Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2022/C 368/01)

Ultima publicație

JO C 359, 19.9.2022

Publicații anterioare

JO C 340, 5.9.2022

JO C 326, 29.8.2022

JO C 318, 22.8.2022

JO C 311, 16.8.2022

JO C 303, 8.8.2022

JO C 294, 1.8.2022

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 26 aprilie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Landesverwaltungsgericht Steiermark – Austria) – RM/Landespolizeidirektion Steiermark

(Cauza C-508/20) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Libera prestare a serviciilor - Articolul 56 TFUE - Jocuri de noroc - Punere la dispoziție a unor loterii interzise - Sancțiuni - Proporționalitate - Amenzi în cuantum minim - Cumulare - Lipsa unui plafon - Pedeapsă alternativă privativă de libertate - Contribuție proporțională la cheltuielile de procedură - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 49 alineatul (3))

(2022/C 368/02)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesverwaltungsgericht Steiermark

Părțile din procedura principală

Reclamant: RM

Pârâtă: Landespolizeidirektion Steiermark

Dispozitivul

1)

Articolul 56 TFUE trebuie să fie interpretat în sensul că, în cadrul unei proceduri privind impunerea de sancțiuni pentru încălcarea unui monopol în domeniul jocurilor de noroc, instanța națională, sesizată cu aprecierea legalității unei sancțiuni impuse pentru o asemenea încălcare, trebuie să aprecieze în mod specific compatibilitatea cu articolul 56 TFUE a sancțiunilor prevăzute de reglementarea aplicabilă, având în vedere modalitățile concrete de stabilire a acestora.

2)

Articolul 56 TFUE trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care prevede imperativ, în cazul punerii la dispoziție, în scopuri comerciale, a unor loterii interzise: — impunerea unei amenzi minime pentru fiecare aparat de tip slot-machine neautorizat, fără plafon pentru cuantumul total al amenzilor aplicate, în măsura în care cuantumul total al amenzilor aplicate nu este excesiv în raport cu avantajul economic pe care l-ar putea procura încălcările sancționate; — impunerea unei pedepse alternative privative de libertate pentru fiecare aparat de tip slot-machine neautorizat, fără plafon pentru durata totală a pedepselor alternative privative de libertate aplicate, în măsura în care durata pedepsei alternative privative de libertate aplicate efectiv nu este excesivă în raport cu gravitatea încălcărilor constatate, și — o contribuție la cheltuielile de procedură, care se ridică la 10 % din amenzile aplicate, în măsura în care această contribuție nu este excesivă în raport cu costul real al unei asemenea proceduri și nici nu încalcă dreptul de acces la instanțele judecătorești, consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

---

(1)  JO C 433, 14.12.2020.

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 26 aprilie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Apelativen sad – Sofia – Bulgaria) – Procedură penală împotriva lui VD

(Cauza C-654/20) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții - Transporturi - Directiva 2006/126/CE - Permis de conducere - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 49 - Principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor - Conducerea unui vehicul în perioada suspendării permisului de conducere - Sancțiuni - Context factual al litigiului principal - Motive care justifică necesitatea unui răspuns la întrebările preliminare - Lipsa unor precizări suficiente - Inadmisibilitate vădită)

(2022/C 368/03)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Apelativen sad – Sofia

Partea din procedura penală principală

VD

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară introdusă de Apelativen sad Sofia (Curtea de Apel din Sofia, Bulgaria), prin decizia din 9 noiembrie 2020, este vădit inadmisibilă.

---

(1)  JO C 79, 8.3.2021.

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 8 iulie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Okresný súd Bratislava I – Slovacia) – procedură penală împotriva lui AM

(Cauza C-710/20) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Domeniu de aplicare - Articolul 51 - Procedură legislativă pentru adoptarea unei rezoluții referitoare la revocarea unei amnistii - Procedură jurisdicțională de control al conformității acestei rezoluții cu constituția națională - Lipsa punerii în aplicare a dreptului Uniunii - Necompetență vădită a Curții)

(2022/C 368/04)

Limba de procedură: slovaca

Instanța de trimitere

Okresný súd Bratislava I

Partea din procedura penală principală

AM,

cu participarea: Krajská prokuratúra v Bratislave

Dispozitivul

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este vădit necompetentă să răspundă la întrebările adresate de Okresný súd Bratislava I (Tribunalul Districtual din Bratislava I), prin decizia din 12 decembrie 2018.

---

(1)  JO C 88, 15.3.2021.

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 3 iunie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Kúria – Ungaria) – Megatherm-Csillaghegy Kft./Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

(Cauza C-188/21) (1)

(Trimitere preliminară - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Dreptul de deducere a TVA-ului - Condiții de exercitare - Radierea și restabilirea ulterioară a numărului de identificare fiscală al unei persoane impozabile - Decăderea din dreptul de deducere a TVA-ului aferent operațiunilor efectuate în perioada anterioară radierii - Principiul proporționalității)

(2022/C 368/05)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Kúria

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Megatherm-Csillaghegy Kft.

Pârât: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

Dispozitivul

Articolele 63, 167 și 168, 178-180, 182 și 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010, precum și principiile neutralității taxei pe valoarea adăugată (TVA) și proporționalității trebuie interpretate în sensul că se opun unei măsuri naționale în temeiul căreia o persoană impozabilă în scopuri de TVA al cărei număr de identificare fiscală a fost radiat din cauză că aceasta a omis să depună și să publice conturile sale anuale, apoi a fost restabilit, în urma regularizării acestei omisiuni, este decăzută din dreptul său de deducere a TVA-ului achitat în amonte, în perioada care a precedat o astfel de radiere, chiar dacă cerințele de fond care dau drept la o astfel de deducere sunt îndeplinite, iar această persoană impozabilă nu a acționat în mod fraudulos sau abuziv pentru a putea beneficia de acest drept.

---

(1)  JO C 228, 14.06.2021.

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 2 mai 2022 (cereri de decizie preliminară formulate de Obvodní soud pro Prahu 1 – Republica Cehă) – Správa železnic, státní organizace / České dráhy a.s., PKP Cargo International a.s., PDV Railway a.s., KŽC Doprava, s.r.o. (C-221/21), și České dráhy a.s./Univerzita Pardubice și alții (C-222/21)

(Cauzele conexate C-221/21 și C-222/21) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții - Transporturi feroviare - Directiva 2012/34/UE - Decizii ale organismului de control - Articolul 56 alineatul (10) - Control jurisdicțional - Drept național care prevede competența instanțelor civile - Căi de atac - Compatibilitate cu Directiva 2012/34 - Inadmisibilitate vădită a cererii de decizie preliminară)

(2022/C 368/06)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Obvodní soud pro Prahu 1

Părțile din procedura principală

Reclamante: Správa železnic, státní organizasse (C-221/21), České dráhy a.s. (C-222/21)

Pârâte: České dráhy a.s., PKP Cargo International a.s., PDV Railway a.s., KŽC Doprava s.r.o. (C-221/21), Univerzita Pardubice și alții (C-222/21)

Dispozitivul

Cererile de decizie preliminară formulate de Obvodní soud pro Prahu 1 (Tribunalul Sectorului Praga 1, Republica Cehă), prin deciziile din 22 septembrie 2020 și din 1 octombrie 2020, sunt vădit inadmisibile.

---

(1)  JO C 242, 21.6.2021.

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 20 mai 2022– Germann Avocats LLC/Comisia Europeană

(Cauza C-233/21 P) (1)

(Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Contracte de achiziții publice ale Uniunii Europene - Procedură de cerere de ofertă - Atribuirea contractelor - Decizie de a respinge o ofertă și de a atribui contractul unui alt ofertant - Criterii de atribuire - Controlul calității - Denaturarea faptelor și a probelor - Abuz de putere - Obligația de motivare - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat)

(2022/C 368/07)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Germann Avocats LLC (reprezentant: N. Scandamis, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Araujo Arce și J. Estrada de Solà, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul ca fiind, în parte, vădit inadmisibil și, în parte, vădit nefondat.

2)	Obligă Germann Avocats LLC să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 320, 9.8.2021.

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 5 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal da Relação do Porto – Portugalia) – ING Luxembourg SA/VX

(Cauza C-346/21) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Cooperare judiciară în materie civilă și comercială - Notificarea sau comunicarea actelor judiciare și extrajudiciare - Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 - Articolul 8 - Informarea destinatarului, prin intermediul formularului tip ce figurează în anexa II la acest regulament, asupra dreptului său de a refuza primirea unui act judiciar care nu este redactat sau însoțit de o traducere într-o limbă înțeleasă de destinatar sau în limba sau una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat - Neutilizarea formularului tip - Consecințe)

(2022/C 368/08)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal da Relação do Porto

Părțile din procedura principală

Reclamantă: ING Luxembourg SA

Pârât: VX

Dispozitivul

1)

Articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului trebuie interpretat în sensul că impune ca destinatarul unui act judiciar care trebuie comunicat sau notificat într-un stat membru să fie informat, în orice circumstanțe, prin intermediul formularului tip ce figurează în anexa II la acest regulament, asupra dreptului său de a refuza primirea acestui act, inclusiv atunci când actul este însoțit de o traducere într-o limbă înțeleasă de destinatar sau în limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale locului în care trebuie să se efectueze notificarea sau comunicarea.

2)

Regulamentul nr. 1393/2007 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede nulitatea notificării unui act judiciar într-un alt stat membru în cazul în care ea s-a efectuat fără ca destinatarul acestui act să fi fost informat, prin intermediul formularului tip ce figurează în anexa II la acest regulament, asupra dreptului său de a refuza primirea actului respectiv atunci când nu este redactat sau nu este însoțit de o traducere în una dintre limbile indicate la articolul 8 alineatul (1) din regulamentul menționat, indiferent dacă această reglementare națională stabilește sau nu un anumit termen destinatarului pentru invocarea acestei nulități.

---

(1)  JO C 382, 20.9.2021.

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 18 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale ordinario di Vercelli – Italia) – UC/Ministero dell'Istruzione

(Cauza C-450/21) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Politica socială - Directiva 1999/70/CE - Acord-cadru privind munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP - Clauza 4 alineatul (1) - Principiul nediscriminării - Noțiunea „condițiile de încadrare în muncă” - Indemnizație acordată în vederea susținerii formării continue a cadrelor didactice și îmbunătățirii competențelor lor profesionale)

(2022/C 368/09)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale ordinario di Vercelli

Părțile din procedura principală

Reclamant: UC

Pârât: Ministero dell'Istruzione

Dispozitivul

Clauza 4 alineatul (1) din Acordul-cadru privind munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie să fie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale care rezervă doar personalului didactic permanent al Ministerul Educației, iar nu și cadrelor didactice angajate pe durată determinată de acest minister, beneficiul unui avantaj financiar în valoare de 500 de euro pe an, acordat în vederea susținerii formării continue a cadrelor didactice și a îmbunătățirii competențelor lor profesionale, prin intermediul unui card electronic care poate fi folosit pentru achiziționarea de cărți și manuale, inclusiv în format digital, de publicații, de reviste utile pentru menținerea nivelului profesional, de materiale și programe informatice, pentru înscrierea la cursuri de îmbunătățire și de calificare a competențelor profesionale, la cursuri de licență, de masterat, specializat sau de ciclu unic, legate de profilul profesional, ori la cursuri de ciclul al treilea sau la programe de masterat universitar legate de profilul profesional, pentru a asista la reprezentații teatrale sau la proiecții cinematografice, pentru a avea acces în muzee, la expoziții, la manifestări culturale sau la spectacole live, la alte activități de formare, precum și pentru achiziționarea de servicii de conectivitate cu scopul de a-și îndeplini obligația de a efectua activități profesionale la distanță.

---

(1)  JO C 422, 18.10.2021.

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 12 iulie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court – Irlanda) – Executarea mandatelor europene de arestare emise împotriva W O, J L

(Cauza C-480/21) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Cooperare judiciară în materie penală - Mandat european de arestare - Decizia-cadru 2002/584/JAI - Articolul 1 alineatul (3) - Procedura de predare între statele membre - Condiții de executare - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 47 alineatul (2) - Drept fundamental la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege - Deficiențe sistemice sau generalizate - Examinare în două etape - Criterii de aplicare - Obligația autorității judiciare de executare de a verifica în mod concret și precis dacă există motive serioase și întemeiate de a crede că persoana care face obiectul unui mandat european de arestare este expusă, în cazul predării, unui risc real de încălcare a dreptului său fundamental la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege)

(2022/C 368/10)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Supreme Court

Părțile din procedura principală

Reclamanți: W O, J L

Cu participarea: Minister for Justice and Equality

Dispozitivul

Articolul 1 alineatele (2) și (3) din Decizia-cadru 2002/581/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretat în sensul că atunci când autoritatea judiciară de executare chemată să decidă cu privire la predarea unei persoane care face obiectul unui mandat european de arestare dispune de elemente care indică existența unor deficiențe sistemice sau generalizate cu privire la independența puterii judecătorești din statul membru emitent, în special cu privire la procedura de numire a membrilor acestei puteri, ea nu poate refuza predarea acestei persoane:

—

în cadrul unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, decât dacă autoritatea respectivă constată că există în circumstanțele particulare ale speței motive serioase și întemeiate de a crede că, având în vedere în special elementele furnizate de persoana respectivă referitoare la compunerea completului de judecată ce a judecat cauza sa penală sau la orice altă circumstanță pertinentă pentru aprecierea independenței și imparțialității acestui complet, dreptul fundamental al aceleiași persoane la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege, consacrat la articolul 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a fost încălcat și

—

în cadrul unui mandat european de arestare emis în scopul efectuării urmăririi penale, decât dacă aceeași autoritate constată că există, în circumstanțele particulare ale speței, motive serioase și întemeiate pentru a crede că, având în vedere în special elementele furnizate de persoana în cauză referitoare la situația sa personală, natura infracțiunii pentru care aceasta este urmărită penal, contextul factual în care se înscrie acest mandat european de arestare sau orice altă împrejurare relevantă pentru aprecierea independenței și a imparțialității completului de judecată care va fi probabil sesizat cu procedura referitoare la această persoană, aceasta din urmă este expusă, în cazul predării, unui risc real de încălcare a acestui drept fundamental.

---

(1)  JO C 391, 27.9.2021.

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 2 iunie 2022 – Joëlle Mélin/Parlamentul European

(Cauza C-541/21 P) (1)

(Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Drept instituțional - Normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European - Articolul 33 alineatele (1) și (2) - Indemnizație de asistență parlamentară - Restituirea plăților nedatorate - Excepție de nelegalitate - Principiul securității juridice - Principiul protecției încrederii legitime - Aprecierea probelor - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat)

(2022/C 368/11)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Joëlle Mélin (reprezentant: F. Wagner, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European (reprezentanți: M. Ecker și T. Lazian, agenți)

Dispozitivul

1.	Respinge recursul ca fiind în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat.

2.	O obligă pe doamna Joëlle Mélin la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 24, 17.01.2022.

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 2 iunie 2022 – Marie-Christine Arnautu/Parlamentul European

(Cauza C-573/21 P) (1)

(Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Drept instituțional - Normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European - Articolul 33 alineatele (1) și (2) - Indemnizație pentru asistență parlamentară - Restituire a plății nedatorate - Excepție de nelegalitate - Principiul securității juridice - Principiul protecției încrederii legitime - Aprecierea probelor - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat)

(2022/C 368/12)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Marie-Christine Arnautu (reprezentant: F. Wagner, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European (reprezentanți: M. Ecker și T. Lazian, agenți)

Dispozitivul

1.	Respinge recursul în parte ca vădit inadmisibil și în parte ca vădit nefondat.

2.	O obligă pe doamna Marie-Christine Arnautu la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 24, 17.01.2022.

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 9 iunie 2022 – Unie van Professionele Transporteurs en Logistieke Ondernemers (UPTR)/Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-603/21 P) (1)

(Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Transport - Regulamentul (UE) 2020/1055 - Acces la piața transportului rutier internațional de mărfuri - Cabotaj - Acțiune în anulare - Admisibilitate - Articolul 263 al patrulea paragraf TFUE - Condiție potrivit căreia reclamantul trebuie să fie vizat în mod individual - Asociație profesională - Protecție jurisdicțională efectivă - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat)

(2022/C 368/13)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Recurentă: Unie van Professionele Transporteurs en Logistieke Ondernemers (UPTR) (reprezentanți: F. Vanden Bogaerde, avocat)

Celelalte părți din procedură: Parlamentul European (reprezentanți: I. Anagnostopoulou și R. van de Westelaken, agenți), Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Emmerechts, A. Norberg și L. Vétillard, agenți)

Dispozitivul

1.	Respinge recursul în parte ca vădit inadmisibil și în parte ca vădit nefondat.

2.	Obligă Unie van Professionele Transporteurs en Logistieke Ondernemers (UPTR) la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 513, 20.12.2021.

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 2 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – România) – S.H./Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov

(Cauza C-627/21) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Armonizarea legislațiilor fiscale - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Deducere a taxei achitate în amonte în legătură cu achiziționarea, construirea și transformarea unor bunuri imobile - Anulare din oficiu a înregistrării unei persoane impozabile în scopuri de TVA - Ajustare a deducerii efectuate inițial - Răspuns la întrebarea preliminară care poate fi în mod clar dedus din jurisprudență)

(2022/C 368/14)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Alba Iulia

Părțile din procedura principală

Reclamant: S.H.

Pârâte: Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov

Dispozitivul

Articolele 16, 184, 186-188 și 192 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări și unei practici naționale care obligă o persoană impozabilă, a cărei înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată (TVA) a fost anulată pentru o perioadă determinată din cauza neevidențierii unor operațiuni impozabile în deconturile sale de TVA depuse timp de șase luni consecutive, să efectueze o regularizare a TVA ului dedus în amonte în legătură cu achiziționarea unor bunuri de capital, fără ca respectiva persoană impozabilă să fie autorizată să dovedească faptul că sunt îndeplinite condițiile de fond pentru a putea beneficia de dreptul de deducere, pentru motivul că există o prezumție irefragabilă că persoana impozabilă a folosit aceste bunuri pentru alte scopuri decât activitățile economice.

---

(1)  JO C 191, 10.5.2022.

Cerere de decizie preliminară formulată de către Judecătoria Lehliu-Gară (România) la data de 29 martie 2022 – procedură penală împotriva KN, LY, OC, DW

(Cauza C-230/22)

(2022/C 368/15)

Limba de procedură: româna

Instanţa de trimitere

Judecătoria Lehliu-Gară

Părţile din acţiunea principală

KN, LY, OC, DW

Întrebarea preliminară

Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (referitor la respectarea principiilor statului de drept și respectarea drepturilor omului) prin raportare la articolul 48 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitor la dreptul la apărare, și la articolul 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitor la principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, se opun reglementării la nivel național, ca infracțiune, a unei fapte de îndeplinire a unui act cu încălcarea oricărei legi, fără indicarea expresă a legilor sau a dispozițiilor din legi a căror încălcare atrage angajarea răspunderii penale?

Cerere de decizie preliminară formulată de către Curtea de Apel Bucureşti (România) la data de 6 mai 2022 – procedură penală împotriva C.J.

(Cauza C-305/22)

(2022/C 368/16)

Limba de procedură: româna

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Bucureşti

Persoana care face obiectul mandatului european de arestare

C.J.

Întrebările preliminare

1)

Dispozițiile articolului 25 din Decizia-cadru 2008/909/JAI (1) trebuie interpretate în sensul că, în situația în care instanța de executare a unui mandat european de [arestare] intenționează să aplice articolul 4 [punctul] 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI (2) pentru recunoașterea hotărârii de condamnare, are obligația de a solicita hotărârea și certificatul emis în temeiul Deciziei-cadru 2008/909/JAI, precum si de a obține consimțământul statului de condamnare în temeiul articolului 4 [alineatul] 2 din Decizia-cadru 2008/909/JAI?

2)

Dispozițiile articolului 4 [punctul] 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI coroborat cu articolul 25 și cu articolul 4 [alineatul] (2) din Decizia-cadru 2008/909/JAI trebuie interpretate în sensul că refuzul de executare a unui mandat european de arestare emis pentru executarea unei pedepse privative de libertate și recunoașterea hotărârii de condamnare fără punerea efectivă în executare prin încarcerarea persoanei condamnate ca urmare a grațierii și suspendării executării pedepsei potrivit legii statului de executare și fără obținerea consimțământului statului de condamnare în cadrul procedurii de recunoaștere [atrag] pierderea dreptului statului de condamnare de a proceda la punerea în executare a pedepsei, conform articolului 22 [alineatul] (1) din Decizia-cadru 2008/909/JAI?

3)

Articolul 8 [alineatul] (1) litera (c) din Decizia-cadru 2002/584/JAI trebuie interpretat în sensul că o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în temeiul căreia a fost emis un mandat european de arestare refuzat în temeiul articolului 4 [punctul] 6, cu recunoașterea hotărârii, dar fără punerea efectivă în executare prin încarcerarea persoanei condamnate ca urmare a grațierii și suspendării executării pedepsei potrivit legii statului de executare și fără obținerea consimțământului statului de condamnare în cadrul procedurii de recunoaștere, își pierde caracterul executoriu?

4)

Dispozițiile articolului 4 [punctul] 5 din Decizia-cadru 2002/584/JAI trebuie interpretate în sensul că o hotărâre de refuz al executării unui mandat european de arestare emis pentru executarea unei pedepse privative de libertate și de recunoaștere a hotărârii de condamnare în temeiul articolului 4 [punctul] 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI, dar fără punerea efectivă în executare prin încarcerarea persoanei condamnate ca urmare a grațierii și suspendării executării pedepsei potrivit legii statului de executare (stat membru UE) și fără obținerea consimțământului statului de condamnare în cadrul procedurii de recunoaștere, reprezintă o hotărâre de „condamnare pentru aceleași fapte de o țară terță”? În cazul în care se răspunde afirmativ la cea de a patra întrebare,

5)

Dispozițiile articolului 4 [punctul] 5 din Decizia-cadru 2002/584/JAI trebuie interpretate în sensul că o hotărâre de refuz al executării unui mandat european de arestare emis pentru executarea unei pedepse privative de libertate și de recunoaștere a hotărârii de condamnare în temeiul articolului 4 [punctul] 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI, cu suspendarea executării pedepsei potrivit legii statului de executare, reprezintă o „sentință în curs de executare” în cazul în care supravegherea condamnatului încă nu a început?

---

(1)  Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană (JO 2008 L 327, p. 27).

(2)  Decizia-cadru a Consiliului, din 13 iunie 2002, privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO 2002 L 190, p. 1, Ediție specială 9/vol. 6, p. 3).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Provincial de Pontevedra (Spania) la 25 mai 2022 – Maersk A/S/Allianz Seguros y Reaseguros SA

(Cauza C-345/22)

(2022/C 368/17)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Pontevedra

Părțile din procedura principală

Apelantă: Maersk A/S

Intimată: Allianz Seguros y Reaseguros SA

Întrebările preliminare

1)

Norma stabilită la articolul 25 din Regulamentul nr. 1215/2012 (1), care prevede că nulitatea de plin drept a convenției atributive de competență trebuie analizată în conformitate cu legea statului membru căruia părțile i-au atribuit competența, se aplică de asemenea, într-o situație precum cea din litigiul principal, în ceea ce privește chestiunea validității extinderii efectelor clauzei în privința unui terț care nu este parte la contractul în care este inclusă clauza?

2)

În cazul transmiterii conosamentului către un terț care este destinatarul mărfurilor și care nu a intervenit în contractul încheiat între expeditor și transportatorul maritim, o normă precum cea prevăzută la articolul 251 din Legea privind navigația maritimă, care, pentru ca o clauză atributivă de competență să fie opozabilă terțului respectiv, impune ca aceasta să fi fost negociată „în mod individual și separat” cu respectiva parte, este compatibilă cu articolul 25 din Regulamentul nr. 1215/2012 și cu jurisprudența Curții care interpretează acest articol?

3)	Este posibil, în conformitate cu dreptul Uniunii, ca legislația statelor membre să prevadă condiții suplimentare de validitate pentru ca o clauză atributivă de competență inclusă în conosamente să fie opozabilă terților?

4)

O normă precum cea inclusă la articolul 251 din Legea spaniolă privind navigația maritimă, care prevede că subrogarea terțului deținător are loc doar parțial, cu excluderea clauzelor de prorogare a competenței, presupune introducerea unei condiții suplimentare de validitate a acestor clauze, care este contrară articolului 25 din Regulamentul nr. 1215/2012?

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012, privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2012, L 351, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Provincial de Pontevedra (Spania) la 25 mai 2022 – Mapfre España Compañía de Seguros y Reaseguros SA/MACS Maritime Carrier Shipping GmbH & Co.

(Cauza C-346/22)

(2022/C 368/18)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Pontevedra

Părțile din procedura principală

Apelantă: Mapfre España Compañía de Seguros y Reaseguros SA

Intimată: MACS Maritime Carrier Shipping GmbH & Co.

Întrebările preliminare

Situația de fapt și motivele sunt în esență similare, iar întrebările preliminare sunt identice cu cele din cauza de referință (C-345/22).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Provincial de Pontevedra (Spania) la 25 mai 2022 – Maersk A/S/Allianz Seguros y Reaseguros SA

(Cauza C-347/22)

(2022/C 368/19)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Pontevedra

Părțile din procedura principală

Apelantă: Maersk A/S

Intimată: Allianz Seguros y Reaseguros SA

Întrebări preliminare

Situația de fapt și motivele sunt în esență similare, iar întrebările preliminare sunt identice cu cele din cauza de referință (C-345/22).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul Bucureşti (România) la data de 31 mai 2022 – Neves 77 Solutions SRL / Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Antifraudă Fiscală

(Cauza C-351/22)

(2022/C 368/20)

Limba de procedură: româna

Instanţa de trimitere

Tribunalul Bucureşti

Părţile din acţiunea principală

Reclamantă: Neves 77 Solutions SRL

Pârâtă: Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Antifraudă Fiscală

Întrebările preliminare

1)

Decizia 2014/512/PESC (1), în special articolele 5 și 7, în lumina principiilor securității juridice și nulla poena sine lege, poate fi interpretată în sensul că autorizează o măsură națională care permite confiscarea în integralitate a sumelor (ca sancțiune civilă) rezultate dintr-o operațiune precum cea menționată de articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Decizia 2014/512/PESC, în cazul constatării săvârșirii unei fapte calificate de legea internă ca fiind contravenție?

2)

Articolul 5 din Decizia 2014/512/PESC trebuie interpretat ca autorizând țările membre să adopte măsuri naționale care să prevadă confiscarea automată a oricăror sume rezultate din încălcarea obligației de a notifica o operațiune ce intră sub incidența articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Decizia 2014/512/PESC?

3)	Este aplicabilă interdicția prevăzută de articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Decizia 2014/512/PESC în ipoteza în care bunurile reprezentând echipamente militare care au făcut obiectul operațiunilor de intermediere nu au fost niciodată importate fizic pe teritoriul statului membru?

---

(1)  Decizia 2014/512/PESC a Consiliului din 31 iulie 2014 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina (JO 2014, L 229, p. 13).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Supremo (Spania) la 3 iunie 2022 – Industria de Diseño Textil, SA (Inditex)/Buongiorno Myalert SA

(Cauza C-361/22)

(2022/C 368/21)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo

Părțile din procedura principală

Recurentă: Industria de Diseño Textil, SA (Inditex)

Intimată: Buongiorno Myalert SA

Întrebare preliminară

Articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 89/104/CE (1) trebuie interpretat în sensul că include în mod implicit în limitarea drepturilor conferite de marcă comportamentul mai general la care face referire în prezent articolul 14 alineatul (1) litera (c) din Directiva UE 2015/2436 (2): utilizarea „mărcii cu scopul de a identifica sau de a face trimitere la produse sau servicii ca aparținând titularului respectivei mărci?”

---

(1)  Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 1989, L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92).

(2)  Directiva (UE) 2015/2436 A Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2015 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 2015, L 336, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul Bucureşti (România) la data de 3 iunie 2022 – VS, TU, RW / Ryanair DAC

(Cauza C-362/22)

(2022/C 368/22)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Tribunalul Bucureşti

Părţile din acţiunea principală

Apelanți-reclamanți: VS, TU, RW

Intimată-pârâtă: Ryanair DAC

Întrebarea preliminară

[A]rticolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (1) trebuie interpretat în sensul că beneficiază de compensația prevăzută la articolul 7 raportat la articolul 4 alineatul (3) și persoanele care călătoresc cu persoana refuzată la îmbarcare și care, deși nu au fost refuzate la rândul lor la îmbarcare, nu mai doresc sau nu mai sunt interesate în efectuarea călătoriei fără persoana refuzată la îmbarcare[?]

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediţie specială 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul Satu Mare (România) la data de 10 iunie 2022 – Nord Vest Pro Sani Pro SRL / Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca

(Cauza C-387/22)

(2022/C 368/23)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Tribunalul Satu Mare

Părţile din acţiunea principală

Reclamantă: Nord Vest Pro Sani Pro SRL

Pârâte: Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca

Întrebarea preliminară

Dispozițiile comunitare amintite mai sus pot fi interpretate [în sensul] că se opun/nu se opun unei situații juridice precum cea din speța de față, conform căreia legiuitorul roman poate trata diferit din punct de vedere fiscal societățile comerciale românești care desfășoară activități lucrative pe teritoriul statului român sau pe teritoriul altor state comunitare, astfel [încât] societatea reclamantă care a furnizat servicii preponderent pe teritoriul Austriei și Germaniei nu beneficiază de scutirile fiscale de care beneficiază alte societăți în sectorul construcțiilor care își desfășoară activitatea pe teritoriul statului român[?]

Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad van State (Țările de Jos) la 20 iunie 2022 – Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid/M.A.

(Cauza C-402/22)

(2022/C 368/24)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Apelant: Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

Intimat: M.A.

Întrebările preliminare

Întrebarea 1a

Când este o infracțiune atât de „deosebit de gravă”, în sensul articolului 14 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2011/95/UE (1), încât un stat membru poate refuza o persoană care are nevoie de protecție internațională?

Întrebarea 1b

Criteriile care se aplică pentru „infracțiunea gravă” în sensul articolului 17 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/95/UE, astfel cum sunt menționate la punctul 56 din Hotărârea Curții din 13 septembrie 2018, Ahmed, EU:C:2018:713, sunt relevante pentru a evalua dacă este vorba despre o „infracțiune deosebit de gravă”? În caz afirmativ, există alte criterii suplimentare care fac ca o infracțiune să fie „deosebit” de gravă?

Întrebarea 2

Articolul 14 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2011/95/UE trebuie interpretat în sensul că prevede că amenințarea pentru societate este dovedită prin simplul fapt că beneficiarul statutului de refugiat a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracțiune deosebit de gravă sau trebuie interpretat în sensul că prevede că simpla condamnare printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracțiune deosebit de gravă nu este suficientă pentru a stabili existența unei amenințări pentru societate?

Întrebarea 3

În cazul în care simpla condamnare printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracțiune deosebit de gravă nu este suficientă pentru a stabili existența unei amenințări pentru societate, articolul 14 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2011/95/UE trebuie interpretat în sensul că impune ca statul membru să demonstreze că, după condamnarea sa, solicitantul continuă să reprezinte o amenințare pentru societate? Statul membru trebuie să stabilească faptul că această amenințare este reală și actuală sau este suficientă existența unei amenințări potențiale? Articolul 14 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2011/95/UE, luat în considerare izolat sau coroborat cu principiul proporționalității, trebuie interpretat în sensul că permite revocarea statutului de refugiat numai dacă această revocare este proporțională, iar amenințarea pe care o reprezintă beneficiarul acestui statut este suficient de gravă pentru a justifica revocarea respectivă?

Întrebarea 4

În cazul în care statul membru nu trebuie să demonstreze că, după condamnarea sa, solicitantul continuă să reprezinte o amenințare pentru societate și că această amenințare este reală, actuală și suficient de gravă pentru a justifica revocarea statutului de refugiat, articolul 14 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2011/95/UE trebuie interpretat în sensul că implică faptul că amenințarea pentru societate este dovedită, în principiu, prin faptul că beneficiarul statutului de refugiat a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracțiune deosebit de gravă, dar că acesta poate demonstra că nu reprezintă sau nu mai reprezintă o asemenea amenințare?

---

(1)  Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (reformare) (JO 2011, L 337, p. 9).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Münster (Germania) la 6 iulie 2022 – Michael Schütte/Finanzamt Brilon

(Cauza C-453/22)

(2022/C 368/25)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Münster

Părțile din procedura principală

Reclamant: Michael Schütte

Pârâtă: Finanzamt Brilon

Întrebare preliminară

În împrejurările din procedura principală, dispozițiile Directivei 2006/112/CE (1) – în special, principiul neutralității fiscale și principiul efectivității – conferă reclamantului un drept împotriva autorității fiscale la rambursarea TVA-ului plătit de el în exces furnizorilor săi din amonte, inclusiv a dobânzilor, chiar dacă subzistă posibilitatea ca, la un moment ulterior, furnizorii din amonte, ca urmare a unei regularizări a facturilor, să formuleze pretenții față de autoritatea fiscală, iar aceasta să nu mai poată – eventual – să se îndrepte în regres împotriva reclamantului, astfel încât există riscul ca autoritatea fiscală să fie obligată să ramburseze de două ori același TVA?

---

(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 18 iulie 2022 – EVN Business Service GmbH, Elektra EOOD, Penon EOOD

(Cauza C-480/22)

(2022/C 368/26)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurente: EVN Business Service GmbH, Elektra EOOD, Penon EOOD

Întrebările preliminare

1)

Articolul 57 alineatul (3) din Directiva 2014/25/UE (1) trebuie interpretat în sensul că are loc o prestare de activități de achiziție centralizate de către un organism central de achiziție situat „într-un alt stat membru” atunci când, indiferent de chestiunea atribuirii controlului în favoarea acestei entități contractante, entitatea respectivă este situată într-un alt stat membru decât cel al organismului central de achiziție?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, norma privind conflictul de legi cuprinsă la articolul 57 alineatul (3) din Directiva 2014/25/UE, potrivit căreia „prestarea activităților de achiziție centralizate” de către un organism central de achiziție situat într-un alt stat membru se efectuează în conformitate cu dispozițiile de drept intern ale statului membru în care este situat organismul central de achiziție, vizează și normele referitoare la procedurile privind căile de atac și competența instanței sesizate cu o cale de atac în sensul Directivei 92/13/CEE (2)?

3)

În cazul unui răspuns negativ la prima sau la a doua întrebare, Directiva 92/13/CEE, în special articolul 1 alineatul (1) al patrulea paragraf din aceasta, trebuie interpretată în sensul că competența unei instanțe naționale sesizate cu o cale de atac în vederea reexaminării deciziilor entităților contractante trebuie să includă toate entitățile contractante situate în statul membru al instanței sesizate cu o cale de atac sau competența trebuie să se întemeieze pe aspectul dacă influența dominantă asupra entității contractante [în sensul articolului 3 punctul 4 litera (c) sau al articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2014/25/UE] emană de la o autoritate regională sau de la un organism de drept public care trebuie recunoscut ca aparținând statului membru în care este situată instanța sesizată cu o cale de atac?

---

(1)  Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CE (JO 2014, L 94, p. 243).

(2)  Directiva Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (JO 1992, L 76, p. 14, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 43).

Cerere de decizie preliminară introdusă de rechtbank Amsterdam (Țările de Jos) la 22 iulie 2022 – Mandat european de arestare emis împotriva lui CJ; cealalată parte: Openbaar Ministerie

(Cauza C-492/22)

(2022/C 368/27)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Amsterdam

Părțile din procedura principală

Mandat european de arestare emis împotriva lui: CJ

Cealaltă parte din procedură: Openbaar Ministerie

Întrebările preliminare

1)

Articolul 12 și articolul 24 alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI (1) coroborate cu articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se opun ca o persoană căutată, a cărei predare în scopul executării unei pedepse privative de libertate a fost autorizată în mod definitiv, însă a fost amânată „pentru ca aceasta să poată fi urmărită penal în statul membru de executare […] pentru o altă faptă decât cea prevăzută de mandatul european de arestare”, să fie ținută în detenție pe durata acestei urmăriri penale, pentru executarea acelui mandat european de arestare?

2)

a. Decizia de a exercita competența de amânare a predării, prevăzută la articolul 24 alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, este o decizie privind executarea MAE, care trebuie luată de autoritatea judiciară de executare în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Decizia-cadru 2002/584/JAI coroborat cu considerentul (8) al acestei decizii-cadru? b. În caz afirmativ, împrejurarea că această decizie este luată fără intervenția unei autorități judiciare de executare în sensul articolului 6 alineatul (2) din Decizia-cadru 2002/584/JAI are drept consecință faptul că o persoană căutată nu mai poate fi ținută în detenție în vederea executării mandatului european de arestare emis împotriva sa?

3)

a. Articolul 24 alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI coroborat cu articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se opune ca predarea unei persoane căutate să fie amânată în vederea urmăririi penale în statul membru de executare, pentru simplul motiv că, dacă este întrebată acest lucru, persoana căutată nu dorește să renunțe la dreptul său de a fi prezentă în cadrul urmăririi penale? b. În caz afirmativ, care sunt factorii pe care autoritatea judiciară de executare trebuie să îi ia în considerare în cadrul deciziei sale de a amâna predarea efectivă?

---

(1)  Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO 2002, L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3).

Ordonanța președintelui Curții din 29 iunie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzgericht – Austria) – AZ/Finanzamt Österreich, fostă Finanzamt Hollabrunn Korneuburg Tulln

(Cauza C-163/20) (1)

(2022/C 368/28)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 247, 27.7.2020.

Ordonanța președintelui Camerei a patra a Curții din 18 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Den Haag zittingsplaats Haarlem – Țările de Jos) – F, A, G, H, I/ Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

(Cauza C-579/20) (1)

(2022/C 368/29)

Limba de procedură: neerlandeza

Președintele Camerei a patra a Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 128, 12.4.2021.

Ordonanța președintelui Curții din 14 iulie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de Primera Instancia no 1 de Cazalla de la Sierra – Spania) – Caixabanc SA/ZN, SD, AH

(Cauza C-657/20) (1)

(2022/C 368/30)

Limba de procedură: spaniola

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 88, 15.3.2021.

Ordonanța președintelui Curții din 31 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – Avis Autovermietung Gesellschaft mbH/Verein für Konsumenteninformation

(Cauza C-701/20) (1)

(2022/C 368/31)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 98, 22.3.2021.

Ordonanța președintelui Curții din 29 aprilie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State – Țările de Jos) – K.R., cealaltă parte din procedură fiind: Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

(Cauza C-637/21) (1)

(2022/C 368/32)

Limba de procedură: neerlandeza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 24, 17.1.2022.

Ordonanța președintelui Curții din 8 iunie 2022 – Parlamentul European/Comisia Europeană

(Cauza C-657/21) (1)

(2022/C 368/33)

Limba de procedură: engleza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 11, 10.1.2022.

Ordonanța președintelui Curții din 1 iunie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Noord-Holland – Țările de Jos) – Nokia Solutions and Networks Oy/Inspecteur van de Belastingdienst/Douane, kantoor Eindhoven

(Cauza C-809/21) (1)

(2022/C 368/34)

Limba de procedură: neerlandeza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 138, 28.3.2022.

Ordonanța președintelui Curții din 27 aprilie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Erfurt – Germania) – HK/Allianz Lebensversicherungs AG

(Cauza C-2/22) (1)

(2022/C 368/35)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 148 4.4.2022.

Ordonanța președintelui Curții din 30 iunie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Okresný súd Prešov – Slovacia) – UR/365.bank a.s.

(Cauza C-12/22) (1)

(2022/C 368/36)

Limba de procedură: slovaca

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 148, 4.4.2022.

Ordonanța președintelui Camerei a șasea a Curții din 2 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Piteşti – România) – EF, GH, IJ/KL

(Cauza C-13/22) (1)

(2022/C 368/37)

Limba de procedură: româna

Președintele Camerei a șasea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 191, 10.5.2022.

Ordonanța președintelui Curții din 16 iunie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Frankfurt am Main – Germania) – IA/DER Touristik Deutschland GmbH

(Cauza C-62/22) (1)

(2022/C 368/38)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 165, 19.4.2022.

Ordonanța președintelui Curții din 20 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Frankfurt am Main – Germania) – flightright GmbH/Swiss International Air Lines AG

(Cauza C-131/22) (1)

(2022/C 368/39)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 191, 10.5.2022.

Ordonanța președintelui Curții din 20 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Den Haag, zittingsplaats 's-Hertogenbosch – Țările de Jos) – F/Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

(Cauza C-208/22) (1)

(2022/C 368/40)

Limba de procedură: neerlandeza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 257, 4.7.2022.

Ordonanța președintelui Curții din 12 iulie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Düsseldorf – Germania) – flightright GmbH/Eurowings GmbH

(Cauza C-228/22) (1)

(2022/C 368/41)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 237, 20.6.2022.

Acțiune introdusă la 27 iunie 2022 – Hypo Vorarlberg Bank/SRB

(Cauza T-395/22)

(2022/C 368/42)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Hypo Vorarlberg Bank AG (Bregenz, Austria) (reprezentanți: G. Eisenberger și A. Brenneis, avocați)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei din 11 aprilie 2022 a Comitetului unic de rezoluție privind calculul contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție pentru anul 2022 (SRB/ES/2022/18), inclusiv anexele sale, în orice caz în ceea ce o priveşte pe reclamantă și

—	obligarea Comitetului unic de rezoluție la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă opt motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea normelor fundamentale de procedură ca urmare a comunicării incomplete a deciziei atacate. Decizia atacată nu a fost comunicată în totalitate reclamantei, contrar articolului 1 al doilea paragraf TUE, articolelor 15, 296 și 298 TFUE, precum și articolelor 42 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). Cunoașterea informațiilor care nu au fost comunicate este necesară, ca element central al deciziei atacate, pentru a înțelege modul de calcul al contribuțiilor și pentru a putea verifica modul în care situația individuală a reclamantei a fost luată în considerare la calcularea contribuțiilor, având în vedere situația tuturor celorlalte instituții vizate.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 102 din Directiva 2014/59/UE (1), a articolului 69 alineatele (1) și (2) și a articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (2), a articolelor 3 și 4 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 (3), precum și a principiului proporționalității, ca urmare a unei stabiliri incorecte a nivelului țintă, întrucât pârâtul a stabilit un nivel țintă excesiv, cu încălcarea cadrului juridic al Uniunii.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură ca urmare a motivării insuficiente a deciziei. Decizia atacată încalcă obligația de motivare prevăzută la articolul 296 al doilea paragraf TFUE și la articolul 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (c) din cartă, întrucât doar câteva rezultate parțiale selectate au fost comunicate. Nu au fost respectate cerințele privind întinderea obligației de motivare stabilite de Curtea de Justiție în cauza C-584/20 P (4). Pârâtul nu a făcut uz de posibilitatea de a comunica, în rezumat sau în general, date care trebuie tratate în sine ca fiind confidențiale în conformitate cu articolul 88 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură ca urmare a motivării insuficiente în legătură cu exercitarea puterii de apreciere discreționare a pârâtului. Decizia atacată încalcă obligația de motivare prevăzută la articolul 296 al doilea paragraf TFUE și la articolul 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (c) din cartă, întrucât nu s-a demonstrat, în ceea ce priveşte puterea de apreciere discreționară a pârâtului, ce aprecieri a făcut pârâtul și pentru ce motive. Prin urmare, nu poate fi exclusă o exercitare arbitrară a puterii discreționare a pârâtului.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură ca urmare a neaudierii reclamantei și a nerespectări dreptului său de a fi ascultată. Reclamantei nu i s-a acordat dreptul de a fi ascultată, contrar articolului 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din cartă, nici înainte de adoptarea deciziei atacate, nici înainte de adoptarea avizului privind contribuția întemeiat pe aceasta. De asemenea, consultarea efectuată de pârât nu i-ar fi oferit reclamantei posibilitatea de a-și exprima poziția în mod efectiv și complet cu privire la calculul concret al contribuției.

6.

Al șaselea motiv întemeiat pe nelegalitatea Regulamentului delegat (UE) 2015/63 ca temei de abilitare pentru adoptarea deciziei atacate și pe nelegalitatea metodologiei de ajustare a riscului prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2015/63 și pe nelegalitatea puterii de apreciere discreționare acordate SRB. Articolele 4-7 și 9, precum și anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2015/63, pe care se întemeiază decizia atacată, instituie un sistem de stabilire a contribuțiilor netransparent, care contravine articolelor 16, 17, 41 și 47 din cartă și care nu garantează nici respectarea articolelor 20 și 21 din cartă, nici protecția principiilor proporționalității și securității juridice. Pârâtul dispune de o putere de apreciere considerabilă a cărei exercitare nu poate face obiectul unei justificări inteligibile și verificabile.

7.

Al șaptelea motiv întemeiat pe nelegalitatea Regulamentului de punere in aplicare (UE) 2015/81 (5) ca temei de abilitare pentru adoptarea deciziei atacate. Decizia atacată încalcă tratatele deoarece articolul 8 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 depășește limitele stabilite la articolul 70 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 coroborat cu articolul 291 TFUE și nici regulamentul de punere în aplicare, nici temeiul de abilitare nu sunt însoțite de o motivare conformă cu articolul 296 al doilea paragraf TFUE. Această nelegalitate se repercutează asupra deciziei atacate.

8.

Al optulea motiv întemeiat pe nelegalitatea Directivei 2014/59/UE și a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 ca temei de abilitare pentru adoptarea Regulamentului delegat (UE) 2015/63 și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/81 și implicit a deciziei atacate. Cu titlu subsidiar, reclamanta invocă nelegalitatea acelor dispoziții din Directiva 2014/59/UE și din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 care prevăd în mod obligatoriu sistemul de contribuții instituit prin Regulamentul delegat (UE) 2015/63 și care acordă pârâtului o marjă de apreciere prea largă. Întrucât nu pot face obiectul unei interpretări conforme cu dreptul primar, aceste dispoziții încalcă obligația de motivare a actelor juridice, principiul securității juridice, precum și tratatele [în special articolul 1 al doilea paragraf TUE și articolele 15, 296 și 298 TFUE] și carta [în special articolele 16, 17, 41, 42 și 47 din cartă].

---

(1)  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).

(2)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

(3)  Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).

(4)  Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/ Landesbank Baden-Württemberg și SRB, C-584/20 P și C-621/20 P, EU:C:2021:601.

(5)  Regulamentul de punere în aplicare (EU) 2015/81 al Consiliului din 19 decembrie 2014 de stabilire a condițiilor uniforme de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la Fondul unic de rezoluție (JO 2015, L 15, p. 1).

Acțiune introdusă la 1 iulie 2022 – Volkskreditbank/SRB

(Cauza T-406/22)

(2022/C 368/43)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Volkskreditbank AG (Linz, Austria) (reprezentanți: G. Eisenberger și A. Brenneis, avocați)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 11 aprilie 2022 a Comitetului unic de rezoluție privind calcularea contribuțiilor la Fondul unic de rezoluție percepute în avans pentru anul 2022 (SRB/ES/2022/18), inclusiv anexele, și în orice caz în măsura în care privește reclamanta, precum și

—	obligarea Comitetului unic de rezoluție la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă opt motive care sunt identice cu cele invocate în cauza T 395/22, Hypo Vorarlberg Bank/SRB.

Acțiune introdusă la 20 iulie 2022 – QP/Comisia

(Cauza T-460/22)

(2022/C 368/44)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamant: QP (reprezentanți: S. Gemas Donário și S. Soares, avocate)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C (2020) 8550 final a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind regimul de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) aplicat de Portugalia în favoarea zonei de liber schimb Madeira (ZFM) – Regim III;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șase motive.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de apreciere în ceea ce privește condițiile de compatibilitate a regimului III al zonei de liber schimb Madeira (denumită în continuare „ZFM”), în special în ceea ce privește originea beneficiilor și crearea și menținerea locurilor de muncă în regiune.

Al doilea motiv, întemeiat pe întârzierea nejustificată a Comisiei în a modifica versiunile succesive ale regimului ZFM în ceea ce privește criteriul de calcul al numărului de locuri de muncă create/menținute.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare având în vedere că decizia adoptată este insuficient motivată referitor la ceea ce trebuie să se înțeleagă prin locuri de muncă din ZFM și prin activitate efectiv și material realizată în Madeira.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la un proces echitabil și a principiului egalității armelor având în vedere întârzierea Comisiei în corectarea elementelor regimului juridic al ZFM și termenul scurt acordat reclamantei pentru exercitarea dreptului său la apărare.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea încrederii legitime având în vedere întârzierea Comisiei în a acționa și conținutul deciziei atacate.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice având în vedere întârzierea Comisiei în a acționa și modificarea schemei ajutoarelor de stat în vigoare pentru o anumită perioadă de reglementare.

Acțiune introdusă la 20 iulie 2022 – QQ/Comisia

(Cauza T-461/22)

(2022/C 368/45)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamant: QQ (reprezentanți: S. Gemas Donário și S. Soares, avocate)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C (2020) 8550 final a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind regimul de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) aplicat de Portugalia în favoarea zonei de liber schimb Madeira (ZFM) – Regim III;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șase motive.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de apreciere în ceea ce privește condițiile de compatibilitate a regimului III al zonei de liber schimb Madeira (denumită în continuare „ZFM”), în special în ceea ce privește originea beneficiilor și crearea și menținerea locurilor de muncă în regiune.

Al doilea motiv, întemeiat pe întârzierea nejustificată a Comisiei în a modifica versiunile succesive ale regimului ZFM în ceea ce privește criteriul de calcul al numărului de locuri de muncă create/menținute.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare având în vedere că decizia adoptată este insuficient motivată referitor la ceea ce trebuie să se înțeleagă prin locuri de muncă din ZFM și prin activitate efectiv și material realizată în Madeira.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la un proces echitabil și a principiului egalității armelor având în vedere întârzierea Comisiei în corectarea elementelor regimului juridic al ZFM și termenul scurt acordat reclamantei pentru exercitarea dreptului său la apărare.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea încrederii legitime având în vedere întârzierea Comisiei în a acționa și conținutul deciziei atacate.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice având în vedere întârzierea Comisiei în a acționa și modificarea schemei ajutoarelor de stat în vigoare pentru o anumită perioadă de reglementare.

Acțiune introdusă la 20 iulie 2022 – QN/Comisia

(Cauza T-464/22)

(2022/C 368/46)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamant: QN (reprezentanți: S. Gemas Donário și S. Soares, avocate)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C (2020) 8550 final a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind regimul de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) aplicat de Portugalia în favoarea zonei de liber schimb Madeira (ZFM) – Regim III;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șase motive.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de apreciere în ceea ce privește condițiile de compatibilitate a regimului III al zonei de liber schimb Madeira (denumită în continuare „ZFM”), în special în ceea ce privește originea beneficiilor și crearea și menținerea locurilor de muncă în regiune.

Al doilea motiv, întemeiat pe întârzierea nejustificată a Comisiei în a modifica versiunile succesive ale regimului ZFM în ceea ce privește criteriul de calcul al numărului de locuri de muncă create/menținute și localizarea locurilor de muncă.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare având în vedere că decizia adoptată este insuficient motivată referitor la ceea ce trebuie să se înțeleagă prin locuri de muncă din ZFM și prin activitate efectiv și material realizată în Madeira.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la un proces echitabil și a principiului egalității armelor având în vedere întârzierea Comisiei în corectarea elementelor regimului juridic al ZFM și termenul scurt acordat reclamantei pentru exercitarea dreptului său la apărare.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea încrederii legitime având în vedere întârzierea Comisiei în a acționa și conținutul deciziei atacate.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice având în vedere întârzierea Comisiei în a acționa și modificarea schemei ajutoarelor de stat în vigoare pentru o anumită perioadă de reglementare.

Acțiune introdusă la 2 august 2022 – Group of processors and producers of sheepmilk and goatmilk/EUIPO – Kolios (HALLOUMAKI)

(Cauza T-481/22)

(2022/C 368/47)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Group of processors and producers of sheepmilk and goatmilk (Nicosia, Cipru) (reprezentanți: S. Malynicz, Barrister-at-Law și C. Milbradt, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Kolios AE Elliniki Viomichania Galaktos (Kilkis, Grecia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative HALLOUMAKI – cererea de înregistrare nr. 18 126 405

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 12 mai 2022 în cauza R 1941/2021-5

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO (și a intervenientului, dacă acesta va lua parte la proceduri) la plata propriilor cheltuieli de judecată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant pentru anulare în procedura în fața Tribunalului și în fața camerei de recurs.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 7 august 2022 – Multiópticas/EUIPO – Nike Innovate (Reprezentarea a două forme geometrice de culoare neagră)

(Cauza T-487/22)

(2022/C 368/48)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Multiópticas, S. Coop. (Colmenar Viejo, Spania) (reprezentanți: M. López Camba și A. Lyubomirova Geleva, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Nike Innovate CV (Beaverton, Oregon, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative (Reprezentarea a două forme geometrice de culoare neagră) – cererea de înregistrare nr. 18 154 653

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 2 iunie 2022 în cauza R 1762/2021-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă;

—	obligarea Nike Innovate CV la plata cheltuielilor efectuate de reclamantă.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 8 august 2022 – Dr. Rudolf Liebe Nachfolger/EUIPO – Bit Beauty (ayuna LESS IS BEAUTY)

(Cauza T-490/22)

(2022/C 368/49)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Dr. Rudolf Liebe Nachfolger GmbH & Co. KG (Leinfelden-Echterdingen, Germania) (reprezentanți: E. Stolz, U. Stelzenmüller, H. Meyerfeldt și J. Weiser, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Bit Beauty, SL (Barcelona, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii figurative „ayuna LESS IS BEAUTY” – înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 11 369 553

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 2 iunie 2022 în cauza R 982/2021-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	admiterea în totalitate a opoziției B 003088668 și respingerea înregistrării internaționale care desemnează Uniunea Europeană nr. 11 369 553

—	obligarea pârâtului și, dacă este cazul, a titularului înregistrării internaționale/eventualului intervenient la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri și a celor aferente procedurii în fața camerei de recurs a EUIPO.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 8 august 2022 – Cyprian Iwuć/EUIPO – Hangzhou XiangHui [cutii pentru ambalare, șosete (seturi)]

(Cauza T-492/22)

(2022/C 368/50)

Limba în care a fost formulată acțiunea: polona

Părțile

Reclamant: Cyprian Iwuć (Sliema, Malta) (reprezentant: T. Kos, consilier juridic)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Hangzhou XiangHui International Trading Co., Ltd. (Hangzhou, China)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar „cutii pentru ambalare, șosete (seturi de șosete)” – desenul sau modelul industrial comunitar nr. 8 043 228

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 20 mai 2022 în cauza R 1672/2021-3

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate și, prin urmare, anularea desenului sau modelului industrial contestat; cu titlu subsidiar, în cazul în care lipsa de noutate a desenului sau modelului contestat în ansamblul său nu este recunoscută, în temeiul articolului 25 alineatul (6) din Regulamentul nr. 6/2002, limitarea înregistrării desenului sau modelului industrial contestat la cutia de carton;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—

încălcarea articolului 5 alineatul (1) litera (b) și a articolului 7 alineatul (1) coroborat cu articolul 63 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 raportat la articolul 28 alineatul literele (b) și (v) din Regulamentul nr. 2245/2002 al Comisiei din 21 octombrie 2002 privind normele de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 6/2002 al Consiliului privind desenele sau modelele industriale comunitare.

Acțiune introdusă la 12 august 2022 – NSD/Consiliul

(Cauza T-494/22)

(2022/C 368/51)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: NKO AO National Settlement Depository (NSD) (Moscova, Rusia) (reprezentanți: N. Tuominen, M. Krestiyanova, J.-P. Fierens, C. Vangoidsenhoven și C. Gieskes, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/878 al Consiliului din 3 iunie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (1) și a Deciziei (PESC) 2022/883 a Consiliului din 3 iunie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (2) în totalitate, în măsura în care îl privesc pe reclamant;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că actele contestate încalcă obligația de a prezenta motive adecvate.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că raționamentul Consiliului este afectat de erori vădite de apreciere. Reclamantul susține că faptele invocate de Consiliu sunt nefundamentate, inexacte din punct de vedere factual, și neîntemeiate.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că efectele care rezultă din actele contestate reprezintă o restrângere disproporționată a drepturilor fundamentale ale reclamantului, protejate în special prin articolele 16 și 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că, întrucât Consiliul nu a respectat nivelul de probă necesar, sancțiunile individuale împotriva reclamantului sunt nelegale.

---

(1)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/878 al Consiliului din 3 iunie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 153, p. 15).

(2)  Decizia (PESC) 2022/883 a Consiliului din 3 iunie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 153, p. 92).

Acțiune introdusă la 12 august 2022 – Mordashova/Consiliul

(Cauza T-497/22)

(2022/C 368/52)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Marina Alexandrova Mordashova (Moscova, Rusia) (reprezentanți: T. Bontinck, D. Bogaert, A. Guillerme și L. Burguin, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2022/883 a Consiliului din 3 iunie 2022 în măsura în care reclamanta este înscrisă la nr. 1156 din anexa la această decizie;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/878 din 3 iunie 2022 în măsura în care reclamanta este înscrisă la nr. 1156 din anexa I la acest regulament;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii îndreptate împotriva Deciziei 2022/883/PESC (1) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/878 (2), în măsura în care o privesc, reclamanta invocă patru motive.

1.	Primul motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului la protecție jurisdicțională efectivă și a obligației de motivare a administrației.

2.	Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește motivele Consiliului.

3.	Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității și a drepturilor fundamentale, în ceea ce privește adoptarea măsurilor restrictive împotriva reclamantei și ingerința nejustificată în drepturile fundamentale ale acesteia, garantate de Carta drepturilor fundamentale.

4.	Al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament și a principiului securității juridice.

---

(1)  Decizia (PESC) 2022/883 a Consiliului din 3 iunie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 153, p. 92).

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/878 al Consiliului din 3 iunie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 153, p. 15).

Acțiune introdusă la 12 august 2022 – Melnichenko/Consiliul

(Cauza T-498/22)

(2022/C 368/53)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Aleksandra Melnichenko (St. Moritz, Elveția) (reprezentanți: G. Lansky, P. Goeth și A. Egger, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea, în temeiul articolului 263 TFUE, a Deciziei (PESC) 2022/883 a Consiliului din 3 iunie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (1), precum și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/878 al Consiliului din 3 iunie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (2), în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul articolului 134 din Regulamentul de procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că desemnarea reclamantei încalcă în mod nelegal drepturile acesteia protejate prin articolele 7, 17 și 45 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că reclamantei nu i-a fost recunoscut dreptul de a fi ascultat.

---

(1)  Decizia (PESC) 2022/883 a Consiliului din 3 iunie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 153, p. 92).

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/878 al Consiliului din 3 iunie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 153, p. 15).

Acțiune introdusă la 15 august 2022 – Ungaria/Comisia

(Cauza T-499/22)

(2022/C 368/54)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Republica Ungară (reprezentanți: Fehér M. și Koós G., agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2022/908 a Comisiei din 8 iunie 2022 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), în măsura în care aceasta exclude finanțarea de către Uniune, ca urmare a constatării unor deficiențe, a unor cheltuieli în cadrul contribuției financiare acordate Ungariei cu titlu de ajutoare directe decuplate și de sprijin cuplat facultativ pentru exercițiile financiare 2017-2019, precum și cu titlu de măsuri care fac obiectul IACS și care țin de gestionarea riscurilor (FEADR – Dezvoltare rurală) pentru exercițiile financiare 2017-2018 și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Excluderea se întemeiază pe patru motive, dintre care trei sunt vizate de acțiunea în anulare în parte a deciziei atacate formulată de guvernul maghiar.

În ceea ce privește primul temei juridic al excluderii, guvernul maghiar își întemeiază argumentația pe faptul că nici o interpretare textuală, nici o interpretare teleologică a articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 (1) nu justifică interpretarea Comisiei potrivit căreia noțiunea de fermier activ trebuie să includă întreprinderile afiliate.

Noțiunea de grup de persoane fizice sau juridice nu poate fi asimilată celei de întreprinderi afiliate, iar prima nici măcar nu o include pe cea de a doua. Această interpretare a Comisiei este, de altfel, respinsă de mai multe state membre, iar punerea la dispoziție a conținutului reuniunilor bilaterale de conciliere cu statele membre prin intermediul sistemului CircaBC nu poate fi considerată ca fiind de natură să creeze securitate juridică cu privire la o problemă atât de crucială.

Al doilea motiv de excludere se raportează la avizul Comisiei potrivit căruia articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 809/2014 (2), atunci când prevede o creștere a procentajului controalelor la fața locului, nu face distincție în cadrul acestora în funcție de sursa nivelului de eroare (selecție întemeiată pe risc/aleatorie). Abordarea adoptată de autoritățile maghiare, care constă în a nu lua în considerare decât anumite rezultate, relevante pentru calcularea creșterii eventual necesare a procentajului de controale, care sunt produse de controalele la fața locului selecționate în mod aleatoriu, nu ar fi conformă cu cerințele normative.

Or, dispozițiile normative relevante nu prevăd în mod expres că, pentru a determina creșterea ratei, ar trebui să se țină seama și de erorile constatate în elementele eșantionului care au fost identificate în cadrul unei analize a riscurilor. În consecință, dispozițiile Uniunii aplicabile nu precizează modul în care trebuie stabilit eșantionul de beneficiari care trebuie controlați. Nimic nu permite, în fapt, să se afirme că singurul mijloc de a obține o „mărire în consecință” ar fi, în loc de a se utiliza un eșantion aleatoriu care să reprezinte cât mai fidel populația de control, să se aleagă „echilibrarea” acestuia cu un eșantion selectat pe baza unei analize a riscurilor. Includerea în cota de eroare globală preconizată a rezultatelor eșantionului selectat pe baza unei analize de risc conduce la un rezultat eronat.

În sfârșit, al treilea motiv de excludere se întemeiază pe faptul că notificările privind evenimentele legate de animale au fost consemnate în baza de date de înregistrare a animalelor fără să existe o urmă a tardivității notificărilor. Faptul că controalele administrative încrucișate nu au permis identificarea de notificări tardive (dincolo de termenele maxime prevăzute de reglementarea sectorială, ceea ce este obligatoriu pentru sprijinul cuplat facultativ) împiedică reducerea plăților în temeiul sprijinului cuplat facultativ și aplicarea de sancțiuni administrative.

Or, aceasta nu înseamnă că autoritățile maghiare nu ar sancționa notificările tardive, acestea fiind, în fapt, sancționate în cadrul controalelor privind ecocondiționalitatea. Aceasta înseamnă atât că comportamentele de acest tip nu rămân nepedepsite, cât și că atare comportamente nu vor fi sancționate de două ori.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 608).

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei din 17 iulie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul integrat de administrare și control, măsurile de dezvoltare rurală și ecocondiționalitatea (JO 2014, L 227, p. 69).