Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2022/C 432/01)

Ultima publicație

JO C 424, 7.11.2022

Publicații anterioare

JO C 418, 31.10.2022

JO C 408, 24.10.2022

JO C 398, 17.10.2022

JO C 389, 10.10.2022

JO C 380, 3.10.2022

JO C 368, 26.9.2022

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 29 septembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Törvényszék – Ungaria) – Polskie Linie Lotnicze „LOT” SA/Budapest Főváros Kormányhivatala

(Cauza C-597/20) (1)

(Trimitere preliminară - Transporturi aeriene - Regulamentul (CE) nr. 261/2004 - Articolul 16 - Compensare și asistență a pasagerilor - Misiunea organismului național responsabil de aplicarea regulamentului menționat - Reglementare națională care conferă acestui organism competența de a obliga un operator de transport aerian la plata compensației datorate unui pasager - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 47 - Dreptul la o cale de atac în fața unei instanțe judecătorești)

(2022/C 432/02)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Polskie Linie Lotnicze „LOT” SA

Pârâtă: Budapest Főváros Kormányhivatala

Dispozitivul

Articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91

trebuie interpretat în sensul că

statele membre au posibilitatea de a abilita organismul național responsabil de aplicarea acestui regulament să oblige un operator de transport aerian la plata compensației, în sensul articolului 7 din regulamentul menționat, datorate pasagerilor în temeiul aceluiași regulament, atunci când acest organism național a fost sesizat cu o plângere individuală a unui pasager, cu condiția ca acestui pasager și operatorului de transport aerian respectiv să le fie deschisă posibilitatea unei căi de atac în justiție.

---

(1)  JO C 28, 25.1.2021.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 29 septembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände – Verbraucherzentrale Bundesverband e.V./TC Medical Air Ambulance Agency GmbH

(Cauza C-633/20) (1)

(Trimitere preliminară - Libertatea de stabilire și libera prestare a serviciilor - Piața unică a asigurărilor - Directiva 2002/92/CE - Noțiunea de „intermediar de asigurări” - Activitatea de „intermediere de asigurări” - Directiva (UE) 2016/97 - Activitatea de „distribuție de asigurări” - Domeniul de aplicare al acestor directive - Aderare la o asigurare de grup - Cesiune a drepturilor care decurg din contractul de asigurare - Prestații de asigurare în caz de boală sau de accident în străinătate - Remunerație plătită de aderent în schimbul acoperirii prin asigurare dobândite - Protecția consumatorilor - Egalitate de tratament între intermediarii de asigurări)

(2022/C 432/03)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurent-reclamant: Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände – Verbraucherzentrale Bundesverband e.V.

Intimată-pârâtă: TC Medical Air Ambulance Agency GmbH

Dispozitivul

Articolul 2 punctele 3 și 5 din Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 decembrie 2002 privind intermedierea de asigurări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014, și articolul 2 alineatul (1) punctele 1, 3 și 8 din Directiva (UE) 2016/97 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 ianuarie 2016 privind distribuția de asigurări, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/411 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2018,

trebuie să fie interpretate în sensul că

intră sub incidența noțiunii de „intermediar de asigurări” și, prin urmare, a celei de „distribuitor de asigurări”, în sensul acestor dispoziții, o persoană juridică a cărei activitate constă în a propune clienților săi să adere în mod voluntar, în schimbul unei remunerații pe care o primește de la aceștia, la o asigurare de grup pe care a încheiat-o în prealabil cu o societate de asigurări, această aderare conferind clienților respectivi dreptul la prestații de asigurare, printre altele, în caz de boală sau de accident în străinătate.

---

(1)  JO C 62, 22.2.2021.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 29 septembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court – Irlanda) – FS/Chief Appeals Officer, The Social Welfare Appeals Office, The Minister for Employment Affairs, The Minister for Social Protection

(Cauza C-3/21) (1)

(Trimitere preliminară - Securitatea socială a lucrătorilor migranți - Regulamentul (CE) nr. 883/2004 - Coordonarea sistemelor de securitate socială - Prestații familiale - Plată retroactivă - Schimbare a reședinței beneficiarului într-un alt stat membru - Articolul 81 - Noțiunea de „revendicare” - Articolul 76 alineatul (4) - Obligația de informare reciprocă și de cooperare - Nerespectare - Termen de prescripție de 12 luni - Principiul efectivității)

(2022/C 432/04)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court (Irlanda)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: FS

Pârâți: Chief Appeals Officer, The Social Welfare Appeals Office, The Minister for Employment Affairs, The Minister for Social Protection

Dispozitivul

1)

Articolul 81 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială trebuie interpretat în sensul că noțiunea de „revendicare” în sensul acestui articol vizează numai cererea introdusă de o persoană care și-a exercitat dreptul la liberă circulație la autoritățile unui stat membru care nu este competent în temeiul normelor de conflict prevăzute de acest regulament. Prin urmare, această noțiune nu include nici cererea inițială introdusă în temeiul legislației unui stat membru de către o persoană care nu și-a exercitat încă dreptul la liberă circulație, nici plata periodică de către autoritățile acestui stat membru a unei prestații datorate în mod normal, la momentul acestei plăți, de un alt stat membru.

2)

Dreptul Uniunii, în special principiul efectivității, nu se opune aplicării unei reglementări naționale care supune efectul retroactiv al unei cereri de alocații familiale unui termen de prescripție de 12 luni dacă acest termen nu face practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea de către lucrătorii migranți în cauză a drepturilor conferite de Regulamentul nr. 883/2004.

---

(1)  JO C 138, 19.4.2021.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 29 septembrie 2022 – ABLV Bank AS, în lichidare/Comitetul unic de rezoluție (SRB), Comisia Europeană

(Cauza C-202/21 P) (1)

(Recurs - Politica economică și monetară - Uniunea bancară - Regulamentul (UE) nr. 806/2014 - Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții - Fondul unic de rezoluție - Contribuții anuale - Lichidare a unei instituții de credit - Rambursare a contribuțiilor plătite - Prorata temporis)

(2022/C 432/05)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: ABLV Bank AS, în lichidare (reprezentant: O. Behrends, Rechtsanwalt)

Celelalte părți din procedură: Comitetul unic de rezoluție (SRB) (reprezentanți: C. J. Flynn și J. Kerlin, agenți, asistați de S. Ianc, T. Klupsch, B. Meyring și S. Schelo, Rechtsanwälte), Comisia Europeană (reprezentanți: A. Nijenhuis, A. Steiblytė și D. Triantafyllou, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă ABLV Bank AS, în lichidare, să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comitetul unic de rezoluție (SRB) și de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 217, 7.6.2021.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 29 septembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Vrhovno sodišče – Slovenia) – Raiffeisen Leasing, trgovina in leasing d.o.o./Republika Slovenija

(Cauza C-235/21) (1)

(Trimitere preliminară - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 203 - Contract de leasing financiar - Persoană obligată la plata TVA-ului - Posibilitate de a asimila un contract scris unei facturi)

(2022/C 432/06)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Vrhovno sodišče

Părțile din procedura principală

Recurentă: Raiffeisen Leasing, trgovina in leasing d.o.o.

Intimată: Republika Slovenija

Dispozitivul

Articolul 203 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

trebuie interpretat în sensul că:

un contract de leasing financiar a cărui încheiere nu a fost urmată de întocmirea unei facturi de către părți poate fi considerat o factură, în sensul acestei dispoziții, în cazul în care acest contract conține toate informațiile necesare pentru ca administrația fiscală a unui stat membru să poată stabili dacă sunt îndeplinite, în speță, condițiile de fond ale dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, verificare ce este de competența instanței naționale.

---

(1)  JO C 217, 7.6.2021.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 29 septembrie 2022 – Health Information Management (HIM)/Comisia Europeană

(Cauza C-500/21 P) (1)

(Recurs - Clauză compromisorie - Acordurile de subvenționare încheiate în cadrul programului de sprijinire a politicii în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) - Raport de audit - Note de debit emise de Comisia Europeană pentru recuperarea anumitor sume - Acțiune în anulare - Investigație a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) - Cerere reconvențională - Rambursarea integrală a subvențiilor vizate - Dreptul la apărare - Principiul bunei administrări - Imparțialitate - Principiul proporționalității - Obligația de motivare)

(2022/C 432/07)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Health Information Management (HIM) (reprezentant: P. Zeegers, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Estrada de Solà și M. Ilkova, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Health Information Management (HIM) suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 391, 27.9.2021.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta-Capitală, Ungaria) la 11 iulie 2022 – DIGI Távközlési és Szolgáltató Kft./Nemzeti Média- és Hírközlési Hatóság

(Cauza C-460/22)

(2022/C 432/08)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: DIGI Távközlési és Szolgáltató Kft.

Pârâtă: Nemzeti Média- és Hírközlési Hatóság

Întrebarea preliminară

O întreprindere care prestează servicii de comunicații electronice pe piața relevantă, dar care nu a participat la o anumită procedură de licitație deoarece nu îndeplinea condițiile de participare prevăzute în caietul de sarcini care conținea normele detaliate ale procedurii de licitație, motiv pentru care decizia autorității naționale de reglementare care stabilește rezultatul licitației nu conține nicio dispoziție referitoare la întreprinderea respectivă, trebuie să fie considerată o întreprindere afectată de o decizie a autorității naționale de reglementare în sensul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru) (1) și, prin urmare, are dreptul la o cale de atac efectivă împotriva acestei decizii în temeiul articolului 47 din [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene]?

---

(1)  JO 2002 L 108, p. 33, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 195.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 4 august 2022 – MAX7 Design Kft./Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

(Cauza C-519/22)

(2022/C 432/09)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: MAX7 Design Kft.

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

Întrebările preliminare

1)

În lumina articolului 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) și a principiului proporționalității prevăzut la articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, este conformă cu libertatea de a desfășura o activitate comercială, consacrată la articolul 16 din cartă, o reglementare a unui stat membru conform căreia codul de înregistrare fiscală al unei societăți sau numărul său de identificare în scopuri de TVA poate fi retras ca urmare a neîndeplinirii obligației de constituire a garanției pentru plata impozitelor impuse respectivei societăți, inclusiv în situația în care asociații săi nu au cunoștință directă despre faptul că societatea avea obligația să constituie acea garanție sau despre faptul că apartenența actuală sau anterioară a unui administrator al societății la o altă persoană juridică cu o datorie fiscală încă neachitată sau calitatea sa actuală sau anterioară de director al acestei persoane juridice este cea care a condus la impunerea garanției fiscale în sarcina societății?

2)

În lumina principiului necesității prevăzut la articolul 273 din Directiva TVA și a principiului proporționalității prevăzut la articolul 52 alineatul (1) din cartă, este conformă cu libertatea de a desfășura o activitate comercială consacrată la articolul 16 din cartă și cu dreptul la o cale de atac prevăzut la articolul 47 din aceasta o reglementare a unui stat membru potrivit căreia codul de înregistrare fiscală al unei societăți sau numărul său de identificare în scopuri de TVA poate fi retras ca urmare a neîndeplinirii obligației de constituire a garanției pentru plata impozitelor impuse respectivei societăți, inclusiv în situația în care termenul minim prevăzut de dispozițiile generale ale reglementării statului membru privind convocarea regulamentară a organului decizional al societății nu permite revocarea de către organul menționat, înainte ca decizia autorității fiscale prin care s-a impus constituirea garanției amintite să rămână definitivă, a administratorului care cauzează impedimentul care a condus la impunerea garanției și, prin urmare, înlăturarea impedimentului respectiv într-un termen care să determine stingerea obligației de constituire a garanției, evitându-se astfel retragerea codului de înregistrare fiscală?

3)

Este conformă cu libertatea de a desfășura o activitate comercială, consacrată la articolul 16 din cartă, cu limitarea sa necesară în temeiul articolului 273 din Directiva TVA și proporțională în temeiul articolului 52 alineatul (1) din cartă și cu dreptul la o cale de atac efectivă prevăzut la articolul 47 din cartă o reglementare a unui stat membru care prevede în mod imperativ, fără a lăsa nicio marjă de apreciere organelor însărcinate cu aplicarea legii, că a) înlăturarea de către societate, în calitate de contribuabil, după rămânerea definitivă a deciziei prin care s-a impus constituirea garanției pentru plata impozitelor, a impedimentului care a determinat impunerea garanției respective nu are efecte asupra obligației de constituire a garanției pentru plata impozitelor și, prin urmare, asupra posibilității de retragere a codului de înregistrare fiscală, chiar dacă acest impediment a fost înlăturat după ce decizia de impunere a garanției a rămas definitivă, însă în termenul prevăzut pentru constituirea garanției menționate? b) în cazul în care nu s-a constituit garanția pentru plata impozitelor, societatea, în calitate de contribuabil, nu poate, după expirarea termenului de constituire a garanției respective, să remedieze consecințele juridice ale retragerii codului său de înregistrare fiscală, nici măcar în cazul în care a înlăturat impedimentul care a condus la impunerea garanției respective după ce decizia de impunere a acesteia a rămas definitivă, însă în termenul de constituire a garanției menționate?

---

(1)  JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 03, p. 7.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Ravensburg (Germania) la 10 august 2022 – MW, CY/VR Bank Ravensburg-Weingarten eG

(Cauza C-536/22)

(2022/C 432/10)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Ravensburg

Părțile din procedura principală

Reclamanți: MW, CY

Pârâtă: VR Bank Ravensburg-Weingarten eG

Întrebările preliminare

1)

Formularea „compensație echitabilă și obiectivă pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului” de la articolul 25 alineatul (3) din Directiva 2014/17/UE (1) trebuie interpretată în sensul că această compensație trebuie să includă și profitul nerealizat al creditorului, îndeosebi dobânzile viitoare de care nu va mai beneficia ca urmare a rambursării anticipate a creditului?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: Dreptul Uniunii, în particular articolul 25 alineatul (3) din Directiva 2014/17/UE, conține prevederi în legătură cu calculul veniturilor creditorului obținute din reinvestirea unui credit imobiliar pentru consumatori rambursat anticipat de care trebuie să se țină seama la stabilirea profitului nerealizat și, în caz afirmativ, care sunt aceste prevederi? Și mai precis: a) Reglementarea națională privind calculul trebuie să ia în considerare modul în care creditorul utilizează efectiv suma rambursată anticipat? b) O prevedere națională îi poate permite creditorului să calculeze compensația pentru rambursarea anticipată pe baza unei reinvestiri fictive în titluri de capital sigure cu o scadență echivalentă [cu durata contractului de credit] (așa-numita metodă activ-pasivă)?

3)

Domeniul de aplicare al articolului 25 din Directiva 2014/17/UE include și situația în care consumatorul reziliază mai întâi un contract de credit imobiliar pentru consumatori în temeiul unui drept de reziliere prevăzut de legiuitorul național, înainte de a rambursa creditorului în mod anticipat creditul?

---

(1)  Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 60, p. 34).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 11 august 2022 – Global Ink Trade Kft./Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

(Cauza C-537/22)

(2022/C 432/11)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Global Ink Trade Kft.

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

Întrebările preliminare

1)

Faptul că instanța dintr-un stat membru care se pronunță în ultimă instanță interpretează o decizie a Curții (adoptată sub forma unei ordonanțe ca răspuns la o cerere de decizie preliminară având ca obiect tocmai jurisprudența elaborată de aceeași instanță care decide în ultimă instanță) reprezintă o încălcare a principiului supremației dreptului Uniunii și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă garantat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) în sensul că nu conține niciun element nou care ar avea sau ar putea avea ca efect anularea deciziilor anterioare ale Curții sau modificarea jurisprudenței naționale anterioare elaborate de instanța care decide în ultimă instanță?

2)

Principiul supremației dreptului Uniunii și dreptul la protecție jurisdicțională efectivă garantat la articolul 47 din cartă trebuie interpretate în sensul că principiul supremației deciziilor Curții se aplică și în cazul în care o instanță dintr-un stat membru care se pronunță în ultimă instanță invocă și hotărârile sale anterioare ca precedent? Se poate da un răspuns diferit în lumina articolului 99 din Regulamentul de procedură al Curții atunci când decizia Curții ia forma unei ordonanțe?

3)

Având în vedere articolul 167, articolul 168 litera (a) și articolul 178 litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) (denumită în continuare „Directiva TVA”), precum și principiile securității juridice și neutralității fiscale, în contextul obligației generale de verificare a contribuabilului, indiferent de executarea și de natura operațiunii economice menționate în facturi, este posibil să se impună contribuabilului, ca o condiție a dreptului de deducere a TVA-ului – în lipsa unei dispoziții legislative relevante în statul membru – să aibă contact personal cu emitentul facturii sau să contacteze furnizorul său numai la adresa de e-mail comunicată oficial? Se poate considera că aceste împrejurări indică o încălcare, constatată prin fapte obiective, a obligației de diligență care poate fi așteptată din partea contribuabilului, având în vedere faptul că aceste împrejurări nu existau încă la momentul în care contribuabilul a efectuat verificările relevante înainte de începerea relației de afaceri, ci sunt elemente ale relației de afaceri dintre părți?

4)

O interpretare juridică și o practică elaborate într-un stat membru, prin care unei persoane impozabile care deține o factură în conformitate cu Directiva TVA i se refuză dreptul de deducere a TVA-ului întrucât persoana impozabilă nu a acționat cu diligența necesară în cadrul comerțului, deoarece nu a dovedit un comportament care să permită să se stabilească faptul că activitatea sa nu s-a limitat la simpla primire a unor facturi care să îndeplinească cerințele de formă impuse, chiar dacă persoana impozabilă a anexat toate documentele referitoare la operațiunile în litigiu și autoritatea fiscală a respins alte propuneri de probă prezentate de aceasta în cursul procedurii fiscale, respectă articolele sus-menționate din Directiva TVA și principiul neutralității fiscale și, mai ales, jurisprudența Curții, care, în contextul interpretării acestor dispoziții, impune autorității fiscale sarcina probei?

5)

În lumina articolelor sus-menționate din Directiva TVA și a principiului fundamental al securității juridice, se poate considera ca fiind un fapt obiectiv constatarea, în cadrul obligației de diligență, că emitentul facturii nu a desfășurat nicio activitate economică, în cazul în care autoritatea fiscală consideră că nu a fost demonstrată realizarea efectivă (deci existența efectivă) a unei operațiuni economice – care a fost documentată prin facturi, contracte și alte documente justificative contabile, precum și prin corespondență, și care a fost confirmată prin declarațiile societății de depozitare, precum și ale administratorului și angajatului contribuabilului—, iar această autoritate se întemeiază în acest sens numai pe declarația administratorului societății furnizoare care neagă existența acestei operațiuni, fără a ține seama de împrejurările în care a fost făcută această declarație, de interesele declarantului sau de faptul că, pe baza documentelor de la dosar, declarantul însuși a înființat societatea și, potrivit informațiilor disponibile, un mandatar a acționat în numele societății?

6)

Dispozițiile Directivei TVA referitoare la deducerea TVA-ului trebuie interpretate în sensul că, atunci când autoritatea fiscală descoperă, în cursul procedurii fiscale, că bunurile care apar pe facturi sunt de origine comunitară și că contribuabilul este al doilea membru al unui lanț [de livrări], modul de concepere a acestui model – ținând seama de faptul că bunurile de origine comunitară sunt scutite de TVA, astfel încât primul cumpărător maghiar nu are dreptul de deducere a TVA-ului, ci numai al doilea membru al lanțului – este un fapt obiectiv suficient ca atare pentru a dovedi evaziunea fiscală, sau, și în acest caz, autoritatea fiscală trebuie să stabilească, pe baza unor fapte obiective, care membru sau membri ai lanțului au comis evaziune fiscală, care a fost modul său de operare și dacă contribuabilul a știut sau ar fi putut să știe despre aceasta dând dovadă de diligența necesară?

---

(1)  JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 11 august 2022 – SB/Agrárminiszter

(Cauza C-538/22)

(2022/C 432/12)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: SB

Pârât: Agrárminiszter

Întrebările preliminare

1)

Este conformă cu articolul 30 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Sistemul Integrat de Administrare și Control și condițiile pentru refuzarea sau retragerea plăților și pentru sancțiunile administrative aplicabile în cazul plăților directe, al sprijinului pentru dezvoltare rurală și al ecocondiționalității (1), având în vedere considerentele (28) și (31), articolul 2 alineatul (1) punctele 16 și 18 și articolul 31 alineatele (1)-(3) din regulamentul respectiv, practica unui stat membru potrivit căreia, dacă rata de fătare atinsă în raport cu numărul de animale declarate este mai mică decât cea impusă și determinată pentru animalele declarate în temeiul criteriului de eligibilitate stabilit de statul membru, trebuie să se respingă în totalitate cererea de plată a sprijinului cuplat cu producția pentru vacile de alăptare, chiar și în cazul în care rata de fătare impusă este obținută în cadrul unui grup de animale mai mic decât cel declarat, deoarece un procentaj al fătărilor mai mic decât cel prevăzut de reglementarea națională implică faptul că niciunul dintre animalele declarate nu este eligibil?

2)

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea anterioară, este necesar să se stabilească în speță numărul de animale eligibile, în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 18 și al articolului 30 alineatul (3) din regulamentul menționat, ținând seama de cerințele abordării graduale și proporționale stabilite în considerentele (28) și (31) ale regulamentului respectiv și de articolele din dreptul Uniunii citate în prima întrebare preliminară, atunci când procentajul fătărilor atins este mai mic decât cel prevăzut de reglementarea națională: a) prin luarea în considerare ca animale eligibile numai a animalelor care au fătat sau b) prin luarea în considerare ca animale eligibile a acelora dintre animalele declarate care formează grupul în care se atinge rata de fătare stabilită de reglementarea națională?

3)

În lumina articolului 30 alineatul (3) și a articolului 31 alineatele (1) și (2) din Regulamentul delegat nr. 640/2014, precum și a cerinței proporționalității enunțate în considerentul (31) al acestuia, articolul 31 alineatul (3) din regulamentul menționat trebuie interpretat în sensul că, pentru a stabili baza sancțiunii, trebuie să se determine raportul dintre animalele neconforme și animalele conforme sau raportul dintre animalele declarate și cele conforme și, în plus, coeficientul astfel obținut mai trebuie înmulțit cu 100, în cadrul unui calcul procentual?

---

(1)  JO 2014, L 181, p. 48.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Okresný súd Bratislava II (Slovacia) la 17 august 2022 – INGSTEEL spol. s. r. o./Úrad pre verejné obstarávanie

(Cauza C-547/22)

(2022/C 432/13)

Limba de procedură: slovaca

Instanța de trimitere

Okresný súd Bratislava II

Părțile din procedura principală

Reclamantă: INGSTEEL spol. s. r. o.

Pârât: Úrad pre verejné obstarávanie

Întrebările preliminare

1)

Practica unei instanțe naționale sesizate cu un litigiu privind o cerere de reparare a prejudiciului cauzat unui ofertant exclus în mod nelegal dintr-o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice, potrivit căreia se refuză acordarea de despăgubiri pentru pierderea unei șanse („loss of opportunity”), poate fi considerată compatibilă cu articolul 2 alineatul (1) litera (c) coroborat cu articolul 2 alineatele (6) și (7) din Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE și 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce privește ameliorarea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice (1)?

2)

Practica unei instanțe naționale sesizate cu un litigiu privind o cerere de reparare a prejudiciului cauzat unui ofertant exclus în mod nelegal dintr-o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice, potrivit căreia nu este considerată ca fiind parte a cererii de despăgubire o cerere privind pierderea beneficiului cauzată de pierderea șansei de a participa la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice, poate fi considerată compatibilă cu articolul 2 alineatul (1) litera (c) coroborat cu articolul 2 alineatele (6) și (7) din Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE și 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce privește ameliorarea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice?

---

(1)  JO 2007, L 335, p. 31.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Nejvyšší soud (Republica Cehă) la 26 august 2022 – Inkreal s. r. o./Dúha reality s. r. o.

(Cauza C-566/22)

(2022/C 432/14)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Nejvyšší soud

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Inkreal s. r. o.

Pârâtă: Dúha reality s. r. o.

Întrebarea preliminară

Din perspectiva existenței unui element de extraneitate, care reprezintă o condiție necesară pentru aplicarea Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 (1) al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, aplicarea acestui regulament se poate întemeia pe simpla împrejurare că cele două părți, având sediul social în același stat membru, convin asupra competenței unei instanțe dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene?

---

(1)  JO 2012, L 351, p. 1.

Recurs introdus la 22 septembrie 2022 de Illumina, Inc. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 13 iulie 2022 în cauza T-227/21, Illumina/Comisia

(Cauza C-611/22 P)

(2022/C 432/15)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Illumina, Inc. (reprezentanți: D. Beard, BL, J. Holmes, Barrister, P. Chappatte, avocat, E. Wright, avocate, F. González Díaz, abogado, M. Siragusa, avvocato)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Grail LLC, Republica Elenă, Republica Franceză, Regatul Țărilor de Jos, Autoritatea de Supraveghere AELS

Concluziile

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—

anularea Deciziei C(2021) 2847 final a Comisiei din 19 aprilie 2021 de admitere a cererii formulate de Autoritatea de Concurență Franceză de a examina operațiunea de concentrare privind dobândirea de către Illumina, Inc. a controlului exclusiv asupra Grail, Inc. (cazul COMP/M.10188 – Illumina/Grail), a Deciziilor C(2021) 2848 final, C(2021) 2849 final, C(2021) 2851 final, C(2021) 2854 final și C(2021) 2855 final ale Comisiei din 19 aprilie 2021 de admitere a cererilor formulate de autoritățile de concurență elenă, belgiană, norvegiană, islandeză și neerlandeză de a se alătura acestei solicitări de trimitere, a scrisorii Comisiei din 11 martie 2021 de informare a Illumina și Grail cu privire la solicitarea de trimitere menționată și a deciziei Comisiei din 11 martie 2021 prin care Illumina era informată că i se interzicea punerea în aplicare a concentrării în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul nr. 139/2004 (1).

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură (acțiunea introdusă la Tribunal și prezentul recurs împotriva hotărârii).

Motivele și principalele argumente

În primul rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a interpretat articolul 22 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004 în sensul că permite unui stat membru cu legislație națională privind controlul concentrărilor să formuleze o solicitare de trimitere către Comisie a unei concentrări care nu se califică pentru control în temeiul legislației sale naționale privind controlul concentrărilor.

În al doilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a respins argumentul Illumina potrivit căruia solicitarea de trimitere a avut un caracter tardiv prin interpretarea eronată a sensului expresiei „aducere la cunoștință” din articolul 22 din Regulamentul nr. 139/2004. Acesta a săvârșit o eroare atunci când a concluzionat că termenul unei solicitări a statului membru către Comisie începe să curgă numai atunci când părțile implicate în concentrare oferă în mod expres autorităților statului membru suficiente materiale pentru ca acestea să poată face o evaluare preliminară a măsurii în care concentrarea se poate califica pentru trimitere.

Atunci când a constatat caracterul nerezonabil al termenului luat în considerare de Comisie pentru a trimite scrisoarea de invitație și încălcarea de către aceasta a principiilor securității juridice, a obligației de a acționa într-un termen rezonabil și a principiului bunei administrări: (i) Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a concluzionat că Illumina trebuia să dovedească încălcarea dreptului la apărare în acest caz; sau (ii) Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a concluzionat că nu a existat o astfel de încălcare.

În al treilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a respins argumentul Illumina potrivit căruia aceasta avea o încredere legitimă că nu va avea loc nicio modificare a politicii Comisiei înainte de emiterea unor orientări și/sau că încurajarea activă a statelor membre de către Comisie să solicite o trimitere era contrară principiului securității juridice: (i) prin faptul că a constatat că o așteptare legitimă putea apărea numai dacă asigurările invocate se refereau în mod specific la concentrarea în cauză; (ii) prin aprecierea eronată a sferei așteptării legitime; (iii) prin faptul că a constatat că un discurs elaborat cu atenție al vicepreședintei executive a Comisiei Europene responsabile pentru concurență nu provenea de la administrația UE; și/sau (iv) prin faptul că a constatat că asigurările vicepreședintei executive a Comisiei Europene potrivit cărora Comisia își va continua politica de a descuraja statele membre să solicite trimiteri (în așteptarea emiterii unor orientări) erau conforme cu încurajarea de către Comisie a solicitărilor de trimitere.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (JO 2004 L 24, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 201).

Recurs introdus la 27 septembrie 2022 de RT France împotriva Hotărârii Tribunalului (Marea Cameră) din 27 iulie 2022 în cauza T-125/22, RT France/Consiliul

(Cauza C-620/22 P)

(2022/C 432/16)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: RT France (reprezentant: Piwnica, avocat)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene, Regatul Belgiei, Republica Estonia, Republica Franceză, Republica Letonia, Republica Lituania, Republica Polonă, Comisia Europeană, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 27 iulie 2022 în cauza T-125/22, RT France/Consiliul;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată,

cu toate consecințele juridice.

Motivele și principalele argumente

Potrivit recurentei, Tribunalul ar fi încălcat dispozițiile alineatului (2) al articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene atunci când a reținut, pentru a concluziona că nu ar fi existat o încălcare a dreptului societății RT France de a fi ascultată, că, din cauza contextului cu totul excepțional în care au fost adoptate actele atacate, precum și a obiectivului urmărit de Consiliu, autoritățile Uniunii nu erau obligate să o asculte pe recurentă înainte de înscrierea inițială a numelui său în listele în discuție.

Recurenta susține că Tribunalul ar fi încălcat dispozițiile alineatului (2) al articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale și ar fi denaturat elementele de probă prezentate atunci când a afirmat că niciun argument invocat de recurentă nu permitea să se demonstreze că procedura ar fi putut conduce la un rezultat diferit dacă ea ar fi fost ascultată anterior adoptării măsurilor în cauză sau dacă motivele privind aplicarea acestora i-ar fi fost comunicate în prealabil.

În plus, recurenta invocă o încălcare a articolului 11 din Carta drepturilor fundamentale și susține că Tribunalul ar fi denaturat elementele de probă care i-au fost prezentate atunci când a considerat, pentru a admite restrângerile aduse libertății de exprimare a recurentei, că măsura restrictivă în cauză este necesară, adecvată și proporțională cu obiectivele pe care le urmărește.

Tot potrivit recurentei, Tribunalul ar fi încălcat de asemenea dispozițiile articolului 16 din Carta drepturilor fundamentale prin faptul că s-a întemeiat pe caracterul tranzitoriu al restricțiilor impuse recurentei și pe nedovedirea viabilității sale financiare pentru a reține că măsura restrictivă contestată nu era disproporționată.

În sfârșit, recurenta susține că Tribunalul ar fi încălcat articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale și a denaturat elementele de probă prezentate atunci când a considerat că recurenta nu a fost supusă unei discriminări.

Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2022 – Google și Alphabet/Comisia (Google Android)

(Cauza T-604/18) (1)

(„Concurență - Abuz de poziție dominantă - Dispozitive mobile inteligente - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 102 TFUE și a articolului 54 din Acordul privind SEE - Noțiunile de platformă și de piață multilaterală («ecosistem») - Sistem de operare (Google Android) - Magazin de aplicații (Play Store) - Aplicații de căutare și de navigare (Google Search și Chrome) - Acorduri cu producătorii de dispozitive și cu operatorii de rețele mobile - Încălcare unică și continuă - Noțiunile de plan de ansamblu și de comportamente manifestate în cadrul aceleiași încălcări (grupuri de produse, plăți de exclusivitate și obligații anti-fragmentare) - Efecte de eliminare - Dreptul la apărare - Competență de fond”)

(2022/C 432/17)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Google LLC (Mountain View, California, Statele Unite) și Alphabet, Inc. (Mountain View) (reprezentanți: N. Levy, J. Schindler, A. Lamadrid de Pablo, J. Killick, A. Komninos, G. Forwood, avocați, P. Stuart, D. Gregory, H. Mostyn, barristers, și M. Pickford, QC)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: N. Khan, A. Dawes, C. Urraca Caviedes și F. Castillo de la Torre, agenți)

Interveniente în susținerea reclamantelor: Application Developers Alliance (Washington, D.C., Statele Unite) (reprezentanți: A. Parr, S. Vaz, solicitors, și R. Baena Zapatero, avocat), Computer & Communications Industry Association (Washington, DC) (reprezentanți: E. Batchelor, T. Selwyn Sharpe, solicitors, și G. de Vasconcelos Lopes, avocată), Gigaset Communications GmbH (Bocholt, Germania) (reprezentant: J.-F. Bellis, avocat), HMD global Oy (Helsinki, Finlanda) (reprezentanți: M. Glader și M. Johansson, avocați), Opera Norway AS, fostă Opera Software AS (Oslo, Norvegia) (reprezentanți: M. Glader și M. Johansson, avocați)

Intervenienți în susținerea pârâtei: BDZV – Bundesverband Digitalpublisher und Zeitungsverleger eV, fostă Bundesverband Deutscher Zeitungsverleger eV (Berlin, Germania) (reprezentanți: T. Höppner, profesor, și P. Westerhoff, avocat), Bureau européen des unions de consommateurs (BEUC) (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: A. Fratini, avocată), FairSearch AISBL (Bruxelles) (reprezentanți: T. Vinje, D. Paemen și K. Missenden, avocați), Qwant (Paris, Franța) (reprezentanți: T. Höppner, profesor, și P. Westerhoff, avocat), Seznam.cz, a.s. (Praga, Republica Cehă) (reprezentanți: M. Felgr, T. Vinje, D. Paemen, J. Dobrý și P. Chytil, avocați), Verband Deutscher Zeitschriftenverleger eV (Berlin) (reprezentanți: M. Höppner, profesor, și P. Westerhoff, avocat)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantele solicită, cu titlu principal, anularea Deciziei C(2018) 4761 final a Comisiei din 18 iulie 2018 referitoare la o procedură inițiată în temeiul articolului 102 TFUE și al articolului 54 din Acordul privind SEE (Cazul AT.40099 – Google Android) sau, cu titlu subsidiar, eliminarea sau reducerea amenzii care le-a fost aplicată prin decizia menționată.

Dispozitivul

1)

Anulează articolele 1, 3 și 4 din Decizia C(2018) 4761 final a Comisiei din 18 iulie 2018 referitoare la o procedură inițiată în temeiul articolului 102 TFUE și al articolului 54 din Acordul privind SEE (Cazul AT.40099 – Google Android) în măsura în care privesc al patrulea abuz din cadrul încălcării unice și continue, care constă în condiționarea încheierii unor acorduri de împărțire a veniturilor cu anumiți producători de echipamente originale și operatori de rețele mobile de preinstalarea exclusivă a Google Search pe un portofoliu predefinit al dispozitivelor.

2)

Stabilește cuantumul amenzii impuse Google LLC la articolul 2 din Decizia C(2018) 4761 final, pentru încălcarea unică săvârșită de aceasta, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 1 de mai sus, la 4 125 000 000 de euro, pentru care Alphabet, Inc. este ținută în limita unui cuantum de 1 520 605 895 de euro, în temeiul răspunderii sale comune și solidare.

3)	Respinge în rest acțiunea.

4)	Google și Alphabet suportă propriile cheltuieli de judecată.

5)	Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.

6)

Application Developers Alliance, BDZV – Bundesverband Digitalpublisher und Zeitungsverleger eV, Bureau européen des unions des consommateurs (BEUC), Computer & Communications Industry Association, FairSearch AISBL, Gigaset Communications GmbH, HMD global Oy, Opera Norway AS, Qwant, Seznam.cz, a.s. și Verband Deutscher Zeitschriftenverleger eV suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 445, 10.12.2018.

Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2022 – Helsingin kaupunki/Comisia

(Cauza T-597/19) (1)

(„Ajutor de stat - Transport cu autobuzul - Împrumut pentru echipamente și împrumuturi pentru capital acordate de municipalitatea Helsinki - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă și nelegal și prin care se dispune recuperarea acestuia - Ajutor existent - Avantaj - Aplicarea criteriului creditorului privat în economia de piață - Statut public al debitorului - Luare în considerare a unei scheme de ajutoare existente - Aplicarea criteriului investitorului privat în economia de piață - Continuitate economică - Drepturi procedurale ale părților interesate - Articolul 108 alineatul (2) TFUE - Obligația de motivare - Principii generale ale dreptului Uniunii”)

(2022/C 432/18)

Limba de procedură: finlandeza

Părțile

Reclamantă: Helsingin kaupunki (Helsinki, Finlanda) (reprezentanți: I. Aalto Setälä și H. Koivuniemi, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Huttunen și F. Tomat, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Republica Finlanda (reprezentanţi: J. Heliskoski și H. Leppo, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Nobina Oy (Espoo, Finlanda), Nobina AB (Solna, Suedia) (reprezentanți: J. Åkermarck și T. Kalliokoski, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei (UE) 2020/1814 a Comisiei din 28 iunie 2019 privind ajutorul de stat SA.33846 – (2015/C) (ex 2014/NN) (ex 2011/CP) pus în aplicare de Finlanda în favoarea întreprinderii Helsingin Bussiliikenne Oy (JO 2020, L 404, p. 10).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Helsingin kaupunki la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de Comisia Europeană, inclusiv cele aferente procedurii măsurilor provizorii, precum și a celor efectuate de Nobina Oy și Nobina AB.

3)	Republica Finlanda va suporta propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 363, 28.10.2019.

Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2022 – Helsingin Bussiliikenne/Comisia

(Cauza T-603/19) (1)

(„Ajutoare de stat - Transport cu autobuzul - Împrumut pentru echipamente și împrumuturi pentru capital acordate de municipalitatea Helsinki - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă și prin care se dispune recuperarea acestuia - Continuitatea economică - Drepturi procedurale ale părților interesate - Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/1589 - Obligația de motivare”)

(2022/C 432/19)

Limba de procedură: finlandeza

Părțile

Reclamantă: Helsingin Bussiliikenne Oy (Helsinki, Finlanda) (reprezentanți: O. Hyvönen și N. Rosenlund, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Huttunen și F. Tomat, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Republica Finlanda (reprezentanți: J. Heliskoski și H. Leppo, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Nobina Oy (Espoo, Finlanda), Nobina AB (Solna, Suedia) (reprezentanți: J. Åkermarck și T. Kalliokoski, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei (UE) 2020/1814 a Comisiei din 28 iunie 2019 privind ajutorul de stat SA.33846 – (2015/C) (ex 2014/NN) (ex 2011/CP) pus în aplicare de Finlanda în favoarea întreprinderii Helsingin Bussiliikenne Oy (JO 2020, L 404, p. 10).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Helsingin Bussiliikenne Oy să suporte propriile cheltuieli de judecată și pe cele efectuate de Comisia Europeană, inclusiv pe cele aferente procedurii măsurilor provizorii, precum și pe cele efectuate de Nobina Oy și Nobina AB.

3)	Republica Finlanda suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 383, 11.11.2019.

Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2022 – Methanol Holdings (Trinidad)/Comisia

(Cauza T-744/19) (1)

(„Dumping - Importuri de amestecuri de uree și de azotat de amoniu originare din Rusia, Trinidad și Tobago și Statele Unite - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1688 - Articolul 3 alineatele (1)-(3) și (5)-(8) din Regulamentul (UE) 2016/1036 - Vânzări realizate prin intermediul unor societăți afiliate - Construirea prețului de export - Prejudiciu cauzat industriei Uniunii - Calcularea subcotării prețurilor - Legătură de cauzalitate - Articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul 2016/1036 - Calcularea marjei de prejudiciu - Eliminare a prejudiciului”)

(2022/C 432/20)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Methanol Holdings (Trinidad) Ltd (Couva, Trinidad și Tobago) (reprezentanți: B. Servais și V. Crochet, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Luengo și P. Němečková, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Achema AB (Jonava, Lituania) (reprezentanți: B. O’Connor și M. Hommé, avocați), Grupa Azoty S.A. (Tarnów, Polonia), Grupa Azoty Zakłady Azotowe Puławy S.A. (Puławy, Polonia) (reprezentanți: B. O’Connor și M. Hommé, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/1688 al Comisiei din 8 octombrie 2019 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de colectare definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de amestecuri de uree și de azotat de amoniu originare din Rusia, Trinidad și Tobago și Statele Unite ale Americii (JO 2019, L 258, p. 21).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Methanol Holdings (Trinidad) Ltd suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană, de Achema AB, de Grupa Azoty S.A. și de Grupa Azoty Zakłady Azotowe Puławy S.A.

---

(1)  JO C 10, 13.1.2020.

Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2022 – Nevinnomysskiy Azot și NAK „Azot”/Comisia

(Cauza T-865/19) (1)

(„Dumping - Importuri de amestecuri de uree și de azotat de amoniu originare din Rusia, Trinidad și Tobago și Statele Unite - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1688 - Taxă antidumping definitivă - Marjă de dumping - Determinarea valorii normale - Ajustări - Construirea prețului de export - Comparare echitabilă - Prejudiciu cauzat industriei Uniunii - Calculul subcotării prețului - Vânzări între societăți afiliate - Legătură de cauzalitate - Calcularea marjei de prejudiciu - Eliminare a prejudiciului - Regula taxei mai mici - Recurgere la datele disponibile”)

(2022/C 432/21)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: AO Nevinnomysskiy Azot (Nevinnomyssk, Rusia), AO Novomoskovskaya Aktsionernaya Kompania NAK „Azot” (Novomoskovsk, Rusia) (reprezentanți: P. Vander Schueren și T. Martin-Brieu, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Luengo și P. Němečková, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Fertilizers Europe (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: B. O’Connor și M. Hommé, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantele solicită anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/1688 al Comisiei din 8 octombrie 2019 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de colectare definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de amestecuri de uree și de azotat de amoniu originare din Rusia, Trinidad și Tobago și Statele Unite ale Americii (JO 2019, L 258, p. 21).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	AO Nevinnomysskiy Azot și AO Novomoskovskaya Aktsionernaya Kompania NAK „Azot” suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană și de Fertilizers Europe.

---

(1)  JO C 61, 24.2.2020.

Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2022 – Pollinis France/Comisia

(Cauzele conexate T-371/20 și T-554/20) (1)

(„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Comitetul permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale - Documentul de orientare al EFSA privind evaluarea riscurilor pe care le prezintă produsele fitosanitare pentru albine - Pozițiile individuale ale statelor membre - Refuz al accesului - Articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001 - Excepție privind protecția procesului decizional”)

(2022/C 432/22)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Pollinis France (Paris, Franța) (reprezentanți: C. Lepage și T. Bégel, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Delaude, C. Ehrbar și G. Gattinara, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei C(2020) 4231 final a Comisiei din 19 iunie 2020 și a Deciziei C(2020) 5120 final a Comisiei din 21 iulie 2020, prin care Comisia i-a refuzat accesul la anumite documente care privesc Ghidul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) privind evaluarea riscurilor pe care le prezintă produsele fitosanitare pentru albine, adoptat de EFSA la 27 iunie 2013, publicat inițial la 4 iulie 2013 și republicat apoi la 4 iulie 2014, și i-a acordat accesul parțial la alte documente care privesc Ghidul din 2013 privind albinele.

Dispozitivul

1)

Anulează Deciziile Comisiei Europene C(2020) 4231 final din 19 iunie 2020 și C(2020) 5120 final din 21 iulie 2020 în măsura în care prin acestea se refuză accesul la documentele solicitate în temeiul articolului 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei.

2)	Obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 297, 7.9.2020.

Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2022 – SŽ – Tovorni promet/Comisia

(Cauza T-575/20) (1)

(„Directiva 2014/25/UE - Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale - Decizie de punere în aplicare privind aplicabilitatea articolului 34 din Directiva 2014/25 în cazul transportului feroviar de marfă din Slovenia - Expunere directă la concurență - Definirea pieței produselor - Definirea pieței geografice - Evaluarea expunerii directe la concurență - Principiul bunei administrări - Obligația de motivare”)

(2022/C 432/23)

Limba de procedură: slovena

Părțile

Reclamantă: SŽ – Tovorni promet (Ljubljana, Slovenia) (reprezentant: V. Cukrov, avocată)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Talabér-Ritz, L. Wildpanner și P. Ondrůšek, agenți, asistați de M. Menard, avocată)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea de la Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1025 a Comisiei din 13 iulie 2020 privind aplicabilitatea articolului 34 din Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului în cazul transportului feroviar de marfă din Slovenia (JO 2020, L 226, p. 5).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă SŽ – Tovorni promet d.o.o. la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 433, 14.12.2020.

Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2022 – PB/Comisia

(Cauza T-775/20) (1)

(„Contracte de achiziții publice de servicii - Prestări de servicii de asistență tehnică pentru Consiliul Superior al Magistraturii și autoritățile ucrainene - Neregularități în procedurile de atribuire a contractelor - Recuperarea sumelor plătite nejustificat - Notă de debit - Administrator al societății - Temei juridic - răspundere extracontractuală”)

(2022/C 432/24)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: PB (reprezentant: L. Levi, avocată)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Baquero Cruz, J. Estrada de Solà și A. Katsimerou, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanţi: E. Rebasti și I. Demoulin, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea formulată, reclamantul solicită, pe de o parte, în temeiul articolului 263 TFUE, anularea deciziei C(2020) 7151 final a Comisiei din 22 octombrie 2020 privind aplicarea unei măsuri administrative împotriva administratorului societății [Confidențial], prin care sunt retrase sumele încasate în mod nejustificat pe baza contractului cu numărul de referință TACIS/2006/101-510 și a contractului cu numărul de referință CARDS/2008/166-429, și, pe de altă parte, în temeiul articolului 340 al doilea paragraf TFUE, rambursarea tuturor sumelor eventual recuperate de Comisia Europeană pe baza acestei decizii, precum și plata a 10 000 de euro cu titlu de daune interese, sub rezerva modificării.

Dispozitivul

1)

Anulează decizia C(2020) 7151 final a Comisiei din 22 octombrie 2020 privind aplicarea unei măsuri administrative împotriva administratorului societății [Confidențial], prin care sunt retrase sumele încasate în mod nejustificat pe baza contractului cu numărul de referință TACIS/2006/101-510 și a contractului cu numărul de referință CARDS/2008/166-429.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	PB, Comisia Europeană și Consiliul Uniunii Europene vor suporta fiecare propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 72, 1.3.2021.

Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2022 – QN/Comisia

(Cauza T-179/21) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Raport de evaluare - Exercițiul de evaluare pentru anul 2019 - Obligația de motivare - Eroare vădită de apreciere - Obligația de solicitudine - Răspundere”)

(2022/C 432/25)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: QN (reprezentanți: L. Levi și N. Flandin, avocate)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Brauhoff și L. Hohenecker, agenți)

Obiectul

Prin intermediul acțiunii întemeiate pe articolul 270 TFUE, reclamantul solicită, pe de o parte, anularea raportului său de evaluare pentru anul 2019 și, în măsura în care este necesar, a deciziei din 22 decembrie 2020 a Comisiei prin care a fost respinsă reclamația sa și, pe de altă parte, repararea prejudiciului moral pe care l-ar fi suferit din cauza acestui raport.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe QN la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 206, 31.5.2021.

Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2022 – Sushi&Food Factor/EUIPO (READY 4YOU)

(Cauzele conexate T-367/21 și T-432/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cereri de înregistrare a mărcilor Uniunii Europene figurative READY 4YOU - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 432/26)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Sushi&Food Factor sp. z o.o. sp.k. (Robakowo, Polonia) (reprezentant: J. Gwiazdowska, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: D. Walicka și M. Chylińska, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziilor Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 20 aprilie 2021 (cauza R 2273/2020-5) și din 13 mai 2021 (cauza R 2321/2020-5).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Sushi&Food Factor sp. z o.o. sp.k. la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 329, 16.8.2021.

Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2022 – Itinerant Show Room/EUIPO – Save the Duck (ITINERANT)

(Cauza T-416/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative ITINERANT - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară care reprezintă o rață cântând într-un cerc - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Similitudine - Renume - Legătură - Profit necuvenit - Lipsa unui motiv întemeiat - Articolul 95 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001 - Articolul 27 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 - Document prezentat pentru prima dată în fața camerei de recurs - Inadmisibilitate”)

(2022/C 432/27)

Limba de procedură: italiana

Părţile

Reclamantă: Itinerant Show Room Srl (San Giorgio in Bosco, Italia) (reprezentant: E. Montelione, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Save the Duck SpA (Milano, Italia) (reprezentant: M. De Vietro, avocată)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 6 mai 2021 (cauza R 997/2020-5) privind o procedură de opoziție între intervenientă și reclamantă

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Itinerant Show Room Srl să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Save the Duck SpA.

---

(1)  JO C 357, 6.9.2021.

Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2022 – Itinerant Show Room/EUIPO – Save the Duck (ITINERANT)

(Cauza T-417/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative ITINERANT - Marcă a Uniunii Europene figurativă anterioară reprezentând o rață care cântă într-un cerc - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Similitudine - Renume - Legătură - Profit necuvenit - Lipsa unui motiv întemeiat - Articolul 95 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001 - Articolul 27 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 - Document prezentat pentru prima dată în fața camerei de recurs - Inadmisibilitate”)

(2022/C 432/28)

Limba de procedură: italiana

Părţile

Reclamantă: Itinerant Show Room Srl (San Giorgio in Bosco, Italia) (reprezentant: E. Montelione, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Save the Duck SpA (Milano, Italia) (reprezentant: M. De Vietro, avocată)

Obiectul

Prin acțiunea sa formulată în temeiul articolului 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 12 mai 2021 (cauza R 1017/2020-5) privind o procedură de opoziție între intervenientă și reclamantă.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Itinerant Show Room Srl să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Save the Duck SpA.

---

(1)  JO C 357, 6.9.2021.

Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2022 – Gioioso/EUIPO – Maxi Di (MARE GIOIOSO di Sebastiano IMPORT EXPORT)

(Cauza T-423/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative MARE GIOIOSO di Sebastiano IMPORT EXPORT - Marca națională figurativă anterioară GIOIA DI MARE - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 432/29)

Limba de procedură: italiana

Părţile

Reclamant: Sebastiano Gioioso (Fasano, Italia) (reprezentant: F. Amati, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: R. Raponi și J. Crespo Carrillo, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal Maxi Di Srl (Bellefleur, Italia)

Obiectul

Prin acțiunea formulată în temeiul articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 10 mai 2021 (cauza R 1650/2020-1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Sebastiano Gioioso la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 357, 6.9.2021.

Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2022 – Lotion/EUIPO (BLACK IRISH)

(Cauza T-498/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale BLACK IRISH - Motive absolute de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Egalitate de tratament - Obligația de motivare - Articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001”)

(2022/C 432/30)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Lotion LLC (Woodland Hills, California, Statele Unite) (reprezentant: A. Deutsch, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: T. Klee și D. Hanf, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 7 iunie 2021 (cauza R 199/2021-5).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Lotion LLC la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 391, 27.9.2021.

Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2022 – Blueroots Technology/EUIPO – Rezk-Salama şi Breitlauch (SKILLTREE STUDIOS)

(Cauza T-607/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală SKILLTREE STUDIOS - Motive absolute de refuz - Lipsa caracterului descriptiv - Caracter distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2022/C 432/31)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Blueroots Technology GmbH (Graz, Austria) (reprezentant: A. Huber Erlenwein, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: M. Eberl și D. Hanf, agenți)

Celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, interveniente la Tribunal: Christof Rezk Salama (Trier, Germania), Linda Breitlauch (Trier) (reprezentant: F. Weber, avocată)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea și modificarea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 28 iulie 2021 (cauza R 2218/2020-4).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Blueroots Technology GmbH la plata cheltuuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 462, 15.11.2021.

Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2022 – Privatbrauerei Eichbaum/EUIPO – Anchor Brewing Company (STEAM)

(Cauza T-609/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene verbală STEAM - Utilizare serioasă a mărcii - Natura utilizării - Articolul 18 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) și articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Obligația de motivare - Dreptul de a fi ascultat - Articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001”)

(2022/C 432/32)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Privatbrauerei Eichbaum GmbH & Co. KG (Mannheim, Germania) (reprezentanți: M. Schmidhuber și E. Levenson, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: G. Sakalaitė-Orlovskienė și J. Ivanauskas, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Anchor Brewing Company LLC (San Francisco, California, Statele Unite) (reprezentanți: I. Kuschel și W. von der Osten-Sacken, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea în parte a Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 14 iulie 2021 (cauza R 780/2020-2), privind o procedură de decădere între reclamantă și intervenientă

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Privatbrauerei Eichbaum GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 471, 22.11.2021.

Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2022 – Task Food/EUIPO – Foodtastic (ENERGY CAKE)

(Cauza T-686/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală ENERGY CAKE - Declarare a nulității - Cauze de nulitate absolută - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001]”)

(2022/C 432/33)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Task Food s.r.o. (Bratislava, Slovacia), admisă să se substituie energy cake GmbH (reprezentant: A. Bernegger, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: T. Klee și D. Hanf, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Foodtastic GmbH (Dortmund, Germania)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 11 august 2021 (cauza R 2324/2020-5).

Dispozitivul

1)	Admite substituirea energy cake GmbH cu Task Food s.r.o. în calitate de reclamantă.

2)	Respinge acțiunea.

3)	Obligă Task Food la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 513, 20.12.2021.

Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2022 – Balaban/EUIPO (Stahlwerk)

(Cauza T-705/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale STAHLWERK - Motive absolute de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 432/34)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Okan Balaban (Bornheim, Germania) (reprezentant: T. Schaaf, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: E. Nicolás Gómez și M. Eberl, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE reclamantul solicită anularea și modificarea deciziei examinatoarei din 18 noiembrie 2020 și a Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 2 septembrie 2021 (cauza R 77/2021-1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Okan Balaban la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 37, 24.1.2022.

Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2022 – Balaban/EUIPO (Stahlwerkstatt)

(Cauza T-706/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Stahlwerkstatt - Motive absolute de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 432/35)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Okan Balaban (Bornheim, Germania) (reprezentant: T. Schaaf, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: E. Nicolás Gómez și M. Eberl, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE reclamantul solicită anularea în parte și modificarea deciziei examinatoarei din 27 august 2020 și a Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 2 septembrie 2021 (cauza R 1987/2020-1).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Okan Balaban la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 37, 24.1.2022.

Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2022 – Refractory Intellectual Property/EUIPO (e-tech)

(Cauza T-737/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale e-tech - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 432/36)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Refractory Intellectual Property GmbH & Co. KG (Viena, Austria) (reprezentant: J. Schmidt, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: E. Markakis, agent)

Obiectul

Prin acțiunea formulată, întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 9 septembrie 2021 (cauza R 548/2021-4).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Refractory Intellectual Property GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 37, 24.1.2022.

Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2022 – Protectoplus/EUIPO (Li-SAFE)

(Cauza T-795/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Li-SAFE - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 - Limitarea produselor desemnate în cererea de marcă”)

(2022/C 432/37)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Protectoplus GmbH (Rendsburg, Germania) (reprezentant: W. Riegger, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: T. Klee și E. Markakis, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 6 octombrie 2021 (cauza R 845/2021-1).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Protectoplus GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 73, 14.2.2022.

Acțiune introdusă la 18 august 2022 – Sberbank Europe/Consiliul și alții

(Cauza T-523/22)

(2022/C 432/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sberbank Europe AG (Viena, Austria) (reprezentant: O. Behrends, avocat)

Pârâte: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Comitetul unic de rezoluție

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate (1) în conformitate cu articolul 264 TFUE; și

—	obligarea SRB, a Comisiei și a Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe faptul că SRB și-a depășit competența prin adoptarea unei decizii în legătură cu reclamanta.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe faptul că SRB a încălcat norme fundamentale de procedură în legătură cu reclamanta.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe faptul că decizia atacată este afectată de o serie de vicii de fond.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că SRB nu a luat în considerare în mod corespunzător măsuri alternative în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind mecanismul unic de rezoluție (RMUR) (2).

5.	Al cincilea motiv întemeiat pe faptul că SRB nu a ales cea mai puțin împovărătoare opțiune în contextul măsurii de rezoluție în privința reclamantei.

6.	Al șaselea motiv întemeiat pe faptul că SRB a încălcat normele de fond și de procedură care reglementează instrumentul de vânzare a activității, inclusiv articolul 20 RMUR.

7.	Al șaptelea motiv întemeiat pe faptul că SRB a încălcat principiul proporționalității și a săvârșit o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește potențiale soluții alternative.

8.	Al optulea motiv întemeiat pe faptul că SRB nu a contactat conducerea reclamantei sau a Sberbank Slovenia în legătură cu articolul 13 alineatul (3) RMUR.

9.	Al nouălea motiv întemeiat pe faptul că SRB nu a urmat planul de rezoluție, fără nicio justificare plauzibilă.

---

(1)  Decizia atacată de reclamantă în prezenta cauză este Decizia SRB din 1 martie 2022 (SRB/EES/2022/20) referitoare la filiala slovenă a reclamantei (Sberbank banka d.d.), inclusiv, dacă este cazul, aprobarea acestei decizii de către Comisie și/sau Consiliu.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

Acțiune introdusă la 19 august 2022 – Sberbank Europe/Consiliul și alții

(Cauza T-524/22)

(2022/C 432/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sberbank Europe AG (Viena, Austria) (reprezentant: O. Behrends, avocat)

Pârâte: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Comitetul unic de rezoluție

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate în conformitate cu articolul 264 TFUE, inclusiv, dacă este cazul, a aprobării acestei decizii atacate (1) de către Comisie și Consiliu; și

—	obligarea SRB, a Comisiei și a Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe faptul că SRB și-a depășit competența. — Reclamanta susține că decizia atacată presupune capacitatea SRB de a constata cu efect obligatoriu starea de insolvență a entității-mamă. Acest aspect revine în mod exclusiv în sarcina instanțelor naționale competente.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe faptul că SRB a încălcat norme fundamentale de procedură în legătură cu reclamanta. — Reclamanta susține printre altele că decizia atacată nu a fost notificată în mod corespunzător reclamantei ca destinatar real al acesteia.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe faptul că decizia atacată este afectată de o serie de vicii de fond. Aceste vicii includ faptul că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 18 din Regulamentul privind mecanismul unic de rezoluție (RMUR) (2).

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că SRB nu a luat în considerare măsuri alternative corespunzătoare în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) litera (b) RMUR.

5.	Al cincilea motiv întemeiat pe faptul că SRB nu a ales cea mai puțin împovărătoare opțiune în contextul măsurii de rezoluție în privința reclamantei.

6.	Al șaselea motiv întemeiat pe faptul că SRB a încălcat normele de fond și de procedură care reglementează instrumentul de vânzare a activității, inclusiv articolul 20 RMUR.

7.	Al șaptelea motiv întemeiat pe faptul că SRB a încălcat principiul proporționalității și a săvârșit o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește potențiale soluții alternative.

8.	Al optulea motiv întemeiat pe faptul că SRB nu a contactat conducerea reclamantei sau a Sberbank Croatia în legătură cu articolul 13 alineatul (3) RMUR.

9.	Al nouălea motiv întemeiat pe faptul că SRB nu a urmat planul de rezoluție, fără nicio justificare plauzibilă.

---

(1)  Decizia atacată de reclamantă în prezenta cauză este Decizia SRB din 1 martie 2022 (SRB/EES/2022/21) referitoare la filiala croată a reclamantei (Sberbank banka d.d.).

(2)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014 L 225, p. 1).

Acțiune introdusă la 23 septembrie 2022 – Cipru/EUIPO – Kolios (HALLOUMAKI)

(Cauza T-594/22)

(2022/C 432/40)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Republica Cipru (reprezentant: S. Malynicz, Barrister at Law)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Kolios AE Elliniki Viomichania Galaktos (Kilkis, Grecia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative HALLOUMAKI – cererea de înregistrare nr. 18 126 405

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 20 iunie 2022 în cauza R 19/2022-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO la plata propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de reclamantă.

Motivele invocate

—	Camera de recurs a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului prin interpretarea eronată a serviciilor acoperite de marca contestată;

—	Camera de recurs a încălcat articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului prin faptul că a omis să constate că consumatorii și publicul profesionist ar putea stabili o legătură între serviciile și produsele specificate.

Acțiune introdusă la 27 septembrie 2022 – Veritas/Comisia

(Cauza T-602/22)

(2022/C 432/41)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Veneziana Energia Risorse Idriche Territorio Ambiente Servizi SpA (Veritas) (Veneția, Italia) (reprezentant: A. Pasqualin, avvocato)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

cu titlu de măsură de cercetare judecătorească, — obligarea la depunerea documentului a cărui divulgare a fost refuzată (scrisoarea trimisă la 17 octombrie 2019 de autoritățile italiene în procedura EU Pilot 9456/19/TAXUD); — obținerea răspunsului autorităților italiene, împreună cu anexele la acestea, enumerate la paginile 2 și 3 din decizia atacată; — dispunerea oricărei alte eventuale măsuri de cercetare judecătorească considerate utilă.

—

cu privire la fond, — anularea deciziei Secretariatului general al Comisiei Europene din 15 iulie 2022 prin care s-a refuzat accesul Veritas SpA la scrisoarea trimisă la 17 octombrie 2019 de autoritățile italiene în procedura EU Pilot 9456/19/TAXUD și acordarea în favoarea reclamantei a accesului solicitat.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept și pe nemotivare în raport cu normele de procedură prevăzute la articolul 4 alineatele (4) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (1). Caracter contradictoriu. — Se susține în această privință că actul atacat întemeiază respingerea cererii de acces pe o motivare care contrazice fără motiv refuzul cuprins în răspunsul inițial al instituției cu privire la împrejurarea că autoritățile italiene au exercitat posibilitatea prevăzută la articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1049/2001. — Eroarea de drept, nemotivarea și contradicția dintre actele de procedură le afectează de un viciu, întrucât împiedică verificarea legalității procedurii în ceea ce privește normele aplicate și aprecierile efectuate, privând refuzarea accesului de o motivare comprehensibilă.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept și pe un abuz de putere în raport cu o lipsă/insuficiență a motivării și cu o examinare insuficientă. — Decizia atacată refuză accesul în raport cu excepția prevăzută la articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, însă motivarea în speță este doar aparentă. — Cu încălcarea dreptului, accesul la documentul solicitat a fost refuzat fără a explica modul în care acesta ar putea aduce atingere în mod concret și efectiv protecției procedurilor judiciare și fără a demonstra că riscul unei atingeri este previzibil în mod rezonabil, iar nu pur ipotetic, din moment ce nu se specifică la care procedură judiciară națională se referă decizia. — Nu se explică motivul pentru care comunicarea documentului către Veritas ar aduce atingere principiului egalității armelor în cadrul unei proceduri jurisdicționale în care Veritas nici măcar nu este desemnată ca parte. — Decizia a fost adoptată fără efectuarea unei verificări corespunzătoare cu privire la existența unei opoziții „motivate corespunzător” a statului membru care se opune divulgării documentului și cu privire la realitatea necesității protecției menționate la articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001.

---

(1)  JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76.

Acțiune introdusă la 27 septembrie 2022 – Société du Tour de France/EUIPO – FitX (TOUR DE X)

(Cauza T-604/22)

(2022/C 432/42)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Société du Tour de France (Boulogne-Billancourt, Franța) (reprezentanți: T. de Haan și S. Vandezande, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: FitX Beteiligungs GmbH (Essen, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative TOUR DE X – cererea de înregistrare nr. 16 701 039.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție.

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 11 Iulie 2022 în cauza R 1136/2019-2.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv acelea suportate de reclamantă înaintea Camerei a doua de recurs a Oficiului.

Motivele invocate

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 94 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 30 septembrie 2022 – Kozitsyn/Consiliul

(Cauza T-607/22)

(2022/C 432/43)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Andrey Anatolyevich Kozitsyn (Verkhnyaya Pyshma, Rusia) (reprezentant: J. Grand d’Esnon, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

cu titlu principal, anularea: Deciziei (PESC) 2022/1272 a Consiliului din 21 iulie 2022 (1) în ceea ce îl privește pe domnul Kozitsyn; Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/1270 al Consiliului din 21 iulie 2022 (2) în ceea ce îl privește pe domnul Kozitsyn; Deciziei (PESC) 2022/329 a Consiliului din 25 februarie 2022 (3); Regulamentului (UE) 2022/330 al Consiliului din 25 februarie 2022 (4);

—

cu titlu subsidiar, anularea: Deciziei (PESC) 2022/1272 a Consiliului din 21 iulie 2022 în ceea ce îl privește pe domnul Kozitsyn; Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/1270 al Consiliului din 21 iulie 2022 în ceea ce îl privește pe domnul Kozitsyn; literei (g) din textul de la articolul 1 punctul 2 din Decizia (PESC) 2022/329 a Consiliului din 25 februarie 2022; alineatului (1) litera (g) din textul de la articolul 1 din Regulamentul (UE) 2022/330 al Consiliului din 25 februarie 2022;

—	în orice caz: obligarea Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 140 litera (b) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă nouă motive care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-234/22, Ismailova/Consiliul.

---

(1)  Decizia (PESC) 2022/1272 a Consiliului din 21 iulie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 193, p. 219).

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1270 al Consiliului din 21 iulie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 193, p. 133).

(3)  Decizia (PESC) 2022/329 a Consiliului din 25 februarie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 50, p. 1).

(4)  Regulamentul (UE) 2022/330 al Consiliului din 25 februarie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 51, p. 1).

Acțiune introdusă la 1 octombrie 2022 – Primicerj/Comisia

(Cauza T-612/22)

(2022/C 432/44)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Paola Primicerj (Roma, Italia) (reprezentant: E. Iorio, avvocato)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Comisiei Europene din 2 august 2022 (EMPL.C.1/BPM/kt (2022)5785472) de respingere a cererii sale de acces (GestDem n. 2022/4090) la scrisoarea de punere în întârziere complementară din 15 iulie 2022, adresată Republicii Italiene de Comisia Europeană în procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor 2016/4081, referitoare la compatibilitatea cu dreptul Uniunii Europene a legislației naționale care reglementează exercitarea funcției de magistrat onorific;

—	obligarea Comisiei Europene să acorde acces reclamantei la scrisoarea de punere în întârziere complementară din 15 iulie 2022, adresată Republicii Italiene de Comisia Europeană în procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor 2016/4081;

—	obligarea Comisiei Europene, în caz de opoziție, la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Cu privire la primul motiv, întemeiat pe admisibilitatea acțiunii — Reclamanta susține în această privință că acționează în exercitarea unui drept general al cetățenilor Uniunii la transparența acțiunii instituțiilor pentru a obține informațiile necesare, drept garantat tuturor cetățenilor Uniunii prin Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (1). — Totodată, cunoașterea conținutului scrisorii de punere în întârziere ar permite reclamantei să își exercite dreptul la informare în special prin aceea că ar afla, după mai mult de șase ani, motivele pentru care Comisia nu a emis încă un aviz motivat.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor în materia accesului la actele instituțiilor Uniunii, consacrate la articolul 1 al doilea paragraf TUE, la articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la articolul 1 și la articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 – existența unui interes general de a avea acces la scrisoarea de punere în întârziere complementară din 15 iulie 2022. — Reclamanta susține în această privință că există un interes general și superior în ceea ce privește dreptul la informare, și anume cunoașterea acțiunii Comisiei și a Republicii Italiene în materie de independență a puterii judecătorești, care constituie o condiție esențială a statului de drept, astfel încât normele care exclud dreptul de acces trebuie interpretate în mod restrictiv. — În Hotărârile din 16 iulie 2020 și din 7 aprilie 2022, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a subliniat deja că toate normele care reglementează magistrații onorifici în Italia, în special judecătorii de pace, sunt absolut inadecvate, fiind încălcat principiul condiționalității. — Ar fi contrar normelor de transparență și de difuzare a documentelor instituțiilor Uniunii să se nege existența unui interes general superior de a cunoaște nu actele confidențiale și discuțiile dintre Republica Italiană și Comisie, ci criticile formulate în scrisoarea de punere în întârziere din 15 iulie 2022, care a fost adusă în atenție de presa națională și care a făcut obiectul unei comunicări sumare difuzate chiar de Comisie.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare a actelor instituțiilor Uniunii — În această privință, reclamanta susține că examinarea motivării actelor permite tuturor persoanelor interesate să cunoască și să înțeleagă modul în care instituțiile pun în aplicare tratatul, obligația de motivare având atât o funcție de control, cât și o funcție participativă, întrucât, prin faptul că permite să se înțeleagă în mod clar aprecierile pe baza cărora instituțiile adoptă actele lor, contribuie la reducerea deficitului democratic care îi este reproșat deseori Uniunii. — Comisia a încălcat principiile în materie de motivare, întrucât a oferit doar indicații generale și stereotipe cu privire la motivul pentru care divulgarea scrisorii de punere în întârziere complementare din 15 iulie 2022 ar aduce atingere „climatului de încredere”, răspunzând printr-un formular care conține foarte puține indicații care să permită reclamantei și Curții să exercite un control real al motivelor de refuz, care este insuficient motivat, în special în ceea ce privește motivele care ar fi împiedicat cel puțin divulgarea parțială a actului, acesta fiind deja difuzat parțial în pachetul de încălcări din 15 iulie 2022, chiar dacă într-o modalitatea care nu face posibilă înțelegerea conținutului sau a motivelor criticilor suplimentare aduse Italiei. — Refuzul de acces atacat nu indică în mod clar motivele pe care se întemeiază, temeiul lor juridic, elementele de fapt și modul în care au fost luate în considerare diferitele interese relevante, întrucât acest refuz aduce atingere exercitării drepturilor consacrate la articolele 17 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Astfel, având în vedere că măsura de refuz impune o restrângere a unui drept conferit reclamantului prin tratat care constă într-o limitare a acestor drepturi, motivarea trebuie să fie mai riguroasă, mai precisă și mai detaliată pentru ca soluțiile alese să poată fi înțelese în mod clar.

---

(1)  JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76.

Acțiune introdusă la 30 septembrie 2022 – Cipru/EUIPO – Cemet (Halime)

(Cauza T-615/22)

(2022/C 432/45)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Republica Cipru (reprezentanți: S. Malynicz, Barrister-at-Law, și C. Milbradt, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Cemet Oy (Helsinki, Finlanda)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Halime – cererea de înregistrare nr. 18 241 593.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție.

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 28 iunie 2022 în cauza R 121/2022-5.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a celeilalte părți din procedura în fața EUIPO (în cazul în care intervine în procedură) la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele invocate

—

Camera de recurs a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului și articolul 27 din Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2015 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (1) prin neluarea în considerare a faptului că mărcile anterioare erau mărci de certificare, iar nu mărci individuale;

—	camera de recurs a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului și articolul 27 din Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului în analiza sa cu privire la riscul de confuzie;

—	camera de recurs a săvârșit o eroare în raport cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului atunci când a analizat caracterul distinctiv al mărcilor de certificare anterioare;

—	camera de recurs a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului prin efectuarea unei comparații eronate a respectivelor bunuri și servicii.

---

(1)  JO 2015, L 336, p. 1.

Ordonanța Tribunalului din 14 septembrie 2022 – Synthomer/Comisia

(Cauza T-457/19) (1)

(2022/C 432/46)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a doua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 312, 16.9.2019.

Ordonanța Tribunalului din 14 septembrie 2022 – Hikma Pharmaceuticals și Hikma Pharmaceuticals International/Comisia

(Cauza T-712/19) (1)

(2022/C 432/47)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a doua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 10, 13.1.2020.

Ordonanța Tribunalului din 14 septembrie 2022 – The Weir Group și alții/Comisia

(Cauza T-718/19) (1)

(2022/C 432/48)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a doua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 10, 13.1.2020.