Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2022/C 398/01)

Ultima publicație

JO C 389, 10.10.2022.

Publicații anterioare

JO C 380, 3.10.2022.

JO C 368, 26.9.2022.

JO C 359, 19.9.2022.

JO C 340, 5.9.2022.

JO C 326, 29.8.2022.

JO C 318, 22.8.2022.

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Depunerea jurământului de către noi membri ai Tribunalului

(2022/C 398/02)

Numit judecător la Tribunalul Uniunii Europene printr-o decizie a reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene din 27 aprilie 2022 (1) pentru perioada cuprinsă între 1 septembrie 2022 și 31 august 2028, domnul Goulielmos Valasidis a depus jurământul în fața Curții la 15 septembrie 2022.

Numit judecător la Tribunalul Uniunii Europene printr-o decizie a reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene din 29 iunie 2022 (2) pentru perioada cuprinsă între 1 septembrie 2022 și 31 august 2028, domnul Steven Verschuur a depus jurământul în fața Curții la 15 septembrie 2022.

Numită judecătoare la Tribunalul Uniunii Europene printr-o decizie a reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene din 20 iulie 2022 (3) pentru perioada cuprinsă între 1 septembrie 2022 și 31 august 2028, doamna Elisabeth Tichy-Fisslberger a depus jurământul în fața Curții la 15 septembrie 2022.

---

(1)  JO L 126, 29.4.2022, p. 23.

(2)  JO L 173, 30.6.2022, p. 77.

(3)  JO L 198, 27.7.2022, p. 16.

Alegerea președintelui Tribunalului

(2022/C 398/03)

Reuniți la 16 septembrie 2022, judecătorii Tribunalului l-au ales, conform dispozițiilor articolului 9 alineatul (1) din regulamentul de procedură, pe domnul judecător Marc van der Woude în funcția de președinte al Tribunalului, pentru perioada cuprinsă între 16 septembrie 2022 și 31 august 2025.

Alegerea vicepreședintelui Tribunalului

(2022/C 398/04)

Reuniți la 16 septembrie 2022, judecătorii Tribunalului l-au ales, conform dispozițiilor articolului 9 alineatul (4) din Regulamentul de procedură, pe domnul judecător Savvas Papasavvas în funcția de vicepreședinte al Tribunalului, pentru perioada cuprinsă între 16 septembrie 2022 și 31 august 2025.

Alegerea președinților camerelor

(2022/C 398/05)

La 19 septembrie 2022, Tribunalul i-a ales, în conformitate cu dispozițiile articolului 9 alineatul (3) și ale articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, ca președinți ai camerelor compuse din trei judecători și ai camerelor compuse din cinci judecători pentru perioada cuprinsă între 19 septembrie 2022 și 31 august 2025 pe:

—	domnul Spielmann;

—	doamna Marcoulli;

—	domnul Schalin;

—	domnul da Silva Passos;

—	domnul Svenningsen;

—	doamna Costeira;

—	doamna Kowalik-Bańczyk;

—	domnul Kornezov;

—	domnul Truchot;

—	doamna Porchia.

Constituirea camerelor și repartizarea judecătorilor pe camere

(2022/C 398/06)

Cu ocazia Conferinței plenare din 19 septembrie 2022, Tribunalul, compus din 54 de judecători, a decis să constituie în cadrul său opt camere compuse din cinci judecători, care judecă în complet de cinci și de trei judecători, repartizați în șase completuri, și două camere compuse din șase judecători, care judecă în complet de cinci și de trei judecători, repartizați în zece completuri, pentru perioada cuprinsă între 19 septembrie 2022 și 31 august 2025. Fiecare dintre completurile celor zece camere ale Tribunalului este prezidat de către un președinte de cameră, ales în mod concomitent președinte de cameră care judecă în complet de trei și de cinci judecători.

Cu ocazia Conferinței plenare din 23 septembrie 2022, Tribunalul a decis, la propunerea domnului președinte, prezentată în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, să repartizeze judecătorii pe camere pentru perioada cuprinsă între 23 septembrie 2022 și 31 august 2025 după cum urmează:

Camera întâi extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Completul extins al camerei, format din cinci judecători, este compus din cei trei judecători ai completului sesizat inițial și din doi judecători desemnați, prin rotație, dintre ceilalți trei judecători ai Camerei întâi.

Camera întâi, care judecă în complet de trei judecători:

Domnul Spielmann, președinte de cameră;

Completul A: domnul Valančius și domnul Mastroianni, judecători;

Completul B: domnul Valančius și doamna Brkan, judecători;

Completul C: domnul Valančius și domnul Gâlea, judecători;

Completul D: domnul Valančius și domnul Tóth, judecători;

Completul E: domnul Mastroianni și doamna Brkan, judecători;

Completul F: domnul Mastroianni și domnul Gâlea, judecători;

Completul G: domnul Mastroianni și domnul Tóth, judecători;

Completul H: doamna Brkan și domnul Gâlea, judecători;

Completul I: doamna Brkan și domnul Tóth, judecători;

Completul J: domnul Gâlea și domnul Tóth, judecători.

Camera a doua extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Completul extins al camerei, format din cinci judecători, este compus din cei trei judecători ai completului sesizat inițial și din doi judecători desemnați, prin rotație, dintre ceilalți trei judecători ai Camerei a doua.

Camera a doua, care judecă în complet de trei judecători:

Doamna Marcoulli, președintă de cameră;

Completul A: domnul Frimodt Nielsen și domnul Schwarcz, judecători;

Completul B: domnul Frimodt Nielsen și doamna Tomljenović, judecători;

Completul C: domnul Frimodt Nielsen și domnul Norkus, judecători;

Completul D: domnul Frimodt Nielsen și domnul Valasidis, judecători;

Completul E: domnul Schwarcz și doamna Tomljenović, judecători;

Completul F: domnul Schwarcz și domnul Norkus, judecători;

Completul G: domnul Schwarcz și domnul Valasidis, judecători;

Completul H: doamna Tomljenović și domnul Norkus, judecători;

Completul I: doamna Tomljenović și domnul Valasidis, judecători;

Completul J: domnul Norkus și domnul Valasidis, judecători.

Camera a treia extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Domnul Schalin, președinte de cameră, doamna Škvařilová-Pelzl, domnul Nõmm, doamna Steinfatt și domnul Kukovec, judecători.

Camera a treia, care judecă în complet de trei judecători:

Domnul Schalin, președinte de cameră;

Completul A: doamna Škvařilová-Pelzl și domnul Nõmm, judecători;

Completul B: doamna Škvařilová-Pelzl și doamna Steinfatt, judecătoare;

Completul C: doamna Škvařilová-Pelzl și domnul Kukovec, judecători;

Completul D: domnul Nõmm și doamna Steinfatt, judecători;

Completul E: domnul Nõmm și domnul Kukovec, judecători;

Completul F: doamna Steinfatt și domnul Kukovec, judecători.

Camera a patra extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Domnul da Silva Passos, președinte de cameră, domnul Gervasoni, doamna Półtorak, doamna Reine și doamna Pynnä, judecători.

Camera a patra, care judecă în complet de trei judecători:

Domnul da Silva Passos, președinte de cameră;

Completul A: domnul Gervasoni și doamna Półtorak, judecători;

Completul B: domnul Gervasoni și doamna Reine, judecători;

Completul C: domnul Gervasoni și doamna Pynnä, judecători;

Completul D: doamna Półtorak și doamna Reine, judecătoare;

Completul E: doamna Półtorak și doamna Pynnä, judecătoare;

Completul F: doamna Reine și doamna Pynnä, judecătoare.

Camera a cincea extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Domnul Svenningsen, președinte de cameră, domnul Mac Eochaidh, domnul Laitenberger, domnul Martín y Pérez de Nanclares și doamna Stancu, judecători.

Camera a cincea, care judecă în complet de trei judecători:

Domnul Svenningsen, președinte de cameră;

Completul A: domnul Mac Eochaidh și domnul Laitenberger, judecători;

Completul B: domnul Mac Eochaidh domnul Martín y Pérez de Nanclares, judecători;

Completul C: domnul Mac Eochaidh și doamna Stancu, judecători;

Completul D: domnul Laitenberger și domnul Martín y Pérez de Nanclares, judecători;

Completul E: domnul Laitenberger și doamna Stancu, judecători;

Completul F: domnul Martín y Pérez de Nanclares și doamna Stancu, judecători.

Camera a șasea extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Doamna Costeira, președintă de cameră, doamna Kancheva, domnul Öberg, domnul Zilgalvis și doamna Tichy-Fisslberger, judecători.

Camera a șasea, care judecă în complet de trei judecători:

Doamna Costeira, președintă de cameră;

Completul A: doamna Kancheva și domnul Öberg, judecători;

Completul B: doamna Kancheva și domnul Zilgalvis, judecători;

Completul C: doamna Kancheva și doamna Tichy-Fisslberger, judecătoare;

Completul D: domnul Öberg și domnul Zilgalvis, judecători;

Completul E: domnul Öberg și doamna Tichy-Fisslberger, judecători;

Completul F: domnul Zilgalvis și doamna Tichy-Fisslberger, judecători.

Camera a șaptea extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Doamna Kowalik-Bańczyk, președintă de cameră, domnul Buttigieg, domnul Hesse, domnul Dimitrakopoulos și doamna Ricziová, judecători.

Camera a șaptea, care judecă în complet de trei judecători:

Doamna Kowalik-Bańczyk, președintă de cameră;

Completul A: domnul Buttigieg și domnul Hesse, judecători;

Completul B: domnul Buttigieg și domnul Dimitrakopoulos, judecători;

Completul C: domnul Buttigieg și doamna Ricziová, judecători;

Completul D: domnul Hesse și domnul Dimitrakopoulos, judecători;

Completul E: domnul Hesse și doamna Ricziová, judecători;

Completul F: domnul Dimitrakopoulos și doamna Ricziová, judecători.

Camera a opta extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Domnul Kornezov, președinte de cameră, domnul De Baere, domnul Petrlík, domnul Kecsmár și doamna Kingston, judecători.

Camera a opta, care judecă în complet de trei judecători:

Domnul Kornezov, președinte de cameră;

Completul A: domnul De Baere și domnul Petrlík, judecători;

Completul B: domnul De Baere și domnul Kecsmár, judecători;

Completul C: domnul De Baere și doamna Kingston, judecători;

Completul D: domnul Petrlík și domnul Kecsmár, judecători;

Completul E: domnul Petrlík și doamna Kingston, judecători;

Completul F: domnul Kecsmár și doamna Kingston, judecători.

Camera a noua extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Domnul Truchot, președinte de cameră, domnul Kanninen, doamna Frendo, domnul Sampol Pucurull și doamna Perišin, judecători.

Camera a noua, care judecă în complet de trei judecători:

Domnul Truchot, președinte de cameră;

Completul A: domnul Kanninen și doamna Frendo, judecători;

Completul B: domnul Kanninen și domnul Sampol Pucurull, judecători;

Completul C: domnul Kanninen și doamna Perišin, judecători;

Completul D: doamna Frendo și domnul Sampol Pucurull, judecători;

Completul E: doamna Frendo și doamna Perišin, judecători;

Completul F: domnul Sampol Pucurull și doamna Perišin, judecători.

Camera a zecea extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Doamna Porchia, președintă de cameră, domnul Jaeger, domnul Madise, domnul Nihoul și domnul Verschuur, judecători.

Camera a zecea, care judecă în complet de trei judecători:

Doamna Porchia, președintă de cameră;

Completul A: domnul Jaeger și domnul Madise, judecători;

Completul B: domnul Jaeger și domnul Nihoul, judecători;

Completul C: domnul Jaeger și domnul Verschuur, judecători;

Completul D: domnul Madise și domnul Nihoul, judecători;

Completul E: domnul Madise și domnul Verschuur, judecători;

Completul F: domnul Nihoul și domnul Verschuur, judecători.

Camerele a patra, a cincea, a noua și a zecea sunt însărcinate cu cauzele care își au originea în raportul de muncă dintre Uniunea Europeană și personalul său, iar Camerele întâi, a doua a treia, a șasea, a șaptea și a opta sunt însărcinate cu cauzele referitoare la drepturile de proprietate intelectuală prevăzute în titlul IV din Regulamentul de procedură.

Tribunalul a decis de asemenea următoarele:

—	președintele și vicepreședintele nu sunt repartizați cu caracter permanent unei camere;

—

în fiecare an judecătoresc, vicepreședintele judecă în fiecare dintre camerele care judecă în complet de cinci judecători, în limita unei cauze pe cameră potrivit ordinii următoare: — prima cauză trimisă, prin decizie a Tribunalului, unui complet extins de cinci judecători al Camerei întâi, al Camerei a doua, al Camerei a treia, al Camerei a patra și al Camerei a cincea; — a treia cauză trimisă, prin decizie a Tribunalului, unui complet extins de cinci judecători al Camerei a șasea, al Camerei a șaptea, al Camerei a opta, al Camerei a noua și al Camerei a zecea.

Atunci când vicepreședintele se află în situația de a judeca într-o cameră compusă din cinci judecători, completul extins este compus din vicepreședinte, din judecătorii completului de trei judecători inițial sesizat, precum și din unul dintre ceilalți judecători ai camerei respective, determinat pe baza ordinii inverse stabilite la articolul 8 din Regulamentul de procedură.

Compunerea Marii Camere

(2022/C 398/07)

Cu ocazia Conferinței plenare din 23 septembrie 2022, Tribunalul a decis că, pentru perioada cuprinsă între 23 septembrie 2022 și 31 august 2025 și în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, cei 15 judecători din care este compusă Marea Cameră sunt președintele Tribunalului, vicepreședintele, doi președinți de cameră desemnați prin rotație, judecătorii din completul de trei judecători sesizat inițial cu cauza și cei doi judecători care ar fi trebuit să completeze acest complet de trei judecători dacă aceasta ar fi fost atribuită unui complet de cinci judecători, precum și șase judecători desemnați prin rotație dintre toți judecătorii Tribunalului, cu excluderea președinților de cameră, urmând ordinea stabilită la articolul 8 din Regulamentul de procedură și, alternativ, ordinea inversă.

Modul de desemnare a judecătorului care îl înlocuiește pe judecătorul aflat într-un caz de împiedicare

(2022/C 398/08)

Criterii pe baza cărora cauzele sunt atribuite camerelor

(2022/C 398/09)

Cu ocazia Conferinței plenare din 23 septembrie 2022, Tribunalul a stabilit, în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul de procedură, criteriile pe baza cărora cauzele sunt atribuite camerelor.

Aceste criterii sunt următoarele:

1.	Cauzele se atribuie, cât mai curând cu putință după depunerea cererii introductive și fără a aduce atingere unei aplicări ulterioare a articolului 28 din Regulamentul de procedură, camerelor compuse din trei judecători.

2.

Cauzele de funcție publică, și anume cauzele care își au originea în raportul de muncă dintre Uniunea Europeană și personalul său, se repartizează între cele patru camere anume desemnate în acest scop în decizia de repartizare a judecătorilor pe camere, potrivit unui sistem de rotație în funcție de ordinea înregistrării cauzelor la grefă.

3.

Cauzele referitoare la drepturile de proprietate intelectuală prevăzute de titlul IV din Regulamentul de procedură se repartizează între cele șase camere anume desemnate în acest scop în decizia de repartizare a judecătorilor pe camere, potrivit unui sistem de rotație în funcție de ordinea înregistrării cauzelor la grefă.

4.

Celelalte cauze, altele decât cele prevăzute la punctele 2 și 3, se repartizează pe camere în conformitate cu două sisteme de rotație distincte stabilite în funcție de ordinea înregistrării cauzelor la grefă: — pentru cauzele care privesc punerea în aplicare a regulilor de concurență aplicabile întreprinderilor, a regulilor privind ajutoarele de stat și a regulilor privind măsurile de protecție comercială, — pentru toate celelalte cauze.

5.	Președintele Tribunalului va putea deroga de la sistemele de rotație prevăzute la punctele 2, 3 și 4 pentru a ține seama de conexitatea anumitor cauze sau pentru a asigura o repartizare echilibrată a volumului de muncă.

6.	Criteriile pe baza cărora cauzele sunt atribuite camerelor, redate mai sus, sunt stabilite pentru perioada cuprinsă între 23 septembrie 2022 și 31 august 2025.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 28 iunie 2022 – Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-278/20) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Răspunderea statelor membre pentru prejudiciile cauzate particularilor prin încălcări ale dreptului Uniunii - Încălcarea dreptului Uniunii imputabilă legiuitorului național - Încălcarea Constituției unui stat membru imputabilă legiuitorului național - Principiile echivalenței și efectivității)

(2022/C 398/10)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Baquero Cruz, I. Martínez del Peral și P. Van Nuffel, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei (reprezentanți: L. Aguilera Ruiz, S. Centeno Huerta, A. Gavela Llopis și J. Rodríguez de la Rúa Puig, agenți)

Dispozitivul

1)

Regatul Spaniei nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul principiului efectivității atunci când a adoptat și a menținut în vigoare articolul 32 alineatele 3-6 și articolul 34 alineatul 1 al doilea paragraf din Ley 40/2015 de Régimen Jurídico del Sector Público (Legea 40/2015 privind regimul juridic al sectorului public) din 1 octombrie 2015, precum și articolul 67 alineatul 1 al treilea paragraf din Ley 39/2015 del Procedimiento Administrativo Común de las Administraciones Públicas (Legea 39/2015 privind procedura administrativă comună a administrațiilor publice) din 1 octombrie 2015, în măsura în care aceste dispoziții supun repararea prejudiciilor cauzate particularilor de legiuitorul spaniol ca urmare a unei încălcări a dreptului Uniunii: — condiției privind existența unei decizii a Curții prin care se declară incompatibilitatea normei cu rang de lege aplicate cu dreptul Uniunii; — condiției ca particularul vătămat să fi obținut în fața oricărei instanțe o decizie definitivă de respingere a unei acțiuni formulate împotriva actului administrativ care a cauzat prejudiciul, fără a prevedea o excepție pentru cazurile în care prejudiciul decurge direct dintr-un act sau dintr-o omisiune a legiuitorului contrară dreptului Uniunii, fără să existe un act administrativ atacabil; — unui termen de prescripție de un an de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a deciziei Curții prin care se declară incompatibilitatea normei cu rang de lege aplicate cu dreptul Uniunii, fără a acoperi cazurile în care nu există o asemenea decizie, și — condiției ca numai prejudiciile produse în cei cinci ani care precedă data acestei publicări să poată face obiectul unei reparații, sub rezerva unor dispoziții contrare cuprinse în această decizie.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Comisia Europeană și Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 271, 17.8.2020.

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 1 septembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo – Portugalia) – Pharol, SGPS, SA/Autoridade Tributária e Aduaneira

(Cauza C-67/22) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Articolele 63 și 65 TFUE - Libera circulație a capitalurilor - Impozit pe profitul persoanelor juridice - Dividende încasate de la o societate stabilită în statul membru al societății beneficiare - Dividende încasate de la o societate stabilită într – o țară terță - Reglementare națională care vizează eliminarea dublei impuneri - Diferență de tratament - Restricție - Justificare - Eficacitatea controalelor fiscale - Lipsa unei obligații convenționale de furnizare a informațiilor fiscale)

(2022/C 398/11)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din procedura principală

Recurentă: Pharol, SGPS, SA

Intimată: Autoridade Tributária e Aduaneira

Dispozitivul

Articolele 63 și 65 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care vizează eliminarea dublei impuneri economice a dividendelor în temeiul căreia o societate rezidentă în statul membru în cauză poate deduce din profitul său impozabil dividendele care i-au fost distribuite de o altă societate rezidentă, dar nu poate deduce dividende distribuite de o societate stabilită într-o țară terță, pentru motivul că această țară nu este legată de statul membru de impunere prin nicio obligație convențională de furnizare de informații fiscale, în cazul în care această deducere este subordonată condiției privind supunerea societății distribuitoare impozitului în această țară terță și că, din cauza lipsei unei obligații convenționale a țării terțe de a furniza informații, se dovedește imposibilă obținerea acestor date de la țara în cauză. Un stat membru nu este ținut să acorde contribuabilului posibilitatea de a prezenta el însuși elemente care să demonstreze că cerințele necesare pentru a obține această deducere sunt îndeplinite în cazul în care, din cauza acestei lipse a unei obligații convenționale, statul membru menționat nu poate controla veridicitatea acestor elemente.

---

(1)  Data depunerii: 2.2.2022.

Recurs introdus la 19 decembrie 2021 de Ioana-Felicia Rosca împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 20 octombrie 2021 în cauza T-434/19, Rosca/Comisia

(Cauza C-802/21 P)

(2022/C 398/12)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Ioana-Felicia Rosca (reprezentant: L.-O. Tufler, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Prin Ordonanța din 7 septembrie 2022, Curtea de Justiție (Camera a șaptea) a respins recursul în parte ca vădit inadmisibil și în parte ca vădit nefondat și a dispus ca doamna Ioana-Felicia Rosca să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 27 mai 2022 – Gemeinde A/Finanzamt

(Cauza C-344/22)

(2022/C 398/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Recurentă-reclamantă: Gemeinde A

Intimată-pârâtă: Finanzamt

Întrebările preliminare

1)

În împrejurări precum cele din procedura principală, o comună care, în temeiul unui statut comunal, percepe de la vizitatorii care efectuează un sejur în comună (vizitatorii stațiunii balneare) o „taxă de stațiune balneară” (în cuantum de o anumită sumă pe zi de ședere) pentru punerea la dispoziție a unor facilități balneare (de exemplu, parc balnear, unitate balneară, alei), prin punerea la dispoziție, în schimbul unei taxe de stațiune balneară, a facilităților balneare vizitatorilor stațiunii balneare, desfășoară o activitate economică în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112/CE (1) și atunci când facilitățile balneare sunt, oricum, accesibile în mod liber tuturor (și, prin urmare, inclusiv, de exemplu, locuitorilor care nu sunt supuși taxei balneare sau altor persoane care nu sunt supuse taxei de stațiune balneară)?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: în împrejurările din procedura principală, menționate anterior, atunci când se examinează dacă tratarea comunei ca persoană neimpozabilă ar determina „denaturări semnificative ale concurenței” în sensul articolului 13 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, piața geografică relevantă este numai teritoriul comunei?

---

(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Hannover (Germania) la 12 iulie 2022 – MK/WB

(Cauza C-461/22)

(2022/C 398/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Hannover

Părțile din procedura principală

Reclamant: MK

Pârât: WB

Întrebarea preliminară

Curatorul legal, care desfășoară această activitate cu titlu profesional, este operator în sensul articolului 4 punctul 7 din Regulamentul (UE) 2016/679 (1) al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor, denumit în continuare „RGPD”)?

Acesta este obligat să furnizeze informaţii în conformitate cu articolul 15 din RGPD?

---

(1)  JO 2016, L 119, p. 1.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 15 iulie 2022 – Laudamotion GmbH/flightright GmbH

(Cauza C-474/22)

(2022/C 398/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă: Laudamotion GmbH

Intimată: flightright GmbH

Întrebările preliminare

1)

Dreptul la compensație pentru o întârziere a zborului mai mare de trei ore față de ora de sosire prevăzută, potrivit articolelor 5, 6 și 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1), presupune ca pasagerul să se prezinte personal pentru înregistrare, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (a) din regulament, la ora indicată de operatorul de transport aerian, operatorul de turism sau un agent de voiaj autorizat, dar nu mai târziu de 45 de minute înaintea orei de plecare publicate, sau cazul unei întârzieri prelungite în sensul menționat – care corespunde cazului anulării zborului – este exceptat de la această cerință?

2)

În cazul în care dreptul la compensație nu este exceptat de la cerința prezentării personale pentru înregistrare pentru simplul motiv al unei întârzieri prelungite în sensul menționat, o astfel de excepție se aplică atunci când care pasagerul a avut indicii suficient de sigure că zborul va sosi doar cu o întârziere prelungită în sensul menționat?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218, rectificare în JO 2016, L 94, p. 77).

Acțiune introdusă la 18 iulie 2022 – Comisia Europeană/Irlanda

(Cauza C-481/22)

(2022/C 398/16)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Armati și E. Sanfrutos Cano, agenți)

Pârâtă: Irlanda

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, prin neadoptarea măsurilor necesare pentru a asigura că apa destinată consumului uman întrunește cerințele minime ale parametrului valoric pentru Trihalometani – Total stabilit în partea B din anexa I la Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman (1) (denumită în continuare „directiva”) în 21 de zone publice de furnizare a apei și în 9 de reţele grupate private de aprovizionare cu apă și că măsurile corective necesare sunt luate cât mai curând posibil pentru a restabili calitatea apei destinate consumului uman în zonele sus-menţionate publice de furnizare a apei și a rețelelor grupate private de aprovizionare cu apă și că, prin neacordarea priorității pentru punerea lor în aplicare, având în vedere, printre altele, în ce măsură parametrul valoric relevant a fost depășit și pericolul potențial pentru sănătatea umană, Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (1) coroborat cu partea B din anexa I și cu articolul 8 alineatul (2) din directivă;

—	obligarea Irlandei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei a expirat la 26 decembrie 2003, fiind aplicabile cerințe mai stricte de la 26 decembrie 2008.

---

(1)  JO 1998, L 330, p. 32, Ediţie specială, 14/vol. 4, p. 255.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Bucureşti (România) la data de 22 iulie 2022 – EI/SC Brink’s Cash Solutions SRL

(Cauza C-496/22)

(2022/C 398/17)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel București

Părțile din acțiunea principală

Apelant: EI

Intimată: SC Brink’s Cash Solutions SRL

Întrebările preliminare

1)

Articolul 1 [alineatul (1) primul paragraf litera (b)] și articolul 6 din Directiva 98/59/CE privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (1), citite în lumina considerentelor (2) și (6) din preambulul aceleiași directive, se opun unei legislații naționale care permite unui angajator să nu consulte lucrătorii vizați de o procedură colectivă de concediere pentru că aceștia nu au desemnați reprezentanți și nici obligația legală de a o face?

2)

Articolul 1 [alineatul (1) primul paragraf litera (b)] și articolul 6 din Directiva 98/59/CE privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective, citite în lumina considerentelor (2) și (6) din preambulul aceleiași directive, se interpretează în sensul în care, în ipoteza descrisă mai sus, angajatorul are obligația informării și consultării tuturor salariaților vizați de procedura concedierii colective?

---

(1)  Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (JO 1998, L 225, p.16, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 95).

Acțiune introdusă la 29 iulie 2022 – Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-516/22)

(2022/C 398/18)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Armati, P.-J. Loewenthal, T. Maxian Rusche, Agenți)

Pârât: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Concluziile reclamantei

—

declararea faptului că, prin autorizarea executării hotărârii arbitrale pronunțate în cauza ICSID nr. ARB/05/20, Regatul Unit nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin: — în temeiul articolului 4 alineatul (3) TUE coroborat cu articolul 127 alineatul (1) din Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (1) (denumit în continuare „Acordul de retragere”), prin faptul că a statuat cu privire la interpretarea articolului 351 alineatul (1) TFUE și cu privire la aplicarea acestuia la implementarea hotărârii arbitrale, deși aceeași problemă fusese soluționată prin decizii încă în vigoare ale Comisiei și soluționarea sa era pendinte în fața instanțelor Uniunii; — în temeiul articolului 351 alineatul (1) TFUE coroborat cu articolul 127 alineatul (1) din Acordul de retragere, prin faptul că a interpretat și a aplicat în mod eronat noțiunile „dispozițiile tratatelor nu aduc atingere” și „drepturi […] ale unuia sau mai multe state terțe”; — în temeiul articolului 267 primul paragraf literele (a) și (b) TFUE coroborat cu articolul 127 alineatul (1) din Acordul de retragere, prin faptul că nu a adresat o întrebare cu privire la validitatea deciziei Comisiei din 26 mai 2014 prin care România este obligată să pună în aplicare hotărârea arbitrală (denumită în continuare „decizia de suspendare din 2014”) și a deciziei Comisiei din 1 octombrie 2014 de deschidere a procedurii oficiale de investigare privind punerea în aplicare de către România a hotărârii arbitrale (2) (denumită în continuare „decizia de deschidere a procedurii”), precum și prin faptul că, în calitate de instanță de ultim grad de jurisdicție, nu a adresat o întrebare cu privire la interpretarea dreptului Uniunii care nu era nici „un acte clair”, nici un „acte éclairé”; — în temeiul articolului 108 alineatul (3) TFUE coroborat cu articolul 127 alineatul (1) din Acordul de retragere, prin faptul că a dispus ca România să își încalce obligațiile de drept al Uniunii care decurg din decizia de suspendare din 2014 și din decizia de deschidere din 2014; — obligarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin hotărârea din 19 februarie 2020, Micula/România, Supreme Court of the United Kingdom (Curtea Supremă a Regatului Unit) a dispus executarea unei hotărâri arbitrale din anul 2013 pronunțate împotriva României în favoarea anumitor investitori suedezi pentru încălcarea de către România a unui tratat bilateral de investiții încheiat în anul 2003 între Suedia și România.

Comisia constatase anterior că punerea în aplicare a hotărârii arbitrale constituia un ajutor de stat ilegal și incompatibil acordat de România în favoarea acestor investitori. De atunci, Curtea a constatat că această acordare încalcă norme și principii fundamentale ale dreptului Uniunii, în special articolele 267 și 344 TFUE, principiile generale ale autonomiei și încrederii reciproce, precum și funcționarea instituțiilor Uniunii în conformitate cu cadrul constituțional al Uniunii.

Întemeindu-se pe articolul 351 alineatul (1) TFUE, Supreme Court (Curtea Supremă) a concluzionat că hotărârea arbitrală trebuia executată în Regatul Unit, în pofida faptului că executarea acesteia era contrară dreptului Uniunii. Procedând astfel, Regatul Unit ar fi încălcat articolul 4 alineatul (3) TUE și articolul 108 alineatul (3), articolul 267 alineatul (1) literele (a) și (b), articolul 267 alineatul (3), precum și articolul 351 alineatul (1) TFUE coroborate cu articolul 127 alineatul (1) din acordul de retragere.

---

(1)  JO 2020, L 29, p. 7.

(2)  Ajutoare de stat – România – Ajutor de stat SA.38517 (2014/C) (ex 2014/NN) – Punerea în executare a hotărârii arbitrale Micula/România din 11 decembrie 2013 – Invitație de a prezenta observații în temeiul articolului 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2014, C 393, p. 27).

Recurs introdus la 2 august 2022 de Eurobolt BV, Fabory Nederland BV, ASF Fischer BV împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 18 mai 2022 în cauza T-479/20, Eurobolt și alții/Comisia

(Cauza C-517/22 P)

(2022/C 398/19)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Eurobolt BV, Fabory Nederland BV, ASF Fischer BV (reprezentanți: B. Natens și A. Willems, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Stafa Group BV

Concluzii

Recurentele solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—

admiterea acțiunii în primă instanță și anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/611 al Comisiei din 30 aprilie 2020 de reinstituire a taxei antidumping definitive instituite prin Regulamentul (CE) nr. 91/2009 al Consiliului asupra importurilor de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel expediate din Malaysia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca provenind din Malaysia (1) (denumit în continuare „regulamentul atacat”) în măsura în care le privește pe recurente; și

—	obligarea Comisiei să suporte cheltuielile de judecată efectuate de recurente și propriile cheltuieli de judecată aferente procedurilor în fața Tribunalului și în fața Curții de Justiție și obligarea oricărei alte părți la recurs să suporte propriile cheltuieli de judecată; în subsidiar

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal; și

—	soluționarea odată cu fondul, prin hotărârea finală a Tribunalului, a cererii privind cheltuielilor de judecată aferente procedurilor în fața Tribunalului și Curții de Justiție, și obligarea oricărei alte părți la procedură să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentele invocă șapte motive.

În primul rând, Tribunalul a aplicat și a interpretat greșit articolul 266 TFUE și principiul neretroactivității atunci când a constatat regulamentul atacat putea să reinstituie retroactiv taxe anticircumvenție și să împiedice restituirea acestora.

În al doilea rând, Tribunalul a interpretat și a aplicat greșit articolul 266 TFUE atunci când a considerat că regulamentul atacat putea „remedia” o încălcare a normelor fundamentale de procedură în procedurile antidumping.

În al treilea rând, Tribunalul a interpretat și a aplicat greșit articolul 266 TFEU și principiul neretroactivități atunci când a constatat că regulamentul atacat putea „remedia” încălcarea constatată prin Hotărârea din 3 iulie 2019, Eurobolt (C-644/17, EU:C:2019:555).

În al patrulea rând, Tribunalul a interpretat și a aplicat greșit articolele 264 și 266 TFUE atunci când a constatat că Comisia putea uzurpa competența Curții și, prin acesta, el a încălcat articolul 296 TFUE.

În al cincilea rând, Tribunalul a interpretat și a aplicat greșit principiul protecției jurisdicționale efective atunci când a statuat că acest principiu nu impune restituirea integrală a taxelor în prezenta cauză.

În al șaselea rând, Tribunalul a interpretat și a aplicat greșit articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (2), articolul 5 alineatele (1) și (2) TUE, precum și principiul bunei administrări atunci când a constatat că regulamentul atacat are un temei juridic adecvat.

În al șaptelea rând, Tribunalul a interpretat și a aplicat greșit articolul 5 alineatele (1) și (2) TUE atunci când a considerat că regulamentul atacat putea interzice definitiv restituirea taxelor considerate invalidate prin Hotărârea Eurobolt.

---

(1)  JO 2020, L141, p. 1.

(2)  JO 2016, L 176, p. 21.

Recurs introdus la 4 august 2022 de Amer Foz împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 18 mai 2022 în cauza T-296/20, Foz/Consiliul

(Cauza C-524/22 P)

(2022/C 398/20)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Amer Foz (reprezentant: L. Cloquet, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	anularea în parte a hotărârii atacate în măsura în care prin aceasta a fost respinsă acțiunea în anulare introdusă de recurent împotriva actelor de menținere din 2021, astfel cum sunt arătate în continuare;

—	în consecință, Deciziei (PESC) 2021/855 a Consiliului din 27 mai 2021 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (1), în măsura în care îl privește pe recurent;

—	în consecință, anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/848 al Consiliului din 27 mai 2021 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (2), în măsura în care îl privește pe recurent;

—

în consecință, obligarea Consiliului să retragă numele recurentului din anexele la Decizia 2013/255/PESC a Consiliului din 31 mai 2013 privind măsuri restrictive împotriva Siriei (3) și la Regulamentul (UE) nr. 36/2012 al Consiliului din 18 ianuarie 2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (4); și

—	prin urmare, obligarea Consiliului să suporte totalitatea cheltuielilor de judecată aferente procedurii, inclusiv a celor efectuate de recurent.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă opt motive:

Primul motiv, întemeiat pe o denaturare a elementelor de probă și a circumstanțelor factuale în ceea ce privește blogul Pro-Justice.

Al doilea motiv, întemeiat pe o denaturare a elementelor de probă și a circumstanțelor factuale în ceea ce privește site-ul internet Syria Report.

Al treilea motiv, întemeiat pe o denaturare a elementelor de probă și a circumstanțelor factuale în ceea ce privește articolul de pe site-ul internet Reuters.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o denaturare a elementelor de probă și a circumstanțelor factuale în ceea ce privește elementele referitoare la ASM International General Trading LLC (site-urile internet Arab News și Al Arabiya).

Al cincilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept sub forma unei aplicări greșite de către Tribunal jurisprudenței Anbouba (Hotărârea din 21 aprilie 2015, Anbouba/Consiliul, C-630/13 P, EU:C:2015:247, și Hotărârea din 21 aprilie 2015, Anbouba/Consiliul, C-605/13 P, EU:C:2015:248) și în special a criteriului fasciculului de indicii suficient de concrete, precise și concordante.

Al șaselea motiv, întemeiat pe o eroare de drept sub forma unei aplicări greșite de către Tribunal a articolelor 27 și 28, in fine, din Decizia 2013/255/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia (CFSP) 2015/1836 (5) și a articolului 15 din Regulamentul nr. 36/2012, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2015/1828 (6).

Al șaptelea motiv, întemeiat pe o denaturare a circumstanțelor factuale în ceea ce privește inexistența unei legături între recurent și domnul Samer Foz.

Al optulea motiv, întemeiat pe o eroare de drept sub forma unei aplicări greșite de către Tribunal a normelor care guvernează sarcina probei.

---

(1)  JO 2021, L 188, p. 90.

(2)  JO 2021, L 188, p. 18.

(3)  JO 2013, L 147, p. 14.

(4)  JO 2012, L 16, p.1.

(5)  Decizia (PESC) 2015/1836 a Consiliului din 12 octombrie 2015 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2015, L 266, p. 75).

(6)  Regulamentul (UE) 2015/1828 al Consiliului din 12 octombrie 2015 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (JO 2015, L 266, p. 1).

Recurs introdus la 10 august 2022 de Antonio Del Valle Ruíz, Alejandra Pérez Mina, Alejandro Finkler Kudler, Alonso de Garay Gutiérrez, Arantzazu Del Valle Diharce, Arturo Grinberg Kreimerman, Carlos Ruíz Sacristán, Edmundo Del Valle Diharce, Elias Abadi Cherem, Enrique Rojas Blásquez, Eugenio Santiago Clariond Reyes, Fernando Ramos González de Castilla, Gerardo Madrazo Gómez, Germán Larrea Mota Velasco, Jacobo Troice Jalife, Jaime Abadi Cherem, Jorge Esteve Recolons, José Eduardo Del Valle Diharce, José Manuel Fierro Von Mohr, José María Casanueva Y Llaguno, Juan Pablo Del Valle Perochena, Julio Andrés Maza Casas, Luís de Garay Russ, Luis Francisco Suinaga Aguilár, María de Guadalupe Del Valle Perochena, Rogelio Barrenechea Cuenca, Xochitl Montero De Garay, Inmobiliaria Asturval, SA de CV, Bauhaus Partners Ltd, DGFam Fund, LP, Eureka Global Pte Ltd, Fideicomiso 70385-0 Bancomer (Antonio Cosío y Familia), Tanoak Ltd, GBM Capital Bursátil, SA de CV, Fondo de Inversión de Renta Variable, GBM Fondo de Inversión Total, SA de CV, Fondo de Inversión de Renta Variable, GBM Global, SA de CV, Fondo de Inversión de Renta Variable, Grow Investments LP, Grupo Bursátil Mexicano, SA de CV, Casa de Bolsa, Hechos con Amor, SA de CV, Miura LP, Simple Investments LP, Terra Gamma Partners CV împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 1 iunie 2022 pronunțate în cauza T-510/17, Del Valle Ruíz și alții/Comisia și SRB

(Cauza C-539/22 P)

(2022/C 398/21)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurenți: Antonio Del Valle Ruíz, Alejandra Pérez Mina, Alejandro Finkler Kudler, Alonso de Garay Gutiérrez, Arantzazu Del Valle Diharce, Arturo Grinberg Kreimerman, Carlos Ruíz Sacristán, Edmundo Del Valle Diharce, Elias Abadi Cherem, Enrique Rojas Blásquez, Eugenio Santiago Clariond Reyes, Fernando Ramos González de Castilla, Gerardo Madrazo Gómez, Germán Larrea Mota Velasco, Jacobo Troice Jalife, Jaime Abadi Cherem, Jorge Esteve Recolons, José Eduardo Del Valle Diharce, José Manuel Fierro Von Mohr, José María Casanueva Y Llaguno, Juan Pablo Del Valle Perochena, Julio Andrés Maza Casas, Luís de Garay Russ, Luis Francisco Suinaga Aguilár, María de Guadalupe Del Valle Perochena, Rogelio Barrenechea Cuenca, Xochitl Montero De Garay, Inmobiliaria Asturval, SA de CV, Bauhaus Partners Ltd, DGFam Fund, LP, Eureka Global Pte Ltd, Fideicomiso 70385-0 Bancomer (Antonio Cosío y Familia), Tanoak Ltd, GBM Capital Bursátil, SA de CV, Fondo de Inversión de Renta Variable, GBM Fondo de Inversión Total, SA de CV, Fondo de Inversión de Renta Variable, GBM Global, SA de CV, Fondo de Inversión de Renta Variable, Grow Investments LP, Grupo Bursátil Mexicano, SA de CV, Casa de Bolsa, Hechos con Amor, SA de CV, Miura LP, Simple Investments LP, Terra Gamma Partners CV (reprezentant: J. Pobjoy, Barrister-at-Law)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Comitetul unic de rezoluție (SRB), Regatul Spaniei, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Banco Santander, SA

Concluziile recurenților

Recurenții solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal în conformitate cu aprecierea juridică a Curții;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurenți în procedurile de la Curte și de la Tribunal.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenții invocă două motive:

Primul motiv întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare (a) atunci când a apreciat că recurenții și-au putut exercita dreptul la o cale de atac eficientă prevăzut la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în condițiile în care intimații nu au furnizat anumite documente-cheie pe care se întemeiaseră și/sau care erau relevante din punct de vedere material pentru deciziile care fac obiectul acțiunii în anulare (Decizia SRB/EES/2017/08 a sesiunii executive a SRB din 7 iunie 2017 privind adoptarea unui dispozitiv de rezoluție faţă de Banco Popular Español, SA, și Decizia (UE) 2017/1246 a Comisiei din 7 iunie 2017 de aprobare a schemei de rezoluție pentru Banco Popular Español S.A. (1)), inclusiv versiunea necenzurată a deciziei SRB a căror anulare o solicită recurenții, și (b) atunci când nu a luat în considerare și/sau nu a acționat în mod coerent cu cerințele unui proces echitabil și ale egalității armelor garantate prin articolul 47 din cartă.

În al doilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a apreciat că, pentru a dovedi că pârâții au săvârșit o eroare vădită de apreciere, elementele de probă depuse de recurenți trebuiau să fie suficiente pentru a face „neplauzibile” aprecierile de fapt reținute de pârâți.

---

(1)  JO 2017, L 178, p. 15.

Recurs introdus la 1 septembrie 2022 de Anglo Austrian AAB AG, în rezoluție, împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 22 iunie 2022 în cauza T-797/19, Anglo Austrian AAB AG, în rezoluție/Banca Centrală Europeană

(Cauza C-579/22 P)

(2022/C 398/22)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Anglo Austrian AAB AG, în rezoluție (reprezentant: O. Behrends, avocat)

Celelalte părți din procedură: Banca Centrală Europeană, Belegging-Maatschappij „Far-East” BV

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

1.	anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 22 iunie 2022 în cauza T-797/19, Anglo Austrian AAB și Belegging-Maatschappij „Far-East”/BCE,

2.	anularea deciziei din 14 noiembrie 2019 prin care BCE a retras autorizația recurentei ca instituție de credit,

3.	în subsidiar, în cazul în care Curtea de Justiție nu este în măsură să se pronunțe pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului,

4.	obligarea BCE la plata cheltuielilor de judecată ale recurentei.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului său, recurenta invocă șapte motive de recurs.

În primul rând, aceasta consideră că Tribunalul depășește limitele competenței sale și încalcă dreptul Uniunii, în speță articolul 263 TFUE, în măsura în care acesta soluționează în mod explicit chestiuni în litigiu referitoare la interpretarea și la aplicarea dreptului național austriac.

În al doilea rând, aceasta consideră că Tribunalul ar fi trebuit să nege competența BCE,

a)	întrucât BCE nu este competentă să adopte decizii în temeiul legislației privind lupta împotriva spălării banilor,

b)	întrucât BCE nu are competența să aplice dreptul național,

c)	întrucât BCE este competentă să adopte sancțiuni numai în scopul punerii în aplicare a dreptului Uniunii direct aplicabil și

d)	întrucât supravegherea efectuată de BCE se limitează la combinația activităților de depozit și de credit.

În al treilea rând, aceasta susține că Tribunalul, atunci când consideră că cerințele prevăzute la articolul 31 alineatul (3) punctul 2 din FM-GWG (1) și la articolul 67 alineatul (1) litera (o) din CRD IV (2) sunt întrunite, încalcă cerințele prevăzute de aceste norme și, în plus, deciziile administrative și jurisdicționale naționale pe care le menționează.

În al patrulea rând, aceasta consideră că respingerea motivelor întemeiate pe ipoteza unui motiv de retragere a autorizației conform articolului 67 alineatul (1) litera (d) din CRD IV și care, potrivit hotărârii atacate, privesc considerații suplimentare ale retragerii autorizației, este afectată de erori identice cu cele examinate în cadrul celui de al treilea motiv.

În al cincilea rând, aceasta consideră că Tribunalul nu procedează la o examinare concretă a celui de al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a principiului proporționalității.

În al șaselea rând, aceasta susține că respingerea celui de al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare al recurentei, este întemeiată pe supoziția, eronată în drept, că trebuie să fie luate în considerare numai pretinse încălcări din trecut, iar nu situația la data retragerii autorizației.

În al șaptelea rând, aceasta consideră că hotărârea atacată este afectată de vicii de procedură, care afectează interesele recurentei. În special, Tribunalul ar fi omis să îi indice recurentei că își modificase în mod fundamental propria poziție juridică și să îi permită, ulterior, să prezinte observații referitoare la elementele de fapt sau de drept pertinente după această modificare de poziție.

---

(1)  Österreichisches Bundesgesetz zur Verhinderung der Geldwäsche und Terrorismusfinanzierung im Finanzmarkt (Legea austriacă privind prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului pe piețele financiare, denumită în continuare „FM-GWG”).

(2)  Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO 2013, L 176, p. 338).

Recurs introdus la 1 septembrie 2022 de thyssenkrupp AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 22 iunie 2022 în cauza T-584/19, thyssenkrupp/Comisia

(Cauza C-581/22 P)

(2022/C 398/23)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: thyssenkrupp AG (reprezentanți: M. Klusmann, J. Ziebarth și O. Schley, Rechtsanwälte)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	anularea Deciziei C(2019) 4228 final (1) a Comisiei din 11 iunie 2019 în cazul M.8713 – Tata Steel/thyssenkrupp/JV;

—	în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe în conformitate cu hotărârea Curții de Justiție; și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor în fața Tribunalului și a Curții.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că Tribunalul nu a efectuat un control jurisdicțional suficient al acțiunii sale în anulare prin faptul că nu a efectuat decât un „control lejer” al motivelor invocate. În plus, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin neaplicarea normelor de drept material adecvate pentru definirea piețelor relevante în cazurile de concentrare și pentru constatarea unui obstacol semnificativ în calea concurenței efective (denumit în continuare „OSCE”) în susținerea unei decizii de interzicere a unei concentrări, prin neaplicarea standardelor de probă adecvate, prin răsturnarea în mod necorespunzător a sarcinii probei și prin denaturarea sau neluarea în considerare a elementelor de probă disponibile, precum și prin nepronunțarea asupra tuturor motivelor invocate sau, în subsidiar, prin motivarea insuficientă a respingerii în totalitate a acțiunii în anulare inițiale.

În esență, recurenta susține că, pronunțându-se asupra prezentei cauze, Tribunalul ar fi trebuit să își respecte propria Hotărâre din 28 mai 2020, CK Telecoms UK Investments/Comisia (T-399/16, EU:T:2020:217), în care a stabilit un standard de control jurisdicțional mult mai riguros în cazurile de concentrare decât cel aplicat în speță:

1.

Prin intermediul primului motiv de recurs, care cuprinde două aspecte, recurenta susține că, limitându-se la a verifica doar dacă Comisia a examinat cu precădere anumite aspecte specifice și neexaminând el însuși dacă elementele de probă utilizate erau fiabile și interpretate corect și dacă concluziile desprinse de Comisie erau corecte și suficient susținute de aceste elemente în propria sa opinie, Tribunalul nu a efectuat un control de fond suficient al motivelor invocate în acțiunea în anulare. Recurenta susține că, în contradicție cu jurisprudența anterioară aplicabilă, și anume Hotărârea din 10 iulie 2008, Bertelsmann și Sony Corporation of America/Impala (C-413/06 P, EU:C:2008:392), și Hotărârea din 28 mai 2020, CK Telecoms UK Investments/Comisia (T-399/16, EU:T:2020:217), Tribunalul nu a aplicat criteriul material corespunzător pentru a stabili probabilitatea suficientă a intervenirii unui OSCE ca urmare a concentrării pe piețele produselor examinate de Comisie.

2.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, care cuprinde patru aspecte, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a denaturat elementele de probă atunci când a admis, în mod eronat, definiții prea restrânse ale mai multor piețe relevante ale produselor plate din oțel (în special oțelul galvanizat la cald pentru aplicații pentru automobile și oțelul laminat pentru ambalaje) pentru care Comisia a considerat că un OSCE risca să intervină ca urmare a concentrării notificate.

3.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, care cuprinde șase aspecte, recurenta susține că evaluările referitoare la concurență avalizate de Tribunal cu privire la piețele relevante presupuse pentru oțelul galvanizat la cald pentru aplicații pentru automobile și pentru oțelul pentru ambalaje sunt afectate de erori ca urmare a faptului că acesta a aplicat în mod greșit în paralel două teorii ale prejudiciului care se exclud reciproc (poziție dominantă unică și efecte necoordonate pe piețele oligopolistice), prin faptul că nu a definit criterii adecvate pentru a considera că Tata Steel este o „importantă forță concurențială” și pentru presupusa „proximitate a concurenței”, prin denaturarea elementelor de probă privind restricțiile impuse de importuri, prin faptul că nu a apreciat calculele HHI eronate ca fiind relevante pentru procesul decizional al Comisiei și prin nepronunțarea în mod complet asupra motivelor invocate în acțiunea în anulare referitoare la aceste puncte.

4.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurenta susține că Tribunalul a denaturat elementele de probă și nu i-a respectat dreptul la apărare prin interpretarea eronată a motivului referitor la o nouă teorie a prejudiciului, invocată de Comisie la punctul 1095 din decizia atacată, fără să-i fi oferit recurentei posibilitatea prealabilă de a fi ascultată în această privință și aplicând în același timp un criteriu material eronat privind comportamentul pe piață ipotetic al ArcelorMittal, în calitate de principal concurent, pe care Tribunalul l-a luat în considerare în mod determinant în respingerea motivului inițial.

5.

Prin intermediul celui de al cincilea motiv, recurenta susține că Tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la al șaptelea motiv al acțiunii în anulare din cauza unei interpretări greșite a motivului subiacent întemeiat pe faptul că Comisia a denaturat elementele de probă întrucât și-a întemeiat argumentele statistice pe răspunsuri aleatorii și incomplete ale unor terți la cererile de informații, fără a asigura imparțialitatea selecției.

---

(1)  Rezumatul Deciziei Comisiei din 11 iunie 2019 privind declararea unei concentrări economice ca fiind incompatibilă cu piața internă și cu funcționarea Acordului privind SEE (Cazul M.8713 – TataSteel/thyssenKrupp/JV) [notificată cu numărul C(2019) 4228]); JO 2021, C 24, p. 23.

Acțiune introdusă la 8 septembrie 2022 – Comisia Europeană/Ungaria

(Cauza C-587/22)

(2022/C 398/24)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Sipos și E. Sanfrutos Cano, agenți)

Pârâtă: Ungaria

Concluzii

Reclamanta solicită Curții

1)

să declare că Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 3 și 4, coroborate cu articolul 10, din Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (1), întrucât nu a asigurat faptul că aglomerările Kéthely, Marcali, Zalaegerszeg, Keszthely, Zalakaros, Soltvadkert, Pilisvörösvár, Szécsény, Tolna, Köröm, Nagykőrös, Veresegyház, Kiskunhalas, Tököl, Szigetszentmiklós, Hódmezővásárhely, Szentendre, Mezőtúr, Békés, Dabas, Dunavarsány și Szentes sunt echipate cu sisteme de colectare a apelor urbane reziduale sau sunt conectate cu acestea, ori că sistemele individuale sau alte sisteme corespunzătoare asigură un nivel identic de protecție a mediului ca sistemele de colectare și tratare, și nici faptul că apele urbane reziduale care intră în sistemele de colectare, înainte de a fi evacuate, fac obiectul unei tratări secundare sau echivalente;

2)

să declare că Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 5, coroborat cu articolul 10, din Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale, întrucât nu a asigurat că, în ceea ce privește aglomerările Kéthely, Marcali, Zalaegerszeg, Keszthely și Zalakaros, apele urbane reziduale fac obiectul unei tratări mai riguroase decât tratarea secundară.

3)

să declare că Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 15 din Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale, întrucât nu a asigurat supravegherea evacuărilor care provin de la stațiile de epurare a apelor urbane reziduale în ceea ce privește aglomerările Kéthely, Marcali, Zalaegerszeg, Keszthely, Zalakaros, Soltvadkert, Pilisvörösvár, Szécsény, Tolna, Köröm, Nagykőrös, Veresegyház, Kiskunhalas, Tököl, Szigetszentmiklós, Hódmezővásárhely, Szentendre, Mezőtúr, Békés, Dabas, Dunavarsány și Szentes.

4)	obligarea Ungariei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Obiectul cauzei constă în aplicarea necorespunzătoare de către Ungaria a Directivei 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale. Directiva se aplică colectării, tratării și evacuării apelor urbane reziduale, precum și tratării și evacuării apelor uzate care provin din anumite sectoare industriale. Are ca obiect protejarea mediului împotriva deteriorării datorate evacuărilor de ape reziduale menționate anterior în raport cu anumite sectoare industriale și cu aglomerările al căror echivalent-locuitor este mai mare de 2 000.

Potrivit Comisiei, Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul directivei în cazul a 22 de aglomerări (Kéthely, Marcali, Zalaegerszeg, Keszthely, Zalakaros, Soltvadkert, Pilisvörösvár, Szécsény, Tolna, Köröm, Nagykőrös, Veresegyház, Kiskunhalas, Tököl, Szigetszentmiklós, Szentendre Hódmezővásárhely, Mezőtúr, Békés, Dabas, Dunavarsány și Szentes) care fac obiectul a două termene intermediare stabilite în tratatul de aderare (31 decembrie 2008 și 31 decembrie 2010).

Motivul principal al situației care constituie neîndeplinirea obligațiilor constă în faptul că, în aceste aglomerări, procentul de conexiuni la sistemele de colectare deja existente este scăzut. În al doilea rând, reprezintă o problemă faptul că, în aceste aglomerări, sunt utilizate în mod nejustificat sau într-o măsură excesivă sistemele individuale sau alte sisteme corespunzătoare care nu asigură nivelul de protecție a mediului impus de directivă.

---

(1)  JO 1991, L 135, p. 40.

Hotărârea Tribunalului din 7 septembrie 2022 – JCDecaux Street Furniture Belgium/Comisia

(Cauza T-642/19) (1)

(„Ajutoare de stat - Ajutor pus în aplicare de Belgia în favoarea JCDecaux Street Furniture Belgium - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă și prin care se dispune recuperarea acestuia - Avantaj - Obligația de motivare”)

(2022/C 398/25)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: JCDecaux Street Furniture Belgium (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: A. Winckler, G. Babin și B. Cambier, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Braga da Cruz, C. Georgieva și D. Recchia, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Clear Channel Belgium (Bruxelles, Belgia) (reprezentanţi: P. de Bandt, M. Gherghinaru și L. Panepinto, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei C(2019) 4466 final a Comisiei din 24 iunie 2019 privind ajutorul de stat SA.33078 (2015/C) (ex 2015/NN) pus în aplicare de Belgia în favoarea JCDecaux Belgium Publicité.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă JCDecaux Street Furniture Belgium la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Comisia Europeană.

3)	Clear Channel Belgium va suporta propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 383, 11.11.2019.

Ordonanța Tribunalului din 17 august 2022 – Batchelor/Comisia

(Cauza T-85/18) (1)

(„Acțiune în anulare - Reprezentare de către un avocat care nu are calitatea de terț independent față de reclamant - Inadmisibilitate”)

(2022/C 398/26)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Edward William Batchelor (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: B. Hoorelbeke, avocat, și M. Healy, solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Konstantinidis și C. Ehrbar, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea Deciziei C(2017) 8430 final a Comisiei Europene din 5 decembrie 2017, în măsura în care aceasta i-a refuzat accesul la declarația de etică a unui administrator al instituției și i-a indicat că nu deține niciun alt document care intră sub incidența cererii inițiale de acces la documente.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Îl obligă pe domnul Edward William Batchelor la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 152, 30.4.2018.

Ordonanța Tribunalului din 2 august 2022 – Kakuzo/EUIPO – Rauch Fruchtsäfte (Kakuzo)

(Cauza T-592/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Retragerea opoziției - Nepronunțare asupra fondului”)

(2022/C 398/27)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Kakuzo GmbH (Berlin, Germania) (reprezentanți: O. Spieker, A. Schönfleisch și D. Mienert, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: I. Harrington și D. Gája, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Rauch Fruchtsäfte GmbH (Rankweil, Austria)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 8 iulie 2021 (cauza R 356/2021-5).

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului acțiunii.

2)	Obligă Kakuzo GmbH să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

---

(1)  JO C 502, 13.12.2021.

Ordonanța Tribunalului din 2 august 2022 – Puma/EUIPO – SMB Swisspour (PUMA)

(Cauza T-622/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Renunțarea la cererea de înregistrare - Nepronunțare asupra fondului”)

(2022/C 398/28)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Puma SE (Herzogenaurach, Germania) (reprezentanți: M. Schunke și P. Trieb, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Schäfer și E. Markakis, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în faţa Tribunalului: SMB Swisspour GmbH (Wildau, Germania)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 8 iulie 2021 (cauza R 2493/2019-1).

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra acțiunii.

2)	Obligă Puma SE să suporte propriile cheltuieli de judecată și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

---

(1)  JO C 471, 22.11.2021.

Ordonanța Tribunalului din 1 august 2022 – Preventicus/EUIPO (NIGHTWATCH)

(Cauza T-742/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Revocare a deciziei atacate - Dispariția obiectului litigiului - Nepronunțare asupra fondului”)

(2022/C 398/29)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Preventicus GmbH (Iéna, Germania) (reprezentant: J. Zecher, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: E. Markakis, agent)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 9 septembrie 2021 (cauza R 1241/2020-4).

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra acțiunii.

2)	Obligă Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) să suporte propriile cheltuieli de judecată și pe cele efectuate de Preventicus GmbH.

---

(1)  JO C 37, 24.1.2022.

Ordonanța Tribunalului din 29 iulie 2022 – Santos/EUIPO (Forma unui storcător de citrice)

(Cauza T-51/22) (1)

(„Acțiune în anulare - Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene tridimensionale - Forma unui storcător de citrice - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Decizie adoptată în urma revocării unei decizii anterioare - Acțiune vădit nefondată”)

(2022/C 398/30)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Santos (Vaulx-en-Velin, Franța) (reprezentant: C. Bey, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Hanf, agent)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 29 noiembrie 2021 (cauza R 281/2020-1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca fiind vădit nefondată.

2)	Obligă Santos la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 119, 14.3.2022.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 4 august 2022 – Biogen Netherlands/Comisia

(Cauza T-269/22 R)

(„Procedură de măsuri provizorii - Medicamente de uz uman - Regulamentul (CE) nr. 726/2004 - Autorizație de introducere pe piață pentru Dimethyl fumarate Polpharma - dimethyl fumarate - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”)

(2022/C 398/31)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Biogen Netherlands BV (Badhoevedorp, Țările de Jos) (reprezentant: C. Schoonderbeek, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Haasbeek și A. Sipos, agenți)

Obiectul

Prin cererea sa întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE, reclamanta solicită suspendarea executării Deciziei de punere în aplicare a Comisiei C(2022) 3253 final din 13 mai 2022, de acordare a unei autorizații de introducere pe piață în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului pentru Dimethyl fumarate Polpharma – dimethyl fumarate ca medicament de uz uman

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 4 august 2022 – Biogen Netherlands/Comisia

(Cauza T-278/22 R)

(„Procedură de măsuri provizorii - Medicamente de uz uman - Regulamentul (CE) nr. 726/2004 - Autorizație de introducere pe piață pentru Dimethyl fumarate Neuraxpharm - dimethyl fumarate - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”)

(2022/C 398/32)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Biogen Netherlands BV (Badhoevedorp, Țările de Jos) (reprezentant: C. Schoonderbeek, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Haasbeek și A. Sipos, agenți)

Obiectul

Prin cererea sa întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE, reclamanta solicită suspendarea executării Deciziei de punere în aplicare a Comisiei C(2022) 3254 final din 13 mai 2022, de acordare a unei autorizații de introducere pe piață în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului pentru Dimethyl fumarate Polpharma – dimethyl fumarate ca medicament de uz uman

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 4 august 2022 – Biogen Netherlands/Comisia

(Cauza T-279/22 R)

(„Procedură de măsuri provizorii - Medicamente de uz uman - Regulamentul (CE) nr. 726/2004 - Autorizație de introducere pe piață pentru Dimethyl fumarate Mylan - dimethyl fumarate - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”)

(2022/C 398/33)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Biogen Netherlands BV (Badhoevedorp, Țările de Jos) (reprezentant: C. Schoonderbeek, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Haasbeek și A. Sipos, agenți)

Obiectul

Prin cererea sa întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE, reclamanta solicită suspendarea executării Deciziei de punere în aplicare a Comisiei C(2022) 3252 final din 13 mai 2022, de acordare a unei autorizații de introducere pe piață în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului pentru Dimethyl fumarate Mylan – dimethyl fumarate ca medicament de uz uman

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Acțiune introdusă la 21 iulie 2022 – Ryanair/Comisia

(Cauza T-458/22)

(2022/C 398/34)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Ryanair DAC (Swords, Irlanda) (reprezentanți: E. Vahida, F.-C. Laprévote, V. Blanc, D. Pérez de Lamo și S. Rating, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (UE) C(2021) 9941 final a Comisiei Europene din 21 decembrie 2021 privind ajutorul de stat SA.60165 (2021/C, ex 2021/N) pe care Portugalia intenționează să îl pună în aplicare în favoarea TAP SGPS (1) și

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că nu se stabilește eligibilitatea TAP.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește demonstrarea riscului de perturbare a unui serviciu important și rolul sistemic al TAP.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia nu stabilește că planul de restructurare este realist, coerent și cuprinzător și că este de natură să restabilească viabilitatea pe termen lung fără să se sprijine pe un ajutor de stat suplimentar într-un interval de timp rezonabil.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia nu stabilește necesitatea intervenției statului și efectul său stimulativ (cu alte cuvinte, lipsa furnizării unei comparații cu un scenariu alternativ credibil care nu implică ajutorul de stat și a epuizării tuturor opțiunilor de pe piață).

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia nu stabilește caracterul adecvat al ajutorului.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că decizia nu stabilește proporționalitatea ajutorului.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că decizia nu examinează în mod adecvat efectele negative ale ajutorului.

8.	Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia încalcă anumite dispoziții ale TFUE și principiile generale ale nediscriminării, liberei prestări a serviciilor și libertății de stabilire.

9.	Al nouălea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisia Europeană a obligației sale de motivare.

---

(1)  JO 2022, C 139, p. 19.

Acțiune introdusă la 1 august 2022 – Imasa, Ingeniería y Proyectos/Comisia și alții

(Cauza T-474/22)

(2022/C 398/35)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Imasa, Ingeniería y Proyectos, SA (Oviedo, Spania) (reprezentant: J. Álvarez González, avocată)

Pârâte: Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană, Comitetul Unic de Rezoluție

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate răspunderea extracontractuală a Uniunii Europene pentru comportamentul nelegal și neglijent al Comisiei Europene, al Comitetului Unic de Rezoluție și al Băncii Centrale Europene pentru faptele descrise în cererea introductivă;

—	obligarea Uniunii Europene la despăgubirea reclamantei cu suma de 186 195,66 euro, potrivit calculelor și cuantificării cuprinse în raportul de expertiză anexat la cererea introductivă, majorată cu dobânzile legale aferente, totul cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe comportamentul nelegal al Comitetului Unic de Rezoluție, constând în susținerea unor declarații publice prăpăstioase și în fapte (în special dezvăluiri) reprezentând un comportament iresponsabil care au determinat o prăbușire imediată a cotației acțiunilor Banco Popular Español SA, precipitând rezoluția acesteia.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe neglijența de care au dat dovadă Comitetul Unic de Rezoluție și Comisia Europene cu ocazia adoptării și aprobării rezoluției Banco Popular Español, S.A. fără să fi controlat și fără să fi verificat, în conformitate cu reglementarea europeană, dacă erau îndeplinite condițiile și premisele necesare punerii în aplicare a acestui mecanism de rezoluție și, odată aprobat acest mecanism, fără să fi respectat reglementarea europeană privind procedura de rezoluție, precum și drepturile deținătorilor de acțiuni și/sau de participații în capitalul băncii.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe lipsa de diligență din partea Băncii Centrale Europene, în privința supravegherii, a controlului, a punerii în aplicare, a reglementării și a stabilirii mecanismelor necesare pentru asigurarea lichidității Banco Popular Español S.A. și pentru evitarea rezoluției sale.

Acțiune introdusă la 1 august 2022 – Fundación Pedro Barrié de la Maza, Conde de Fenosa/Comisia și alții

(Cauza T-475/22)

(2022/C 398/36)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Fundación Pedro Barrié de la Maza, Conde de Fenosa (La Coruña, Spania) (reprezentant: B. Fernández García, avocată)

Pârât: Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană, Comitetul Unic de Rezoluție

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate răspunderea extracontractuală a Uniunii Europene pentru comportamentul nelegal și neglijent al Comisiei Europene, al Comitetului Unic de Rezoluție și al Băncii Centrale Europene pentru faptele descrise în cererea introductivă;

—	obligarea Uniunii Europene la despăgubirea reclamantei cu suma de 47 513 972,73 euro, potrivit calculelor și cuantificării cuprinse în raportul de expertiză anexat la cererea introductivă, majorată cu dobânzile legale aferente, totul cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe comportamentul nelegal al Comitetului Unic de Rezoluție, constând în susținerea unor declarații publice prăpăstioase și în fapte (în special dezvăluiri) reprezentând un comportament iresponsabil care au determinat o prăbușire imediată a cotației acțiunilor Banco Popular Español SA, precipitând rezoluția acesteia.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe neglijența de care au dat dovadă Comitetul Unic de Rezoluție și Comisia Europene cu ocazia adoptării și aprobării rezoluției Banco Popular Español, S.A. fără să fi controlat și fără să fi verificat, în conformitate cu reglementarea europeană, dacă erau îndeplinite condițiile și premisele necesare punerii în aplicare a acestui mecanism de rezoluție și, odată aprobat acest mecanism, fără să fi respectat reglementarea europeană privind procedura de rezoluție, precum și drepturile deținătorilor de acțiuni și/sau de participații în capitalul băncii.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe lipsa de diligență din partea Băncii Centrale Europene, în privința supravegherii, a controlului, a punerii în aplicare, a reglementării și a stabilirii mecanismelor necesare pentru asigurarea lichidității Banco Popular Español S.A. și pentru evitarea rezoluției sale.

Acțiune introdusă la 1 august 2022 – Calatrava Real State 2015/Comisia și alții

(Cauza T-477/22)

(2022/C 398/37)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Calatrava Real State 2015, SL (Madrid, Spania) (reprezentant: B. Fernández García, avocată)

Pârâte: Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană, Comitetul Unic de Rezoluție

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate răspunderea extracontractuală a Uniunii Europene pentru comportamentul nelegal și neglijent al Comisiei Europene, al Comitetului Unic de Rezoluție și al Băncii Centrale Europene pentru faptele descrise în cererea introductivă;

—	obligarea Uniunii Europene la despăgubirea reclamantei cu suma de 713 320,65 euro, potrivit calculelor și cuantificării cuprinse în raportul de expertiză anexat la cererea introductivă, majorată cu dobânzile legale aferente, totul cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe comportamentul nelegal al Comitetului Unic de Rezoluție, constând în susținerea unor declarații publice prăpăstioase și în fapte (în special dezvăluiri) reprezentând un comportament iresponsabil care au determinat o prăbușire imediată a cotației acțiunilor Banco Popular Español SA, precipitând rezoluția acesteia.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe neglijența de care au dat dovadă Comitetul Unic de Rezoluție și Comisia Europene cu ocazia adoptării și aprobării rezoluției Banco Popular Español, S.A. fără să fi controlat și fără să fi verificat, în conformitate cu reglementarea europeană, dacă erau îndeplinite condițiile și premisele necesare punerii în aplicare a acestui mecanism de rezoluție și, odată aprobat acest mecanism, fără să fi respectat reglementarea europeană privind procedura de rezoluție, precum și drepturile deținătorilor de acțiuni și/sau de participații în capitalul băncii.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe lipsa de diligență din partea Băncii Centrale Europene, în privința supravegherii, a controlului, a punerii în aplicare, a reglementării și a stabilirii mecanismelor necesare pentru asigurarea lichidității Banco Popular Español S.A. și pentru evitarea rezoluției sale.

Acțiune introdusă la 16 august 2022 – Portugalia/Comisia

(Cauza T-512/22)

(2022/C 398/38)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Republica Portugheză (reprezentanți: P. Barros da Costa, H. Almeida, N. Domingues și G. Gomes, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2022/908 a Comisiei din 8 iunie 2022 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), în măsura în care exclude de la finanțarea de către Uniunea Europeană a sumei de 117 066 097,40 euro corespunzătoare cheltuielilor declarate de Republica Portugheză pentru ajutoarele legate de suprafață, în cursul exercițiilor referitoare la campaniile 2016, 2017, 2018 și 2019;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de fapt și de drept, întrucât Comisia a concluzionat că guvernul portughez ar fi trebuit să aplice sistemul de depunere a cererilor cu informații geospațiale înainte de campania 2015 – încălcarea articolului 17 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei (1) și a articolului 72 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2), în măsura în care Comisia s-a întemeiat pe o premisă eronată și a săvârșit o eroare de fapt și de drept atunci când a concluzionat că autoritățile portugheze nu evaluaseră corect sumele plătite pentru campaniile 2016-2019, ceea ce a creat un risc pentru fond.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, înțeles ca principiu al caracterului adecvat și a principiului necesității sau exigibilității, cu ocazia „calculării corecției financiare”, precum și a principiului cooperării loiale – încălcarea articolului 5 TUE și a articolului 4 alineatul (3) TUE, pentru motivul că Comisia ar fi aplicat o corecție forfetară care depășea obiectivele urmărite de legislație și nu ar fi ținut seama de calculul motivat prezentat de autoritățile naționale, care ar fi fost efectuat și verificat în conformitate cu orientările Comisiei.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept, pe o motivare contradictorie și pe o încălcare a principiului proporționalității – încălcarea articolului 52 din Regulamentul nr. 1306/2013 și a articolului 5 TUE, ca urmare a faptului că autoritățile naționale au stabilit că plățile vizate de pretinsa încălcare erau plățile efectuate în raport cu exercițiile 2016 și 2017, dat fiind că Regulamentul Omnibus a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2018, și a faptului că, în consecință, cuantumul total de 31 843 249,44 euro propus de autoritățile naționale este sensibil diferit de valoarea corecției financiare aplicate de Comisie.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe nemotivare – nerespectarea ratio legis și a obiectivului Regulamentului delegat (UE) nr. 907/2014 al Comisiei (3), în măsura în care comunicarea efectuată de Comisie este afectată de o motivare inexactă în ceea ce privește populațiile de 12 % și de 66 % din suprafața eligibilă pentru controalele la fața locului clasice și pentru controalele prin teledetecție, prin intermediul cărora au fost extrapolate datele relevante pentru a calcula riscul pentru fond și corecția financiară aplicabilă corespunzătoare.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității – încălcarea articolului 5 TUE, în măsura în care cuantumul determinat de Comisie, referitor la riscul pentru fonduri, în ceea ce privește campaniile 2016-2019, pare excesiv, astfel încât cuantumurile excluse de la finanțare sunt disproporționate.

---

(1)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei din 17 iulie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul integrat de administrare și control, măsurile de dezvoltare rurală și ecocondiționalitatea (JO 2014, L 227, p. 69).

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 549).

(3)  Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește agențiile de plăți și alte organisme, gestiunea financiară, verificarea și închiderea conturilor, garanțiile și utilizarea monedei euro.

Acțiune introdusă la 25 august 2022 – Deutsche Glasfaser Wholesale/EUIPO – O2 Worldwide (brightblue)

(Cauza T-516/22)

(2022/C 398/39)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Deutsche Glasfaser Wholesale GmbH (Borken, Germania) (reprezentanți: A. Doepner Thiele și U. Kelp, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: O2 Worldwide Ltd (Cambridge, Regatul Unit)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă „brightblue” – cererea de înregistrare nr. 17 913 265

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 21 iunie 2022 în cauza R 0024/2022-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la suportarea propriilor cheltuielilor de judecată și la plata celor efectuate de reclamantă.

Motivele invocate

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 95 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 26 august 2022 – GKP/EUIPO – Cristalfarma (TIARA RUBIS)

(Cauza T-518/22)

(2022/C 398/40)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: GKP GmbH (Ehrenhausen an der Weinstraße, Austria) (reprezentant: I. Hödl, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Cristalfarma Srl (Milan, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „TIARA RUBIS” – cererea de înregistrare nr. 18 205 571

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 2 iunie 2022 în cauza R 1878/2021-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea punctului 2 din dispozitivul deciziei atacate;

—	confirmarea în integralitate a punctului 1 din dispozitivul deciziei atacate și

—	obligarea EUIPO și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cele efectuate în etapele anterioare ale procedurii.

Motivele invocate

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, în ceea ce privește anumite servicii din clasa 35;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, în ceea ce privește produsele din clasa și anumite servicii.

Acțiune introdusă la 29 august 2022 – Société des produits Nestlé/EUIPO – European Food (FITNESS)

(Cauza T-519/22)

(2022/C 398/41)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Société des produits Nestlé SA (Vevey, Elveția) (reprezentanți: A. Jaeger Lenz, A. Lambrecht și A. C. Salger, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: European Food SA (Drăgănești, Romania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „FITNESS” – marca Uniunii Europene nr. 2 470 326

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 27 iunie 2022 în cauza R 894/2020-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	Încălcarea articolului 103 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, coroborat cu articolul 70 din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei;

—	încălcarea articolului 72 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, coroborat cu articolul 70 din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei.

Acțiune introdusă la 1 septembrie 2022 – NZ/Comisia

(Cauza T-535/22)

(2022/C 398/42)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: NZ (reprezentant: H. Tagaras, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	adoptarea măsurilor de organizare a procedurii solicitate la punctul 30 [din cererea introductivă] și a unei măsuri de clarificare a aspectelor menționate la punctele 42, 43 și 59 [din cererea introductivă] și, la finalul procedurii,

—	anularea deciziilor atacate, precum și, în orice caz,

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii împotriva deciziei Comisiei Europene din 10 februarie 2022, adoptată în executarea Hotărârii din 6 octombrie 2021, NZ/Comisia (T-668/20, nepublicată, EU:T:2021:667), prin care s-a confirmat decizia de a nu înscrie numele său pe lista de rezervă a concursului intern COM/1/AD 10/18, reclamanta invocă șapte motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, pe un abuz de putere, pe încălcarea articolul 266 TFUE, în special ca urmare a refuzului pârâtei de a adopta măsurile care ar permite o executare reală a hotărârii de anulare pronunțate anterior de Tribunal.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea anunțului de concurs, în special întrucât comisia de evaluare a atribuit coeficienți foarte diferiți celor două probe ale examenului oral.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea egalității de tratament ca urmare a fluctuației compunerii comisiei de evaluare.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea normelor care guvernează funcționarea comisiilor de evaluare și a comitetelor de selecție, și anume: — compunerea comisiei de evaluare constând numai în membri supleanți în ceea ce privește marea majoritate a formațiunilor care au examinat candidații, inclusiv reclamanta; — identitatea întrebărilor adresate candidaților pe parcursul examenelor; — lipsa de transparență și de coerență a normelor privind evaluarea candidaților; — fluctuația compunerii comisiei de evaluare.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 27 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, ca urmare a încălcării expuse în cadrul celui de al doilea motiv.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de solicitudine.

Acțiune introdusă la 2 septembrie 2022 – Franța/SRB

(Cauza T-540/22)

(2022/C 398/43)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Republica Franceză (reprezentanți: T. Stehelin, J. L. Carré și E. Timmermans, agenți)

Pârât: Comitetul Unic de Rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei 3/2021 a Comisiei de apel a Comitetului Unic de Rezoluție din 8 iunie 2022;

—	obligarea Comitetului Unic de Rezoluție la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii împotriva Deciziei 3/2021 a Comisiei de apel a Comitetului Unic de Rezoluție (SRB) din 8 iunie 2022, prin care aceasta confirmă decizia SRB de a nu acorda grupului bancar în cauză scutirea de la cerința minimă privind fonduri proprii și datorii eligibile aplicate individual, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că în decizia atacată, Comisia de apel a considerat în mod eronat că SRB a interpretat și a aplicat corect articolul 12h din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 255, p 1) și că a rămas în limitele puterii sale de apreciere.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe faptul că Comisia de apel ar fi considerat în mod eronat, în decizia atacată, că SRB nu încălcase principiul securității

3.	Al treilea motiv întemeiat pe faptul că Comisia de apel ar fi considerat în mod eronat, în decizia atacată, că SRB îndeplinise obligația de motivare impusă de articolul 296 TFUE.

Ordonanța Tribunalului din 31 august 2022 – Virbac/Comisia

(Cauza T-138/21) (1)

(2022/C 398/44)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a cincea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 206, 31.5.2021.

Ordonanța Tribunalului din 29 august 2022 – Mellish/Comisia

(Cauza T-176/22) (1)

(2022/C 398/45)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a opta a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 222, 7.6.2022.