fiscale – au crescut deja semnificativ veniturile din TVA ale unor țări.

4.11.

Nu în ultimul rând, pentru informații suplimentare și mai detaliate privind aspectele specifice, CESE atrage atenția asupra avizului său pe tema „Pachetul legislativ privind combaterea spălării banilor” (3), precum și asupra a două dintre avizele sale privind combaterea evitării obligațiilor fiscale: „Impozitarea întreprinderilor pentru secolul XXI” (4) și „Combaterea utilizării entităților de tip «cutie poștală»” (5).

---

(1)  A se vedea avizul CESE pe tema „Impozitarea efectivă minimă a întreprinderilor” (JO C 290, 29.7.2022, p. 52).

(2)  „OECD Consultation on the Draft Rules for Nexus and Revenues Sourcing Under Pillar 1” („Consultările OCDE privind prezenta impozabilă și sursele de venit în temeiul pilonului 1 – Cuantum A”), 4 februarie 2022.

(3)  Avizul CESE pe tema „Pachetul legislativ privind combaterea spălării banilor” (JO C 152, 6.4.2022, p. 89).

(4)  Avizul CESE pe tema „Impozitarea întreprinderilor pentru secolul XXI” (JO C 275, 18.7.2022, p. 40).

(5)  Avizul CESE pe tema „Combaterea utilizării entităților de tip «cutie poștală»” (JO C 290, 29.7.2022, p. 45).

Avizul Comitetului Economic și Social European privind egalitatea de gen

(aviz exploratoriu la solicitarea Președinției cehe)

(2022/C 443/09)

Raportoare:

doamna Milena ANGELOVA

Solicitarea Președinției cehe a Consiliului	26.1.2022
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	22.6.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	13.7.2022
Sesiunea plenară nr.	571
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	194/13/13

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) subliniază că succesul în îmbunătățirea egalității de gen într-o manieră sustenabilă rezidă în stimularea unei culturi a egalității de gen pe tot parcursul vieții, care parcurge întregul ciclu de viață și oferă măsuri adaptate caracteristicilor și nevoilor specifice ale fiecărei etape a vieții. Fiind o chestiune care ține de cultură, ea nu poate fi asigurată doar prin politici și măsuri izolate, ci trebuie să fie recunoscută, asumată și sprijinită în mod constant de toți actorii din societate.

1.2.

O cultură a egalității de gen pe tot parcursul vieții trebuie să fie cultivată din copilăria timpurie, prin oferirea unui exemplu pentru copiii din familie, continuând în grădiniță și pe parcursul tuturor etapelor școlarizării. CESE invită statele membre ca, prin politicile lor educaționale, să îmbunătățească predarea neutră din punctul de vedere al genului în ceea ce privește cunoștințele și competențele sociale deopotrivă, precum și contextele de învățare fără stereotipuri de gen.

1.3.

Pentru a susține în continuare cultura egalității de gen pe tot parcursul vieții, trebuie încurajată egalitatea de gen în toate activitățile economice și societale, inclusiv la nivelul întreprinderilor, al serviciilor publice și al vieții politice. CESE consideră că respectarea sistematică a egalității de gen în diferite contexte reprezintă un mijloc necesar pentru a înregistra progrese.

1.4.

CESE recomandă ca statele membre, cu sprijinul Comisiei și al CESE, împreună cu partenerii sociali și cu organizațiile relevante ale societății civile, să lanseze o campanie amplă de conștientizare și de informare pentru promovarea culturii egalității de gen pe tot parcursul vieții. Ar trebui să se acorde o atenție specială rolului esențial al mass-mediei tradiționale și al mijloacelor de comunicare socială, ca platforme de modelare a atitudinilor.

1.5.

Campania ar trebui să atragă atenția factorilor de decizie asupra situației actuale și a progreselor realizate în domeniul egalității de gen în statele membre în cauză și să încurajeze statele membre să se inspire unele de la altele și să facă schimb de bune practici. De asemenea, actorii politici, responsabilii de elaborarea politicilor și organizațiile publice ar trebui să conducă prin puterea exemplului în ceea ce privește îmbunătățirea egalității de gen în propriile lor activități.

1.6.

Egalitatea de gen din perspectiva participării la procesul decizional politic la nivel național, regional și local este fundamentală, dat fiind impactul remarcabil al deciziilor politice asupra vieții cetățenilor. Pentru a crește proporția femeilor în rândul politicienilor, la toate nivelurile, este nevoie de o mai bună sensibilizare a votanților, dar și a partidelor care desemnează candidații, precum și de promovarea unei culturi care încurajează și capacitează femeile să ia parte în mod activ la viața politică.

1.7.

Întrucât, pentru îmbunătățirea egalității de gen, trebuie introduse măsuri în mai multe domenii de politică, CESE își reiterează apelul adresat factorilor de decizie politică de la toate nivelurile, de a urma principiul integrării dimensiunii de gen și de a include aspectul egalității de gen în toate deciziile, inclusiv în cele privind întocmirea bugetului, investițiile și finanțarea, inclusiv în achizițiile publice.

1.8.

Date fiind provocările generate de îmbătrânirea populației și de necesitatea de a asigura o forță de muncă calificată, caracterul incluziv al piețelor forței de muncă devine din ce în ce mai important. Astfel, este esențial să se elimine orice obstacol și să se ofere stimulente pentru participarea generală a femeilor pe piețele muncii, indiferent de profesie, de activitate sau de vârstă. De exemplu, formulele flexibile de lucru, concediile de îngrijire a copiilor și impozitarea, precum și alte tipuri de stimulente joacă un rol în îmbunătățirea egalității de gen. Pe lângă cadrele legislative, modalitățile practice ar trebui stabilite utilizând posibilitățile de negociere colectivă între partenerii sociali.

1.9.

Întrucât redresarea post-pandemie trebuie să se desfășoare în conformitate cu tranziția verde și cu cea digitală, competențele STIM sunt cu atât mai importante. Din punctul de vedere al egalității de gen și al prevenirii segregării, este important ca fetele să fie atrase să studieze mai multe discipline STIM, și ca mai mulți băieți să fie atrași, la rândul lor, să studieze și să urmeze profesii în domeniul îngrijirii și al educației. Aceste aspecte ar trebui să fie integrate în orientarea profesională și în măsurile privind păstrarea personalului.

1.10.

CESE consideră că este esențial să se promoveze ocuparea pozițiilor de conducere de către femei în cadrul întreprinderilor, al organizațiilor publice și al organizațiilor partenerilor sociali. Invită statele membre, organizațiile profesionale și partenerii sociali să lanseze programe de formare și de mentorat adresate femeilor lider și candidatelor la posturile de director în organizațiile publice sau la posturi în cadrul consiliilor de administrație și de conducere din întreprinderi, sindicate și din organizațiile private. De asemenea, Comitetul salută acordul politic la care au ajuns recent Parlamentul European și Consiliul cu privire la Directiva privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și invită instituțiile UE să procedeze rapid la punerea în aplicare a acesteia în mod prompt și eficient.

1.11.

De asemenea, trebuie eliminat orice obstacol din calea antreprenoriatului feminin. Întrucât accesul la finanțare reprezintă o condiție prealabilă pentru antreprenoriat, trebuie asigurat accesul egal al femeilor la finanțarea privată și la cea publică. Totodată, CESE invită statele membre să direcționeze investiții publice adecvate către proiecte care îmbunătățesc egalitatea de gen, inclusiv în domeniul infrastructurii digitale și al celei de îngrijire.

1.12.

CESE solicită să se acorde o atenție corespunzătoare egalității de gen atunci când se abordează problema refugiaților ucraineni. Este vorba despre sprijinirea accesului copiilor la îngrijire și școlarizare, integrarea femeilor pe piața forței de muncă prin locuri de muncă de calitate și accesul la servicii de sănătate sexuală și reproductivă.

2.   Observații generale

2.1.

Prezentul aviz este un răspuns la solicitarea Președinției cehe de a analiza progresele în ceea ce privește egalitatea de gen și instrumentele și măsurile care trebuie adoptate pentru a o îmbunătăți din mai multe puncte de vedere, precum perioada post-pandemie, redresarea și ocuparea forței de muncă, capacitarea tinerilor, educația și competențele, antreprenoriatul și conducerea întreprinderilor, echilibrul dintre viața profesională și cea privată, precum și problema migrației și a refugiaților, inclusiv ca urmare a războiului din Ucraina. Aceste aspecte au fost abordate anterior în avizele CESE existente, în timp ce multe alte aspecte legate de egalitatea de gen sunt abordate și în alte avize ale CESE (1), acoperind aspecte legate, de exemplu, de condițiile de muncă și de remunerație, de infrastructura de îngrijire, de sărăcie și sărăcie energetică și de violența de gen.

2.2.

Discriminarea endemică, inclusiv discriminarea de gen, este un motiv semnificativ pentru care unele persoane sunt lăsate în urmă. CESE subliniază că egalitatea de gen este înrădăcinată în valorile UE (2), iar eliminarea inegalităților și promovarea egalității între bărbați și femei necesită o abordare cuprinzătoare și orizontală. Succesul în îmbunătățirea egalității de gen într-o manieră sustenabilă rezidă în stimularea unei culturi a egalității de gen pe tot parcursul vieții, care parcurge întregul ciclu de viață și oferă măsuri adaptate caracteristicilor și nevoilor specifice ale fiecărei etape a vieții.

2.3.

O cultură a egalității de gen pe tot parcursul vieții trebuie cultivată încă din copilărie, prin oferirea unui exemplu copiilor din familie, protejând drepturile și obligațiile egale ale fiecărui membru al familiei, afișând comportamentul tolerant ca normă și respectând spațiul și timpul privat al fiecăruia. Ar trebui evitate orice prejudecăți legate de împărțirea activităților, a sarcinilor și a muncii în familie între cele „feminine” și cele „masculine”, precum și afișarea și insuflarea oricăror altor tipuri de comportament inegalitar. Această învățare va avea loc prin practică, iar egalitatea de gen se va încuraja de timpuriu, ambii părinți având grijă de bebeluși și de copii în măsură egală și cu rândul, într-o manieră reciproc încurajatoare, astfel încât amândoi să își păstreze drepturile la intimitate și la odihnă. CESE solicită Comisiei Europene și statelor membre să depună toate eforturile pentru a-i sprijini pe ambii părinți să își împletească viața privată cu cea profesională și să ofere familiilor opțiuni adecvate. Punerea în aplicare eficace a Directivei privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată și asigurarea unor servicii de educație și îngrijire a copiilor preșcolari accesibile și la prețuri abordabile sunt extrem de importante în acest sens.

2.4.

Integrarea copiilor în societate începe de când merg la creșă și apoi la grădiniță. Prin urmare, aceste tipuri de structuri de îngrijire trebuie să asigure învățarea și formarea în spiritul unei culturi solide a egalității de gen pe tot parcursul vieții. Simplul fapt că multe dintre aceste structuri angajează mai ales femei consolidează stereotipul sau convingerea că creșterea și îngrijirea copiilor este o sarcină feminină.

2.5.

Următoarea etapă importantă constă în a le preda tinerilor într-un mod neutru din punctul de vedere al genului și în a le oferi contexte de învățare fără stereotipuri de gen pe parcursul anilor de școală. Importanța acestor aspecte este subestimată în multe state membre. De exemplu, încurajarea interesului copiilor pentru disciplinele STIM în funcție de cum răspunde creierul lor, nu în funcție de sexul lor, este esențială pentru a asigura stimularea, dezvoltarea și valorificarea pe deplin a talentului și a potențialului lor, astfel încât să le fie de folos mai târziu în viață. Pe lângă aspectul legat de cunoștințe, este la fel de important să se garanteze că tinerii și copiii dobândesc competențe sociale și alte competențe necesare și că își dezvoltă inteligența emoțională într-o manieră neutră din punctul de vedere al genului, fără a impune etichetări sau prejudecăți. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește renunțarea la stereotipurile de gen legate de aspectul fizic.

2.6.

Încurajarea stimei de sine și a încrederii în propria persoană în rândul copiilor și al tinerilor este un factor esențial al culturii egalității de gen pe tot parcursul vieții, care, în varianta sa optimă, poate genera o perspectivă pozitivă ce deschide calea pentru perceperea și realizarea egalității pentru tot restul vieții.

2.7.

Oferirea unei orientări profesionale care să respecte egalitatea de gen joacă un rol important în îmbunătățirea egalității de gen, sprijinirea dezvoltării carierei și a păstrării locului de muncă și în prevenirea segregării la nivelul studiilor și al profesiilor. Deși este important ca fetele să fie atrase să studieze discipline STIM, este important și ca mai mulți băieți să fie atrași să studieze și să urmeze profesii din domeniul educației și îngrijirii, în special în condițiile nevoilor tot mai mari în materie de îngrijire ale populației (3).

2.8.

Pentru a susține o cultură a egalității de gen pe întreg parcursul vieții adulte, trebuie încurajată egalitatea de gen atât în viața de familie, cât și în toate activitățile economice și societale, inclusiv la nivelul întreprinderilor, al serviciilor publice și al vieții politice. Fiind o chestiune care ține de cultură, ea nu poate fi asigurată prin politici și măsuri izolate, ci trebuie să fie recunoscută, asumată și sprijinită în mod constant de toți actorii din societate. Abordarea suedeză, în cadrul căreia guvernul „s-a declarat un guvern feminist”, este un exemplu al modului în care se poate asigura faptul că experiența și cunoștințele bărbaților și femeilor deopotrivă sunt folosite pentru a promova progresul în toate aspectele societății (4).

2.9.

CESE este de părere că susținerea în mod sistematic a egalității de gen, în diferite contexte, asigurând totodată cadrul juridic și politic adecvat, reprezintă un mijloc necesar pentru a înregistra progrese. CESE recomandă ca statele membre, cu sprijinul Comisiei, al Comitetului Economic și Social European și împreună cu partenerii sociali și cu organizațiile relevante ale societății civile, să lanseze o campanie amplă de conștientizare și de informare pentru promovarea culturii egalității de gen pe tot parcursul vieții. Ar trebui să se acorde o atenție specială rolului esențial al mass-mediei tradiționale și al mijloacelor de comunicare socială, ca platforme de modelare a atitudinilor, de exemplu prin publicitate.

2.10.

Campania ar trebui să atragă atenția factorilor de decizie asupra situației actuale și a progreselor realizate în domeniul egalității de gen în statele membre în cauză, măsurate, de exemplu, cu ajutorul Indexului egalității de gen. De asemenea, aceasta ar trebui să încurajeze statele membre să se inspire unul de la celălalt și să facă schimb de bune practici. Administrația și organizațiile publice ar trebui să conducă prin puterea exemplului, încurajând egalitatea de gen în propriile lor activități. Ca bună practică, CESE recomandă ca acești actori – precum și sindicatele, organizațiile angajatorilor și ale societății civile – să facă publice datele privind echilibrul de gen în consiliile lor de administrație și de supraveghere. Pentru a genera o percepție pozitivă la nivelul întregii societăți, campania ar trebui să se adreseze în special bărbaților și băieților, cu mesaje convingătoare privind beneficiile egalității de gen.

2.11.

Egalitatea de gen din perspectiva participării la procesul decizional politic la nivel național, regional și local este fundamentală, dat fiind impactul remarcabil al deciziilor politice asupra vieții cetățenilor. Pentru a crește proporția femeilor în rândul oamenilor politici este nevoie de o mai bună sensibilizare a votanților, dar și a partidelor care desemnează candidații.

2.12.

Întrucât, pentru îmbunătățirea egalității de gen, trebuie introduse măsuri în mai multe domenii de politică, CESE își reiterează apelul adresat factorilor de decizie politică de la toate nivelurile, de a urma principiul integrării și de a include aspectul egalității de gen în toate deciziile, inclusiv în deciziile privind întocmirea bugetului, investițiile și finanțarea, precum și în achizițiile publice. Integrarea perspectivei de gen trebuie, de asemenea, monitorizată și evaluată în mod corespunzător. În plus, este necesară o abordare globală a egalității de gen, punându-se în special accentul pe situațiile în care dimensiunea de gen se intersectează cu alți factori, cum ar fi handicapul, originea etnică, rolul de părinte unic, statutul socioeconomic, vârsta sau orientarea sexuală.

2.13.

CESE încurajează toate instituțiile UE, statele membre și părțile interesate să valorifice în mod activ activitatea prețioasă desfășurată de Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE), de exemplu, în ce privește datele și statisticile defalcate pe sexe. CESE dorește, de asemenea, să sublinieze importanța implicării active a partenerilor sociali în ceea ce privește promovarea egalității de gen, care, în multe privințe, este legată direct de piața forței de muncă și de condițiile de muncă. Negocierea colectivă este un instrument-cheie pentru realizarea egalității de gen în lumea muncii. De asemenea, este important ca CESE să servească drept platformă activă de lucru pentru promovarea culturii egalității de gen pe tot parcursul vieții.

3.   Observații specifice – ocuparea forței de muncă în perioada de redresare post-pandemie

3.1.

Deși pandemia de COVID-19 a afectat atât femeile, cât și bărbații, impactul a fost diferit, iar efectele crizei riscă să pună în pericol progresele înregistrate în ultimul deceniu în ceea ce privește reducerea inegalităților de gen în statele membre. Pe lângă faptul că a afectat echilibrul dintre viața profesională și cea privată, pandemia a afectat mai grav femeile, ca urmare a faptului că și-au pierdut locul de muncă sau au devenit temporar șomere, deoarece sectoarele dominate de lucrătorii de sex feminin au fost afectate în mod deosebit (5). De asemenea, închiderile afacerilor din cauza pandemiei au fost mai frecvente în rândul femeilor antreprenoare decât în rândul bărbaților. Cel mai mare decalaj de gen s-a înregistrat în Europa și în America de Nord, unde probabilitatea de a-și închide afacerile a fost cu 50 % mai mare în rândul femeilor decât în rândul bărbaților (6).

3.2.

Din punctul de vedere al egalității de gen și al diversității, o provocare esențială în redresarea post-pandemie este de a garanta că planurile naționale de redresare și reziliență iau în considerare dimensiunea de gen și includ acțiuni specifice de îmbunătățire a egalității de gen pe piața forței de muncă. Măsurile ar trebui, de asemenea, să creeze condițiile adecvate pentru antreprenoriat și pentru afaceri, inclusiv un cadru fiscal favorabil, și să elimine obstacolele din calea antreprenoriatului feminin.

3.3.

Nevoia de a elimina obstacolele și de a oferi stimulente este valabilă pentru participarea generală a femeilor pe piețele muncii, indiferent de profesie și de activitate. De asemenea, ea este valabilă pentru toate femeile, indiferent de vârstă. Deși este esențial ca tinerii să fie implicați pe piețele muncii prin oferirea de oportunități de locuri de muncă de calitate, este important să se asigure și persoanelor în vârstă oportunități de a contribui în mod adecvat (7). Date fiind provocările pe care le presupune îmbătrânirea populației și faptul că lipsa forței de muncă calificate se agravează în anumite sectoare, caracterul incluziv al piețelor muncii devine din ce în ce mai important, inclusiv din punct de vedere macroeconomic.

3.4.

CESE subliniază necesitatea transpunerii ambițioase și eficace a Directivei privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată. În procesul de negociere colectivă, trebuie stabilite modalitățile practice de promovare și facilitare a unui echilibru mai bun între viața profesională și cea privată a părinților, acesta fiind instrumentul adecvat pentru a asigura cele mai bune soluții și practici, ținând seama de interesele lucrătorilor și ale întreprinderilor. Alături de formulele flexibile de lucru și de concediile parentale flexibile și plătite, impozitarea și alte tipuri de stimulente pentru ca femeile să rămână pe piața forței de muncă joacă și ele un rol în consolidarea egalității de gen. O remunerare adecvată pentru concediul de paternitate, în special în primele luni, ar încuraja tații să își ia un concediu mai lung, ajutându-i să dezvolte o relație mai strânsă cu copilul și ajutând mama să se restabilească, îmbunătățindu-i totodată echilibrul dintre viața profesională și cea privată. Impozitarea separată a veniturilor soților contribuie la încurajarea ambilor părinți să fie activi pe piața muncii. De asemenea, trebuie recunoscut faptul că măsurile care facilitează și încurajează munca contribuie și la pensii mai decente.

3.5.

Deși participarea femeilor pe piețele muncii a crescut în ultimul deceniu, se înregistrează în continuare o segregare clară de gen (8). Inegalitățile în ceea ce privește accesul la educație și oportunitățile economice pentru femei persistă, deși Europa are cele mai scăzute rate ale inegalității – cu unele diferențe între Europa de Vest și cea de Est – comparativ cu alte părți ale lumii (9). CESE a solicitat, de asemenea, măsuri prompte de eradicare a diferențelor dintre femei și bărbați în ce privește salariul și pensia în toate domeniile și sectoarele, în special prin măsuri obligatorii în materie de transparență salarială (10), și subliniază că prima diferență o agravează pe cea de-a doua, femeile fiind extrem de vulnerabile sub acest aspect.

În plus, contextul cultural și stereotipurile tradiționale afectează opțiunile profesionale ale femeilor. În sectorul educației, al îngrijirii, al sănătății și cel social, de exemplu, lucrează mult mai multe femei decât bărbați, iar bărbații domină sectoare precum cel al construcțiilor și al industriei grele.

3.6.

Pentru promovarea egalității de gen ca parte a unei agende pentru dezvoltare industrială incluzive și sustenabile, eforturile trebuie să vizeze nu numai consolidarea competitivității sectoarelor economice în care femeile lucrează deja în număr semnificativ, ci și facilitarea participării acestora în noi sectoare și roluri. Includerea femeilor în noi sectoare și ocupații din care anterior au fost excluse va permite la rândul său dezvoltarea sectoarelor emergente, prin valorificarea deplină a unor seturi de competențe mai bogate și mai diversificate. Oferirea de locuri de muncă de calitate este o condiție necesară pentru a garanta că inegalitățile de gen existente nu sunt perpetuate în aceste noi sectoare.

3.7.

De asemenea, segregarea de gen este vizibilă și în domeniul educației. Deși femeile absolvă programe de învățământ superior și participă la învățarea pe tot parcursul vieții, ele preferă alte discipline decât știința, tehnologia, ingineria și matematica. Întrucât redresarea post-pandemie trebuie să se desfășoare în conformitate cu tranziția verde și cu cea digitală, competențele STIM joacă un rol din ce în ce mai important. În plus, este esențială importanța competențelor emoționale (personale și sociale), alături de competențele funcționale, deoarece pe ele se întemeiază reziliența, forța morală, gestionarea conflictelor, colaborarea și comunicarea factuală. Cu siguranță, viitorul trebuie să pună accentul pe inteligența rațională și emoțională. Cultura egalității de gen pe tot parcursul vieții trebuie să includă educația emoțională, întrucât Forumul Economic Mondial din 2021 afirmă că printre primele șapte competențe umane se numără creativitatea, inteligența emoțională și soluționarea problemelor complexe (11).

3.8.

În ceea ce privește transformarea digitală, se poate observa o segregare clară de gen în domeniul educației și pe piața muncii, la nivelul distribuției absolvenților din domeniul TIC, a specialiștilor din domeniul TIC și a oamenilor de știință și inginerilor din sectoarele puternic tehnologizate.

3.9.

Încurajarea interesului fetelor pentru STIM este un aspect fundamental pentru incluziunea cu succes a acestora în profesiile viitorului. În plus, sunt necesare măsuri specifice și programe de dezvoltare pentru a contribui la atragerea și menținerea lor în cariere legate de STIM. În 10 ani, 9 din 10 locuri de muncă vor necesita competențe digitale (12). Pe piața muncii se va asista la o cerere crescută de profesioniști în domeniul tehnologiei, precum ingineri în domeniul calculatoarelor și specialiști TIC. Femeile reprezintă 65 % dintre angajații europeni, dar numai 17 % din forța de muncă europeană din domeniul TIC, iar până în 2026, 57 % dintre locurile de muncă ce urmează să fie înlocuite de tehnologie vor fi aparținut femeilor (13).

3.10.

Implicarea femeilor în dezvoltarea IA este esențială și pentru a evita algoritmii bazați pe date părtinitoare referitoare la realitate și care, astfel, oferă rezultate părtinitoare. O abordare intersecțională este necesară și în acest domeniu. În plus, întrucât accesul la conectivitatea de mare viteză și la competențele digitale asigură baza necesară pentru o transformare digitală de succes, acestea ar trebui să fie disponibile și accesibile pentru toată lumea, indiferent de sex, vârstă, dizabilități, context socioeconomic sau amplasare geografică.

3.11.

Subreprezentarea femeilor în domeniile tehnologiei este problematică și din punctul de vedere al tranziției verzi, întrucât abordarea schimbărilor climatice și a problemelor de mediu necesită dezvoltarea și introducerea multor tipuri de soluții tehnologice.

3.12.

Deși atât competențele digitale, cât și cele verzi trebuie să fie considerate parte integrantă a fiecărei profesii, ele au potențialul de a-i atrage mai mult pe tineri decât pe lucrătorii mai în vârstă. Pe de altă parte, există în mod clar o diferență între, pe de o parte, competențele profesionale legate de TIC, care includ gestionarea datelor și tehnoredactarea computerizată, și, pe de altă parte, alfabetizarea digitală asociată în mod uzual cu tinerii, precum trimiterea de mesaje și utilizarea internetului în scopuri recreative.

3.13.

Pe lângă competențele STIM, este important și ca fetele să fie încurajate să studieze discipline din domeniul economie și al managementului, pentru a fi pregătite pentru poziții de lider. În plus, este important ca ele să fie îndrumate să dobândească competențe antreprenoriale și de gestionare a riscurilor și să își consolideze încrederea în sine pentru a evita și a combate „sindromul impostorului” (14). Analizând tipologia stresului în rândul femeilor, se constată că, în situații de stres, femeile tind să adopte o atitudine mai curând introvertită decât extravertită. Ca urmare, femeile nu caută posturi care presupun expunere publică, de teama unor comentarii negative, pe care le iau personal, nu se simt calificate dacă nu îndeplinesc (și chiar depășesc) toate condițiile din fișa postului și nu doresc să fie angajate doar pentru atingerea unei cote impuse. Această atitudine este adesea legată de convingeri și temeri (inconștiente). Deși îmbunătățirea competențelor și a abilităților necesită măsuri practice la nivelul metodelor de predare și învățare și al orientării profesionale, aceste obiective ar trebui să fie conectate și cu programul general de conștientizare privind cultura egalității de gen pe tot parcursul vieții.

3.14.

Un aspect specific care trebuie abordat se referă la prejudecățile de gen în domeniul asistenței medicale, ca urmare a lipsei cercetărilor, a educației axate pe bărbați, a erorilor de diagnostic și a tratamentelor deficitare. Ignorarea diferențelor bazate pe sex și pe gen la nivelul disciplinelor medicale conduce cu ușurință la atribuirea de diagnostice sau de medicamente greșite, fiindcă simptomele femeilor diferă față de cele ale bărbaților sau fiindcă dozele medicamentelor sunt stabilite ca urmare a unor studii clinice efectuate în principal pe bărbați. De asemenea, nu există suficiente cercetări privind afecțiunile specifice femeilor, cum ar fi endometrioza și menopauza, și nici date de cercetare defalcate pe genuri, astfel încât sunt greu de înțeles mecanismele aflate în spatele problemelor de sănătate și sunt îngreunate încercările de a găsi un răspuns adecvat la fenomene precum, de exemplu, riscul mai ridicat ca femeile să dezvolte forme de COVID de lungă durată.

3.15.

Pentru a evita impactul negativ al medicinei părtinitoare asupra participării femeilor pe piața muncii, CESE subliniază că prejudecățile de gen și diferențele bazate pe sex și pe gen trebuie luate în considerare și abordate în toate strategiile sanitare și farmaceutice europene. În plus, trebuie respectat pe deplin dreptul femeilor de a lua autonom decizii cu privire la propriul corp.

4.   Observații specifice – echilibrul dintre viața profesională și cea privată

4.1.

Egalitatea de gen din perspectiva echilibrului dintre viața profesională și cea privată este extrem de importantă pentru economie și societate, fiind strâns legată de bunăstare, de ocuparea generală a forței de muncă și de participarea pe piețele muncii, dar și de carierele și posturile din sectoarele public și privat. Observația este valabilă pentru diferite sarcini și responsabilități din domeniul afacerilor, al administrației și al elaborării de politici.

4.2.

Echilibrul dintre viața profesională și cea privată prezintă o provocare mai mare pentru femei decât pentru bărbați, deoarece femeile se ocupă de mai multe treburi casnice și responsabilități de îngrijire neremunerate. Conform indicelui egalității de gen (15) (16), față de 2010, scorul UE în domeniul timpului, care măsoară repartizarea activităților casnice și a responsabilităților familiale, a scăzut. Variațiile semnificative dintre statele membre reflectă diferențele dintre sistemele naționale și dintre culturile familiale.

4.3.

Pandemia a accentuat presiunea asupra familiilor în ceea ce privește echilibrul dintre viața profesională și cea privată. Această observație este valabilă în special în cazul femeilor și al mamelor singure, în timp ce, în ceea ce privește îngrijirea copiilor, există indicii privind reducerea disparității de gen, ca urmare a faptului că ambii părinți lucrează de la distanță (17). Telemunca oferă, de asemenea, numeroase oportunități de a contribui la egalitatea de gen, iar o mai bună coordonare poate aduce valoare adăugată. Cu toate acestea, CESE a atras atenția și asupra necesității de a împiedica telemunca să adâncească și mai mult repartizarea inegală a muncii la domiciliu între femei și bărbați (18). Pandemia a afectat echilibrul dintre viața profesională și cea privată pentru femeile care ocupă diferite posturi – antreprenoare, managere, angajate. Nu trebuie uitat că femeile manifestă adesea un sentiment diferit de responsabilitate și îndatorirea de a-i „îngriji pe ceilalți”.

4.4.

Numeroși factori care țin de egalitatea de gen depind de infrastructura socială națională, care joacă un rol important în îmbunătățirea participării pe piețele muncii și a echilibrului între viața profesională și cea privată. Cele mai evidente măsuri vizează sistemul de îngrijire, concediile de creștere a copiilor, sistemul școlar și măsurile privind ocuparea forței de muncă.

4.5.

Reiterând sugestiile sale anterioare (19), CESE consideră că este important ca statele membre să pună în aplicare Directiva privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată într-un mod ambițios, eficient și în timp util, pentru a oferi familiilor opțiuni adecvate și mai echitabile, promovând, printre altele, acordarea de concedii pentru creșterea copilului mai bine plătite pentru ambii părinți. Totodată, punerea în aplicare a directivei trebuie să țină cont de nevoile întreprinderilor, în special de cele ale IMM-urilor.

4.6.

CESE subliniază nevoia ca statele membre să investească în diferite infrastructuri de îngrijire, inclusiv în îngrijirea copiilor, în îngrijirea după școală, în îngrijirea persoanelor vârstnice și a celor cu handicap, garantând astfel pentru toți caracterul accesibil și abordabil ca preț. CESE invită statele membre, împreună cu partenerii sociali, să elaboreze instrumente adecvate, care să ajute familiile să aibă un acces ușor și efectiv la serviciile de asistență și îngrijire.

4.7.

În plus, este nevoie de un nou tip de mentalitate la toate nivelurile pentru a îmbunătăți egalitatea de gen în ceea ce privește echilibrul dintre viața profesională și cea privată. Reducerea și eliminarea concepțiilor stereotipe în legătură cu rolurile familiale este esențială în acest sens, ca de altfel și practicile de ocupare a forței de muncă care încurajează echilibrul dintre viața profesională și cea privată atât pentru femei, cât și pentru bărbați.

5.   Observații specifice – posturile de conducere

5.1.

Egalitatea de gen și nediscriminarea la locul de muncă sunt asigurate prin legislație, iar participarea egală a femeilor și a bărbaților în posturile de conducere a întreprinderilor este sprijinită nu numai prin asigurarea egalității de șanse, ci și prin beneficiile economice și societale mai ample pe care le oferă, contribuind la perspective mai extinse, la creativitate și la competitivitate (20). Este în interesul întreprinderilor să folosească studiile superioare și talentele femeilor, sprijinindu-le prezența în consiliile de administrație și în alte posturi de conducere. Acest lucru necesită ca avantajele diversității să fie bine înțelese, ca de altfel și impactul negativ pentru indivizi și societate al nepromovării acesteia în toate domeniile.

5.2.

Deși încă pot fi aduse numeroase îmbunătățiri, cele mai mari progrese în ceea ce privește scorul UE la indicele egalității de gen, din 2010 până în prezent, s-au înregistrat în domeniul puterii, care măsoară progresele în procesul decizional politic și economic. Cea mai importantă îmbunătățire a constat în prezența sporită a femeilor în consiliile de administrație ale celor mai mari întreprinderi cotate la bursă. Aceasta explică cea mai mare parte a creșterii globale a scorului indicelui (21).

5.3.

Mijloacele de îmbunătățire a diversității de gen în cadrul consiliilor de administrație ale întreprinderilor variază de la un stat membru la altul (22) și se observă diferențe clare în ceea ce privește situația actuală și progresele realizate în timp. Unele state membre au adoptat cote naționale obligatorii pentru întreprinderile mari, cotate la bursă, cotele variind între 25 și 40 % (23). Pe de altă parte, o serie de state membre depășesc media UE sau au înregistrat progrese substanțiale fără a avea cote, bazându-se pe autoreglementare. În Franța, unde legislația a fost introdusă în 2011, peste 40 % dintre membrii consiliilor de administrație sunt femei, iar opt țări au depășit o treime. Totodată, există unele state membre în care proporția este mai mică de 10 %. Proporția medie în UE este de aproximativ 30 %.

5.4.

Diferențe se constată și de la o întreprindere la alta. Deși întreprinderile de prim rang au înregistrat progrese considerabile, la nivelul întreprinderilor aflate în partea inferioară a clasamentelor se înregistrează mai puține schimbări (24). De asemenea, trebuie remarcat faptul că, deși membrii consiliilor de administrație sunt deseori lideri executivi, țările care înregistrează cele mai bune rezultate în ceea ce privește procentul de femei care ocupă poziții de director general în marile întreprinderi nu par să fie aceleași cu țările care înregistrează cele mai bune performanțe în ceea ce privește membrii consiliilor de administrație (25).

5.5.

Astfel, nu pare să existe o singură explicație pentru diferențele dintre statele membre. Acest lucru nu este surprinzător, întrucât diferențele dintre tradițiile și culturile naționale joacă un rol semnificativ în dezvoltarea egalității de gen. Sprijinirea evoluțiilor pozitive, schimbul de bune practici și învățarea din experiențele celorlalți sunt extrem de importante.

5.6.

De asemenea, CESE își reiterează concluziile și recomandările în domeniu (26) și salută acordul politic la care au ajuns recent Parlamentul European și Consiliul cu privire la Directiva privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă, propus de Comisie în 2012. Comitetul invită instituțiile UE să procedeze rapid la punerea sa în aplicare în mod prompt și eficient. Statele membre, în consultare cu partenerii sociali, sunt cele mai în măsură să decidă asupra celor mai bune și mai adecvate măsuri practice menite să îmbunătățească gradul de participare a femeilor în consiliile de administrație, ținând cont de faptul că proprietarii întreprinderii sunt cei care stabilesc componența consiliului.

5.7.

CESE consideră că este important să se promoveze ocuparea pozițiilor de conducere de către femei, prin programe comune pentru femeile lider și pentru cele care candidează la posturi în consiliile de administrație și de conducere, dar și prin formare individuală și mentorat (27). Încurajează întreprinderile să investească în astfel de programe, care ar putea, de asemenea, să fie sprijinite prin finanțare din partea UE. De asemenea, promovarea femeilor în posturi de conducere la nivelul întreprinderilor ar trebui să fie însoțită de o remunerație egală cu cea a bărbaților care ocupă posturi similare, în conformitate cu principiul remunerației egale pentru muncă egală, pe care CESE îl susține pe deplin.

6.   Observații specifice – spiritul antreprenorial

6.1.

În cadrul promovării antreprenoriatului, trebuie valorificate pe deplin potențialul de creativitate și capacitățile femeilor. Femeile antreprenor s-au dovedit, de asemenea, puternice și reziliente în situații de criză și haos (28).

6.2.

Antreprenoarele au fost, de asemenea, puternic afectate de pandemie, și de faptul că au fost nevoite să-și asume responsabilitățile de îngrijire într-o măsură disproporționată, situația fiind agravată de absența serviciilor de îngrijire a copiilor și de măsurile de limitare a libertății de mișcare. Totuși, numeroase antreprenoare au reușit să întoarcă în folosul lor noul context profesional și să îi inspire și pe alții, mai ales pe alte femei, să devină antreprenori și să își deschidă mai multe afaceri. Acest fapt generează efecte pozitive, precum crearea de locuri de muncă și, ca atare, bunăstare.

6.3.

Europa înregistrează unele dintre cele mai scăzute cote de antreprenoriat feminin comparativ cu femeile din alte părți ale lumii (5,7 % comparativ cu media mondială de 11 %). O explicație ar fi aceea că, în comparație cu alte părți ale lumii, femeile din țările europene au mai multe opțiuni profesionale. Chiar și în aceste condiții, penuria de locuri de muncă a fost în continuare motivul menționat cel mai frecvent pentru deschiderea unei afaceri, mai mult în cazul femeilor decât în cel al bărbaților (29).

6.4.

Accesul la finanțare este o cerință prealabilă pentru antreprenoriat și trebuie asigurat accesul egal în ceea ce privește finanțarea privată și cea publică deopotrivă. CESE solicită evaluarea criteriilor privind finanțarea relevantă, precum Mecanismul de redresare și reziliență, pentru a promova egalitatea în domeniul antreprenoriatului și pentru a încuraja investițiile în proiecte care îmbunătățesc egalitatea de gen, inclusiv în ceea ce privește infrastructura digitală și de îngrijire.

6.5.

În cazul femeilor din Europa, probabilitatea este mai mare ca ele să aibă mai puțini angajați (între 1 și 5) dacă conduc o întreprindere sau desfășoară o activitate independentă. Femeile mai în vârstă prezintă șanse mai mari să conducă întreprinderi. Deși femeile consideră că antreprenoriatul este o opțiune atractivă și deși, în general, au studii superioare, în rândul lor se înregistrează un spirit antreprenorial scăzut în ceea ce privește reperarea noilor oportunități de afaceri, deținerea de competențe pentru deschiderea unei afaceri și absența fricii de eșec (30).

6.6.

Pe lângă motivele culturale, această percepție poate fi generată și de problemele legate de combinarea cerințelor profesionale și familiale. Prin urmare, antreprenoarele pot prefera anumite sectoare și pot fi reticente să-și dezvolte afacerea. Pentru a încuraja antreprenoriatul în rândul femeilor, ele trebuie să fie sprijinite să depășească aceste percepții și acești factori restrictivi (31). În conformitate cu Agenda pentru o mai bună reglementare – strategia de prim nivel a UE, menită să asigure că legislația UE în general își îndeplinește obiectivele în modul cel mai eficace și mai eficient – pot fi oferite stimulente suplimentare prin măsuri care să simplifice procedurile administrative și să reducă costurile de conformare, fără a compromite nivelul de protecție al legislației relevante (32).

7.   Observații specifice – refugiații ucraineni

7.1.

Invadarea Ucrainei de către Rusia a generat o criză umanitară fără precedent, care a presupus și sosirea a sute de mii de refugiați aflați în căutare de azil – mai ales femei și copii – în statele membre ale UE. Toate statele membre, sprijinite de societatea civilă, fac tot posibilul pentru a avea grijă de refugiați, pentru a-i caza și a-i integra pe piața muncii, însă există numeroase provocări, care impun soluții mai bine coordonate (33).

7.2.

Întrucât majoritatea refugiaților sunt femei cu copii, accesul la servicii de asistență socială, creșe, grădinițe și școli reprezintă un obstacol major în calea integrării femeilor pe piața forței de muncă. În plus, depășirea barierei lingvistice, recunoașterea studiilor și a calificărilor refugiaților și recalificarea și perfecționarea lor rapidă sunt elemente centrale ale integrării. Asigurarea mijloacelor necesare pentru munca de la distanță, precum conexiunea la internet și dispozitivele aferente, este un alt instrument necesar pentru gestionarea acestei situații.

7.3.

CESE solicită o abordare mai coordonată între statele membre atunci când transpun în practică documentul „Orientare politică privind sprijinirea integrării refugiaților ucraineni în educație: considerații, principii cheie și practici” (34). De asemenea, CESE invită CE să mobilizeze toate posibilitățile de finanțare, în special pentru statele membre care primesc un număr uriaș de refugiați.

7.4.

În vreme de război, femeile care fug din calea conflictelor sunt mai expuse la exploatare sexuală și la abuz sexual. Violul este adesea utilizat ca armă în război. Pentru femeile refugiate ucrainene și, în special, pentru victimele violurilor, este esențial să se asigure accesul la servicii de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv la servicii de contracepție, contracepție de urgență, avort în condiții de siguranță și asistență psihologică pentru traumele suferite. Femeile nu ar trebui niciodată forțate să continue o sarcină nedorită. Absența acestor servicii în statele membre nu ar trebui să fie niciodată un motiv care să le împiedice să părăsească o țară nesigură. Toate statele membre trebuie să le asigure tuturor refugiaților accesul la aceste servicii. În general, fiecărui refugiat trebuie să i se ofere în mod proactiv îngrijiri pentru traumele suferite, altfel acestea devin ulterior terenul ideal pentru conflicte și emoții negative, care supun statele la cheltuieli uriașe. În acest domeniu, sunt stringent necesare oferte de sprijin hibride și la un nivel accesibil, iar finanțarea unor astfel de întreprinderi nou-înființate trebuie sprijinită cu consecvență.

7.5.

Un alt aspect care trebuie abordat este situația vaccinării refugiaților, în special a copiilor. Întrucât UE are programe de vaccinare pentru copii bine dezvoltate, multe boli periculoase sunt eliminate, precum poliomielita, variola, unele tipuri de hepatită etc. Pentru a menține această realizare, statele membre trebuie să-și mobilizeze sistemele de asistență medicală, iar orientările adoptate la nivelul UE vor fi extrem de utile în acest proces. Apar complicații suplimentare ca urmare a faptului că, în numeroase state membre, accesul la asistența socială, de exemplu la grădiniță sau la școală, depinde de vaccinarea completă.

7.6.

Ulterior, reconstrucția Ucrainei ar trebui să fie o oportunitate de îmbunătățire a egalității de gen în rândul ucrainenilor, prin dezvoltarea infrastructurii de educație, de asistență medicală, socială și digitală, printre altele.

---

(1)  SOC/723, încă nepublicat în Jurnalul Oficial, JO C 364, 28.10.2020, p. 77, JO C 240, 16.7.2019, p. 3, JO C 228, 5.7.2019, p. 103.

(2)  A se vedea, de exemplu, articolele 2 și 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale, articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(3)  JO C 194, 12.5.2022, p. 19.

(4)  https://sweden.se/life/equality/gender-equality

(5)  JO C 220, 9.6.2021, p. 13.

(6)  Global Entrepreneurship Monitor.

(7)  Pentru mai multe aspecte legate de gen în legătură cu îmbătrânirea populației, a se vedea, de asemenea, JO C 194, 12.5.2022, p. 19.

(8)  EIGE.

(9)  Indexul global privind diferențele de gen.

(10)  JO C 341, 24.8.2021, p. 84.

(11)  Start-upul digital UP’N’CHANGE (www.upnchange.com), fondat de femei, a găsit modalități de a traduce expertiza aprofundată în psihologie și îndrumare în instrumente digitale simple pentru a-i ajuta pe oameni să își dezvolte competențele personale, sociale și creative. Viziunea UP’N’CHANGE (www.upnchange.com) este de a valorifica potențialul angajaților și al echipelor cu ajutorul unor instrumente digitale, pentru a permite organizațiilor să obțină un succes durabil. Pentru că un set de competențe adecvate înseamnă o colaborare eficace. O colaborare eficace înseamnă inovare. Iar inovarea înseamnă creștere pentru toți.

(12)  Reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial, 2020.

(13)  Ibid.

(14)  „Fenomenul „impostorului”, de exemplu, care se manifestă printr-o stare de îndoială în ceea ce privește capacitățile și competențele proprii, poate împiedica o persoană să solicite un post de conducere sau care presupune expunere publică. În special persoanele foarte reflexive, care tind să se retragă în sine în condiții stresante, au dificultăți în a relaționa cu persoanele care își manifestă public o mare încredere în sine.

(15)  EIGE, https://eige.europa.eu/publications/gender-equality-index-2020-report/progress-gender-equality-most-notable-company-boards

(16)  Eurofound.

(17)  Sevilla and Smith 2020.

(18)  JO C 220, 9.6.2021, p. 13.

(19)  JO C 129, 11.4.2018, p. 44.

(20)  A se vedea și JO C 318, 23.12.2009, p. 15 și JO C 341, 21.11.2013, p. 6.

(21)  Informare statistică a EIGE: echilibrul de gen în consiliile de administrație ale întreprinderilor, 2020.

(22)  EIGE.

(23)  https://eige.europa.eu/news/countries-legislated-quotas-could-achieve-gender-balance-parliaments-2026-those-without-may-take-close-twenty-years

(24)  European Women on Boards https://europeanwomenonboards.eu/wp-content/uploads/2021/01/EWoB-Gender-Diversity-Index-2020.pdf

(25)  Diferite surse combinate de Camera de Comerț din Finlanda, https://naisjohtajat.fi/wp-content/uploads/sites/28/2019/01/women-directors-and-executives-report-2018.pdf

(26)  JO C 133, 9.5.2013, p. 68.

(27)  Un exemplu excelent constă în programele de formare și de sprijin oferite de WKÖ – https://www.wko.at/service/Women_in_Business.html

(28)  Women's Entrepreneurship 2020/21: Thriving Through Crisis [Antreprenoriatul feminin 2020/2021 – a prospera în vremuri de criză]. Studiu publicat de Global Entrepreneurship Research Association, London Business School, ISBN: 978-1-9160178-8-7.

(29)  Ibid.

(30)  Global Entrepreneurship Monitor.

(31)  A se vedea și JO C 299, 4.10.2012, p. 24.

(32)  SME focus – Long-term strategy for the European industrial future (IMM-urile în centrul atenției – o strategie pe termen lung pentru viitorul industrial european). Departamentul tematic pentru politici economice, științifice și privind calitatea vieții, Direcția generală Politici Interne a Parlamentului European. Autor: Stephanus Johannes SMIT, PE 648.776 – aprilie 2020.

(33)  Pe baza sugestiilor din JO C 242, 23.7.2015, p. 9.

(34)  https://www.schooleducationgateway.eu/en/pub/resources/publications/policy-guidance-on-refugees.htm