1)

Articolul 3 alineatul (4) și articolul 18 din Directiva 2009/28 (1) trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care, în vederea respectării obiectivelor de încorporare a biocarburanților, prevede că operatorii au posibilitatea, în mod alternativ, să justifice respectarea criteriilor respective prin i) încorporarea fizică a biocarburanților în combustibilul fosil sau prin ii) achiziționarea de certificate de biocarburant de la alți operatori care dețin cantități în exces?

2)

Articolul 3 alineatul (4) și articolul 18 din Directiva 2009/28 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care limitează posibilitatea încorporării fizice a biocarburanților la producătorii de biocarburanți care au statut de antrepozit fiscal de prelucrare și interzice această posibilitate entităților supuse obligației de încorporare care importă carburanți în calitate de destinatari înregistrați, care au însă posibilitatea de a achiziționa certificatele de biocarburant, sub sancțiunea plății unei despăgubiri (echivalente din punct de vedere material cu o amendă)?

3)

Răspunsul la întrebarea preliminară anterioară ar fi diferit în cazul în care, la momentul situației de fapt, nu existau pe piață certificate de biocarburant de vânzare, astfel încât un mic operator nu avea posibilitatea să le achiziționeze – sau putea să le achiziționeze doar cu dificultăți mari – și în cazul în care Direção-Geral de Energia e Geologia (Direcția Generală de Energie și Geologie; „DGEG”) nu organiza licitațiile corespunzătoare, singura opțiune disponibilă fiind plata unei despăgubiri (echivalente din punct de vedere material cu o amendă)?

4)

Articolul 18 alineatul (3) din Directiva 2009/28 trebuie interpretat în sensul că impune efectuarea unor audituri independente (în cazul legislației naționale, verificări independente) ca o condiție prealabilă pentru punerea în aplicare a sistemului de durabilitate?

5)

Articolul 18 alineatul (3) din Directiva 2009/28 se opune unui sistem național de verificare a criteriilor de durabilitate care, deși prevede acreditarea unor organisme de verificare pentru a efectua verificări independente cu privire la respectarea criteriilor de durabilitate [în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din Directiva 2009/28], nu a permis în practică selectarea unor astfel de organisme ca urmare a nepublicării unui anunț de participare la procedura de cerere de ofertă, impunând în același timp operatorilor economici să demonstreze respectarea criteriilor respective fără efectuarea unor audituri independente?

6)

În cazul unui răspuns negativ la întrebările preliminare anterioare, articolul 34 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, interpretată în modul descris în întrebările preliminare anterioare?

1)

Operațiunile constând în i) oferte de cumpărare în numerar de obligațiuni, în ii) emiterea de obligațiuni și în iii) oferte publice de subscriere de acțiuni trebuie considerate „operațiuni globale” în sensul jurisprudenței Curții stabilite în Hotărârile Isabele Gielen (C-299/13) (1) și Air Berlin (C-573/16)? (2)?

2)

Expresia „formalități aferente”, utilizată la articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2008/7/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 (3), trebuie interpretată în sensul că se referă la serviciile de intermediere financiară achiziționate cu titlu accesoriu în legătură cu operațiunile constând în i) oferte de cumpărare în numerar de obligațiuni, în ii) emiterea de obligațiuni și în iii) oferte publice de subscriere de acțiuni?

3)

Articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2008/7/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 poate fi interpretat în sensul că se opune aplicării taxei de timbru în ceea ce privește comisioanele percepute pentru serviciile de intermediere financiară prestate de o bancă, constând în i) răscumpărarea de titluri de creanță, în ii) emiterea și plasarea pe piață de titluri negociabile și în iii) majorarea capitalului prin subscrierea publică a acțiunilor emise, astfel de servicii incluzând obligația de a identifica și de a contacta investitorii în scopul distribuirii de titluri de valoare, de a primi ordine de subscriere sau de cumpărare și, în anumite cazuri, de a cumpăra titlurile de valoare care fac obiectul ofertei?

4)

Trebuie să se dea un răspuns diferit la întrebările anterioare în funcție de aspectul dacă furnizarea de servicii financiare este obligatorie în temeiul legii sau opțională?

1)

Considerentul (33) și articolul 1, articolul 3, articolul 8 și articolul 2 literele (i) și (j) din Directiva 2009/119/CE (1) a Consiliului din 14 septembrie 2009 privind obligația statelor membre de a menține stocuri minime de petrol și/sau de produse petroliere, având în vedere obiectivul directivei și al articolului 2 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2008 privind statisticile în domeniul energiei și, respectiv, în lumina principiului proporționalității consacrat la articolul 52 alineatul (1) coroborat cu articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că se opun unor dispoziții de drept național, precum cele în discuție în procedura principală, potrivit cărora persoanele care au efectuat importuri intracomunitare de cocs de petrol în scopul producției în sensul punctului 3.4.23 din anexa A la Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 (2) pot fi obligate să constituie stocuri de urgență?

2)

Considerentul (33) al directivei menționate și articolul 1, articolul 3, articolul 8 și articolul 2 literele (i) și (j) din aceasta trebuie interpretate în sensul că se opun unor dispoziții de drept național, precum cele în discuție în procedura principală, potrivit cărora tipurile de produse supuse obligației de constituire și menținere de stocuri de urgență se limitează la o parte din tipurile de produse menționate la articolul 2 litera (i) din această directivă coroborat cu capitolul 3.4 din anexa A la Regulamentul (CE) nr. 1099/2008?

3)

Considerentul (33) al directivei menționate și articolul 1, articolul 3, articolul 8 și articolul 2 literele (i) și (j) din aceasta trebuie interpretate în sensul că se opun unor dispoziții de drept național, precum cele în discuție în procedura principală, potrivit cărora realizarea de importuri intracomunitare dintr-un tip de produse menționate la articolul 2 litera (i) din directivă coroborat cu capitolul 3.4 din anexa A la Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 de către o persoană implică obligația acestei persoane de a constitui și menține stocuri de urgență dintr-un alt tip, diferit, de produse?

4)

Considerentul (33) al directivei menționate și articolul 1, articolul 3, articolul 8 și articolul 2 literele (i) și (j) din aceasta trebuie interpretate în sensul că se opun unor dispoziții de drept național, precum cele în discuție în procedura principală, potrivit cărora o persoană este obligată să constituie și să mențină stocuri dintr-un produs pe care nu îl utilizează în cadrul activității sale economice și care nu are nicio legătură cu această activitate, obligație care implică, de asemenea, o sarcină financiară semnificativă (care conduce, în practică, la imposibilitatea îndeplinirii acesteia), întrucât persoana respectivă nici nu dispune de produs, nici nu este importatorul și/sau deținătorul acestuia?

5)

În cazul unui răspuns negativ la oricare dintre întrebările de mai sus: Considerentul (33) și articolul 1, articolul 3, articolul 8 și articolul 2 literele (i) și (j) din al Directiva 2009/119/CE a Consiliului din 14 septembrie 2009 privind obligația statelor membre de a menține stocuri minime de petrol și/sau de produse petroliere, având în vedere obiectivul directivei și în lumina principiului proporționalității consacrat la articolul 52 alineatul (1) coroborat cu articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că importatorul unui anumit tip de produs poate fi obligat numai să constituie și să mențină stocuri de urgență din același tip de produs care a făcut obiectul importului?

1)

În împrejurări precum cele din procedura principală, articolul 7 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 (1) al Consiliului din 18 decembrie 1995, coroborat cu articolul 56 alineatul (1) și cu articolul 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 (2) al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 și cu articolul 35 alineatul (6) din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 (3) al Comisiei din 11 martie 2014, constituie un temei juridic cu efect direct pentru recuperarea ajutorului obținut în mod fraudulos și finanțat din Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) de la reprezentanții unei persoane juridice beneficiare, care au furnizat în mod deliberat informații false pentru a obține în mod fraudulos ajutorul?

2)

În împrejurări precum cele din procedura principală, în care ajutorul finanțat din FEADR a fost acordat și plătit unei societăți cu răspundere limitată (Osaühing) în urma a unei fraude, pot fi considerați ca beneficiari în sensul articolului 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 și al articolului 35 alineatul (6) din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 și reprezentanții societății beneficiare care au acționat fraudulos și care erau totodată beneficiarii efectivi ai societății respective la momentul obținerii frauduloase a ajutorului?

1)

Expresia „efectul juridic [al unei semnături electronice] și posibilitatea de a fi acceptată ca probă”, cuprinsă în dispoziția articolului 25 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 (1) al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE, trebuie interpretată în sensul că impune instanțelor judecătorești din statele membre să admită că, în cazul în care condițiile prevăzute la articolul 3 [punctele] 10, 11 și 12 din acest regulament sunt îndeplinite sau nu sunt contestate, existența și calitatea de autor invocată ale unei astfel de semnături trebuie să fie prezumate a priori ca fiind stabilite dincolo de orice îndoială și în mod necontestat și trebuie interpretată în sensul că, în cazul în care condițiile prevăzute de aceste dispoziții sunt îndeplinite, instanțele judecătorești din statele membre sunt obligate să recunoască existența unei valori/forțe probante a semnăturii electronice calificate care este echivalentă cu valoarea/forța probantă a unei semnături olografe numai în cadrul prevăzut de regimul juridic național cu privire la această semnătură olografă?

2)

Expresia „nu i se refuză […] în procedurile judiciare”, cuprinsă în dispoziția articolului 25 alineatul (1) din regulamentul menționat, trebuie interpretată în sensul că impune instanțelor naționale ale statelor membre o interdicție absolută de a utiliza posibilitățile procedurale prevăzute în sistemele lor juridice pentru a contesta importanța ca mijloc de probă a efectului juridic al semnăturii electronice prevăzut de regulament sau trebuie interpretată în sensul că această dispoziție nu se opune ca condițiile prevăzute de dispozițiile articolului 3 [punctele] 10, 11 și 12 din regulament să fie infirmate prin utilizarea de către instanțele naționale ale statelor membre a instrumentelor aplicabile în temeiul dreptului lor procedural, permițând astfel părților la un litigiu să respingă în fața instanței forța probantă prevăzută și valoarea probantă prevăzută a unei semnături electronice?

1)

Un regim de despăgubiri în vigoare în Finlanda, întemeiat pe răspunderea obiectivă, precum cel descris mai sus, trebuie considerat compatibil cu articolul 9 alineatul (7) din Directiva privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (1)?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, pe ce tip de răspundere pentru prejudicii se întemeiază în acest caz răspunderea prevăzută la articolul 9 alineatul (7) din Directiva privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală? Trebuie să se considere că această răspundere este o formă de răspundere din culpă, o formă de răspundere pentru abuz de drept sau o răspundere pentru un alt motiv?

3)

Referitor la a doua întrebare, ce împrejurări trebuie luate în considerare pentru a aprecia dacă există o răspundere?

4)

În special în ceea ce privește a treia întrebare, aprecierea trebuie să se facă numai pe baza împrejurărilor cunoscute la momentul acordării unei măsuri provizorii sau se poate ține seama, de exemplu, de împrejurarea că dreptul de proprietate intelectuală a cărui pretinsă încălcare a justificat măsura provizorie a fost ulterior, după acordarea acesteia, declarat nul ab initio și, în caz afirmativ, ce semnificație trebuie să fie acordată acestei din urmă împrejurări?

1)

În primul rând, noțiunea de caz fortuit aflat la originea pierderilor apărute în regim suspensiv, potrivit articolului 7 alineatul (4) din Directiva 2008/118/CE (1), trebuie sau nu să fie înțeleasă, la fel ca în cazul forței majore, în sensul de împrejurări străine antrepozitarului autorizat, neobișnuite, imprevizibile și care nu au putut fi evitate în pofida diligenței manifestate de acesta, rămânând în mod obiectiv în afara oricărei posibilități de control din partea sa?

2)

În plus, pentru a exclude răspunderea în ipotezele de caz fortuit, diligența manifestată în luarea măsurilor de precauție necesare pentru a evita producerea faptei prejudiciabile este relevantă și [în caz afirmativ] în ce măsură?

3)

Cu titlu subsidiar față de primele două întrebări, o dispoziție precum cea prevăzută la articolul 4 alineatul 1 din Decretul legislativ nr. 504 din 26 octombrie 1995, care asimilează cazului fortuit și forței majore culpa ușoară (a aceleiași persoane sau a unor terți), este compatibilă cu reglementarea prevăzută la articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2008/118/CE, care nu menționează condiții suplimentare, în special în ceea ce privește „culpa” autorului faptei sau a subiectul activ?

4)

În sfârșit, prevederea „sau ca o consecință a autorizării de către autoritățile competente din statul membru”, cuprinsă tot la articolul 7 alineatul (4) citat anterior, poate fi interpretată în sensul că permite statului membru să prevadă o altă categorie generală (culpa ușoară) care ar putea afecta definiția eliberării pentru consum în caz de distrugere sau de pierdere a produsului sau această expresie nu poate include o astfel de clauză, ea trebuind, în schimb, să fie interpretată în sensul că se referă la ipoteze specifice, autorizate de la caz la caz sau, oricum, stabilite pentru cazuri concrete definite potrivit unor obiective?

1)

Articolul 8 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1) trebuie interpretat în sensul că un pasager care a plătit parțial un zbor în mile de fidelitate poate solicita operatorului efectiv de transport aerian, care nu este cocontractantul său, o rambursare în privința acestui zbor (numai) în mile de fidelitate?

2)

În cazul în care Curtea răspunde afirmativ la prima întrebare:

Regulamentul nr. 261/2004 se opune unei dispoziții naționale potrivit căreia, în caz de neîndeplinire a rambursării în mile, contrar obligației corespunzătoare prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (a) din acest regulament, se poate solicita operatorului efectiv de transport aerian o compensație în locul prestației sau pasagerul este ținut de cererea sa inițială de rambursare în mile de fidelitate?

3)

În cazul în care Curtea răspunde negativ la prima întrebare:

Atunci când pasagerul poate solicita sau primește și o rambursare în numerar, articolul 8 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că pasagerul primește de la operatorul efectiv de transport aerian, drept cost al biletului […], la prețul de achiziție, suma în numerar care i-ar permite sau care i-ar fi permis pasagerului să achiziționeze, fără a utiliza mile de fidelitate, redirecționarea, în condiții de transport comparabile, spre destinația finală, cât mai repede posibil sau la o dată ulterioară, la alegerea pasagerului, sub rezerva existenței unor locuri disponibile?

1)

anularea Hotărârii Tribunalului din 1 iunie 2022, Fundación Tatiana Pérez de Guzmán el Bueno și SFL – Stiftung für Forschung und Lehre (SFL)/Comitetul unic de rezoluție (T-481/17, EU:T:2022:311), în măsura în care Tribunalul a declarat admisibilă acțiunea în anulare în primă instanță;

2)

declararea inadmisibilității acțiunii în anulare introduse în cauza T-481/17 în primă instanță și, în consecință, respingerea acesteia în totalitate și

3)

obligarea Fundación Tatiana Pérez de Guzmán el Bueno și SFL, Stiftung für Forschung und Lehre (SFL) (reclamante în primă instanță) la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Comisie atât în procedura în fața Tribunalului, cât și în cadrul prezentei proceduri.

—

o eroare în interpretarea articolului 263 alineatul (4) TFUE și a articolului 18 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (1) în ceea ce privește calificarea schemei de rezoluție ca act atacabil (primul motiv de recurs),

—

o eroare în interpretarea articolului 263 alineatul (4) TFUE și încălcarea dreptului la apărare al Comisiei în ceea ce privește omisiunea de a îndrepta acțiunea în anulare împotriva autorului actului final cu forță juridică obligatorie (al doilea motiv de recurs) și

—

o motivare contradictorie a hotărârii atacate, care rezultă din decizia Tribunalului, în sensul că acțiunea în anulare împotriva schemei de rezoluție atacate este admisibilă, în condițiile în care Tribunalul concluzionează că această schemă de rezoluție intră în vigoare și produce efecte juridice obligatorii doar prin intermediul deciziei Comisiei (al treilea motiv de recurs).

—

constatarea îndeplinirii în mod corect a obligațiilor contractuale de către reclamantă și a existenței dreptului la plata cheltuielilor pretinse cu proiectul SANAD, precum și anularea notei de debit nr. 3242113938 întrucât încalcă legislația aplicabilă prin declararea cheltuielilor respinse ca fiind neeligibile;

—

obligarea REA la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză sau, în cazul respingerii cererii, neobligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată dată fiind complexitatea prezentei cauze.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că ar fi trebuit să se considere că „Raportul final de audit”, care a vizat indemnizațiile acordate reclamantei pentru a împărtăși experiența și pentru mobilitate intersectorială, nu intră în domeniul de aplicare al acordului pentru că acest raport a fost inițiat de REA cu titlu excepțional în legătură cu o finanțare forfetară proprie unei cercetări axate pe rezultate și care nu este deci supusă unei verificări ex post, dar și pentru că raportul a fost întocmit vădit inchizitorial, prezumându-se săvârșirea unor erori sistematice care nu sunt însă de natură sistematică, plecând astfel de la condiții specifice diferitor tipuri de procedură.

2.

Al doilea motiv întemeiat, în subsidiar, pe faptul că, în cazul în care ar fi trebuit să se considere că un astfel de control intră în domeniul de aplicare al acordului, ar fi trebuit să se realizeze o verificare ex ante de o entitate autorizată, pe baza unor probe obținute din mecanismele de control electronic instituite în cadrul organizației gazdă (KU), însărcinată în mod specific să strângă datele privind detașarea în propriile stabilimente, și ar fi trebuit monitorizată de pârâtă. Întrucât a omis să procedeze astfel, pârâta a încălcat condițiile acordului apreciindu-l corect prin raportare la dreptul aplicabil.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că, deși trebuia să se considere că un astfel de control intră în domeniul de aplicare al acordului și că sarcina probei revine în principiu reclamantei, respingerea cheltuielilor de detașare, în cadrul unei verificări ex post pe motiv de săvârșire a unor erori sistematice, improprie unei astfel verificări din moment ce se referă la o finanțare forfetară, el a fost efectuat cu încălcarea principiului bunei-credințe, nu doar în cadrul aplicării Regulamentului financiar 2018/1046 (1) în vigoare la momentul auditării [articolul 181 alineatul (2)], dar și în cadrul aplicării acordului în general: făcând uz de o putere discreționară ilegală, entitatea care a efectuat auditul a respins caracterul suficient al unui audit de performanță pentru o finanțare forfetară pentru a o evalua pe baza datelor istorice certificate și verificabile ale beneficiarului și, în loc să procedeze astfel, ea a dat preferință acelor tipuri de probe care se raportează la faptele care au generat activitățile suportate prin finanțarea forfetară. O astfel de inversare a ordinii probelor a privat reclamanta de dreptul de a interpreta obligațiile sale contractuale în folosul său, într-un context juridic de imprecizie a condițiilor create prin regulamentul financiar (966/2012) (2) aplicabil la acea dată și prin comportamentul contradictoriu al pârâtei în supravegherea punerii în aplicare a acordului.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că, atunci când se examinează corect varietatea probelor concordante, atât interne, cât și externe, dar și orientările înșelătoare înainte și în timpul punerii în aplicare, neconcordanțele și lacunele detectate în cadrul probelor trebuie ignorate sau cel puțin aduse la dimensiunea lor firească, dar ele nu pot conduce la o respingere pe motiv că ar fi sistematice, mai ales atunci când, ele ar trebui să fie înlăturate, potrivit principiului general al proporționalității, ca fiind nefondate sau ca având un efect neglijabil.

—

anularea, în temeiul articolului 264 TFUE, a Deciziei de rezoluție negativă a SRB din 1 martie 2022 în ceea ce o privește pe reclamantă;

—

obligarea SRB la plata cheltuielilor de judecată ale reclamantei.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că SRB și-a depășit competența atunci când a adoptat o decizie cu privire la reclamantă în loc să se abțină pur și simplu de la orice acțiune în conformitate cu constatările sale că nu sunt îndeplinite condițiile articolului 18 din RMUR (1).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că SRB nu a acordat reclamantei dreptul de a fi ascultată.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că SRB nu a furnizat o motivare suficientă.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că SRB nu a examinat în mod corespunzător cerințele prevăzute de articolul 18 alineatul (1) litera (b) din RMUR.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că SRB și BCE nu au examinat amânarea plății datoriilor reclamantei.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că SRB a încălcat principiul proporționalității întrucât nu a avut în vedere unele alternative evidente și mai puțin împovărătoare, care includ transferul reclamantei către un alt acționar.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că SRB nu a urmat planul de rezoluție, fără a oferi nicio explicație plauzibilă pentru aceasta.

—

anularea Regulamentului delegat (UE) 2022/692 al Comisiei din 16 februarie 2022 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (denumit în continuare „regulamentul atacat”) (1), în măsura în care introduce o clasificare și o etichetare armonizate pentru trei substanțe, și anume acidul N-carboximetiliminobis(etilennitrilo)tetraacetic și sărurile acestuia de pentasodiu și pentapotasiu (denumite împreună în continuare „DTPA” sau „substanța”), cu alte cuvinte a considerentelor (2) și (3), a articolelor 1 și 2 și a anexei la regulamentul atacat, în măsura în care privesc DTPA și în special a textelor introduse prin anexa la regulamentul atacat în partea 3 din anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (denumit în continuare „regulamentul CLP”) (2) pentru substanțele individuale:

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că regulamentul atacat a fost adoptat cu încălcarea criteriilor de clasificare stabilite la articolul 36 alineatul (1) și în secțiunea 3.7.2.2.1. din anexa I la Regulamentul CLP, întrucât DTPA nu deține „proprietatea intrinsecă specifică de a produce un efect advers asupra reproducerii”. Deși anumite efecte asupra dezvoltării au fost observate la animalele expuse la doze foarte ridicare de DTPA, asemenea efecte sunt „efecte secundare nespecifice asupra dezvoltării” care nu justifică o clasificare ca toxică pentru reproducere.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că regulamentul atacat a fost adoptat cu încălcarea secțiunii 3.7.2.2.2. din anexa I la Regulamentul CLP, întrucât autoritățile Uniunii nu au evaluat „posibila influență a toxicității materne” și nu au ținut seama în mod adecvat de aceasta la clasificarea DTPA. DTPA provoacă o carență de zinc tulburând homeostaza maternă la șobolani și această toxicitate maternă este cea care declanșează efectele secundare nespecifice observate asupra dezvoltării. Acest lucru nu poate susține clasificarea DTPA ca toxică pentru reproducere în temeiul cerințelor Regulamentului CLP.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că regulamentul atacat a fost adoptat cu încălcarea secțiunii 3.7.2.1.1. și a tabelului 3.7.1.(a) din anexa I la Regulamentul CLP, întrucât probele disponibile nu constituie o „puternică prezumție” că DTPA poate produce efecte asupra reproducerii la oameni și nici nu existau „dovezi clare” că DTPA poate produce efecte asupra dezvoltării în lipsa altor efecte toxice (cu alte cuvinte, toxicitatea maternă). Fără prezența unor asemenea elemente, clasificarea DTPA ca toxică pentru reproducere, în categoria IB, este, din nou, nejustificată.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că regulamentul atacat a fost adoptat cu încălcarea obligației Comisiei care decurge din articolul 37 alineatul (5) din Regulamentul CLP de a stabili că armonizarea propusă a clasificării este „corespunzătoare”. Comisia a aprobat avizele Comitetului de evaluare a riscurilor (denumit în continuare „CER”) fără a verifica dacă sunt pertinente, fiabile și capabile să fundamenteze clasificarea propusă. Dacă ar fi luat în considerare toate informațiile relevante cu privire la proprietățile DTPA, așa cum a fost invitată să procedeze în repetate rânduri de către depunătorul dosarului (denumit în continuare „DD”) între anii 2018 și 2022, Comisia nu ar fi clasificat DTPA ca toxică pentru reproducere, în categoria IB.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că regulamentul atacat a fost adoptat cu încălcarea cerinței procedurale de la articolul 37 alineatul (4) din Regulamentul CLP de a consulta avizele CER în sine, în loc de a consulta doar propunerea de clasificare și etichetare armonizate prezentată de DD.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că, prin adoptarea regulamentului atacat fără efectuarea și documentarea prealabilă a unei evaluări de impact, Comisia a încălcat angajamentele asumate în temeiul Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare și principiul bunei administrări.

—

anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2022/908 a Comisiei din 8 iunie 2022 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) [notificată cu numărul C(2022) 3543 final], publicată în Jurnalul Oficial al Uniuni Europene din 10 iunie 2022, L 157, p. 15, întrucât a exclus de la finanțarea de către Uniune cheltuielile, enumerate de Republica Austria în anexa la această decizie la postul bugetar 6200, la liniile 1-8, declarate în cadrul FEGA cu deducerea cuantumurilor enumerate la postul bugetar 08020601, reprezentând un cuantum total de 68 146 449,98 euro;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv

2.

Al doilea motiv

3.

Al treilea motiv

4.

Al patrulea motiv

—

anularea în parte a deciziei atacate;

—

modificarea deciziei atacate;

—

obligarea societății Pitk Pelotas, SL la plata cheltuielilor de judecată efectuate de CrossFit, LLC în prezenta cauză, precum și în procedura care s-au aflat pe rolul camerei de recurs și în procedura care s-a aflat pe rolul diviziei de opoziție.

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, întrucât Camera întâi de recurs a ajuns la concluzia eronată că nu există un risc de confuzie cu mărcile anterioare CROSSFIT;

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, întrucât Camera întâi de recurs a ajuns la concluzia eronată că nu există un risc de confuzie cu marca anterioară CROSS;

—

încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, întrucât camera de recurs a ajuns la concluzia eronată că reclamanta nu a reușit să demonstreze reputația mărcii sale anterioare CROSSFIT în Uniunea Europeană, în legătură cu serviciile din clasa 41.

—

anularea deciziei atacate;

—

declararea inaplicabilității dispoziției de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs;

—

obligarea EUIPO și a intervenientei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente litigiului dedus judecății Tribunalului, inclusiv a celor aferente procedurii în fața camerei de recurs.

—

Încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—

Încălcarea articolului 109 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului

—

anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei la EUIPO spre reexaminare;

—

modificarea deciziei atacate, statuând că există motive relative de refuz al înregistrării cererii de marcă nr. 18 174 721 pentru toate bunurile și serviciile din clasele 5, 35 și 44 și că marca nu va fi înregistrată;

—

în ceea ce privește cheltuielile de judecată, pronunțarea în favoarea reclamantei.

—

Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—

încălcarea principiului aprecierii similitudinii mărcilor;

—

încălcarea principiilor protecției încrederii legitime și securității juridice.

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 47 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

—

anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2022/881 a Consiliului din 3 iunie 2022 privind punerea în aplicare a Deciziei 2012/642/PESC privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus și implicarea Belarusului în agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei (1);

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/876 al Consiliului din 3 iunie 2022 privind punerea în aplicare a articolului 8a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus și implicarea Belarusului în agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei (2) (denumite în continuare, împreună, „actele atacate”), în măsura în care îl privesc pe reclamant

—

obligarea Consiliului să suporte propriile cheltuieli de judecată și cheltuielile de judecată efectuate de reclamant în prezenta procedură.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare. În primul rând, se afirmă că motivele înscrierii în listă au fost prezentate în mod inadecvat. Prin faptul că nu s-a prezentat cu suficientă claritate modul în care Consiliul a ajuns la concluzia că reclamantului i se aplică criteriile alternative de la articolul 3 alineatul (1) litera (b) și de la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2012/642/PESC a Consiliului din 15 octombrie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Belarus (3), actele atacate încalcă articolul 296 TFUE a doilea paragraf. În al doilea rând, se invocă principiul răspunderii individuale, având în vedere că, prin faptul că nu s-a identificat modul în care reclamantul a beneficiat de regimul bielorus sau sprijinul pe care l-ar fi acordat acestuia, actele atacate aduc atingere drepturilor fundamentale ale reclamantului, încălcând astfel principiul răspunderii individuale.

2.

Al doilea motiv. întemeiat pe o eroare vădită de apreciere. În primul rând, se afirmă că nu s-a făcut dovada modului în care s-a beneficiat de regimul Lukașenko sau cea a sprijinului acordat acestuia. Actele atacate sunt afectate de o eroare vădită de apreciere, fiind adoptate în lipsa unor probe suficiente. În al doilea rând, se afirmă că nu s-a precizat conduita în discuție în cadrul său temporal. Actele atacate sunt pur punitive și, prin urmare, sunt nelegale, în măsura în care elementele de probă se limitează să evidențieze împrejurări istorice.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe ingerința disproporționată în drepturile fundamentale ale reclamantului. Obiectivul actelor atacate a fost atins prin alte măsuri legislative; prin urmare, ele constituie o ingerință disproporționată în drepturile fundamentale ale reclamantului.

—

anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2022/881 a Consiliului din 3 iunie 2022 privind punerea în aplicare a Deciziei 2012/642/PESC privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus și implicarea Belarusului în agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei (1), în măsura în care îl privește pe reclamant (Anexa A.2);

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/876 al Consiliului din 3 iunie 2022 privind punerea în aplicare a articolului 8a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus și implicarea Belarusului în agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei (2) în măsura în care îl privește pe reclamant (Anexa A.3);

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului legalității

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea disproporționată a dreptului de proprietate

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe nerespectarea obligației de motivare

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului respectării dreptului la apărare

—

anularea, pe de o parte, a Deciziei (PESC) 2022/883 a Consiliului din 3 iunie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (1) (denumită în continuare „decizia modificată”), în măsura în care îl privesc pe reclamant, și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/878 al Consiliului din 3 iunie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (2) (denumit în continuare „regulamentul modificat”), în măsura în care îl privesc pe reclamant;

—

obligarea Consiliului la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 2 din decizia modificată și a articolului 3 din regulamentul modificat întrucât Consiliul a săvârșit o eroare de drept prin aplicarea eronată a criteriului prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din decizia modificată și la articolul 3 alineatul (1) din regulamentul modificat în privința reclamantului, fără a efectua o examinare aprofundată a faptelor și fără a furniza o motivare suficientă pentru a adopta măsuri restrictive în privința unei persoane.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 296 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”), a articolului 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale (denumită în continuare „carta”) și a articolelor 2 și 4 din decizia modificată întrucât Consiliul nu a furnizat motive suficient de specifice și de concrete pentru a justifica decizia de a lua măsuri restrictive în privința reclamantului, în conformitate cu articolul 4 din decizie și cu articolul 3 din regulament; Consiliul ar fi săvârșit erori vădite de analiză prin faptul că nu a stabilit motivele pentru care reclamantul ar intra sub incidența unuia dintre criteriile enunțate în decizia modificată, nu a efectuat o examinare aprofundată a faptelor și nu a furnizat o motivare suficientă pentru a adopta măsuri restrictive împotriva unei persoane.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 41 și 48 din cartă întrucât Consiliul nu ar fi acordat suficient timp reclamantului pentru a-și apăra drepturile; Consiliul a impus o limită de 14 de zile pentru prezentarea observațiilor sale și a prezentat probele doar cu o zi înainte de expirarea termenului; reclamantul nu a dispus de niciun termen pentru a examina probele și pentru a-și prezenta observațiile, deși Consiliul ar fi trebuit să îi acorde suficient timp pentru a examina probele și pentru a-și prezenta observațiile, precum și pentru a asigura respectarea deplină a dreptului la apărare.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 296 TFUE, a articolului 16 și a articolului 45 din cartă întrucât Consiliul a adoptat măsuri restrictive disproporționate față de reclamant întemeiate pe afirmații factuale nesusținute care, în orice caz, nu mai pot fi justificate.

—

anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2022/881 a Consiliului din 3 iunie 2022 privind punerea în aplicare a Deciziei 2012/642/PESC privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus și implicarea Belarusului în agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei (1), în măsura în care o privește pe reclamantă;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/876 al Consiliului din 3 iunie 2022 privind punerea în aplicare a articolului 8a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus și implicarea Belarusului în agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei (2), în măsura în care o privește pe reclamantă (denumite în continuare, împreună, „actele atacate”), și

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului legalității.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe nerespectarea obligației de motivare

—

declararea prezentei acțiuni ca fiind admisibilă și fondată;

în consecință,

—

anularea deciziei din 28 septembrie 2021 și recuperarea sumei de 61 186,61 euro și a deciziei din 20 mai 2022 de respingere a căii administrative de atac a reclamantei;

—

obligarea BEI la rambursarea sumelor recuperate, la aceste sume trebuind să se adauge dobânzi de întârziere, dobânzile de întârziere fiind stabilite la rata dobânzii aplicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu două puncte;

—

obligarea BEI la totalitatea cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe viciul de necompetență al autorului actului.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea termenului de prescripție de cinci ani prevăzut la articolul 16.3 din Dispozițiile administrative aplicabile personalului BEI (denumite în continuare „dispozițiile administrative”).

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 16 din dispozițiile administrative în măsura în care, pe lângă termenul de prescripție de cinci ani, condițiile necesare recuperării nu sunt îndeplinite.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 2.2.3 și 2.2.4 din dispozițiile administrative și pe eroarea vădită de apreciere.

—

anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2022/881 a Consiliului din 3 iunie 2022 privind punerea în aplicare a Deciziei 2012/642/PESC privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus și implicarea Belarusului în agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei (1), în măsura în care o privește pe reclamantă;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/876 al Consiliului din 3 iunie 2022 privind punerea în aplicare a articolului 8a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus și implicarea Belarusului în agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei (2), în măsura în care o privește pe reclamantă (denumite în continuare, împreună, „actele atacate”) și

—

obligarea Consiliului la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente procedurii, inclusiv cele efectuate de reclamantă pentru apărarea sa.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că actele atacate încalcă principiul legalității.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la protecție judiciară efectivă și a obligației de motivare

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității