6.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 342/2

P9_TA(2022)0022

Provocările cu care se confruntă zonele urbane în perioada post-COVID-19

Rezoluția Parlamentului European din 15 februarie 2022 referitoare la provocările cu care se confruntă zonele urbane în perioada post-COVID-19 (2021/2075(INI))

(2022/C 342/01)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special titlul XVIII,

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2020/2221 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 decembrie 2020 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește resursele suplimentare și măsurile de implementare cu scopul de a oferi asistență pentru sprijinirea ameliorării efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și al consecințelor sale sociale și pentru pregătirea unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei (REACT-EU) (1),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize (2) (Regulamentul privind dispozițiile comune),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1058 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 privind Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune (3),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1059 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 privind dispoziții specifice pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (Interreg) sprijinit de Fondul european de dezvoltare regională și de instrumentele de finanțare externă (4),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1056 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de instituire a Fondului pentru o tranziție justă (5),

—	având în vedere Pactul de la Amsterdam de stabilire a Agendei urbane a UE, convenită de miniștrii europeni responsabili pentru chestiunile urbane la 30 mai 2016,

—	având în vedere acordul adoptat la cea de a 21-a Conferință a părților la CCONUSC (COP21) de la Paris din 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris),

—	având în vedere Agenda 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă, în special obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) nr. 11 privind orașele și comunitățile durabile,

—	având în vedere rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la dimensiunea urbană a politicilor UE (6),

—	având în vedere rezoluția sa din 13 martie 2018 referitoare la rolul regiunilor și al orașelor din UE în punerea în aplicare a Acordului de la Paris COP 21 privind schimbările climatice (7),

—	având în vedere rezoluția sa din 3 iulie 2018 referitoare la rolul orașelor în cadrul instituțional al Uniunii (8),

—	având în vedere rezoluția sa din 17 septembrie 2020 referitoare la Anul european al orașelor mai verzi 2022 (9),

—	având în vedere rezoluția sa din 21 ianuarie 2021 referitoare la accesul la locuințe decente și la prețuri abordabile pentru toți (10),

—	având în vedere Declarația privind Agenda urbană a UE, convenită de miniștrii responsabili de coeziunea teritorială și chestiuni urbane la 10 iunie 2015,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 24 iunie 2016 privind Agenda urbană a UE,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (COM(2019)0640),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 18 iulie 2014, intitulată „Dimensiunea urbană a politicilor UE – Principalele caracteristici ale unei agende urbane a UE” (COM(2014)0490),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 30 iunie 2021 intitulată „O viziune pe termen lung pentru zonele rurale ale UE – Către zone rurale mai puternice, conectate, reziliente și prospere până în 2040” (COM(2021)0345),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2021 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap (2021-2030)” (COM(2021)0101),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 7 octombrie 2020, intitulată „O Uniune a egalității: Cadrul strategic al UE pentru egalitatea, incluziunea și participarea romilor” (COM(2020)0620),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 12 noiembrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025” (COM(2020)0698),

—	având în vedere noua Cartă de la Leipzig referitoare la puterea transformatoare a orașelor pentru binele comun, adoptată în cadrul reuniunilor ministeriale informale din 30 noiembrie 2020,

—	având în vedere Noua agendă urbană adoptată la Conferința ONU privind locuințele și dezvoltarea urbană durabilă (Habitat III), la 20 octombrie 2016, la Quito, Ecuador,

—	având în vedere Raportul Comisiei din 2016 privind situația orașelor europene,

—	având în vedere inițiativa mondială emblematică pentru femei a ONU intitulată „Orașe sigure și spații publice sigure pentru femei și fete”,

—	având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, deschisă spre semnare la 11 mai 2011, la Istanbul („Convenția de la Istanbul”),

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și cel al Comisiei pentru transport și turism,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A9-0352/2021),

întrucât orașele continuă să fie în prima linie în criza provocată de pandemia de COVID-19, cu o activitate economică în scădere, rate ridicate de infectare, rate scăzute de vaccinare și resurse adesea insuficiente; întrucât pandemia a exacerbat și penuriile existente în zonele urbane, scoțând în evidență vulnerabilitățile lor;

întrucât inegalitățile de lungă durată din mediul urban au fost accentuate de pandemie; întrucât persoanele aflate în situații vulnerabile au devenit și mai vulnerabile; întrucât orașele se confruntă cu provocări precum accesul la locuințe abordabile ca preț, lipsa de adăpost, excluziunea socială și sărăcia nu au acces la servicii publice, de sănătate și la alte servicii esențiale;

întrucât 72 % dintre cetățenii europeni trăiesc în orașe; întrucât orașele trebuie implicate direct în redresarea în urma pandemiei de COVID-19; întrucât eforturile de redresare trebuie să încerce să abordeze vulnerabilitățile de lungă durată și să nu se limiteze doar la consecințele sanitare ale pandemiei de COVID-19 pentru a combate inegalitățile persistente;

întrucât pandemia a avut un impact de gen de care vor trebui să țină seama orașe și zonele urbane funcționale; întrucât carantinele și cerințele de distanțare socială au expus femeile la un risc crescut de violență bazată pe gen, iar accesul femeilor la rețele de sprijin, la servicii sociale și la infrastructurile pentru sănătatea sexuală și reproductivă a fost îngrădit;

întrucât zonele metropolitane sunt cele mai inegale în ceea ce privește accesul la resurse esențiale, cum ar fi sănătatea, educația și digitalizarea, în special pentru persoanele aflate în situații vulnerabile; întrucât sunt necesare eforturi mai susținute pentru a combate formele multiple de discriminare și de inegalitate;

întrucât decalajul digital este intersectorial și acoperă toate categoriile, inclusiv disparitățile de gen, între generații și cele legate de statutul social, și a fost exacerbat în timpul pandemiei de COVID-19; întrucât multe gospodării și instituții de învățământ nu au acces la echipamente digitale adecvate și de ultimă generație;

întrucât se estimează că pierderile de locuri de muncă sunt mai mari în orașele mari decât în alte părți, afectând în special lucrătorii slab calificați, lucrătorii care desfășoară o activitate independentă și migranți, precum și persoanele cu contracte precare; întrucât riscul de șomaj este cel mai ridicat în rândul tinerilor ale căror parcursuri educaționale, de formare și de dezvoltare personală au fost perturbate, mulți dintre ei negăsind stagiile sau uceniciile necesare pentru a-și finaliza studiile;

întrucât pandemia de COVID-19 a avut un impact semnificativ asupra sectoarelor culturii și sportului, ceea ce a dus la o recesiune economică și la pierderea locurilor de muncă; întrucât zonele urbane, în special zonele metropolitane, au nevoie de resurse adecvate pentru sectoarele culturale și creative pentru a permite dezvoltarea personală a locuitorilor lor;

întrucât orașele și zonele urbane funcționale, cum ar fi zonele metropolitane, sunt piloni economici esențiali care stimulează creșterea economică, creează locuri de muncă și consolidează competitivitatea Uniunii într-o economie globalizată; întrucât zonele urbane funcționale și orașele de dimensiuni medii, în ciuda disparităților puternice în ceea ce privește calitatea serviciilor furnizate între zonele urbane și cele rurale, pot acționa ca forțe motrice pentru atractivitatea și dezvoltarea rurală și pot oferi zonelor rurale și depopulate din împrejurimi acces la o serie de servicii;

întrucât în zonele urbane, la lista provocărilor existente se adaugă și urgența climatică și provocările demografice; întrucât numeroasele provocări necesită, în cele din urmă, un răspuns bazat pe o abordare integrată, care să reunească diferite sectoare și să caute soluții care să răspundă nevoilor sectoriale;

K.	întrucât cerințele de distanțare fizică au evidențiat lipsa unor parcuri, zone verzi și facilități de recreere în aer liber adecvate, precum și lipsa unor mijloace de transport adecvate și sigure și a unor infrastructuri de transport alternative în zonele urbane funcționale și în jurul acestora;

întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a exacerbat provocări precum transportul alimentelor și al medicamentelor și furnizarea de servicii de sănătate și a evidențiat deficiențe grave în infrastructura medicală și în formarea profesională a lucrătorilor din domeniul sănătății în ceea ce privește modul de reacție la pandemii sau la alte situații de urgență în domeniul sănătății;

M.	întrucât locuințele reprezintă un drept universal și, prin urmare, statele membre ar trebui să stabilească strategii specifice și măsuri adecvate pentru a depăși obstacolele din calea dreptului la locuință; întrucât trebuie să se investească în locuințe accesibile;

întrucât zonele urbane sunt responsabile pentru cea mai mare parte a consumului de energie și a emisiilor de gaze cu efect de seră din UE și joacă un rol esențial în lupta Uniunii împotriva schimbărilor climatice; întrucât orașele și zonele urbane funcționale vor necesita o construcție urbană extinsă și crearea unei economii circulare care să contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, la limitarea încălzirii globale, la reducerea congestionării, la reciclarea deșeurilor și la asigurarea sustenabilității economiei;

întrucât se preconizează că populația urbană mondială va crește cu până la trei miliarde de persoane până în 2050, iar două treimi din populația mondială va locui în orașe, va consuma 75 % din resursele naturale ale planetei și va produce 50 % din deșeurile mondiale și peste 60 % din emisiile de gaze cu efect de seră;

întrucât transportul public joacă un rol important în combaterea sărăciei din perspectiva transporturilor; întrucât trebuie accelerate urgent investițiile în transportul public sustenabil și în îmbunătățirea accesului la acesta, precum și într-o infrastructură mai bună pentru mersul pe jos și cu bicicleta pentru siguranța participanților la trafic și, în special, a utilizatorilor cu mobilitate redusă și cu alte dizabilități;

Q.	întrucât toate orașele europene se confruntă cu o creștere record a prețurilor la energie, care riscă să afecteze redresarea economică post-pandemie;

întrucât guvernanța pe mai multe niveluri, inclusiv implicarea activă a autorităților urbane, pe baza unei acțiuni coordonate a UE, a statelor membre și a autorităților regionale și locale și în conformitate cu principiul parteneriatului, așa cum este prevăzut în Regulamentul privind dispozițiile comune, sunt elemente esențiale pentru elaborarea și punerea în aplicare a tuturor programelor UE, întrucât autoritățile urbane au jurisdicție în ceea ce privește selectarea proiectelor finanțate din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) pentru dezvoltarea urbană durabilă și din cadrul noii Inițiative europene privind dezvoltarea urbană, care înlocuiește inițiativa Acțiuni urbane inovatoare pentru noua perioadă de programare și oferă oportunități suplimentare de testare a unor noi soluții și abordări, inclusiv a celor care sprijină zonele urbane în perioada post-COVID-19;

Orașe favorabile incluziunii

recunoaște diversitatea socială, economică, teritorială, culturală și istorică a zonelor urbane din întreaga Uniune și subliniază necesitatea de a face față unor provocări precum segregarea și sărăcia;

subliniază că, deși densitatea orașelor prezintă numeroase avantaje în termeni de stil de viață durabil, o mare concentrare a populației în anumite zone urbane poate avea, de asemenea, repercusiuni asupra accesibilității ca preț a locuințelor, nivelurilor de poluare, calității vieții și riscului de discriminare, sărăcie, inegalitate și excluziune socială;

subliniază că pandemia de COVID-19 a accentuat tendința de depopulare în zonele urbane subdezvoltate, care adesea nu dispun de suficiente venituri proprii pentru a le oferi rezidenților servicii publice de calitate; încurajează Comisia să prezinte recomandări și să încurajeze schimbul de bune practici între statele membre în ceea ce privește organizarea și reformele administrative și teritoriale;

invită statele membre să elaboreze măsuri pentru acțiuni pozitive, care să promoveze incluziunea comunităților marginalizate, cum ar fi persoanele cu dizabilități, persoanele în vârstă mai izolate, cele fără adăpost, migranții, refugiații și minoritățile etnice, cum ar fi romii; solicită ca nevoile de finanțare să fie abordate la nivel local, inclusiv cele ale zonelor urbane și mai ales ale zonelor metropolitane, precum și la nivel regional, național și european, pentru a sprijini aceste comunități marginalizate în mod durabil; reamintește că, pe lângă existența unor resurse naționale suficiente, fondurile structurale sunt esențiale pentru a pune în aplicare cu succes măsurile de politică propuse de cadrul strategic al UE pentru egalitatea, incluziunea și participarea romilor; subliniază rolul autorităților urbane de a garanta că aceste măsuri reflectă nevoile reale ale comunităților rome;

subliniază că accesibilitatea urbană joacă un rol fundamental pentru a permite persoanelor cu dizabilități să se bucure pe deplin de dreptul lor la mobilitate, la studiu și la muncă; invită Comisia să promoveze incluziunea deplină și să prevadă accesul la fondurile destinate dezvoltării urbane pentru a garanta accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități;

subliniază că, pentru ca economiile urbane să se redreseze fără a lăsa pe nimeni în urmă, investițiile și reformele ar trebui să conducă la locuri de muncă stabile și de înaltă calitate, la infrastructuri și servicii publice îmbunătățite, la un dialog social consolidat, la sprijin pentru incluziunea și integrarea grupurilor dezavantajate, inclusiv prin consolidarea sistemelor de protecție socială;

subliniază că este necesar un cadru european care să sprijine strategiile locale și naționale de combatere a lipsei de adăpost și să garanteze un acces egal la locuințe pentru toți prin promovarea unei abordări integrate, care să combine sprijinul pentru locuințe cu asistența socială, serviciile de sănătate și incluziunea activă;

invită Comisia, statele membre și autoritățile locale și regionale să stabilească strategii specifice și măsuri adecvate pentru a depăși obstacolele din calea dreptului la locuință, cum ar fi discriminarea, financiarizarea, speculațiile, turistificarea, practicile abuzive de creditare și evacuările forțate;

subliniază că serviciile de interes economic general (SIEG) în domeniul locuințelor ar trebui să fie ghidate în principal de cerințe specifice stabilite de autorități naționale, regionale sau locale, întrucât aceste autorități au capacitatea de a identifica și a aborda necesitățile în materie de locuințe și condițiile de viață ale diferitelor grupuri, care pot diferi semnificativ între zonele rurale și cele urbane, și întrucât aceste autorități joacă un rol esențial în luarea unor decizii bine direcționate; îndeamnă Comisia să adapteze definiția noțiunii de grup-țintă pentru locuințele sociale și finanțate din fonduri publice în cadrul normelor privind SIEG, astfel încât să permită autorităților naționale, regionale și locale să sprijine accesul la locuințe pentru toate grupurile a căror nevoie de locuințe decente și la prețuri abordabile nu poate fi satisfăcută cu ușurință în condițiile pieței, asigurându-se, în același timp, că se alocă o finanțare suficientă categoriilor celor mai defavorizate, pentru a debloca investițiile și pentru a asigura locuințe la prețuri abordabile, neutralitatea ocupării locuințelor și dezvoltarea urbană sustenabilă, precum și pentru a crea cartiere cu o componență socială diversă și a consolida coeziunea socială;

10.

invită Comisia și statele membre să majoreze și mai mult investițiile în locuințe sociale publice adecvate, la prețuri abordabile și eficiente din punct de vedere energetic și în combaterea lipsei de adăpost și a excluderii de pe piața locuințelor la nivelul UE; solicită, în acest sens, investiții prin intermediul FEDR, al Fondului pentru o tranziție justă, al InvestEU, al FSE+, al programului Orizont Europa, al instrumentului NextGenerationEU și, în special, prin intermediul Mecanismului de redresare și reziliență, al Inițiativei pentru investiții ca reacție la coronavirus și al Inițiativei plus pentru investiții ca reacție la coronavirus; solicită o cooperare mai puternică între aceste instrumente; salută finanțarea împrumuturilor pentru locuințe sociale și accesibile prin programul InvestEU și portofoliul mai larg al Băncii Europene de Investiții (BEI); solicită Comisiei și statelor membre să includă progresul social ca prioritate de investiții, alături de tranziția verde și digitală, în Mecanismul de redresare și reziliență, pentru a proteja persoanele vulnerabile împotriva impactului negativ al crizei actuale și să integreze planuri privind progresul social în planurile de redresare și reziliență și să sublinieze modul în care principiile Pilonului european al drepturilor sociale vor fi puse în aplicare și obiectivele către care vor fi direcționate investițiile sociale, inclusiv investițiile în locuințe sociale; solicită urgent Comisiei să se asigure că finanțarea UE și finanțarea BEI devin mai accesibile pentru furnizorii locali și regionali de locuințe sociale și publice la prețuri abordabile; invită BEI să depună eforturi pentru a crește împrumuturile relevante prin servicii de asistență tehnică bine direcționate și printr-o cooperare mai strânsă cu intermediarii financiari și cu statele membre;

11.

subliniază provocările socioeconomice ale centrelor urbane, în special ale zonelor metropolitane cu o populație semnificativă de migranți, refugiați și alte persoane aflate în situații de vulnerabilitate; reamintește că orașele joacă un rol esențial în construirea unor comunități favorabile incluziunii, accesibile și primitoare, în care nimeni nu este lăsat în urmă;

12.

ia act de faptul că migrația are un impact direct asupra caracterului incluziv al orașelor și necesită răspunsuri politice adaptate; subliniază potențialul Planului de acțiune al UE privind integrarea și incluziunea 2021-2027 de a construi societăți favorabile incluziunii și bazate pe coeziune și de a orienta programele către cartierele cele mai defavorizate; ia act și de faptul că strategiile de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității reprezintă un instrument esențial pentru a crea locuri de muncă, a reduce sărăcia și a îmbunătăți accesul la servicii în zonele urbane;

13.

evidențiază faptul că, în zonele urbane defavorizate, copiii se confruntă adesea cu factori de risc multipli, cum ar fi locuințele precare, discriminarea, violența și accesul inegal la servicii precum cele de îngrijire a copiilor, asistență medicală și educație; invită statele membre să sprijine sistemele locale de garanție pentru copii pentru a aborda provocările specifice legate de sărăcia în rândul copiilor care trăiesc la oraș;

14.

subliniază rolul pe care îl joacă orașele în favoarea egalității de gen și reamintește că, în conformitate cu Regulamentul privind dispozițiile comune, toate acțiunile puse în aplicare în cadrul politicii de coeziune ar trebui să țină seama de egalitatea de gen ca principiu director pe întreaga durată a pregătirii, punerii în aplicare, monitorizării și evaluării lor, precum și a raportării cu privire la acestea; subliniază că acțiunile menite să reducă disparitatea de gen în cadrul politicii de coeziune ar trebui să utilizeze o abordare intersecțională care să ia măsurile adecvate pentru a preveni orice discriminare bazată pe religie sau convingeri, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală și care să se bazeze pe cadrele strategice naționale pentru egalitatea de gen; subliniază, de asemenea, că beneficiarii programelor politicii de coeziune nu ar trebui să adopte politici discriminatorii, în special împotriva minorităților, cum ar fi comunitatea LGBTI; încurajează respingerea cererilor din partea potențialilor beneficiari, inclusiv a autorităților regionale sau locale, care au adoptat politici discriminatorii împotriva membrilor comunității LGBTI, cum ar fi declararea de „zone fără LGBT”;

15.

subliniază că, pe lângă riscurile legate de sănătate, femeile sunt mai vulnerabile la riscurile economice asociate pandemiei de COVID-19; recunoaște că, în contextul post-pandemie, sprijinirea femeilor în sectoarele formale și informale și o mai bună integrare a femeilor în planificarea politicilor de dezvoltare regională și urbană, pentru a concepe orașe și comunități incluzive din punctul de vedere al genului, sunt esențiale pentru redresarea economică urbană;

16.

subliniază lacunele generalizate de date în ceea ce privește egalitatea de gen în domeniul politicii de coeziune și al planificării urbane și invită statele membre să introducă metode de colectare a datelor care să utilizeze date defalcate în funcție de sex;

17.

subliniază că pandemia de COVID-19 a dus la o creștere a violenței domestice; invită statele membre să aloce fonduri politicii de coeziune și să mobilizeze autoritățile urbane pentru a face față creșterii la nivel mondial a violenței pe criterii de gen; încurajează orașele europene să dezvolte, să pună în aplicare și să evalueze abordări cuprinzătoare pentru a preveni și a răspunde la hărțuirea sexuală și violența bazată pe gen în spațiile publice, angajându-se să respecte principiile inițiativei mondiale emblematice pentru femei a ONU „Orașe sigure și spații publice sigure pentru femei și fete”;

18.

invită toate statele membre să finalizeze de urgență ratificarea Convenției de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor; solicită Comisiei să propună acte legislative pentru a combate toate formele de violență de gen și să ia măsurile necesare pentru a identifica violența de gen ca un nou domeniu al criminalității enumerat la articolul 83 alineatul (1) din TFUE;

19.

recunoaște povara impusă femeilor ca îngrijitori principali, în contexte formale și informale, precum și valoarea socială a acestei îngrijiri, în special în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19; evidențiază faptul că 80 % din totalul serviciilor de îngrijire furnizate pe teritoriul UE sunt asigurate de îngrijitori informali (neremunerați), iar 75 % dintre acești îngrijitori sunt femei; subliniază rolul important al fondurilor structurale europene în asigurarea investițiilor în serviciile de îngrijire; salută intenția Comisiei de a propune o strategie în materie de îngrijiri pentru Europa;

20.

atrage atenția asupra șomajului și, în special, a șomajului în rândul tinerilor, care a fost exacerbat de pandemia de COVID-19; invită statele membre să implice activ autoritățile urbane în conceperea unor programe care să răspundă nevoilor tinerilor din orașe și în elaborarea de politici axate pe sănătatea mintală și bunăstarea tinerilor, care sunt deosebit de importante în contextul post-COVID-19;

Orașe durabile

21.

subliniază importanța dezvoltării urbane durabile, inclusiv a unui transport public sustenabil și la prețuri accesibile, pentru coeziunea economică, socială și teritorială a Uniunii și pentru calitatea vieții populației sale, precum și pentru atingerea obiectivelor sale de neutralitate climatică până cel târziu în 2050; reamintește oportunitățile pentru zonele urbane prezentate de inițiativa „Noul Bauhaus european” și de principiile sale directoare, care includ sustenabilitatea, guvernanța pe mai multe niveluri, estetica și incluziunea;

22.

recunoaște că ar trebui pusă în aplicare o strategie sincronizată pentru a face față pandemiei de COVID-19, tranziției verzi și celei digitale, cu scopul de a stimula o redresare economică care să accelereze tranziția durabilă;

23.

invită Uniunea și statele membre, în conformitate cu angajamentele asumate în temeiul Acordului de la Paris și al obiectivelor ONU de dezvoltare durabilă, să favorizeze și să sprijine cadrele economiei circulare, investițiile în energia din surse regenerabile, mobilitatea urbană și suburbană durabilă și la prețuri accesibile (în special rețelele de piste de biciclete), infrastructura de transport alternativă în zonele urbane și în jurul acestora, întreținerea corespunzătoare a infrastructurii existente și investițiile rapide în infrastructura verde, parcuri, instalații verzi și recreative în aer liber și respectarea principiului de „a nu aduce prejudicii semnificative” și „eficiența energetică înainte de toate”; ia act de faptul că inițiative precum noul Bauhaus european reprezintă o șansă pentru zonele urbane de a prezenta inițiativa „Valul de renovări ale clădirilor” (11) și proiectele care acordă prioritate economiei circulare, sustenabilității și biodiversității; apreciază că noul Bauhaus european vizează urmărirea unei abordări participative și transdisciplinare pentru construirea unui mediu de viață durabil pentru cetățeni;

24.

consideră că criza provocată de pandemia de COVID-19 a demonstrat că este nevoie de noi soluții de urbanism și mobilitate urbană pentru ca zonele urbane să fie mai reziliente și mai adaptabile la cererea de mobilitate și că această criză ar trebui să fie considerată ca o oportunitate de a reduce congestionarea traficului și emisiile de gaze cu efect de seră; solicită să se facă investiții în promovarea mobilității urbane sustenabile prin sisteme de transport care respectă mediul; evidențiază faptul că este nevoie să se promoveze și să se dezvolte sistemele de transport public sustenabile în zonele urbane și să se adapteze capacitatea transportului public la cererea tot mai mare de deplasări profesionale zilnice în centrele orașelor sau în afara lor; invită statele membre să își reevalueze investițiile în mobilitatea urbană și să acorde prioritate unei infrastructuri digitale de care să poată beneficia toți pasagerii, inclusiv persoanele cu mobilitate redusă;

25.

salută intenția Comisiei de a colabora cu orașele și statele membre pentru a se asigura că toate orașele mari și nodurile urbane din rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T) elaborează planuri de mobilitate urbană durabilă (PMUD) până în 2030; invită, în acest sens, Comisia și statele membre să colaboreze îndeaproape cu regiunile și orașele, în special la nivel transfrontalier, pentru a îmbunătăți și a completa infrastructura lipsă pe ultimul kilometru și conexiunile multimodale și transfrontaliere în cadrul TEN-T; accentuează că multe porturi europene sunt situate în apropierea centrelor urbane și sunt noduri de transport importante în cadrul TEN-T;

26.

consideră că Comisia ar trebui să se asigure că accesul la programele de finanțare ale UE pentru mobilitatea urbană, cum ar fi FEDR, Fondul de coeziune și Mecanismul pentru interconectarea Europei, este condiționat de existența sau de elaborarea unor PMUD; subliniază că politica de coeziune poate contribui la valorificarea potențialului inteligenței artificiale și al modelului orașului inteligent, de exemplu prin îmbunătățirea capacității administrative și a competențelor digitale, și ar trebui să încurajeze trecerea de la stadiul experimental la extinderea inițiativelor privind orașele inteligente acordând finanțare și sprijinul aferent; invită Comisia să analizeze modalitățile prin care poate să acorde sprijin orașelor în procesul de pregătire a PMUD în conformitate cu cele mai înalte standarde; subliniază că statele membre, regiunile și Comisia ar trebui să acorde asistență autorităților locale, ori de câte ori este posibil, în vederea realizării acestui obiectiv; salută, de asemenea, intenția BEI de a colabora cu autoritățile publice pentru a sprijini programe ambițioase de investiții care promovează mobilitatea durabilă la nivel local și regional, inclusiv prin intermediul PMUD și al proiectelor de transport public;

27.

evidențiază că măsurile de izolare și cele sanitare au avut un impact considerabil asupra cererii de mobilitate și asupra alegerii modului de transport, determinând oamenii să folosească mai puțin transportul public; solicită să se facă schimb de bune practici în ceea ce privește punerea în aplicare a unui sistem unic și multimodal de emitere a biletelor, care ar permite persoanelor să circule mai ușor și mai sigur între zonele urbane din UE și în interiorul lor;

28.

încurajează Comisia să încurajeze schimbul de bune practici între zonele urbane privind urbanismul și infrastructura sustenabile, urbanismul verde, energia curată, eficiența energetică, transportul public cu zero emisii, mobilitatea pietonilor și a bicicliștilor, gestionarea eficientă a resurselor de apă și gestionarea sustenabilă și circulară a deșeurilor;

29.

solicită revizuirea orientărilor Comisiei privind elaborarea și punerea în aplicare PMUD; solicită ca aceste planuri să promoveze multimodalitatea și să combată anumite repercusiuni ale unei concentrări excesive a populației în anumite zone urbane, cum ar fi congestionarea traficului și creșterea costurilor de transport, de exemplu, prin măsuri socioeconomice echilibrate pentru a garanta că planurile sunt nediscriminatorii;

30.

invită Comisia, în perspectiva viitoarei revizuiri a pachetului privind mobilitatea urbană, să promoveze coordonarea între măsurile de siguranță și cele de sustenabilitate în zonele urbane; încurajează crearea unor posibilități de parcare la intrarea în zonele urbane (cum ar fi parcările „park and ride” – parchează și călătorește), pentru a facilita accesul la diferite moduri de transport public, cu scopul de a reduce în mod substanțial congestionarea urbană, emisiile de CO2 și parcările urbane de suprafață și subterane, precum și de a face ca centrele orașelor să redevină atractive și să își sporească această atractivitate și a atrage potențiali clienți pentru a sprijini sectorul comerțului cu amănuntul, fragilizat după pandemie, și pentru crește valoarea locală;

31.

evidențiază faptul că redresarea economică a orașelor va fi îngreunată de creșterea prețurilor la energie; solicită să se adopte măsuri adecvate pentru a promova uniunea energetică și a consolida reziliența pieței europene a energiei; subliniază că o energie mai ieftină pentru toți în zonele urbane este indispensabilă; încurajează, prin urmare, instituirea unor programe masive de izolare a clădirilor și de instalare de panouri solare pe acoperișuri; evidențiază faptul că comunitățile locale de energie din surse regenerabile ar trebui capacitate pentru a reduce consumul de energie, pentru a decarboniza în continuare sistemele energetice și a permite cetățenilor să profite de avantajele sociale ale unei piețe locale a energiei;

32.

solicită măsuri de îmbunătățire a calității aerului urban pentru a reduce la minimum riscurile pentru sănătatea umană și a combate nivelurile de zgomot ambiental, care sunt în creștere în zonele urbane;

33.

constată că noile dispozitive de mobilitate personală (inclusiv scutere electrice și biciclete electrice) ridică o serie de probleme de siguranță în zonele urbane; încurajează Comisia să emită orientări pentru statele membre cu privire la gestionarea acestor aspecte legate de siguranță;

34.

constată că pandemia de COVID-19 a determinat dezvoltarea considerabilă a sectorului serviciilor de livrare la domiciliu, care, la rândul său, a dus la apariția unor noi tipuri de muncă prin intermediul platformelor online și de modele de afaceri în zonele urbane; recunoaște că trebuie formulate recomandări privind siguranța personalului care efectuează livrările și privind formarea în domeniul instrumentelor digitale pe care le utilizează, cum ar fi aplicațiile și platformele interactive;

35.

reamintește că aproape 40 % din totalul deceselor rutiere din Europa au loc în zonele urbane; reiterează că excesul de viteză este un factor determinant în aproximativ 30 % din accidentele rutiere mortale și un factor agravant în majoritatea accidentelor; invită Comisia să utilizeze recomandarea sa anunțată privind viteza pentru a stabili la 30 km/h viteza maximă implicită în zonele rezidențiale și în zonele cu un număr mare de pietoni și cicliști, cu posibilitatea unor limite mai ridicate pe arterele principale și a unei protecții adecvate pentru utilizatorii vulnerabili ai drumurilor; salută faptul că UE și-a reafirmat obiectivul strategic pe termen lung de a ajunge la aproape niciun deces și aproape nicio vătămare gravă pe drumurile europene până în 2050 („Viziunea zero”), precum și obiectivul său pe termen mediu de a reduce decesele și vătămările grave cu 50 % până în 2030; invită, prin urmare, Comisia să integreze mai bine siguranța rutieră în orientările PMUD și invită autoritățile locale să promoveze siguranța rutieră prin inițiative de sensibilizare, acțiuni adecvate și oportunități de finanțare;

36.

avertizează că orașele sunt extrem de vulnerabile la efectele schimbărilor climatice; este extrem de preocupat de faptul că valurile de căldură, care sunt deja mai extreme în orașe din cauza efectului de insulă termică urbană, cresc atât în intensitate, cât și în frecvență, în timp ce fenomenele extreme de precipitații și valurile de furtună sunt susceptibile să conducă la inundații din ce în ce mai mari, cum s-a întâmplat în Europa în vara anului 2021, sau la furtuni de zăpadă extreme, ca în iarna dintre 2020 și 2021, ceea ce demonstrează necesitatea de a crește semnificativ reziliența orașelor în fața dezastrelor; invită Comisia să își consolideze, după caz, colaborarea cu autoritățile locale prin intermediul structurilor existente, cum ar fi Convenția primarilor din UE, Acordul privind orașele verzi și Alianța primarilor pentru Pactul verde european, pentru a identifica nevoile și dificultățile legate de schimbările climatice cu care se confruntă zonele urbane, a elabora în comun soluții pentru ca orașele să fie mai verzi și a direcționa investițiile către acțiuni locale; îndeamnă autoritățile naționale, regionale și locale să elaboreze, pe lângă planurile lor energetice și climatice naționale, strategii urbane de adaptare la schimbările climatice, care să încurajeze investițiile pentru a transforma orașele și a le adapta la amenințările schimbărilor climatice;

37.

reiterează faptul că 30 % din resursele prevăzute în cadrul financiar multianual și 37 % din resursele prevăzute în instrumentul NextGenerationEU sunt dedicate acțiunilor climatice, în timp ce 20 % din resursele prevăzute de NextGenerationEU sunt consacrate tranziției digitale; invită Comisia să monitorizeze statele membre și să le ofere orientări și recomandări pentru a se asigura că sunt dezvoltate competențele necesare pentru a realiza dubla tranziție verde și digitală; regretă excluderea zonelor urbane în contextul instrumentului NextGenerationEU și solicită, prin urmare, o mai mare implicare și participare a orașelor și a zonelor urbane funcționale la planificarea și punerea în aplicare a planurilor de redresare și reziliență;

38.

subliniază că trebuie plantați mai mulți copaci și trebuie instalate acoperișuri verzi, întrucât ecologizarea orașelor oferă o valoare recreativă importantă pentru oameni și reduce temperatura, absoarbe excesul de apă pluvială și, prin urmare, contracarează efectele schimbărilor climatice și pierderea biodiversității; evidențiază că renovarea clădirilor pentru a reduce consumul de energie și reproiectarea orașelor pentru a crește spațiile verzi și a promova mersul pe jos și mersul cu bicicleta vor genera economii, vor crea locuri de muncă, vor contribui la combaterea sărăciei energetice și vor aduce beneficii climatice;

39.

subliniază că angajamentul zonelor urbane este esențial pentru tranziția către o societate neutră din punct de vedere climatic și către o economie prosperă, echitabilă, sustenabilă și competitivă; constată că, în unele cazuri, administrațiilor locale le lipsesc know-how-ul, resursele umane și accesul la date de înaltă calitate necesare pentru a lansa acțiuni și a realiza progrese; consideră, prin urmare, că consolidarea capacităților, sprijinul tehnic și finanțarea trebuie să fie utilizate pe deplin, așa cum s-a convenit în Regulamentul privind dispozițiile comune, pentru ca autoritățile urbane și suburbane să îndeplinească obiectivele Pactului verde european și consideră că autoritățile urbane trebuie să aibă acces direct la finanțarea UE în viitor;

Orașe inovatoare

40.

subliniază că digitalizarea a contribuit la abordarea unora dintre provocările imediate generate de pandemie, în special în perioadele de izolare, și că, printre numeroasele inegalități scoase la iveală de pandemia de COVID-19, decalajul digital este una gravă; constată că pandemia a accelerat digitalizarea, iar tehnologia a devenit imperativă pentru munca de la distanță, școala la domiciliu, comerțul electronic, e-sănătate, e-guvernare, democrația digitală și divertismentul digital; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape aceste evoluții și să asigure respectarea deplină a acquis-ului Uniunii, mai ales în ceea ce privește drepturile lucrătorilor și drepturile sociale; reamintește că digitalizarea și conectivitatea digitală trebuie să fie o prioritate pentru comunitățile locale în procesul de redresare; reiterează că este important să existe o legislație adecvată în domeniul concurenței și un cadru adecvat privind ajutoarele de stat, care să le ofere statelor membre flexibilitate deplină în temeiul normelor privind ajutoarele de stat pentru a sprijini economia în timpul epidemiei de coronavirus, în special prin implementarea infrastructurii în bandă largă de mare viteză și a infrastructurii 5G în toate orașele, indiferent de dimensiunea lor; invită statele membre să sprijine conectivitatea, să furnizeze echipamente și să asigure prezența unui personal instruit în instituțiile publice, sociale și educaționale;

41.

solicită să fie puse în aplicare acțiuni și politici pentru o tranziție digitală echitabilă la mai multe niveluri, de la nivelul orașelor la cel al Uniunii; solicită ca incluziunea digitală să fie recunoscută ca un drept al tuturor generațiilor și să fie asumat un angajament clar în favoarea conectivității universale la internet în orașe;

42.

subliniază că alfabetizarea digitală ar trebui consolidată pentru a extinde accesul la noi oportunități; consideră că investițiile în educație și formare trebuie să fie stimulate prin programe cuprinzătoare, atât în sectorul public, cât și în cel privat, de perfecționare a competențelor lucrătorilor, de recalificare și de învățare pe tot parcursul vieții pentru a răspunde noilor exigențelor în materie de competențe; solicită să se incite femeile și fetele să se formeze și să lucreze în domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM);

43.

reamintește că turismul urban a jucat un rol esențial în elaborarea politicilor urbane; subliniază că majoritatea orașelor din UE au avut de suferit de pe urma declinului turismului în contextul pandemiei și au fost nevoite să identifice moduri de operare noi și mai sustenabile pentru redresarea turismului, ceea ce a condus la utilizarea sporită a noilor tehnologii digitale, acest lucru permițând o mai bună gestionare a spațiilor urbane și deplasarea turiștilor din mediul urban pentru a preveni apariția unor grupuri mari și a unor situații riscante în contextul pandemiei;

44.

subliniază că bibliotecile și centrele culturale sunt vectori pentru facilitarea incluziunii digitale și sociale, a învățării pe tot parcursul vieții și a parcursurilor către ocuparea forței de muncă pentru comunitățile urbane și grupurile defavorizate; atrage atenția, de asemenea, că sunt necesare locuri suplimentare pentru schimburile personale și politice;

45.

subliniază că inteligența artificială permite soluții urbane inteligente, inclusiv o gestionare mai eficientă a energiei, a apei și a deșeurilor și reducerea poluării, a zgomotului și a congestionării traficului; este îngrijorat de faptul că autoritățile locale se vor confrunta cu numeroase provocări digitale, cum ar fi disponibilitatea și fiabilitatea tehnologiei datelor, dependența de părți terțe private și lipsa competențelor; subliniază că tehnologiile emergente, cum ar fi inteligența artificială, trebuie să respecte criterii etice pentru a evita reproducerea inegalităților sociale existente;

46.

consideră că structurile urbane de sănătate primară existente trebuie consolidate fizic și financiar; constată că schimbările în materie de furnizare de asistență medicală ar trebui să determine și creșterea inovării digitale și să îmbunătățească integrarea îngrijirii prin intermediul unor canale de informare actualizate, pentru a oferi asistență medicală mai bine direcționată, mai personalizată, mai eficace și mai eficientă; invită statele membre să colaboreze cu autoritățile locale, regionale și, în special, urbane pentru a dezvolta rețele de educare a cetățenilor în ceea ce privește utilizarea asistenței medicale digitale și a administrației publice digitale, ceea ce ar permite accesul universal și echitabil, protejând în același timp în mod riguros datele sensibile și prevenind criminalitatea informatică; evidențiază, prin urmare, rolul esențial al statelor membre în sprijinirea autorităților municipale în eforturile lor de a modela și de a asigura incluziunea digitală, protejând datele cu caracter personal și capacitând oamenii și întreprinderile locale prin accesul la date;

Orașe care învață

47.

subliniază efectele negative ale pandemiei de COVID-19 asupra educației și subliniază că trebuie să se garanteze incluziunea și accesul la educație;

48.

subliniază că trebuie sprijinit sectorul cultural, întrucât cultura și patrimoniul cultural reprezintă valori vitale pentru competitivitatea regională și coeziunea socială și contribuie la modelarea identității orașelor și regiunilor; subliniază că este important să se creeze un număr mai mare de situri culturale și să se asigure redresarea acestora după pandemia de COVID-19, precum și să se atragă mai mulți tineri către acestea;

49.

subliniază contribuțiile și consecințele economice și sociale ale sectoarelor cultural și sportiv; invită Comisia și statele membre să coopereze și să aloce suficiente fonduri naționale și europene pentru a crea o infrastructură culturală și sportivă solidă și pentru a promova educația pentru sectoarele economic și recreativ, în special pentru cultura de masă și sportul neprofesionist în zonele urbane și suburbane; încurajează statele membre să elaboreze un plan de acțiune pentru a relansa și a crește reziliența celor două sectoare, ca părți importante ale economiei la nivel local, național și la european;

50.

subliniază că este important să se apere drepturile copiilor și ale tinerilor și că este necesar să se creeze sisteme de educație și formare reziliente, inclusive și funcționale, care să răspundă nevoilor reale ale persoanelor din zonele lor urbane respective și care să fie echipate pentru orice criză sanitară sau catastrofă naturală care ar putea apărea în viitor;

51.

ia act cu îngrijorare de faptul că criza provocată de pandemia de COVID-19 a avut efecte dramatice asupra unei părți semnificative a tineretului european, manifestate în special printr-o izolare îngrijorătoare, numeroase pierderi de locuri de muncă și traiectorii educaționale sau de formare perturbate; subliniază că această situație a condus la schimbări atât în componența, cât și în dimensiunea populației alcătuite din tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare, situație care trebuie evaluată și identificată în mod corespunzător pentru a aborda provocările specifice generate de criză și pentru a ajuta statele membre să elaboreze strategii eficace pentru tineri; propune Comisiei să realizeze un studiu privind posibilitatea dezvoltării unor instrumente europene comune pentru identificarea și urmărirea tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare, cu scopul de a facilita un răspuns politic adecvat în sprijinul acestui grup deosebit de vulnerabil în contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19;

52.

subliniază că trebuie regândite soluțiile pentru revitalizarea centrelor orașelor, deoarece acestea au fost afectate de închiderea magazinelor și a siturilor culturale, de spațiile neocupate, de pierderea atractivității și de intensificarea comerțului online în timpul pandemiei și după aceasta;

53.

invită statele membre și regiunile să regândească și să reproiecteze infrastructura educațională ținând seama de noile evoluții ale profesiilor din domeniul educației; invită Comisia și statele membre să aloce fonduri suficiente pentru dezvoltarea instituțiilor de învățământ și pentru formarea atât a profesorilor, cât și a studenților de toate vârstele în vederea dezvoltării competențelor verzi și digitale pentru a-i pregăti pentru viitor; reamintește că digitalizarea ar trebui să meargă mână în mână nu numai cu asigurarea accesului la internet, ci și la echipamentul necesar pentru a utiliza internetul;

54.

consideră că o serie de concepte inovatoare, în special utilizarea hibridă și multifuncționalitatea spațiilor urbane, justiția în materie de utilizare a terenurilor și „orașul sfertului de oră”, vor juca un rol esențial în noul model pentru zonele urbane ale UE;

Inițiative politice adaptate

55.

subliniază că trebuie să ne adaptăm la noua realitate în contextul pandemiei de COVID-19 și să reflectăm la un nou model pentru zonele urbane ale UE, lăsând, în același timp, mai mult spațiu pentru creativitate, implicare civică și experimentare; consideră că Conferința privind viitorul Europei este o ocazie de a acorda o mai mare importanță orașelor în procesele decizionale ale UE și de a le acorda un rol esențial în construirea unei democrații participative mai puternice și a unui dialog cu rezidenții, adoptând, în același timp, o abordare ascendentă și regândind guvernanța urbană; subliniază că este important să se elaboreze o strategie cuprinzătoare bazată pe Pactul verde european, pe Strategia digitală europeană (12) și pe viziunea pe termen lung pentru zonele rurale ale UE; reamintește caracteristicile specifice ale regiunilor ultraperiferice, în conformitate cu articolul 349 din TFUE;

56.

recunoaște că, deși Uniunea nu are competențe explicite în domeniul dezvoltării urbane, o gamă largă de inițiative ale UE au un impact asupra orașelor și zonelor urbane funcționale; recunoaște că este nevoie de o cooperare mai strânsă în ceea ce privește programele și politicile UE între zonele urbane și în cadrul acestora; este îngrijorat că, deși în ultimii ani s-au dezvoltat diverse inițiative urbane, coordonarea este în continuare scăzută, existând în continuare riscuri de duplicare și un impact vag;

57.

salută Agenda urbană a UE ca un nou model de guvernanță pe mai multe niveluri; regretă că acest proces rămâne voluntar și îndeamnă statele membre și Comisia să se angajeze să pună în aplicare recomandările; subliniază că este nevoie de o implicare mai puternică a societății civile în procesul de luare a deciziilor și de promovarea abordărilor ascendente, pentru a răspunde nevoilor locale și regionale; subliniază importanța participării întreprinderilor mici și mijlocii locale și a întreprinderilor nou-înființate în contextul strategiilor și planurilor de dezvoltare urbană și districtuală;

58.

recunoaște rolul important pe care îl joacă zonele urbane în punerea în aplicare concretă a programelor și proiectelor derivate din legislația UE; invită Comisia și statele membre să ofere un sprijin puternic autorităților locale și regionale și echipelor lor de gestionare a proiectelor în ceea ce privește programele și oportunitățile de finanțare ale UE, asigurându-se, în același timp, că există structuri administrative adecvate în orașe și zonele urbane funcționale, inclusiv personal instruit în mod corespunzător;

59.

insistă ca autoritățile locale și regionale să joace un rol esențial în toate etapele procesului decizional european: planificarea, pregătirea și punerea în aplicare; solicită acordarea unei finanțări mai directe din partea UE pentru autoritățile locale și regionale, cu scopul de a îmbunătăți eficiența, de a asigura coerența și de a reduce sarcinile administrative; invită, de asemenea, Comisia să ofere statelor membre toate orientările necesare și să faciliteze accesul la finanțare, făcând diferența între orașe și regiuni, în funcție de nivelul lor de digitalizare;

60.

reamintește că, în viitor, orașele trebuie să dispună de posibilități de finanțare adecvate care să fie direct accesibile pentru a pune în aplicare programe la nivel local; reamintește că 400 de milioane EUR din resursele pentru investiții în locuri de muncă și creștere economică ar trebui alocate de către Comisie Inițiativei europene privind dezvoltarea urbană în cadrul gestiunii directe sau indirecte, așa cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/1058; invită Comisia ca, în cadrul evaluării la jumătatea perioadei a actualei perioade de programare, să examineze eficacitatea Inițiativei europene privind dezvoltarea urbană, în special bugetul și domeniul său de aplicare, și să încurajeze statele membre să furnizeze mai multe resurse pentru a sprijini punerea în aplicare a Agendei urbane;

61.

solicită să se mărească bugetul și să se extindă domeniul de aplicare al Inițiativei europene privind dezvoltarea urbană, garantând totodată că orașele din regiunile ultraperiferice au acces efectiv și facilitat la aceasta; constată că aceasta ar trebui să sprijine punerea în aplicare a Agendei urbane în actuala perioadă de programare; comunitățile urbane sunt actori-cheie și părți interesate în implementarea cu succes a politicilor finanțate de UE, înglobate în planurile naționale de redresare și reziliență; invită Consiliul și statele membre să aloce până la 15 % zonelor urbane pentru a face față provocărilor post-COVID;

62.

subliniază că finanțarea UE este importantă pentru a pune în aplicare incluziunea socială la nivel local; solicită să se consolideze impactul său printr-un cadru comun de gestionare și raportare,

63.

recunoaște rolul esențial și unic al autorităților locale și regionale în abordarea problemelor legate de pandemia de COVID-19; regretă că în prezent nu există posibilitatea de a stabili un dialog structurat între Comisie și orașe cu privire la Mecanismul de redresare și reziliență pentru a monitoriza implicarea autorităților urbane în punerea în aplicare a planurilor naționale de redresare și reziliență; invită Comisia ca, în raportul său de evaluare privind punerea în aplicare a mecanismului, să examineze rolul posibil al zonelor urbane funcționale și, dacă este necesar, să-l consolideze, pentru a garanta o punere în aplicare eficace a mecanismului; subliniază că autorităților urbane ar trebui să li se ofere sprijinul necesar pentru a pune în aplicare în mod corespunzător planurile naționale de redresare și reziliență, prin consolidarea capacităților, schimburi și asistență tehnică;

64.

consideră că, în cadrul politicii de coeziune, sprijinul din partea fondurilor ar trebui să consolideze procesele de participare pentru a testa noi concepte și pentru a face schimb de experiență prin promovarea dezvoltării durabile și integrate a tuturor tipurilor de teritorii și inițiative locale; consideră că consolidarea capacităților actorilor din mediul urban este un factor important în crearea unor orașe mai reziliente și mai durabile; încurajează orașele și zonele urbane funcționale să sprijine inițiativele cetățenilor; subliniază că orașele sunt laboratoare urbane, deoarece sunt locuri în care pot fi testate viitoare concepte și politici durabile și în care pot fi dezvoltate soluții pentru comunități inteligente și favorabile incluziunii;

65.

reamintește fiecărui stat membru că ar trebui să pregătească un acord de parteneriat, în conformitate cu codul de conduită privind parteneriatele, care să stabilească standarde minime pentru implicarea autorităților regionale, locale, urbane și a altor autorități publice, a partenerilor economici și sociali și a altor parteneri, așa cum se prevede la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul privind dispozițiile comune; solicită o mai mare implicare a partenerilor, inclusiv a celor din mediul academic, al inovației și cercetării în pregătirea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea programelor UE, inclusiv în comitetele de monitorizare;

66.

invită statele membre și regiunile să asigure un parteneriat cuprinzător, inclusiv cu autoritățile urbane, pentru a concepe și a pune în aplicare politica de coeziune și pentru a informa autoritățile urbane cu privire la motivele respingerii cererilor de finanțare; invită Comisia să examineze plângerile din partea părților interesate, cum ar fi autoritățile urbane, inclusiv atunci când nu se oferă nicio justificare valabilă pentru respingerea unei cereri de finanțare;

67.

invită Comisia să elaboreze o strategie pentru zonele urbane funcționale și orașele de dimensiuni medii, inclusiv oportunități de finanțare pentru acțiuni precum parteneriatele pentru inovare și sistemele comune de achiziții publice între orașele Uniunii și cooperarea dintre orașele și regiunile Uniunii;

o o

68.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre și parlamentelor acestora.

(1) JO L 437, 28.12.2020, p. 30.

(2) JO L 231, 30.6.2021, p. 159.

(3) JO L 231, 30.6.2021, p. 60.

(4) JO L 231, 30.6.2021, p. 94.

(5) JO L 231, 30.6.2021, p. 1.

(6) JO C 316, 22.9.2017, p. 124.

(7) JO C 162, 10.5.2019, p. 31.

(8) JO C 118, 8.4.2020, p. 2.

(9) JO C 385, 22.9.2021, p. 167.

(10) JO C 456, 10.11.2021, p. 145.

(11) COM(2020)0662.

(12) COM(2020)0067.

6.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 342/35

P9_TA(2022)0029

Banca Centrală Europeană – raportul anual pe 2021

Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la raportul anual al Băncii Centrale Europene pentru 2021 (2021/2063(INI))

(2022/C 342/05)

Parlamentul European,

—	având în vedere Raportul anual al Băncii Centrale Europene (BCE) pentru 2020,

—	având în vedere documentul BCE intitulat „Feedback privind contribuția furnizată de Parlamentul European în cadrul rezoluției sale referitoare la Raportul anual 2019 al BCE”,

—	având în vedere evaluarea strategiei BCE lansată la 23 ianuarie 2020 și încheiată la 8 iulie 2021,

—	având în vedere noua strategie de politică monetară a BCE, publicată la 8 iulie 2021,

—	având în vedere planul de acțiune al BCE și foaia sa de parcurs pentru integrarea în continuare a considerentelor legate de schimbările climatice în cadrul său de politici, publicat la 8 iulie 2021,

—	având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și al BCE, în special articolele 2 și 15,

—	având în vedere articolul 123, articolul 125, articolul 127 alineatele (1) și (2), articolul 130 și articolul 284 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere articolele 3 și 13 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—	având în vedere dialogurile monetare cu președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, din 18 martie, 21 iunie, 27 septembrie și 15 noiembrie 2021,

—	având în vedere proiecțiile macroeconomice pentru zona euro ale experților BCE, publicate la 9 septembrie 2021,

—	având în vedere Studiile ocazionale ale BCE nr. 263-280 din septembrie 2021 privind revizuirea strategiei de politică monetară,

—	având în vedere „Studiul referitor la accesul la finanțare al întreprinderilor din zona euro în perioada octombrie 2020 – martie 2021” al BCE, publicat la 1 iunie 2021,

—	având în vedere raportul BCE privind o monedă euro digitală, publicat în octombrie 2020, raportul BCE referitor la consultarea publică privind o monedă euro digitală, publicat în aprilie 2021, și proiectul BCE privind moneda euro digitală lansat la 14 iulie 2021,

—	având în vedere Studiul ocazional al BCE nr. 201 din noiembrie 2017 intitulat „Utilizarea numerarului de către gospodăriile din zona euro”,

—	având în vedere testul de rezistență climatică la nivelul întregii economii efectuat de BCE în septembrie 2021,

—	având în vedere previziunile economice ale Comisiei din toamna anului 2021, publicate la 11 noiembrie 2021,

—	având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la echilibrul de gen în numirile pentru funcții în domeniul economic și monetar la nivelul UE (1),

—	având în vedere rezoluția sa din 9 iunie 2021 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 – Readucerea naturii în viețile noastre” (2),

—	având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite (ONU) și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD),

—	având în vedere Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice,

—	având în vedere rapoartele speciale ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) referitoare la încălzirea globală cu 1,5 oC, la schimbările climatice și teritoriu și la oceane și criosferă într-un climat în schimbare,

—	având în vedere raportul Rețelei pentru ecologizarea sistemului financiar (NGFS) intitulat „Adapting central bank operations to a hotter world: Reviewing some options” (Adaptarea operațiunilor băncilor centrale la încălzirea globală: analiza unor opțiuni), publicat la 24 martie 2021,

—	având în vedere articolul 142 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0351/2021),

întrucât, potrivit previziunilor economice ale Comisiei din toamna anului 2021, PIB-ul a scăzut în 2020 cu 5,9 % în UE și cu 6,4 % în zona euro; întrucât se preconizează că PIB-ul va crește cu 5 % în 2021 și cu 4,3 % în 2022 atât în UE, cât și în zona euro și că vor persista diferențe semnificative în materie de creștere între statele membre; întrucât incertitudinea și riscurile legate de perspectivele de creștere sunt ridicate și depind de evoluția pandemiei de COVID-19 și de ritmul în care oferta se va adapta la redresarea rapidă a cererii în urma redeschiderii economiei; întrucât economia UE în ansamblu a ajuns iar la nivelul producției anterior pandemiei în al treilea trimestru al anului 2021, deși ritmul redresării este inegal de la o țară la alta; întrucât nivelurile constant ridicate ale inflației rămân unul dintre cele mai mari riscuri de evoluție negativă pentru redresarea economică;

întrucât, în conformitate cu proiecțiile macroeconomice ale experților BCE din septembrie 2021, PIB-ul real mondial (cu excepția zonei euro) se preconizează că va crește cu 6,3 % în 2021, înainte de a scădea la 4,5 % în 2022 și la 3,7 % în 2023; întrucât activitatea la nivel mondial depășise deja nivelul de dinainte de pandemie spre sfârșitul anului 2020;

întrucât, potrivit Eurostat, rata șomajului în septembrie 2021 a fost de 6,7 % în UE și de 7,4 % în zona euro, distribuția fiind inegală la nivelul Uniunii și în interiorul statelor membre, iar ratele șomajului în rândul tinerilor și al femeilor au rămas net superioare (15,9 % în UE și 16 % în zona euro și, respectiv, 7 % în UE și 7,7 % în zona euro); întrucât o rată ridicată a șomajului în rândul tinerilor rămâne o problemă gravă care trebuie soluționată în UE;

întrucât, în conformitate cu proiecțiile macroeconomice ale experților BCE din septembrie 2021, inflația anuală în zona euro măsurată pe baza indicelui armonizat al prețurilor de consum (IAPC) se va situa la 2,2 % în 2021 și se preconizează că va scădea la 1,7 % în 2022 și la 1,5 % în 2023, în medie; întrucât previziunile privind inflația prezintă diferențe semnificative în zona euro; întrucât inflația în zona euro a ajuns la 4,1 % în octombrie 2021, cel mai ridicat nivel într-un deceniu; întrucât există îngrijorări legate de caracterul temporar și tranzitoriu al ratelor mai ridicate ale inflației;

întrucât, la sfârșitul anului 2020, bilanțul Eurosistemului atinsese nivelul istoric de 6 979 324 de milioane EUR, ceea ce reprezintă o creștere de aproape 50 % (2 306 233 de milioane EUR) față de sfârșitul anului 2019, ca o consecință a celei de a treia serii de operațiuni țintite de refinanțare pe termen mai lung (TLTRO III), precum și a achiziției de titluri de valoare în cadrul programului de achiziții de urgență pandemică (PEPP) și al programului de achiziționare de active (APP);

întrucât profitul net al BCE în anul 2020 a ajuns la 1 643 de milioane EUR, comparativ cu 2 366 de milioane EUR în 2019; întrucât această scădere este cauzată în principal de scăderea venitului net din dobânzi la activele din rezervele valutare și la titlurile de valoare deținute în scopul politicii monetare, îndeosebi de scăderea semnificativă cu 50 % a venitului din dobânzi generat în cadrul portofoliului asociat dolarului SUA, precum și de decizia Consiliului guvernatorilor de a transfera 48 de milioane EUR în provizionul BCE pentru riscuri financiare;

G.	întrucât, fără a aduce atingere obiectivului principal de stabilitate a prețurilor, BCE susține și politicile economice generale din Uniune pentru a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii definite la articolul 3 din TUE;

întrucât întreprinderile mici și mijlocii (IMM) constituie coloana vertebrală a economiei UE și întăresc coeziunea socială și economică, pentru că reprezintă 99 % din numărul total al companiilor din UE, au aproape 100 de milioane de angajați, generează peste jumătate din PIB-ul UE și joacă un rol-cheie în a adăuga valoare în fiecare sector al economiei; întrucât IMM-urile au fost grav afectate de criza economică cauzată de pandemia de COVID-19; întrucât evoluțiile perspectivei economice generale au afectat negativ accesul acestora la finanțare; întrucât, în consecință, IMM-urile au nevoie de sprijin suplimentar;

întrucât BCE, în limitele mandatului său, s-a angajat să contribuie la obiectivele Acordului de la Paris; întrucât schimbările climatice, pierderea biodiversității și efectele acestora pot împiedica eficiența politicii monetare, pot afecta creșterea și genera prețuri mai mari și instabilitate macroeconomică; întrucât, fără măsuri ferme, impactul negativ asupra PIB-ului UE ar putea fi grav;

întrucât cheltuielile cu locuința reprezintă aproape un sfert din consumul privat din UE-27; întrucât mai mult de două treimi din populația UE deține propria locuință; întrucât prețurile locuințelor au înregistrat o creștere abruptă cu peste 30 % în ultimul deceniu, iar chiriile au crescut cu aproape 15 % în UE;

K.	întrucât, sondajul Eurobarometru din iarna 2020-2021, publicat la 23 aprilie 2021, a arătat că sprijinul public pentru uniunea economică și monetară europeană a cărei monedă unică este euro a fost de 79 % în zona euro;

L.	întrucât doar doi dintre membrii Comitetului executiv al BCE și ai Consiliului guvernatorilor BCE sunt femei; întrucât femeile sunt în continuare subreprezentate în ierarhia BCE,

Prezentare generală

salută rolul BCE în asigurarea stabilității monedei euro; subliniază că independența statutară a BCE prevăzută în tratate este o condiție prealabilă pentru îndeplinirea mandatului său; subliniază deopotrivă că această independență nu ar trebui încălcată și că ar trebui completată întotdeauna de un nivel corespunzător de responsabilitate;

salută revizuirea strategiei de politică monetară a BCE, adoptată în unanimitate și anunțată la 8 iulie 2021, care stabilește modul în care se poate atinge obiectivul principal de a menține stabilitatea prețurilor și de a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii, care includ creșterea economică echilibrată și durabilă, o economie socială de piață extrem de competitivă care vizează ocuparea deplină a forței de muncă, progresul social și convergența, precum și un nivel ridicat de protecție și de îmbunătățire a calității mediului, fără a aduce atingere obiectivului primar de stabilitate a prețurilor; observă că aceasta este prima revizuire a strategiei în 18 ani; salută decizia BCE, exprimată și de președinta Lagarde în cadrul dialogului monetar care a avut loc la 27 septembrie 2021, de a evalua periodic caracterul adecvat al strategiei de politică monetară, următoarea evaluare fiind așteptată în 2025, sporind astfel și gradul de conștientizare și de implicare a publicului în politica monetară;

este preocupat de criza sanitară, socială și economică fără precedent cauzată de pandemia de COVID-19 și de măsurile ulterioare de izolare, care au dus la o contracție bruscă a economiei zonei euro, în special în țări care erau deja vulnerabile, la o creștere bruscă a inegalităților economice și sociale și la deteriorarea rapidă a condițiilor de pe piața muncii; este preocupat îndeosebi de efectul pandemiei de COVID-19 asupra IMM-urilor; salută măsurile ample de sprijin public adoptate drept răspuns de UE; ia act de faptul că activitatea economică în zona euro se relansează mai devreme decât se preconizase, deși viteza, amploarea și caracterul omogen al acestei relansări rămân incerte;

subliniază că creșterea durabilă, reziliența și stabilitatea prețurilor pot fi realizate printr-un răspuns cuprinzător, inclusiv printr-o combinație calibrată între politica monetară, politici fiscale favorabile și discreționare și reforme și investiții echilibrate din punct de vedere social și care să stimuleze productivitatea; sprijină solicitarea președintei Lagarde de a alinia complet politicile bugetare și monetare în reacția la criza provocată de pandemia de COVID-19, punând totodată accentul pe independența BCE;

ia act de declarația președintei BCE din 10 iunie 2021 potrivit căreia „o orientare bugetară ambițioasă și coordonată rămâne esențială, întrucât o retragere prematură a sprijinului bugetar ar risca să slăbească redresarea și să amplifice efectele nefaste pe termen mai lung”; recunoaște importanța politicilor fiscale europene și naționale în sprijinirea gospodăriilor și a companiilor cel mai grav afectate de pandemie; ia act de nivelurile diferite de redresare în rândul țărilor din zona euro, care pot duce la o Europă cu mai multe viteze după încheierea pandemiei; reamintește că sprijinul fiscal și politica monetară nu ar trebui să descurajeze reformele și investițiile care vizează relansarea economiei UE, stimularea creșterii sustenabile și incluzive, catalizarea tranziției verzi și consolidarea autonomiei și competitivității Europei;

ia act de declarația președintei Lagarde potrivit căreia „o capacitate bugetară centrală ar putea contribui la definirea politicii fiscale agregate a zonei euro și la asigurarea unei combinații mai adecvate de politici macroeconomice” și că „reformele structurale în țările din zona euro sunt importante pentru a îmbunătăți productivitatea și potențialul de creștere al zonei euro, pentru a reduce șomajul și a crește reziliența”; subliniază că este important să se furnizeze o funcție de stabilizare anticiclică și să se faciliteze un sprijin prompt și adecvat în cazul unor șocuri economice, precum și finanțarea tranziției verzi; subliniază importanța Mecanismului de redresare și reziliență (MRR) pentru soluționarea șocului economic și social cauzat de criza provocată de pandemia de COVID-19;

salută faptul că dezbaterea privind viitorul cadrului de guvernanță economică al UE a început deja;

Politica monetară

salută răspunsul rapid și substanțial al BCE în materie de politică monetară la criza provocată de pandemia de COVID-19, într-o situație de urgență; recunoaște impactul pozitiv al acestui răspuns asupra situației economice a zonei euro, care include introducerea PEPP, relaxarea criteriilor de eligibilitate și de garantare, oferirea unor operațiuni recalibrate de refinanțare pe termen mai lung (TLTRO III), precum și operațiuni de refinanțare pe termen mai lung în regim de urgență în caz de pandemie (PELTRO); reamintește intenția BCE de a-și menține sprijinul atât timp cât consideră necesar pentru a-și îndeplini mandatul; salută, de asemenea, decizia BCE de a menține instrumente, cum ar fi orientările prospective, achizițiile de active și operațiunile de refinanțare pe termen mai lung, ca parte integrantă a setului său de instrumente; invită BCE să asigure și să monitorizeze în continuare necesitatea, adecvarea și proporționalitatea măsurilor sale de politică monetară;

ia act de decizia BCE de a majora pachetul financiar al PEPP de la valoarea inițială de 750 de miliarde EUR la 1 850 de miliarde EUR; constată că BCE va continua să efectueze achiziții de active nete în cadrul PEPP, până când se încheie criza provocată de pandemia de COVID-19 și, în orice caz, cel puțin până la sfârșitul lunii martie 2022; constată că BCE a încetinit recent ritmul achizițiilor nete de active în cadrul PEPP, pe baza poziției Consiliului guvernatorilor potrivit căreia condițiile de finanțare favorabile pot fi menținute într-un ritm moderat inferior; evidențiază declarația președintei Lagarde din 10 iunie 2021 potrivit căreia „orice discuție despre ieșirea din PEPP […] ar fi prematură, acum este prea devreme și ea va veni la momentul potrivit”; invită BCE să continue achizițiile în cadrul PEPP atât timp cât consideră necesar pentru îndeplinirea mandatului său; ia act de intenția BCE de a examina calibrarea ulterioară a achizițiilor de active; ia act, de asemenea, de declarația președintei Lagarde potrivit căreia, chiar și după încetarea preconizată a situației de urgență provocate de pandemie, va fi important ca politica monetară, inclusiv calibrarea adecvată a achizițiilor de active, să sprijine redresarea în întreaga zonă euro și revenirea durabilă a inflației la ținta de 2 %;

10.

ia act de decizia BCE de a face achiziții flexibile în cadrul PEPP cu scopul de a preveni o înăsprire a condițiilor de finanțare care nu este compatibilă cu eforturile de a combate impactul în sensul scăderii al pandemiei, sprijinind în același timp buna transmisie a politicii monetare;

11.

constată că achizițiile nete de active în cadrul APP continuă la o rată lunară de 20 de miliarde EUR; constată totodată că achizițiile în cadrul APP va continua atât timp cât este necesar pentru a consolida impactul acomodativ al ratelor sale de politică monetară, încheindu-se înainte de a începe să crească ratele-cheie ale dobânzii; reamintește că APP, programul de dinainte de pandemie, va rămâne operațional într-un ritm constant;

12.

salută includerea obligațiunilor emise de guvernul elen în PEPP; observă totuși că acestea tot nu sunt eligibile în cadrul programului de achiziționare de active de către sectorul public de pe piețele secundare (PSPP), în ciuda progreselor semnificative făcute; invită BCE să reevalueze eligibilitatea obligațiunilor emise de guvernul elen pentru PSPP și să formuleze recomandări specifice cu mult înainte de încheierea PEPP pentru includerea lor în PSPP;

13.

ia act de decizia BCE de a continua să reinvestească plățile principalului din titlurile de valoare care ajung la scadență, achiziționate în cadrul PEPP cel puțin până la sfârșitul anului 2024 și de a continua să reinvestească integral plățile principalului din titlurile de valoare care ajung la scadență, achiziționate în cadrul APP, pentru o perioadă extinsă după data la care încep să crească ratele-cheie ale dobânzii ale BCE și, în orice caz, atât timp cât este necesar pentru a menține condiții de lichiditate favorabile și un grad mare de politică monetară acomodativă;

14.

constată că volumul operațiunilor de refinanțare ale Eurosistemului a crescut la 1 850 de miliarde EUR la sfârșitul anului 2020, în principal TLTRO III; observă, în plus, că scadența medie ponderată a operațiunilor de refinanțare ale Eurosistemului aflate în derulare a crescut la aproape 2,4 ani la sfârșitul anului 2020;

15.

salută decizia BCE de a continua să asigure lichidități prin operațiunile sale de refinanțare; recunoaște că finanțarea obținută prin TLTRO III joacă un rol esențial în sprijinirea creditării bancare pentru companii și gospodării; subliniază totuși că, în unele cazuri, doar o parte foarte mică a acestor injectări de lichidități a majorat creditarea bancară pentru economia reală, în special pentru IMM-uri; invită BCE să se asigure că aceste măsuri facilitează cu adevărat finanțarea economiei reale;

16.

ia act de decizia BCE privind un nou obiectiv de inflație simetrică de 2 % pe termen mediu și de angajamentul său de a menține o orientare acomodativă persistentă a politicii monetare pentru a-și atinge obiectivul privind inflația; consideră că lipsa unei referințe aritmetice complică interpretarea abaterilor de la obiectiv; constată că orientarea pe termen mediu a strategiei de politică monetară permite abateri inevitabile pe termen scurt ale inflației de la obiectiv; invită BCE să analizeze, dacă este necesar, felul în care creșterea inflației iar putea afecta orientarea politicii monetare;

17.

își exprimă îngrijorarea cu privire la rata inflației din zona euro, care în ianuarie 2022 a atins un nivel record în ultimii 10 ani de 5,1 %, variind de la 3,3 % la 12,2 % în diferitele state membre, determinată de o diversitate de factori precum efectul de bază al prețurilor la energie, blocajele din lanțul de aprovizionare și redresarea după o recesiune dramatică; subliniază că creșterile inflației dincolo de valoarea definită pot fi deosebit de dăunătoare pentru segmentele cele mai sărace ale populației și pot duce la creșterea inegalităților economice și sociale; reamintește că inflația a rămas cu mult sub obiectivul de 2 % în ultimii zece ani; invită BCE să monitorizeze îndeaproape această tendință ascendentă și consecințele sale și, dacă este necesar, să adopte măsuri prin care să protejeze stabilitatea prețurilor; împărtășește apelul președintei Lagarde ca politica monetară să rămână axată pe scoaterea în siguranță a economiei din starea de urgență pandemică; constată că, potrivit Sondajului în rândul specialiștilor în prognoză (Survey of Professional Forecasters) efectuat de BCE, așteptările pe termen mediu privind inflația se mențin ferm în zona obiectivului, în timp ce anumite instrumente de piață implică o creștere a așteptărilor privind inflația pe termen mediu;

18.

consideră că BCE ar putea examina instrumente alternative de politică monetară care pot încuraja investițiile publice și private;

19.

ia act de așteptarea BCE ca ratele-cheie ale dobânzii să rămână la nivelul actual sau la nivele inferioare până când inflația atinge nivelul de 2 % cu mult înainte de sfârșitul perioadei sale de proiecție și se va menține la acest nivel pentru restul perioadei de proiecție; subliniază că ratele scăzute ale dobânzii pot oferi oportunități pentru consumatori, companii, inclusiv IMM-uri, lucrători și debitori, care pot beneficia de un avânt economic mai puternic, de reducerea șomajului și de costuri mai mici ale creditelor; este preocupat, cu toate acestea, de impactul potențial al ratelor scăzute ale dobânzii asupra numărului de companii neviabile și foarte îndatorate, asupra stimulării creșterii economice și a reformelor și investițiilor de întărire a sustenabilității, precum și asupra sistemelor de pensii și de asigurări;

20.

salută decizia BCE de a recomanda elaborarea unei foi de parcurs pentru a include costurile legate de locuințele ocupate de proprietari în indicele armonizat al prețurilor de consum (IAPC) pentru a reprezenta mai bine rata inflației care este comparabilă și relevantă pentru gospodării, deoarece cheltuielile cu locuința au înregistrat o creștere continuă, și pentru a concepe operațiuni de politică monetară mai bine documentate; consideră totuși că IAPC, în definiția lui actuală, reflectă evoluția cheltuielilor actuale făcute de gospodării pentru bunuri sau servicii; consideră că metodologiile menite să izoleze componenta de investiții de cea de consum ar trebui să garanteze că este luat în considerare în mod adecvat impactul real al creșterii semnificative a prețului locuințelor asupra cheltuielilor consumatorilor; recunoaște că includerea acestor costuri este un proiect multianual; subliniază că un astfel de pas ar putea duce la creșterea indicilor prețurilor și, cel puțin temporar, la creșterea inflației peste obiectivul pe termen mediu, reducând astfel marja de manevră a BCE; invită BCE să se pregătească pentru astfel de riscuri și să le soluționeze în mod eficient;

21.

recunoaște că sunt necesare o mai mare armonizare a metodelor de ajustare a calității în IAPC și o mai mare transparență în ceea ce privește ajustarea calității în statele membre;

Acțiuni de combatere a schimbărilor climatice

22.

reamintește că, în calitate de instituție a UE, BCE are obligația să respecte Acordul de la Paris, conform angajamentelor UE; subliniază că soluționarea urgenței climatice și a biodiversității impune BCE să adopte o abordare integrată care ar trebui să se reflecte în toate politicile, deciziile și operațiunile sale, precum și să își respecte mandatul de a sprijini politicile economice generale ale Uniunii, în special, în acest caz, realizarea unei economii neutre din punct de vedere climatic până cel târziu în 2050, conform prevederilor din Legea europeană a climei; consideră că BCE trebuie să utilizeze toate instrumentele de care dispune pentru a combate și a atenua riscurile legate de climă;

23.

consideră că menținerea stabilității prețurilor ar putea contribui la crearea condițiilor propice pentru punerea în aplicare a Acordului de la Paris;

24.

ia act de primul test de rezistență climatică efectuat de BCE la nivelul întregii economii; constată că, potrivit rezultatelor testului, fără măsuri ferme, impactul negativ asupra PIB-ului UE ar putea fi grav; salută, prin urmare, angajamentul BCE de a efectua teste periodice de rezistență climatică, atât la nivelul întregii economii, cât și la nivelul băncilor individuale;

25.

ia act de faptul că BCE va elabora indicatori pentru expunerea instituțiilor financiare la riscurile fizice legate de climă prin portofoliile lor, inclusiv indicatori privind amprenta de carbon, precum și modele macroeconomice și analize ale scenariilor pentru a integra riscurile climatice în modelele BCE și pentru a evalua impactul lor asupra creșterii potențiale; salută faptul că BCE va efectua analize ale scenariilor privind politicile de tranziție;

26.

salută noul plan de acțiune al BCE și foaia sa de parcurs detaliată privind acțiunile legate de schimbările climatice pentru a integra în continuare considerentele legate de schimbările climatice în cadrul și în modelele sale de politici; observă totuși accentul pus pe riscurile legate de climă și constată principiul dublei perspective asupra pragului de semnificație, care se află în centrul cadrului UE de finanțare durabilă;

27.

constată că noțiunea de neutralitate a pieței este legată de principiul „unei economii de piață deschise în care concurența este liberă”; invită BCE, respectându-i independența, să remedieze disfuncționalitățile pieței și să asigure alocarea eficientă a resurselor pe termen lung, rămânând totodată cât se poate de apolitică și respectând principiul neutralității pieței; ia act de faptul că BCE s-a îndepărtat deja, în mai multe rânduri, de la neutralitatea pieței;

28.

salută faptul că achiziția de obligațiuni verzi și cota lor în portofoliul BCE continuă să crească; consideră totuși că acest procent este foarte mic, dacă se iau în considerare nevoile tranziției verzi; invită BCE să își intensifice activitatea pentru majorarea cotei de obligațiuni verzi în portofoliul său; salută crearea unui standard al UE privind obligațiunile verzi și sprijinul BCE în această privință; ia act, în această privință, de decizia BCE de a utiliza o parte din portofoliul său de fonduri proprii pentru a investi în fondul de investiții în obligațiuni verzi exprimate în euro pentru băncile centrale (EUR BISIP G2); invită BCE ca, între timp, să analizeze posibilele efecte ale obligațiunilor verzi asupra stabilității prețurilor;

29.

constată că obligațiunile cu structuri de cupoane corelate anumitor obiective de performanță în materie de durabilitate referitoare la unul sau mai multe obiective de mediu prevăzute în Regulamentul privind taxonomia UE (3) și/sau la unul sau mai multe ODD ale ONU conexe cu schimbările climatice sau degradarea mediului au devenit eligibile de la 1 ianuarie 2021 ca garanție pentru operațiunile de creditare ale Eurosistemului și pentru cumpărările ferme ale Eurosistemului în scopul politicii monetare, cu condiția să îndeplinească toate criteriile de eligibilitate;

30.

constată că BCE ia măsuri pentru a integra riscurile legate de climă în cadrul său de garanții, dar avertizează cu privire la întârzierile punerii în aplicare; salută angajamentul BCE de a căuta metodologiile și informațiile prezentate de agențiile de rating de credit și de a evalua modul în care acestea includ riscul legat de schimbările climatice în ratingurile lor de credit; este preocupat însă de faptul că BCE se bazează în continuare excesiv și exclusiv pe agențiile externe private de rating de credit (ARC) pentru a evalua riscurile; invită BCE să își extindă capacitatea internă de evaluare a riscurilor legate de climă și biodiversitate;

31.

constată cu îngrijorare că unele programe de refinanțare și de achiziționare de active ale BCE au sprijinit în mod indirect activități cu emisii ridicate de dioxid de carbon;

32.

salută faptul că BCE se pregătește să își alinieze programele de achiziționare de active corporative la Acordul de la Paris, cu scopul de a reduce intensitatea carbonului protofoliului propriu, dar avertizează cu privire la întârzieri;

33.

invită BCE, în calitate de membră a NGFS, să se bazeze pe cele nouă opțiuni evaluate de NGFS pentru ca băncile centrale să includă riscurile legate de climă în cadrul lor operațional pentru operațiunile de creditare, garanții și achizițiile de active; invită BCE să își intensifice cooperarea în materie de schimbări climatice și cu alte rețele internaționale decât NGFS, precum și să îmbunătățească dialogul cu societatea civilă, cu scopul de a consolida rolul UE ca lider mondial în domeniul finanțării sustenabile și a acțiunilor climatice;

34.

salută eforturile BCE de a monitoriza și de a reduce amprenta sa de mediu; salută crearea unui centru privind schimbările climatice pentru a reuni activitățile pe probleme climatice realizate de diferite servicii ale BCE; se așteaptă ca BCE să își intensifice activitatea de a include în mod eficient considerentele climatice în operațiunile sale obișnuite;

Alte aspecte

35.

subliniază rolul esențial al microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și mijlocii (MIMM-uri), în calitate de coloană vertebrală a economiei UE, convergența economică și socială și ocuparea forței de muncă; subliniază că MIMM-urile au fost grav afectate de criza economică provocată de pandemia de COVID-19, care a dus la o scădere semnificativă a cifrei de afaceri și a competitivității, în eforturile lor de a realiza tranziția verde, și a limitat accesul lor la finanțare; subliniază nevoia de a încuraja investițiile publice și private în UE și invită BCE să își continue eforturile de a facilita accesul MIMM-urilor la finanțare;

36.

salută sprijinul de lungă durată al BCE pentru finalizarea rapidă a uniunii bancare și subliniază riscurile produse de întârzieri serioase; ia act de sprijinul BCE în instituirea unui sistem european de asigurare a depozitelor (EDIS) de sine stătător; recunoaște că partajarea riscurilor și reducerea riscurilor sunt interconectate și că sistemele instituționale de protecție joacă un rol esențial în protejarea și stabilizarea instituțiilor membre;

37.

observă progresele înregistrate până în prezent în reducerea creditelor neperformante; solicită introducerea la nivelul UE a protecției juridice adecvate a debitorilor ipotecari împotriva executării silite imobiliare;

38.

invită BCE să exploreze modalitățile de consolidare a rolului internațional al monedei euro; ia act de faptul că creșterea atractivității monedei euro ca monedă de rezervă va spori și mai mult utilizarea sa la nivel internațional și va întări capacitatea UE de a-și defini poziția politică în mod independent, un element-cheie pentru protejarea suveranității economice europene; subliniază că crearea unui activ sigur european bine conceput ar putea facilita integrarea financiară și ar putea contribui la atenuarea circuitelor de feedback negativ dintre entitățile suverane și sectoarele bancare naționale; subliniază că întărirea rolului monedei euro necesită aprofundarea și finalizarea uniunii economice și monetare europene;

39.

salută faptul că, în 2020, numărul de bancnote euro false a scăzut, atingând cel mai scăzut nivel din 2003 (17 milionimi); invită BCE să intensifice lupta împotriva falsificării și cooperarea sa cu Europol, Interpol și Comisia Europeană pentru realizarea acestui obiectiv; invită BCE ca, fără a aduce atingere prerogativelor statelor membre, să creeze un sistem pentru o monitorizare mai bună a tranzacțiilor mari, cu scopul de a combate spălarea banilor, evaziunea fiscală și finanțarea terorismului și a criminalității organizate;

40.

salută decizia BCE de a lansa o fază de investigare de 24 luni a unui proiect privind moneda euro digitală; invită BCE să răspundă în mod eficace așteptărilor și preocupărilor exprimate în timpul consultării publice cu privire la o monedă euro digitală, cum ar fi preocupări legate de viața privată, securitate, accesibilitate, capacitatea de a plăti în întreaga zonă euro, prevenirea costurilor suplimentare și posibilitatea de utilizare offline; observă că această fază de investigare nu va aduce atingere niciunei decizii privind posibila emisiune a unei monede euro digitale; reafirmă că o monedă euro digitală nu constituie un criptoactiv; subliniază că o monedă euro digitală ar trebui să promoveze incluziunea financiară și trebuie să ofere protecție a datelor și securitate juridică suplimentare consumatorilor și companiilor; este de acord cu BCE că o monedă euro digitală ar trebui să îndeplinească o serie de cerințe minime, inclusiv legate de robustețe, siguranță, eficiență și protecția vieții private; invită BCE să își alinieze strâns activitățile la cele ale Parlamentului și să aibă un schimb regulat de informații cu acesta privind progresul realizat în faza de investigare;

41.

își reiterează profunda îngrijorare cu privire la riscurile pe care le prezintă criptomonedele stabile private pentru stabilitatea financiară, politica monetară și protecția consumatorilor;

42.

reamintește că plățile în numerar reprezintă un mijloc foarte important de plată pentru cetățenii UE și nu ar trebui să fie puse în pericol de o monedă euro digitală; observă că numărul și valoarea bancnotelor euro aflate în circulație au crescut cu aproape 10 % în 2020; ia act de Strategia pentru numerar 2030 a Eurosistemului menită să garanteze că toți cetățenii și toate companiile din zona euro vor continua să aibă acces corespunzător la serviciile de numerar și că numerarul va rămâne un mijloc de plată general acceptat, tratând totodată aspectele ce țin de reducere a amprentei ecologice a bancnotelor euro și dezvoltând bancnote inovatoare și securizate; este preocupat de reducerea dimensiunii rețelei bancare în unele state membre; consideră că aceste practici pot conduce la restricții semnificative privind accesul egal la serviciile și produsele financiare esențiale;

43.

subliniază că sectorul financiar este supus unei transformări considerabile determinate de inovare și digitalizare; subliniază că această transformare prezintă un risc crescut de perturbări externe, cum ar fi atacurile cibernetice asupra sectorului financiar și bancar; salută eforturile continue ale BCE de a-și consolida capacitățile de reacție și de redresare în cazul unor atacuri cibernetice în conformitate cu nouă politică europeană de apărare cibernetică; își reafirmă îngrijorarea față de întreruperea serviciilor care a afectat grav sistemul TARGET2 și TARGET2 Securities în 2020; salută revizuirea independentă a acestor incidente și observă că o serie de constatări au fost clasificate ca fiind de gravitate „ridicată”; salută acceptarea concluziilor generale de către Eurosistem și angajamentul său de a pune în aplicare recomandările formulate în cadrul revizuirii; invită BCE să asigure stabilitatea de durată a infrastructurii sensibile, cum ar fi sistemul TARGET2, să își intensifice și mai mult eforturile în domeniul securității cibernetice și să promoveze în continuare reziliența cibernetică a infrastructurii pieței financiare;

44.

ia act de divergența soldurilor TARGET2 în cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale; observă că interpretarea acestor divergențe este contestată;

45.

solicită BCE să asigure un echilibru corespunzător între reglementările care permit utilizarea de inovații financiare în domeniul tehnologiei financiare și asigurarea stabilității financiare; invită BCE să intensifice monitorizarea evoluției criptoactivelor pentru a preveni efectele negative și riscurile conexe în ceea ce privește stabilitatea financiară, politica monetară și funcționarea și siguranța infrastructurii pieței și a plăților; subliniază că evoluția criptoactivelor poate stârni preocupări suplimentare privind securitatea cibernetică, spălarea banilor, finanțarea terorismului și alte activități infracționale legate de anonimatul pe care îl asigură criptoactivele; ia act de faptul că aceste riscuri pot fi atenuate printr-o legislație adecvată, cum ar fi viitorul regulament privind piețele criptoactivelor (MiCA); ia act de intenția BCE de a elabora și de a pune în aplicare un răspuns politic pentru atenuarea impactului potențial negativ al criptomonedelor stabile asupra plăților și peisajului financiar din UE;

46.

reamintește sprijinul BCE pentru punerea în aplicare a Basel III, deoarece acest lucru ar reduce riscul unei crize bancare și astfel ar consolida stabilitatea financiară în interiorul UE;

47.

este preocupat de clauzele abuzive și practicile neloiale utilizate de sectorul bancar în contractele încheiate cu consumatorii în anumite state membre și subliniază că este necesară punerea în aplicare efectivă și rapidă de către toate statele membre a Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (4); invită BCE să contribuie în mod activ în acest sens, utilizând toate mijloacele de care dispune, pentru a asigura concurența loială;

48.

observă că Bulgaria și Croația au aderat la mecanismul unic de supraveghere (MUS) în 2020, devenind astfel primele țări din afara zonei euro care participă la supravegherea bancară europeană; ia act de reprezentarea egală a băncilor lor naționale în Consiliul de supraveghere al BCE; ia act totodată de includerea levei bulgărești și a kunei croate în mecanismul cursului de schimb (MCS II) ca una dintre condițiile prealabile pentru adoptarea monedei euro;

49.

apreciază eforturile BCE de a asigura stabilitatea piețelor financiare în toate situațiile neprevăzute și în fața posibilelor consecințe negative legate de retragerea Regatului Unit din UE, în special pentru regiunile și țările afectate în mod direct;

Transparență, responsabilitate și egalitate de gen

50.

apreciază răspunsurile substanțiale și detaliate furnizate de BCE la rezoluția Parlamentului referitoare la raportul anual al BCE pe 2019; invită BCE să dea dovadă și în continuare de același grad de responsabilitate și să continue să publice în fiecare an răspunsuri scrise la rezoluțiile Parlamentului referitoare la Raportul anual al BCE;

51.

subliniază că trebuie întărite și mai mult mecanismele de responsabilitate și transparență ale BCE; insistă asupra solicitării sale ca BCE să ia măsuri rapide prin lansarea cât mai curând posibil a negocierilor privind un acord interinstituțional oficial, asigurându-se astfel că independența este indisolubil legată de responsabilitatea sa; invită BCE să îmbunătățească cooperarea și schimbul de informații și să crească transparența față de Parlament și societatea civilă, publicând rapoarte în toate limbile oficiale ale UE și prin inițiativa „BCE ascultă”;

52.

ia act de Statutul personalului BCE existent în ce privește potențialele conflicte de interese ale personalului și încurajează aplicarea extinsă a acestuia; recunoaște măsurile luate de BCE, cum ar fi adoptarea Codului unic de conduită pentru funcționarii de rang înalt ai BCE și a deciziei de a publica avizele comitetului de etică adresate membrilor actuali ai Comitetului executiv, ai Consiliului guvernatorilor și ai Consiliului de supraveghere, care au fost emise de la intrarea în vigoare a Codului unic de conduită;

53.

salută publicarea de către BCE a deținerilor agregate la costul amortizat în cadrul programelor de achiziționare de titluri garantate cu active (ABSPP) și obligațiuni garantate (CBPP3) și defalcarea deținerilor achiziționate pe piețele primare și secundare, precum și statisticile agregate privind deținerile pentru aceste programe;

54.

salută publicarea de către BCE a tuturor profiturilor realizate de Eurosistem prin programul privind piețele titlurilor de valoare (SMP) și a deținerilor totale de SMP ale Eurosistemului pe țări emitente (Irlanda, Grecia, Spania, Italia și Portugalia); invită statele membre să urmeze acest exemplu în ceea ce privește acordurile privind activele financiare nete (ANFA);

55.

își reiterează apelul adresat BCE de a asigura independența membrilor comitetului său de audit și a comitetului său de etică; îndeamnă BCE să revizuiască funcționarea comitetului de etică pentru a preveni conflictele de interese; invită BCE să își revizuiască perioada stării de incompatibilitate pentru membrii al căror mandat se încheie;

56.

constată că peste 90 % din membrii grupurilor consultative ale BCE provin din sectorul privat, ceea ce ar putea antrena lipsa imparțialității, conflicte de interese și deturnarea dispozițiilor legale în procesul decizional;

57.

salută îmbunătățirea cadrului intern al BCE privind denunțarea neregulilor; invită BCE să asigure integritatea și eficiența noului instrument intern cu scopul de a facilita raportarea cu adevărat simplă și securizată a potențialelor încălcări ale sarcinilor profesionale, a comportamentului inadecvat sau a altor nereguli, precum și garantarea protecției efective pentru avertizorii de integritate și martori, conform prevederilor din Directiva UE privind avertizorii (5);

58.

recunoaște eforturile depuse în prezent de BCE pentru a îmbunătăți comunicarea cu Parlamentul; este de acord cu președinta Lagarde că BCE trebuie să își modernizeze comunicarea cu cetățenii pe tema politicilor sale și a impactului acestora; observă că un sondaj Eurobarometru relevant arată că doar 40 % din respondenții din zona euro tind să aibă încredere în BCE; invită BCE să poarte în continuare un dialog constructiv cu cetățenii pentru a-și explica deciziile și a asculta preocupările cetățenilor; salută, în această privință, decizia anunțată de președinta Lagarde în cadrul dialogului monetar care a avut loc la 27 septembrie 2021 de a transforma evenimentele de comunicare într-o caracteristică structurală a interacțiunii BCE cu publicul;

59.

ia act de decizia Ombudsmanului European privind implicarea președintei BCE și a membrilor organelor sale de decizie în „Grupul celor 30” (cazul 1697/2016/ANA), cu scopul de a asigura transparența completă și încrederea publicului în independența BCE;

60.

regretă și își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că doar doi dintre membrii Comitetului executiv al BCE și doar doi dintre cei 25 membri ai Consiliului guvernatorilor BCE sunt femei; reiterează faptul că desemnările membrilor Comitetului executiv ar trebui să fie pregătite cu atenție și să adopte o abordare echilibrată din punctul de vedere al genului, pe deplin transparentă și în colaborare cu Parlamentul, în conformitate cu tratatele; reamintește că în acord cu punctul 4 din rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la echilibrul de gen în numirile pentru funcții în domeniul economic și monetar la nivelul UE, Parlamentul se angajează să nu ia în considerare listele de preselecție care nu respectă principiul echilibrului de gen; încurajează BCE să își continue progresele în această privință; invită statele membre care fac parte din zona euro să integreze pe deplin principiul egalității de gen în procesele lor de numire și să asigure egalitatea de șanse pentru toate genurile în funcția de guvernator al băncilor lor centrale naționale;

61.

regretă că dezechilibrul de gen persistă și în structura organizatorică a BCE, în special în ponderea femeilor în funcții de conducere de nivel superior; observă că, la sfârșitul anului 2019, ponderea femeilor în toate funcțiile de conducere ale BCE a crescut la 30,3 %, iar ponderea femeilor în funcțiile de conducere de nivel superior a crescut la 30,8 %; invită BCE să ia măsuri suplimentare; salută, în această privință, noua strategie a BCE de a îmbunătăți și mai mult echilibrul de gen în rândul personalului său la toate nivelurile, inclusiv obiectivul ca cel puțin jumătate dintre noile posturi și dintre posturile deschise să fie ocupate de femei la toate nivelurile, precum și ținta de a crește ponderea femeilor la diferitele niveluri, astfel încât să se situeze între 40 % și 51 % până în 2026; invită BCE să încurajeze și mai mult participarea femeilor și să promoveze în mod activ o reprezentare echilibrată din punctul de vedere al genului în toate funcțiile din ierarhia organizațională;

o o

62.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 23, 21.1.2021, p. 105.

(2) Texte adoptate, P9_TA(2021)0277.

(3) Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13).

(4) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, 21.4.1993, p. 29).

(5) Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO L 305, 26.11.2019, p. 17).

6.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 342/45

P9_TA(2022)0030

Raport de punere în aplicare privind bunăstarea animalelor în exploatații

Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la raportul de punere în aplicare privind calitatea vieții animalelor în exploatații (2020/2085(INI))

(2022/C 342/06)

Parlamentul European,

—

având în vedere articolul 13 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care afirmă că „Uniunea și statele membre țin seama de toate cerințele bunăstării animalelor ca ființe sensibile și respectă actele cu putere de lege și normele administrative, precum și obiceiurile statelor membre în privința riturilor religioase, a tradițiilor culturale și a patrimoniilor regionale”,

—

având în vedere studiul Departamentului tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale al Direcției Generale Politici Interne din noiembrie 2020, intitulat „End the Cage Age: Looking for Alternatives” (Să punem capăt erei cuștii: în căutarea unor alternative), rezoluția sa din 10 iunie 2021 referitoare la inițiativa cetățenească europeană „End the Cage Age” (1) și Comunicarea Comisiei din 30 iunie 2021 privind inițiativa cetățenească europeană „End the Cage Age” (C(2021)4747),

—	având în vedere Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă (2) (Directiva generală),

—	având în vedere Directiva 1999/74/CE a Consiliului din 19 iulie 1999 de stabilire a standardelor minime pentru protecția găinilor ouătoare (3),

—	având în vedere Directiva 2007/43/CE a Consiliului din 28 iunie 2007 de stabilire a standardelor minime de protecție a puilor destinați producției de carne (4),

—	având în vedere Directiva 2008/119/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a standardelor minime pentru protecția vițeilor (5),

—	având în vedere Directiva 2008/120/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a standardelor minime pentru protecția porcilor (6),

—

având în vedere documentul de cercetare al Serviciului de Cercetare al Parlamentului European din iunie 2021 intitulat „Punerea în aplicare a legislației UE privind calitatea vieții animalelor în ferme: potențiala valoare adăugată la nivelul UE care rezultă din introducerea cerințelor de etichetare privind calitatea vieții animalelor la nivelul UE”,

—	având în vedere studiul Comisiei din octombrie 2020 în sprijinul evaluării Strategiei Uniunii Europene pentru protecția și bunul tratament al animalelor 2012-2015,

—	având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2017 referitoare la standardele minime pentru protecția iepurilor de crescătorie (7),

—	având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2018 referitoare la bunăstarea animalelor, utilizarea antimicrobienelor și impactul creșterii industriale a puilor de carne asupra mediului (8),

—	având în vedere rezoluția sa din 9 iunie 2021 referitoare la Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: readucerea naturii în viețile noastre” (9),

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 16 decembrie 2019 privind calitatea vieții animalelor – o parte integrantă a producției animaliere durabile,

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 7 decembrie 2020 privind o etichetă privind calitatea vieții animalelor la nivelul întregii UE,

—	având în vedere Raportul special nr. 31/2018 al Curții de Conturi Europene din 14 noiembrie 2018 privind bunăstarea animalelor în UE: reducerea decalajului dintre obiective ambițioase și punerea în practică,

—	având în vedere bilanțul calității („fitness check”) al legislației UE privind calitatea vieții animalelor efectuat în prezent de către Comisie,

—	având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor din 5 decembrie 2018 privind reforma politicii agricole comune (10),

—	având în vedere sondajul special Eurobarometru 505 intitulat „Pregătirea mâncării noastre pentru viitor – așteptările cetățenilor”,

—

având în vedere cele cinci libertăți definite de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor și anume libertatea de a nu suferi de foame, de malnutriție și de sete, libertatea de a nu suferi de frică sau de stres, libertatea de a trăi ferite de stres termic sau de disconfort fizic, libertatea de a nu suferi din cauza durerilor, a leziunilor și a bolilor și libertatea de a manifesta modele de comportament normal,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 12 mai 2021 intitulată „Orientări strategice pentru o acvacultură mai durabilă și mai competitivă în UE pentru perioada 2021-2030” (COM(2021)0236),

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură, articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 la decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

—	având în vedere avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A9-0296/2021),

întrucât calitatea vieții animalelor, un element esențial pentru crescătorii noștri, este o chestiune etică, din ce în ce mai importantă pentru consumatori și pentru societatea noastră în general; întrucât interesul consumatorilor pentru calitatea produselor alimentare achiziționate și pentru calitatea vieții animalelor este mai mare ca niciodată, iar cetățenii UE doresc să poată face alegeri în cunoștință de cauză în calitate de consumatori; întrucât calitatea alimentelor joacă un rol important în atingerea obiectivelor Strategiei „De la fermă la consumator” în ceea ce privește calitatea vieții și sănătatea animalelor;

întrucât articolul 13 din TFUE recunoaște că animalele sunt ființe sensibile și prevede că Uniunea și statele sale membre țin seama pe deplin de cerințele lor legate de calitatea vieții atunci când elaborează și pun în aplicare politicile Uniunii în domeniul agriculturii și pescuitului, respectând, în același timp, obiceiurile legate de ritualurile religioase, tradițiile culturale și patrimoniul regional din statele membre;

întrucât, deși standardele europene de producție a alimente sunt printre cele mai înalte din lume, inclusiv criteriile privind calitatea vieții animalelor, acestea trebuie în continuare îmbunătățite; întrucât mai multe țări și regiuni au luat măsuri suplimentare în această direcție, cum ar fi interzicerea anumitor forme de creștere în cuști;

întrucât asigurarea unei formulări și aplicări uniforme a legislației privind calitatea vieții animalelor și actualizarea acesteia în conformitate cu cele mai recente cunoștințe științifice reprezintă o condiție prealabilă pentru ridicarea standardelor privind calitatea vieții animalelor și asigurarea respectării depline a acestora;

întrucât unii crescători de animale europeni au făcut anumite progrese în ultimele decenii, prin revizuirea practicilor și îmbunătățirea și adaptarea activității lor; întrucât în perfecționarea lor, ei beneficiază de sprijinul organismelor consultative și de cercetare și al anumitor organizații neguvernamentale (ONG); întrucât implementarea unor tehnologii agricole inteligente pentru monitorizarea sănătății și calității vieții animalelor poate îmbunătăți prevenirea eficientă a bolilor și punerea în aplicare a standardelor pentru calitatea vieții animalelor; întrucât crescătorii europeni de animale sunt dispuși să continue să evolueze, dar se confruntă cu blocaje tehnice, precum și cu obstacole de ordin legislativ și economic; întrucât îmbunătățirea calității vieții animalelor trebuie să fie realizată ținând seama de aspectele sanitare specifice fiecărei specii și de faptul că nu doar producătorii trebuie să suporte costurile necesare în acest sens;

întrucât creșterii industriale a animalelor îi revine un rol proeminent în agricultura din anumite regiuni ale UE, întrucât, doar într-un deceniu, din cauza extinderii la scară largă și a intensificării sistemului agricol, au dispărut câteva milioane de ferme, adică peste o treime din toate fermele din Europa, iar marea majoritate dintre acestea erau mici afaceri de familie;

G.	întrucât volatilitatea economică îi obligă pe crescătorii de animale să ia în considerare perioadele îndelungate necesare amortizării investițiilor, de exemplu în cazul spațiilor de adăpostire a animalelor concepute astfel încât să îmbunătățească calitatea vieții animalelor;

H.	întrucât fermierii europeni adoptă în prezent măsuri suplimentare privind evoluția ameliorării animalelor și evoluția adăposturilor de animale, cu scopul de a consolida convergența cu cele „cinci libertăți” ale Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor;

I.	întrucât calitatea vieții animalelor merge mână în mână cu bunăstarea crescătorilor și fermierilor și ambele ar trebui să beneficieze de resurse adecvate și de un mai mare sprijin practic la nivel european;

J.	întrucât pandemia de COVID-19 a evidențiat legătura directă dintre sănătatea și calitatea vieții animalelor și sănătatea și bunăstarea oamenilor; întrucât calitatea vieții animalelor are legătură și cu mediul, fiind explorată cel mai bine prin cadrul „One Welfare”;

K.	întrucât în exploatațiile zootehnice europene sunt implicate aproximativ 4 milioane de persoane (salariate și nesalariate), dintre care 80 % locuiesc în statele membre mai noi ale UE (11);

întrucât comerțul intra-UE cu pește joacă un rol esențial în întregul comerț cu pește al UE și întrucât, în 2014, a reprezentat 86 % din comerțul total din interiorul și din afara UE, volumele vândute în UE atingând 5,74 milioane de tone, cu o valoare de 20,6 miliarde EUR, cea mai ridicată valoare înregistrată din 2006 (12);

M.	întrucât sănătatea și calitatea vieții animalelor sunt esențiale pentru a asigura un cadru propice pentru siguranța și securitatea alimentară și sănătatea publică și pentru a contribui la standarde înalte de calitate în UE;

N.	întrucât animalele de fermă sănătoase sunt o componentă-cheie a creșterii sustenabile a animalelor, cu emisii mai reduse de carbon;

O.	întrucât progresele științifice și tehnice conduc la o mai bună înțelegere a sensibilității și a comportamentului animalelor, precum și a calității vieții lor;

întrucât există dificultăți semnificative în colectarea datelor privind punerea în aplicare a legislației referitoare la calitatea vieții animalelor de fermă în ceea ce privește disponibilitatea și calitatea datelor, din cauza lipsei cerințelor de monitorizare și de colectare a datelor pentru statele membre;

Q.	întrucât legislația actuală este parțial depășită și neactualizată la cunoștințele despre nevoile specifice ale animalelor în funcție de specie, vârstă, dimensiune și stare fizică și la progresul științific și tehnic în practicile de creștere a animalelor;

întrucât corpusul legislativ al UE, care coexistă cu legislațiile naționale, prevede o combinație de derogări, excepții și cerințe imprecise și nu prevede garanții sau niveluri de protecție specifice, dând naștere la o serie de practici nedorite, creându-se fragmentare normativă și insecuritate juridică pe piața internă, toate acestea fiind considerate că au dus la denaturarea concurenței;

întrucât legislația UE privind calitatea vieții animalelor stabilește standarde minime de specifice fiecărei specii doar pentru porci, găini ouătoare, pui de carne și viței, în timp ce nu există o legislație specifică pentru nicio altă specie crescută pentru producția de alimente, și anume bovinele de lapte și de carne de peste șase luni, ovine și caprine, părinții puilor de carne și ai găinilor ouătoare, puicuțe, curcani, rațe și gâște, prepelițe, pești și iepuri; întrucât, în prezent, legislația UE privind calitatea vieții animalelor nu conține dispoziții specifice speciilor și pe grupe de vârstă care să acopere toate etapele ciclului de producție; întrucât un număr mare de animale de fermă terestre și de pești de crescătorie aparținând unor specii diferite sunt protejate în prezent doar prin dispozițiile Directivei generale;

T.	întrucât alte măsuri decât legislația UE și controalele oficiale au contribuit la îmbunătățirea practicilor de creștere a animalelor; întrucât multe state membre au pus în aplicare standarde proprii pentru calitatea vieții animalelor, care sunt mai stricte decât standardele UE;

U.	întrucât statele membre dispun de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește stabilirea cerințelor și evaluarea respectării lor; întrucât statele membre au abordări diferite în ceea ce privește alocarea resurselor și prioritizarea controalelor oficiale;

V.	întrucât punerea în aplicare a legislației este extrem de inconsecventă în statele membre; întrucât acest lucru a determinat niveluri diferite de conformitate și riscuri ce îi dezavantajează pe fermierii care respectă cerințele;

întrucât directivele privind găinile ouătoare, porcinele (pentru scroafele gestante) și vițeii au permis introducerea de schimbări structurale de dorit în ceea ce privește modul de creștere a animalelor; întrucât, în sectorul ouălor, al cărnii de vițel și al cărnii de porc, directivele au condus la schimbări semnificative în ceea ce privește clădirile și echipamentele și au contribuit la anumite evoluții în ceea ce privește numărul și dimensiunea exploatațiilor;

întrucât s-a constatat, în general, că Directiva generală a avut un impact mai redus decât directivele specifice speciei și un efect modest în ceea ce privește îmbunătățirea calității vieții animalelor deoarece stabilește cerințe vagi, marje largi de interpretare și nu prevede protecția specifică speciei pentru vacile de lapte, puii de reproducție pentru puii de carne și pentru găini, iepuri, oi și curcani;

întrucât, din cauza presiunii legate de producție, principalele probleme pe care legislația a fost concepută să le abordeze rămân larg răspândite, inclusiv mutilarea și condițiile de supraaglomerare și stresante; întrucât obiectivele privind adăposturile pentru scroafe nu au fost atinse, iar punerea în aplicare a legislației a fost, în general, inconsecventă, aceste adăposturi prezentând în continuare condiții de supraaglomerare și stres și fiind insuficient amenajate;

întrucât Directiva 1999/74/CE a fost un succes pentru furnizarea unor definiții adecvate pentru diferitele sisteme de producție; întrucât acest succes este totuși limitat, având în vedere că statele membre au adoptat abordări diferite în punerea sa în aplicare și că directiva nu conține dispoziții clare, obligatorii și cuprinzătoare, ceea ce a făcut posibilă menținerea concurenței denaturate pe piața unică, și întrucât această directivă nu a permis progrese suficiente, nu a satisfăcut nevoile reale ale găinilor ouătoare, situație care a creat treptat presiune în favoarea schimbării, motiv pentru care alternativele la un sistem de adăpostire (13) în cuști au început să fie utilizate mai mult în anumite statele membre;

AA.	întrucât este atât în interesul fermierilor, cât și al consumatorilor să se asigure condiții egale pe piața internă și condiții egale pentru importurile de produse din țările terțe;

AB.	întrucât, deși condițiile de muncă s-au îmbunătățit pentru crescătorii de găini ouătoare și crescătorii de viței, acest lucru nu este neapărat valabil pentru crescătorii de porci;

AC.	întrucât Comisia a decis să finalizeze în 2022 evaluarea impactului interzicerii creșterii animalelor în cuști, elaborată de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), și revizuirea legislației privind calitatea vieții animalelor, inclusiv a Directivei generale, până în 2023;

AD.	întrucât este esențial să se facă distincția între, pe de o parte, neconformitățile anecdotice, care primesc o atenție excesivă, și, pe de altă parte, marea majoritate a celor care respectă normele;

AE.	întrucât există diferențe în ceea ce privește metodele de creștere a animalelor și sistemele de producție între statele membre;

AF.	întrucât demografia agricolă din Europa se confruntă cu un declin alarmant; întrucât reînnoirea insuficientă a generațiilor ar avea un efect nedorit asupra punerii în aplicare a normelor privind calitatea vieții animalelor;

AG.	întrucât strategiile agricole, de mediu și de comerț internațional din UE și măsurile menite să asigure condiții de concurență echitabile pe piața unică ar trebui să fie coerente, complementare și adecvate;

AH.

întrucât politica agricolă comună (PAC) este unul dintre instrumentele de reglementare și de finanțare care poate fi folosit ca stimulent pentru îmbunătățirea calității vieții animalelor de fermă, în special prin programe ecologice, dar și prin investiții de sprijin, însă sunt necesare și alte surse de finanțare, pe lângă PAC, pentru a realiza progrese în această direcție; întrucât, astfel cum s-a constatat în evaluarea celei mai recente strategii privind calitatea vieții animalelor efectuată de Comisie, statele membre au neglijat să profite pe deplin de fondurile destinate calității vieții animalelor, iar în prezent, milioane de euro din fondurile europene pentru dezvoltare rurală disponibile pentru îmbunătățirea calității vieții animalelor nu sunt utilizate sau sunt utilizate insuficient; întrucât creșterea animalelor este principalul beneficiar al ajutorului din al doilea pilon pentru fermele din zone cu constrângeri naturale, care constituie 50 % din suprafața agricolă utilizată europeană, și al măsurilor de agromediu, care compensează costurile suplimentare legate de amplasarea nefavorabilă sau obligația de a respecta legislația specifică (14);

AI.

întrucât ar trebui acordată o atenție deosebită pentru a asigura o calitate mai bună a vieții animalelor pe durata întregului ciclu de producție și promovarea unor standarde mai ridicate pentru calitatea vieții animalelor, atât la nivel internațional, cât și pe piața națională, precum și că deciziile noastre politice nu conduc la o slăbire sau reducere a producției europene de animale, ceea ce ar avea ca rezultat relocarea producției în alte părți ale lumii, unde condițiile și standardele de creștere a animalelor nu corespund celor europene, precum și alte probleme conexe care ar afecta atât standardele pentru calitatea vieții animalelor, cât și obiectivele europene de mediu;

AJ.

întrucât etichetarea poate fi eficientă numai dacă este bazată pe date științifice, ușor de înțeles de către consumatori, care pot face o alegere în cunoștință de cauză, concepută pentru o piață unică integrată, aplicată tuturor produselor de origine animală și susținută de o politică comercială coerentă a UE pentru a preveni intrarea pe piață a produselor fabricate cu standarde mai scăzute și numai dacă nu are implicații economice suplimentare pentru operatorii din sectorul alimentar, în special pentru agricultori, și este cu adevărat fezabilă pentru producătorii noștri, fără costuri sau constrângeri de punere în aplicare prea mari; întrucât o astfel de etichetare trebuie să contribuie și la crearea unor deschideri ale pieței pentru producători; întrucât rezultatele cercetărilor și ale consultărilor publice arată că anumite părți interesate, în special întreprinderi, nu sunt cu totul în favoarea propunerii de etichetare obligatorie; întrucât o etichetare voluntară va fi recompensată pe piață, unde nu există diferențiere pe baza caracteristicilor de producție; întrucât există puține date legate de impactul sistemelor de etichetare studiate asupra întreprinderilor din sectorul alimentar, precum și de încrederea consumatorilor și nivelul lor de înțelegere a practicilor în domeniul calității vieții animalelor;

AK.	întrucât utilizarea tehnologiilor de trasabilitate prin ADN pentru a urmări fiecare animal bolnav sau fiecare produs alimentar infectat poate să garanteze siguranța alimentară și să prevină frauda alimentară oferind asigurări consumatorilor;

AL.

întrucât instrumentele de informare a consumatorilor ar trebui concepute astfel încât să mențină condiții de concurență echitabile și o abordare armonizată, ceea ce multiplicarea inițiativelor private, care utilizează condiții și afirmații neprotejate privind calitatea vieții animalelor pentru standarde variate, face imposibil; întrucât în UE există o piață în creștere pentru produsele de la animale provenite din sisteme ecologice, fără cuști și crescute în aer liber, precum și pentru alternative bazate pe plante;

AM.	întrucât armonizarea și îmbunătățirea punerii în aplicare a reglementărilor și a standardelor ar trebui să ghideze acțiunea legislativă;

AN.	întrucât majoritatea sistemelor de etichetare a calității vieții animalelor sunt inițiate de sectorul privat, iar restul sunt rezultatul parteneriatelor public-privat sau, într-o măsură mai mică, al inițiativelor actorilor naționali competenți din unele state membre;

AO.

întrucât sistemele privind calitatea vieții animalelor în UE sunt voluntare; întrucât majoritatea acestora includ alte aspecte decât calitatea vieții animalelor, cum ar fi trasabilitatea, sustenabilitatea și sănătatea; întrucât acestea sunt foarte diferite în ceea ce privește funcționarea și proiectarea;

AP.

întrucât nu există un consens asupra perspectivei unor norme de etichetare obligatorie a calității vieții animalelor, în principal din cauza implicațiilor economice care rezultă din punerea lor în aplicare, în special pentru crescătorii de animale; întrucât, chiar dacă normele obligatorii ar elimina anumite nereguli de pe piața europeană, ele ar avea un efect de atenuare asupra inițiativelor private menite să creeze o diferențiere a produselor și să utilizeze calitatea vieții animalelor ca pârghie comercială;

Concluzii și recomandări

Punerea în aplicare a legislației

salută evaluarea și revizuirea de către Comisie, până în 2023, a legislației privind calitatea vieții animalelor, inclusiv transportul și sacrificarea animalelor, cu scopul de a o alinia la cele mai recente dovezi științifice, de a-i extinde domeniul de aplicare, de a facilita asigurarea respectării acesteia și de a asigura un nivel mai ridicat de calitate a vieții animalelor, astfel cum se prevede în Strategia „De la fermă la consumator”;

recunoaște progresele făcute de mulți fermieri din domeniul producției animaliere în exploatațiile lor, în special pentru îmbunătățirea calității vieții animalelor, precum și dinamica și angajamentul unora dintre ei în ceea ce privește dezvoltarea și gândirea orientată spre viitor;

recomandă să se acorde tuturor crescătorilor, prin intermediul unui cadru la nivel comunitar, mijloacele de punere în aplicare a unui proces de progres bazat pe indicatori obiectivi referitori la cele cinci libertăți fundamentale definite de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE);

solicită ca orice acțiune legislativă viitoare (fie de introducere de legislație nouă, fie de revizuire a textelor existente) care implică modificarea sau schimbarea sistemului de producție (inclusiv a adăposturilor) și a criteriilor referitoare la calitatea vieții animalelor să se bazeze pe dovezi sau pe studii științifice solide și recente provenite din cercetarea axată pe o abordare sistemică și să ia în considerare toate aspectele pentru a asigura sustenabilitatea și calitatea vieții animalelor; solicită să se asigure un echilibru, să se respecte indicațiile științifice cu privire la modul în care să fie introduse schimbările care vor afecta animalele, mediul și agricultorii și să se consulte organismele competente ale statelor membre, cât mai curând posibil, în cadrul procesului legislativ;

subliniază că, înainte de luarea oricărei decizii, este necesar să se efectueze studii de impact și să se elaboreze o abordare pentru fiecare specie, pentru a defini nevoile specifice ale fiecărui tip de exploatație zootehnică;

solicită o mai bună gestionare a prevenirii în sectorul veterinar și promovarea unor standarde înalte privind sănătatea și calitatea vieții animalelor, în special privind vaccinarea și prevenirea utilizării inutile a antimicrobienelor, pentru a preveni răspândirea bolilor zoonotice;

are cunoștință de faptul că EFSA a elaborat mai multe avize privind utilizarea măsurilor bazate pe animale pentru speciile care nu intră sub incidența legislației specifice (vacile de lapte și bovinele crescute pentru carne) ca răspuns la solicitările Comisiei; regretă că aceste măsuri bazate pe animale propuse de EFSA nu au fost puse în aplicare până acum; invită, așadar, Comisia Europeană să se asigure că aceste măsuri bazate pe animale sunt actualizate cu cele mai recente cunoștințe științifice și sunt integrate în legislația specifică existentă;

recunoaște că, potrivit organismelor științifice, măsurile bazate pe animale, deși sunt de dorit, nu sunt întotdeauna aplicabile și verificabile în mod obiectiv; invită, așadar, Comisia, în contextul revizuirii sale a legislației UE privind calitatea vieții animalelor, să formuleze cerințe verificabile extrem de specifice, ținând seama de cele mai recente avize științifice și de diversele sisteme de producție din statele membre;

invită Comisia să se asigure că legislația existentă privind calitatea vieții animalelor este respectată și să actualizeze normele, acolo unde este necesar, pentru a le adapta mai bine la cerințele societății, în lumina progreselor științifice și a rezultatelor cercetării în acest domeniu, extinzând, în același timp, domeniul de aplicare și flexibilitatea acestor norme pentru a se adapta la cele mai recente evoluții științifice și tehnologice și la obiectivele Pactului verde;

10.

reamintește că trebuie efectuate schimbări cuantificabile, orientate spre rezultate, după o evaluare științifică adecvată și în consultare cu organismele competente și cu părțile interesate din statele membre, pentru a face față provocărilor cu care se confruntă crescătorii de animale, pe de o parte, și nevoilor și așteptărilor cetățenilor și sănătății și calității vieții animalelor, pe de altă parte, ținând seama în mod corespunzător de cele mai bune opțiuni ale consumatorilor și de puterea lor de cumpărare; reamintește că sistemul alimentar european trebuie să asigure accesul la alimente de calitate și la prețuri accesibile; consideră că producătorilor ar trebui să li se garanteze o cotă echitabilă din prețul produselor alimentare care respectă legislația UE privind calitatea vieții animalelor;

11.

solicită lanțuri de aprovizionare mai scurte în alimentație, bazate pe produse alimentare realizate la nivel local sau regional, pentru a le oferi consumatorilor un acces direct mai bun la produse alimentare locale și pentru a-i sprijini pe micii fermieri;

12.

invită legiuitorii să țină seama în mod corespunzător de consecințele acestor evoluții și să le cunoască bine; solicită ca evaluarea schimbărilor să se facă într-un cadru global, care să integreze componentele de mediu, economice, sociale și de calitate a vieții animalelor, ale sustenabilității, precum și aspectele ergonomice pentru agricultori și a celor legate de sănătate, ținând seama în special de abordarea de tip „O singură sănătate”; reamintește că calitatea vieții animalelor trebuie să fie combinată cu o abordare economică sustenabilă;

13.

subliniază necesitatea de a îmbunătăți bunul tratament al animalelor și sănătatea animalelor în sectorul creșterii animalelor, ca parte a abordării de tip „O singură sănătate”; subliniază că, pentru a atinge acest obiectiv, este esențială îmbunătățirea practicilor zootehnice, deoarece îmbunătățirea practicilor privind bunul tratament al animalelor duce la o mai bună sănătate a lor, reducând astfel nevoia de medicamente și scăzând răspândirea zoonozelor; invită Comisia să dezvolte și abordarea de tip „O singură bunăstare” în cadrul revizuirii legislației privind bunul tratament al animalelor;

14.

invită Comisia și statele membre să își intensifice controalele pentru a monitoriza prezența antibioticelor și a altor reziduuri chimice interzise în importurile din țările terțe, în cadrul strategiei Comisiei de a combate în mod efectiv utilizarea nereglementată a antibioticelor și a pesticidelor în producția animalieră, producția de pește și fructe de mare și în acvacultură;

15.

solicită introducerea unor măsuri care să garanteze siguranța și integritatea agricultorilor în cazul adoptării unor anumite acțiuni care vizează animalele;

16.

subliniază că pentru orice schimbare trebuie să se țină seama de timpul, de sprijinul și de finanțarea de care au nevoie crescătorii de animale pentru a o pune în aplicare, de implicațiile economice și administrative pe care aceasta o presupune, precum și de inerția pe care o implică; subliniază că este necesar să se țină seama în special de costurile investițiilor, având în vedere riscul ca marjele de profit scăzute să ducă la perioade lungi de rambursare a împrumuturilor; observă că schimbările necesare pentru îmbunătățirea calității vieții animalelor de fermă necesită o perioadă de tranziție corespunzătoare; recunoaște că crescătorii de animale sunt atrași într-un ciclu de investiții continue ca urmare a inițiativelor recente privind calitatea vieții animalelor și a perioadelor lungi de amortizare;

17.

salută inițiativa cetățenească intitulată „Să punem capăt erei cuștilor”; atrage atenția asupra faptului că orice schimbare adusă creșterii animalelor în cuști va trebui să includă definiții precise și lipsite de ambiguitate a ceea ce constituie o cușcă și a caracteristicilor acesteia pentru diferite specii, cu scopul de a asigura tranziția efectivă la sisteme de adăposturi alternative, care sunt deja viabile din punct de vedere comercial și sunt deja utilizate, cum ar fi sistemele de hale, în aer liber și ecologice pentru găini, sistemele de parcuri, țarcurile, sistemele în aer liber și ecologice pentru iepuri, sistemele de fătare liberă și de adăposturi comune pentru scroafe, sistemele de hale și sistemele aviare de creștere pentru prepelițe sau sistemele de adăposturi în pereche sau în comun pentru viței;

18.

îndeamnă Comisia ca, în cadrul punerii în aplicare a noii legislații, să definească în mod exact și clar condițiile și instalațiile pentru creșterea anumitor specii de animale, care trebuie să se bazeze pe exemple de bune practici privind sistemele de adăposturi alternative; recomandă Comisiei să își concentreze activitățile pe îmbunătățirea securității alimentare și pe consolidarea pieței agricole a UE; solicită să fie revizuită Directiva 1999/74/CE a Consiliului privind protecția găinilor ouătoare, cu scopul de a elimina rapid și de a interzice bateriile și de a introduce sisteme fără cuști pentru toate găinile ouătoare, de a crea condiții de concurență echitabile și de a îmbunătăți calitatea vieții animalelor crescute în UE;

19.

subliniază că investițiile în îmbunătățirea calității vieții animalelor duc la creșterea costurilor de producție, indiferent de tipul de creștere a animalelor vizat; constată că este necesar să se aibă în vedere ajutoare publice suplimentare sau un profit economic clar realizat pe piață, având în vedere că creșterea costurilor de producție îi va împiedica pe crescători să investească în calitatea vieții animalelor sau le va îngreuna acest demers, situație pe care nu ne-o dorim; solicită, prin urmare, ca orice creștere a standardelor privind calitatea vieții animalelor să aibă loc treptat și într-o manieră responsabilă, pe baza unui sistem de stimulente financiare, inclusiv prin utilizarea de fonduri din afara bugetului PAC;

20.

îndeamnă Comisia să stabilească un sprijin financiar adecvat pentru crescătorii de animale, pentru a-i încuraja să investească în îmbunătățirea calității vieții animalelor; îndeamnă Comisia să trateze de urgență aceste probleme, stimulând și punând în aplicare îmbunătățiri durabile în ceea ce privește remunerarea eforturilor agricultorilor; solicită un sprijin financiar special suplimentar pentru crescătorii de animale, aferent tranziției la un sistem de adăposturi alternativ pentru animale în legătură cu punerea în aplicare a noii legislații care interzice creșterea animalelor în cuști, pe care Comisia s-a angajat să o realizeze până în 2027 pe baza apelului Parlamentului din rezoluția sa din 10 iunie 2021 referitoare la inițiativa cetățenească intitulată „Să punem capăt erei cuștilor”; recunoaște că acest lucru depinde de adoptarea unor măsuri prin care să se asigure resursele suplimentare necesare, precum și prețuri de piață juste; observă că creșterea continuă a standardelor privind calitatea vieții animalelor și din alte domenii de reglementare, deși sunt întotdeauna bine-venite, constituie o povară suplimentară pentru fermierii care respectă cerințele; subliniază că întotdeauna ar trebui să se acorde atenție în primul rând asigurării conformității și a consecvenței cu standardele existente, ca primă etapă pentru a garanta că fermierii care respectă cel mai puțin cerințele sunt aliniați la standardele existente și le respectă, înainte de a-i supune pe fermierii care respectă standardele unor poveri suplimentare; subliniază că, în contextul măsurilor de îmbunătățire a legislației UE privind calitatea vieții animalelor, trebuie luate în considerare, prin asigurarea reciprocității, veniturile agricultorilor și competitivitatea crescătorilor de animale europeni pe piața agricolă mondială;

21.

este conștient de faptul că legislația europeană privind calitatea vieții animalelor nu este, la nivel general, foarte consecventă cu PAC 2014-2020, precum și de integrarea insuficientă a legislației specifice în planurile naționale pentru dezvoltare rurală și de finanțarea insuficientă a obiectivului privind calitatea vieții animalelor, cu diferențe mari de la un stat membru la altul; încurajează statele membre să elaboreze programe ecologice privind calitatea vieții animalelor în cadrul planurilor lor strategice naționale și invită Comisia să se asigure că planurile strategice naționale oferă sprijin și orientare fermierilor în procesul de îmbunătățire a standardelor privind calitatea vieții animalelor; solicită ca, atunci când vor realiza o tranziție în exploatațiile lor, inclusiv prin îmbunătățirea adăposturilor astfel încât acestea să corespundă nevoilor fizice și comportamentale ale animalelor, fermierii din domeniul producției animaliere să primească de urgență sprijin financiar, fie prin intermediul politicilor publice (combinarea coerentă a diferitelor instrumente, inclusiv a PAC și a Fondului european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură), fie prin intermediul măsurilor de piață, iar consumatorii să fie informați clar și în mod transparent cu ajutorul unei etichetări clare și exacte a produselor de origine animală, care să vizeze aspectele legate de calitatea vieții animalelor din întregul ciclu de producție, inclusiv metoda de producție; solicită, de asemenea, să fie realizată o strategie de comunicare transparentă, pozitivă și fără stigmatizare pentru toate produsele de origine animală, ținând seama de particularitățile anumitor produse regionale tradiționale, pentru a sensibiliza publicul cu privire la competențele profesionale, importanța și calitatea activității fermierilor și a crescătorilor de animale, precum și cu privire la beneficiile noii legislații privind calitatea vieții animalelor;

22.

invită Comisia să comunice mai efectiv cu privire la bunele practici, să contribuie la o mai bună vizibilitate a acestora și să susțină sectorul creșterii animalelor în realizarea de progrese privind acțiunile pozitive, prin sprijinirea mijloacelor de punere în aplicare, respectând astfel eforturile tuturor actorilor în demararea inițiativelor lor și adoptând un rol de încurajare, care să stimuleze integrarea de noi practici;

23.

îndeamnă statele membre să excludă din sprijinul cuplat facultativ acordat în cadrul PAC plățile pentru bovinele a căror destinație finală este vânzarea pentru activitățile legate de coride, excluzând în mod proporțional de la plăți numărul corespunzător de capete de bovine;

24.

invită Comisia să investească în situația fermierilor care se ocupă de animale și în atractivitatea acestei ocupații, cu scopul de a crește motivația și productivitatea în rândul fermierilor existenți și al viitorilor fermieri, crescând astfel în mod direct calitatea vieții animalelor;

25.

propune dezvoltarea formării accesibile ca preț a fermierilor și a operatorilor care se ocupă de animale în acest sector, adăugând un modul specific pentru formarea inițială și formarea continuă în scopul îmbunătățirii competențelor; solicită Comisiei să verifice periodic eforturile depuse de statele membre și de fermieri în vederea îmbunătățirii calității programelor de învățământ și formare și să recompenseze în mod corespunzător angajamentul deosebit al acestora; sprijină eforturile constante de a colecta exemple de bune practici în domeniul învățământului și formării, care să fie puse la dispoziția statelor membre prin intermediul unor rapoarte anuale; constată că multe dintre pericolele identificate pentru calitatea vieții animalelor provin din acțiunile și practicile persoanelor care lucrează cu animale și ale proprietarilor de animale; încurajează Comisia să verifice dacă formarea fermierilor și a persoanelor care se ocupă de animale este inclusă în planurile strategice naționale;

26.

reamintește că practicile care au ca scop îmbunătățirea calității vieții animalelor pot să genereze costuri de producție mai ridicate și să sporească volumul de muncă al fermierilor și că aceste tendințe trebuie compensate printr-o remunerație corespunzătoare; subliniază, cu titlu de exemplu, că introducerea treptată a adăposturilor libere în unitățile de fătare ar necesita construcția unor noi clădiri și o perioadă de tranziție lungă, pentru a garanta că costurile suplimentare suportate sunt recuperate pe piață; solicită cooperarea autorităților responsabile în ceea ce privește eliberarea autorizațiilor de construcție și reducerea sarcinilor administrative;

27.

subliniază că anumite măsuri despre care se crede că sunt benefice pentru calitatea vieții animalelor pot, de fapt, dacă nu sunt concepute în mod holistic, să fie contraproductive și să intre în conflict cu alte aspecte ale sustenabilității, și anume aspectele ce țin de calitatea vieții, sănătatea și siguranța animalelor și combaterea rezistenței la antimicrobiene, precum și în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră; menționează, de exemplu, că creșterea iepurilor în aer liber crește stresul și mortalitatea animalelor, iar cuștile colective din crescătoriile de iepuri au ca rezultat un comportament agresiv în rândul femelelor, ceea ce duce la o stare de stres, la vătămări și la deteriorarea rezultatelor (15); subliniază că creșterea animalelor în aer liber poate reduce controlul asupra dejecțiilor și emisiilor și poate necesita o cantitate mai mare de hrană pentru animale, ceea ce poate să ducă la creșterea emisiilor de carbon; constată că există o relație liniară între majorarea dimensiunilor țarcurilor și emisiile de amoniac (16), fermierii confruntându-se astfel cu norme legislative contradictorii privind calitatea vieții animalelor și problemele de mediu; observă că sistemele de adăposturi pentru fătare complet libere sau eliminarea bruscă a cuștilor în procesul de creștere a animalelor ar putea crea surse suplimentare de infecție în rândul animalelor de fermă și ar putea spori stresul cauzat de dominația teritorială și rivalitate; subliniază că adăpostirea vițeilor și a purceilor în țarcuri corespunzătoare în anumite etape ale vieții acestora ar putea limita răspândirea bolilor și a infecțiilor patogene în rândul animalelor și ar putea preveni pierderea capacităților funcționale și mortalitatea din cauze evitabile (17); reamintește, în acest sens, că fiecare specie trebuie să beneficieze de un tratament specific; invită Comisia să evalueze temeinic eventualele efecte dăunătoare ale fiecărei propuneri privind sănătatea și calitatea vieții animalelor;

28.

atrage atenția asupra complexității multifactoriale a unei probleme grave legate de calitatea vieții în producția de porcine, și anume mușcatul cozii; constată că au fost întâmpinate dificultăți tehnice în întreaga Uniune în timpul cercetării aprofundate și a examinării factorilor de risc ce declanșează acest comportament; constată că acest lucru înseamnă că, până în prezent, nu au fost găsite soluții fiabile, ceea ce a condus, prin urmare, la o practică larg răspândită de tăiere a cozii, în ciuda eforturilor considerabile ale Comisiei și Parlamentului de a difuza informații și bune practici pentru păstrarea cozilor la porci; regretă faptul că, până în prezent, doar două state membre au interzis practica tăierii cozii; subliniază că asigurarea unui mediu mai bogat și adecvat, în special a unor materiale care pot fi manipulate și a unui spațiu potrivit, precum și aplicarea unor practici corespunzătoare legate de hrană și asigurarea unei pardoseli solide pot să reducă semnificativ problema mușcatului cozii; sugerează să se finanțeze și să se efectueze mai multe cercetări științifice cu scopul de a trasa o cale sustenabilă din punct de vedere economic, care va garanta că porcinele pot fi crescute în scopuri comerciale în interior, cu cozile intacte; consideră că sunt necesare soluții în legislația actuală pentru a proteja calitatea vieții porcinelor și pentru a reduce utilizarea antimicrobienelor pentru tratarea porcilor răniți; îndeamnă Comisia să se asigure că toate statele membre respectă interdicția tăierii sistematice a cozii la porcine; consideră, de asemenea, că se impune un grad mai mare de claritate privind sancțiunile pentru tăierea cozii în cazul în care porcii sunt crescuți într-un stat membru și exportați în alt stat membru pentru îngrășare (18);

29.

reamintește că punerea în aplicare deplină a legislației actuale în fiecare stat membru este esențială pentru a îmbunătăți calitatea vieții animalelor de fermă și pentru a asigura condiții de concurență juste și echitabile pe piața internă;

30.

recunoaște eforturile depuse de sectorul european de creștere a porcinelor în direcția găsirii unor alternative la castrarea purceilor și subliniază că trebuie modificate reglementările veterinare privind creșterea porcilor, pentru a se putea ține seama de progresele realizate în ceea ce privește alternativele la castrarea purceilor;

31.

invită Comisia să pună la dispoziție în diferitele state membre o listă armonizată la nivel european a produselor și protocoalelor disponibile pentru utilizarea analgeziei și anesteziei în castrarea purceilor; invită Comisia să permită păstrarea pe termen scurt a medicamentelor de uz veterinar la fermă și să permită medicilor veterinari să le lase acolo în conformitate cu dispozițiile stricte ale cadrului de reglementare;

32.

observă că producția de foie gras se bazează pe proceduri de creștere a animalelor care respectă criteriile de calitate a vieții animalelor, întrucât aceasta este o producție extensivă, care are loc în general în ferme familiale, unde păsările își petrec 90 % din viață în aer liber și unde faza de îngrășare, care durează în medie între 10 și 12 zile, cu două mese pe zi, respectă parametrii biologici ai animalelor;

33.

felicită Comisia pentru publicarea, la 12 mai 2021, a orientărilor strategice privind îmbunătățirea sustenabilității și competitivității acvaculturii în UE; subliniază importanța dezvoltării sectorului acvaculturii din UE în direcția unor metode mai sustenabile, care să acorde o atenție deosebită calității vieții peștilor, pentru a soluționa actuala dependență excesivă de importuri; salută faptul că Comisia pentru pescuit a Parlamentului pregătește un raport din proprie inițiativă cu privire la aceste orientări; invită Comisia să prezinte dispoziții specifice, întemeiate pe date științifice, pentru calitatea vieții peștilor de crescătorie;

34.

invită Comisia să îmbunătățească piața internă prin includerea modificărilor care rezultă din actualizarea legislației UE privind calitatea vieții animalelor, prin elaborarea unei strategii armonizate, cuprinzătoare și comune privind calitatea vieții animalelor în țările europene, cu punerea în aplicare armonizată a legislației pertinente, și prin asigurarea faptului că nu sunt reduse ambiția și standardele de îmbunătățire a calității vieții animalelor, monitorizând, în același timp, punerea în aplicare corespunzătoare și respectarea legislației existente în toate statele membre;

35.

îndeamnă Comisia să informeze și să sensibilizeze consumatorii cu privire la realitatea din domeniul creșterii animalelor și la efectul său real asupra mediului, biodiversității și a climei, precum și cu privire la originea și diversitatea metodelor de producție, arătând, fără dogmatism și stigmatizare, grija și atenția pe care crescătorii o acordă animalelor lor; invită Comisia și statele membre să îmbunătățească în mod semnificativ nivelul de sensibilizare și înțelegere al publicului privind realitatea creșterii animalelor și calitatea vieții animalelor, inclusiv prin procesul de educație din școli;

36.

invită Comisia să își reformuleze cadrul de reglementare în sensul îmbunătățirii calității vieții animalelor în UE, făcându-l mai clar, mai cuprinzător, mai previzibil și mai accesibil, astfel încât obiectivele și indicatorii să fie mai ușor de înțeles, reducând deci marja de interpretare, și să permită și să faciliteze transpunerea uniformă la nivel național de către statele membre, înainte de a înăspri normele sau de a adăuga altele noi; sugerează ca directiva generală să fie actualizată în conformitate cu cele mai recente date științifice, pentru a include obiectivele Comisiei și așteptările cetățenilor în ceea ce privește calitatea vieții animalelor de fermă și rezultatele cercetărilor sistemice, în paralel cu modificarea directivelor ce vizează anumite specii, ținând seama de natura creșterii animalelor, de diferitele etape ale vieții animalelor, de practicile de fermă care nu țin nemijlocit de creșterea animalelor, de tradiții și de condițiile regionale, precum și de diversitatea condițiilor pedologice și climatice;

37.

observă că legislația actuală a UE privind calitatea vieții animalelor nu are un caracter cuprinzător și invită Comisia să evalueze necesitatea și impactul unei legislații specifice privind calitatea vieții animalelor, ținând seama de cele mai recente cunoștințe științifice privind speciile care sunt crescute pentru obținerea produselor alimentare și care nu fac în prezent obiectul unei legislații specifice pentru speciile în cauză; constată că nu există indicatori de calitate a vieții animalelor legați direct de animalele vizate în cazul Directivei generale și al directivelor 2008/120/CE, 2007/43/CE și 1999/74/CE ale Consiliului; recunoaște, de asemenea, că nu există cerințe cuantificabile pentru punerea în aplicare și monitorizarea condițiilor de mediu, cum ar fi calitatea aerului (azot, CO2, praf), iluminatul (durata, luminozitatea) și zgomotul minim, ceea ce afectează nu numai calitatea vieții animalelor, ci denaturează și concurența din cauza marjei de interpretare; solicită Comisiei să stabilească astfel de indicatori, a căror aplicare să fie obligatorie și care să fie cuantificabili, specifici pentru anumite specii și actuali din punct de vedere științific;

38.

îndeamnă Comisia să își clarifice cadrul de monitorizare a statelor membre și să asigure combaterea practicilor dăunătoare, iar în caz de nerespectare, să inițieze acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor; evidențiază importanța tehnologiilor de precizie în creșterea animalelor, inclusiv potențialul instrumentelor de monitorizare a sănătății și calității vieții animalelor de fermă, care contribuie la prevenirea și controlul mai eficace al focarelor de boli în ferme; subliniază că există numeroși factori care stau la baza nerespectării legislației privind calitatea vieții animalelor, inclusiv indicatori ce nu pot fi aplicați și nici cuantificați, legați direct de animalele în cauză; observă că frecvența inspecțiilor în statele membre variază de la minimum 1 % până la maximum 30 %; este preocupat că această variație mare a frecvenței inspecțiilor conduce fie la nerespectarea Regulamentului privind controlul (19), fie la o presiune mare pentru fermieri; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să armonizeze punerea în aplicare a Regulamentului privind controlul, pentru a armoniza frecvența inspecțiilor în toate statele membre și în diferitele sectoare de creștere a animalelor; invită Comisia să raporteze anual Parlamentului cu privire la acțiunile sale și la acțiunile statelor membre menite să îmbunătățească calitatea vieții animalelor de fermă în UE;

39.

solicită Comisiei să însoțească toate deciziile cu o evaluare științifică și de impact (inclusiv impactul asupra mediului, economic și social), care ar trebui să țină seama de diversitatea metodelor agricole din fiecare sector din UE și să analizeze situația atât din punctul de vedere al animalelor (în funcție de specie și în diferite stadii de producție), cât și al fermierului, pentru a lua în considerare așteptările cetățenilor și a crea un sistem efectiv de creștere prin care să se asigure faptul că animalele trăiesc în condiții favorabile, că le este asigurată o bună calitate a vieții și că munca fermierilor este economic profitabilă;

40.

subliniază că statele membre ar trebui să prevadă regimuri adecvate de punere în aplicare, care ar putea fi armonizate între statele membre, și că statele membre trebuie să asigure în permanență aplicarea strictă a legislației UE; invită Comisia să prezinte Parlamentului rapoarte periodice privind punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației Uniunii privind bunul tratament al animalelor, care ar trebui să identifice lacunele și să includă o defalcare a încălcărilor legislației pe statele membre, pe specii și pe tipurile de încălcări;

41.

invită Comisia să dezvolte o mai bună cooperare între toate părțile interesate vizate și să faciliteze dialogul între diferitele părți interesate din statele membre, pentru a le permite să discute împreună cu privire la evoluția sistemelor de creștere a animalelor; încurajează schimbul de bune practici între sectoarele creșterii animalelor și între țări; solicită crearea unor instrumente care să încurajeze crescătorii inovatori să participe la proiectele de dezvoltare; solicită implicarea crescătorilor de animale și a cercetătorilor științifici din domeniul calității vieții animalelor în toate etapele studiilor efectuate în diferite regiuni ale Europei; speră ca documentele pentru studiul și diseminarea bunelor practici să fie traduse în toate limbile Uniunii Europene; recunoaște potențialul programului pentru cercetare și inovare Orizont Europa și solicită să se asigure un echilibru corespunzător între statele membre în ceea ce privește proiectele; încurajează Comisia să promoveze o abordare axată pe realizări, ca un mediu propice în care să fie reuniți reprezentanți ai statelor membre, organisme științifice, părți interesate, fermieri și ONG-uri, pentru a face schimb de opinii și de bune practici în vederea asigurării unei puneri în aplicare mai uniforme în statele membre a viitoarei legislații privind calitatea vieții animalelor, în conformitate cu obiectivele Pactului verde;

42.

salută crearea centrelor de referință ale UE dedicate bunului tratament al diferitelor specii și categorii de animale (EURCAW), în cadrul Strategiei UE pentru protecția și bunul tratament al animalelor 2012-2015; încurajează Comisia să dezvolte într-o mai mare măsură rețeaua de EURCAW, în special pentru speciile care nu fac obiectul legislației specifice, ca o platformă eficientă pentru diseminarea consecventă și uniformă în statele membre a informațiilor tehnice privind modul în care ar trebui pusă în aplicare legislația UE;

43.

evidențiază că, în multe cazuri, gestiunea individuală și specifică influențează considerabil calitatea vieții animalelor; invită Comisia să introducă o abordare bazată pe rezultate pentru proiectele viitoare, care trebuie să fie întemeiate pe dovezi științifice și cunoștințe de specialitate, precum și pe schimburi de bune practici între fermieri ca parteneri egali;

44.

subliniază importanța unor schimburi periodice cu reprezentanți ai autorităților naționale și regionale, cu asociații ale agricultorilor și organizații ale părților interesate, cu ONG-uri, cu cetățenii și cu experți cu privire la bunele practici și la îmbunătățirile necesare în domeniul bunului tratament al animalelor; subliniază că transferul de cunoștințe în acest domeniu este foarte eficient, deși costurile aferente sunt reduse, și, prin urmare, trebuie aplicat în practică mai frecvent; salută, în acest sens, reînnoirea de către Comisie a mandatului Platformei privind bunul tratament al animalelor; consideră că schimburile de bune practici și transferul de cunoștințe ar trebui consolidate și facilitate în continuare pentru a ajuta părțile implicate să își accelereze și să își simplifice schimburile periodice, precum și să stocheze și să își securizeze fluxurile de informații; subliniază importanța acestui gen de schimburi periodice și cu reprezentanți ai țărilor din afara UE care importă animale din Uniune;

45.

îndeamnă Comisia să își coreleze diferitele strategii prin aplicarea unor norme care să fie consecvente cu Pactul verde european, cu Strategia „De la fermă la consumator”, cu Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2030 și cu politicile agricole ce vizează comerțul, practicile comerciale și promovarea; subliniază că coerența dintre aceste strategii este o condiție necesară pentru viabilitatea sectorului agricol; solicită ca legislația revizuită privind calitatea vieții animalelor să fie aliniată pe deplin la prioritățile Pactului verde european și ale Strategiei „De la fermă la consumator”, extinzându-i domeniul de aplicare și sporindu-i flexibilitatea, astfel încât să poată fi adaptată la cele mai recente evoluții științifice și tehnologice; invită Comisia să alinieze politica comercială la standardele UE privind protecția și bunul tratament al animalelor, reevaluând acordurile comerciale cu țările terțe și incluzând dispoziții de reciprocitate în noile acorduri comerciale bilaterale și multilaterale, pentru a crea condiții de concurență echitabile și pentru a evita prejudicierea profitabilității economice a propriilor producători și a asigura respectarea de către aceste țări a standardelor UE în ceea ce privește bunul tratament al animalelor și calitatea produselor;

46.

invită Comisia să își coordoneze diferitele texte juridice referitoare la bunul tratament al animalelor, fie la fermă, fie în timpul transportului, fie în timpul sacrificării;

Etichetarea cu privire la bunul tratament al animalelor

47.

regretă că rentabilitatea economică este redusă pentru producătorii care participă la măsuri voluntare de recunoaștere a bunului tratament al animalelor; constată, de asemenea, că etichetarea cu succes privind calitatea vieții animalelor va fi posibilă numai dacă se asigură o rentabilitate economică mai mare pe baza unor prețuri mai mari și dacă beneficiile și costurile sunt repartizate echitabil pe întregul lanț agroalimentar, asigurându-le fermierilor o cotă justă din prețul mai mare plătit de consumator pentru produsele alimentare care respectă cerințele de etichetare ale UE privind calitatea vieții animalelor;

48.

invită Comisia să negocieze la nivel multilateral și în cadrul acordurilor bilaterale clauze de reciprocitate cu privire la respectarea normelor referitoare la calitatea vieții animalelor în cazul produselor importate, inclusiv pentru a le oferi consumatorilor informații corecte;

49.

subliniază că introducerea oricărui sistem de etichetare privind calitatea vieții animalelor impune adoptarea din timp a unor norme armonizate, elaborate în colaborare cu toate părțile interesate, bazate pe indicatori științifici clari și însoțite de campanii de promovare de anvergură și de activități de informare adresate consumatorilor europeni;

50.

invită, de asemenea, Comisia să garanteze o bună calitate a vieții animalelor în aval față de producători și să includă acest aspect în dispozițiile armonizate privind etichetarea voluntară;

51.

invită Comisia să înceapă elaborarea unui sistem cuprinzător al UE pentru etichetarea animalelor, în vederea creării unui cadru obligatoriu la nivelul UE pentru etichetarea voluntară, care ar trebui să vizeze toate fermele de animale, dar să includă și să recunoască caracteristicile specifice ale fiecărei specii, astfel încât să fie limitate riscurile de denaturare a concurenței pe piața internă, lăsând în același timp suficient spațiu pentru inițiativele private care investesc în diversificarea produselor și respectă standarde mai ridicate privind calitatea vieții animalelor ca un avantaj comercial;

52.

solicită Comisiei să propună un cadru armonizat și obligatoriu la nivelul UE, cu cerințe comune pentru etichetarea voluntară privind calitatea vieții animalelor, care să se bazeze pe normele UE și care să invite statele membre să înregistreze diferitele abordări utilizate; solicită ca specificațiile acestui cadru să fie elaborate pe baza unei abordări realiste din punct de vedere tehnic și întemeiate pe date științifice, care să reflecte metodele utilizate în tot ciclul de producție, iar cadrul propriu-zis să asigure o restituire a valorii către crescătorii de animale, pentru a favoriza realizarea unor progrese în domeniul calității vieții animalelor pe baza mecanismelor pieței; insistă că sistemul de etichetare trebuie să se bazeze pe un set clar de referințe tehnice, fiind definiți foarte clar termenii și afirmațiile ce pot fi folosite în operațiunile de marketing, pentru a preveni informarea greșită a consumatorilor și dezinformarea privind calitatea vieții animalelor;

53.

reamintește că, din motive de coerență, ar trebui etichetate, de asemenea, produsele transformate și ingredientele de origine animală; recomandă ca sistemul propus de etichetare cu privire la calitatea vieții animalelor să ia în considerare faptul că consumatorii doresc să afle tot mai multe informații, precum și obiectivele similare ale Strategiei „De la fermă la consumator” în ceea ce privește sustenabilitatea, aspectele ce țin de sănătate și alimentație, alături de calitatea vieții animalelor;

54.

invită Comisia să examineze amănunțit posibilul impact, îndeosebi asupra crescătorilor de animale, al introducerii unui cadru obligatoriu al UE cu cerințe comune de etichetare, evaluând în detaliu impactul asupra tuturor actorilor din lanțul de aprovizionare cu alimente, de la crescătorii de animale până la consumatori, bazându-se în special pe experiența acumulată de unele state membre care au introdus în ultimii ani sisteme publice de etichetare; invită Comisia să evite conflictele dintre eventualele sisteme viitoare și cadrele de etichetare existente, în special în ceea ce privește cerințele obligatorii din anumite directive referitoare la calitatea vieții animalelor; este preocupat de rezultatele unei evaluări anterioare a impactului, efectuată de Comisie în 2012, care arată că etichetarea poate crește costurile suportate de sector fără a crește neapărat și beneficiile;

55.

invită Comisia să realizeze o politică de apărare a sectorului european al creșterii animalelor, prin interzicerea importurilor în Europa de animale sau de carne care nu respectă standardele europene privind calitatea vieții animalelor;

o o

56.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2021)0295.

(2) JO L 221, 8.8.1998, p. 23.

(3) JO L 203, 3.8.1999, p. 53.

(4) JO L 182, 12.7.2007, p. 19.

(5) JO L 10, 15.1.2009, p. 7.

(6) JO L 47, 18.2.2009, p. 5.

(7) JO C 263, 25.7.2018, p. 90.

(8) JO C 345, 16.10.2020, p. 28.

(9) Texte adoptate, P9_TA(2021)0277.

(10) JO C 86, 7.3.2019, p. 173.

(11) Studiu realizat pentru Comisie, intitulat „Future of EU livestock: How to contribute to a sustainable agricultural sector? (Viitorul șeptelului din UE: cum să contribuim la un sector agricol durabil?), iunie 2020.

(12) Observatorul Pieței Uniunii Europene pentru produse provenite din pescuit și din acvacultură, Piața de pește a UE: ediția 2015.

(13) Studiul Parlamentului European intitulat „End the cage age: Looking for alternatives” (Să punem capăt erei cuștii: căutarea de alternative), noiembrie 2020.

(14) Studiu realizat pentru Comisie, intitulat „Future of EU livestock: How to contribute to a sustainable agricultural sector? (Viitorul șeptelului din UE: cum să contribuim la un sector agricol durabil?), iunie 2020.

(15) Fortun-Lamothe, L., Savietto, D., Gidenne, T., Combes, S., Le Cren, D., Davoust C., Warin, L., Démarche participative pour la conception d’un système d’élevage cunicole socialement accepté, „Colloque Bien-être animal: des valeurs à partager” [O inițiativă participativă pentru conceperea unui sistem de creștere a iepurilor acceptat în societate, „Colocviu privind calitatea vieții animalelor: valori comune”], Strasbourg, 1 și 2 iulie 2019.

(16) Guingand, N, „Réduire la densité animale en engraissement: quelles conséquences sur l’émission d’odeurs et d’ammoniac?”, Journées Recherche Porcine [Reducerea densității animalelor în faza de îngrășare: consecințele pentru mirosuri și emisiile de amoniu, Zilele cercetării în domeniul creșterii porcinelor în Franța], 39, p. 43-48, 2007.

(17) Kollenda, E., Baldock, D., Hiller, N., Lorant, A., Assessment of environmental and socio-economic impacts of increased animal welfare standards: transitioning towards cage-free farming in the EU [Evaluarea efectelor asupra mediului și a celor socioeconomice ale înăspririi standardelor privind calitatea vieții animalelor: tranziția către creșterea animalelor fără cuști în UE], raport de politică al Institutului pentru politica europeană de mediu, Bruxelles și Londra, octombrie 2020.

(18) A se vedea concluziile Consiliului din 5 octombrie 2021 privind criza din sectorul cărnii de porc și proiectul de raport al Comisiei privind un audit efectuat în Danemarca în perioada 9-13 octombrie 2017 pentru a evalua activitățile statelor membre de prevenire a mușcatului cozii și de evitare a codotomiei sistematice a porcilor.

(19) Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor (JO L 95, 7.4.2017, p. 1).

6.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 342/66

P9_TA(2022)0032

O strategie europeană privind energia din surse regenerabile exploatate în largul mării

Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la o strategie europeană privind energia din surse regenerabile exploatate în largul mării (2021/2012(INI))

(2022/C 342/08)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 194,

—	având în vedere Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (1),

—	având în vedere Directiva 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim (2),

—	având în vedere Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (3) (Directiva privind energia din surse regenerabile),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 713/2009, (CE) nr. 714/2009 și (CE) nr. 715/2009 (4) (Regulamentul TEN-E),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 680/2007 și (CE) nr. 67/2010 (5), care este în prezent în curs de revizuire,

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6),

—	având în vedere rezoluția sa din 6 februarie 2018 referitoare la accelerarea inovării în domeniul energiei curate (7),

—	având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la schimbările climatice – o viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei, în conformitate cu Acordul de la Paris (8),

—	având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european (9),

—	având în vedere rezoluția sa din 10 iulie 2020 referitoare la o abordare europeană globală privind stocarea energiei (10),

—	având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2020 referitoare la o nouă strategie industrială pentru Europa (11),

—	având în vedere rezoluția sa din 19 mai 2021 referitoare la o strategie europeană pentru hidrogen (12),

—	având în vedere rezoluția sa din 19 mai 2021 referitoare la o strategie europeană de integrare a sistemelor energetice (13),

—	având în vedere rezoluția sa din 7 iulie 2021 referitoare la impactul pe care îl au asupra pescuitului parcurile eoliene și alte sisteme de energie din surse regenerabile instalate în largul mării (14),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (COM(2019)0640),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 intitulată „O nouă strategie industrială pentru Europa” (COM(2020)0102),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: Readucerea naturii în viețile noastre” (COM(2020)0380) și rezoluția conexă din 9 iunie 2021, cu același titlu (15),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 8 iulie 2020 intitulată „O strategie pentru hidrogen: pentru o Europă neutră climatic” (COM(2020)0301),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 8 iulie 2020 intitulată „Consolidarea unei economii neutre climatic: o strategie a UE pentru integrarea sistemului energetic” (COM(2020)0299),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 17 septembrie 2020 intitulată „Stabilirea unui obiectiv mai ambițios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030 – Investirea într-un viitor neutru din punct de vedere climatic, în interesul cetățenilor” (COM(2020)0562),

—	având în vedere raportul Comisiei din 14 octombrie 2020 intitulat „Raportul din 2020 privind starea uniunii energetice în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice” (COM(2020)0950),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 19 noiembrie 2020 intitulată „O strategie a UE privind valorificarea potențialului energiei din surse regenerabile offshore pentru un viitor neutru climatic” (COM(2020)0741),

—	având în vedere propunerea Comisiei din 15 decembrie 2020 referitoare la un regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 347/2013 (COM(2020)0824),

—

având în vedere Raportul nr. 3/2015 al Agenției Europene de Mediu din 1 octombrie 2015 intitulat „Zonele marine protejate din mările Europei – o imagine de ansamblu și perspective pentru viitor” și nota sa de informare din 6 octombrie 2020 intitulată „Eficiența gestionării în cadrul rețelei Natura 2000 a UE de zone protejate”,

—	având în vedere acordul adoptat la cea de-a 21-a Conferință a părților la Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice (COP21), organizată la Paris la 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris),

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere avizul Comisiei pentru transport și turism și cel al Comisiei pentru pescuit,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A9-0339/2021),

întrucât UE a ratificat Acordul de la Paris, precum și Pactul verde european și Legea europeană a climei, adoptată recent, care stabilesc un obiectiv european de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) cu cel puțin 55 % până în 2030 și de realizare a neutralității climatice până cel târziu în 2050, precum și obiective complementare, cu scopul de a combate efectele mondiale ale schimbărilor climatice;

întrucât tranziția către o economie cu zero emisii nete de GES, extrem de eficientă din punct de vedere energetic și bazată preponderent pe surse de energie regenerabile impune o tranziție energetică rapidă și ecologică, care să asigure sustenabilitatea, securitatea aprovizionării și accesibilitatea financiară a energiei, precum și infrastructura energetică necesară;

întrucât scăderea considerabilă a prețurilor energiei din sursele regenerabile exploatate în largul mării a făcut din aceasta una dintre cele mai ieftine surse de energie, costul mediu ponderat egalizat global al energiei eoliene generate în larg scăzând cu 48 % între 2010 și 2020, de la 0,14 EUR la 0,071 EUR per kWh, aceasta fiind, prin urmare, un element esențial al tranziției verzi, deschizând calea pentru o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă și devenind, de asemenea, unul dintre cei mai importanți piloni ai realizării obiectivelor UE de combatere a schimbărilor climatice; întrucât energia din surse regenerabile exploatate în larg (EREL) are capacitatea de a utiliza surse de energie abundentă pentru a proteja gospodăriile de sărăcia energetică;

D.	întrucât strategia europeană privind energia din surse regenerabile exploatate în larg ar trebui să țină seama de diferitele caracteristici geografice ale bazinelor maritime din UE, ceea ce îngreunează dezvoltarea unei abordări universale;

E.	întrucât sectorul european de producție a EREL este unul dintre liderii tehnologici, având un potențial semnificativ de a stimula economia UE prin sprijinirea unei producții tot mai mari de energie ecologică în Europa și în întreaga lume;

întrucât, în ultimii 10 ani, suma totală disponibilă pentru programele UE de cercetare și dezvoltare (C&D) în domeniul energiei eoliene generate în largul mării a fost de 496 de milioane EUR; întrucât investițiile publice pentru C&D care vizează lanțul valoric al energiei eoliene au jucat deja un rol esențial, permițând acestui sector să se dezvolte; întrucât investițiile necesare pentru a continua implementarea masivă a EREL până în 2050 sunt estimate la aproape 800 de miliarde EUR, aproximativ două treimi pentru finanțarea infrastructurii conexe a rețelei electrice și aproximativ o treime pentru generarea energiei electrice în largul mării; întrucât planul de redresare NextGenerationEU oferă o oportunitate unică de a mobiliza sume importante de capital public, în plus față de investițiile private;

G.	întrucât competențele și calificările forței de muncă reprezintă un factor esențial pentru succesul strategiei privind energia din surse regenerabile exploatate în larg;

H.	întrucât porturilor din UE le revine un rol esențial în asigurarea rentabilității energiei eoliene generate în larg, acestea reprezentând factori catalizatori pentru dezvoltarea comunităților costiere locale;

întrucât Marea Nordului este în prezent regiunea cea mai importantă la nivel mondial în ceea ce privește capacitatea instalată pentru generarea energiei eoliene în largul mării; întrucât alte bazine maritime europene precum Oceanul Atlantic, Marea Mediterană, Marea Baltică și Marea Neagră sunt promițătoare pentru extinderea instalațiilor și creșterea producției de energie eoliană în UE; întrucât statele membre din vestul UE, care se află pe coasta Oceanului Atlantic, au un potențial natural ridicat atât pentru instalațiile eoliene fixate pe fundul mării, cât și pentru cele plutitoare; întrucât statele membre din sudul UE cu ieșire la Marea Mediterană au un potențial ridicat în principal pentru instalațiile eoliene plutitoare; întrucât statele membre riverane Mării Baltice au un potențial natural ridicat pentru instalațiile eoliene fixate pe fundul mării; întrucât statele membre cu ieșire la Marea Neagră au un potențial considerabil atât pentru instalațiile eoliene fixate pe fundul mării, cât și pentru cele plutitoare;

J.	întrucât sunt necesare cercetări suplimentare cu privire la impactul pe care îl au diferitele tehnologii și infrastructuri pentru generarea energiei din surse regenerabile în largul mării asupra ecosistemelor marine, a biodiversității marine și a zonelor marine protejate;

întrucât tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic ar trebui să fie însoțită de refacerea naturii, fără a fi afectate obiectivele existente privind natura ale Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2030 și fără a lăsa pe nimeni în urmă, astfel cum se prevede în Pactul verde european; întrucât tranziția energetică ar trebui să fie justă și incluzivă;

întrucât proiectele EREL și evaluarea impactului acestor proiecte asupra mediului trebuie să respecte ierarhia măsurilor de atenuare; întrucât, atunci când este imposibil sau foarte dificil să se evite impactul asupra mediului, trebuie adoptate și puse în aplicare efectiv măsuri de reducere a impactului în toate etapele, de la selectarea sitului până la exploatarea și dezafectarea instalației; întrucât printre aceste măsuri de atenuare se află și cele ce vizează reducerea zgomotului subacvatic, aceste măsuri fiind prevăzute în evaluările impactului asupra mediului;

M.	întrucât Comisia ar trebui să evalueze fezabilitatea creării unui proiect important de interes european comun privind un parc eolian plutitor de mari dimensiuni și conectarea la acesta a unui electrolizor;

întrucât există posibilitatea de a beneficia de compatibilitatea dintre diferitele cerințe privind spațiul maritim, pentru a asigura conformitatea EREL cu Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2030; întrucât parcurile eoliene din largul mării pot aduce beneficii biodiversității marine dacă sunt proiectate și construite în mod sustenabil; întrucât extinderea puternică a producției de energie eoliană în larg necesită o abordare inteligentă, pentru a asigura coexistența acesteia cu activitățile care au loc deja în zonele afectate, precum și pentru a reduce cât mai mult prejudiciile aduse mediului; întrucât poluarea fonică cauzată de construcția și exploatarea parcurilor eoliene, dar în special de transportul maritim, are un impact negativ asupra ecosistemului marin și ar trebui tratată în legislația de mediu; întrucât implicarea încă de la începutul procesului a agenților care dezvoltă sursele regenerabile de energie va contribui cert la alocarea optimă a spațiului marin; întrucât alocarea spațiului ar trebui să fie rezultatul unei planificări comune a spațiului maritim și al unui management integrat al zonelor costiere, care depășește frontierele naționale; întrucât randamentul turbinelor eoliene exploatate în largul mării îl depășește pe cel al turbinelor terestre și este probabil ca turbinele din mare să fie acceptate mai ușor de persoanele care locuiesc în apropiere;

O.	întrucât orice activitate umană, inclusiv producția de energie din surse regenerabile, nu ar trebui să fie permisă în zonele strict protejate ale UE, desemnate ca atare în cadrul Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2030;

P.	întrucât această strategie are ca scop asigurarea unui cadru pe un termen îndelungat, care să promoveze o coexistență armonioasă între instalațiile din largul mării și alte utilizări ale spațiului marin, să contribuie la protecția mediului și să le permită comunităților piscicole să prospere;

întrucât ar trebui promovată tranziția justă a lucrătorilor din sectorul petrolului și gazelor dobândite în largul mării către sectorul EREL prin îmbunătățirea recunoașterii competențelor și calificărilor acestora; întrucât este important să se respecte cele mai înalte standarde sociale și de mediu;

întrucât adoptarea EREL depinde de efortul sectorului public și al celui privat; întrucât întreprinderile publice pot juca un rol alături de întreprinderile private din sectorul EREL; întrucât revizuirea normelor privind ajutoarele de stat și achizițiile publice ar trebui să asigure o mai mare flexibilitate în realizarea tranziției verzi, inclusiv a proiectelor EREL,

consideră că combaterea schimbărilor climatice prin adoptarea EREL este esențială pentru atingerea obiectivelor Acordului de la Paris și pentru îndeplinirea angajamentului UE de a reduce la zero emisiile nete de GES până cel târziu în 2050, în conformitate cu cele mai recente date științifice, astfel cum se confirmă în Pactul verde european și în planul de redresare NextGenerationEU; subliniază că, pentru a se putea realiza o economie cu emisii nete egale cu zero, se impune dobândirea energiei din surse regenerabile la o scară fără precedent; evidențiază faptul că multe state membre au rămas în urmă în ceea ce privește realizarea surselor regenerabile de energie și a infrastructurii necesare; subliniază, de asemenea, că toate statele membre ar trebui să depună eforturi considerabile pentru a-și atinge întregul potențial de generare a energiei din surse regenerabile; atrage atenția asupra faptului că UE nu va fi în măsură să își îndeplinească angajamentele climatice dacă nu se iau măsuri suplimentare pentru a accelera implementarea EREL;

invită Comisia să includă EREL, împreună cu alte tehnologii energetice corespunzătoare, printre componentele esențiale ale sistemului energetic european până în 2050;

subliniază că reducerea consumului de energie, eficiența energetică și generarea energiei din surse regenerabile se numără printre factorii principali pentru realizarea unei economii cu emisii nete egale cu zero; reamintește angajamentul Uniunii de a respecta principiul „eficiența energetică înainte de toate” și subliniază importanța includerii acestui principiu în toate actele și inițiativele legislative corespunzătoare;

subliniază că obiectivul de producere a energiei EREL în toate bazinele maritime din UE, stabilit în comunicarea Comisiei COM(2020)0741, este de cel puțin 60 GW până în 2030 și de 340 GW până în 2050; reamintește că, în conformitate cu evaluarea impactului realizată de Comisie, care însoțește comunicarea COM(2020)0562 (16), capacitatea instalată a energiei eoliene generate în largul mării ar trebui să fie de 70-79 GW pentru a se putea asigura o traiectorie cu costuri competitive care să garanteze o reducere cu 55 % până în 2030; invită statele membre și sectoarele public și privat să depășească obiectivul de reducere cu 55 % până în 2030; îndeamnă Comisia să revizuiască normele privind achizițiile publice și ajutoarele de stat, pentru a asigura o tranziție cu costuri competitive, susținută de o piață funcțională care să stimuleze adoptarea energiei eoliene generate în larg; constată că există zone care au un potențial de energie EREL în mare măsură neexploatat, cum ar fi Oceanul Atlantic, Marea Mediterană, Marea Baltică sau Marea Neagră; subliniază că decizia de a găsi spațiul necesar pentru această capacitate suplimentară de producție a EREL până în 2030 este extrem de importantă și ar trebui considerată prioritară și identificată în UE înainte de 2023/2024, pentru a se putea realiza construcția aferentă până în 2030; evidențiază faptul că energia eoliană generată în larg și cea a oceanelor vor deveni surse de energie tot mai competitive, iar prețurile pentru acestea vor scădea tot mai mult pe măsură ce aceste surse de energie vor fi dezvoltate și exploatate; subliniază că EREL este o sursă de energie viabilă și că un sistem energetic sustenabil și fiabil trebuie să combine EREL cu alte tehnologii energetice, cu posibilități de stocare și cu un consum de energie flexibil;

consideră că EREL trebuie să fie sustenabilă de-a lungul întregului lanț valoric și să aibă un impact negativ cât mai mic asupra mediului și asupra coeziunii economice, sociale și teritoriale; reamintește promisiunea din Pactul verde european de a nu lăsa pe nimeni în urmă; subliniază că bunăstarea oamenilor ar trebui să se afle în centrul tranziției verzi;

evidențiază avantajul competitiv pe care îl au întreprinderile și tehnologiile din UE în sectorul EREL; invită Comisia să garanteze că UE își menține poziția de lider în domeniul tehnologic, își păstrează talentele și furnizează energie la prețuri accesibile, care să fie lipsită de pericole și sustenabilă, ținând seama totodată de efectele potențiale asupra mediului marin, inclusiv de cele legate de schimbările climatice; evidențiază importanța menținerii acestui avantaj competitiv; atrage atenția asupra potențialului acestui sector de a crește în mod considerabil și evidențiază contribuția acestuia la economia UE, inclusiv în ceea ce privește exporturile de tehnologii și de sisteme; subliniază că este important să se sprijine investițiile în C&D și să se profite de sistemul de tehnologie industrială inovatoare pentru EREL prin colaborări și parteneriate transfrontaliere în cadrul programului Orizont Europa, pentru a facilita și a sprijini dezvoltarea unor lanțuri valorice europene solide, care sunt esențiale pentru dubla tranziție, asigurând totodată adoptarea rapidă a inovațiilor din acest domeniu; evidențiază importanța locurilor de muncă industriale de înaltă calitate pentru facilitarea unei tranziții juste;

subliniază necesitatea de a menține în Uniunea Europeană un lanț de aprovizionare ecologic, competitiv și sustenabil pentru EREL; subliniază, prin urmare, că este important ca furnizorii să aplice cele mai înalte standarde de calitate, de sănătate, de siguranță și de mediu, în conformitate cu certificarea europeană și cu standardele stabilite în cadrul unui proces de dialog cu toate părțile interesate vizate; subliniază, de asemenea, necesitatea de a reduce la minimum costurile de transport în cadrul lanțului de aprovizionare; consideră că licitațiile publice ar trebui să ia în considerare aceste elemente;

subliniază că utilizarea EREL reprezintă o oportunitate ideală pentru regiunile ultraperiferice și cele insulare de a-și decarboniza mixul energetic și de a-și reduce în mod dramatic dependența de importurile de combustibili fosili; solicită accelerarea inițiativei „Energie curată pentru insulele din UE”, cu un accent puternic pe EREL; reamintește că insulele sunt afectate în mod deosebit de creșterea nivelului mării;

invită Comisia să realizeze cât mai curând o evaluare a impactului care să clarifice impactul economic și socioeconomic al EREL, axându-se îndeosebi pe locurile de muncă existente și pe crearea de locuri de muncă prin instalarea unei capacități de 300-450 GW până în 2050;

10.

solicită autorităților locale competente să evalueze inițiativele prin care se urmărește activarea economiilor locale, promovarea locurilor de muncă durabile la nivel local și stimularea activităților economice prin adoptarea EREL; solicită identificarea unor sinergii între sectoare, care să sprijine în mod optim dubla tranziție verde și digitală și care să contribuie la asigurarea unei redresări economice pregătite pentru viitor, împreună cu dezvoltarea de sinergii cu acțiunile care vizează o economie albastră sustenabilă;

Infrastructura și rețelele de transport

Investițiile în infrastructură

11.

subliniază că este stringent necesar să se îmbunătățească și să se extindă infrastructura existentă, fără a aduce atingere Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030 și legislației UE privind protecția naturii, pentru a permite o utilizare sporită a energiei electrice bazate pe surse regenerabile; regretă faptul că o serie de state membre nu și-au atins încă obiectivul de interconectare a rețelelor electrice în proporție de 10 %, stabilit pentru 2020, și invită Comisia și statele membre să asigure o infrastructură adecvată, cum ar fi liniile de transport, pentru a integra și a transporta energia EREL; reamintește obiectivul UE în materie de interconectare a rețelelor electrice în proporție de 15 % până în 2030, stabilit la articolul 2 din Regulamentul (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice; solicită Comisiei să prezinte o propunere care să poată asigura realizarea mai rapidă a obiectivului privind interconectarea; consideră că Uniunea și statele sale membre ar trebui să încheie acorduri cu regiunile geografice învecinate privind infrastructura energetică din largul mării;

12.

invită Comisia și statele membre să garanteze existența unei infrastructuri adecvate în UE, care să asigure realizarea rentabilă a EREL;

13.

subliniază importanța asigurării unei dezvoltări sustenabile și responsabile a sectorului EREL, ținând seama de rolul important al transportului maritim și al porturilor maritime; evidențiază faptul că dezvoltarea EREL ar trebui să ia în considerare necesitatea unor culoare și coridoare sigure pentru accesul maritim și a unor zone de ancorare pentru transportul maritim, precum și de dezvoltare viitoare a căilor maritime de acces la porturi; subliniază importanța existenței unor porturi maritime moderne, sustenabile și inovatoare pentru asamblarea, fabricarea și întreținerea echipamentelor EREL, precum și a investițiilor considerabile necesare pentru modernizarea infrastructurii portuare, inclusiv a terminalelor de transport, și a navelor în vederea furnizării acestor servicii; evidențiază rolul porturilor maritime ca puncte de debarcare terestre pentru energia generată în larg din surse regenerabile și logistica aferentă, precum și ca noduri de energie din surse regenerabile pentru conectarea la rețeaua electrică a centralelor din larg și pentru interconexiunile transfrontaliere;

14.

subliniază că accesul la energia din surse regenerabile instalate în largul mării va contribui, de asemenea, la ecologizarea porturilor, inclusiv în ceea ce privește alimentarea cu energie electrică pe uscat a navelor atunci când acestea se află la dană și dezvoltarea acestor porturi ca clustere ale industriei circulare; subliniază că planurile de amenajare a spațiului maritim ale statelor membre ar trebui să fie compatibile cu tendințele viitoare, inclusiv cu noile fluxuri de trafic, cu noile rute de transport maritim și cu navele de dimensiuni mai mari și ar trebui să asigure coexistența infrastructurii energetice din larg cu rutele de transport maritim, industria pescuitului, sistemele de separare a traficului, zonele de ancorare, cu măsurile de asigurare a accesului navelor și cu activitățile acestora, precum și cu dezvoltarea porturilor; este ferm convins că trebuie asigurate cele mai înalte standarde de siguranță pentru navele care tranzitează în apropierea instalațiilor EREL, inclusiv o acoperire suficientă de către serviciile de transport naval și asigurarea existenței în zona respectivă a navelor de asistență pentru situații de urgență;

15.

salută propunerea Comisiei de revizuire a Regulamentului privind TEN-E, cu scopul de a realiza obiectivul Pactului verde european și de a adapta legislația la ținta de 1,5 oC, și salută de asemenea atenția pe care aceasta o acordă necesităților și priorităților sectorului EREL; subliniază că dezvoltarea unor instalații eoliene hibride și radiale sustenabile și eficiente, aflate în largul mării pentru generarea, interconectarea și transportul de energie, necesită o planificare și investiții publice și private orientate spre viitor; este ferm convins că cadrele normative ar trebui să faciliteze investițiile care anticipează evoluțiile viitoare; subliniază necesitatea de a asigura coordonarea și alinierea între planurile de dezvoltare a rețelei terestre și a celei din larg, inclusiv prin identificarea punctelor de debarcare pentru conexiunile din larg și transmiterea energiei către rețeaua terestră; încurajează statele membre să accelereze dezvoltarea infrastructurii de rețea necesare pentru a facilita tranziția verde, în cadrul căreia electrificarea este un element esențial; recunoaște că investițiile uriașe, adesea realizate simultan, vor necesita o planificare atentă și precisă;

16.

subliniază că este important să se întreprindă un efort comun cu scopul de a defini și a coopera cu privire la capacitatea de generare în larg a energiei din surse regenerabile ce urmează să fie instalată în fiecare bazin maritim de către statele membre în 2030, 2040 și 2050, fiind necesar să se garanteze securitatea investițiilor și realizarea obiectivelor climatice și a celor energetice;

17.

recunoaște potențialul EREL în toate bazinele maritime ale Europei și invită Comisia și statele membre să continue dezvoltarea tehnologiilor principale care vor permite valorificarea acestei energii;

18.

salută angajamentul Comisiei în ceea ce privește strategia de facilitare a dialogului cu privire la sustenabilitatea ecologică, economică și socială a EREL și de promovare a unei „comunități a practicilor”, astfel încât toate părțile interesate, inclusiv industria, ONG-urile, pescarii și oamenii de știință, să poată face schimb de opinii și de experiențe și să poată realiza proiecte comune într-o fază timpurie;

19.

atrage atenția asupra potențialelor avantaje care pot rezulta din combinarea, în procesele de achiziții, a instalațiilor de producție în larg și a infrastructurii de transport; invită Comisia și statele membre să examineze potențialul acestei metode cuprinzătoare de organizare a achizițiilor, precum și posibilele dificultăți, și să-i evalueze aplicabilitatea pentru diferite configurații; subliniază că această analiză trebuie să țină seama de posibilele dificultăți legate de asigurarea stimulentelor și de planificarea optimă a rețelelor de transport din larg și a celor terestre;

20.

reamintește că producția de energie electrică EREL creează, de asemenea, o oportunitate pentru producția de hidrogen din surse regenerabile, astfel cum se subliniază în comunicările Comisiei COM(2020)0741, COM(2020)0299 și COM(2020)0301;

21.

ia act de caracterul inerent complementar al diferitelor tehnologii de producere a energiei din surse regenerabile, în ceea ce privește infrastructura comună, sinergiile din lanțul de aprovizionare și producția agregată mai fiabilă de energie;

22.

subliniază necesitatea unor investiții în infrastructură pentru a sprijini extinderea sectorului EREL, în special a investițiilor în porturi pentru a găzdui turbine și componente mai mari, a asigura operațiunile de funcționare și de întreținere (inclusiv infrastructura dedicată formării) și a construi centre de dezafectare și de producție pentru instalațiile eoliene din larg fixate pe fundul mării și pentru cele plutitoare; subliniază că EREL va avea o importanță capitală pentru securitatea aprovizionării cu energie și că trebuie luate măsurile necesare cu scopul de a proteja infrastructura împotriva atacurilor cibernetice;

Colaborarea între statele membre

23.

subliniază că, pentru a se putea utiliza la maximum resursele energetice din larg, este esențial ca statele membre să coopereze, funcție de particularitățile fiecărei zone; subliniază importanța Cooperării în domeniul energiei în mările septentrionale și necesitatea de a include din nou Regatul Unit în acest proces; observă că actualul cadru juridic ar trebui îmbunătățit pentru a ușura suficient această colaborare; se declară ferm convins că, dacă nu este intensificată colaborarea dintre statele membre și țările terțe interconectate, dezvoltarea generării de energie în larg va fi inhibată; îndeamnă Comisia și statele membre să ia fără alte întârzieri măsurile necesare; încurajează statele membre să se coordoneze și să prezinte de urgență planuri privind producția de energie în larg;

24.

subliniază că cooperarea regională la nivel de bazin maritim, între statele membre și țările învecinate, ar trebui încurajată printr-o planificare comună, prin eliminarea barierelor de reglementare, precum și prin crearea de hărți regionale de utilizare a spațiului maritim, care să fie accesibile tuturor celor interesați și care să fie revizuite periodic printr-un cadru comun de monitorizare;

25.

salută intenția Comisiei de a-și coordona acțiunile cu cele ale statelor membre pentru a sprijini instalarea unei infrastructuri de valorificare a energiei valurilor și a mareelor cu o capacitate de cel puțin 100 MW până în 2025 și de cel puțin 1 GW până în 2030;

26.

salută propunerea Comisiei de regulament privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 347/2013 și sprijină crearea unui punct unic de contact pentru fiecare coridor prioritar al rețelei din largul mării, care să faciliteze coordonarea dintre statele membre și procesul de autorizare a proiectelor de interes comun în domeniul EREL;

Încălzirea și răcirea centralizată

27.

observă că energia electrică, precum și încălzirea și răcirea directă având la bază surse obținute din EREL pot contribui la ecologizarea oricăror utilizări finale de electricitate, cum ar fi pompele de căldură, conducând astfel la reducerea și, în cele din urmă, la eliminarea emisiilor de GES din acest sector; atrage atenția asupra posibilității de a integra EREL în sistemele de încălzire centralizată prin utilizarea energiei electrice și a pompelor de căldură ecologice;

28.

invită Comisia să analizeze bunele practici de pe piețele mature ale serviciilor de încălzire și răcire centralizată în beneficiul piețelor emergente; subliniază că statele membre dispun de posibilitatea de a consolida capacitatea de stocare a încălzirii și răcirii și, prin urmare, de a încuraja consumul extrem de fluctuant de energie obținută din EREL; subliniază că deficitul de date și necorelarea strategiilor municipale de renovare a clădirilor frânează integrarea surselor de energie regenerabile pe piețele de încălzire și răcire centralizată;

29.

subliniază rolul ce revine autorităților naționale și locale în planificarea strategică pentru facilitățile de încălzire și răcire și în sprijinirea operatorilor de rețele energetice centralizate, prin atenuarea riscurilor investițiilor și prin facilitarea accesului la finanțare directă din partea sectorului public;

Cercetarea și dezvoltarea

30.

se declară ferm convins că UE și statele membre ar trebui să sprijine activitățile de cercetare în materie de interconectori universali și dezvoltarea acestora; subliniază că trebuie creat un cadru pe termen lung pentru interconectorii universali, care să integreze eficient piețele energiei generate în larg și la țărm; invită Comisia să sprijine fabricanții de echipamente în procesul de elaborare a unui standard comun care să asigure compatibilitatea și interoperabilitatea interconectorilor; subliniază că, în cazul noilor tehnologii, cum ar fi cea privind interconectorii universali, trebuie să fie parcurse etapele de concepție, testare, demonstrare și atenuare a riscurilor pentru a accelera intrarea pe piață; solicită crearea unor condiții-cadru adecvate pentru a asigura o dezvoltare rapidă a acestor tehnologii;

31.

solicită insistent Comisiei, statelor membre și sectorului privat să majoreze investițiile în cercetare și dezvoltare în proiectarea circulară și incluzivă a EREL, precum și în tehnologia de reciclare și dezmembrare a stațiilor EREL;

32.

subliniază că sectorul EREL al Uniunii se bazează pe materii prime și pe componente pentru producție importate și că lanțul de aprovizionare cu astfel de materiale ar trebui protejat; reafirmă că este important ca furnizorii să aplice cele mai înalte standarde de calitate, de sănătate, de siguranță și de mediu, în conformitate cu certificarea europeană și cu standardele europene;

33.

este ferm convins că UE și statele membre ar trebui să sprijine activitățile de cercetare și dezvoltare a platformelor flotante în larg care captează energia eoliană, a mareelor, a valurilor și a curenților, care să fie adaptate la diferitele situații pe care le prezintă fundul mării în Europa; în acest sens, subliniază și necesitatea de a sprijini activitățile de cercetare, dezvoltare, extindere și comercializare a decarbonizării întregului lanț valoric EREL și a tehnologiilor care utilizează surse regenerabile de energie, cum ar fi energia eoliană din larg, cu scopul de a decarboniza și alte sectoare și de a realiza interconectarea sectoarelor;

34.

subliniază necesitatea de a exploata EREL la mari adâncimi; subliniază că tehnologia utilizată pentru instalațiile plutitoare permite accesul la viteze ale vântului mai mari și mai constante, ceea ce poate reduce la minimum, totodată, impactul asupra mediului al turbinei, precum și presiunea asociată cu planificarea zonelor de coastă; invită Comisia și statele membre să promoveze eforturile de cercetare, dezvoltare, monitorizare și inovare în domeniul tehnologiilor ca platformele plutitoare; subliniază că este o ocazie extraordinară pentru ca UE să devină lider mondial în domeniul tehnologiilor EREL, care vor avea un rol cheie în efortul de decarbonizare;

35.

consideră că este esențial să existe segmente-cheie ale lanțurilor valorice ale energiei din surse regenerabile în Europa pentru a atinge obiectivele UE în materie de climă și pentru a aduce beneficii economice importante locuitorilor; solicită măsuri adecvate de sprijinire a rolului conținutului local european în lanțul valoric și în legislația strategiei privind energia din surse regenerabile;

36.

salută faptul că Comisia și Banca Europeană de Investiții s-au angajat să colaboreze cu alte instituții financiare pentru a sprijini investițiile strategice și cu risc mai ridicat în energia maritimă prin InvestEU, asigurând astfel că UE rămâne un lider în domeniul tehnologic;

37.

invită Comisia și statele membre, în contextul Pactului verde european, să recurgă într-o mai mare măsură la fondurile Uniunii pentru a sprijini dezvoltarea EREL în teritoriile ultraperiferice și în insule, cu scopul de a limita în mod eficient dependența acestora de combustibilii fosili;

38.

subliniază că dezvoltarea EREL va necesita o forță de muncă foarte specializată și calificată și invită Comisia și statele membre să ia măsurile necesare pentru a preveni penuria de lucrători calificați prin asigurarea unor condiții de muncă atractive, cu respectarea normelor de sănătate și siguranță; susține obiectivul ambițios Comisiei de a sprijini autoritățile naționale și regionale competente în crearea și desfășurarea unor programe de educație și de formare specifice sectorului EREL și consideră că este necesar să se dezvolte o rezervă de competențe în sectorul EREL; invită Comisia să includă domeniul EREL în următoarea sa „agendă pentru competențe în Europa”, cu scopul de a ajuta persoanele fizice, societățile multinaționale și IMM-urile să dezvolte competențele necesare pentru sectorul EREL; subliniază importanța ocupării forței de muncă în rândul femeilor în mediul foarte tehnic al acestui sector;

39.

consideră că, pe parcursul întregului ciclu de viață al proiectelor, este esențial să se conceapă, să se dezvolte și să se implementeze mijloace de utilizare a EREL într-un mod circular și sustenabil; subliniază, în special, că trebuie asigurat că aprovizionarea cu volumul considerabil de metale și minerale necesare pentru a sprijini dezvoltarea tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile se face în mod responsabil și circular;

40.

evidențiază oportunitatea importantă de a dezvolta tehnologia bazată pe hidrogenul din surse regenerabile din larg, care poate contribui la dezvoltarea pe scară mai largă a pieței hidrogenului din surse regenerabile; invită Comisia să evalueze modul în care sursele de EREL ar putea deschide calea pentru dezvoltarea producției de hidrogen din surse regenerabile;

41.

subliniază importanța investițiilor publice și private în sectorul EREL pentru implementarea pe scară largă a tehnologiilor EREL; reiterează apelul adresat Comisiei de a adapta programul Orizont Europa la cerințele pe care le implică dezvoltarea, extinderea și comercializarea tehnologiilor și inovațiilor revoluționare în Uniune, astfel încât să se reducă decalajul dintre inovare și introducerea pe piață, prin furnizarea de finanțare de risc pentru proiectele tehnologice și demonstrative aflate într-o fază incipientă și prin dezvoltarea unor lanțuri valorice încă din etapele timpurii, cu scopul de a sprijini dezvoltarea infrastructurii de cercetare și de a reduce decalajele existente între statele membre;

42.

subliniază că îmbunătățirea competențelor și a cunoștințelor specifice sectorului EREL reprezintă atuuri care pot fi exportate către țări terțe și, prin urmare, pot sprijini UE în a exporta servicii și a contribui astfel la efortul de atenuare a schimbărilor climatice la nivel mondial;

Autorizațiile și planurile de amenajare a spațiului maritim

Optimizarea procesului de acordare a autorizațiilor

43.

subliniază că îndeplinirea obiectivelor pentru 2030 și 2050 necesită accelerarea implementării EREL; subliniază necesitatea unei gestionări mai sustenabile a spațiului maritim și a coastelor pentru a debloca potențialul EREL; crede ferm că un proces temeinic de amenajare a spațiului maritim (MSP) trebuie însoțit de o strategie solidă de implicare a populației, astfel încât să fie luate în considerare punctele de vedere ale tuturor părților interesate și comunităților costiere; observă că interesul enorm față de EREL va atrage după sine un număr tot mai mare de cereri de autorizare; invită statele membre să simplifice de urgență procedurile aplicabile și să-și coordoneze eforturile; încurajează statele membre să adopte propunerea privind punctele unice de contact;

44.

ia act de durata considerabilă a procedurii actuale de inițiere a proiectelor EREL și constată că aceasta trebuie scurtată pentru a se putea îndeplini obiectivele stabilite pentru 2030 și 2050; observă că optimizarea procedurilor și a standardelor tehnice din statele membre va înlesni implementarea mai rapidă; invită statele membre să instituie un proces transparent de acordare a autorizațiilor, pe durată limitată, inclusiv evaluările și studiile de mediu necesare, precum și consultările cu părțile interesate, și să introducă termene pentru autorizare în cazul în care au fost furnizate dosare complete, cu termene clare pentru luarea deciziei; subliniază importanța scurtării procedurilor acolo unde este necesar și a luării de măsuri pentru a asigura respectarea termenelor;

45.

subliniază importanța și potențialul autorizării prealabile pentru dezvoltarea platformelor din larg, precum și pentru amplasarea liniilor de conectare și de transport pentru a elimina incertitudinea ce afectează proiectele și a reduce termenele de livrare;

46.

consideră că este extrem de important să se ajungă la un larg consens public cu privire la proiectele EREL prin implicarea actorilor locali pentru a crește gradul de acceptare publică a energiei eoliene din larg și a marilor infrastructuri necesare; solicită o implicare transparentă și semnificativă în proiecte a comunităților costiere, inclusiv a celor situate în regiunile și insulele cele mai periferice, precum și a altor părți interesate; subliniază importanța creșterii încrederii cetățenilor în capacitatea energiei din surse regenerabile de a oferi independența energetică și securitatea aprovizionării cu energie; încurajează Comisia și statele membre să dezvolte ghișee unice cu informații simplificate privind posibilitățile de finanțare pentru proiectele demonstrative din domeniul tehnologiilor EREL inovatoare;

Alinierea planurilor de amenajare a spațiului maritim și a planurilor naționale privind energia și clima

47.

observă că se preconizează un spațiu necesar de 2,8 % pentru a asigura o capacitate eoliană în largul mărilor nordice care să corespundă obiectivelor pentru 2050; se declară ferm convins că implicarea încă de la începutul procesului a agenților care dezvoltă proiecte EREL va contribui la alocarea cu succes a spațiului marin; subliniază că alocarea spațiului ar trebui să fie rezultatul unei planificări comune a spațiului maritim și al unui management integrat al zonelor costiere, dincolo de frontierele naționale; solicită un proces transparent și accesibilitatea la planurile regionale de amenajare a spațiului maritim pentru a permite implicarea timpurie și generalizată a tuturor părților interesate;

48.

atrage atenția asupra recomandărilor făcute în urma proiectului finanțat de Orizont 2020 privind pluralitatea de activități în mările europene, care explorează posibilitățile de conviețuire a mai multor activități în mările europene în cinci bazine maritime ale UE; reamintește orientările sale potrivit cărora dezvoltarea sustenabilă a oceanelor nu se mai poate asigura la nivel unisectorial, ci presupune o abordare mai largă și integrată, și că exploatarea în paralel nu se limitează la a împărți un „același” spațiu maritim, ci ar trebui să includă utilizarea în comun a infrastructurii și a altor active și activități comune;

49.

subliniază necesitatea urgentă de a asigura suficient spațiu pentru dezvoltarea EREL și consideră că nevoile aferente utilizărilor multiple ar trebui facilitate și stimulate proactiv de către organismele publice de reglementare și prin programe de sprijin aferente, care să meargă mult mai departe decât niște simple soluții de planificare spațială; ia act de faptul că, la elaborarea planurilor de amenajare a spațiului maritim, statelor membre li s-a solicitat să caute nu numai cele mai bune date disponibile și o largă participare a publicului, ci și oportunități de exploatare în paralel a activităților maritime;

50.

observă că, potrivit Regulamentului (UE) 2018/1999, statele membre au avut obligația să prezinte planurile lor naționale privind energia și clima (PNEC) până la 31 decembrie 2019, având și obligația să prezinte rapoarte intermediare o dată la doi ani; observă că, potrivit Directivei 2014/89/UE, statele membre au avut obligația să elaboreze planuri de amenajare a spațiului maritim (PASM) până la 31 martie 2021; regretă faptul că nu toate statele membre și-au prezentat încă planurile de amenajare a spațiului maritim și îndeamnă Comisia să ia măsuri; atrage atenția asupra riscului de incompatibilitate între PNEC și PASM în atribuirea spațiului; subliniază necesitatea stringentă de a armoniza Directiva privind PASM și Regulamentul privind PNEC, precum și alte acte legislative aplicabile ale UE; îndeamnă statele membre să se coordoneze și să prezinte fără întârziere planuri privind dezvoltarea unei capacități în larg până în 2030 și după 2030;

51.

salută, în această privință, obiectivul inclus în strategie de a asigura un cadru pe termen lung care să promoveze coexistența armonioasă între infrastructurile din largul mării și alte utilizări ale spațiului marin, care să contribuie la protecția mediului;

52.

invită Comisia și statele membre să adopte o abordare completă și detaliată a ciclului de viață atunci când planifică și introduce în exploatare capacități de 300-450 GW de EREL până în 2050;

53.

invită Comisia să efectueze o analiză a impactului dezafectării infrastructurii din larg și să adopte, dacă este necesar, o strategie a UE privind dezafectarea sustenabilă a acestora pentru a reduce la minimum impactul asupra mediului, asupra siguranței, precum și impactul economic; subliniază că o astfel de strategie va include dezafectarea infrastructurii existente și viitoarele activități de dezafectare; subliniază că un viitor cadru juridic la nivelul UE este necesar numai dacă analiza indică deficiențe semnificative ale cadrului juridic și ale instrumentelor actuale în statele membre ale UE; îndeamnă Comisia să instituie un cadru simplu de monitorizare care să poată asigura o raportare transparentă și eficientă a progreselor înregistrate în implementarea EREL în ceea ce privește îndeplinirea de către statele membre a obiectivelor de GW pentru 2030 și 2050; consideră că Comisia ar trebui să raporteze Parlamentului, în conformitate cu cerințele de raportare prevăzute în Directiva privind energia din surse regenerabile, dacă implementarea EREL este pe drumul cel bun;

54.

solicită interzicerea până în 2025 a depozitelor de deșeuri la nivelul UE pentru paletele de turbine eoliene dezafectate, pentru a asigura circularitatea, a reduce la minimum impactul negativ asupra solului și a oceanelor și a crește nivelul de protecție a solului în UE;

Organizarea pieței

55.

subliniază că asimilarea EREL depinde de punerea în aplicare adecvată a unor norme bine concepute privind piața și a unui cadru de reglementare stabil, având în vedere durata îndelungată a unor astfel de investiții; subliniază că costul energiei eoliene obținute în larg a scăzut dramatic în ultimele două decenii și, prin urmare, invită Comisia și statele membre să asigure cele mai bune condiții-cadru posibile pentru o dezvoltare dictată piață a acestui sector; subliniază că, fără eliminarea cât mai curând a combustibililor fosili și a subvențiilor pentru combustibilii fosili și fără o creștere masivă a producției de energie eoliană maritimă, realizarea obiectivelor privind energia din surse regenerabile și limitarea încălzirii globale la mai puțin de 1,5 oC până la sfârșitul secolului vor fi imposibile;

56.

solicită ca evaluarea repartizării costurilor și a beneficiilor între fazele de generare și transport ale EREL să fie sustenabilă și viabilă din punct de vedere socioeconomic, asigurând existența unor măsuri adecvate de stimulare și a unui cadru normativ stabil pentru dezvoltatori; subliniază că incertitudinea în repartizarea costurilor și a beneficiilor descurajează societățile de la inițierea de proiecte EREL; invită Comisia să accelereze publicarea orientărilor UE privind repartizarea costurilor și a beneficiilor în cadrul proiectelor hibride privind instalațiile din larg;

57.

subliniază că instrumentele de finanțare existente ale UE, cum ar fi Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE), pot sprijini mobilizarea fondurilor necesare pentru promovarea soluțiilor transfrontaliere în domeniul energiei din surse regenerabile și a proiectelor comune în UE; ia act de faptul că MIE poate fi utilizat pentru a identifica potențiale situri de obținere a energiei în larg, pentru a finanța studiile necesare și lucrările de construcție, pentru proiecte între două sau mai multe state membre ale UE;

58.

invită Comisia să încurajeze statele membre, acolo unde este cazul, să includă proiecte EREL în planurile lor naționale de redresare și reziliență și în alte programe naționale finanțate din fonduri UE;

59.

solicită să fie revizuit cadrul normativ în vigoare pentru piețele energiei electrice din UE, pentru a facilita asimilarea EREL și a elimina barierele comerciale artificiale, prețurile fixe, subvențiile și alte mecanisme care denaturează piața și împiedică continuarea integrării cu succes a proiectelor EREL; invită Comisia și statele membre să analizeze cu atenție opțiunea creării de zone maritime dedicate de ofertare, pe lângă cele existente, dar și caracterul lor adecvat pentru integrarea capacității tot mai mari a proiectelor EREL; invită Comisia să identifice mecanismele normative în vigoare care promovează cu succes integrarea surselor EREL într-o piață a energiei care funcționează optim, în cadrul unui model pregătit pentru viitor, inclusiv facilitarea proiectelor hibride și a unor noi forme de colaborare; invită Comisia să examineze condiții de dezvoltare mai bune pentru proiectele EREL hibride pentru o mai bună executare a acestora și condiții mai flexibile de stimulare a inovării, inclusiv noi categorii de active, în special pentru parcurile eoliene maritime conectate la rețele pentru două sau mai multe piețe; admite că tarifele ar trebui să integreze riscurile asociate cu pionieratul industrial în aceste noi tehnologii;

60.

subliniază necesitatea unei organizări a pieței care să fie pe deplin compatibilă cu EREL, de exemplu de a asigura o configurare optimă a zonelor de ofertare EREL; consideră că infrastructura EREL la nivelul transportului ar trebui să fie reglementată prin norme de separare clară a rolurilor și răspunderii în responsabilitatea sistemelor, accesul terților, tarife și condiții transparente, contribuind astfel la întregirea pieței unice și a uniunii energetice;

61.

admite că trecerea la energie curată impune ca sustenabilitatea și amprenta de carbon de-a lungul întregului lanț valoric să fie integrate atunci când se exploatează EREL și alte tehnologii energetice; subliniază că procedurile de licitație pentru platformele maritime ar trebui să includă criterii de sustenabilitate;

62.

recunoaște că hidrogenul obținut din surse regenerabile va avea un rol-cheie în drumul UE către neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon până în 2050; subliniază că EREL, având în vedere amploarea proiectelor și capacitatea ridicată, va avea un rol esențial în accelerarea producției de hidrogen obținut din surse regenerabile; consideră că trebuie acordat sprijin pentru cercetare și dezvoltare pentru a stimula sectorul industrial să accelereze consumul de hidrogenul obținut din surse regenerabile pe piață prin proiecte comerciale mari, creând astfel o cerere sustenabilă reală în sectoare în care reducerea emisiilor este dificilă;

o o

63.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 275, 25.10.2003, p. 32.

(2) JO L 257, 28.8.2014, p. 135.

(3) JO L 328, 21.12.2018, p. 82.

(4) JO L 115, 25.4.2013, p. 39.

(5) JO L 348, 20.12.2013, p. 129.

(6) JO L 328, 21.12.2018, p. 1.

(7) JO C 463, 21.12.2018, p. 10.

(8) JO C 23, 21.1.2021, p. 116.

(9) JO C 270, 7.7.2021, p. 2.

(10) JO C 371, 15.9.2021, p. 58.

(11) JO C 425, 20.10.2021, p. 43.

(12) JO C 15, 12.1.2022, p. 56.

(13) JO C 15, 12.1.2022, p. 45.

(14) Texte adoptate, P9_TA(2021)0338.

(15) Texte adoptate, P9_TA(2021)0277.

(16) SWD(2020)0176.

6.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 342/78

P9_TA(2022)0033

Evaluarea implementării articolului 50 din TUE

Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la evaluarea implementării articolului 50 din TUE (2020/2136(INI))

(2022/C 342/09)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 50 și 8,

—	având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 218,

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere notificarea din 29 martie 2017 transmisă Consiliului European de Regatul Unit referitoare la intenția sa de a se retrage din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice în temeiul articolului 50 alineatul (2) din TUE și al articolului 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

—

având în vedere orientările Consiliului European (articolul 50) din 29 aprilie 2017 formulate în urma prezentării de către Regatul Unit a notificării în temeiul articolului 50 din TUE, din 15 decembrie 2017 pentru cea de a doua fază a negocierilor privind Brexitul și din 23 martie 2018 cu privire la cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit,

—

având în vedere Decizia Consiliului din 22 mai 2017 care stabilește directivele de negociere în vederea încheierii unui acord cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de stabilire a condițiilor de retragere a acestui stat din Uniunea Europeană și având în vedere Decizia Consiliului din 29 ianuarie 2018 de completare a Deciziei Consiliului din 22 mai 2017 de autorizare a deschiderii negocierilor în vederea încheierii unui acord cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de stabilire a condițiilor de retragere a acestui stat din Uniunea Europeană, prin care au fost stabilite directive suplimentare pentru negocieri,

—

având în vedere Decizia (UE, Euratom) 2020/266 a Consiliului din 25 februarie 2020 de autorizare a începerii negocierilor cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord pentru un nou acord de parteneriat (1) și directivele prevăzute în addendumul la aceasta pentru negocierea unui nou parteneriat cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, care au fost făcute publice,

—

având în vedere rezoluțiile sale din 5 aprilie 2017 referitoare la negocierile cu Regatul Unit ca urmare a notificării intenției sale de a se retrage din Uniunea Europeană (2), din 3 octombrie 2017 referitoare la stadiul actual al negocierilor cu Regatul Unit (3), din 13 decembrie 2017 referitoare la stadiul actual al negocierilor cu Regatul Unit (4), din 14 martie 2018 referitoare la cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit (5), din 18 septembrie 2019 referitoare la situația retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană (6), din 15 ianuarie 2020 referitoare la punerea în aplicare și monitorizarea dispozițiilor privind drepturile cetățenilor prevăzute în Acordul de retragere (7) și din 12 februarie 2020 referitoare la mandatul propus de negociere pentru negocierile în vederea unui nou parteneriat cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (8),

—	având în vedere recomandările sale din 18 iunie 2020 referitoare la negocierile pentru un nou parteneriat cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (9),

—	având în vedere rezoluția sa legislativă din 29 ianuarie 2020 privind proiectul de decizie a Consiliului referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (10),

—	având în vedere declarația Comisiei pentru ședința plenară a Parlamentului European din 16 aprilie 2019,

—

având în vedere Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (11) (denumit în continuare „Acordul de retragere”) și Declarația politică de stabilire a cadrului viitoarelor relații dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit (12), care însoțește Acordul de retragere (denumită în continuare „Declarația politică”),

—	având în vedere Decizia (UE) 2018/937 a Consiliului European din 28 iunie 2018 de stabilire a componenței Parlamentului European (13),

—	având în vedere Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 10 decembrie 2018, Andy Wightman și alții/Secretary of State for Exiting the European Union, cauza C-621/18, ECLI:EU:C:2018:999,

—	având în vedere analiza aprofundată din noiembrie 2020 a Serviciului de Cercetare al Parlamentului European intitulată „Articolul 50 din TUE în practică: cum a aplicat UE «clauza de retragere»”,

—	având în vedere studiul din martie 2021 comandat de Departamentul tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale al Parlamentului European intitulat „Interpretarea și implementarea articolului 50 din TUE – Evaluare juridică și instituțională”,

—	având în vedere Acordul de la Belfast încheiat la 10 aprilie 1998 între Guvernul Regatului Unit, Guvernul Irlandei și ceilalți participanți la negocierile multipartite („Acordul din Vinerea Mare”),

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

—	având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri externe,

—	având în vedere scrisoarea Comisiei pentru comerț internațional,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A9-0357/2021),

întrucât obiectivul prezentului raport este de a analiza modurile în care au fost interpretate și aplicate dispozițiile articolului 50 din TUE, precum și modul în care a fost organizată și derulată procedura de retragere a Regatului Unit din UE în temeiul articolului respectiv, inclusiv lecțiile învățate în ceea ce privește dreptul UE și funcționarea Uniunii Europene;

întrucât reflecția asupra punerii în aplicare a articolului 50 contribuie la o mai bună înțelegere a componentelor esențiale ale identității constituționale a UE, a principiilor care stau la baza integrării europene, a importanței autonomiei procesului decizional și a dreptului de a reglementa, care vor fi luate în considerare în cadrul unei modificări viitoare a tratatului;

C.	întrucât articolul 50 din TUE abordează incertitudinea și ambiguitatea existente anterior în ceea ce privește dreptul de retragere din UE, acordând în mod explicit statelor membre dreptul unilateral de a se retrage necondiționat, cu excepția respectării propriilor norme constituționale;

D.	întrucât articolul 50 din TUE, prevăzând în mod explicit retragerea în temeiul dreptului UE, stabilește singura procedură în temeiul căreia un stat membru se poate retrage în mod legal din UE;

E.	întrucât articolul 50 din TUE nu prevede nimic sau nu este suficient de clar în privința mai multor aspecte ale procedurii care au apărut în cursul retragerii Regatului Unit din Uniune;

F.	întrucât articolul 50 din TUE nu impune nicio cerință formală privind notificarea intenției de a părăsi Uniunea sau termenul-limită sau revocarea notificării respective; întrucât articolul 50 din TUE nu prevede în mod explicit posibilitatea unor dispoziții tranzitorii;

G.	întrucât articolul 50 din TUE nu definește cerințe specifice privind posibila prelungire a termenului de doi ani prevăzut la articolul 50 alineatul (3) din TUE, ceea ce permite, prin urmare, flexibilitate în procesul de negociere;

întrucât articolul 50 din TUE confirmă faptul că apartenența la UE este voluntară, ceea ce înseamnă că un stat membru nu poate fi obligat să rămână sau să plece; întrucât decizia de a se retrage din Uniune este o decizie suverană a unui stat membru, luată în conformitate cu ordinea constituțională internă a statului care se retrage;

I.	întrucât principiul cooperării loiale impune transmiterea notificării de îndată ce se ia decizia de retragere;

întrucât, în hotărârea sa din 10 decembrie 2018, în cauza Andy Wightman și alții/Secretary of State for Exiting the European Union, CJUE a clarificat faptul că statul membru care se retrage este liber să revoce unilateral notificarea intenției sale de a se retrage din Uniune, atât timp cât tratatele încă se aplică în statul membru respectiv;

K.	întrucât articolul 50 din TUE nu este clar în ceea ce privește aplicarea anumitor părți ale articolului 218 din TFUE, altele decât alineatul (3) din acesta;

întrucât voința de a părăsi UE, astfel cum a fost exprimată de poporul britanic, în ciuda unei majorități a cetățenilor din Scoția și Irlanda de Nord care au votat în favoarea rămânerii, a fost respectată în conformitate cu valorile libertății și democrației, astfel cum sunt menționate la articolul 2 din TUE;

întrucât referendumul din Regatul Unit nu a fost însoțit de un număr suficient de campanii de sensibilizare, deoarece cetățenilor nu li s-a oferit niciodată o imagine clară a relației pe care țara lor o va avea cu UE odată ce o va părăsi și au fost adesea induși în eroare cu privire la implicațiile retragerii, în special în ceea ce privește Irlanda de Nord, dezvăluind astfel riscurile și provocările pe care le prezintă dezinformarea;

N.	întrucât articolul 50 din TUE conferă instituțiilor Uniunii competența transversală excepțională de a negocia un acord care să acopere toate aspectele necesare pentru a organiza retragerea unui stat membru;

O.	întrucât, în procedura de retragere, toate instituțiile UE au avut un rol determinant în interpretarea și implementarea dispozițiilor articolului 50 din TUE, reducerea la minimum a tulburărilor instituționale, asigurarea unității statelor membre și garantarea unei retrageri ordonate;

P.	întrucât abordarea în două etape adoptată de Michel Barnier, negociatorul-șef în numele Comisiei, s-a dovedit a fi cea corectă;

întrucât, potrivit TUE, cetățenii sunt reprezentați în mod direct, la nivelul Uniunii, în Parlamentul European; întrucât Parlamentul face parte din procedura decizională în temeiul articolului 50 din TUE și exercită controlul politic general, astfel cum se prevede la articolul 14 din TUE, și ar trebui, prin urmare, să fie implicat îndeaproape în negocierile de retragere pentru a putea aproba acordul în temeiul articolului 50 din TUE;

întrucât, în procedura prevăzută la articolul 50 din TUE și, la fel ca în cazul tuturor acordurilor internaționale negociate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 218 alineatul (3) din TFUE, Parlamentul joacă un rol marginal, limitat la aprobarea unui posibil acord de retragere; întrucât, în pofida acestor limitări, Parlamentul s-a implicat activ și hotărât în procesul de retragere încă de la început și s-a angajat să protejeze interesele cetățenilor UE și integritatea Uniunii Europene pe parcursul întregului proces;

S.	întrucât Parlamentul a jucat un rol esențial în reprezentarea tuturor cetățenilor UE, atât din UE-27, cât și din Regatul Unit, pe parcursul procesului;

T.	întrucât retragerea Regatului Unit a avut un impact asupra componenței Parlamentului European, astfel cum prevede articolul 3 alineatul (2) din Decizia (UE) 2018/937 a Consiliului European;

întrucât procesul de retragere a generat o situație de incertitudine și a constituit o provocare nu numai pentru UE și statul membru care s-a retras, ci și, într-o măsură mai mare, pentru cetățenii și entitățile afectate în modul cel mai direct; întrucât costurile economice și sociale legate de această incertitudine s-au dovedit a fi foarte mari și au pus presiune inclusiv pe relațiile politice dintre UE și statul membru care s-a retras; întrucât s-ar putea obține o mai mare certitudine în timpul procesului de separare, printre altele, cerând ca notificarea privind decizia de retragere să fie însoțită de un plan al viitoarei relații pe care statul membru care s-a retras îl are în vedere;

întrucât instituțiile Uniunii au depus toate eforturile pentru a nu politiza procesul de retragere, dar, cu toate acestea, retragerea în temeiul articolului 50 din TUE este inerent politică, deoarece decurge din opțiunile fundamentale privind aderarea la UE și/sau relația cu UE și este influențată de acestea;

W.	întrucât retragerea unui stat membru din Uniunea Europeană constituie un mare șoc politic, economic și social, ale cărui consecințe negative pot fi atenuate numai parțial printr-un acord de retragere ordonată bine pregătit și negociat minuțios;

X.	întrucât Declarația politică de stabilire a cadrului viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit stabilește parametrii unui parteneriat ambițios, amplu, aprofundat și flexibil, care cuprinde domeniul politicii externe, al securității și al apărării și domenii mai largi de cooperare;

Y.	întrucât, după intrarea în vigoare a acordului de retragere, singura cale legală pentru o nouă aderare la UE se bazează pe articolul 49 din TUE;

Z.	întrucât articolul 8 din TUE subliniază relația specială dintre UE și țările sale vecine;

AA.	întrucât, în conformitate cu Regulamentul de procedură al Parlamentului, Comisia pentru afaceri constituționale este responsabilă de consecințele instituționale ale retragerii din Uniune,

Un proces fără precedent

subliniază că retragerea unuia dintre statele sale membre a fost un proces fără precedent și extrem de critic pentru Uniunea Europeană;

ia act de retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană, însă consideră acest lucru regretabil;

subliniază că importanța istorică a retragerii Regatului Unit pentru membrii UE nu a deviat și nu deviază Uniunea de la procesul său de integrare, deoarece articolul 50 din TUE oferă garanții pentru ordinea juridică a UE și protejează obiectivele fundamentale ale integrării europene;

subliniază că dispozițiile articolului 50 din TUE și modul în care au fost interpretate și puse în aplicare reflectă și susțin valorile comune și obiectivele care stau la baza Uniunii, în special libertatea, democrația și statul de drept;

consideră că articolul 50 din TUE și-a îndeplinit obiectivul de a proteja dreptul suveran al unui stat membru de a se retrage din Uniunea Europeană, confirmând astfel în mod explicit natura voluntară a aderării la UE, și obiectivul de asigurare a unei retrageri ordonate a Regatului Unit din Uniune, permițând totodată să fie concepută o relație consistentă între UE și Regatul Unit ca țară terță;

Prioritățile UE

consideră că au fost în general îndeplinite obiectivele articolul 50 din TUE și ale negocierilor de retragere purtate cu Regatul Unit, și anume de a asigura disocierea de Uniune, de a asigura stabilitatea juridică și a reduce la minimum perturbările, precum și de a oferi o viziune clară asupra viitorului cetățenilor și entităților juridice, prin garantarea unei retrageri ordonate, protejând în același timp integritatea și interesele Uniunii Europene, ale cetățenilor săi și ale statelor sale membre;

consideră că identificarea rapidă și fermă a priorităților în contextul retragerii Regatului Unit din Uniune, în special protecția drepturilor a milioane de cetățeni ai UE aflați în Regatul Unit și de resortisanți ai Regatului Unit aflați în UE care au fost afectați de retragere, circumstanțele speciale cu care se confruntă insula Irlanda și o regularizare financiară unică, au fost esențiale pentru structurarea procesului și stabilizarea impactului acestuia în Uniune; consideră, cu toate acestea, că ar fi fost necesar să se asigure, în cursul negocierilor, o mai mare claritate în ceea ce privește definirea oricăror litigii care ar putea apărea în urma aplicării acordului de retragere, în special în ceea ce privește rolul CJUE;

consideră că repartizarea clară a sarcinilor între instituții și abordarea incluzivă și transparentă fără precedent a Comisiei și a negociatorului-șef al acesteia, inclusiv față de Parlament, au fost esențiale pentru menținerea coerenței și unității în cadrul UE și între statele sale membre, promovarea priorităților și intereselor UE în negocieri și protejarea integrității ordinii juridice a Uniunii;

felicită principalii actori instituționali pentru faptul că au protejat unitatea celor 27 de state membre, precum și în cadrul instituțiilor Uniunii și între acestea, ceea ce a respectat caracterul retragerii ca proces al Uniunii;

10.

consideră că interesele Uniunii au fost protejate datorită organizării strategice și a condiționalității dintre diferitele etape ale procedurii; reamintește, în special, cronologia negocierilor, care au început cu un acord privind modalitățile de retragere, apoi s-a trecut la discutarea dispozițiilor legate de perioada de tranziție și apoi s-au încheiat cu un acord referitor la o înțelegere generală privind un parteneriat nou și strâns între UE și Regatul Unit, pe baza unor progrese substanțiale în negocierile despre drepturile cetățenilor, chestiunea Irlandei și a Irlandei de Nord, regularizarea financiară și aplicarea justificată și semnificativă a prelungirii perioadei menționate la articolul 50 alineatul (3) din TUE;

11.

apreciază faptul că negocierile cu Regatul Unit au acordat prioritate aspectului drepturilor cetățenilor, care este și va rămâne o preocupare majoră, și că acest capitol al modalităților de retragere a fost convenit destul de devreme în cadrul negocierilor, întrucât versiunea inițială a proiectului de acord de retragere din 19 martie 2018 conținea o parte a doua, convenită integral, referitoare la drepturile cetățenilor, inclusiv la efectul direct al dispozițiilor sale, și la jurisdicția CJUE cu privire la dispozițiile relevante legate de drepturile cetățenilor;

12.

subliniază că Uniunea a precizat în mod clar, încă de la începutul procesului, că circumstanțele specifice ale insulei Irlanda și necesitatea de a proteja Acordul din Vinerea Mare și de a atenua efectele retragerii Regatului Unit asupra Irlandei au fost chestiuni care priveau UE în ansamblu;

13.

consideră că perioada de tranziție limitată în timp, cu aplicarea continuă în urma retragerii a instrumentelor și structurilor bugetare, judiciare, de reglementare, de supraveghere și de asigurare a respectării legislației existente la nivelul UE a fost în interesul ambelor părți și a facilitat negocierea viitoarei relații și crearea unei punți către aceasta;

14.

reamintește că, în Declarația politică care însoțește Acordul de retragere, care include dispoziții clare stabilite de ambele părți cu privire la cooperarea în domeniul politicii externe, al securității și al apărării, este stabilit cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit;

15.

regretă faptul că, datorită caracterului neobligatoriu din punct de vedere juridic al Declarației politice, Regatul Unit a avut motive juridice să nu se implice în părți esențiale ale conținutului său, în special în ceea ce privește politica externă și de securitate, care, prin urmare, nu au făcut parte din negocieri;

Statul membru care se retrage

16.

consideră, cu toate acestea, că procesul de retragere a fost caracterizat, din partea Regatului Unit, de o incertitudine prelungită de la început, până la sfârșitul negocierilor, care s-a reflectat, printre altele, în perioada de timp scursă de la referendum până la notificarea retragerii în temeiul articolului 50 din TUE; consideră că această incertitudine a afectat cetățenii și operatorii economici, în special pe cei de pe insula Irlanda; consideră că invocarea posibilității unei retrageri fără acord a periclitat perspectivele unei retrageri ordonate;

17.

consideră, în această privință, că urmările politice și economice ale deciziei de a părăsi Uniunea sunt semnificative; este de părere că acestea nu au fost evaluate în mod real și integral de Regatul Unit înainte de a lua decizia de retragere, ceea ce a determinat o lipsă de pregătire pentru procedura de retragere; consideră că cetățenii britanici aveau puține cunoștințe despre Uniunea Europeană și nu au fost informați în mod adecvat cu privire la consecințele profunde ale deciziei de a părăsi Uniunea;

18.

consideră că dispozițiile articolului 50 din TUE privind notificarea și prelungirea perioadei în temeiul articolului 50 alineatul (3) din TUE au fost tratate într-un mod suficient de flexibil pentru a răspunde ezitărilor politice și neconcordanțelor guvernelor succesive ale Regatului Unit, menținând în același timp integritatea procesului de retragere și respectând ordinea juridică a Uniunii;

19.

reamintește că decizia de retragere este dreptul suveran al unui stat membru și că Uniunea are obligația să recunoască intenția statului respectiv; subliniază că articolul 50 din TUE nu specifică forma notificării intenției de retragere și, prin urmare, nu impune constrângeri cu privire la aceasta; consideră, în acest context, că, atunci când un stat membru nu respectă dreptul UE și/sau își exprimă intenția de a refuza să aplice tratatele sau să recunoască jurisdicția CJUE și să respecte hotărârile sale, acest lucru reprezintă o respingere clară a obligațiilor legate de apartenența la UE;

20.

subliniază că retragerea din Uniunea Europeană este, prin natura sa, un proces complex și că alegerile politice ale statului membru care se retrage în ceea ce privește viitoarele sale relații cu Uniunea pot mări această complexitate;

Importanța unei retrageri ordonate

21.

consideră că, deși retragerea nu este condiționată de existența unui acord între statul membru care se retrage și Uniune, procesul de retragere a Regatului Unit demonstrează importanța încheierii unui acord privind modalitățile de retragere, în special în vederea protejării drepturilor și așteptărilor legitime ale cetățenilor afectați;

22.

consideră că instituțiile UE au făcut tot posibilul și și-au îndeplinit obligația de a asigura încheierea unui acord; salută eforturile depuse pentru a evita scenariul fără acord; constată, în acest sens, că, în conformitate cu articolul 50 alineatul (3) din TUE, în cazul în care nu se ajunge la un acord, retragerea intră în vigoare la doi ani de la notificarea Consiliului; subliniază că nu există dispoziții în tratat care să abordeze un scenariu fără acord și o retragere dezordonată;

23.

subliniază că, având în vedere caracterul puternic integrat al pieței unice a UE, retragerea unui stat membru afectează toate domeniile de activitate economică și sunt necesare ajustări juridice și administrative la toate nivelurile UE, ale statelor membre și la nivel local; reiterează importanța activității întreprinse de Comisie și de statele membre la toate nivelurile administrației publice și de sensibilizare și de pregătire a cetățenilor și a sectorului privat prin publicarea a numeroase avize specifice privind pregătirea părților interesate și adoptarea în timp util a unor măsuri de contingență unilaterale și temporare pentru a aborda posibilitatea unui scenariu fără acord și a unei retrageri dezordonate;

24.

constată că TUE nu specifică nicio cerință de fond cu privire la cadrul viitoarei relații dintre statul membru care se retrage și Uniune și la legătura acestuia cu modalitățile de retragere; reamintește totuși că, în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) din TUE, acordul de retragere trebuie să țină seama de cadrul viitoarelor relații cu Uniunea ale statului care se retrage;

25.

ia act de faptul că, în cazul retragerii Regatului Unit, termenul de doi ani prevăzut la articolul 50 alineatul (3) din TUE pentru momentul în care tratatele încetează să se mai aplice statului membru care se retrage din momentul notificării retragerii s-a dovedit a fi prea scurt pentru o retragere ordonată, deoarece au fost considerate necesare trei prelungiri ale acestei perioade, precum și o perioadă de tranziție ulterioară; reamintește că acest termen poate fi mărit printr-o prelungire în conformitate cu articolul 50 alineatul (3) din TUE; consideră că o astfel de prelungire permite continuarea negocierilor pentru a evita o ruptură brutală; reamintește, cu toate acestea, că, pe parcursul perioadei de doi ani și al prelungirilor sale suplimentare, cetățenii, operatorii economici, statele membre și partenerii comerciali din țări terțe s-au confruntat cu un nivel de incertitudine juridică prelungit și fără precedent;

26.

observă că retragerea unui stat membru a produs urmări juridice fără precedent pentru angajamentele UE pe plan internațional, mai ales în ceea ce privește necesitatea renegocierii contingentelor tarifare convenite la nivelul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), pentru a se ține seama de cota care îi revine statului membru ce se retrage, care a permis astfel țărilor terțe să ceară un acces suplimentar la piață; consideră că, odată cu retragerea Regatului Unit, repartizarea contingentelor tarifare ale UE a fost, în principiu, bine dirijată, fiind adoptat inițial un act legislativ intern prin care se stabileau noile cote pe baza contingentelor alocate UE [în special Regulamentul (UE) 2019/216 (14)], iar apoi fiind desfășurate negocieri cu țările terțe la nivelul OMC, deși la nivelul OMC nu există dispoziții juridice care să trateze cazurile de dezintegrare a unei uniuni vamale;

Flexibilitatea în temeiul articolului 50 din TUE

27.

consideră că articolul 50 din TUE stabilește un echilibru între asigurarea unui proces de retragere solid din punct de vedere juridic și garantarea flexibilității politice necesare pentru adaptarea la circumstanțele specifice ale procesului; constată, cu toate acestea, lipsa de detalii a dispozițiilor articolului 50 din TUE cu privire la următoarele aspecte:

—	cerințele formale pentru notificarea intenției de retragere și posibilitatea explicită a revocării sale;

—	cadrul adecvat pentru prelungirea perioadei de doi ani prevăzute la articolul 50 alineatul (3) din TUE, permițând flexibilitate în negocieri, respectând în același timp principiul cooperării loiale;

—	implicațiile obligației de a lua în considerare cadrul viitoarei relații;

—	aplicarea dispozițiilor de la articolul 218 din TFUE, în special în ceea ce privește rolul Parlamentului European și al Curții de Justiție a Uniunii Europene;

—	posibile dispoziții tranzitorii;

28.

regretă că retragerea Regatului Unit din Uniune a presupus plecarea unei întregi comunități de cetățeni ai UE; reamintește că Parlamentul European a fost deosebit de activ în promovarea și angajarea într-un dialog activ cu cetățenii și organizațiile care îi reprezintă prin consultări, audieri și reuniuni organizate de comisiile parlamentare și de Grupul de coordonare pentru Brexit (BSG), care s-au străduit să dea glas preocupărilor și așteptărilor cetățenilor în timpul procesului de retragere; consideră, cu toate acestea, că instituțiile UE ar fi putut face mai mult pentru a furniza informații cetățenilor în diferitele etape ale retragerii;

29.

consideră că, având în vedere caracterul imprevizibil al procesului de retragere, dispozițiile privind retragerea din TUE ar trebui să asigure securitatea juridică pentru un număr foarte mare de cetățeni ai UE și de cetățeni ai statului membru care se retrage și care sunt afectați de retragere, protejând drepturile lor obținute în baza legislației UE și asigurând un sistem eficace de asigurare a respectării legii, fără a exclude crearea unor mecanisme de monitorizare și a unor campanii de informare; subliniază necesitatea de a informa cetățenii afectați, în special pe cei vulnerabili, în timp util și în mod adecvat, cu privire la drepturile și obligațiile lor legate de retragere;

30.

consideră că, având în vedere natura deciziei de a părăsi Uniunea și impactul fundamental al acesteia asupra cetățenilor statelor care se retrag, organizarea unui referendum pentru confirmarea deciziei finale de retragere poate fi o garanție democratică importantă; consideră că confirmarea acestei alegeri finale a cetățenilor este, de asemenea, esențială în cazul în care negocierile privind un acord de retragere nu ar fi finalizate, determinând un scenariu fără acord; consideră că ar trebui luate toate măsurile posibile pe parcursul acestui proces pentru a evita dezinformarea, interferențele străine și neregulile în materie de finanțare;

Rolul instituțiilor în cadrul procesului de retragere

31.

consideră că instituțiile UE și statele membre au răspuns în mod colectiv și au urmat o abordare coerentă și unitară, stabilind prompt, în mod clar și bine structurat aspectele procesului de retragere, inclusiv pe cele care nu sunt prevăzute în mod explicit la articolul 50 din TUE, în special obiectivele și principiile generale ale negocierilor, competențele UE în ceea ce privește chestiunile legate de retragere, etapele succesive ale negocierilor, domeniul de aplicare al Acordului de retragere, dispozițiile tranzitorii și cadrul viitoarelor relații;

32.

subliniază că Parlamentul a jucat un rol esențial în întregul proces de retragere și a contribuit în mod activ la identificarea strategiilor și la protejarea intereselor și priorităților UE și ale cetățenilor săi prin rezoluții justificate în mod corespunzător, din perioada premergătoare referendumului din Regatul Unit privind apartenența la UE; reamintește, în acest sens, că contribuția Parlamentului a fost structurată, în principal, prin intermediul Grupului de coordonare pentru Brexit, creat la 6 aprilie 2017 de Conferința președinților, cu sprijinul și implicarea îndeaproape a comisiilor Parlamentului și a Conferinței președinților;

33.

subliniază că Parlamentul a fost mobilizat în întregime și la unison pentru monitorizarea procesului de retragere, atât prin intermediul organelor sale politice, cât și prin intermediul comisiilor sale, care, încă de la început, au fost invitate să identifice impactul retragerii Regatului Unit asupra domeniilor de politică și a legislației din domeniile lor respective de competență; reiterează importanța implicării continue a comisiilor competente pentru politicile sectoriale pe parcursul negocierilor; salută activitatea pregătitoare îndelungată și cuprinzătoare întreprinsă de comisii în ceea ce privește adunarea de informații, solicitarea de recomandări și avize prin audieri, ateliere și studii cu privire la toate aspectele legate de retragere sau de relația viitoare dintre UE și Regatul Unit;

34.

este de părere că Consiliul European a jucat un rol unificator și stabilizator în cadrul procesului, inclusiv prin intermediul orientărilor sale emise în temeiul articolului 50 alineatul (2) din TUE, prin interpretarea și aplicarea dispozițiilor articolului 50 din TUE, inclusiv în ceea ce privește elementele despre care dispozițiile nu prevăd nimic, și prin stabilirea unei direcții politice clare, în conformitate cu interesele Uniunii, în formularea condițiilor de negociere și în desemnarea Comisiei în calitate de negociator al Uniunii;

35.

subliniază că, în conformitate cu articolul 50 alineatul (4) din TUE, membrul care reprezintă în cadrul Consiliului European și al Consiliului statul membru care se retrage nu poate participa la dezbaterile Consiliului European sau ale Consiliului sau la deciziile privind procesul de retragere, în timp ce deputații în Parlamentul European aleși în statul membru care se retrage continuă să fie deputați cu toate drepturile și obligațiile intacte până când retragerea devine efectivă;

36.

recunoaște caracterul fără precedent al cooperării interinstituționale și al transparenței în ceea ce privește punerea în aplicare a articolului 50 din TUE, inclusiv metodele de lucru și structurile implicate în negocieri, canalele de informare, publicarea documentelor de negociere și participarea la reuniuni, mai ales, la reuniunile „sherpa” și la reuniunile Consiliului Afaceri Generale;

37.

recunoaște relevanța principiilor de bază propuse de Parlamentul European și introduse de Consiliul European în orientările sale succesive pentru negocieri, care au fost ulterior puse în aplicare în cadrul negocierilor și constau din:

—	protejarea drepturilor cetățenilor care decurg din statutul lor de cetățeni ai UE;

—	acționarea în interesul Uniunii și menținerea integrității sale constituționale și a autonomiei procesului său decizional;

—	protejarea rolului Curții de Justiție a Uniunii Europene;

—	menținerea stabilității financiare a Uniunii;

—	apărarea exercitării de către statul care se retrage a tuturor drepturilor și a îndeplinirii tuturor obligațiilor care decurg din tratate, inclusiv a principiului cooperării loiale;

—	apărarea diferenței clare de statut între statele membre și statele care nu sunt membre ale UE, întrucât un stat care a ieșit din Uniune nu poate avea aceleași drepturi și obligații ca un stat membru;

38.

continuă să sprijine pe deplin aceste principii;

39.

consideră că aceste principii depășesc contextul articolului 50 din TUE, întrucât stau la baza integrării europene și au devenit elemente esențiale ale identității constituționale și ordinii juridice a UE, chiar dacă nu fac parte din TUE;

40.

ia act de faptul că, în acest sens, procedura de ieșire prevăzută la articolul 50 din TUE a determinat atât UE, cât și statele sale membre să reafirme identitatea constituțională a Uniunii;

Drepturile și obligațiile UE și ale statului membru care se retrage

41.

reiterează faptul că, până la intrarea în vigoare a unui acord de retragere sau, în lipsa acestuia, până la expirarea perioadei de doi ani sau a perioadei prelungite menționate la articolul 50 alineatul (3) din TUE, statul care se retrage rămâne un stat membru, beneficiază de toate drepturile care decurg din tratate și se supune tuturor obligațiilor care decurg din tratate, fără excepție, inclusiv principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din TUE și obligației de a organiza alegeri pentru Parlamentul European, de a-și numi reprezentanții în instituțiile și organele Uniunii, de a asigura protecția deplină a drepturilor cetățenilor și de a-și respecta obligațiile financiare;

Controlul Parlamentului

42.

subliniază că rolul Parlamentului European de exercitare a unui control politic este indispensabil într-un sistem democratic parlamentar și garantează transparența și responsabilitatea politică; insistă, în acest sens, asupra faptului că competențele parlamentare legate de faza de control ar trebui să fie garantate și exercitate cu suficient timp înainte în ceea ce privește încheierea oricăror acorduri internaționale, inclusiv în cazul aplicării cu titlu provizoriu, în special în cazul în care acestea sunt încheiate în contextul unei retrageri din Uniunea Europeană; ia act, în acest sens, de importanța aplicării depline a articolului 218 alineatul (10) din TFUE în ceea ce privește prerogativele Parlamentului privind retragerea, care prevede că Parlamentul European trebuie informat în toate etapele procedurii de negociere între Uniune și țările terțe; subliniază că Comisia trebuie să informeze Parlamentul în mod egal cu Consiliul;

43.

consideră că atât Grupul de coordonare pentru Brexit, cât și structurile Grupului de coordonare pentru Regatul Unit create de Parlamentul European în fiecare etapă a negocierilor cu Regatul Unit au fost extrem de importante pentru a garanta monitorizarea și implicarea Parlamentului și pentru a asigura transparența în negocieri; consideră că punerea în aplicare a articolului 50 din TUE a oferit un bun exemplu de coordonare colectivă între instituții în sprijinul intereselor Uniunii, care ar trebui aplicată tuturor negocierilor acordurilor internaționale;

44.

consideră, în acest context, că rolul Parlamentului este esențial pentru protecția dimensiunii parlamentare și democratice a unei proceduri care are un impact constituțional și instituțional atât de puternic asupra Uniunii și asupra drepturilor cetățenilor UE; este de părere că rolul său de control politic ar trebui protejat și consolidat pentru a include procedura de aprobare necesară în toate aspectele relevante ale procesului;

45.

subliniază, în acest sens, că, deși procedura prevăzută la articolul 50 s-a încheiat, iar retragerea din UE a intrat în vigoare, retragerea efectivă a statutului de membru al UE și punerea în aplicare a acordului de retragere reprezintă un proces îndelungat; reafirmă, în acest context, că Parlamentul își va juca rolul deplin în monitorizarea punerii în aplicare a acordului de retragere;

Puncte de reflecție

46.

consideră că articolul 50 din TUE abordează și permite să fie soluționat aspectul procedural al retragerii unui stat membru, dar nu soluționează consecințele politice, sociale și economice semnificative și efectele perturbatoare ale retragerii unui stat membru din UE, în cadrul statelor membre ale UE și între acestea și la nivel internațional;

47.

își reiterează apelul privind efectuarea unei analize aprofundate a retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană și a impactului acesteia asupra viitorului UE; consideră că această analiză ar trebui să asigure un dialog deschis și extins cu privire la reformele de care are nevoie Uniunea pentru a-și consolida democrația și capacitatea de a răspunde nevoilor și așteptărilor cetățenilor; reamintește, în acest scop, că Uniunea s-a angajat într-un proces de reflecție fără precedent asupra viitorului său în cadrul Conferinței privind viitorul Europei; subliniază că această reflecție ar trebui să implice societatea civilă și reprezentanții organizațiilor pentru drepturile cetățenilor;

48.

este de părere că este responsabilitatea și rolul Uniunii și al statelor sale membre să depună mai multe eforturi pentru a menține procesul de integrare europeană, a proteja valorile și principiile europene, inclusiv principiul cooperării loiale, și pentru a preveni repetarea unei retrageri din UE; regretă, în acest context, reținerea și implicarea limitată a Parlamentului European și a comisiilor sale în perioada premergătoare referendumului din Regatul Unit, care i-a lăsat pe cetățenii Regatului Unit, care erau cetățeni ai UE la momentul respectiv, fără acces deplin la informații privind funcționarea UE și implicațiile retragerii; subliniază că ar trebui stabilite garanții pentru a se asigura că dezbaterea publică care precedă declanșarea articolului 50 din TUE de către un stat membru permite cetățenilor vizați să ia o decizie în cunoștință de cauză; solicită statelor membre și UE să furnizeze în mod consecvent informații ample cetățenilor UE cu privire la funcționarea Uniunii Europene, domeniile sale de acțiune, procesele sale decizionale, drepturile cetățenilor UE și consecințele ieșirii din UE; consideră că, în acest scop, Conferința privind viitorul Europei reprezintă o oportunitate pentru intensificarea dialogului cu cetățenii și societatea civilă cu privire la Uniunea Europeană și la modul în care aceasta ar trebui să evolueze; încurajează Comisia să prezinte o propunere care să permită partidelor politice europene să finanțeze campanii pentru referendumuri legate de punerea în aplicare a TUE sau a TFUE;

o o

49.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 58, 27.2.2020, p. 53.

(2) JO C 298, 23.8.2018, p. 24.

(3) JO C 346, 27.9.2018, p. 2.

(4) JO C 369, 11.10.2018, p. 32.

(5) JO C 162, 10.5.2019, p. 40.

(6) JO C 171, 6.5.2021, p. 2.

(7) JO C 270, 7.7.2021, p. 21.

(8) JO C 294, 23.7.2021, p. 18.

(9) JO C 362, 8.9.2021, p. 90.

(10) JO C 331, 17.8.2021, p. 38.

(11) JO L 29, 31.1.2020, p. 7.

(12) JO C 34, 31.1.2020, p. 1.

(13) JO L 165 I, 2.7.2018, p. 1.

(14) JO L 38, 8.2.2019, p. 1.

6.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 342/88

P9_TA(2022)0034

Punerea în aplicare a celei de a șasea Directive privind TVA

Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la punerea în aplicare a celei de a șasea Directive privind TVA: ce lipsește pentru a reduce deficitul de încasare a TVA în UE? (2020/2263(INI))

(2022/C 342/10)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolele 4 și 14 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—	având în vedere articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere cea de a șasea Directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 intitulată „Armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare” (1) (cea de a șasea Directivă privind TVA),

—	având în vedere Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (2) (Directiva privind TVA),

—	având în vedere Directiva (UE) 2017/2455 a Consiliului din 5 decembrie 2017 de modificare a Directivei 2006/112/CE și a Directivei 2009/132/CE în ceea ce privește anumite obligații privind taxa pe valoarea adăugată pentru prestările de servicii și vânzările de bunuri la distanță (3),

—	având în vedere Directiva (UE) 2018/1910 a Consiliului din 4 decembrie 2018 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește armonizarea și simplificarea anumitor norme din sistemul taxei pe valoarea adăugată pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre (4),

—	având în vedere Directiva (UE) 2019/1995 a Consiliului din 21 noiembrie 2019 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește dispozițiile referitoare la vânzările de bunuri la distanță și anumite livrări interne de bunuri (5),

—

având în vedere Directiva (UE) 2020/285 a Consiliului din 18 februarie 2020 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește regimul special pentru întreprinderile mici și a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 în ceea ce privește cooperarea administrativă și schimbul de informații în scopul monitorizării aplicării corecte a regimului special pentru întreprinderile mici (6),

—	având în vedere Directiva (UE) 2020/284 a Consiliului din 18 februarie 2020 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește introducerea anumitor cerințe pentru prestatorii de servicii de plată (7),

—	având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 al Consiliului din 15 martie 2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (8),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2017/2454 al Consiliului din 5 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată (9),

—

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2459 al Consiliului din 5 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (10),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2018/1541 al Consiliului din 2 octombrie 2018 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 904/2010 și (UE) 2017/2454 în ceea ce privește măsurile de consolidare a cooperării administrative în domeniul taxei pe valoarea adăugată (11),

—

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2026 al Consiliului din 21 noiembrie 2019 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 în ceea ce privește livrările de bunuri sau prestările de servicii facilitate de interfețe electronice și regimurile speciale pentru persoanele impozabile care prestează servicii către persoane neimpozabile, efectuează vânzări de bunuri la distanță și anumite livrări interne de bunuri (12),

—

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/194 al Comisiei din 12 februarie 2020 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 al Consiliului în ceea ce privește regimurile speciale pentru persoanele impozabile care prestează servicii către persoane neimpozabile și care efectuează vânzări de bunuri la distanță și anumite livrări interne de bunuri (13), aflat în legătură cu pachetul privind TVA pentru comerțul electronic,

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2021/847 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2021 de instituire a programului Fiscalis pentru cooperare în domeniul fiscal și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1286/2013 (14),

—	având în vedere propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește cotele taxei pe valoarea adăugată (COM(2018)0020),

—	având în vedere propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește regimul special pentru întreprinderile mici (COM(2018)0021),

—	având în vedere propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește introducerea măsurilor tehnice detaliate privind funcționarea sistemului definitiv de TVA pentru impozitarea comerțului dintre statele membre (COM(2018)0329) (15),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2011 privind viitorul taxei pe valoarea adăugată: Spre un sistem de TVA mai simplu, mai solid și mai eficient adaptat la piața unică (COM(2011)0851),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 octombrie 2017 intitulată „În continuarea Planului de acțiune privind TVA – Către un spațiu unic pentru TVA în UE – Momentul acțiunii” (COM(2017)0566),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 aprilie 2016 referitoare la un plan de acțiune privind TVA – Către un spațiu unic pentru TVA în UE – Momentul deciziei (COM(2016)0148),

—

având în vedere poziția sa din 12 februarie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește introducerea măsurilor tehnice detaliate privind funcționarea sistemului definitiv de TVA pentru impozitarea comerțului dintre statele membre (16),

—	având în vedere poziția sa din 10 martie 2021 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE a Consiliului privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal (17),

—

având în vedere poziția sa din 19 mai 2021 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului „Fiscalis” pentru cooperare în domeniul fiscal și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1286/2013 (06116/1/2021 – C9-0179/2021 – 2018/0233(COD)) (18),

—	având în vedere rezoluția sa din 13 octombrie 2011 referitoare la viitorul taxei pe valoarea adăugată (19),

—	având în vedere rezoluția sa din 24 noiembrie 2016 intitulată „Către un sistem definitiv de TVA și combaterea fraudei în domeniul TVA” (20),

—	având în vedere rezoluția sa din 26 martie 2019 referitoare la infracțiunile financiare, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale (21),

—	având în vedere rezoluția sa din 20 mai 2021 referitoare la conturarea viitorului digital al Europei: înlăturarea barierelor din calea funcționării pieței unice digitale și îmbunătățirea utilizării IA pentru consumatorii europeni (22),

—	având în vedere rezoluția sa din 16 septembrie 2021 referitoare la punerea în aplicare a cerințelor UE privind schimbul de informații fiscale: progrese, lecții învățate și obstacole care trebuie depășite (23),

—

având în vedere studiul din 30 august 2021 intitulat „Deficitul de încasare a TVA, cotele reduse de TVA și impactul acestora asupra costurilor de asigurare a conformității suportate de întreprinderi și consumatori”, elaborat de DIW Econ și publicat de către Direcția Generală Servicii de Cercetare Parlamentară a Parlamentului,

—

având în vedere Avizul nr. 11/2020 al Curții de Conturi Europene [prezentat în temeiul articolului 287 alineatul (4) și al articolului 322 alineatul (2) din TFUE] din 11 decembrie 2020 privind propunerea de regulament (UE, Euratom) al Consiliului de modificare a Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1553/89 privind regimul unitar definitiv de colectare a resurselor proprii provenite din taxa pe valoarea adăugată,

—	având în vedere Raportul special nr. 12/2019 al Curții de Conturi Europene din 16 iulie 2019 intitulat „Comerțul electronic: multe dintre provocările pe care le prezintă colectarea TVA-ului și a taxelor vamale nu au fost încă soluționate”,

—	având în vedere consultarea publică desfășurată în perioada 8 februarie 2021 – 3 mai 2021 și intitulată „Normele privind TVA-ul pentru serviciile financiare și de asigurări – revizuire”,

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură, articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 la decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a elaborării rapoartelor din proprie inițiativă,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0355/2021),

întrucât, în 1977, Consiliul a adoptat cea de a șasea Directivă privind TVA, cu scopul de a realiza o bază unitară de evaluare la care ar trebui să se aplice cote armonizate; întrucât, la acea vreme, toate statele membre adoptaseră deja un sistem de taxă pe valoarea adăugată în conformitate cu prima (24) și a doua (25) Directivă a Consiliului din 11 aprilie 1967 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri; întrucât statele membre au decis să prevadă o perioadă de tranziție, care de atunci a fost prelungită;

întrucât, din motive de claritate, Directiva privind TVA a reformat și a abrogat cea de a șasea Directivă privind TVA; întrucât aceasta prevede înlocuirea normelor tranzitorii cu un sistem definitiv de impozitare în statul membru de origine; întrucât sistemul de tranziție este complex, imperfect și vulnerabil, din punct de vedere structural, la fraude;

C.	întrucât colectarea TVA-ului este, în principal, responsabilitatea fiecărui stat membru;

întrucât, în 2013, a fost lansată o revizuire substanțială în vederea realizării unui sistem definitiv bazat pe principiul destinației, ceea ce ar face ca sistemul să fie mai puțin vulnerabil la fraudă (26); întrucât principiul destinației implică faptul că TVA-ul este trimis în statul membru de consum final;

întrucât la 25 mai 2018 a fost adoptată o propunere de directivă care introduce măsuri detaliate pentru sistemul definitiv de TVA pentru comerțul cu bunuri între întreprinderi în interiorul Uniunii și pune capăt regimului „tranzitoriu” (27); întrucât Parlamentul și-a adoptat poziția în această chestiune la 12 februarie 2019; întrucât Consiliul nu a adoptat încă o poziție în acest sens; întrucât această blocadă decizională întârzie luarea unor decizii importante privind adaptarea TVA-ului la provocările cu care ne vom confrunta în timpul redresării economiei UE și întrucât lipsa de acțiune înseamnă că lacunele care ar putea permite creșterea deficitului de încasare a TVA nu au fost eliminate;

întrucât deficitul de încasare a TVA în UE a scăzut de la 20 % în 2009 la 10 % în 2019, estimările preliminare indicând faptul că deficitul ar putea scădea sub 130 de miliarde EUR; întrucât această tendință s-a inversat în 2020 din cauza pandemiei și a efectelor sale socioeconomice; întrucât pierderile sunt estimate la 164 de miliarde EUR, din care o treime a căzut în mâinile autorilor fraudelor și rețelelor de criminalitate organizată; întrucât aceste pierderi ar putea reprezenta un deficit de încasare a TVA de 13,7 %; întrucât acest scenariu necesită opțiuni strategice de politică;

întrucât, conform raportului final pe 2020 din 10 septembrie 2020 intitulat „Studiu și rapoarte privind deficitul de încasare a TVA-ului în statele membre ale UE-28”, elaborat pentru Comisie, deficitul de încasare a TVA-ului în statele membre variază foarte mult, de la mai puțin de 1 %, la peste 33 %;

H.	întrucât această pierdere este în detrimentul bugetului UE (TVA reprezintă a doua resursă proprie a UE), al bugetelor naționale, al mediului de afaceri și al cetățenilor care trăiesc în UE;

întrucât programul Fiscalis pentru perioada 2021-2027, cu un buget de 269 de milioane EUR, vizează să combată nedreptatea fiscală ajutând autoritățile fiscale naționale să coopereze mai bine în vederea combaterii fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive; întrucât programul anterior a adus UE venituri în valoare de 591 de milioane EUR;

întrucât, pentru a fi eficientă, platforma Eurofisc de experți antifraudă din statele membre, înființată în 2010, trebuie să fie consolidată și dotată cu resurse suficiente pentru a efectua analize comune ale riscurilor, a coordona investigațiile și a coopera cu Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), Europol și Parchetul European, în special pentru a ancheta frauda în domeniul TVA; întrucât sistemul de cote ale TVA diferențiate și costurile de conformare ridicate pot conduce la creșterea fraudei;

întrucât Avizul nr. 11/2020 al Curții de Conturi se concentrează pe noua metodă propusă pentru calculul resursei proprii bazate pe TVA; întrucât în acest aviz se menționează că propunerea „simplifică în mod semnificativ, în comparație cu sistemul actual, calculul resursei proprii bazate pe TVA provenite de la fiecare stat membru”, dar „cota medie ponderată multianuală definitivă riscă să nu fie reprezentativă pentru toate statele membre”;

L.	întrucât criza socioeconomică provocată de pandemia de COVID-19 a necesitat eforturi fiscale și bugetare substanțiale din partea guvernelor statelor membre, inclusiv sub formă de ajutor pentru întreprinderi;

M.	întrucât resursa proprie bazată pe TVA a reprezentat 11 % din bugetul UE în 2019, în valoare totală de 17,8 miliarde EUR;

întrucât planul de acțiune al Comisiei pentru impozitarea echitabilă și simplificată în sprijinul strategiei de redresare face parte din noua strategie a UE privind simplificarea impozitării, adaptarea acesteia la digitalizarea economiei și la tranziția către o economie verde, precum și combaterea fraudei fiscale și a evaziunii fiscale; întrucât acest plan de acțiune identifică aspectele legate de TVA ca priorități, axându-se pe combaterea fraudei în domeniul TVA și pe modernizarea TVA-ului în ceea ce privește serviciile financiare, ținând seama de digitalizarea economiei;

O.	întrucât, de la adoptarea Directivei privind TVA, serviciile financiare sunt scutite de la plata TVA, cu unele excepții, pe motiv că sunt supuse unor alte impozite (de exemplu impozitului pe primele de asigurare),

întrucât TVA-ul, ca impozit indirect colectat de toate cele 27 de state membre, este colectat în baza a diferite regimuri naționale diferite și întrucât din toate acestea regimuri este posibil să se extragă bune practici, care să fie aplicate în cadrul unei reforme la nivelul UE; întrucât exemplele naționale ar trebui considerate modele de care să se țină seama și întrucât Comisia trebuie să acționeze ca platformă pentru schimbul acestor bune practici; întrucât un astfel de bun exemplu sunt modificările legislative naționale efectuate de un stat membru, care au creat stimulente pentru consumatori să solicite facturi în sectoare dificil de impozitat;

întrucât obiectivul general de digitalizare a impozitării este crucial pentru a asigura transparența, simplitatea, răspunderea și raportarea automată și este esențial pentru un regim de TVA definitiv, simplificat și adaptat exigențelor viitorului; întrucât pandemia de COVID-19 a acționat ca un catalizator pentru dezvoltarea digitalizării pentru toate tranzacțiile; întrucât întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) se află în centrul acestui proces de digitalizare și ar trebui susținute în acest sens în achiziționarea celor mai recente tehnologii și cunoștințe;

R.	întrucât, în linii mari, TVA-ul este armonizat la nivelul UE și reprezintă o resursă proprie pentru bugetul UE, prin urmare, necesitând o cooperare extinsă la nivelul UE;

S.	întrucât Parlamentul respectă pe deplin principiul suveranității fiscale naționale,

Cotele de TVA, bazele de impozitare și deficitul de încasare a TVA-ului în statele membre

salută faptul că tendința generală este una pozitivă, deoarece deficitul de încasare a TVA a scăzut la 10 % în 2019 de la 20 % în 2009 în statele membre, ceea ce sugerează că frauda în materie de TVA în UE este în scădere, iar veniturile din TVA ca proporție în PIB sunt în creștere;

solicită Comisiei și statelor membre să analizeze bunele practici din statele membre care au reușit să evite un deficit mare de încasare a TVA, precum și să facă schimb de astfel de bune practici; sprijină obiectivul de a găsi soluții fiscale inovatoare, în concordanță cu noile realități economice, sociale și de mediu;

observă că, potrivit unor estimări, o reformă fiscală cu impact neutru asupra veniturilor ar putea reduce cota de TVA standard în medie cu 7 puncte procentuale în UE-27, pe lângă diminuarea costurilor de asigurare a conformității; subliniază că, potrivit acestor estimări, dimensiunea reducerii variază în rândul statelor membre ale UE, de la 2 puncte procentuale în Estonia, la 13 puncte procentuale în Grecia; constată că acesta nu este singurul răspuns la necesitatea de a aborda complexitatea sistemului fiscal; constată că o cotă standard a TVA mai scăzută ar putea aduce beneficii consumatorilor, în special gospodăriilor cu venituri scăzute; ia act de faptul că statele membre au posibilitatea de a explora beneficiile pe care o astfel de cotă standard redusă unică le-ar avea pentru concurența loială pe piața națională;

consideră că aplicarea unei multitudini de cote reduse are un scop legitim în societate, în special de a reduce caracterul regresiv al sistemului de TVA și de a contribui la atingerea anumitor obiective de politică națională, cum ar fi accesul la bunuri și sectoare esențiale precum sănătatea și produsele alimentare, dar totodată accentuează complexitatea și opacitatea sistemului fiscal, crește costurile de asigurare a conformității și poate facilita frauda; înțelege că aplicarea cotelor reduse poate conduce la o scădere a prețului pentru consumatori, dar depinde și de alți factori; constată, prin urmare, că trebuie efectuate o analiză detaliată și o evaluare a impactului;

ia act de diferențele semnificative legate de cotele standard aplicate în statele membre și de complexitatea creată de acest lucru pentru sistem, chiar dacă aceste diferențe sunt justificate de diferitele sisteme economice naționale; subliniază că această complexitate este accentuată de modalitățile diferite în care sunt aplicate cotele reduse, care sunt legitime în scopul atingerii unor obiective sociale și de mediu; reamintește că posibilitatea de a aplica cote foarte reduse (în cinci state membre) sau „cote parking” (în cinci state membre) constituie un obstacol suplimentar în calea unui sistem comun coerent și pe deplin interoperabil;

înțelege că sistemul devine din ce în ce mai complicat din cauza cotelor diferite, dar și din cauza scutirilor și derogărilor, care trebuie să fie excepții; reamintește situația specifică a tratamentului inegal care a fost aplicat statelor membre care au aderat înainte, respectiv după anul 1992, cărora li se aplică norme diferite; solicită Comisiei să abordeze acest aspect în următoarele propuneri legislative;

constată că, în ultimele două decenii, Comisia a deschis aproape 200 de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în materie de TVA; solicită Comisiei să prezinte o sinteză a principalelor constatări ale acestor proceduri ca bază a viitoarelor propuneri legislative, mai exact cu privire la cotele reduse, scutiri și absența transpunerii;

constată că pandemia de COVID-19 a justificat normele privind excepțiile legate de TVA, ceea ce dovedește nevoia unui grad de flexibilitate pentru a face față circumstanțelor urgente sau neprevăzute; îndeamnă Comisia să țină seama de acest aspect în cadrul viitoarelor propuneri legislative în materie de TVA;

constată că deficitul de încasare a TVA fluctuează odată cu ciclul economic și că nivelul scăzut de respectare a obligațiilor fiscale este uneori asociat cu cote standard ridicate de TVA și cu o eficiență judiciară și juridică mai scăzută, cu instituții juridice mai deficitare, cu percepția unor niveluri mai ridicate de corupție și cu o cotă generală mai ridicată a economiei subterane în ansamblul economiei;

10.

constată cu preocupare că unele state membre nu aplică, în general, scutiri de TVA pentru donațiile în natură, ceea ce conduce la situații în care companiile distrug bunuri de consum, în special stocuri nevândute, chiar dacă o astfel de scutire este posibilă în temeiul Directivei privind TVA în vigoare; solicită Comisiei să emită orientări pentru statele membre, clarificând faptul că scutirile de TVA pentru donații în natură sunt compatibile cu legislația existentă a UE în materie de TVA până la adoptarea de către statele membre a propunerii Consiliului (COM(2018)0020) [articolul 98 alineatul (2)];

11.

regretă că nu există date disponibile privind diferențele regionale, ceea ce ar putea reprezenta o limitare majoră pentru măsurarea deficitului de încasare a TVA; solicită Comisiei să verifice dacă elaborarea și publicarea de măsurători privind deficitul de încasare a TVA la nivel regional ar putea constitui un instrument valoros care să îmbunătățească transparența și să reducă deficitul de încasare a TVA;

Efectul diversității de cote reduse de TVA asupra întreprinderilor

12.

consideră că actuala diversitate de cote reduse creează sarcini administrative suplimentare pentru întreprinderi; constată că costul total al respectării legislației în materie de TVA variază între 1 % și 4 % din cifra de afaceri a întreprinderilor din statele membre; constată că digitalizarea poate contribui în mare măsură la reducerea costurilor de asigurare a conformității pentru întreprinderi;

13.

constată că IMM-urile plătesc costuri de asigurare a conformității proporțional mai ridicate, deoarece aceste costuri sunt fixe și nu depind de dimensiunea întreprinderii; observă că costurile ridicate de asigurare a conformității constituie o barieră la intrarea pe piața internă a UE; consideră, prin urmare, că existența în UE a unor regimuri de TVA diferențiate poate descuraja comerțul intracomunitar pentru toate întreprinderile, în special pentru IMM-uri; constată, cu toate acestea, că dovezile empirice nu sunt concludente în ceea ce privește efectele sistemelor diferențiate de TVA asupra comerțului internațional și dacă acestea ar putea crea condiții de concurență inegale în cadrul acestui comerț, în special din cauza costurilor ridicate de asigurare a conformității, a scutirilor și a sistemelor de rambursare deficiente;

14.

ia act de potențialul digitalizării de a reduce costurile de asigurare a conformității, deși aceste beneficii se materializează adesea doar pe termen lung; susține că inovațiile digitale (28) pot reduce costurile de asigurare a conformității, pot contribui la transparența tranzacțiilor comerciale și pot reduce birocrația; subliniază necesitatea de a asigura securitatea datelor, respectarea dreptului la viață privată pentru persoanele fizice și confidențialitatea pentru întreprinderi; insistă asupra faptului că întreprinderile trebuie să fie sprijinite în subsidiar (29) prin programe ale UE și că în special IMM-urile și alți actori economici vulnerabili trebuie să fie sprijiniți prin formare organizată de UE cu privire la tranziția digitală, pentru a beneficia și a contribui la aceasta; subliniază că o astfel de abordare generală privind accelerarea digitalizării cunoștințelor și a operațiunilor pe teren ale IMM-urilor ar aduce, în cele din urmă, beneficii pentru colectarea TVA; subliniază potențialul tehnologiei registrelor distribuite de a preveni frauda în materie de TVA – de exemplu frauda intracomunitară cu firme fantomă – și așteaptă cu interes propunerea legislativă de modernizare a obligațiilor de raportare în materie de TVA; invită, de asemenea, Comisia să prezinte o inițiativă axată pe facilitarea aplicării tehnologiei registrelor distribuite de către comercianți și pe reducerea birocrației;

15.

consideră că, pentru a facilita comerțul și a spori securitatea juridică pe piața unică, Comisia, în cooperare cu statele membre, ar trebui să amelioreze baza de date „Impozite în Europa”, un portal web pentru informarea agenților economici cu privire la TVA; subliniază că portalul ar trebui să ofere acces rapid, actualizat și exact la informațiile relevante cu privire la implementarea sistemului de TVA în diferite state membre și, în special, cu privire la cotele de TVA corecte aplicabile pentru diferite bunuri și servicii în diferite state membre, precum și condițiile pentru cota de TVA zero; constată că acest portal ar putea contribui, de asemenea, la remedierea deficitului actual de încasare a TVA; propune introducerea ghișeului unic al UE pe portalul web al UE de informații privind TVA;

16.

subliniază că ghișeul unic al UE este un exemplu de inovare digitală ce permite întreprinderilor din UE să își simplifice facturile în materie de TVA și astfel costurile de conformitate în domeniul vânzărilor efectuate în comerțul electronic în interiorul UE; constată că o astfel de reducere a costurilor de conformitate este deosebit de benefică, în special pentru IMM-uri; ia act de disponibilitatea Comisiei de a propune, pentru 2022/2023, o modificare a Directivei privind TVA în vederea extinderii activității ghișeului unic pentru TVA; solicită Comisiei să exploreze modalități de extindere a activității ghișeului unic;

17.

solicită statelor membre să sporească și să îmbunătățească cooperarea între ele și să aplice cu rigurozitate setul de norme privind schimbul de date privind plata TVA pentru a facilita depistarea fraudei fiscale în cadrul tranzacțiilor transfrontaliere efectuate în contextul comerțului electronic, adoptat în februarie 2020;

18.

constată că statele membre folosesc deja tehnologii noi pentru a îmbunătăți eficiența controalelor achizițiilor interne în scopuri fiscale; înțelege că aceste măsuri naționale trebuie luate în considerare în cadrul oricărei reforme a sistemului de TVA, ca bune practici ce trebuie avute în vedere; susține o coordonare sporită între statele membre în această privință, pentru a facilita tranzacțiile transfrontaliere, fără costuri excesive pentru operatori și consumatori; solicită Comisiei să prezinte propuneri concrete pentru a promova un sistem mai rapid de schimb de informații privind tranzacțiile cu TVA în interiorul UE și a asigura interoperabilitatea acestuia cu mecanismele naționale; susține extinderea facturării electronice și solicită introducerea unui standard al UE privind facturarea electronică care să armonizeze în special informațiile conținute în factura electronică, pentru a facilita interoperabilitatea transfrontalieră, a asigura conformitatea juridică, a crește transparența tranzacțiilor comerciale și a limita astfel frauda și erorile;

19.

subliniază că este urgent să se ia măsuri de combatere a fraudei transfrontaliere cu TVA și a fraudei de tip carusel, prin implementarea adecvată a unor mecanisme eficiente de schimb de informații și cu mijloace adecvate (atât umane, cât și financiare, tehnice și tehnologice) pentru autoritățile naționale și alte autorități precum OLAF; subliniază contribuția valoroasă a organismelor precum Eurofisc; reamintește rolul furnizorilor de servicii de plată și necesitatea de a garanta standarde înalte de raportare cu privire la TVA; consideră că este necesar să primească din partea Comisiei un studiu de impact pentru a evalua introducerea unui mecanism generalizat de taxare inversă în mai multe state membre în urma punerii în aplicare a Directivei Consiliului privind aplicarea temporară a unui mecanism generalizat de taxare inversă în legătură cu livrările de bunuri și prestările de servicii care depășesc un anumit prag (30), pentru a combate frauda intracomunitară cu firme fantomă și pentru a evalua, în special, impactul acestui mecanism asupra combaterii tuturor tipurilor de fraudă în domeniul TVA și consecințele asupra costurilor de asigurare a conformității suportate de întreprinderi;

20.

constată că diversitatea importantă a cotelor poate cauza denaturarea prețurilor pe piața internă, creând stimulente pentru achizițiile transfrontaliere; constată că, în special, diversificarea cotelor de TVA creează un stimulent pentru exploatarea diferențelor de preț între țări prin transferul consumului în state membre cu cote de TVA mai scăzute și denaturarea colectării veniturilor de către administrațiile guvernamentale;

21.

reamintește că întreprinderile au nevoie de acces simplificat și centralizat la informații privind cotele, cotele corecte de TVA pentru diferite bunuri și servicii din diferitele state membre și condițiile pentru TVA cu cotă zero, precum și de norme clare și lipsite de ambiguitate în materie de TVA pentru a încuraja întreprinderile transfrontaliere și a reduce sarcinile administrative pe care acestea trebuie să le suporte; salută, în acest sens, metoda simplificată și digitalizată de înregistrare, prin intermediul unui portal online, a sistemului de TVA pentru întreprinderile mici care desfășoară activități transfrontaliere, ceea ce reduce costurile și sarcinile administrative; constată că 26 din 27 de state membre folosesc cote reduse ca parte inerentă a politicilor lor fiscale și sociale; reamintește că un portal web comun de informații privind implementarea sistemelor de TVA în diferite state membre ar încuraja activitățile transfrontaliere și ar reduce sarcina administrativă a întreprinderilor;

22.

salută tendința pozitivă de reducere a costurilor de asigurare a conformității ca urmare a digitalizării continue a întreprinderilor și a administrației publice; constată că, în țările OCDE, timpul necesar pentru conformitatea fiscală a scăzut, în perioada 2006-2020, de la 230 de ore la 162 de ore, în principal ca urmare a adoptării sistemelor electronice de depunere și de plată (31);

23.

subliniază că un sistem de TVA conceput în mod adecvat este neutru și nu ar trebui să afecteze comerțul, dar că în practică acest principiu este dificil de verificat la nivel global, date fiind scutirile de TVA, caracterul ineficient al sistemelor de rambursare și multitudinea cotelor, ceea ce generează costuri mai mari de asigurare a conformității; reamintește că un sistem eficient de TVA contribuie la combaterea evaziunii fiscale și a optimizării fiscale; subliniază că un număr tot mai mare de IMM-uri doresc să se implice în schimburi comerciale în cadrul UE, în special prin tranzacții online, precum și că sistemul de TVA al UE ar trebui să vizeze facilitarea creșterii acestor schimburi transfrontaliere;

24.

constată că dovezile empirice arată că sistemul actual de cote de TVA multiple este regresiv în statele membre atunci când este măsurat ca procent din venitul disponibil, dar tinde să fie proporțional sau ușor progresiv în majoritatea statelor membre atunci când este măsurat ca procent din cheltuieli; constată în plus că atunci când sunt măsurate la nivel de cheltuieli, cotele de TVA reduse și zero existente contribuie la sporirea caracterului progresiv al TVA, comparativ cu sistemele de TVA cu cotă unică; ia act totodată de faptul că dovezile arată că numai cotele de TVA care sunt reduse cu scopul de a sprijini gospodăriilor cu venituri reduse (precum cotele reduse la alimente) asigură caracterul progresiv al TVA; invită statele membre ca, atunci când aplică cote reduse de TVA, să facă acest lucru cu scopul specific de a sprijini gospodăriile cu venituri mai mici;

25.

subliniază că statelor membre ar trebui să li se permită să aplice cote zero de TVA pentru bunurile esențiale;

Efectul cotelor reduse de TVA asupra consumatorilor și asupra obiectivelor sociale și de mediu

26.

observă că aplicarea unor cote reduse nu conduce în mod sistematic la reduceri permanente de prețuri pentru consumatori și că eficacitatea unei cote reduse depinde de o serie de factori, cum ar fi măsura în care întreprinderile fac ca această cotă să se repercuteze asupra consumatorilor, durata ei în timp, amploarea reducerii și complexitatea sistemului de cote; subliniază, prin urmare, că o repercutare totală a reducerilor de cote este un proces complex și nu ar trebui să fie întreprinsă fără o evaluare solidă a impactului; constată că, deși cotele de TVA reduse și zero existente au beneficii proporțional mai mari pentru gospodăriile cu venituri reduse din UE (măsurate ca procent din cheltuieli), acestea aduc, de regulă, beneficii mai mari gospodăriilor cu venituri ridicate în termeni absoluți (ca bani); constată, prin urmare, că trebuie efectuate analize detaliate și evaluări de impact pentru a se asigura că reducerile se aplică numai în cazul în care acestea pot aduce beneficii gospodăriilor cu venituri reduse;

27.

subliniază că cotele reduse vizează în mod normal scopul legitim de a garanta că bunurile esențiale sunt accesibile tuturor; subliniază că cotele reduse de TVA pentru produsele de primă necesitate (de exemplu, produsele alimentare) tind să facă TVA-ul mai progresiv; subliniază că cotele reduse pot fi mai eficiente în societățile cu disparități mari în materie de venit și cu un nivel ridicat al inegalităților sociale și economice; constată că dovezile empirice privind eficacitatea cotelor reduse de TVA în promovarea bunurilor de interes social sau de mediu sunt rare și ambigue;

28.

este profund preocupat de natura regresivă a impozitelor pe consum; subliniază că TVA-ul ar trebui să fie menținut la cote scăzute întrucât împovărează gospodăriile cu venituri reduse în mod disproporționat, exacerbând inegalitatea la nivelul distribuției bogăției;

29.

constată că eficacitatea cotelor reduse de TVA pentru promovarea unor bunuri ecologice este încă dificil de evaluat din cauza lipsei de dovezi empirice, deși, în anumite studii de caz și potrivit anumitor modele, pot fi măsurate impacturi pozitive; subliniază totuși că, pentru a promova un consum ecologic, este de o importanță primordială ca statele membre să elimine treptat toate cotele zero și cotele reduse de TVA aplicate în cazul bunurilor și serviciilor dăunătoare pentru mediu; invită statele membre ca, până în 2030, să elimine treptat cotele reduse pentru bunurile și serviciile cu grad ridicat de poluare, pentru a îndeplini obiectivele UE în materie de climă consacrate în Pactul verde european; invită statele membre să analizeze implementarea mecanismelor de compensare pentru a ajuta gospodăriile cu venituri mici să facă față scăderii venitului disponibil ca urmare a creșterii cotelor de TVA pentru bunurile și serviciile poluante;

30.

subliniază, în această privință, că cotele reduse ar trebui să țină seama de sustenabilitatea finanțelor publice; ia act de faptul că raționalizarea menită să asigure un sistem uniform de TVA ar trebui să țină seama de aplicarea istorică și temporară a cotelor reduse, cu condiția îndeplinirii altor condiții;

31.

subliniază că dovezile sugerează că cotele reduse de TVA sunt adesea un instrument mai degrabă ineficient în atingerea obiectivelor sociale sau de mediu, deoarece conduc la costuri considerabile pentru guverne, date fiind mărimea deficitului de încasare a taxelor, reducerea veniturilor fiscale, creșterea costurilor administrative, costurile ridicate pentru controale și inspecții, presiunea exercitată de grupurile de interese sociale și economice, costurile de asigurare a conformității, denaturările economice sau chiar evaziunea fiscală, precum și dificultatea de a ajunge la grupurile-țintă;

32.

constată că, pentru a evalua pe deplin eficiența și eficacitatea cotelor de TVA nestandardizate, este necesar ca ele să fie comparate cu instrumente de politică alternative; consideră că aceste măsuri pot fi instrumente mai eficace, mai flexibile, mai vizibile și mai eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru realizarea acestor obiective sociale și de mediu, dacă sunt utilizate de guverne în mod eficient; constată, cu toate acestea, că aceste instrumente se află în centrul suveranității fiscale naționale și sunt incluse în competențele naționale, deoarece nu există o legislație a UE care să le armonizeze; subliniază că acestea trebuie totuși să respecte politica UE în domeniul concurenței;

33.

subliniază că un sistem uniform de TVA, combinat cu instrumente de politică alternative și cu o serie de reforme sociale și de instrumente fiscale de mediu, reprezintă opțiuni care merită analizate atunci când se concepe un sistem fiscal global eficient din punct de vedere economic, social și ecologic, atât timp cât acestea nu creează o povară excesivă asupra gospodăriilor cu venituri mici; constată că Noua Zeelandă are un sistem uniform de TVA cu o cotă unică și aplică un credit fiscal pentru gospodăriile cu venituri mici; subliniază că eforturile de simplificare sau de armonizare a sistemului de TVA din UE nu ar trebui să conducă la cote standard de TVA mai ridicate; reamintește că, pentru promovarea bunurilor de interes social, s-ar putea recurge la subvenții forfetare și la campanii de informare;

Concluzii

34.

reamintește că veniturile din TVA reprezintă una dintre cele mai importante surse de venituri publice, constituind, în medie, aproximativ 21 % din totalul veniturilor fiscale în UE; ia act de faptul că deficitul de încasare a TVA se ridică, în medie, la 10 % și că TVA-ul constituie, de asemenea, o resursă proprie pentru bugetul UE; subliniază că orice scădere a bazei de TVA poate avea ca rezultat reducerea veniturilor pentru finanțele publice; invită autoritățile fiscale naționale să ia inițiative pentru a reduce deficitul de încasare a TVA, cu scopul de a îmbunătăți finanțele publice, în special având în vedere încetinirea creșterii economice cauzată de pandemia de COVID-19, și pentru a crește resursele proprii ale UE;

35.

salută, în acest sens, faptul că în ultimul deceniu s-au înregistrat progrese semnificative în cooperarea dintre autoritățile fiscale ale statelor membre; îndeamnă statele membre să continue discuțiile pentru intensificarea cooperării administrative;

36.

aprobă concluziile studiului realizat de DIW Econ care subliniază că, în 2019, în medie, cota standard a fost aplicată în statele membre la un procent de 71 % din baza fiscală totală; evidențiază faptul că costurile de asigurare a conformității aferente sistemelor de TVA diversificate pot fi reduse în mod semnificativ prin continuarea digitalizării întreprinderilor și a administrațiilor publice; subliniază că costurile aferente sistemelor de TVA diversificate pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri, denaturările pe care acestea le pot provoca pe piața internă și asupra comerțului, precum și impactul acestora asupra guvernelor prin prisma pierderii de venituri trebuie evaluate cu atenție pentru a se ajunge la un sistem de TVA coerent, echitabil și eficient în UE; constată că ratele reduse aplicate bunurilor de primă necesitate (de exemplu, produsele alimentare) tind să facă TVA-ul mai progresiv și că gospodăriile cu venituri mici beneficiază de cote reduse de TVA, chiar dacă acestea sunt mijloace mai puțin eficiente de a realiza distribuirea veniturilor sau obiectivele de mediu;

37.

constată că dificultățile întâmpinate în reducerea decalajului de încasare a TVA dintre statele membre sunt cauzate de o combinație de factori, cum ar fi necesitatea de a menține o serie de scutiri de la TVA pentru anumite bunuri și servicii și disponibilitatea statelor membre de a menține cote reduse de cel puțin 5 %; recunoaște că statele membre trebuie să păstreze flexibilitatea de a-și stabili propriile cote de TVA, având în vedere importanța acestui instrument ca instrument bugetar;

38.

solicită introducerea unui sistem simplificat și modernizat de TVA, cu limite pentru scutiri și cote non-standard, cu scopul de a promova competitivitatea echitabilă și eficientă a întreprinderilor pe piața internă, de a reduce costurile de asigurare a conformității și de a îmbunătăți conformitatea voluntară; constată că un ghișeu unic ar aduce beneficii pentru un astfel de sistem de TVA simplificat, pentru reducerea costurilor de conformitate pentru întreprinderile din UE și pentru stimularea schimburilor comerciale în interiorul UE; ia act de propunerea fostei Președinții portugheze a Consiliului și a actualei Președinții slovene a Consiliului de a elimina treptat toate cotele de TVA zero și cotele reduse pentru bunurile și serviciile dăunătoare mediului la nivelul statelor membre, cum ar fi combustibilii fosili, pesticidele chimice și îngrășămintele chimice; solicită să se analizeze posibilitatea implementării unor măsuri sociale pentru gospodăriile cu venituri mici, pentru a compensa scăderea venitului disponibil ca urmare a creșterii cotelor de TVA pentru bunurile și serviciile poluante; îndeamnă statele membre să adopte rapid propunerea de revizuire a directivei privind cotele de TVA (32);

39.

subliniază că deficitul de încasare a TVA se datorează în principal unei combinații de factori în fiecare stat membru, cum ar fi lacunele legislative, lipsa resurselor și a eficienței digitale în administrațiile fiscale, ineficiența măsurilor de aplicare și de control al respectării normelor, în special a celor privind evaziunea fiscală, evitarea obligațiilor fiscale și planificarea fiscală agresivă; solicită, în această privință, statelor membre să îmbunătățească cooperarea administrativă și să optimizeze performanța autorităților fiscale naționale; salută instrumentul Transaction Network Analysis și sprijină stabilirea unei cooperări sporite între membrii Eurofisc în vederea detectării rapide a fraudei de tip carusel; solicită Conferinței privind viitorul Europei să abordeze acest aspect în contextul protejării intereselor financiare ale UE;

40.

consideră că este necesar să se analizeze posibilitatea unei introduceri mai armonizate a facturării electronice în toate statele membre, pe lângă utilizarea obligatorie actuală a acesteia în domeniul achizițiilor publice în întreaga UE, având în vedere că aceasta s-a dovedit a fi un instrument eficient de combatere a fraudei și evaziunii în țările în care a fost introdusă și pentru alte tipuri de tranzacții și unde a condus, de asemenea, la o mai mare simplificare și la reducerea costurilor de asigurare a conformității;

41.

reamintește importanța independenței și a caracterului nepărtinitor al Observatorului fiscal al UE, care a fost creat la inițiativa Parlamentului; subliniază că programul Fiscalis 2021-2027 este un instrument esențial pentru a contribui la o cooperare rapidă și constructivă între autoritățile fiscale;

42.

reamintește că eficacitatea cotelor reduse ca instrument de politică trebuie evaluată întotdeauna în contextul specific al altor instrumente de politică existente; adaugă că ratele reduse sunt adesea complementare instrumentelor existente de politică socială și de mediu și că stimulentele fiscale directe sunt instrumente care vizează în mod mai eficient gospodăriile cu venituri mici – de exemplu, un prag fără taxe și cote progresive de impozitare – și sunt, în general, mai puțin costisitoare, cu condiția îndeplinirii altor condiții;

43.

insistă că trebuie adoptat un sistem de TVA definitiv bazat pe principiul impozitării în țara de destinație; îndeamnă Consiliul să adopte cât mai curând posibil propunerea de directivă din 25 mai 2018 (COM(2018)0329), dată fiind amploarea pierderii de resurse bugetare naționale și europene în cadrul regimului actual; subliniază, în această privință, principiile esențiale ale sistemului de TVA definitiv prospectiv pentru impozitarea la destinație a livrărilor transfrontaliere de bunuri în interiorul UE și taxarea și colectarea TVA în statul membru de destinație al furnizorului;

44.

solicită Comisiei să prezinte în urma prezentului raport propuneri legislative concrete, care să abordeze temele specifice menționate mai sus; solicită Consiliului să valorizeze dialogul și cooperarea cu Parlamentul vizând o reformă adecvată a sistemului de TVA, având în vedere aceste propuneri și nevoia fundamentală de a garanta caracterul democratic al modificărilor aduse politicii fiscale a UE;

45.

sprijină propunerea Curții de Conturi (33) de a avea în vedere instituirea unui mecanism de revizuire a cotei medii ponderate multianuale în perioada acoperită de cadrul financiar multianual, pentru a evita denaturările privind nivelul contribuțiilor bazate pe TVA în această perioadă, în cazul în care un stat membru decide să își modifice politica în materie de TVA;

46.

constată că Directiva privind TVA trebuie aprobată în unanimitate în cadrul Consiliului, în conformitate cu articolul 113 din TFUE;

47.

reamintește meritele numărului de identificare fiscală ca instrument util pentru garantarea conformității și respectării obligațiilor fiscale; solicită Comisiei și statelor membre să analizeze toate posibilitățile legate de numărul de identificare fiscală ca mecanism de protejare a standardelor ridicate de eficiență în raportare;

48.

sprijină ideea extinderii domeniului de activitate al ghișeului unic pentru TVA, care este funcțional începând cu 2015 pentru declararea și plata TVA; subliniază necesitatea de a viza în mod specific adaptarea ghișeului unic pe piața în expansiune a comerțului electronic;

49.

solicită Comisiei să evalueze cadrul actual și să prezinte propuneri legislative concrete privind verificarea tranzacțiilor transfrontaliere, care necesită consolidare pentru a garanta colectarea TVA-ului; subliniază, în această privință, nevoia de a aborda în mod specific oportunitățile asociate utilizării noilor tehnologii digitale, cu standarde înalte privind protecția datelor și viața privată, ca un corolar al drepturilor contribuabililor;

50.

reamintește că este important să se garanteze transpunerea deplină și punerea adecvată în aplicare a pachetului privind TVA pentru comerțul electronic; solicită Comisiei să evalueze situația în această privință și să prezinte propuneri concrete pentru adaptarea normelor, acolo unde este cazul, având în vedere creșterea ii exponențială a comerțului electronic; constată că există un deficit considerabil de încasare a TVA în sectorul comerțului electronic; invită Comisia să analizeze concluziile din raportul special al Curții de Conturi Europene privind acest aspect pentru a elimina deficitul de colectare;

51.

reamintește importanța unui dialog mai strâns cu partenerii internaționali, în principal cu partenerii comerciali cei mai relevanți, în ceea ce privește TVA; consideră că această cooperare ar trebui să înceapă și să se bazeze pe principiul cooperării administrative, pentru a garanta logica efectivă a schimbului de informații care poate consolida lupta împotriva schemelor care conduc la fraudă sau evaziune;

52.

ia act de intenția Comisiei de a modifica natura comitetului pentru TVA și de obiectivele sale privind un viitor comitet de comitologie; subliniază că este necesar ca poziția Parlamentului în această chestiune să fie luată în considerare; reamintește nevoia de a garanta respectarea deplină a cadrului instituțional al UE privind impozitarea și distribuirea competențelor referitoare la impozitarea indirectă;

o o

53.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 145, 13.6.1977, p. 1.

(2) JO L 347, 11.12.2006, p. 1.

(3) JO L 348, 29.12.2017, p. 7.

(4) JO L 311, 7.12.2018, p. 3.

(5) JO L 310, 2.12.2019, p. 1.

(6) JO L 62, 2.3.2020, p. 13.

(7) JO L 62, 2.3.2020, p. 7.

(8) JO L 77, 23.3.2011, p. 1.

(9) JO L 348, 29.12.2017, p. 1.

(10) JO L 348, 29.12.2017, p. 32.

(11) JO L 259, 16.10.2018, p. 1.

(12) JO L 313, 4.12.2019, p. 14.

(13) JO L 40, 13.2.2020, p. 114.

(14) JO L 188, 28.5.2021, p. 1.

(15) Intrarea în vigoare a fost amânată până la 1 iulie 2022.

(16) JO C 449, 23.12.2020, p. 295.

(17) JO C 474, 24.11.2021, p. 182.

(18) JO C 15, 12.1.2022, p. 270.

(19) JO C 94 E, 3.4.2013, p. 5.

(20) JO C 224, 27.6.2018, p. 107.

(21) JO C 108, 26.3.2021, p. 8.

(22) JO C 15, 12.1.2022, p. 204.

(23) Texte adoptate, P9_TA(2021)0392.

(24) JO 71, 14.4.1967, p. 1301.

(25) JO 71, 14.4.1967, p. 1303.

(26) Astfel cum se prezintă în planul de acțiune al UE privind spațiul unic de TVA în UE.

(27) COM(2018)0329.

(28) Cum ar fi inteligența artificială, volumele mari de date și tehnologiile blockchain.

(29) Aceasta înseamnă că sprijinul provine mai întâi de la statele membre și apoi de la UE.

(30) Directiva (UE) 2018/2057 a Consiliului din 20 decembrie 2018 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește aplicarea temporară a unui mecanism generalizat de taxare inversă în legătură cu livrarea de bunuri și prestarea de servicii care depășesc un anumit prag (JO L 329, 27.12.2018, p. 3).

(31) Studiul PwC și al Grupului Băncii Mondiale din 26 noiembrie 2019 intitulat „Paying Taxes 2020: The changing landscape of tax policy and administration across 190 economies” (Plata taxelor în 2020: Mediul în schimbare al politicii și administrației fiscale în 190 de economii), p. 27.

(32) COM(2018)0020.

(33) Avizul nr. 11/2020.

6.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 342/99

P9_TA(2022)0037

Punerea în aplicare a Directivei privind siguranța jucăriilor

Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind siguranța jucăriilor (Directiva privind siguranța jucăriilor) (2021/2040(INI))

(2022/C 342/11)

Parlamentul European,

—	având în vedere Directiva 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind siguranța jucăriilor (1) (Directiva privind siguranța jucăriilor),

—	având în vedere evaluarea de către Comisie la 19 noiembrie 2020 a Directivei 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind siguranța jucăriilor (SWD(2020)0287),

—	având în vedere Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (2) (DSGP),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (3),

—	având în vedere Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor și de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului (4),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (6),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2019/881 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind ENISA (Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică) și privind certificarea securității cibernetice pentru tehnologia informației și comunicațiilor și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 526/2013 (Regulamentul privind securitatea cibernetică) (7),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/690 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 aprilie 2021 de instituire a unui program privind piața internă, competitivitatea întreprinderilor, inclusiv a întreprinderilor mici și mijlocii, domeniul plantelor, animalelor, produselor alimentare și hranei pentru animale și statisticile europene (Programul privind piața unică) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 99/2013, (UE) nr. 1287/2013, (UE) nr. 254/2014 și (UE) nr. 652/2014 (8),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (9),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (10),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (Regulamentul CLP) (11),

—	având în vedere Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio și de abrogare a Directivei 1999/5/CE (12),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (13),

—	având în vedere Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect (14) („Directiva privind răspunderea pentru produse”),

—	având în vedere Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (15) (Directiva RoHS),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (16) („Regulamentul privind produsele cosmetice”),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare și de abrogare a Directivelor 80/590/CEE și 89/109/CEE (17) (Regulamentul privind materialele care vin în contact cu alimentele),

—	având în vedere Directiva 2006/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și de abrogare a Directivei 91/157/CEE (18) (Directiva privind bateriile),

—

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2019/1021 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind poluanții organici persistenți (20) (Regulamentul privind POP),

—	având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2020 referitoare la siguranța produselor pe piața unică (21),

—	având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2020 intitulată „Către o piață unică mai sustenabilă pentru întreprinderi și consumatori” (22),

—	având în vedere rezoluția sa din 12 februarie 2020 referitoare la procesele decizionale automatizate: asigurarea protecției consumatorilor și libera circulație a bunurilor și a serviciilor (23),

—	având în vedere rezoluția sa din 12 decembrie 2018 referitoare la pachetul privind piața unică (24),

—	având în vedere rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la standardele europene pentru secolul 21 (25),

—	având în vedere rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la un ciclu de viață mai lung al produselor: beneficii pentru consumatori și întreprinderi (26),

—	având în vedere rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la Strategia privind piața unică (27),

—	având în vedere rezoluția sa din 20 octombrie 2020 conținând recomandări către Comisie referitoare la un Act legislativ privind serviciile digitale: îmbunătățirea funcționării pieței unice (28),

—	având în vedere rezoluția sa din 20 octombrie 2020 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la un cadru al aspectelor etice ale inteligenței artificiale, roboticii și tehnologiilor conexe (29),

—	având în vedere rezoluția sa din 18 aprilie 2019 referitoare la un cadru european cuprinzător privind perturbatorii endocrini (30),

—	având în vedere rezoluția sa din 10 iulie 2020 referitoare la strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice (31),

—	având în vedere prezentarea Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (EPRS) din aprilie 2021 intitulată „Directiva UE privind siguranța jucăriilor”,

—	având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind piața unică a serviciilor digitale (actul legislativ privind serviciile digitale) și de modificare a Directivei 2000/31/CE (COM(2020)0825),

—	având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială (Legea privind inteligența artificială) și de modificare a anumitor acte legislative ale Uniunii (COM(2021)0206),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 privind un plan de acțiune pe termen lung pentru o mai bună implementare și asigurare a respectării normelor privind piața unică (COM(2020)0094),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 intitulată „Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice. Către un mediu fără substanțe toxice” (COM(2020)0667),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 21 aprilie 2021 intitulată „Promovarea unei abordări europene în domeniul inteligenței artificiale” (COM(2021)0205),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2020 intitulată „Noua agendă privind consumatorii – Consolidarea rezilienței consumatorilor pentru o redresare durabilă” (COM(2020)0696),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 martie 2021 privind Strategia UE privind drepturile copilului (COM(2021)0142),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 15 martie 2021 intitulate „Strategia Uniunii privind substanțele chimice sustenabile: vremea rezultatelor”,

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A9-0349/2021),

A.	întrucât Directiva privind siguranța jucăriilor a fost adoptată în 2009 pentru a asigura un nivel ridicat de sănătate și siguranță a copiilor și a face piața internă a jucăriilor să funcționeze mai bine prin înlăturarea barierelor din calea comerțului cu jucării dintre statele membre;

B.	întrucât cadrul strict al UE privind siguranța jucăriilor este conceput astfel încât copiii să se poată juca în cele mai sigure condiții cu putință și este considerat, în general, un etalon la nivel mondial;

întrucât Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, la care toate statele membre ale UE sunt parte, recunoaște că joaca este un drept al fiecărui copil; întrucât joaca contribuie la dezvoltarea copiilor, la sănătatea și calitatea vieții lor și este un element esențial al creșterii; întrucât studiile arată că jucăriile pot face joaca mai variată și determină copiii să se joace mai mult timp;

întrucât Directiva privind siguranța jucăriilor este o directivă ce prevede armonizarea maximă, ceea ce înseamnă că statele membre nu pot introduce nicio cerință diferită de cele prevăzute de directivă; întrucât în multe cazuri normele și cerințele aplicabile jucăriilor sunt mai stricte decât cele aplicabile altor produse, din cauza vulnerabilității consumatorilor pentru care sunt concepute jucăriile;

E.	întrucât eficacitatea Directivei UE privind siguranța jucăriilor este prea des subminată de acțiunile comercianților necinstiți și de vânzarea online de produse neconforme;

întrucât, deși nu există date complete referitoare la întregul său impact, Directiva privind siguranța jucăriilor garantează încă efectiv în mare măsură libera circulație a jucăriilor pe piața unică; întrucât numărul companiilor de pe piață a crescut cu 10 % între 2013 și 2017, din momentul aplicării depline a Directivei privind siguranța jucăriilor, iar cifra de afaceri a industriei jucăriilor din UE a crescut constant de la intrarea în vigoare a directivei; întrucât 99 % din companiile din acest sector sunt IMM-uri, iar majoritatea lor sunt microîntreprinderi;

întrucât Directiva privind siguranța jucăriilor prevede că jucăriile puse la dispoziție pe piața UE trebuie să fie sigure și că trebuie să protejeze în mare măsură copiii de pericolele create de substanțele chimice din jucării; întrucât s-ar putea să fie nevoie să se adapteze rapid cerințele și standardele punctuale, dacă evoluțiile științifice și tehnologice demonstrează că au apărut riscuri și probleme legate de jucării care nu erau cunoscute anterior;

întrucât în Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice Comisia reliefează că trebuie introduse sau consolidate dispoziții, astfel încât să țină seama de efectele combinate ale substanțelor chimice, inclusiv în cazul jucăriilor, și că trebuie extinsă abordarea generală a gestionării riscurilor, astfel încât să garanteze că produsele de consum, printre care și jucăriile, nu conțin substanțe chimice care provoacă cancer sau mutații genetice, care afectează sistemul de reproducere ori sistemul endocrin sau sunt persistente și bioacumulative; întrucât Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice obligă, de asemenea, Comisia să evalueze, în ceea ce privește produsele de consum, modalitățile și calendarul pentru extinderea aceleiași abordări generale la alte substanțe chimice periculoase, inclusiv la cele care afectează sistemul imunitar, cel neurologic sau cel respirator și la substanțele chimice care sunt toxice pentru un anumit organ;

I.	întrucât este important să fie îmbunătățită sustenabilitatea, dar siguranța jucăriilor ar trebui să aibă întotdeauna prioritate; întrucât cerințele de îmbunătățire a sustenabilității nu ar trebui să compromită siguranța,

felicită Comisia pentru elaborarea raportului de evaluare a Directivei privind siguranța jucăriilor, prin care urmărește să evalueze funcționarea directivei de când a intrat în vigoare;

recunoaște valoarea adăugată pe care o are Directiva privind siguranța jucăriilor față de directiva anterioară în ceea ce privește creșterea siguranței copiilor și asigurarea unui nivel de protecție la fel de ridicat pe întreaga piață unică; recunoaște și rolul directivei în asigurarea securității juridice și a unor condiții de concurență echitabile pentru companii; regretă că unii producători din țări terțe, care își vând produsele pe piața unică, în special pe piețe online, nu respectă legislația Uniunii, iar multe jucării vândute în UE prezintă în continuare pericole considerabile pentru copii;

recunoaște că standardele au un rol esențial în facilitarea aplicării eficiente și flexibile a directivei de către producători, precum și rolul organismelor notificate în asigurarea conformității atunci când nu există standarde sau ele nu se aplică; subliniază că în unele regiuni este necesar să existe mai multe organisme notificate; evidențiază că statele membre ar trebui să aibă standarde deschise, incluzive, sustenabile, transparente și de bună calitate; accentuează că standardele ar trebui să fie și neutre din punct de vedere tehnologic și bazate pe performanță, asigurând condiții egale de concurență între operatorii economici, în special între IMM-uri;

subliniază că trebuie elaborate standarde ambițioase pentru jucăriile adaptabile, care să le permită copiilor cu dizabilități să se bucure de jucării de care nu s-ar putea bucura în mod normal și să interacționeze cu acestea;

constată că unele autorități de supraveghere a pieței au probleme în a pune în aplicare dispozițiile articolului 11 din Directiva privind siguranța jucăriilor, care obligă producătorii ca avertismentele de pe jucării să fie clar vizibile, ușor lizibile, inteligibile și precise; evidențiază că aceste probleme sunt create de lipsa unor cerințe clar exprimate și a unor standarde conexe; invită, așadar, Comisia să introducă cerințe concrete privind vizibilitatea și lizibilitatea avertismentelor de pe jucării, pentru a permite statelor membre să aplice uniform aceste cerințe;

recunoaște că punerea în aplicare și pregătirea pentru aplicarea corespunzătoare a Directivei privind siguranța jucăriilor a fost un proces laborios, care a durat mai mulți ani și care a necesitat mari investiții financiare din partea producătorilor europeni de jucării; subliniază importanța stabilității juridice pentru dezvoltarea stabilă a companiilor naționale, în special a întreprinderilor familiale mici și mijlocii;

totuși, observă că persistă incoerențele care fac necesară revizuirea Directivei privind siguranța jucăriilor; cere deci Comisiei să își continue procesul de evaluare și să facă o evaluare exhaustivă a impactului, pentru a analiza dacă și cum pot fi corectate aceste incoerențe; subliniază că este nevoie de mai multe eforturi, mai ales din partea autorităților de aplicare a legii, pentru ca toți operatorii economici care introduc jucării pe piața UE să aplice cerințe de siguranță stricte; subliniază că trebuie luate în considerare problemele, riscurile specifice și impactul negativ asupra întreprinderilor care produc jucării conforme generate de vânzarea de jucării neconforme, jucării care prezintă pericole și jucării contrafăcute, ce provin în cea mai mare parte din țări din afara UE, și că trebuie combătute riscurile generate de utilizarea noilor tehnologii;

Substanțele chimice

recunoaște că Directiva privind siguranța jucăriilor este flexibilă și face față relativ bine provocărilor viitorului, având în vedere că în perioada 2012-2019 a fost modificată de 14 ori pentru a fi adaptată în funcție de noile dovezi științifice care dezvăluiau riscuri pentru copii necunoscute anterior, riscuri legate îndeosebi de substanțele chimice; este totuși îngrijorat fiindcă există încă probleme care pot pune în pericol siguranța copiilor și care pot fi rezolvate doar parțial prin acte de punere în aplicare;

evidențiază că, indiferent unde au fost produse, jucăriile introduse pe piața UE trebuie să respecte Directiva privind siguranța jucăriilor, precum și legislația aplicabilă a UE privind substanțele chimice, îndeosebi Regulamentul REACH și Directiva RoHS, precum și Regulamentul privind produsele cosmetice, Regulamentul privind materialele care intră în contact cu produsele alimentare, Directiva privind bateriile, Regulamentul CLP și Regulamentul POP;

10.

accentuează că „împrăștierea” cerințelor în mai multe acte legislative și prevederea unor valori-limită diferite pot face ca procedurile de testare să fie împovărătoare, mai cu seamă pentru IMM-uri, și, în unele cazuri, pot face necesară repetarea măsurării substanțelor, așa cum se întâmplă în cazul valorilor-limită de migrare și a celor pentru conținut; invită, așadar, Comisia să ia în considerare posibilitatea de a alinia toate limitele aplicabile jucăriilor la niște valori uniforme, justificate de evaluări suplimentare, într-un singur act legislativ, pentru a eficientiza evaluarea conformității și pentru a face cerințele mai ușor de respectat și mai puțin împovărătoare; invită, de asemenea, Comisia să aibă în vedere simplificarea accesului la informații, inclusiv cu ajutorul unui portal online, pentru a clarifica ce se cere în anumite circumstanțe și pentru a le înlesni autorităților de supraveghere a pieței, operatorilor economici și consumatorilor orientarea printre aceste acte legislative diferite;

11.

este îngrijorat deoarece derogarea de la interzicerea substanțelor chimice cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere (substanțele CMR) prevăzută de Directiva privind siguranța jucăriilor permite, în anumite cazuri, prezența substanțelor chimice respective în concentrații prea mari, se pare, pentru a garanta protecția copiilor; invită Comisia să facă o evaluare a impactului pentru a analiza dacă ar trebui reduse limitele generice ale substanțelor CMR care fac obiectul derogării prevăzute de Directiva privind siguranța jucăriilor, ca urmare a recomandărilor făcute de comitetul științific competent, și să analizeze dacă, în conformitate cu Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, ar trebui eliminată posibilitatea de a face derogare de la normele privind prezența în jucării a substanțelor CMR la care copiii nu au acces și dacă ar trebui să se prevadă dispoziții corespunzătoare pentru ca copiii să nu fie expuși la substanțe periculoase, toxice, dăunătoare, corozive și iritante; invită Comisia să țină seama de expunerea combinată a copiilor la substanțe chimice, precum și de posibilele efecte ale dozelor mici;

12.

subliniază că stabilirea la nivel național a unor valori-limită mai mici pentru substanțele chimice precum nitrozaminele și substanțele nitrozabile din jucăriile pentru copii mai mici de 36 de luni sau din jucăriile prevăzute a fi introduse în gură în raport cu cele stabilite de Directiva privind siguranța jucăriilor creează inconsecvențe, chiar și atunci când acest lucru este justificat de Comisie; observă însă că toți copiii din Uniune ar trebui să beneficieze de același nivel ridicat de protecție; recunoaște că această valoare-limită nu poate fi modificată printr-un act de punere în aplicare, ci ar fi nevoie de o procedură legislativă în acest sens; invită deci Comisia să aprecieze dacă este necesar să se alinieze valoarea-limită la valoarea cea mai strictă în vigoare la nivel național, în urma unei evaluări exhaustive a impactului, și să prevadă un mecanism flexibil care să permită alinierea rapidă a valorilor-limită ale substanțelor chimice periculoase și evitarea situațiilor în care se stabilesc valori diferite la nivel național, asigurând astfel condiții de concurență echitabile pe piața internă, în avantajul consumatorilor și al operatorilor economici; subliniază că Parlamentul trebuie să exercite mai departe un control în profunzime asupra actelor de punere în aplicare ce urmează să fie adoptate în acest scop;

13.

apreciază faptul că Comisia s-a angajat să extindă abordarea generală bazată pe riscuri a CMR la perturbatorii endocrini, pe baza definiției date de Organizația Mondială a Sănătății, și să analizeze în evaluarea impactului dacă această abordare ar trebui aplicată cu ocazia viitoarei revizuiri a Directivei privind siguranța jucăriilor, pentru a se asigura că perturbatorii endocrini sunt interziși în jucării imediat ce sunt descoperiți, precum și să ia în considerare introducerea unui act legislativ orizontal în acest scop, așa cum au cerut de mai multe ori Parlamentul și Consiliul, respectând principiul „o substanță, o evaluare” din Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice; consideră bine-venit, în acest sens, angajamentul de a evalua extinderea acestei abordări la substanțele chimice care afectează sistemele imunitar, neurologic sau respirator și la substanțele chimice toxice pentru un anumit organ, pentru a garanta un nivel ridicat de protecție împotriva acestor substanțe chimice, precum și pentru a asigura un răspuns normativ referitor la folosirea lor în jucării care să fie adaptat cerințelor viitorului, în concordanță cu intenția Comisiei de a limita în mod prioritar utilizarea acestor substanțe conform Regulamentului REACH;

14.

este preocupat deoarece dispozițiile mai stricte privind substanțele chimice din jucăriile destinate copiilor sub 36 de luni nu țin seama de faptul că copiii mai mari rămân vulnerabili la substanțe periculoase; constată că această distincție îi poate determina pe producători să eludeze dispozițiile, afirmând că jucăria este destinată copiilor de peste 36 de luni, chiar și atunci când este clar că acest lucru nu este adevărat; subliniază că mai multe părți interesate, Comisia și statele membre au precizat că este evident nepotrivit să se facă această distincție, fiindcă ea poate crea portițe legislative și poate reduce eficacitatea Directivei privind siguranța jucăriilor, și a cerut să se renunțe la ea; invită deci Comisia să analizeze acest aspect în evaluarea impactului făcută în scopul revizuirii directivei și, în deplină conformitate cu cele mai recente dovezi științifice, să decidă dacă trebuie să se renunțe la această distincție și să stabilească valori-limită punctuale pentru substanțele chimice din jucării; consideră că, atunci când apar dovezi științifice ale faptului că un produs chimic este periculos pentru copii, ar trebui să se reducă utilizarea produsului respectiv în jucării, precum și în toate produsele destinate copiilor;

Supravegherea pieței și noile tehnologii

15.

constată că Directiva privind siguranța jucăriilor obligă autoritățile competente ale statelor membre să supravegheze piața ținând seama de principiul precauției, să testeze jucăriile de pe piață și să verifice documentele producătorilor pentru a retrage jucăriile care prezintă pericole și a lua măsuri împotriva persoanelor responsabile de introducerea lor pe piață; este îngrijorat de faptul că supravegherea pieței în temeiul Directivei privind siguranța jucăriilor nu este suficient de eficace, deși rămâne de bază pentru protejarea sănătății și siguranței copiilor expuși riscurilor, și că subminează condițiile de concurență echitabile pentru operatorii economici care respectă legea în avantajul comercianților necinstiți, care nu aplică normele UE; constată că sunt raportate încă dificultăți în a obține informații și documente de la anumiți operatori economici;

16.

apreciază adoptarea Regulamentului (UE) 2019/1020, care urmărește să obțină o mai bună supraveghere a pieței prin înăsprirea și armonizarea controalelor efectuate de autoritățile naționale, pentru a se asigura că produsele care intră pe piața unică, inclusiv jucăriile, sunt sigure și respectă normele; invită statele membre să pună în aplicare rapid regulamentul și să doteze autoritățile vamale și autoritățile de supraveghere a pieței cu resurse umane, financiare și tehnice potrivite, pentru a face controale mai multe și mai eficace, astfel încât să se poată garanta că se asigură efectiv respectarea Directivei privind siguranța jucăriilor și că se împiedică proliferarea jucăriilor care prezintă pericole și sunt neconforme;

17.

invită Comisia să evalueze modul în care statele membre au pus în aplicare și au aplicat Regulamentul (UE) 2019/1020 și să ajute activ statele membre să impună respectarea strategiilor naționale de supraveghere a pieței; cere insistent Comisiei să adopte acte de punere în aplicare care să stabilească criteriile de referință și tehnicile aplicate la controale, pe baza unei analize comune a riscurilor la nivelul UE, pentru a asigura aplicarea consecventă a dreptului UE, a înăspri controalele produselor care intră pe piața Uniunii, a preveni divergențele și a garanta că aceste controale se fac la un nivel eficace și uniform; invită Comisia să adopte acte de punere în aplicare care să precizeze procedurile de desemnare a instalațiilor de testare ale Uniunii, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) 2019/1020;

18.

invită Comisia să analizeze în permanență posibilitățile de folosire a noilor tehnologii, cum ar fi etichetarea electronică, tehnologia blockchain și inteligența artificială, pentru a depista produsele care prezintă pericole, a reduce riscurile și a le face mai conforme cu Directiva privind siguranța jucăriilor, precum și pentru a le face munca mai ușoară autorităților de supraveghere a pieței, oferindu-le informații ușor accesibile, actualizate, ordonate și, dacă este posibil, în format digital despre produse și trasabilitatea acestora în lanțul de aprovizionare;

19.

afirmă din nou că resursele financiare și umane sunt limitate, lucru ce a redus în ultimii ani eficacitatea și marja de acțiune a multor autorități de supraveghere a pieței; consideră oportune, în acest context, adoptarea Programului privind piața unică și introducerea unui obiectiv concret, cu o linie bugetară dedicată, și a unor resurse special concepute pentru supravegherea pieței, lucruri ce vor contribui la susținerea măsurilor adoptate de statele membre, pentru a garanta că pe piața UE intră numai jucării sigure și conforme;

20.

subliniază că supravegherea eficace a pieței este esențială pentru a depista jucăriile care prezintă pericole și a asigura aplicarea corespunzătoare a Directivei privind siguranța jucăriilor; invită deci statele membre să își coordoneze mai bine activitățile de supraveghere a pieței, printre altele, prin schimburi de bune practici și prin digitalizarea sistemelor lor, și să dezvolte colaborarea dintre autoritățile de supraveghere a pieței și alte autorități, cum ar fi autoritățile vamale, de telecomunicații și de protecție a datelor; cere, așadar, autorităților de supraveghere a pieței și autorităților vamale să facă activ schimb de experiență și să intensifice coordonarea și cooperarea între ele, inclusiv la nivel transfrontalier, astfel încât să se poată face transferuri rapide de informații despre jucăriile care prezintă pericole și să poată fi oprite efectiv importurile acestor jucării; subliniază că pentru a asigura conformitatea jucăriilor cu cerințele UE este esențial ca peste tot în UE să se facă în continuare controale permanente și eficace ale jucăriilor care intră pe piața internă; invită Comisia să organizeze și să finanțeze acțiuni comune de supraveghere a pieței, inclusiv activități de formare, pentru a accelera asigurarea respectării legislației Uniunii privind jucăriile, și să coopereze cu autoritățile competente din țările terțe pentru a face schimb de informații privind jucăriile care prezintă pericole; invită, de asemenea, statele membre ca, pentru a asigura mai bine respectarea legislației, să stabilească valori minime de eșantionare sau controale minime;

21.

subliniază că pentru a depista mai eficient jucăriile care prezintă pericole autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să facă regulat cumpărături anonime, cel puțin o dată pe an, inclusiv pe piețe online, mai ales pentru că jucăriile sunt produsele care sunt menționate cel mai frecvent în sistemul de alertă rapidă pentru produse nealimentare periculoase „Safety Gate” al UE;

22.

este îngrijorat de noile vulnerabilități și riscuri pe care le prezintă jucăriile conectate în ceea ce privește siguranța, securitatea, intimitatea și sănătatea mintală a copiilor; subliniază că este important ca atunci când copiii se joacă cu jucării conectate să le fie protejată intimitatea; este preocupat de faptul că unele dintre aceste jucării introduse deja pe piața UE au demonstrat că au un grad de securitate necorespunzător și protejează limitat sau nu protejează deloc de amenințările cibernetice; încurajează producătorii de jucării conectate să integreze în jucăriile lor mecanisme de siguranță și securitate încă din faza de concepere; invită Comisia să analizeze diferite opțiuni de acțiune referitoare la nivelul de risc și la principiul proporționalității, cum ar fi extinderea domeniului de aplicare al Directivei privind siguranța jucăriilor astfel încât să includă dispoziții privind protecția intimității și securitatea informațiilor, adoptarea unor acte legislative orizontale privind cerințele de securitate cibernetică pentru produsele conectate și serviciile conexe, precum legea europeană privind reziliența în materie de securitate cibernetică, sau consolidarea actelor legislative orizontale pertinente, cum ar fi Directiva privind echipamentele radio și RGPD, implicând Parlamentul în analiza opțiunilor sale;

23.

este preocupat de faptul că consumatorii reacționează prea puțin la rechemarea anumitor produse și că copiii continuă să se joace cu jucăriile care prezintă pericole, deși sunt rechemate; solicită deci Comisiei să publice orientări privind procedurile de rechemare, inclusiv o listă de verificare cu cerințe concrete, și solicită piețelor online să stabilească mecanisme eficace prin care să poată contacta cu certitudine utilizatorii, cumpărătorii și vânzătorii pentru a-i informa cât mai curând posibil atunci când sunt necesare rechemări și pentru a crește numărul consumatorilor informați despre rechemări;

Comerțul electronic

24.

recunoaște rolul pozitiv al comerțului electronic, inclusiv rolul piețelor online, care au favorizat dezvoltarea producătorilor de jucării din UE; evidențiază, în acest context, intensificarea activității acestor companii atât în Uniunea Europeană, cât și în afara ei; evidențiază că dezvoltarea comerțului electronic aduce beneficii consumatorilor, dar le creează totodată autorităților de supraveghere a pieței dificultăți legate de asigurarea conformității produselor vândute online; observă că multe produse cumpărate online nu respectă cerințele de siguranță ale UE și este îngrijorat de multitudinea de jucării periculoase vândute online de comercianți necinstiți; consideră că trebuie să se pună capăt vânzării online a jucăriilor neconforme și periculoase;

25.

consideră bine-venite orientările Comisiei privind articolul 4 din Regulamentul (UE) 2019/1020, care clarifică sarcinile operatorilor economici, în special în ceea ce privește produsele vândute online și care intră pe piața UE din țări terțe; subliniază că trebuie să se găsească soluții la problema produselor neconforme vândute din țări terțe direct consumatorilor pe piețe online; reamintește că operatorii economici pot introduce numai produse sigure pe piața UE; accentuează că respectarea normelor UE de către toți operatorii economici este esențială pentru a garanta siguranța copiilor și a oferi condiții de concurență echitabile pentru companii; invită autoritățile de supraveghere a pieței și autoritățile vamale să își intensifice cooperarea, inclusiv schimburile de informații privind cazurile de neconformitate constatate, și să aplice măsuri stricte de asigurare a respectării normelor, pentru a nu le da comercianților necinstiți posibilitatea de a profita de piața UE;

26.

pune în evidență valoarea adăugată a principiului „cunoaște-ți clientul” pentru mărirea conformității și a trasabilității jucăriilor vândute online; reliefează caracterul voluntar al angajamentului privind siguranța produselor și faptul că numai puțini operatori de pe piață și-l asumă; regretă că angajamentul privind siguranța produselor a avut până acum efecte reduse;

27.

reliefează că piețele online pot avea un rol foarte important în limitarea circulației jucăriilor care prezintă pericole; consideră deci că piețele online ar trebui obligate să își asume mai multe responsabilități în ceea ce privește asigurarea siguranței și conformității jucăriilor vândute pe platformele lor, îndeosebi identificarea și retragerea jucăriilor neconforme, inclusiv consultând sistemul „Safety Gate” și cooperând efectiv cu autoritățile de supraveghere a pieței pentru retragerea jucăriilor neconforme și prevenirea reapariției jucăriilor care prezintă pericole; insistă cu fermitate, în acest context, asupra ideii că este esențial să se asigure efectiv și în mod previzibil că se respectă legea, precum și să se asigure coerența deplină între Directiva privind siguranța jucăriilor și diferitele instrumente, cum ar fi Actul legislativ privind serviciile digitale, Actul legislativ privind inteligența artificială, Regulamentul privind siguranța generală a produselor și viitorul act legislativ de revizuire a Directivei privind răspunderea pentru produse, pentru a garanta că se aplică cele mai înalte standarde privind siguranța și drepturile fundamentale; cere să se găsească soluții care să permită organizațiilor de consumatori și notificatorilor de încredere să semnaleze jucăriile neconforme;

28.

accentuează că trebuie să se coopereze mai mult cu țările terțe pentru a împiedica jucăriile care prezintă pericole și sunt neconforme să intre pe piața UE, asigurând totodată condiții de concurență echitabile pentru companii; invită Comisia să publice informații despre activitățile sale de monitorizare;

Instrumentul juridic și calea de urmat

29.

invită Comisia, deoarece Directiva privind siguranța jucăriilor se comportă ca un regulament de facto, să analizeze dacă revizuirea acesteia ar putea fi un prilej de a o transforma în regulament, pentru a o face mai eficace și mai eficientă, pentru a nu fi pusă în aplicare inconsecvent în diferitele state membre și pentru a nu se produce fragmentarea pieței;

30.

invită Comisia să aprecieze dacă va fi nevoie să se facă modificări mai consistente la viitoarea revizuire a directivei, justificate de o evaluare amănunțită a impactului, pentru a analiza dacă și în ce mod ar putea fi introduse în viitoarea revizuire a Directivei privind siguranța jucăriilor cerințe mecanice și fizice, substanțe CMR, valori-limită pentru nitrozamine și substanțe nitrozabile și dispoziții privind indicarea pe etichetă a substanțelor parfumante alergene și a substanțelor chimice periculoase astfel încât modificările să poată fi făcute cu ușurință și în mod flexibil;

31.

este îngrijorat de faptul că unii producători nu respectă Directiva privind siguranța jucăriilor, susținând că produsele lor nu sunt jucării, deși sunt folosite evident ca atare; evidențiază că documentele de orientare ale Comisiei sunt utile pentru a clarifica dacă un produs este sau nu jucărie și pentru a asigura punerea în aplicare armonizată a Directivei privind siguranța jucăriilor, atât în avantajul autorităților de supraveghere a pieței, cât și al operatorilor economici; subliniază că mai există însă produse în „zona gri” și invită deci Comisia să rezolve această problemă în definiția jucăriilor din viitoarea revizuire a Directivei privind siguranța jucăriilor; reliefează că în acest scop este nevoie de un dialog deschis și constructiv cu părțile interesate relevante;

32.

pune în evidență rolul important pe care îl au jucăriile în dezvoltarea și formarea competențelor copiilor, precum și sprijinul pedagogic pe care îl oferă pentru îndeplinirea noilor sarcini și îmbunătățirea și învățarea competențelor de la o vârstă foarte fragedă; invită Comisia să revizuiască Directiva privind jucăriile pentru a face jucăriile mai sigure, reducând totodată sarcina și costurile administrative și juridice ale producătorilor, pentru a deschide o cale clară către fabricarea unor jucării sigure și accesibile ca preț pentru toți copiii din Uniunea Europeană;

33.

consideră că consumatorii și actorii din lanțurile valorice au nevoie de informații pentru a adopta un comportament mai sustenabil; invită, așadar, Comisia să analizeze în evaluarea impactului dacă durabilitatea jucăriilor și posibilitatea de a le repara le pot influența siguranța și, dacă se dovedește că poate exista o astfel de influență, să analizeze dacă ar putea fi adăugate la dispozițiile privind etichetarea, în mod proporțional și nerestrictiv, informații mai exacte privind durabilitatea jucăriilor și posibilitatea de a le repara; consideră, în acest sens, că pentru a pune aceste informații la dispoziția consumatorilor s-ar putea recurge la soluții inovatoare și digitale, asigurându-se că informațiile privind siguranța pot fi clar identificate, evitând totodată atribuirea unor sarcini excesive întreprinderilor și reducând la minimum materialele de ambalare;

34.

consideră că avertismentele și informațiile privind siguranța sunt importante pentru consumatori; observă că cerințele suplimentare de etichetare ar trebui menținute la un nivel minim, pentru a nu distrage atenția de la acestea; invită Comisia să evalueze posibilitatea de a indica pe cale electronică informațiile privind conformitatea care nu sunt destinate consumatorului final;

Datele

35.

subliniază că lipsa unor statistici coerente la nivelul UE privind accidentele provocate de jucării a făcut dificilă evaluarea cantitativă a nivelului de protecție asigurat de Directiva privind jucăriile și alimentarea cu informații pertinente a activităților de standardizare a jucăriilor; consideră că finanțarea și coordonarea insuficiente de la nivelul UE constituie o cauză de bază a inexistenței unor date coerente și invită Comisia să rezolve această problemă la viitoarea revizuire a directivei; invită Comisia să analizeze dacă se poate crea o bază de date paneuropeană privind accidentele și rănirile, care să aibă o secțiune specială dedicată jucăriilor, să fie publică, ușor de utilizat, să poată fi consultată de autoritățile publice, consumatori și producători și să permită introducerea și colectarea de informații despre accidentele și rănirile provocate de jucării periculoase, inclusiv de cele vândute online; consideră, de asemenea, că eficiența Directivei privind siguranța jucăriilor se poate evalua și prin folosirea unor indicatori și date precum cele obținute de la sistemul de informare și de comunicare pentru supravegherea pieței, de la „Safety Gate” și din acțiunile comune și invită Comisia să aprecieze dacă se pot găsi soluții digitale care ar putea îmbunătăți trasabilitatea de-a lungul lanțului de aprovizionare și ar putea contribui la creșterea gradului de siguranță al jucăriilor;

36.

invită statele membre să își intensifice colectarea datelor referitoare la Directiva privind siguranța jucăriilor, care se face în prezent neuniform, nereprezentativ și incomplet, și să facă schimb de date despre riscurile și vulnerabilitățile legate de siguranța jucăriilor; invită companiile să își intensifice cooperarea cu statele membre, transmițându-și reciproc mai multe informații despre accidentele legate de jucării, pentru a mări siguranța copiilor și încrederea în jucăriile introduse pe piața internă;

37.

invită Comisia să profite de prilejul oferit de revizuirea Directivei privind siguranța jucăriilor pentru a concepe indicatori cu ajutorul cărora să monitorizeze dacă statele membre o pun în aplicare corect și dacă este eficace; invită Comisia să îmbunătățească colectarea datelor pe care statele membre, autoritățile de supraveghere a pieței și organismele notificate urmează să le transmită regulat; recomandă Comisiei să elaboreze un raport general la nivelul UE pe baza rapoartelor naționale și să facă aceste rapoarte publice și ușor accesibile tuturor părților interesate;

o o

38.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 170, 30.6.2009, p. 1.

(2) JO L 11, 15.1.2002, p. 4.

(3) JO L 218, 13.8.2008, p. 30.

(4) JO L 218, 13.8.2008, p. 82.

(5) JO L 316, 14.11.2012, p. 12.

(6) JO L 169, 25.6.2019, p. 1.

(7) JO L 151, 7.6.2019, p. 15.

(8) JO L 153, 3.5.2021, p. 1.

(9) JO L 396, 30.12.2006, p. 1.

(10) JO L 342, 22.12.2009, p. 59.

(11) JO L 353, 31.12.2008, p. 1.

(12) JO L 153, 22.5.2014, p. 62.

(13) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.

(14) JO L 210, 7.8.1985, p. 29.

(15) JO L 174, 1.7.2011, p. 88.

(16) JO L 342, 22.12.2009, p. 59.

(17) JO L 338, 13.11.2004, p. 4.

(18) JO L 266, 26.9.2006, p. 1.

(19) JO L 353, 31.12.2008, p. 1.

(20) JO L 169, 25.6.2019, p. 45.

(21) JO C 425, 20.10.2021, p. 19.

(22) JO C 425, 20.10.2021, p. 10.

(23) JO C 294, 23.7.2021, p. 14.

(24) JO C 388, 13.11.2020, p. 39.

(25) JO C 334, 19.9.2018, p. 2.

(26) JO C 334, 19.9.2018, p. 60.

(27) JO C 76, 28.2.2018, p. 112.

(28) JO C 404, 6.10.2021, p. 2.

(29) JO C 404, 6.10.2021, p. 63.

(30) JO C 158, 30.4.2021, p. 18.

(31) JO C 371, 15.9.2021, p. 75.

6.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 342/109

P9_TA(2022)0038

Consolidarea Europei în lupta împotriva cancerului

Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la consolidarea Europei în lupta împotriva cancerului – către o strategie cuprinzătoare și coordonată (2020/2267(INI))

(2022/C 342/12)

Parlamentul European,

—	având în vedere decizia sa din 18 iunie 2020 privind constituirea și stabilirea responsabilităților, a componenței numerice și a duratei mandatului Comisiei speciale pentru lupta împotriva cancerului (1),

—	având în vedere documentul de lucru al Comisiei speciale pentru lupta împotriva cancerului din 27 octombrie 2020 intitulat „Contribuția Comisiei speciale pentru combaterea cancerului (BECA) la influențarea viitorului Plan european de luptă împotriva cancerului” (2),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 februarie 2021 privind Planul european de combatere a cancerului (COM(2021)0044),

—	având în vedere Programul-cadru al UE pentru cercetare și inovare 2021-2027 (Orizont Europa) (3) și misiunea specifică privind cancerul din programul Orizont Europa (4),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (COM(2019)0640),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 15 iunie 2021 privind accesul la medicamente și dispozitive medicale pentru o UE mai puternică și mai rezilientă (5),

—	având în vedere ghidurile elaborate în cadrul acțiunilor comune privind cancerul (EPAAC, CANCON, iPAAC) și Agenda 2030 privind formele rare de cancer, stabilită în cadrul Acțiunii comune privind formele rare de cancer (JARC),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 septembrie 2020 referitoare la un nou SEC pentru cercetare și inovare (COM(2020)0628),

—	având în vedere Recomandarea 2003/878/CE a Consiliului din 2 decembrie 2003 privind screeningul pentru cancer (6),

—	având în vedere raportul Agenției Internaționale pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC) din mai 2017 referitor la punerea în aplicare a Recomandării Consiliului privind screeningul pentru cancer (7),

—	având în vedere orientările europene pentru asigurarea calității screeningului și diagnosticării cancerului de sân, cervical și colorectal,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „O strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic” (COM(2020)0381),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 iunie 2021 privind cadrul strategic al UE privind sănătatea și securitatea la locul de muncă 2021-2027 (COM(2021)0323),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 noiembrie 2020 referitoare la o strategie farmaceutică pentru Europa (COM(2020)0761),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 intitulată „Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice. Către un mediu fără substanțe toxice” (COM(2020)0667),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 mai 2021 intitulată „Calea către o planetă sănătoasă pentru toți – Plan de acțiune al UE: „Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului” (COM(2021)0400),

—

având în vedere Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă (Directiva privind agenții cancerigeni și mutageni – DCM) (8), inclusiv cele trei directive de modificare a acesteia și propunerea Comisiei de a patra directivă de modificare (COM(2020)0571),

—	având în vedere Directiva 98/24/CE a Consiliului din 7 aprilie 1998 privind protecția sănătății și a securității lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezența agenților chimici la locul de muncă (9),

—

având în vedere raportul de sinteză al consultării publice al Comisiei speciale pentru lupta împotriva cancerului din 19 aprilie 2021 intitulat „Efectele pandemiei de COVID-19 asupra prevenirii cancerului, serviciilor de sănătate, pacienților cu cancer și cercetării: lecții de învățat în urma unei crize de sănătate publică”,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 noiembrie 2020 intitulată „Construirea unei Uniuni Europene a sănătății: consolidarea rezilienței UE în caz de amenințări transfrontaliere la adresa sănătății” (COM(2020)0724), precum și propunerile conexe ale Comisiei și acordurile provizorii de regulamente ale Parlamentului European și ale Consiliului din 11 noiembrie 2020 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate (COM(2020)0727), privind consolidarea rolului Agenției Europene pentru Medicamente în ceea ce privește pregătirea pentru situații de criză în domeniul medicamentelor și al dispozitivelor medicale și gestionarea acestora (COM(2020)0725) și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 851/2004 de creare a unui Centru European de prevenire și control al bolilor (COM(2020)0726),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2021/522 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 martie 2021 de instituire a unui program de acțiune a Uniunii în domeniul sănătății (programul „UE pentru sănătate”) pentru perioada 2021-2027 (10),

—	având în vedere propunerea Comisiei și acordul de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind evaluarea tehnologiilor medicale și de modificare a Directivei 2011/24/UE (COM(2018)0051),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 536/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind studiile clinice intervenționale cu medicamente de uz uman și de abrogare a Directivei 2001/20/CE (11) (Regulamentul privind studiile clinice) și Sistemul de informații privind studiile clinice, instituit în conformitate cu regulamentul respectiv,

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2021/694 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2021 de instituire a programului Europa digitală (12),

—	având în vedere Raportul nr. 21/2019 al Agenției Europene de Mediu (AEM) intitulat „Un mediu sănătos, o viață sănătoasă: influența mediului asupra sănătății și bunăstării în Europa” (13),

—	având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 9 iunie 2021 privind planul european de luptă împotriva cancerului (14),

—	având în vedere concluziile și recomandările studiului pregătit pentru Comitetul său pentru viitorul științei și tehnologiei (STOA), în iulie 2021, privind „Impactul tehnologiei 5G asupra sănătății” (15),

—	având în vedere obiectivele ONU în materie de dezvoltare durabilă (ODD), în special obiectivul ODD 3 privind starea bună de sănătate și starea de bine,

—	având în vedere cea de-a patra ediție a Codului european împotriva cancerului (16),

—	având în vedere Codul european de practici împotriva cancerului (17),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 martie 2021 intitulată „Strategia UE privind drepturile copilului” (COM(2021)0142),

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 19 iulie 2018 privind combaterea HIV/SIDA, a hepatitei virale și a tuberculozei în Uniunea Europeană și în țările învecinate – situația actuală, instrumente de politică și bune practici (SWD(2018)0387),

—	având în vedere raportul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) din 2020 intitulat „Alcoolul și cancerul în regiunea europeană a OMS: Apel la o mai bună prevenție” (18),

—	având în vedere activitatea și concluziile grupului de interese multipartit „MEPs Against Cancer” (Deputații europeni împotriva cancerului),

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european (19),

—	având în vedere rezoluția sa din 2 martie 2017 privind opțiunile UE pentru îmbunătățirea accesului la medicamente (20),

—	având în vedere rezoluția sa din 10 iulie 2020 referitoare la strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice (21),

—	având în vedere rezoluția sa din 12 februarie 2019 referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind asistența medicală transfrontalieră (22),

—	având în vedere rezoluția sa din 16 ianuarie 2019 referitoare la procedura de autorizare a pesticidelor de către Uniune (23),

—	având în vedere rezoluția sa din 10 iulie 2020 referitoare la strategia UE post-COVID-19 (24) în domeniul sănătății publice,

—	având în vedere rezoluția sa din 17 septembrie 2020 referitoare la penuria de medicamente – moduri de abordare a unei probleme emergente (25),

—	având în vedere rezoluția sa din 15 decembrie 2016 referitoare la regulamentul privind medicamentele de uz pediatric (26) și evaluarea inițială a impactului realizată de Comisie referitoare la revizuirea legislației UE privind medicamentele pentru copii și bolile rare,

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei speciale pentru lupta împotriva cancerului (A9-0001/2022),

întrucât Planul european de combatere a cancerului („Planul”) ar trebui să răspundă în mod eficient solicitării de progrese din partea familiilor și cadrelor medicale ale celor 1,3 milioane de persoane care mor anual din cauza cancerului în Europa, între care 6 000 de copii și tineri, precum și nevoilor cruciale ale pacienților care au nevoie în prezent de diagnostice efectuate la timp și de tratamente și metode de îngrijire eficace, inovatoare, accesibile și la prețuri abordabile pentru cancer și complicațiile și comorbiditățile legate de cancer, așteptărilor legitime ale celor peste 12 milioane de supraviețuitori ai cancerului și ale familiilor acestora, care se confruntă cu dificultăți în a reveni la o „viață normală”, voinței clare a generațiilor viitoare de a fi protejate împotriva amenințărilor pentru sănătate și factorilor de risc și preocupării guvernelor care se confruntă cu o povară economică și socială din ce în ce mai mare din cauza cancerului și a tratamentelor aferente; întrucât scopul tuturor acțiunilor Uniunii în lupta împotriva cancerului ar trebui să fie creșterea ratei de supraviețuire de cinci ani a pacienților bolnavi de cancer;

întrucât Europa reprezintă mai puțin de 10 % din populația lumii, dar înregistrează un sfert din totalul cazurilor de cancer, iar cancerul este a doua cauză de deces în Europa după bolile cardiovasculare și prima cauză de deces din cauză de boală în rândul copiilor cu vârsta de peste un an; întrucât nevoile specifice ale copiilor și adolescenților care suferă de cancer necesită o atenție și un sprijin continue la nivel global, iar oncologia pediatrică ar trebui să fie diferențiată de gestionarea cancerului la adulți; întrucât, deși s-a înregistrat o ușoară scădere a ratelor mortalității datorită campaniilor de screening, diagnosticării mai bune și inovării terapeutice, numărul de cazuri diagnosticate este totuși în creștere, în special dată fiind speranța de viață mai mare, ceea ce duce la îmbătrânirea populației; întrucât aproape trei sferturi din toate diagnosticele de cancer din UE apar la persoane cu vârsta de peste 60 de ani;

întrucât cancerul ilustrează nedreptatea socială și inegalitatea în domeniul sănătății, deoarece diferențele dintre ratele de supraviețuire ale bolnavilor de cancer în statele membre ale UE depășesc 25 %; întrucât cetățenii UE se confruntă cu inegalități în ceea ce privește prevenirea, sunt protejați în mod inegal împotriva factorilor de risc, sunt educați în mod inegal în ceea ce privește comportamentele sănătoase și sunt dotați în mod inegal împotriva dezinformării; întrucât cetățenii UE sunt inegali în ceea ce privește accesul în timp util la tratamente și îngrijiri abordabile și de calitate dintr-un stat membru în altul și de la o regiune la alta dintr-o anumită țară; întrucât accesul la echipe medicale complet multidisciplinare și multiprofesionale variază foarte mult în Europa; întrucât, după vindecare sau când se află în remisie, cetățenii UE sunt inegali în ceea ce privește capacitatea lor de a se întoarce la locul de muncă, de a fi independenți din punct de vedere financiar și de a reveni la o viață familială, socială și emoțională armonioasă; întrucât clasa socială și genul sunt criterii și cauze importante ale inegalităților și inechităților în toate stadiile bolii;

întrucât în majoritatea statelor membre au fost instituite politici naționale sau regionale specifice în materie de cancer, ale căror misiuni, capacități și bugete sunt eterogene; întrucât unele regiuni au devenit centre de luptă împotriva cancerului, cu o expertiză care ar trebui împărtășită în întreaga Uniune;

întrucât obiectivul Planului nu ar trebui să fie doar acela de a combate o problemă esențială de sănătate publică și de a ajuta pacienții să trăiască mai mult și mai bine, ci ar trebui, de asemenea, să inițieze reducerea inegalităților și disparităților în materie de sănătate și să reducă sarcina socială și economică a bolii; întrucât Comisia ar trebui să promoveze o abordare centrată pe pacient și bazată pe drepturile cetățenilor prin integrarea aspectelor legate de justiție, sustenabilitate, echitate, solidaritate, inovare și colaborare în centrul Planului, inclusiv în cadrul Inițiativei sale „Încurajarea copiilor în lupta împotriva cancerului”;

întrucât pandemia de COVID-19 a cauzat perturbări grave în programele de screening pentru cancer, în tratamentul, cercetarea și serviciile destinate supraviețuitorilor și de urmărire a acestora, cu impactul aferent asupra pacienților bolnavi de cancer, a familiilor și a cadrelor medicale; întrucât pandemia a creat o nevoie urgentă de a consolida serviciile de combatere a cancerului în toate țările europene și de a remedia întârzierile extrem de îngrijorătoare în ceea ce privește acțiunile de prevenire, precum și depistarea și diagnosticarea timpurie; întrucât se estimează că, în Europa în timpul pandemiei, 100 milioane de teste de depistare nu au fost efectuate și un milion de cazuri de cancer nu au fost diagnosticate; întrucât unul din cinci pacienți care suferă de cancer nu a primit la timp tratamentul chirurgical sau chimioterapia de care avea nevoie (27); întrucât cadrele medicale au dus povara unei pandemii și trebuie să facă față unui mediu de lucru foarte stresant;

întrucât alfabetizarea în domeniul sănătății include dobândirea de cunoștințe și competențe, sensibilizarea cu privire la drepturi și încrederea de a lua măsuri pentru a îmbunătăți sănătatea personală și a comunității; întrucât acțiunile de promovare a alfabetizării în domeniul sănătății în cadrul Planului ar trebui să se concentreze pe responsabilizarea pacienților și a cetățenilor prin intermediul unor instrumente de comunicare de ultimă generație, inclusiv solicitând participarea și colaborarea organizațiilor de pacienți și a altor ONG-uri foarte competente în domeniu, care se axează de ani de zile pe difuzarea și cultivarea cunoștințelor de sănătate; întrucât responsabilizarea pacienților implică asistență pentru ca aceștia să își înțeleagă drepturile; întrucât toate eforturile de îmbunătățire a alfabetizării în domeniul sănătății, inclusiv a alfabetizării digitale, ar trebui să țină seama de persoanele care se confruntă cu excluziunea și de nevoile persoanelor cu dizabilități de învățare; întrucât ar trebui luate în considerare inegalitățile în ceea ce privește cunoașterea tehnologiilor informatice, accesul și utilizarea acestora, precum și diferențele regionale, naționale, sociale și economice; întrucât informațiile necesare ar trebui să fie disponibile în limbi comune din afara UE pentru a ajunge la migranți, la persoanele nou-venite și la alte grupuri vulnerabile și comunități minoritare; întrucât, în eforturile de îmbunătățire a cunoștințelor în materie de sănătate, responsabilitatea ar trebui să fie, de asemenea, de a ajuta cetățenii să identifice actele de dezinformare, având în vedere efectele nocive pe care le poate avea dezinformarea în toate domeniile legate de îngrijirea oncologică, inclusiv în ceea ce privește prevenția, vaccinarea și tratamentul;

întrucât aproximativ 40 % din cazurile de cancer din UE pot fi prevenite; întrucât prevenirea este mai eficientă decât orice tratament și cea mai rentabilă strategie pe termen lung de control al cancerului; întrucât Planul ar trebui să abordeze toți factorii-cheie de risc și factorii sociali determinanți ai cancerului; întrucât nivelul UE este esențial în prevenirea cancerului, deoarece deține competențe semnificative care au impact asupra celor mai mulți factori de risc pentru cancer;

întrucât, potrivit Raportului nr. 21/2019 al AEM, cancerul este principala boală netransmisibilă care poate fi atribuită mediului, peste 250 000 de decese cauzate de cancer fiind atribuite mediului în 2016 în 32 de țări europene cu venituri ridicate; întrucât AEM a identificat poluarea aerului înconjurător, substanțele chimice, arderea combustibililor în interior și radiațiile ca factori de risc pentru cancer legați de mediu;

întrucât poluarea aerului cu poluanți proveniți dintr-o gamă largă de surse, inclusiv energia, transporturile, agricultura și industria, reprezintă un factor determinant principal al mortalității, cauzând 400 000 de decese premature pe an, inclusiv din cauza cancerului pulmonar, a bolilor cardiace și a accidentelor vasculare cerebrale;

întrucât în Comunicarea Comisiei privind cooperarea consolidată împotriva bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare (COM(2018)0245) se recomandă elaborarea de orientări la nivelul UE pentru instituirea unor sisteme electronice cuprinzătoare de informații privind imunizarea la nivel național, astfel încât să se asigure monitorizarea efectivă a programelor de imunizare; întrucât acest lucru ar trebui realizat în deplină conformitate cu normele de protecție a datelor; întrucât virusul papiloma uman (HPV) este o infecție cu transmitere sexuală asociată cu aproape 5 % din toate tipurile de cancer la femei și la bărbați din întreaga lume, printre care cancerul de col uterin și cel orofaringian, dar de asemenea cancerul anal, penian, vaginal și vulvar; întrucât, pentru a atinge obiectivele OMS pentru 2030 privind eliminarea cancerului de col uterin ca problemă de sănătate publică, sunt necesare atât atingerea obiectivelor de vaccinare împotriva HPV pentru fete, cât și instituirea unui screening organizat de înaltă calitate pentru depistarea cancerului de col uterin; întrucât ratele de vaccinare împotriva HPV sunt îngrijorător de scăzute în statele membre; întrucât există, din nefericire, discrepanțe majore în ceea ce privește acoperirea vaccinală între statele membre, care variază de la mai puțin de 30 % la peste 70 % (nivelul necesar de imunitate a populației fiind de 70 %); întrucât Helicobacter pylori este principala cauză infecțioasă a cancerului la nivel mondial, în principal a adenocarcinomului gastric non-cardia;

întrucât anumite tipuri de cancer endocrin (precum cancerul tiroidian, cancerul de sân și cancerul testicular) sunt în creștere; întrucât tratamentele endocrine pentru cancerul dependent de hormoni pot avea efecte secundare asupra sistemului endocrin; întrucât tratamentele împotriva cancerului pot avea efecte pe termen lung, cum ar fi comorbidități endocrine la supraviețuitorii cancerului; întrucât obezitatea este un factor de risc cunoscut pentru multe tipuri de cancer, inclusiv pentru tipurile de cancer endocrin; întrucât se știe că expunerea la perturbatorii endocrini are efect asupra dezvoltării obezității și a cancerului; întrucât perturbatorii endocrini costă anual statele membre între 157 și 270 de miliarde EUR (până la 2 % din PIB-ul UE) (28) în cheltuieli de sănătate și pierdere a potențialului de câștig, în mare parte din cauza tulburărilor de neurodezvoltare și metabolice și a cancerului;

întrucât expunerea la substanțe periculoase la locul de muncă este responsabilă de aproximativ 120 000 de cazuri de cancer profesional în fiecare an, ceea ce cauzează aproximativ 80 000 de decese în fiecare an, ceea ce reprezintă 8 % din totalul deceselor cauzate de cancer (12 % din decesele cauzate de cancer în rândul bărbaților și 7 % din decesele cauzate de cancer în rândul femeilor); întrucât, cu toate acestea, poate fi dificil să se stabilească relații cauzale, din cauza perioadelor lungi de latență; întrucât IARC al OMS a identificat 50 de agenți cancerigeni prioritari și a demonstrat că lucrătorii sunt expuși pe scară largă la acești agenți în Europa; întrucât marea majoritate a cancerelor cauzate de agenți cancerigeni la locul de muncă par să poată fi prevenite dacă agenții cancerigeni sunt reglementați în consecință, dar, în temeiul Directivei 2004/37/CE, există până în prezent valori limită obligatorii de expunere profesională (OEL) pentru doar 27 dintre aceștia; întrucât sunt necesare acțiuni suplimentare pentru a preveni, detecta și recunoaște mai bine formele de cancer profesional legate de munca în schimburi de noapte și radiațiile UV (pentru lucrătorii care lucrează în aer liber);

întrucât o piață a muncii în schimbare, caracterizată de evoluții demografice, de noi tehnologii și de noi tipuri de locuri de muncă, are un impact potențial asupra sănătății și siguranței la locul de muncă; întrucât tot mai mulți lucrători se mută în locuri de muncă pe platforme online și muncă netradițională sau locuri de muncă atipice; întrucât factori precum radiațiile, stresul, organizarea muncii și condițiile de muncă sunt toți legați de cancerul profesional (29); întrucât, în prezent, nu există date fiabile și comparabile la nivelul UE privind expunerea la factorii de risc de cancer la locul de muncă (30);

întrucât, spre deosebire de accidentele la locul de muncă, în care vătămările pot fi evaluate mai ușor și pot fi acordate despăgubiri, poate dura ani sau decenii înainte de diagnosticarea cancerului profesional și de identificarea corespunzătoare a cauzei; întrucât Recomandarea Comisiei privind bolile profesionale (31) recomandă statelor membre să introducă, cât mai curând posibil, în legislația, reglementările și dispozițiile lor administrative naționale privind bolile profesionale pentru care se pot acorda despăgubiri lista europeană stabilită în anexa I la recomandarea menționată anterior; întrucât disparitățile existente între statele membre în ceea ce privește rata de recunoaștere a bolilor profesionale înseamnă că mulți lucrători nu au beneficiat niciodată de recunoașterea bolii lor profesionale;

subliniază că radonul este un gaz radioactiv incolor și inodor și, pentru că se descompune în aer, eliberează radiații care pot deteriora ADN-ul celulelor din organism; întrucât nivelurile de radon variază foarte mult în diferite regiuni sau chiar în zone rezidențiale și pot fi prezente atât în aerul exterior, cât și în aerul interior;

subliniază că, în 2011, IARC a clasificat câmpurile electromagnetice de radiofrecvență ca fiind posibil cancerigene pentru oameni, pe baza unui risc crescut de gliom asociat utilizării telefoanelor mobile; întrucât există studii, publicate în 2015 și 2018, care arată o creștere semnificativă (de peste două ori) a tumorilor de glioblastom pe o perioadă de douăzeci de ani (1995-2015) la toate grupele de vârstă, iar altele care arată riscul crescut de glioblastom asociat cu utilizarea telefonului mobil și fără fir la persoanele cu vârste cuprinse între 18 și 80 de ani; întrucât sunt necesare mai multe studii pentru a stabili aceste riscuri asociate;

întrucât 24 % din toate diagnosticele oncologice nou stabilite în Europa în fiecare an, inclusiv toate formele de cancer pediatric, sunt forme rare de cancer și reprezintă în ele însele o provocare pentru sistemele publice de sănătate; întrucât pacienții cu forme rare de cancer se confruntă cu provocări legate de diagnosticarea tardivă sau incorectă, lipsa accesului la terapii și competențe adecvate, neînțelegerea datelor științifice subiacente, lipsa fezabilității comerciale în dezvoltarea de noi terapii, puține bănci de țesuturi disponibile, dificultăți în efectuarea unor studii clinice bine alimentate, precum și sentimente de izolare;

întrucât planul ar trebui pus în aplicare în strânsă legătură cu recomandările și acțiunile IARC, cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU pentru sănătatea globală, inclusiv cu obiectivul de a realiza o acoperire universală cu servicii de sănătate, cu recomandările și orientările OMS, cu acordurile internaționale în domeniul sănătății, inclusiv cu Convenția-cadru a OMS pentru controlul tutunului și cu Inițiativa globală a OMS privind cancerul la copii, cu acțiunile comune ale UE privind cancerul, precum și cu recomandările și orientările experților și ale asociațiilor de pacienți; întrucât Planul ar trebui să recunoască drept prioritate solidaritatea și parteneriatul UE cu țările cu venituri mici și medii, inclusiv cu cele din regiunea extinsă a OMS din Europa;

T.	întrucât Actul privind condițiile de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei acordă Suediei o derogare de la interdicția la nivelul UE privind vânzarea anumitor tipuri de tutun pentru uz oral;

U.	întrucât alimentația mediteraneeană este cunoscută ca fiind sănătoasă și echilibrată și că joacă un rol de protecție în prevenirea primară și secundară a principalelor boli cronice degenerative;

întrucât, deși Planul acordă o atenție remarcabilă unei serii de necesități de politici privind screeningul pentru cancer, există mai puține inițiative pentru depistarea timpurie a formelor de cancer care nu sunt incluse în programele de screening; întrucât, prin urmare, sunt necesare acțiuni specifice pentru a promova o mai bună informare privind semnele de avertizare legate de cancer în rândul cetățenilor și al cadrelor medicale;

întrucât creșterea prețurilor la medicamentele împotriva cancerului a depășit creșterea cheltuielilor totale legate de cancer, iar noile medicamente împotriva cancerului care ajung pe piață la un preț ridicat au fost identificate ca fiind un factor important al creșterii cheltuielilor legate de cancer; întrucât Raportul tehnic al OMS din 2018 privind stabilirea prețurilor la medicamentele împotriva cancerului și impactul său (32) a recunoscut că prețurile medicamentelor împotriva cancerului au fost mai mari decât pentru alte indicații, iar costurile acestora au crescut într-un ritm mai rapid, ceea ce a cauzat lipsa accesului la tratament pentru mulți pacienți din întreaga lume și a afectat capacitatea guvernelor de a oferi acces la prețuri accesibile pentru toți;

întrucât abordarea cancerului într-o strategie cuprinzătoare, cum ar fi Planul de luptă împotriva cancerului prezentat de Comisie, ar putea fi utilizată ca model pentru alte boli netransmisibile și întrucât pacienții cu alte boli cronice ar trebui, prin urmare, să beneficieze, de asemenea, de realizările și principiile Planului și ar trebui elaborate planuri similare și pentru alte patologii cu rate ridicate de mortalitate;

întrucât coordonarea dintre statele europene, o politică comună susținută la nivel european și schimburile transfrontaliere de cunoștințe sunt absolut esențiale pentru obținerea de progrese în combaterea cancerului; întrucât responsabilitatea principală pentru protecția sănătății și sistemele de sănătate revine statelor membre;

întrucât este necesară o abordare cuprinzătoare, multidisciplinară și coordonată în abordarea factorilor legați de comportament, biologici, de mediu, legați de locul de muncă, socioeconomici și comerciali determinanți pentru sănătate, la nivel regional, național și european, pentru a sprijini acțiunile care vizează toate aspectele legate de cancer (prevenire, depistare, tratament, îngrijire paliativă, îngrijiri ulterioare pentru supraviețuitori și reintegrare), printr-o mobilizare eficientă a principalelor instrumente, cum ar fi resurse și fonduri adecvate, legislație, cercetare și schimbul de cunoștințe; întrucât s-a demonstrat că abordările terapeutice axate pe pacient îmbunătățesc calitatea vieții și rata generală de supraviețuire a pacienților; întrucât noile tehnologii și inteligența artificială au un potențial ridicat de a aduce îmbunătățiri în domeniul cercetării cancerului, în procesele legate de tratamente și în îngrijire;

AA.

întrucât cercetarea și inovarea sunt singura noastră speranță de a învinge definitiv cancerul într-o zi; întrucât este necesară o finanțare susținută și efectivă pentru a sprijini proiecte ambițioase și condiții de muncă bune și stabile pentru cercetătorii care lucrează în domeniul cancerului; întrucât întreprinderile farmaceutice, inclusiv IMM-urile, actori esențiali pentru inovarea în domeniul oncologic;

AB.	întrucât abordările „Sănătate în toate politicile” și „O singură sănătate” ar trebui promovate în continuare, iar eforturile de combatere a cancerului ar trebui integrate în toate politicile UE;

AC.	întrucât UE și statele membre ar trebui să-și mobilizeze forțele și să ofere stimulente adecvate și bugete sustenabile pentru a atinge obiectivul ambițios de a reduce incidența cancerului și a mortalității cauzate de cancer în Europa;

AD.	întrucât Planul ar putea reprezenta, prin urmare, un prim pas important către o veritabilă Uniune Europeană a Sănătății și o demonstrație publică destinată cetățenilor, care să le arate succesul ce poate fi obținut printr-o cooperare paneuropeană în domeniul sănătății,

salută Planul și invită Comisia să caute noi sinergii între Plan și programul EU4Health, Strategia farmaceutică pentru Europa, Strategia privind substanțele chimice și strategia industrială europeană actualizată; consideră că un astfel de cadru cuprinzător privind cancerul ar contribui la prevenirea, depistarea timpurie și vindecarea cancerului; invită Comisia să depună eforturi în vederea elaborării unei politici comune privind cancerul, care să includă, acolo unde este necesar, propuneri de proiecte legislative;

A. Domenii de acțiune

I. Prevenirea cancerului în toate politicile europene

este ferm convins că, în toate politicile și programele de finanțare europene, ar trebui să fie puse în aplicare acțiuni preventive împotriva cancerului, prin măsuri de sprijinire a eliminării sau reducerii efectelor nocive legate de factori de risc ce pot fi modificați; invită Comisia și statele membre să integreze în toate politicile relevante campanii de sensibilizare publică cu privire la prevenirea cancerului; invită Comisia să introducă obiectivele Planului în toate politicile sectoriale relevante; este ferm convins că acțiunile preventive ar trebui să se bazeze pe dovezi; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să majoreze finanțarea pentru cercetarea științifică privind cauzele cancerului și pentru eficiența și implementarea măsurilor preventive;

invită Comisia și statele membre să conceapă și să pună în aplicare măsuri de prevenire eficace la nivel național și la nivelul UE, care să se bazeze pe expertiză științifică independentă, pe cele mai bune practici, pe lecțiile învățate, precum și pe orientări clinice; solicită, în acest sens, punerea în aplicare în special a Codului european de luptă împotriva cancerului (ECAC), pentru a reduce riscurile de cancer pe baza celor mai recente dovezi științifice, și actualizarea periodică a ECAC printr-un ciclu bazat pe monitorizare și evaluare continue;

recunoaște că peste 40 % din toate tipurile de cancer pot fi prevenite prin acțiuni coordonate care vizează factorii determinanți pentru sănătate legați de comportament, biologici, de mediu, legați de locul de muncă, socioeconomici și comerciali; solicită să se acorde mai multă atenție menținerii unui stil de viață sănătos, pentru a preveni cancerul și a reduce recidiva anumitor tipuri de cancer;

sprijină obiectivul misiunii de combatere a cancerului din cadrul programului Orizont Europa de a preveni peste trei milioane de decese premature suplimentare în perioada 2021-2030, prin accelerarea progreselor în ceea ce privește programele de prevenire și control al cancerului, care vizează egalitatea de șanse în ceea ce privește accesul la aceste programe; invită Comisia să aloce o finanțare adecvată misiunii de combatere a cancerului din cadrul programului Orizont Europa și altor programe relevante (cum ar fi „Știința și politica pentru un viitor sănătos” – HBM4EU) pentru a atinge acest obiectiv;

regretă inegalitățile și inechitățile semnificative din domeniul sănătății din UE în ceea ce privește prevenirea cancerului; insistă asupra necesității de a identifica și de a acorda o atenție deosebită grupurilor de populație vulnerabile, marginalizate, excluse social și persoanelor care locuiesc în zone îndepărtate (cum ar fi regiunile rurale, izolate sau foarte îndepărtate de centrele medicale), pentru a asigura accesul acestora la servicii de prevenire a cancerului; consideră, în acest sens, că prevenirea cancerului trebuie să fie încadrată și în contextul justiției sociale, ceea ce implică necesitatea unor schimbări sistemice prin politici publice la nivelul întregii populații, dincolo de schimbările de comportament individual;

recunoaște că consumul de tutun este de departe cea mai mare cauză de cancer care poate fi prevenită în UE, fiind responsabilă de 15-20 % din cazurile de cancer din Europa și fiind principalul factor de risc pentru decesele cauzate de cancer în Europa (27 % dintre decesele cauzate de cancer, ceea ce echivalează cu 700 000 de decese cauzate anual de cancer în UE); reamintește că există diferențe majore în UE, deoarece procentul de fumători variază de peste cinci ori de la o țară la alta;

susține cu tărie obiectivul stabilit în Plan al unei „generații fără tutun”, în care mai puțin de 5 % din populație să consume tutun până în 2040, față de aproximativ 25 % în prezent; îndeamnă Comisia să stabilească obiective intermediare care să fie monitorizate și promovate în mod constant, inclusiv la nivel național, și care să fie raportate în Registrul privind inegalitățile în domeniul cancerului, pentru a se direcționa eforturile în mod optim în vederea atingerii obiectivului global; invită Comisia să finanțeze programe de sprijinire a renunțării la fumat; invită Comisia să sprijine cooperarea între statele membre în schimbul celor mai bune și mai eficiente practici de reducere a fumatului;

salută intenția Comisiei de a revizui Directiva privind produsele din tutun (33), Directiva privind impozitarea produselor din tutun (34) și cadrul juridic privind achizițiile transfrontaliere de tutun de către persoane fizice și îndeamnă Comisia să ia măsuri adecvate și să prezinte propuneri legislative, pentru a introduce următoarele:

(a)	o majorare și o convergență în sens ascendent a accizelor minime și a prețului final de piață pentru toate produsele din tutun, ceea ce ar îmbunătăți prevenirea prin reducerea fumatului și a consumului de tutun, în special în rândul fumătorilor actuali, și ar împiedica tinerii să se apuce de fumat;

(b)	o cerință privind ambalajele simple standardizate și obligația de a include avertismente de sănătate pe 80 % din partea din față și din spate a pachetelor produselor din tutun, inclusiv avertismente cu imagini; precum și

(c)	aplicarea strictă a interdicției privind aromele caracteristice din produsele din tutun, pentru a reduce atractivitatea acestora pentru fumători, nefumători și tineri;

10.

cere evaluarea și revizuirea metodelor de măsurare utilizate în prezent pentru gudron, nicotină și monoxid de carbon din produsele din tutun și în produsele conexe, pe baza cercetărilor științifice independente și recente;

11.

solicită punerea deplină în aplicare de către statele membre a obligațiilor prevăzute în Directiva (UE) 2019/904 privind materialele plastice de unică folosință (35) în ceea ce privește filtrele din produsele din tutun care conțin plastic, pentru a aborda preocupările legate de mediu și de sănătate care sunt generate de aceste filtre;

12.

invită Comisia să țină seama de evaluările științifice ale riscurilor pentru sănătate legate de țigaretele electronice, produsele din tutun încălzit și noile produse din tutun, inclusiv de evaluarea riscurilor utilizării acestor produse în comparație cu consumul altor produse din tutun, precum și să realizeze la nivel european o listă de substanțe conținute și emise de aceste produse; consideră că țigaretele electronice i-ar putea ajuta pe unii fumători să renunțe treptat la fumat; consideră, în același timp, că țigaretele electronice nu ar trebui să fie atractive pentru minori și nefumători; invită, prin urmare, Comisia să evalueze, în cadrul Directivei privind produsele din tutun, ce arome din țigaretele electronice sunt în special atractive pentru minori și nefumători și să propună interzicerea acestora și, în plus, să propună interzicerea tuturor aromelor caracteristice din produsele din tutun încălzit și din noile produse din tutun;

13.

solicită punerea rapidă și integrală în aplicare a Convenției-cadru a OMS pentru controlul tutunului (FCTC) (36) și a Protocolului OMS pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun (37), acordând o atenție deosebită articolului 5.3 din FCTC și orientărilor sale privind protecția politicilor de sănătate publică împotriva intereselor particulare ale industriei tutunului; îndeamnă Comisia să pună în aplicare norme de conduită specifice pentru toți funcționarii și ceilalți agenți atunci când interacționează cu industria tutunului, în conformitate cu decizia Ombudsmanului European în cazul 852/2014/LP (38);

14.

sprijină propunerea Comisiei de a actualiza recomandarea Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind mediile fără fum de tutun (39) pentru a extinde domeniul de aplicare a acesteia la produsele nou-apărute, cum ar fi țigaretele electronice și produsele din tutun încălzit, și pentru a extinde mediile fără fum de tutun și la spațiile în aer liber;

15.

reamintește că etanolul și acetaldehida din metabolizarea etanolului din băuturile alcoolice sunt clasificate de IARC ca fiind cancerigene pentru oameni și că aproximativ 10 % din toate cazurile de cancer la bărbați și 3 % din toate cazurile de cancer la femei din Europa pot fi atribuite consumului de alcool; (40) subliniază că, cu cât cantitatea de alcool consumată este mai mică, cu atât riscul de apariție a cancerului este mai mic; subliniază că consumul nociv de alcool este un factor de risc pentru multe tipuri diferite de cancer, cum ar fi cancerul oral, de faringe, de laringe, de esofag, de ficat, cancerul colorectal și cancerul de sân la femei; reamintește studiul menționat de OMS (41), care recunoaște că nivelul cel mai sigur de consum de alcool este consumul zero atunci când este vorba de prevenirea cancerului și subliniază necesitatea de a ține seama de acest aspect la elaborarea și punerea în aplicare a politicii de prevenire a cancerului (42);

16.

salută obiectivul Comisiei de a obține o reducere cu cel puțin 10 % a consumului nociv de alcool până în 2025; încurajează Comisia și statele membre să promoveze acțiuni de reducere și prevenire a efectelor nocive ale consumului de alcool în cadrul unei strategii revizuite a UE privind alcoolul (43), inclusiv o strategie europeană de consum de alcool zero pentru minori, însoțită, după caz, de propuneri legislative, respectând în același timp principiul subsidiarității și legislațiile naționale în vigoare privind limitele de vârstă pentru consumul de alcool; sprijină furnizarea de informații mai bune consumatorilor prin îmbunătățirea etichetării băuturilor alcoolice pentru a include informații privind consumul moderat și responsabil de alcool și prin introducerea unei indicații obligatorii privind lista ingredientelor și informațiile nutriționale, introducând, de asemenea, etichetarea digitală; solicită Comisiei să ia măsuri specifice care să vizeze consumul ridicat și riscant de alcool (44); consideră că este important să se protejeze minorii de comunicarea comercială privind consumul de alcool, precum și de plasarea de produse și de sponsorizarea din partea mărcilor de alcool, inclusiv în mediul digital, deoarece publicitatea nu trebuie să se adreseze în mod specific minorilor și nu trebuie să încurajeze consumul de alcool; solicită interzicerea publicității la alcool și a sponsorizării evenimentelor sportive care sunt frecventate în principal de minori de către producătorii de băuturi alcoolice; solicită o monitorizare strictă a punerii în aplicare a Directivei revizuite privind serviciile mass-media audiovizuale (45); solicită ca propunerea de Act legislativ privind serviciile digitale să consolideze capacitatea statelor membre de a susține și de a pune în aplicare legislația care vizează protejarea minorilor și a altor persoane vulnerabile împotriva comunicării comerciale pentru băuturi alcoolice; încurajează alocarea de fonduri publice pentru campaniile naționale și europene de sensibilizare; sprijină revizuirea prevăzută a legislației UE privind impozitarea alcoolului și achizițiile transfrontaliere de alcool de către persoane fizice, precum și o revizuire a politicilor de stabilire a prețurilor la alcool, inclusiv având în vedere creșterea taxelor pe băuturile alcoolice;

17.

subliniază că alimentația are o influență semnificativă asupra sănătății oamenilor și că dovezile științifice arată că consumul de porții alimentare cu o dimensiune necorespunzătoare are un impact negativ asupra sănătății și poate crește riscul de apariție a cancerului; solicită dezvoltarea unor campanii cuprinzătoare de nutriție, aliniate la Strategia Uniunii Europene „De la fermă la consumator”;

18.

încurajează statele membre să ia în considerare oferirea de consiliere nutrițională în cadrul asistenței medicale primare;

19.

subliniază rolul unei alimentații sănătoase în prevenirea și limitarea incidenței și reapariției cancerului și subliniază că riscurile individuale de cancer pot fi reduse prin creșterea consumului de plante și alimente pe bază de plante produse în mod sustenabil, cum ar fi fructele și legumele proaspete, cerealele integrale și leguminoasele; subliniază, de asemenea, necesitatea de a aborda problema legată de consumul excesiv de carne și de produse ultra-procesate și de produse cu un conținut ridicat de zahăr, sare și grăsimi; salută, prin urmare, viitoarea revizuire a programului UE de încurajare a consumului de fructe, legume și lapte în școli și a politicii UE de promovare a produselor agricole; solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze și să ajute consumatorii să facă alegeri informate, sănătoase și sustenabile cu privire la produsele alimentare, prin adoptarea la nivelul UE a unei etichete nutriționale obligatorii și armonizate pe partea din față a ambalajului, care să fie elaborată pe bază de dovezi științifice solide și independente; salută accentul pus pe alimentația sănătoasă în Garanția UE pentru copii (46) și solicită un nou plan de acțiune al UE privind obezitatea infantilă; promovează măsuri fiscale pentru a face ca alimentele proaspete (precum fructele și legumele, leguminoasele, păstăile și cerealele integrale) să devină mai ieftine și mai accesibile la nivel național, în special pentru persoanele cu venituri mici; încurajează statele membre să utilizeze politici de stabilire a prețurilor, cum ar fi taxa pe valoarea adăugată diferențiată, și măsuri de control al pieței pentru a influența cererea de alimente și băuturi cu un conținut scăzut de grăsimi saturate, grăsimi trans, sare și zahăr, precum și accesul la ele la prețuri rezonabile; sprijină statele membre în revizuirea dispozițiilor relevante pentru a restricționa publicitatea pentru băuturile îndulcite și produsele alimentare prelucrate cu un conținut ridicat de grăsimi, sare și zahăr, inclusiv publicitatea pe platformele de comunicare socială, și invită Comisia să prezinte o propunere de regulament cuprinzător la nivelul UE pentru a interzice publicitatea la astfel de produse pentru minori;

20.

recunoaște că obezitatea este considerată un factor de risc pentru multe tipuri de cancer, cum ar fi cancerul colorectal, cancerele renale sau cancerul de sân, printre altele; invită statele membre să lupte activ împotriva obezității, oferind acces la opțiuni alimentare sănătoase și la practicarea sportului, nu doar prin educarea și încurajarea cetățenilor să facă alegerile corecte, ci și prin includerea unor programe integrale în asistența medicală primară, care să ajute pacienții care suferă de obezitate să slăbească sănătos; invită Comisia și statele membre să sprijine cercetarea și inovarea legate de obezitate cu scopul de a descrie influența factorilor genetici, a microbiomului uman și a stării psihologice, printre altele, asupra greutății corporale și pentru a explora cele mai eficiente intervenții;

21.

salută intenția Comisiei de a se combate prezența contaminanților cancerigeni în alimente; reamintește Comisiei Rezoluția Parlamentului din 8 octombrie 2020 (47), în care se solicită stabilirea unor limite legale stricte pentru acrilamida prezentă în alimente, pentru a proteja în mod adecvat consumatorii, în special pe cei mai vulnerabili, cum ar fi sugarii și copiii; invită insistent Comisia să prezinte rapid propuneri de reglementare;

22.

invită Comisia să țină seama de diversele apeluri ale Parlamentului din rezoluția sa din 16 ianuarie 2019 privind îmbunătățirea procedurii Uniunii de autorizare a pesticidelor;

23.

invită statele membre, guvernele regionale și locale, reprezentanții societății civile și angajatorii să promoveze și să faciliteze practicarea activităților fizice și sportive pe întreg parcursul vieții, deoarece se știe că acestea limitează incidența și recurența cancerului, reduc problemele de sănătate mintală și favorizează incluziunea socială; subliniază că este important ca practicarea activității fizice și a sportului să devină accesibilă și incluzivă încă de la o vârstă fragedă, în special pentru grupurile vulnerabile, prin finanțarea infrastructurilor, echipamentelor și programelor publice; invită statele membre să faciliteze accesul pacienților spitalizați la activitatea fizică, dacă acest lucru este recomandat clinic;

24.

salută lansarea campaniei UE „HealthLifestyle4all”, care include promovarea sportului, a activității fizice și a alimentației sănătoase, pe lângă alte sectoare cheie; recomandă ca școlile să includă educația în domeniul sănătății în programele lor de învățământ, pentru a se asigura că minorii și adolescenții învață cum să aibă un stil de viață sănătos și că sunt informați cu privire la Codul european de luptă împotriva cancerului și solicită ca educația în domeniul sănătății să facă parte integrantă din politicile educaționale de asistență socială;

25.

subliniază faptul că radiațiile solare conțin radiații ultraviolete (UV) invizibile, care pot duce la apariția cancerului de piele; invită, prin urmare, Comisia să revizuiască Directiva 2006/25/CE privind expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (radiații optice artificiale) (48) și să includă radiațiile solare în domeniul de aplicare al acestei directive; sprijină acțiunile care vizează creșterea protecției împotriva expunerii la radiațiile UV la nivelul UE, în special prin intermediul legislației privind sănătatea și siguranța la locul de muncă pentru lucrătorii în aer liber; salută angajamentul Comisiei de a analiza măsuri privind expunerea la radiații ultraviolete, inclusiv cele emise de dispozitivele de bronzare artificială (solarii) (49); subliniază importanța campaniilor de informare pentru a sensibiliza cetățenii cu privire la riscurile asociate expunerii excesive la soare și pentru a-i învăța cum să recunoască posibilele semnale de alarmă; solicită măsuri specifice pentru reducerea expunerii minorilor și adolescenților la radiații ultraviolete; solicită o legislație mai strictă privind utilizarea solariilor în scopuri cosmetice și interzicerea utilizării acestora de către minori; invită statele membre să includă raportarea cu privire la cancerul de piele melanom în registrele naționale oncologice;

26.

recunoaște că aproximativ 2 % din cazurile de cancer la nivel european pot fi atribuite radiațiilor ionizante și că expunerea în interior la radon și la produsele sale de descompunere este a doua cauză principală a cancerului pulmonar în Europa; așteaptă cu interes rezultatele programului de cercetare și formare Euratom (50), care va îmbunătăți cunoștințele privind expunerea la radon și măsurile propuse pentru a reduce acumularea acestuia în locuințe; reamintește că radiațiile ionizante ar putea fi prezente și în gospodăriile private; încurajează, prin urmare, Comisia și statele membre să cartografieze zonele critice actuale și potențiale pentru a reacționa în mod eficace la această amenințare; invită Comisia să aloce fonduri pentru crearea unei astfel de hărți previzionale și să promoveze campanii de informare a publicului în vederea sensibilizării cu privire la această chestiune; încurajează statele membre să își actualizeze periodic planurile naționale de reducere a expunerii la radon, astfel cum se solicită în Directiva privind expunerea la surse radioactive (51) și să consolideze orientările privind reducerea cantității de radon în noile construcții; invită Comisia să evalueze implementarea și eficacitatea măsurilor existente de protecție a lucrătorilor expuși la radiații ionizante, cum ar fi echipajele companiilor aeriene, lucrătorii din centralele nucleare, lucrătorii din structurile industriale relevante, cercetătorii, cadrele medicale și veterinarii care lucrează în sectorul radiologiei, radioterapiei sau medicinei nucleare și să revizuiască aceste măsuri acolo unde este necesar și proporțional;

27.

invită Comisia să promoveze cercetarea științifică multidisciplinară privind existența legăturilor dintre câmpurile electromagnetice, inclusiv 5G, și cancer, pentru a colecta dovezi științifice privind efectele pe termen lung ale câmpurilor electromagnetice și pentru a informa publicul în timp util cu privire la rezultatele acestor studii; solicită promovarea cercetării în domeniul dezvoltării de tehnologii care să reducă expunerea la frecvențe radio;

28.

consideră că Pactul verde european este un factor care contribuie în mod semnificativ la prevenirea cancerului în Europa, prin reducerea poluării aerului, alimentelor, apei și solului și a expunerii la substanțe chimice; solicită integrarea unei evaluări a impactului politicilor asupra incidenței cancerului în Strategia „De la fermă la consumator”, în Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, în Strategia privind reducerea la zero a poluării și în strategiile privind un mediu netoxic; salută viitoarea revizuire a standardelor UE privind calitatea aerului și invită Comisia să le alinieze la orientările OMS, astfel cum se menționează în Rezoluția Parlamentului din 25 martie 2021 referitoare la punerea în aplicare a directivelor privind calitatea aerului înconjurător (52); invită Comisia să se asigure că politica agricolă comună îi ajută pe agricultori să reducă utilizarea pesticidelor; încurajează cercetarea, utilizarea și dezvoltarea de medicamente mai sigure pentru mediu și încurajează implementarea unor mecanisme eficiente de eliminare a deșeurilor, care să evite poluarea mediului, în conformitate cu obiectivele Strategiei farmaceutice pentru Europa;

29.

subliniază că sunt necesare punerea deplină în aplicare a Directivei revizuite privind apa potabilă (53) și punerea în aplicare și respectarea Directivei-cadru privind apa (54), care va reduce concentrațiile în apele de suprafață și subterane ale anumitor poluanți care ar putea contribui la incidența cancerului;

30.

solicită, în special, consolidarea cerințelor de informare privind carcinogenicitatea, în temeiul Regulamentului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) (55), pentru a permite identificarea tuturor substanțelor cancerigene produse sau importate, indiferent de volumul lor, în conformitate cu Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, și solicită, de asemenea, ca înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice, inclusiv a perturbatorilor endocrini, în temeiul Regulamentului REACH, să fie efectuate în asociere cu IARC și în acord cu evaluările OMS; salută angajamentul din cadrul Strategiei pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice de a extinde abordarea generică față de gestionarea riscurilor astfel încât să se garanteze că produsele de consum nu conțin substanțe chimice care provoacă cancer sau mutații genetice, care afectează sistemul de reproducere sau sistemul endocrin sau care sunt persistente și bioacumulative și toxice; invită Comisia să pună rapid în aplicare măsurile planificate în Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice pentru a reduce expunerea cetățenilor la substanțe cancerigene și la perturbatori endocrini prin toate căile de expunere; invită Comisia să acorde o atenție deosebită segmentelor de populație care sunt deosebit de vulnerabile la substanțele chimice periculoase și să țină seama într-o mai mare măsură de aceste grupuri de populație vulnerabile în evaluările riscurilor prezentate de substanțele chimice; subliniază că informarea consumatorilor cu privire la căile de expunere în viața lor de zi cu zi este esențială pentru o mai bună prevenție și salută, în acest sens, crearea bazei de date privind substanțele potențial periculoase din produse; invită Agenția Europeană de Mediu să elaboreze, împreună cu Agenția Europeană pentru Produse Chimice, un raport privind produsele chimice care se află în mediul înconjurător în Europa; solicită ca raportul să evalueze natura sistemică a substanțelor chimice cancerigene și care perturbă sistemul endocrin în cadrul sistemelor europene de producție și consum, utilizarea acestora în produse, prezența lor în mediul înconjurător în Europa și efectele nocive asupra sănătății umane, în special în ceea ce privește cancerul;

31.

consideră că următoarea revizuire a Codului european de luptă împotriva cancerului va trebui să țină seama de cele mai recente cunoștințe privind agenții cancerigeni din mediul înconjurător; invită Comisia să propună fără întârziere o revizuire a articolului 68 alineatul (2) din REACH, a Regulamentului privind materialele care intră în contact cu produsele alimentare (56), a Regulamentului privind produsele cosmetice (57), a Directivei privind siguranța jucăriilor (58) și a altor acte legislative relevante privind produsele de consum pentru a se garanta că produsele de consum nu conțin substanțe chimice care cauzează cancer, în conformitate cu Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice; solicită, de asemenea, ca revizuirea periodică a acestei legislații să țină seama de dezvoltarea de noi materiale, tendințe și produse; subliniază că perturbatorii endocrini sunt prezenți în alimente, în materialele care intră în contact cu alimentele, în produsele cosmetice, în bunurile de consum, în jucării, precum și în apa potabilă și că expunerea, chiar și în doze mici, poate avea efecte adverse pe termen scurt și lung, inclusiv cancer (59); subliniază că, având în vedere expunerea pe scară largă a populației UE la numeroși perturbatori endocrini presupuși și cunoscuți și faptul că expunerea combinată la mai mulți perturbatori endocrini care acționează pe căi similare sau diferite poate avea efecte cumulative, este necesar să se reducă la minimum expunerea la perturbatorii endocrini și să se asigure o mai mare coerență a reglementărilor UE în cadrul tuturor sectoarelor; încurajează continuarea cercetărilor pentru a determina capacitatea substanțelor chimice de a acționa ca perturbatori endocrini;

32.

sprijină pe deplin angajamentul asumat de Comisie în cadrul Strategiei pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice de a modifica Regulamentul privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor chimice [Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 (60)] pentru a introduce noi clase de pericol privind, printre altele, perturbatorii endocrini, inclusiv perturbatorii endocrini suspectați, și de a actualiza cerințele de informare din toate actele legislative relevante pentru a permite identificarea acestora;

33.

invită Comisia să integreze principiul „benign prin concepție” în cerințele de reglementare referitoare la producția de substanțe chimice și farmaceutice, pentru a adopta o abordare cu adevărat precaută în ceea ce privește atenuarea riscurilor pentru sănătatea noastră, societate și mediul înconjurător;

34.

salută publicarea noului cadru strategic al UE privind sănătatea și securitatea la locul de muncă pentru perioada 2021-2027, în special abordarea „viziunea zero” în ceea ce privește decesele profesionale, precum și reuniunea la nivel înalt privind evaluarea sănătății și securității în muncă, planificată pentru 2023, pentru a evalua progresele înregistrate în vederea atingerii obiectivului „viziunea zero”; subliniază necesitatea implicării strânse și regulate a partenerilor sociali și a părților interesate în această strategie; regretă, cu toate acestea, numărul limitat de substanțe incluse în strategie; încurajează analizele și cercetările constante privind substanțele noi suspectate de a fi cancerigene, mutagene și/sau toxice pentru reproducere, stabilirea de valori-limită de expunere profesională pentru agenții chimici pentru care nu există încă astfel de valori și revizuirile periodice ori de câte ori acest lucru devine necesar în lumina unor date științifice și progrese tehnice mai recente; salută sondajul realizat de Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA) cu privire la expunerea lucrătorilor la factorii de risc de cancer; subliniază că programele mai sistematice de biomonitorizare umană, în deplină conformitate cu măsurile de protecție a datelor, atât în mediul profesional, cât și în alte medii decât cel profesional, pot constitui una dintre cele câteva surse relevante de informații privind efectele generale ale expunerii la substanțe chimice și impactul asupra sănătății; invită, prin urmare, Comisia să își sporească de urgență nivelul de ambiție prin actualizări ambițioase și periodice ale Directivei 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă; invită, în acest sens, Comisia ca, după consultarea Comitetului consultativ pentru sănătate și securitate, să prezinte un plan de acțiune pentru a stabili valori-limită de expunere profesională pentru cel puțin 25 de substanțe suplimentare, grupuri de substanțe sau substanțe generate de procese până în 2024; subliniază, în acest sens, necesitatea ca Comisia să mărească capacitatea de revizuire a limitelor de expunere profesională și de adăugare de noi substanțe, inclusiv prin creșterea numărului de angajați din unitățile și autoritățile relevante; reamintește, în acest context, că negocierile în curs privind cea de a patra revizuire a Directivei 2004/37/CE reprezintă o oportunitate de a include, de asemenea, în anexa 1, activități care implică expunerea la medicamente periculoase care îndeplinesc criteriile de clasificare ca fiind cancerigene, mutagene și/sau toxice pentru reproducere de categoria 1A sau 1B, prevăzute în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, pentru a asigura cele mai bune măsuri de protecție generală și individuală pentru lucrătorii care manipulează aceste produse; își reiterează solicitarea de a se stabili un nou sistem coerent, transparent și bazat pe riscuri pentru stabilirea limitelor de expunere și de a lua în considerare în mai mare măsură expunerea lucrătorilor la o combinație de substanțe; salută angajamentul Comisiei de a adăuga perturbatorii endocrini ca o categorie de substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (Regulamentul REACH) și de a-i clasifica în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1272/2008; subliniază că lucrătorii ar trebui, de asemenea, să fie protejați împotriva expunerii la perturbatori endocrini; salută angajamentul Comisiei de a prezenta în 2022 o propunere legislativă menită să reducă și mai mult expunerea lucrătorilor la azbest, un agent cancerigen dovedit (grupa 1), conform IARC, care rămâne responsabil pentru aproximativ jumătate din toate formele de cancer profesional din Europa; reiterează, în acest sens, solicitările Parlamentului din rezoluția sa din 20 octombrie 2021 referitoare la protecția lucrătorilor împotriva azbestului (61), în special solicitarea sa privind o strategie europeană pentru eliminarea azbestului și propunerile sale pentru o mai bună evaluare a riscurilor legate de expunerea neprofesională la azbest; solicită statelor membre să faciliteze recunoașterea și compensarea cancerelor dovedite ca fiind legate de muncă și să îmbunătățească monitorizarea expunerilor profesionale de către inspectoratele de muncă;

35.

încurajează Comisia și statele membre să realizeze ODD ale ONU care vizează bolile transmisibile pentru a promova prevenirea cancerelor legate de bolile infecțioase; salută programele de vaccinare în lupta împotriva transmiterii HPV; insistă ca în statele membre să se pună în aplicare un program de vaccinare împotriva HPV neutru din punctul de vedere al genului și finanțat din fonduri publice, pentru a asigura eliminarea tuturor cancerelor legate de HPV și solicită ca 90 % dintre fete să fie vaccinate integral și să crească semnificativ rata de vaccinare a băieților până la vârsta de 15 ani cu vaccinul împotriva HPV până în 2030; îndeamnă ca progresele înregistrate în vederea atingerii obiectivelor Planului european de combatere a cancerului privind vaccinarea împotriva HPV să fie raportate în Registrul privind inegalitățile cancerului; invită statele membre să pună în aplicare Recomandarea Consiliului din 7 decembrie 2018 privind consolidarea cooperării în combaterea bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare (62) pentru a reduce inegalitățile în materie de imunizare în rândul grupurilor vulnerabile și pentru a îmbunătăți imunizarea copiilor; salută intenția Comisiei de a propune o recomandare a Consiliului privind tipurile de cancer care pot fi prevenite prin vaccinare; subliniază, în acest context, necesitatea unor acțiuni coordonate care să vizeze virusurile cancerigene, cum ar fi HPV și virusul hepatitei B (HBV), pentru a preveni transmiterea acestora; solicită o mai mare armonizare a vaccinării împotriva HPV și HBV în cadrul programelor naționale ale statelor membre, asigurând în același timp furnizarea de informații privind vaccinarea și promovând accesul egal pentru grupurile de adulți vulnerabile și expuse riscului; încurajează monitorizarea periodică a vaccinării actuale împotriva HPV și HBV la nivelul UE, utilizând un sistem de monitorizare similar cu sistemul de monitorizare a vaccinurilor împotriva COVID-19 elaborat de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), care va încuraja și statele membre să adopte cele mai bune practici și să mențină dinamica; invită statele membre să armonizeze datele, să asigure interoperabilitatea și să dezvolte suplimentar sistemele naționale de date privind imunizarea; subliniază că ECDC ar trebui să joace un rol esențial în monitorizarea progreselor înregistrate de statele membre; sprijină continuarea cercetărilor pentru dezvoltarea de vaccinuri împotriva altor virusuri, cum ar fi virusul hepatitei C și virusul imunodeficienței umane (HIV); consideră că, între timp, ar trebui folosite masiv soluții terapeutice pentru a atinge obiectivul OMS de eradicare a hepatitei C până în 2030 și invită Comisia să folosească resursele financiare din cadrul Fondului de redresare și reziliență pentru a atinge aceste obiective prin finanțarea eforturilor de examinare; solicită cooperarea cu statele membre și cu organizațiile internaționale pentru a combate impactul dezinformării asupra vaccinării și pentru a aborda reticența față de vaccinare; îndeamnă la folosirea EU4Health și a altor surse de finanțare ale UE în acest scop, inclusiv pentru sprijinirea eforturilor de sensibilizare a cetățenilor, a furnizorilor de educație și a cadrelor medicale, precum și pentru sprijinirea cercetării comportamentale în cadrul programului Orizont Europa; recomandă o aplicare consolidată a codului de bune practici al UE privind dezinformarea, în special în ceea ce privește dezinformarea cu privire la vaccinuri;

36.

subliniază că datele recente confirmă faptul că persoanele care suferă de inflamații cronice, inclusiv de boli reumatice și musculoscheletale, sunt expuse unui risc mai mare de a dezvolta cancer și alte afecțiuni maligne; invită Comisia și statele membre să stimuleze cercetarea privind relația dintre inflamația cronică, cancer și bolile reumatice și musculoscheletale;

37.

invită Comisia și statele membre să investească în continuare în cercetarea cauzelor cancerului la adulți, precum și la copii și adolescenți;

38.

subliniază că este important să se aloce finanțare corespunzătoare pentru cercetarea științifică și în domeniul științelor umaniste pentru a evalua inegalitățile în ceea ce privește accesul la standarde de îngrijire și la inovare în domeniul cancerului pediatric în întreaga Europă, care sunt responsabile pentru diferențele de până la 20 % în ceea ce privește ratele de supraviețuire a pacienților cu cancer pediatric la nivelul statelor membre, și să se formuleze măsuri de atenuare pentru a garanta egalitatea în drepturi și acces la tratament pentru toți copiii și tinerii bolnavi de cancer din Europa; regretă, în această privință, disparitățile în ceea ce privește accesul la servicii de asistență medicală de înaltă calitate în rândul statelor membre, precum și între diferite regiuni din cadrul acestora, și solicită Comisiei să abordeze disparitățile respective cu măsuri legislative adecvate pentru a asigura drepturi egale în UE;

39.

recomandă încurajarea alăptării pentru a limita riscul de cancer de sân la femei printr-o mai bună informare și educare a mamelor privind beneficiile alăptării;

40.

subliniază că a fost demonstrată predispoziția genetică la cancer legată de mutații ale unor gene specifice; accentuează că există metode de detectare a acestor mutații, fie la naștere pentru depistarea timpurie a anumitor forme de cancer pediatric, fie de-a lungul vieții, în special pentru cancerul de sân, ovarian și cancerul colorectal, și că detectarea acestor mutații poate contribui la prevenirea sau detectarea cancerului în stadiu incipient, precum și la orientarea opțiunilor terapeutice; recomandă, prin urmare, ca statele membre să sprijine accesul sporit al pacienților din toate grupele de vârstă la testarea genetică, însoțită de consilierea medicală și diagnosticarea secvențială avansată, prin alocarea de fonduri și crearea unor căi clare de rambursare rapidă și eficientă, precum și să îi informeze pe cetățeni cu privire la măsura în care pot avea acces la astfel de servicii în Uniune; recomandă stimularea investițiilor în infrastructură și competențe legate de platformele de secvențiere genetică, precum și formarea de consilieri genetici specializați în unități specifice, astfel cum există deja în unele centre; invită Comisia să sprijine cercetarea în domeniul geneticii pentru a identifica genotipurile cu o probabilitate mai mare de a dezvolta anumite tipuri de cancer, inclusiv de cancer pediatric, ca boli cu expunere scurtă la agenți externi;

41.

evidențiază că tehnici precum epidemiologia moleculară pot oferi noi perspective asupra interacțiunilor dintre gene și mediu în cazul cancerului în comparație cu epidemiologia obișnuită; subliniază că aceste informații, împreună cu alte studii în domeniul epigeneticii, pot fi utilizate pentru a îmbunătăți înțelegerea factorilor de risc care contribuie la cauzele cancerului și a mări depistarea timpurie;

42.

sprijină ferm revizuirea planificată a CEAC pentru a dezvolta, a împărtăși și a pune în aplicare cele mai bune practici în programele de prevenire a cancerului, cu un accent deosebit pe grupurile defavorizate, precum și lansarea unei aplicații mobile a UE ușor de utilizat, care să sprijine persoanele și să acopere aspecte ce merg de la prevenirea cancerului și educație la îngrijire, astfel cum s-a anunțat în Plan; accentuează că, pe lângă disponibilitatea pe aplicațiile mobile, toate informațiile actualizate ar trebui, de asemenea, să fie puse la dispoziție în formate nedigitale, pentru a asigura incluziunea; subliniază că CEAC ar trebui să fie evaluat în mod sistematic de IARC și că activitatea de evaluare ar trebui coordonată în continuare de Comisie;

43.

încurajează Comisia și statele membre să promoveze mai mult educația în domeniul sănătății în ceea ce privește riscurile și factorii determinanți ai cancerului, precum și alfabetizarea digitală aferentă, să dezvolte instrumente educaționale pentru prevenire și să sprijine crearea de platforme și aplicații de e-learning; solicită să se acorde o atenție deosebită persoanelor defavorizate, vulnerabile, excluse social și marginalizate și subliniază că sunt esențiale campanii de sensibilizare specifice pentru grupurile cu nevoi speciale de educație în domeniul sănătății; observă că este importantă îmbunătățirea educației în domeniul sănătății în ceea ce privește substanțele cancerigene la locul de muncă și invită Comisia și statele membre să garanteze că angajatorii asigură formarea adecvată; evidențiază că furnizorii de asistență medicală primară au un rol important în promovarea sănătății în rândul a diverse categorii de populație, deoarece își pot adapta acțiunile de promovare a sănătății la nevoile pacienților în funcție de competențele digitale ale pacienților, chiar dacă aceștia nu au niciun fel de competențe digitale; consideră că prevenirea cancerului este un prim pas către o politică europeană de educație în domeniul sănătății publice;

44.

solicită consolidarea în continuare a Centrului de cunoștințe privind cancerul, căruia ar trebui să i se încredințeze stabilirea unei foi de parcurs europene pentru conceperea și coordonarea unor campanii de prevenire la scară largă, în sinergie cu programele naționale, și a unor campanii de comunicare eficiente privind promovarea sănătății în cadrul programelor educaționale (comportamente inofensive, alimentație sănătoasă, activitate fizică, căi de transmitere a virusurilor cancerigene și oportunități de vaccinare și tratament pentru aceste infecții etc.), cu un accent deosebit pe tineri și pe grupurile defavorizate; observă că este importantă cooperarea cu organizațiile locale și naționale ale societății civile la elaborarea mesajelor acestor campanii;

45.

subliniază că consumul de tutun și consumul nociv de alcool, alimentația necorespunzătoare, un indice de masă corporală ridicat, un stil de viață sedentar și poluarea mediului sunt, de asemenea, factori de risc comuni cu alte boli cronice; consideră, prin urmare, că prevenirea cancerului și măsurile de reducere a riscurilor trebuie să fie puse în aplicare în contextul unui program integrat de prevenire a bolilor cronice, în strânsă cooperare cu Grupul director pentru promovarea sănătății, prevenirea bolilor și gestionarea bolilor netransmisibile; solicită organizarea unui summit de prevenire și evaluare, axat pe factorii determinanți comerciali ai cancerului și ai altor boli cronice, care să reunească instituțiile UE, statele membre, asociațiile de pacienți și organizațiile societății civile active în domeniul sănătății;

46.

solicită ca punerea în aplicare a programelor de prevenire să fie incluzivă, prin implicarea regiunilor și a localităților, a cetățenilor, a partenerilor sociali, a societății civile și a asociațiilor de pacienți în toate etapele procesului decizional, în special prin intermediul Conferinței privind viitorul Europei;

II. Screeningul și depistarea cancerului incluzive

47.

regretă întârzierile frecvente și deficiențele în diagnosticarea rapidă a cancerelor simptomatice legate de lipsa de informare sau de nerespectarea procedurilor de screening și de detectare a cancerului; recunoaște necesitatea de a acorda o atenție deosebită continuității programelor de screening și de depistare timpurie, precum și serviciilor de îngrijire a bolnavilor de cancer în contextul unei crize sanitare (cum ar fi criza COVID-19) sau în situațiile în care capacitatea sistemelor de sănătate scade; încurajează Comisia și statele membre să organizeze, în parteneriat cu părțile interesate din domeniul oncologic, campanii de sănătate publică pentru a soluționa eventualele întârzieri ale screeningului, ale depistării timpurii și ale îngrijirii, pe care le-ar putea cauza o criză sanitară; subliniază importanța datelor rapide și actualizate despre programele de screening pentru cancer pentru a permite reacția rapidă și măsuri ulterioare în cazul perturbării capabilităților de screening periodic, cu scopul de a reduce la un minim absolut numărul testelor de screening amânate;

48.

regretă inegalitățile dintre statele membre în ce privește accesul la screeningul pentru cancer, care duc la scăderea șanselor de supraviețuire din cauza diagnosticării tardive a cancerului, ceea ce reprezintă o discriminare inacceptabilă pentru cetățenii Uniunii în funcție de țara lor de rezidență; subliniază că, în cazul screeningului pentru cancerul de sân, diferențele de acoperire sunt cel puțin de zece ori pe teritoriul UE, conform Eurostat; evidențiază că publicația „Sănătatea pe scurt: Europa 2018” a remarcat că, în ceea ce privește screeningul pentru cancerul de col uterin, diferența dintre statele membre în acoperirea categoriilor de populație-țintă variază între 25 % și 80 %; constată că, de exemplu, doar 18 state membre au raportat că au programe naționale sau regionale de screening la nivelul populației pentru cancerul de sân, de col uterin și colorectal, potrivit celui mai recent raport al IARC referitor la realizarea recomandărilor din 2003 ale Consiliului privind screeningul; invită Comisia să sprijine, de exemplu prin programul EU4Health, prin Misiunea de cercetare privind cancerul din cadrul programului Orizont Europa sau prin alte programe relevante, proiectele de explorare a barierelor care limitează depistarea timpurie și diagnosticarea timpurie a cancerului în Europa;

49.

invită statele membre să colaboreze, în special în regiunile transfrontaliere și în zonele izolate (inclusiv în zonele montane și urbane îndepărtate de centrele de screening), pentru a reduce inegalitățile sociale și geografice în ceea ce privește screeningul pentru cancer și serviciile de diagnosticare timpurie;

50.

sprijină lansarea unui nou program de screening pentru cancer sprijinit de UE, așa cum a fost anunțat în Plan, pentru a ajuta statele membre să se asigure că, până în 2025, 90 % din populația UE eligibilă pentru screening în cazul cancerului de sân, de col uterin și colorectal beneficiază de screening; invită Comisia să includă și alte tipuri de cancer în program, pe baza celor mai recente dovezi științifice, cu obiective clare pentru fiecare tip de cancer; sprijină cercetarea privind alte tipuri de cancer, care pot fi depistate în mod eficient prin screening; invită Comisia să evalueze, o dată la doi ani, rezultatele programului de screening pentru cancer în ceea ce privește accesul egal al populației vizate, să urmărească inegalitățile dintre statele membre și regiuni, să propună măsuri noi adecvate, precum și să coreleze programele de screening cu cele mai recente rezultate ale cercetării privind screeningul pentru cancer, și, dacă este necesar, să prezinte măsuri de creștere a acoperii serviciilor de screening și de prevenire în statele membre; îndeamnă statele membre și Comisia să raporteze și să monitorizeze îndeplinirea obiectivelor de screening în Registrul privind inegalitățile în domeniul cancerului;

51.

încurajează statele membre să promoveze depistarea cancerului de sân, de col uterin și colorectal în cadrul unor programe naționale și regionale organizate la nivelul populației, inclusiv în regiunile îndepărtate și ultraperiferice, și să asigure resurse adecvate în acest sens; reiterează, în același timp, că în cadrul Planului ar trebui să se accentueze mai puternic inițiativele de depistare, diagnosticare și tratament pentru acele tipuri de cancer care nu pot fi prevenite; încurajează Comisia și statele membre să promoveze screeningul specific pentru grupurile cu risc ridicat; recomandă ferm statelor membre să dezvolte o politică de screening cuprinzătoare, care să permită screeningul timpuriu când sunt depistate forme de cancer cu caracteristici ereditare; recomandă statelor membre să instituie programe de cercetare și dezvoltare a unor metode de diagnosticare timpurie eficiente, exacte, neinvazive și inovatoare, cum ar fi biomarkerii, pentru diferite tipuri de cancer;

52.

invită Comisia și statele membre să pună în aplicare integral orientările europene pentru a asigura calitatea screeningului pentru cancerul de sân, de col uterin și colorectal și a serviciilor de depistare timpurie, pentru a reduce la minimum durata diagnosticării acestor tipuri de cancer; recomandă ca inegalitățile din statele membre în ceea ce privește depistarea cancerului să fie abordate, eventual prin înăsprirea criteriilor de screening pentru cancer, a cadrelor juridice și a guvernanței, precum și a structurilor de asigurare a calității și prin fundamentarea lor pe date științifice; consideră că, pentru a aborda disparitățile în legătură cu screeningul pentru cancer, sunt necesare protocoale standardizate comune de screening la nivelul UE, care să depășească orientările privind cele mai bune practici, de exemplu în ceea ce privește algoritmii pentru organizarea programelor de screening și indicatorii pentru evaluarea calității programelor de screening;

53.

încurajează îmbunătățirea și armonizarea colectării de date privind screeningul pentru cancer pentru a permite elaborarea unui raport european anual; încurajează, de asemenea, monitorizarea periodică a programelor actuale de screening la nivelul UE; subliniază necesitatea de a corela seturile de date din programele de screening privind incidența cancerului cu categoriile profesionale, ceea ce poate contribui la identificarea unor măsuri preventive adecvate; consideră că extinderea serviciilor de sănătate publică (inclusiv finanțarea, infrastructura și aspectele care le implică pe cadrele medicale) este esențială pentru a îmbunătăți procesul de prevenire, de screening și de diagnosticare a cancerului; subliniază importanța screeningului și a colectării datelor privind comorbiditățile frecvente ale cancerului, pentru a le putea anticipa cât mai bine; accentuează că progresele științifice în ceea ce privește predicția riscului de cancer ar trebui să permită dezvoltarea unor programe de screening adaptate la risc;

54.

subliniază că este necesară monitorizarea atentă a pacienților actuali și a foștilor pacienți cu hepatită B și C pentru a preveni dezvoltarea cancerului;

55.

încurajează Comisia ca, în Directiva privind asistența medicală transfrontalieră (63), să ia în considerare posibilitatea de a facilita un sistem prin care să se obțină „a doua opinie” pentru cazurile de cancer dificile sau atipice și recomandă statelor membre să introducă dreptul pacienților de a solicita ca specialiștii dintr-un stat membru să consulte specialiști din alt stat membru într-un sistem coerent unic;

56.

salută procesul inițiat de Grupul consilierilor științifici principali al Comisiei și de Mecanismul de consiliere științifică privind viitoarea actualizare a recomandării Consiliului din 2003 privind screeningul pentru cancerul de sân, de col uterin și colorectal, care va lua în considerare noile teste de screening și cele mai recente date privind cele mai bune protocoale de screening (imagistica prin rezonanță magnetică, testarea HPV, abordările stratificate în funcție de riscuri și calculatoarele de riscuri); subliniază că informațiile despre aceste programe de screening ar trebui transmise Centrului de cunoștințe privind cancerul din cadrul Centrului Comun de Cercetare (vârsta de începere a depistării și ritmul ulterior, impactul asupra supraviețuirii, raportul cost-eficacitate etc.) și că acestea ar trebui să fie evaluate periodic de către autoritățile naționale competente; invită Comisia să elaboreze orientări ale UE pentru încurajarea eforturilor de cercetare pentru a evalua includerea unor noi programe de screening pentru cancer bazate pe date științifice (inclusiv cancerul pulmonar, de prostată, de stomac și ovarian) și rolul inteligenței artificiale ca parte a actualizării recomandării Consiliului din 2022, în strânsă cooperare cu IARC, OMS, cadrele medicale și organizațiile pacienților; solicită recunoașterea dovezilor care arată efectul pozitiv asupra mortalității al screeningului specific pentru cancerul pulmonar; încurajează Consiliul, ca, pe baza rezultatului evaluării menționate mai sus, să ia în considerare includerea screeningului pentru cancerul pulmonar și de prostată în actualizarea recomandării Consiliului din 2022; solicită, în urma avizului Grupului consilierilor științifici principali ai Comisiei și a actualizării din 2022 a recomandării Consiliului privind screeningul pentru cancer, stabilirea unor obiective clare și concrete pentru orice formă nouă de cancer care trebuie abordată;

57.

susține lansarea de către Comisie și statele membre a unei platforme UE pentru centrele naționale de screening, exploatând experiența platformelor similare pentru schimb și cooperare, cum ar fi Rețeaua europeană de evaluare a tehnologiilor medicale, și a directorilor agențiilor pentru medicamente; recomandă ca această platformă să fie însărcinată cu schimbul de experiență și cu punerea în aplicare a celor mai bune practici, cu discutarea provocărilor comune, cu încurajarea colaborării, a formării și a consolidării capacităților cu scopul de a îmbunătăți calitatea programelor de screening, acționând ca platformă centrală pentru proiectele și inițiativele privind cancerul sprijinite de UE și menținând pe termen lung rețeaua de furnizori de date pentru raportul de punere în aplicare al IARC privind screeningul pentru cancer;

58.

subliniază că sunt importante sensibilizarea privind screeningul pentru cancer și intensificarea utilizării acestuia și a depistării timpurii a cancerului în rândul locuitorilor din UE printr-o campanie de sensibilizare la nivelul Uniunii, prin intermediul zilelor europene de sensibilizare, al sondajelor privind motivația și al unei mai bune implementări a campaniilor de comunicare existente; invită Comisia și statele membre să sprijine, să finanțeze și să pună în aplicare acțiuni suplimentare menite să sensibilizeze publicul cu privire la screeningul pentru cancer și să promoveze participarea la screening atât în rândul populației generale, cât și al rezidenților eligibili prin notificări directe; încurajează statele membre să depună eforturi în mod activ pentru elaborarea unor strategii educaționale în centrele de asistență medicală primară; încurajează cercetarea factorilor comportamentali de aderare și a obstacolelor care împiedică depistarea și diagnosticarea timpurie a cancerului pentru a stimula participarea la programe de screening, sprijinite prin finanțare din partea UE, cum ar fi cea furnizată prin programul de cercetare Orizont Europa;

59.

solicită o cooperare consolidată cu țările din afara UE și, în special, cu regiunea europeană extinsă pentru a încuraja organizarea de campanii de depistare și de programe de diagnosticare timpurie, în special a cazurilor de cancer în rândul femeilor și, în special, în țările cu venituri mici și medii și pentru comunitățile minoritare, ținând seama, în același timp, de caracteristicile specifice ale cancerului în rândul femeilor din țările respective; atrage atenția că acest lucru poate marca o contribuție importantă a UE la realizarea obiectivelor internaționale în domeniul cancerului, cum ar fi obiectivul OMS de eliminare a cancerului de col uterin ca problemă de sănătate publică;

60.

recunoaște importanța mediatorilor sanitari, a navigatorilor pentru pacienți și a organizațiilor neguvernamentale și solicită includerea lor în procesele decizionale și în strategiile de alocare a resurselor; recunoaște rolul vital pe care îl joacă aceștia în special în campaniile de prevenire și vaccinare, contribuind la eliminarea barierelor dintre autorități și societate, inclusiv grupurile vulnerabile;

61.

invită UE și statele membre să consolideze cooperarea cu OMS și să depună eforturi pentru punerea în aplicare a recomandărilor de politică și a orientărilor OMS;

IIIa. Accesul egal la îngrijire în cazurile de cancer: către o îngrijire de cea mai bună calitate

62.

regretă că pacienții din UE se confruntă în continuare cu dificultăți în ceea ce privește accesul la serviciile de asistență medicală și participarea la studiile clinice în alte state membre și că doar o minoritate dintre ei, și nu tot personalul medico-sanitar, știu că pacienții au dreptul de a solicita asistență medicală transfrontalieră în temeiul celor două cadre existente; Directiva privind asistența medicală transfrontalieră și Regulamentul privind securitatea socială (64); solicită o reformă a Directivei privind asistența medicală transfrontalieră, în special pentru a permite mobilitatea și accesul la echipamente și îngrijiri foarte specializate prin consolidarea punctelor de contact naționale, oferindu-le mai multe resurse bugetare, și pentru a permite elaborarea unor orientări ale Comisiei care să stabilească calendare de revizuire și aprobare acceptabile și armonizate pentru a accelera timpul până la tratament în UE în temeiul Regulamentului privind securitatea socială; solicită o creștere a numărului de campanii de informare privind drepturile pacienților la asistență medicală transfrontalieră, inclusiv a celor destinate cadrelor medicale, precum și crearea unui ghișeu unic pentru informații despre căile de acces transfrontaliere ale UE; subliniază necesitatea de a reduce barierele logistice și lingvistice cu care se confruntă pacienții când accesează asistența medicală într-un alt stat membru al UE; reliefează nevoia de a oferi pacienților informații clare despre cerințele de acord prealabil care se aplică în anumite state membre; subliniază necesitatea de a oferi un sprijin financiar special părinților cu venituri mici care își însoțesc copilul în străinătate pentru tratament; subliniază necesitatea de a facilita procesul, printr-o revizuire globală a cadrelor de asistență medicală transfrontalieră, acordând o atenție egală Directivei privind asistența medicală transfrontalieră și Regulamentului privind securitatea socială, pentru pacienții care, având în vedere nevoile nesatisfăcute și beneficiile potențiale, călătoresc în străinătate pentru studii clinice și pot să se confrunte cu probleme precum lipsa de claritate în ceea ce privește protocoalele de urmărire după întoarcerea în țară și acoperirea costurilor legate de participarea lor la studii clinice de către agențiile naționale de asigurări; accentuează nevoia de clarificare în ceea ce privește accesul la studii clinice transfrontaliere, deoarece acesta nu este definit în mod clar în Directiva privind asistența medicală transfrontalieră; subliniază că toate cheltuielile legate de tratament ar trebui finanțate înainte de începerea sa, pentru a evita excluderea pacienților cu venituri mici; invită Comisia să ia în considerare, în contextul următoarei revizuiri a cadrelor existente, instituirea unui set unic de norme de autorizare și rambursare pentru accesul la asistență medicală transfrontalieră, inclusiv dreptul la un al doilea aviz; invită Comisia și statele membre să colaboreze pentru a efectua evaluări periodice ale Strategiei Comisiei privind e-sănătatea din 2018, pentru a asigura dosare electronice de sănătate interconectate, o mai bună interoperabilitate, precum și îmbunătățirea calității datelor, a confidențialității și a securității pentru pacienții cu cancer la nivel regional, național și la nivelul UE, garantând totodată respectarea strictă a normelor de protecție și securitate a datelor privind sănătatea ale pacienților; observă potențialul Registrului privind inegalitățile în domeniul cancerului ca mijloc de îmbunătățire a raportării și a măsurării în aceste privințe;

63.

observă importanța tratamentului administrat rapid și a rezultatelor la timp ale examinărilor medicale pentru pacienții bolnavi de cancer, deoarece cu cât trece mai mult timp, cu atât boala progresează mai mult, amenințând supraviețuirea pacienților; regretă că, în anumite state membre, resursele publice sunt inadecvate pentru a garanta depistarea și tratamentul la timp, ceea ce face ca pacienții care depind de asigurările sociale publice să aibă șanse mai mici de supraviețuire, singura lor opțiune fiind astfel sectorul privat;

64.

solicită recunoașterea reciprocă a calificărilor medicale în domeniul îngrijirii bolnavilor de cancer în întreaga UE și luarea în considerare a unui sistem comun de recunoaștere pentru țările din afara UE, astfel cum se prevede în Directiva 2005/36/CE (65), garantând că aceasta este folositoare pentru specialitățile legate de oncologie; solicită derularea de programe de perfecționare profesională în vederea reorientării persoanelor doritoare către domeniul oncologic pe parcursul carierei;

65.

solicită recunoașterea deplină a oncologiei medicale și a celei pediatrice ca discipline de specialitate, stabilirea unor standarde de calitate paneuropene pentru administrarea și supravegherea tratamentelor medicale pentru cancer, atât pentru adulți, cât și pentru copii, și facilitarea accesului pacienților la specialiști în oncologie, astfel încât să poată beneficia de inovații și de acces la studii clinice timpurii privind noile medicamente promițătoare, tehnologii sanitare și centre de referință pentru tratamente complexe, precum terapia celulară și genică; subliniază că este necesar să se asigure că accesul la inovație în studiile clinice timpurii pentru malignități recidivante sau dificil de tratat este acoperit prin dispoziții relevante;

66.

solicită consolidarea competențelor chirurgicale în UE prin recunoașterea oncologiei chirurgicale ca disciplină de specialitate, prin stabilirea unor standarde de calitate paneuropene pentru chirurgia oncologică, prin facilitarea accesului pacienților la centrele de „mare volum” de chirurgie oncologică și prin facilitarea accesului la proceduri chirurgicale inovatoare; face apel la recunoașterea chirurgiei de înaltă calitate și reliefează importanța acesteia pentru vindecarea cancerelor depistate în stadii incipiente; accentuează că este necesar să se promoveze dezvoltarea unei programe de învățământ principale în oncologia chirurgicală și a unei formări individuale de specialitate în oncologia chirurgicală și solicită programe de armonizare a educației în oncologia chirurgicală în UE; sprijină dezvoltarea de studii clinice în oncologia chirurgicală ca parte a tratamentului locoregional și promovează creșterea investițiilor din fondurile UE și naționale pentru cercetare și inovare în cercetarea în domeniul chirurgiei oncologice; subliniază importanța tratamentelor oncologice chirurgicale standardizate pentru a îmbunătăți, pe termen lung, calitatea vieții supraviețuitorilor cancerului;

67.

sprijină îmbunătățirea radioterapiei de înaltă calitate și un acces ameliorat și egal la aceasta în UE prin recunoașterea fizicii medicale și a radioterapiei ca discipline specifice, promovarea unor standarde comune de educație și formare, creșterea finanțării UE pentru ca statele membre să își extindă infrastructura de radioterapie și mai multe investiții ale fondurilor UE și naționale pentru cercetare și inovare în cercetarea în domeniul radioterapiei;

68.

solicită promovarea oncogeriatriei ca ramură care merită atenție specială și care este necesar să fie completată prin cercetare științifică pentru a se stabili cele mai bune metode de tratament și de diagnosticare pentru pacienții în vârstă; reamintește că, în UE, peste 60 % dintre cazurile de cancer noi și peste 70 % dintre decesele cauzate de cancer sunt în rândul persoanelor cu vârsta de cel puțin 65 de ani; observă că se preconizează că această proporție va crește pe măsură ce populația din UE îmbătrânește, reprezentând astfel o provocare crucială pentru sistemele de sănătate; invită Comisia și statele membre să abordeze de urgență această situație prin acțiuni concrete; solicită, în special, Comisiei și statelor membre să ia măsuri pentru a facilita studiile clinice la persoanele în vârstă, punerea în aplicare a unor modele de îngrijire oncogeriatrică multidisciplinare și cuprinzătoare în parcursuri clinice de rutină, precum și crearea de centre de excelență în oncologia geriatrică; invită Comisia și statele membre să încurajeze oportunități pentru instruirea și perfecționarea forței de muncă din sectorul oncologic în principiile geriatriei;

69.

invită Comisia și statele membre să planifice acțiuni de promovare, în contextul îngrijirii și al tratamentului, a acordării unei atenții mai mari pentru protecția fertilității pacienților, în special în cazul cancerelor pediatrice și juvenile;

70.

salută noul plan de acțiune din cadrul Agendei strategice privind aplicațiile medicale cu radiații ionizante (66), care va sprijini securitatea capacităților de producție și a aprovizionării cu radioizotopi prin înlocuirea flotei actuale învechite de reactoare și punerea în aplicare a tehnologiilor existente, în special reactoare și acceleratoare de particule, în cadrul instrumentelor financiare existente, va evita penuria de radioizotopi prin facilitarea trecerii frontierelor și a derogărilor pentru transport și va îmbunătăți calitatea și siguranța tehnologiei radiologice în medicină, care în prezent nu este disponibilă în mod egal în toate statele membre ale UE, prin evaluarea radioizotopilor prin intermediul evaluărilor tehnologiilor medicale, armonizarea accesului pe piață, afirmarea medicinei nucleare ca specialitate medicală complet independentă, promovarea standardelor de formare și investițiile în cercetarea în domeniul nuclear;

71.

invită Comisia să promoveze, iar statele membre să consolideze rolul medicilor generaliști, al medicilor pediatri, al asistenților medicali, al profesioniștilor din domeniul asistenței medicale primare și al medicilor specialiști, având în vedere rolul lor important în trimiterea pacienților la teste de diagnosticare și la specialiști în oncologie, precum și rolul nutriționiștilor sau al dieteticienilor specializați, al psihologilor și al specialiștilor în reabilitare în timpul tratamentului cancerului și al îngrijirilor ulterioare, cu scopul de a asigura accesul la tratamentul și îngrijirea adecvate la momentul adecvat printr-un parcurs terapeutic optim; solicită dezvoltarea unor echipe multidisciplinare pentru a gestiona pacienții bolnavi de cancer pe toată durata tratamentului lor și a unui proces decizional multidisciplinar în cadrul unor reuniuni de concertare interdisciplinare specifice (consilium) care să reunească diverși specialiști în domeniul cancerului și profesioniști din domeniul asistenței medicale primare; subliniază că este importantă formarea constantă a membrilor personalului medico-sanitar pentru ca aceștia să fie informați permanent asupra noilor opțiuni de tratament pentru cancer; solicită să se extindă rolul pe care îl are coordonatorul tratamentului, pentru a se asigura coordonarea adecvată a tratamentului pacienților și pentru a le oferi pacienților acces ușor la informații actualizate referitoare la diagnosticarea cancerului și sfaturi cu privire la modul în care pot utiliza serviciile din cadrul sistemului de sănătate;

72.

consideră că domeniul de aplicare al Directivei 2005/36/CE ar trebui revizuit pentru a permite recunoașterea reciprocă a educației în domeniul îngrijirii bolnavilor de cancer și a educației altor cadre medicale care sprijină procesul de tratament;

73.

invită statele membre să dezvolte, în programele lor naționale de control al cancerului, strategii care să cuprindă și să pună în aplicare măsuri preventive împotriva riscului de epuizare în rândul profesioniștilor din domeniul îngrijirii oncologice; îndeamnă Comisia și EU-OSHA să acorde atenție preocupării respective și subliniază că acestea ar trebui considerate parteneri importanți pentru punerea în aplicare a Planului în acest sens;

74.

încurajează ca, atunci când este fezabil și sigur, să se recurgă la tratamente ambulatorii pentru cancer, astfel încât să se mențină calitatea vieții pacienților și a familiilor lor; accentuează, în special, că ar trebui promovate tratamentele ambulatorii pentru copii, cu condiția ca spațiile/mediile relevante și dispozitivele medicale disponibile să fie proiectate astfel încât să răspundă nevoilor pacienților pediatrici; subliniază rolul farmaciștilor, oncologilor și asistenților medicali în monitorizarea multidisciplinară a pacienților care iau medicamente împotriva cancerului pe cale orală; invită statele membre să implementeze sau să îmbunătățească tehnologiile de e-sănătate și serviciile de telemedicină și teleîngrijire pentru a asigura continuitatea îngrijirii spitalicești și ambulatorii a bolnavilor de cancer, precum și a îngrijirii în comunitate; îndeamnă Comisia să implementeze fondurile pentru cercetare din cadrul Orizont Europa pentru a sprijini utilizarea telemedicinei și instituirea unor orientări bazate pe date științifice; solicită acțiuni pentru a asigura accesul egal la serviciile de telemedicină în toate statele membre și sprijin financiar din programele EU4Health și Europa digitală pentru a crește alfabetizarea digitală pentru pacienți și personalul medico-sanitar;

75.

invită statele membre să ofere servicii de îngrijire paliativă integrală și multidisciplinară pentru pacienții bolnavi de cancer, pentru a le calma durerile și starea de disconfort, promovând reconfortarea și asigurând prezența asistenților medicali sau a îngrijitorilor, păstrându-le totodată demnitatea și ținând seama de planificarea în avans a îngrijirii și de autonomia pacientului; invită Comisia să sprijine și să coordoneze la nivelul UE schimbul periodic de informații și aplicarea celor mai bune practici în ceea ce privește îngrijirile paliative în centre și la domiciliu; solicită să se dezvolte îngrijirile paliative specifice copiilor, în special în statele membre în care astfel de îngrijiri nu sunt încă asigurate pe scară largă; încurajează statele membre să abordeze îngrijirea paliativă în programele lor naționale de control al cancerului, să maximizeze numărul unităților paliative din fiecare regiune pentru a adapta în mod corespunzător numărul acestora la nevoile pacienților, să reducă la minimum timpii de așteptare și să asigure o finanțare sustenabilă și suficient personal cu calificări corespunzătoare; consideră că cadrul de reglementare al UE pentru recunoașterea calificărilor profesionale ar trebui să fie extins pentru a permite standardizarea educației în domeniul îngrijirii paliative și a celor mai bune practici ale cadrelor medicale; subliniază necesitatea unor rețele de referință pentru îngrijirea paliativă și a integrării lor în parcursurile terapeutice pentru cancer la toate nivelurile, și anume spitale specializate, centre de asistență medicală primară, îngrijiri paliative în centre sau la domiciliu, precum și necesitatea integrării teritoriu-spital; subliniază că accesul pacienților la asistență de sprijin și îngrijire paliativă (inclusiv la servicii psihooncologice) la nivelul UE ar trebui să fie măsurat și raportat prin Registrul privind inegalitățile în domeniul cancerului; sprijină cooperarea mai strânsă între sistemele de sănătate și sistemele de asistență socială în toate statele membre;

76.

încurajează Comisia și statele membre să adopte criterii și sisteme specifice de asigurare a calității (inclusiv standarde comune de îngrijire, organizare, infrastructură și competențe adecvate, practică multidisciplinară, învățarea continuă pentru profesioniști, educarea pacienților și participarea la cercetări clinice), precum și orientări clinice comune pentru a se asigura că standardele de acreditare sunt aplicate spitalelor publice și private care oferă tratamente pacienților de cancer, astfel încât să se garanteze o gestionare eficientă, sigură și egală a tuturor formelor de cancer în întreaga UE; insistă că aceste criterii trebuie să respecte cele mai înalte standarde disponibile de știință bazată pe dovezi care au fost publicate în reviste științifice cu referenți de specialitate; insistă că atât instituțiile publice, cât și cele private care îndeplinesc criteriile de asigurare a calității ar trebui să fie incluse în planurile naționale de control al cancerului ca parte a Planului, cu scopul de a oferi cel mai înalt nivel de calitate a tratamentului oncologic tuturor pacienților din UE; invită statele membre să creeze hărți ale nevoilor sanitare în oncologie, corelându-le cu cartografieri realiste și inventare ale infrastructurii oncologice existente; consideră că acest exercițiu de cartografiere va permite statelor membre să planifice mai bine accesul la infrastructura medicală existentă, să stabilească domenii clare de acțiune și să acorde prioritate alocării resurselor, precum și să planifice cooperarea transfrontalieră între centrele de referință oncologice;

77.

salută faptul că, astfel cum s-a anunțat în Plan, se are în vedere instituirea unei rețele a UE care să conecteze centrele oncologice integrate naționale recunoscute (centre de referință) din fiecare stat membru pentru a facilita adoptarea diagnosticării și a tratamentelor cu nivel garantat de calitate, inclusiv prin formarea, cercetarea și promovarea studiilor clinice în întreaga UE; invită statele membre și Comisia să sprijine înființarea unor astfel de centre pentru formele rare de cancer și formele de cancer care necesită tratamente complexe; invită Comisia să identifice astfel de centre existente în UE, să promoveze înființarea a cel puțin unui centru oncologic integrat național în fiecare stat membru și să sprijine coordonarea rețelei acestor centre; evidențiază că obiectivele rețelei ar trebui să includă reducerea inegalităților și consolidarea cercetării translaționale, clinice și a rezultatelor; subliniază că promovarea și dezvoltarea unei cercetări translaționale ar trebui să fie considerate un obiectiv principal important al Rețelei UE de centre oncologice integrate naționale; constată că, la crearea acestei rețele a UE, Comisia ar trebui să ia în considerare necesitatea de a investi în echipamente de vârf și în medici bine pregătiți, precum și în alți specialiști din domeniul asistenței medicale cu diferite specializări, și recomandă ca în activitatea viitoarei Rețele a UE de centre oncologice integrate naționale să fie implicate încă de la început diverse specializări oncologice și discipline medicale dezvoltate pentru a consolida colaborarea multidisciplinară, îmbunătățind astfel rezultatele pentru pacienți; invită Comisia și statele membre să sprijine sustenabilitatea colaborărilor transfrontaliere preexistente, cum ar fi rețelele europene de referință și cele în domeniul cancerului pediatric; invită Comisia să sprijine statele membre, alocând o parte din buget fondurilor regionale și de coeziune, pentru a sprijini înființarea acestor centre cu scopul de a asigura o acoperire completă a populației;

78.

solicită identificarea, consolidarea sau crearea în fiecare stat membru a unui program național de control al cancerului, în concordanță cu orientarea OMS privind programele naționale de control al cancerului, care să dispună de o structură unică, eventual un institut oncologic național, care să se ocupe de implementarea și monitorizarea respectivelor programe naționale și să aibă obiective și resurse adecvate; solicită ca conținutul programelor naționale să fie aliniat cât mai mult cu Planul, pentru a facilita punerea în aplicare cu succes a acestuia din urmă; recomandă ca programele naționale de control al cancerului să fie stabilite în concordanță cu Ghidul european pentru programele calitative naționale de control al cancerului inițiate de Parteneriatul european privind lupta împotriva cancerului (EPAAC) și solicită includerea unei componente specifice privind cancerul pediatric și formele rare de cancer în toate programele naționale de control al cancerului pentru a se asigura că sunt alocate resurse și instituite programe de punere în aplicare adecvate în vederea satisfacerii nevoilor specifice ale acestor pacienți; salută crearea unei rețele a acestor organizații; subliniază că un program național de control al cancerului ar trebui să includă dispoziții privind capacitățile adecvate de personal, astfel încât, în fiecare stat membru, să se garanteze un număr suficient de cadre medicale în domeniul oncologiei, proporțional cu numărul total al populației;

IIIb. Accesul egal la îngrijire și medicamente în cazurile de cancer în UE

79.

invită Comisia să consolideze piața medicamentelor din UE pentru a îmbunătăți accesul egal la tratamente, inclusiv inovații și medicină personalizată, a reduce penuria de medicamente, a depăși problema prețurilor ridicate ale tehnologiilor și tratamentelor inovatoare, a încuraja utilizarea medicamentelor generice și biosimilare și a îmbunătăți tratamentele oncologice pentru adulți și copii; invită Comisia și autoritățile naționale de concurență să evalueze piața medicamentelor din UE acordând atenție achiziționării IMM-urilor de către marile companii farmaceutice care subminează concurența loială; încurajează un dialog cu mai multe părți interesate cu privire la accesul la medicamente și la inovare pe baza unor modele precum ACCELERATE (67) în domeniul cancerului pediatric, care să implice toți actorii relevanți, inclusiv mediul academic, industria, cadrele medicale și reprezentanții pacienților;

80.

invită statele membre să își extindă capacitățile naționale de cercetare și de producție a medicamentelor și a altor produse de îngrijire a sănătății, inclusiv prin înființarea unor laboratoare farmaceutice la nivel național, în scopul de a asigura un acces egal la tratament, de a reduce penuria de medicamente și dependența de industria farmaceutică, de a securiza accesul gratuit la tratamente inovatoare și de a îmbunătăți tratamentele împotriva cancerului în rândul adulților și al copiilor; invită, în plus, statele membre să ofere acces gratuit la tratamentele și la medicamentele utilizate de pacienții bolnavi de cancer prin intermediul serviciilor lor de sănătate publică și să ia în considerare adoptarea unor politici în domeniul farmaceutic prin care să li se ofere utilizatorilor cu vârsta de peste 65 de ani, bolnavilor cronici și familiilor aflate în nevoie din punct de vedere economic acces gratuit la medicamente;

81.

invită Comisia să revizuiască Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (68) și Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente(EMA) (69) pentru a consolida cadrul autorizațiilor de introducere pe piață, a îmbunătăți disponibilitatea medicamentelor și a spori concurența în cazul medicamentelor generice și biosimilare;

82.

constată că pacienții bolnavi de cancer sunt deseori afectați de penuria de medicamente și că întreruperile grave în aprovizionarea cu tratamente oncologice sunt extrem de dăunătoare pentru aceștia, îngrijitorii și familiile lor; invită Comisia și statele membre să colaboreze pentru a preveni și a gestiona penuriile de medicamente și produse medicale de orice fel, în special penuriile de medicamente împotriva cancerului, inclusiv penuriile de medicamente esențiale necostisitoare împotriva cancerului; sprijină dezvoltarea unui coș comun de medicamente împotriva cancerului care ar putea fi deficitare, astfel încât să se asigure că pacienții au în permanență acces la un tratament adecvat, pe baza nevoilor pacienților definite în mod transparent și corespunzător;

83.

solicită consolidarea și diversificarea lanțului de aprovizionare, în special a celui aferent medicamentelor împotriva cancerului, în interiorul UE, monitorizarea atentă a tensiunilor din cadrul aprovizionării și a penuriilor și crearea unei rezerve strategice de astfel de medicamente esențiale, substanțe active sau materii prime, în special acolo unde numărul de furnizori este limitat; solicită ca legislația UE în domeniul farmaceutic să introducă o obligație legală pentru companiile farmaceutice de a raporta EMA informații cu privire la stocurile de siguranță adecvate de medicamente esențiale împotriva cancerului; subliniază importanța rolului practicilor sustenabile de achiziții publice în prevenirea penuriei de medicamente; îndeamnă Comisia, în contextul Directivei privind achizițiile publice (70), să elaboreze orientări pentru a sprijini practicile de achiziții publice în sectorul farmaceutic pentru medicamentele împotriva cancerului, în special pentru aplicarea criteriilor ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, cu scopul de a asigura sustenabilitatea pe termen lung, concurența și securitatea aprovizionării și de a stimula investițiile în producție;

84.

subliniază că medicamentele generice și biosimilare permit acordarea de îngrijiri eficiente și sigure bolnavilor de cancer, intensificarea concurenței, inovarea și realizarea de economii pentru sistemele de sănătate, contribuind astfel la îmbunătățirea accesului la medicamente; solicită introducerea unui obiectiv strategic în Plan, precum și în strategiile naționale împotriva cancerului pentru a promova activ utilizarea medicamentelor care nu mai sunt protejate prin brevet, acolo unde este cazul și unde acest lucru este în beneficiul pacienților; subliniază că pătrunderea lor pe piață nu ar trebui să fie îngreunată sau întârziată, iar procesul lor de dezvoltare ar trebui să fie promovat și finanțat; solicită Comisiei să asigure, de urgență, o concurență sănătoasă la expirarea drepturilor de proprietate intelectuală, garantând accesul neîntârziat la medicamente biosimilare și eliminând toate obstacolele din calea accesului la concurență, create spre exemplu prin corelarea brevetelor („patent linkage”), precum și interzicând practicile de reînnoire („evergreening”) a drepturilor de proprietate intelectuală care întârzie în mod nejustificat accesul la medicamente și creând condițiile necesare pentru un proces de dezvoltare globală unică;

85.

consideră că statele membre ar trebui să ajungă la un consens în ceea ce privește evaluarea tehnologiilor medicale; salută, prin urmare, acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul la 22 iunie 2021 asupra Regulamentului privind evaluarea tehnologiilor medicale cu scopul de a sprijini evaluarea armonizată a diagnosticelor și tratamentelor inovatoare în caz de cancer și accesul mai rapid la acestea și consideră că un proces decizional mai eficient ar putea, printre alte măsuri, să joace un rol în facilitarea sa; salută faptul că medicamentele împotriva cancerului reprezintă una dintre primele grupe de medicamente care urmează să fie evaluate în comun în temeiul Regulamentului privind evaluarea tehnologiilor medicale; invită Comisia și statele membre să ia măsuri suplimentare menite să încurajeze adoptarea și utilizarea evaluărilor clinice comune care urmează să fie efectuate în temeiul regulamentului; subliniază existența unor instrumente utilizate de OMS pentru a include medicamentele împotriva cancerului pe lista de bază a OMS a medicamentelor esențiale;

86.

reamintește că toți pacienții au dreptul la un tratament optim, indiferent de mijloacele financiare, sexul, vârsta sau naționalitatea acestora; constată cu îngrijorare că există disparități considerabile în ceea ce privește disponibilitatea și accesul la diferite terapii împotriva cancerului, prețul inaccesibil fiind unul dintre principalele motive; insistă, așadar, asupra necesității de a asigura accesul egal la medicamente sigure, eficace și la prețuri rezonabile, în special la medicamente împotriva cancerului, în interiorul UE; invită statele membre să analizeze posibilitatea unei negocieri comune a prețurilor cu companiile farmaceutice, după exemplul Inițiativei Beneluxa privind politica farmaceutică și al Declarației de la Valletta; invită Comisia să se asigure că stabilirea unor prețuri echitabile și accesibile pentru noile tratamente constituie un element de bază al Planului și al Strategiei farmaceutice pentru Europa, în special prin impunerea de condiționalități în ceea ce privește finanțarea publică din partea UE (de exemplu, în cadrul programului Orizont Europa și al Inițiativei privind medicamentele inovatoare) și să garanteze că investițiile publice în cercetare și dezvoltare sunt contabilizate și că medicamentele rezultate din cercetări care au beneficiat de finanțare publică sunt disponibile la un preț echitabil și rezonabil; subliniază că acest lucru ar trebui să fie valabil și în cazul medicamentelor care beneficiază de protecție specifică de reglementare sau pe piață, cum ar fi medicamentele dezvoltate pentru tratarea formelor rare de cancer sau a cancerului pediatric; solicită o mai mare transparență în întregul sistem farmaceutic, în special în ceea ce privește componentele de stabilire a prețurilor, criteriile de rambursare și prețurile reale (nete) ale medicamentelor în diferite state membre, pentru a asigura prețuri mai echitabile și pentru a aduce răspunderea publică în sectorul farmaceutic;

87.

pledează insistent pentru extinderea procedurilor comune de achiziții, în special pentru medicamentele și tratamentele (ultra)rare, pediatrice și noi împotriva cancerului, procedurile de diagnosticare, testele de diagnosticare însoțitoare și vaccinurile de prevenire a cancerului, cum ar fi vaccinurile împotriva HPV și a hepatitei B, pentru a contracara penuriile și a îmbunătăți prețurile și accesul la tratamentele împotriva cancerului la nivelul UE; constată că procedurile de achiziții comune ar trebui să îmbunătățească timpul de răspuns și să fie transparente; evidențiază că achizițiile publice comune nu ar trebui să împiedice accesul pacienților și inovarea medicală;

88.

invită Comisia să sprijine un cadru de reglementare care consolidează stimulentele pentru tratamentul formelor rare de cancer în UE pentru a remedia în mod eficace deficiențele existente; pune în lumină ideea că peste tot în lume sistemele de brevetare sunt concepute în așa fel încât doar inventatorului i se permite să își exploateze comercial brevetul numai o anumită perioadă, și anume pe durata valabilității brevetului, iar, după aceea, invenția poate fi produsă de oricine fără îngrădiri; invită Comisia să dezvolte stimulente direcționate noi pentru a asigura accesul echitabil la medicamente împotriva cancerului și în zonele în care dezvoltarea de produse nu ar fi altfel sustenabilă;

89.

invită Comisia să prezinte o propunere de revizuire a Directivei 89/105/CEE a Consiliului privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor (71), cu scopul de a asigura controale eficace și transparența deplină a procedurilor folosite pentru a determina prețul și nivelul de rambursare a costurilor medicamentelor, în special a medicamentelor împotriva cancerului, în statele membre; încurajează autoritățile competente să ceară companiilor farmaceutice să ofere informații despre costurile cercetării și dezvoltării, inclusiv despre finanțarea din resurse publice, înainte de emiterea unei autorizații de introducere pe piață, precum și despre beneficiile fiscale și subvențiile primite; solicită ca la calcularea costurilor medicamentelor să se țină seama de utilizarea fondurilor publice; invită EMA să crească numărul auditurilor, cu scopul de a evalua respectarea de către companiile farmaceutice a cerințelor privind transparența;

90.

ia act de faptul că progrese enorme în domeniul biologiei au evidențiat că termenul „cancer” este un termen generic care include peste 200 de boli și că se poate aplica medicina de precizie sau personalizată vizând cu medicamentul diverse mutații; consideră că medicina de precizie sau personalizată, care presupune alegerea tratamentului în funcție de biomarkeri individuali ai tumorilor care reflectă genotipuri sau fenotipuri, reprezintă o modalitate promițătoare de îmbunătățire a tratamentului împotriva cancerului; încurajează statele membre, prin urmare, să dezvolte medicamente personalizate pe întreg teritoriul UE prin cooperarea dintre ele și să promoveze implementarea unor platforme genetice moleculare regionale și să faciliteze accesul egal și rapid al pacienților la diagnostice avansate și tratamente personalizate, cu respectarea confidențialității datelor și asigurând că pacienții sunt informați și își dau acordul cu privire la utilizarea datelor lor privind sănătatea în scopuri legate de cercetare; constată că fragmentarea și clasificarea tipurilor de cancer, pe baza genotipurilor specifice, nu ar trebui să conducă la definirea lor ca „boli rare artificiale” pentru a crește compensațiile financiare;

91.

reamintește că, în contextul medicinei personalizate, medicina și terapiile bazate pe gen sunt considerate strategii de tratament eficace pentru vindecarea cancerului, ținând seama de diferențele dintre bărbați și femei la nivel biologic, genetic și musculoscheletal; invită Comisia și statele membre să faciliteze dezvoltarea de tratamente oncologice bazate pe gen, în conformitate cu indicațiile primite de la medici și practicieni;

92.

salută proiectul „Genomica în serviciul sănătății publice” și instituirea unei foi de parcurs pentru prevenirea personalizată în Plan, pentru a identifica lacunele în cercetare și inovare, precum și pentru a sprijini o abordare bazată pe cartografierea tuturor anomaliilor biologice cunoscute care conduc la susceptibilitatea de cancer, luând în considerare inclusiv formele de cancer ereditare, care reprezintă 5-10 % dintre cazurile de cancer;

93.

solicită punerea în aplicare rapidă și integrală a Regulamentului (UE) nr. 536/2014 din 16 aprilie 2014 privind studiile clinice intervenționale cu medicamente de uz uman (72); consideră că aplicarea regulamentului ar facilita lansarea unor studii clinice de anvergură pe întreg teritoriul Europei, efectuate în mod armonizat, eficient și coordonat la nivel european pentru a facilita cercetările legate de medicamentele împotriva cancerului și a îmbunătăți calitatea vieții bolnavilor de cancer și a familiilor acestora; consideră, de asemenea, că regulamentul ar trebui să se aplice în mod consecvent în toate statele membre ale UE, cu scopul de a simplifica procedurile de efectuare a cercetării clinice; reliefează importanța efectuării unei noi revizuiri a oportunităților de reducere a sarcinii administrative asociate studiilor clinice; solicită să se tragă învățăminte pe termen lung din pandemia de COVID-19 cu privire la viitoarele forme de cooperare internațională în materie de studii clinice și de schimb de informații;

94.

subliniază că schema PRIME lansată de EMA poate fi un instrument foarte eficient pentru a intensifica sprijinul acordat pentru dezvoltarea de medicamente inovatoare în oncologie, astfel încât acestea să poată ajunge mai devreme la pacient;

95.

solicită un mediu mai sustenabil, inclusiv în ceea ce privește sprijinul financiar, pentru realizarea de cercetări și analizarea cercetărilor existente legate de reorientarea utilizării medicamentelor pentru tratarea cancerului, în special efectuate de țări terțe fără intenții comerciale, și pentru crearea unui proiect suplimentar care să folosească calculul de înaltă performanță în vederea testării rapide a moleculelor existente și a noilor combinații de medicamente, începând de la nevoile mari nesatisfăcute, cum ar fi tratamentele pentru formele de cancer rare, cancerele cu metastaze sau cu un prognostic nefavorabil;

96.

subliniază că este important să se abordeze problema utilizării medicamentelor în afara indicațiilor terapeutice, inclusiv a medicamentelor necostisitoare, și a medicamentelor utilizate pentru formele rare de cancer; invită Comisia să analizeze situația existentă referitoare la utilizarea medicamentelor în afara indicațiilor terapeutice;

97.

recunoaște că multe tehnologii viitoare vor necesita reglementări complexe (de exemplu, terapii celulare și genice); consideră că Uniunea ar trebui să finanțeze, să stimuleze și să asigure un proces de reglementare care să încurajeze activ cercetarea și inovarea, anticipând nevoile cercetătorilor din mediul academic, industrie și mediul clinic, informându-i și îndrumându-i în mod activ cu privire la procesele de reglementare, pregătind terenul pentru viitoarele tehnologii și evaluându-le pas cu pas, încurajând intrarea pe piață a unor tratamente noi sigure și eficace;

98.

reiterează că este important să se genereze și să se raporteze dovezi solide cu privire la profilurile de eficacitate și siguranță ale medicamentelor, atât în studiile clinice, cât și în studiile de monitorizare ulterioare introducerii pe piață; sprijină dezvoltarea de studii clinice privind utilizarea de medicamente noi și la prețuri accesibile împotriva cancerului la adulți și copii; sprijină dezvoltarea de studii clinice multicentrice în întreaga Europă pentru descoperirea unor forme îmbunătățite de tratament și îngrijire pentru pacienți, inclusiv pentru copii și pacienții în vârstă; subliniază că autoritățile trebuie să asigure transparența, conformitatea cu cerințele privind desfășurarea de studii și comunicarea timpurie a datelor relevante către EMA și publicul larg;

99.

ia act de propunerea legislativă a Comisiei de înființare a unei Autorități pentru Pregătire și Răspuns în caz de Urgență Sanitară (HERA); observă că, până în 2023 și ulterior o dată la doi ani, Comisia ar trebui să efectueze o examinare aprofundată a implementării operațiunilor HERA, inclusiv a structurii, guvernanței, finanțării și resurselor umane ale acesteia; ia act de faptul că aceste examinări trebuie să abordeze, în special, orice necesitate de a modifica structura HERA, inclusiv, dar fără a se limita la posibilitatea de a o transforma într-o agenție de sine stătătoare, revizuind mandatul acesteia și înțelegând implicațiile financiare ale unei astfel de modificări; observă că Comisia ar trebui să raporteze Parlamentului European și Consiliului cu privire la constatările evaluărilor și că aceste constatări ar trebui făcute publice; constată că aceste examinări ar trebui să fie însoțite, după caz, de o propunere legislativă care să abordeze aspectele evidențiate, respectând pe deplin rolul Parlamentului European în calitate de colegiuitor; consideră că dacă HERA este transformată într-o agenție de sine stătătoare, ar putea atunci anticipa, stimula, codezvolta și facilita accesul rapid, egal și sustenabil al pacienților bolnavi de cancer la inovațiile legate de cancer, inclusiv la procedurile de diagnosticare, precum și la testele de diagnosticare însoțitoare; consideră că HERA ar putea, pe termen lung, să colaboreze îndeaproape cu entitățile publice și private pentru a planifica, a coordona și a construi un ecosistem de capacități private și publice care să poată furniza cadre adecvate în caz de urgență pentru ca UE să aibă acces la materii prime esențiale în cazul unor șocuri în ceea ce privește aprovizionarea globală;

100.

subliniază că este necesar să se promoveze inovarea tratamentelor oncologice salvatoare de vieți; solicită, prin urmare, Comisiei să creeze un cadru legislativ farmaceutic pentru medicamentele și terapiile oncologice care să promoveze inovațiile revoluționare reale, nu medicamentele similare, care sunt doar o altă substanță cu același uz fără beneficii majore, sau medicamentele foarte costisitoare care oferă doar îmbunătățiri minore pentru pacienți; solicită crearea unui consorțiu mare alcătuit din autorități publice, companii private și ONG-uri, inclusiv asociații ale pacienților și supraviețuitorilor și mediul academic, care să colaboreze pentru a garanta că opțiunile de tratament împotriva cancerului care necesită tehnologii complexe, de exemplu, tratamente complexe precum terapia celulară (celule CAR-T), terapia genică, imunoterapia adoptivă prin utilizarea extractelor genomice tumorale (ARN mesager) și nanotehnologii, sunt accesibile și au prețuri rezonabile; subliniază că, pentru a facilita o utilizare mai extinsă a terapiilor inovatoare, UE și statele membre trebuie nu numai să facă tot posibilul pentru a finanța terapiile disponibile în prezent, ci și să sprijine dezvoltarea unor metode mai eficiente din punctul de vedere al costurilor; consideră că reducerea costurilor aferente celor mai inovatoare și eficace terapii va spori disponibilitatea lor pe scară mai largă în beneficiul pacienților din UE și nu numai; solicită asigurarea accesului egal la terapii inovatoare atât în regiunile urbane dens populate, cât și în zonele de dimensiuni mai mici, în zonele rurale sau în zonele îndepărtate;

IIIc. Accesul egal la îngrijire multidisciplinară și de calitate în cazurile de cancer: spre un răspuns mai bun la impactul crizelor sanitare asupra pacienților bolnavi de cancer

101.

accentuează că criza COVID-19 a avut și încă mai are un impact semnificativ asupra șanselor de supraviețuire și a calității vieții bolnavilor de cancer în toate etapele bolii, din cauza întârzierilor în activitățile de prevenire cum ar fi vaccinarea, a amânării programelor de prevenire, studiilor clinice, screeningurilor, trimiterilor, diagnosticărilor, procedurilor și tratamentelor chirurgicale, a deficitelor în aprovizionarea cu medicamente și cu alte materiale medicale, a lipsei de personal specializat, a comunicării reduse cu personalul medical și a temerii pacienților de infecții; indică dovezile care sugerează că, pe întreg teritoriul Europei, clinicienii au consultat cu 1,5 milioane mai puțini pacienți bolnavi de cancer în primul an al pandemiei și că, potrivit estimărilor, au efectuat cu 100 de milioane mai puține teste de screening pentru cancer și, în consecință, este posibil ca un milion de cetățeni ai UE să nu fie în prezent diagnosticați cu cancer, ca urmare a pandemiei de COVID-19 (73);

102.

consideră că pandemia de COVID-19 a fost un veritabil test de rezistență pentru sistemele de sănătate din UE; subliniază că principala lecție care ar trebui desprinsă o constituie necesitatea de a investi în sectorul sănătății publice și de a elabora o strategie de urgență care să le permită statelor membre să reacționeze în mod coordonat în cazul unor eventuale crize sanitare în viitor; subliniază că grupurile vulnerabile, inclusiv pacienții bolnavi de cancer, sunt expuși în mod deosebit în timpul unei crize sanitare; evidențiază că această strategie de urgență ar trebui să includă măsuri specifice care să vizeze protejarea grupurilor vulnerabile, inclusiv a pacienților bolnavi de cancer, care nu pot aștepta până la sfârșitul crizei; subliniază că aceste măsuri specifice ar trebui să sprijine dezvoltarea, producția și stocarea de produse pentru a proteja aceste grupuri vulnerabile;

103.

invită Comisia și statele membre să colecteze cu rigurozitate date prin intermediul registrelor adecvate pentru a monitoriza efectele vaccinurilor împotriva COVID-19 asupra populației vulnerabile, inclusiv asupra bolnavilor de cancer, și răspunsurile lor imunitare ulterioare;

104.

constată cu îngrijorare că pandemia de COVID-19 a exacerbat lipsa de personal medical care exista deja și înainte; recunoaște că este urgent nevoie să se asigure un număr suficient de specialiști în domeniul îngrijirii oncologice; reiterează că strategia de urgență ar trebui să includă măsuri specifice menite să abordeze lipsa de personal prin recrutarea de cadre medicale, atât în asistența medicală primară, cât și în cea de specialitate, și reorientarea profesională a acestora în cazul în care au altă specialitate; sugerează că Registrul privind inegalitățile în domeniul cancerului poate fi un instrument de măsurare și raportare a lipsei de personal care exista deja și înainte; subliniază că sunt necesare noi abordări pentru asistența medicală centrată pe om, pentru a asigura accesul la diagnosticare, mijloace terapeutice și servicii de sănătate publică de calitate pentru toți; subliniază că este necesar să se depună eforturi în direcția realizării unui mix de competențe pentru a optimiza răspunsul la nevoile de personal din sectorul sănătății; sprijină schimbul de bune practici între statele membre în acest sens; invită Comisia și statele membre să creeze platforme de formare online pentru cadre medicale cum ar fi îngrijitorii, precum și programe de îngrijire terapeutică care acordă calificări și le recunosc competențele;

105.

regretă că pacienții se confruntă în continuare cu multe dificultăți în materie de accesare a serviciilor de asistență medicală publică de calitate, deoarece multe secții de oncologie din spitalele publice suferă din cauza deficitului de personal și a lipsei de capacitate; solicită, prin urmare, crearea de secții de radioterapie de înaltă calitate și de centre moderne de oncologie în spitalele publice, pe baza orientărilor europene și în conformitate cu cele mai recente dovezi științifice;

106.

invită statele membre și autoritățile relevante să recunoască rolul esențial al îngrijitorilor informali, să-i integreze în echipa lucrătorilor în domeniul sănătății și îngrijirii și să le ofere posibilitatea de a face alegeri în cunoștință de cauză cu privire la măsurile de sprijin disponibile cu ajutorul cadrelor medicale; recunoaște că pandemia a exacerbat rolul esențial al îngrijitorilor informali, care asigură cea mai mare parte a îngrijirii zilnice pentru bolnavii de cancer și care se confruntă cu o lipsă clară de sprijin practic și la nivel de politici, inclusiv în ceea ce privește drepturile sociale, formarea, ajutorul psihologic, informațiile și recunoașterea; subliniază procentul ridicat de îngrijitori informali din rândul populației din UE și disparitățile în ceea ce privește modul în care sunt sprijiniți și le sunt recunoscute drepturile de la un stat membru la altul; invită Comisia să ia în considerare formalizarea îngrijirii informale, ceea ce ar asigura recunoașterea unui anumit standard minim de drepturi, în special pentru cei care furnizează servicii de îngrijire pe termen lung;

107.

pledează pentru dezvoltarea unui canal digital de comunicare privind sănătatea pentru monitorizarea simptomelor de la distanță și asigurarea tratamentului oncologic continuu în cadrul îngrijirii furnizate în afara spitalului; solicită să se garanteze un acces permanent la consultații medicale și servicii psihologice, precum și contactul dintre pacient și cadre medicale și între cadrul medical curant și familia pacientului, utilizând telemedicina și teleîngrijirea, precum și integrarea lor în sisteme de sănătate, în medii care nu constituie o amenințare în cadrul spitalelor sau, dacă este posibil și sigur, în farmacii; solicită stimularea dezvoltării unor mijloace terapeutice care pot sprijini tranziția către îngrijirea la domiciliu;

108.

solicită o îmbunătățire a comunicării între cadrele medicale, pacienți, supraviețuitori, îngrijitori, părinți și autoritățile publice în ceea ce privește eficacitatea și siguranța intervențiilor medicale, în special depistarea, diagnosticarea și tratamentul cancerului, precum și mai multe campanii de sensibilizare în vederea prevenirii în perioade de criză;

109.

invită Comisia și statele membre să adopte planuri europene de prevenire și gestionare ca parte a unei strategii coerente și cuprinzătoare privind situațiile neprevăzute care să prevină și să abordeze penuria de medicamente, de dispozitive, de produse și de personal în perioade de criză sanitară; subliniază responsabilitățile titularilor autorizațiilor de introducere pe piață și ale distribuitorilor angro cu privire la legislația UE relevantă;

IV. Un sprijin puternic pentru bolnavii de cancer, supraviețuitori și îngrijitori

110.

subliniază că pacienții care suferă de cancer nu ar trebui să sufere o „dublă pedeapsă” în viața de zi cu zi; solicită adoptarea unei directive privind combaterea discriminării, precum și punerea în aplicare echitabilă și egală a directivelor privind serviciile financiare, cum ar fi Directiva privind creditele de consum (74), fără nicio discriminare a bolnavilor de cancer și a supraviețuitorilor;

111.

observă că există nevoia de a acorda o atenție deosebită calității vieții unui număr tot mai mare de pacienți care suferă de cancer cronic, a căror boală nu poate fi vindecată, dar poate fi stabilizată pentru mai mulți ani; subliniază importanța recomandărilor specifice ale UE pentru îmbunătățirea calității vieții pacienților și a supraviețuitorilor, inclusiv prin îngrijiri complete integrate în tratamentul cancerului de la stabilirea diagnosticului și continuate pe tot parcursul bolii (inclusiv calmarea durerii, servicii psihologice, activități fizice adaptate, terapii complementare bazate pe dovezi științifice, acces la educație, sprijin nutrițional, asistență socială care cuprinde toate sarcinile de zi cu zi, cum ar fi ajutor în gospodărie sau îngrijirea copiilor, acces la sănătate reproductivă și restabilirea integrității estetice) și acces la centre de suport specializate; solicită statelor membre să recunoască sechelele (dizabilitățile fizice sau mentale), precum și discriminarea socială, inclusiv la locul de muncă; solicită Comisiei să propună orientări pentru statele membre, menite să abordeze importanța stabilirii unor sisteme de acoperire cuprinzătoare care să garanteze că aceste nevoi sunt satisfăcute; recunoaște că cancerul este o boală împovărătoare din punct de vedere financiar, chiar dacă nu se ține seama de costul tratamentelor oncologice; invită Comisia să creeze o platformă pentru schimbul de bune practici pentru îngrijirile paliative și să sprijine cercetarea în acest domeniu;

112.

invită Comisia să ia în considerare o strategie a UE privind serviciile de îngrijire, pentru a asigura servicii de îngrijire adecvate, accesibile și de înaltă calitate pe termen lung;

113.

subliniază că medicina integrativă recunoscută științific și care aprobată de autoritățile de sănătate publică poate aduce beneficii pacienților în ceea ce privește efectele paralele ale mai multor boli, cum ar fi cancerul, și tratamentul acestora; subliniază importanța dezvoltării unei abordări globale, integrative și centrate pe pacient, precum și a încurajării, dacă este cazul, a utilizării complementare a acestor terapii, sub supravegherea personalului din domeniul sănătății;

114.

subliniază că rezultatele tratamentului împotriva cancerului pot fi afectate de malnutriție, prin urmare, îngrijirea nutrițională optimă este o parte esențială a îngrijirii oncologice; invită statele membre să elaboreze recomandări pentru includerea nutriției clinice în toate aspectele îngrijirii bolnavilor de cancer, inclusiv tratamentul, sprijinul și cercetarea; consideră că, ori de câte ori este indicat, pacienții bolnavi de cancer trebuie să beneficieze de sprijin nutrițional clinic din partea unui specialist dietetician care să fie inclus în echipa multidisciplinară; salută, prin urmare, pregătirea interspecializată planificată pentru asistența nutrițională și invită Comisia și statele membre să elaboreze standarde minime de formare continuă în domeniul îngrijirii nutriționale pentru personalul multidisciplinar; recomandă ca managementul nutriției să fie o parte integrală și etică a tuturor activităților de cercetare clinică care implică bolnavi de cancer; recomandă, de asemenea, ca asistența nutrițională adecvată să fie inclusă în carta drepturilor pacienților cu cancer;

115.

îndeamnă ferm statele membre să se asigure că toți pacienții bolnavi de cancer sunt pe deplin informați cu privire la posibilitatea de a li se aplica proceduri de conservare a fertilității înainte de începerea tratamentului activ; solicită să se elaboreze orientări la nivelul UE pentru profesioniștii din domeniul sănătății, care să definească vârsta la care pacienții bolnavi de cancer ar trebui să fie informați cu privire la disponibilitatea procedurilor legate de sănătatea reproductivă; încurajează, în plus, statele membre să prevadă dispoziții care să asigure că toți bolnavii de cancer care beneficiază de o asigurare națională obligatorie de sănătate să fie rambursați pentru astfel de servicii de către sistemele naționale de asigurări de sănătate;

116.

încurajează statele membre să țină seama de epuizarea frecventă a familiilor și rudelor bolnavilor de cancer și să le acorde asistență psihologică și socioeconomică, în special celor mai vulnerabili, și perioade de odihnă de la locul de muncă, pe durata întregii perioade de boală, precum și sprijin în perioada de doliu; încurajează, de asemenea, dezvoltarea unor scheme de sprijin integrate, adecvate și accesibile pentru bolnavii de cancer și familiile acestora, care să ia în considerare serviciile de sănătate, comunitare și sociale;

117.

reamintește că responsabilizarea pacienților și cunoștințele în materie de sănătate sunt esențiale pentru strategia europeană privind cancerul și că axarea pe pacient și procesul decizional participativ trebuie să se afle în centrul proceselor de tratament și al celor de dezvoltare a îngrijirilor de sănătate; încurajează promovarea pacienților bine informați care sunt implicați activ în propriul tratament și solicită educarea terapeutică a îngrijitorilor și a pacienților și responsabilizarea acestora în programele de îngrijire; consideră că ar trebui utilizată o metodologie special adaptată pentru procesul de formare și responsabilizare a pacienților pediatrici, având în vedere caracteristicile și nevoile lor specifice; solicită stabilirea unor procese decizionale participative cu informații personalizate și ușor de înțeles, bazate pe dovezi, care să fie furnizate pacienților, ca parte integrantă a programelor naționale de control al cancerului, sprijinite de plan; solicită sprijinirea unor astfel de inițiative și acțiuni de responsabilizare a pacienților bolnavi de cancer prin finanțare din partea UE, în special Programul EU4Health;

118.

recunoaște rolul central al asociațiilor independente ale pacienților și îngrijitorilor în reprezentarea și însoțirea pacienților, serviciile oferite pacienților cu cancer și îngrijitorilor, diseminarea de cunoștințe în materie de sănătate și sensibilizarea și acordarea de sprijin continuu atât la nivelul UE, cât și la nivel național; invită Comisia și statele membre să țină seama de participarea formală a acestor asociații, precum și de solicitările și recomandările acestora atunci când formulează politici și acte legislative în domeniul cancerului și să le ofere sprijin public, atât sub formă de granturi de funcționare, cât și sub formă de granturi pentru proiecte pentru a le asigura independența față de finanțarea privată; invită Comisia să stabilească criterii clare potrivit cărora să se poată acorda sprijin financiar public; consideră că pacienții pediatrici ar trebui să joace un rol atât individual, cât și colectiv în îmbunătățirea procedurilor în domeniul asistenței medicale și al cercetării pentru toți pacienții, contribuind cu experiențele lor specifice; consideră, prin urmare, că ar trebui dezvoltate și finanțate corespunzător instrumente educaționale și de învățare adecvate pentru a planifica și a asigura implicarea copiilor;

119.

subliniază importanța asigurării unor opțiuni adecvate de despăgubire pentru lucrătorii care suferă de cancer asociat muncii; solicită statelor membre să pună pe deplin în aplicare Recomandarea Comisiei din 19 septembrie 2003 privind bolile profesionale și să se asigure că există opțiuni adecvate de despăgubire pentru lucrătorii care suferă de cancer asociat muncii, garantând fiecărui lucrător posibilitatea de a fi despăgubit în mod corespunzător în cazul în care a fost expus la substanțe nocive sau a fost afectat de cancerul profesional; invită Comisia să creeze o listă minimă de boli profesionale cu criterii de recunoaștere comparabile în întreaga UE;

120.

invită statele membre să îmbunătățească reintegrarea supraviețuitorilor de cancer în activitățile sociale și pe piața muncii, ajutându-i să facă tranziția către noi roluri profesionale în cazul în care sechelele îi împiedică să continue în același loc de muncă și să faciliteze întoarcerea supraviețuitorilor de cancer pediatric la școală sau în învățământul superior; remarcă subestimarea generală a asistenței post-tratament comparativ cu prevenirea cancerului, care este la fel de importantă; reamintește recomandările și instrumentele elaborate de Acțiunea comună CHRODIS + pentru a încuraja păstrarea pacienților la locul de muncă, capacitatea de a reveni la locul de muncă și reintegrarea lor pe piața muncii și încurajează Comisia să sprijine punerea în aplicare a acestor recomandări și instrumente în toate statele membre; pledează pentru recomandări specifice ale UE privind măsuri destinate supraviețuitorilor cancerului care să prevină recidiva cancerului primar și dezvoltarea de noi forme de cancer precum și măsuri pentru reabilitarea acestora, inclusiv dispoziții specifice privind îngrijirea și urmărirea pe termen lung furnizate supraviețuitorilor de cancer în copilărie, pe măsură ce aceștia trec la vârsta adultă;; subliniază necesitatea îngrijirii medicale și psihologice post-tratament pentru supraviețuitorii cancerului;

121.

consideră că Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă ar trebui să joace un rol mai important în promovarea bunelor practici în statele membre în ceea ce privește integrarea pacienților bolnavi de cancer și a supraviețuitorilor de cancer la locul de muncă și protejarea acestora împotriva discriminării; așteaptă cu interes noul studiu, anunțat în planul european de luptă împotriva cancerului, referitor la revenirea la muncă a supraviețuitorilor cancerului, în care vor fi cartografiate politicile naționale privind ocuparea forței de muncă și protecția socială și se vor identifica obstacolele și provocările rămase;

122.

subliniază rolul esențial al inspectoratelor de muncă pentru a asigura conformitatea cu legislația privind securitatea și sănătatea, precum și prevenirea cancerului asociat muncii; invită statele membre să consolideze inspectoratele de muncă și să se asigure că acestea sunt finanțate în mod corespunzător; subliniază că monitorizarea și controlul au o importanță deosebită pentru lucrătorii mobili; solicită ca punerea în aplicare și funcționarea Autorității Europene a Muncii (ELA) să se realizeze cât mai repede posibil și solicită ca ELA să asigure competențe reale de inspecție a muncii în cazuri transfrontaliere și să monitorizeze respectarea legislației în materie de sănătate și siguranță; invită Comisia și statele membre să implice ELA în situațiile transfrontaliere pentru a asigura respectarea corespunzătoare a legislației în materie de sănătate și siguranță;

123.

îndeamnă Comisia să acorde atenție schimbărilor de pe piața muncii din UE, asigurând finanțare suficientă pentru colectarea adecvată a datelor; consideră că o informare și o colectare extinsă și completă a datelor este de o importanță absolută și reprezintă o prioritate continuă pentru Comisie pentru a răspunde cu inițiativele legislative și nelegislative necesare în ceea ce privește prevenirea cancerului asociat muncii; subliniază că este necesar să se creeze registre naționale cuprinzătoare pentru toate statele membre, care să permită colectarea de date privind expunerea la agenți cancerigeni la nivelul Europei, și că aceste registre ar trebui să acopere toți agenții cancerigeni relevanți; solicită o cooperare strânsă între instituțiile UE, statele membre, EU-OSHA și părțile interesate relevante, implicând în același timp în mod sistematic partenerii sociali; solicită utilizarea datelor colectate pentru a da curs măsurilor legislative și nelegislative necesare pentru combaterea cancerelor asociate muncii;

124.

sprijină viitoarea lansare a unui card inteligent pentru supraviețuitorii de cancer, astfel cum s-a anunțat în plan, care va fi emis tuturor supraviețuitorilor cancerului din Europa, în special celor care au supraviețuit cancerului în copilărie și adolescență, pentru care modelul pașaportului de supraviețuire există ca bază, care va rezuma istoricul lor clinic, inclusiv experiențele personale ale pacienților, și va facilita și monitoriza îngrijirea ulterioară; subliniază caracterul sensibil al datelor medicale cu caracter personal și, prin urmare, necesitatea ca acest card inteligent să fie pe deplin protejat în temeiul Regulamentului general privind protecția datelor (RGPD) al UE (75);

125.

consideră că societățile de asigurare și băncile nu ar trebui să țină seama de istoricul medical al persoanelor care au fost afectate de cancer; solicită să se garanteze că în legislația națională supraviețuitorii cancerului nu sunt discriminați în raport cu alți consumatori; ia act de intenția Comisiei de a colabora cu întreprinderile pentru a elabora un cod de conduită prin care să se asigure că evoluția tratamentelor împotriva cancerului și eficacitatea sporită a acestora se reflectă în practicile comerciale ale furnizorilor de servicii financiare; sprijină, în paralel, promovarea progreselor realizate în Franța, Belgia, Luxemburg și Țările de Jos, unde supraviețuitorii cancerului beneficiază de „dreptul de a fi uitat”; solicită ca, cel târziu până în 2025, toate statele membre să garanteze tuturor pacienților europeni dreptul de a fi uitat după 10 ani de la încheierea tratamentului și după cel mult cinci ani de la încheierea tratamentului pentru pacienții al cărui diagnostic a fost pus înainte de vârsta de 18 ani; solicită introducerea unor standarde comune pentru dreptul de a fi uitat în temeiul dispozițiilor relevante ale politicii de protecție a consumatorilor din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru a remedia practicile naționale fragmentate în domeniul evaluării solvabilității și pentru a asigura accesul egal al supraviețuitorilor de cancer la credite; solicită integrarea dreptului de a fi uitat pentru supraviețuitorii de cancer în legislația UE relevantă pentru a preveni discriminarea și pentru a îmbunătăți accesul supraviețuitorilor de cancer la servicii financiare;

126.

invită Comisia să promoveze Codul european de practică oncologică lansat de Organizația Europeană de Luptă împotriva Cancerului, care constituie un instrument de abilitare și de informare prin care se asigură că cetățenii și pacienții europeni beneficiază de cele mai bune îngrijiri posibile;

127.

consideră că este nevoie urgent de o cartă europeană a drepturilor bolnavilor de cancer; solicită ca această cartă să țină seama de fiecare etapă a procesului de îngrijire, cum ar fi accesul la prevenire, diagnosticul inițial și pe tot parcursul tratamentului, precum și ca aceasta să se aplice în mod egal tuturor cetățenilor europeni, indiferent de țara sau regiunea în care trăiesc;

V. Provocările legate de cancerul de care suferă copiii, adolescenții și tinerii

128.

salută inițiativele anunțate de Comisie de a atrage atenția asupra cancerului pediatric; solicită cerințe clare pentru politicile privind nevoile de cercetare în domeniul cancerului pediatric; invită statele membre și Comisia să remedieze alocarea inegală a investițiilor pentru cancerul pediatric; consideră că ar trebui să se prevadă un flux de finanțare clar și specific din partea UE pentru cercetarea în domeniul cancerului pediatric și pentru tratamentul acestuia și să se rezerve alocări bugetare în toate programele relevante ale UE; subliniază importanța sprijinirii platformelor internaționale de cercetare academică în domeniul cancerului pediatric, care să fie bazate pe cercetarea desfășurată de alți actori relevanți;

129.

observă că volumul de lucru birocratic actual pentru activarea studiilor clinice în Europa este prea mare pentru multe boli rare, inclusiv pentru cancerul pediatric, deoarece studiile clinice conduse de cercetători suferă de pe urma unei lipse de sponsorizare comercială și multe organizații necomerciale nu sunt încă dispuse să își asume rolul de sponsor la nivel paneuropean pentru studii clinice multinaționale pe copii; invită Comisia să revizuiască legislația existentă în această privință și să faciliteze studiile clinice multinaționale pe copii;

130.

solicită promovarea donării de măduvă osoasă în statele membre, pentru ca viețile a mii de persoane diagnosticate cu leucemie să poată fi salvate, un număr care crește constant și care include mulți copii, leucemia fiind cea mai frecventă formă de cancer pediatric; subliniază că transplantul de măduvă osoasă este singura speranță pentru multe persoane afectate de leucemie și de alte boli hematologice, trei din patru pacienți neavând un membru al familiei compatibil, astfel încât vor avea nevoie de un donator;

131.

invită Comisia și statele membre să se concentreze asupra asigurării unui acces egal și echilibrat din punct de vedere geografic la cele mai bune diagnostice de specialitate și tratamente multidisciplinare pentru copiii care suferă de cancer și să îmbunătățească rezultatele tratamentului împotriva cancerului în toate statele membre; consideră că specializarea academică și profilul profesional al oncologului pediatric ar trebui să fie recunoscute în toate statele membre; consideră că fiecare pacient care a fost bolnav de cancer în copilărie sau în adolescență ar trebui să primească asistență medicală permanentă și să fie monitorizat continuu chiar și după ce atinge vârsta adultă și solicită, prin urmare, măsuri care să facă mai flexibilă cooperarea între pediatrii și profesioniștii din domeniul sănătății adulților; încurajează schimbul de cunoștințe despre evoluția cancerelor în rândul copiilor și al adolescenților;

132.

subliniază necesitatea unor registre cuprinzătoare privind oncologia pediatrică, bazate pe populație și pe sisteme de clasificare a cancerului pediatric convenite la nivel internațional, pentru a asigura date comparabile de înaltă calitate la nivelul Europei; subliniază că este necesar să se publice, cel puțin o dată pe an, numărul cazurilor de cancer la copii și la adolescenți în Uniune și în fiecare stat membru;

133.

solicită ca adolescenții și tinerii care suferă de cancer să fie recunoscuți la nivelul UE ca un grup special cu nevoi medicale și psihosociale specifice și să se creeze programe școlare dedicate lor;

134.

subliniază că este necesar să se abordeze în mod eficient problemele de sănătate mintală la copiii, adolescenții și tinerii bolnavi de cancer, precum și la supraviețuitori; invită Comisia și statele membre să asigure accesul egal la măsurile de sprijin psihosocial corespunzătoare, precum și disponibilitatea lor pentru acest grup de pacienți;

135.

subliniază că este necesar să se consolideze dreptul la asistență medicală transfrontalieră pentru copiii, adolescenții și tinerii bolnavi de cancer, atunci când cel mai bun tratament nu este disponibil în țara lor de reședință, și să se asigure că accesul la inovare prin intermediul studiilor clinice pentru malignități recidivante sau greu de tratat este reglementat de legislația relevantă, prin consolidarea sustenabilității colaborărilor transfrontaliere existente, inclusiv a rețelelor europene de referință (RER), în special a RER privind cancerul pediatric; subliniază nevoia de clarificare în ceea ce privește accesul la studii clinice transfrontaliere, care nu este specificat în mod clar în Directiva privind asistența medicală transfrontalieră;

136.

constată că regulamentele privind atât medicamentele pediatrice (76) cât și cele orfane (77) au favorizat dezvoltarea și disponibilitatea medicamentelor pentru pacienții cu boli rare și pentru copii și au redirecționat investițiile private și publice către domenii anterior neglijate; solicită o revizuire ambițioasă a regulamentelor privind medicamentele pediatrice și orfane cu scopul de a asigura dezvoltarea de medicamente inovatoare împotriva cancerului și accesul la acestea la prețuri accesibile, de a identifica cele mai importante medicamente care să răspundă nevoilor copiilor cu cancere cu prognostic nefavorabil, de a sprijini cercetarea academică și implicarea IMM-urilor, de a reduce întârzierile, astfel încât copiii să aibă acces mai rapid la medicamente pediatrice și la terapii genice și celulare, de a stimula concurența prin adaptarea cadrului de reglementare și pentru a încuraja investițiile în medicamente orfane și pediatrice care nu sunt brevetate, precum și de a aborda problema accesului limitat la anumite medicamente esențiale din cauza penuriei de medicamente și a prețului ridicat al medicamentelor inovatoare recomandă creșterea cu 20 %, până în 2027, a noilor medicamente pediatrice disponibile împotriva cancerului, precum și creșterea accesibilității medicinei personalizate; consideră, prin urmare, că o obligație clară de a include cercetarea pediatrică ar trebui considerată o condiție pentru depunerea unei cereri de finanțare; invită Comisia, dacă este cazul, în dialog cu statele membre, să lucreze la un sistem care să favorizeze accesul pacienților cu cancer pediatric la inovații revoluționare reale; invită Comisia să faciliteze schimbarea uzului medicamentelor care nu au dat rezultate la adulți, atunci când există argumente științifice și preclinice și să ofere stimulente mai eficiente și mai adaptate pentru a încuraja dezvoltarea de medicamente împotriva cancerului la copii și dezvoltarea de noi medicamente pediatrice contra cancerului testate mai întâi pe copii; invită Comisia să încurajeze dezvoltarea în timp util a medicamentelor pediatrice și să reducă întârzierile, de exemplu prin intermediul unor recompense proporționale timpurii alocate treptat și nu exclusiv la expirarea certificatului suplimentar de protecție; invită Comisia să elimine articolul 11 litera (b) din Regulamentul pediatric în cadrul următoarei revizuiri, pentru a permite ca dezvoltarea de medicamente împotriva cancerului pediatric să fie determinată de știință și de mecanismul de acțiune al medicamentului;

137.

solicită înființarea unui grup consultativ, la nivelul UE, al părților interesate dedicat formelor de cancer de care suferă copiii, adolescenții și tinerii, care să sprijine punerea în aplicare coerentă și orientată spre obiective a acțiunilor relevante ale planului european de combatere a cancerului, programului Orizont Europa, strategiei farmaceutice pentru Europa și programului EU4Health;

138.

subliniază că este important să se pună în aplicare și să se monitorizeze Pilonul european al drepturilor sociale și invită statele membre să transpună integral Directiva (UE) 2019/1158 din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor (78), care introduce concediul pentru îngrijitori și posibilitatea de a solicita un orar de muncă flexibil, în așa fel încât lucrătorii să aibă dreptul la un concediu de îngrijitor de cinci zile lucrătoare pe an pentru a acorda îngrijire personală sau sprijin unei rude sau unei persoane care locuiește în aceeași gospodărie cu lucrătorul și care are nevoie de îngrijire sau sprijin important din motive medicale grave, astfel cum sunt definite de fiecare stat membru;

139.

salută înființarea unei rețele UE a tinerilor care au supraviețuit cancerului, anunțată de Comisie;

140.

sprijină recomandarea Acțiunii comune privind formele rare de cancer privind introducerea unui identificator unic european al pacienților, pașaportul supraviețuitorilor și orientările cu privire la supravegherea pe termen lung și la tranziția de la îngrijirea pediatrică la îngrijirea ca adult, cu scopul de a monitoriza rezultatele pe termen lung în cazul copiilor care au supraviețuit cancerului, într-un cadru transfrontalier; subliniază că este necesar ca, pentru această populație, „dreptul de a fi uitat” să fie adecvat scopului;

VI. Provocări legate de formele rare de cancer la adulți

141.

recunoaște că formele rare de cancer la adulți reprezintă o provocare pentru sănătatea publică; reamintește că pacienții afectați de forme rare de cancer la adulți se confruntă cu dificultăți legate de raritatea și natura neobișnuită a bolii lor, inclusiv întârzieri prelungite în diagnosticare și, uneori, diagnosticarea greșită, precum și cu dificultatea de a avea acces la îngrijiri și tratamente adecvate și în timp util; observă că pacienții se simt adesea singuri și izolați și se confruntă cu o calitate a vieții foarte redusă, în timp ce îngrijitorii lor sunt afectați, de asemenea, în mod considerabil; solicită ca registrul privind inegalitățile în domeniul cancerului să integreze informații referitoare la formele rare de cancer, care reprezintă aproximativ 24 % din cazurile de cancer noi care apar la toate grupele de vârstă;

142.

sprijină introducerea în cadrul planului a unei inițiative emblematice dedicate formelor rare de cancer la adulți, pentru a aborda provocările specifice cu care se confruntă această comunitate de pacienți și pentru a valorifica cât mai bine recomandările stabilite în Agenda 2030 privind formele rare de cancer, pentru a încuraja cercetarea și a îmbunătăți îngrijirea în fiecare etapă a parcursului pacientului bolnav de o formă rară de cancer; subliniază importanța de a se asigura că cancerele rare la adulți sunt incluse în toate inițiativele din cadrul celor patru piloni ai planului;

143.

solicită finanțare dedicată proiectelor de cercetare în domeniul formelor rare de cancer la adulți, în cadrul programului Orizont Europa, inclusiv în cadrul misiunii privind cancerul [de exemplu, Inițiativa europeană pentru înțelegerea cancerului (UNCAN.eu)], pentru a dezvolta terapii țintite și a sprijini dezvoltarea de baze de date, de registre și de bănci biologice relevante pentru formele rare de cancer la adulți;

144.

subliniază dificultatea diagnosticării mai prompte a formelor rare de cancer la adulți; recomandă, prin urmare, un acces mai ușor și mai rapid la testarea moleculară, care poate ajuta pacienții să primească un diagnostic exact și terapie țintită, chiar și acces la studii clinice relevante, după caz; subliniază, în plus, că cercetarea cu privire la biomarkeri este esențială în domeniul respectiv;

145.

solicită creșterea gradului de conștientizare în ceea ce privește cancerele rare la adulți în rândul personalului medico-sanitar primar și secundar și trimiteri adecvate către centre specializate de expertiză multidisciplinară atât la nivel național, cât și la nivel european;

146.

încurajează statele membre să înființeze rețele naționale pentru formele rare de cancer la adulți pentru a optimiza trimiterea în timp util a pacienților la centre specializate și pentru a facilita interacțiunea cu rețelele europene de referință (RER), cu scopul de a maximiza schimburile de cunoștințe multidisciplinare și îngrijire de înaltă calitate, precum și de a încuraja cercetarea clinică;

147.

solicită îmbunătățirea accesului la studii clinice și la programe de tip compasional pentru pacienții adulți cu forme rare de cancer; regretă că este în continuare foarte dificil ca pacienții adulți cu forme rare de cancer din multe țări să aibă acces la programe de tip compasional și la studii clinice în străinătate; solicită o mai bună punere în aplicare a schemelor UE de acces la asistență medicală în străinătate pentru pacienții adulți cu cancere rare și consideră că sistemele naționale de sănătate ar trebui să faciliteze accesul la studii clinice și la programe de tip compasional pentru pacienții adulți cu forme rare de cancer care au puține opțiuni de tratament;

148.

încurajează noi abordări de reglementare pentru a permite pacienților adulți cu forme rare de cancer să aibă acces la terapii noi/inovatoare în condițiile unei monitorizări sigure, facilitând totodată colectarea de date reale, în plus față de datele colectate în cadrul studiilor clinice;

149.

subliniază că este necesar să se includă formele rare de cancer la adulți în „programul de formare interdisciplinară în domeniul cancerului”, care include, de asemenea, o formare specializată în domeniul asistenței medicale, împreună cu RER pentru formele rare de cancer la adulți; subliniază necesitatea de a sprijini programele educaționale destinate pacienților adulți cu cancere rare, celor care îi îngrijesc și reprezentanților pacienților, împreună cu RER, pentru a crește nivelul de cunoștințe în materie de sănătate și, în ultimă instanță, pentru a-i ajuta pe pacienți și pe familiile lor să facă alegeri în cunoștință de cauză în ceea ce privește opțiunile de tratament și îngrijirea ulterioară;

150.

recunoaște specificitatea formelor rare de cancer la adulți în programele dedicate îmbunătățirii calității vieții pacienților bolnavi de cancer, supraviețuitorilor și a celor care îi îngrijesc; invită Comisia și statele membre să pună în aplicare o formare specifică pentru profesioniști, alții decât furnizorii de asistență medicală (de exemplu, lucrători sociali, manageri de caz), care au grijă de pacienți adulți cu forme rare de cancer; subliniază că este necesar ca pacienții adulți cu forme rare de cancer să beneficieze de sprijin psihologic adecvat, de reabilitare și de monitorizare adecvată pe termen lung a efectelor secundare ale tratamentelor, de către profesioniști care înțeleg boala lor rară și particularitățile ei; recomandă ca tuturor pacienților adulți cu forme rare de cancer să li se furnizeze și un plan de îngrijire pentru supraviețuire; consideră că și îngrijitorii pacienților adulți cu forme rare de cancer (adesea membri ai familiei) au nevoie de acces la sprijin psihosocial specific pentru a face față severității și complexității bolii, precum și poverii considerabile a îngrijirii pe care și-o asumă;

151.

invită statele membre să includă în programul lor național de control al cancerului o secțiune specifică privind gestionarea formelor rare de cancer (împreună cu o secțiune distinctă privind cancerul pediatric), astfel cum se recomandă în Agenda 2030 privind formele rare de cancer; consideră că specificitatea ar trebui recunoscută în secțiuni distincte specifice în toate programele naționale de control al cancerului, împreună cu sinergii relevante cu planurile naționale privind bolile rare, pentru a încuraja cercetarea și a îmbunătăți gestionarea îngrijirii și parcursurile de îngrijire pentru acești pacienți, de la îngrijirea primară până la centrele înalt specializate de asistență medicală multidisciplinară, în special cele care aparțin unor RER relevante sau se află în strâns contact cu ele; constată că, până în prezent, multe dintre NCCP ale statelor membre nu includ suficient cancerele rare la adulți și cancerele pediatrice;

152.

îndeamnă autoritățile naționale relevante să implice organizațiile pacienților adulți cu forme rare de cancer ca parteneri în programele naționale de control al cancerului pentru ca nevoile și așteptările pacienților adulți cu forme rare de cancer să fie auzite, precum și pentru ca acestea să participe în mod activ la punerea în aplicare a unor măsuri dedicate formelor rare de cancer la adulți;

B. Instrumente de acțiune

I. Cercetarea holistică și implicațiile acesteia

153.

subliniază că planul ar trebui pus în aplicare în strânsă cooperare cu misiunea privind cancerul din cadrul programului Orizont Europa și cu obiectivele sale de promovare a investițiilor UE în cercetarea și producția publică și inovarea în domeniul cancerului; salută faptul că programul Orizont Europa va finanța infrastructurile de cercetare, cloud computing-ul și acțiunile Consiliului European pentru Inovare; invită Comisia să considere cancerul pediatric drept un subiect pentru un parteneriat european în cadrul următorului program strategic al programului Orizont Europa; recomandă ca, pentru a elimina disparitatea existentă în ceea ce privește medicamentele de uz pediatric, să se aloce finanțare adecvată proiectelor din cadrul programului Orizont Europa dedicate noilor medicamente împotriva cancerului pediatric;

154.

reamintește că cercetarea multidisciplinară în domeniul cancerului și transpunerea sa în practica clinică de zi cu zi sunt esențiale pentru asigura îmbunătățiri continue ale prevenirii, diagnosticării și tratamentului cancerului și ale îngrijirii ulterioare a supraviețuitorilor; salută, prin urmare, lansarea parteneriatelor Orizont Europa vizând transpunerea cunoștințelor științifice în inovații care ajung la pacienți; solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape activitatea parteneriatelor din cadrul Orizont Europa și concretizarea cercetării în valoare adăugată reală pentru practica medicală actuală;

155.

salută comunicarea Comisiei privind un nou Spațiu european de cercetare și inovare, care stabilește obiectivele strategice și acțiunile care urmează să fie puse în aplicare în strânsă cooperare cu statele membre; sprijină obiectivul de a investi 3 % din PIB-ul UE în cercetare și dezvoltare, ceea ce va contribui la promovarea unei cercetări de excelență la nivelul UE și va permite ca rezultatele cercetării să ajungă la comunitatea științifică, la societate și la economia reală; regretă inegalitățile considerabile în ceea ce privește finanțarea cercetării la nivelul UE; invită statele membre să adopte un pact pentru cercetare și inovare în Europa, care să includă angajamentul de a crește de a crește cheltuielile publice pentru cercetare și inovare la 1,25 % din PIB până în 2030, într-un mod coordonat la nivelul UE;

156.

invită statele membre să promoveze și să asigure cariere științifice atractive pentru cercetători în Europa, acordând atenție specială femeilor; invită statele membre să creeze o forță de muncă și o infrastructură științifică bine structurată și să asigure finanțare continuă pentru centrele lor de cercetare; salută faptul că propunerea de Inițiativă pentru inovare în domeniul sănătății va contribui la crearea unui ecosistem de cercetare și inovare la nivelul UE, promovând cooperarea între industria sănătății, mediul academic și alte părți interesate, pentru a transpune cunoștințele științifice în inovații care să abordeze prevenirea, diagnosticarea, tratamentul și gestionarea bolilor, inclusiv a cancerului;

157.

reiterează apelul său ca cercetarea europeană competitivă în domeniul cancerului să beneficieze de o finanțare durabilă și adecvată; subliniază că o astfel de cercetare ar trebui să aibă ca scop abordarea de domenii cu importante necesități neacoperite și să fie desfășurată în toate etapele procesului de tratare a cancerului, inclusiv pentru toate modalitățile de tratament; invită statele membre să crească cu cel puțin 20 % mobilizarea cercetării publice privind inovațiile terapeutice, de diagnosticare și de depistare a cancerului, care să acopere toate populațiile de pacienți în cauză; solicită, de asemenea, ca programul Orizont Europa și programele naționale de cercetare să sprijine cercetarea în domeniul medicamentelor pediatrice și orfane, prin fonduri pentru premii de inovare; consideră că ar trebui revizuite condițiile de acces la finanțarea publică, asigurând transparența contractelor încheiate între entitățile publice și private, precum și condiționalitățile privind accesibilitatea și prețul abordabil al noilor inovații în cazul în care proiectele sunt încununate de succes;

158.

sprijină recomandarea Comitetului de misiune privind cancerul de a institui un program de cercetare însărcinat să identifice strategii și metode eficace de prevenire a cancerului în ceea ce privește factorii comerciali determinanți ai sănătății și a expunerii la agenți cancerigeni la locul de muncă (79); sprijină recomandarea pentru crearea unui mecanism de sprijin al politicilor pentru a intensifica schimbul de cunoștințe și a sprijini punerea în aplicare a politicilor de prevenire legate de cancer la nivel local, la nivel național și la nivelul UE;

159.

invită statele membre și Comisia să stabilească programe pentru a furniza sprijinul necesar comunității medicale europene recent consolidate de medicină de intercepție bazată pe celule, care va crea și va integra tehnologii revoluționare celulare și bazate pe inteligența artificială, pentru a înțelege evenimentele timpurii în dezvoltarea cancerului și răspunsul la terapie și a utiliza aceste cunoștințe în vederea îmbunătățirii rezultatelor pentru pacienți; sprijină crearea unei platforme pentru medicina celulară de intercepție, cu scopul de a coordona și a stabili sinergiile între activitățile de cercetare, de inovare și multisectoriale; subliniază că este necesar să se investească în abordări de cercetare și inovare pentru a crea strategii inovatoare de depistare precoce a cancerului și de tratament oncologic personalizat în cadrul medicinii celulare;

160.

subliniază necesitatea cercetării independente și multidisciplinare în domeniul cancerului „din laborator la patul bolnavului”, adică de la laborator la studii aplicate pe pacienți dar și pentru a reevalua periodic eficiența medicamentelor existente pe piață; subliniază că este necesar ca rezultatele acestei cercetări să fie publicate într-un mod transparent și simplu; solicită să se stabilească măsuri pentru a limita riscurile pentru sănătate ca urmare a dezinformării și informării greșite, în special pe platformele de socializare, acordând o atenție specială măsurilor de protecție a copiilor și a tinerilor; solicită sprijinirea inițiativelor de diseminare științifică;

161.

subliniază importanța investițiilor în dezvoltarea de metodologii de cercetare noi fără testare pe animale, precum in silico și organoide, pentru a scurta perioadele de observare preclinică, a crește eficiența cercetării și a reduce experimentele inutile și adesea mai puțin fiabile pe animale; subliniază că metodele care nu se bazează pe animale, pentru testarea carcinogenicității substanțelor chimice din mediu, precum strategiile de testare axate pe mecanismele biologice de bază care conduc la apariția cancerului, ar trebui să furnizeze informații mai relevante decât metodele bazate pe animale, care sunt utilizate în prezent pentru evaluarea siguranței substanțelor chimice, permițându-le astfel autorităților să ia măsuri mai rapide pentru a limita expunerea la substanțe chimice nocive care ar putea să provoace cancerul;

162.

invită statele membre să își asume un angajament ferm de a încuraja cooperarea de tip public-privat, determinată de nevoile de sănătate publică, și să elimine barierele din calea competitivității în întreaga UE;

163.

are în vedere potențialul impact semnificativ al utilizării inteligenței artificiale, al analizei algoritmice de tip „big data” și a altor tehnologii moderne în cadrul diagnosticării și al proceselor decizionale legate de cancer în următorii ani; subliniază că combinația între datele reale, modelarea matematică, inteligența artificială și instrumentele digitale va ajuta în mod considerabil la dezvoltarea de tratamente inovatoare într-un mod mai rentabil și va putea reduce numărul de pacienți necesari pentru studiile clinice și utilizarea animalelor în cercetare; încurajează Comisia și statele membre să promoveze cunoașterea biologiei cancerului prin implementarea de infrastructuri genomice și informatice; îndeamnă ca toți partenerii implicați în implementare să țină seama în permanență de principiile de confidențialitate și securitate a datelor, de încredere, de transparență, de centrarea pe pacient și de implicarea acestuia;

164.

subliniază importanța esențială a cercetării clinice și invită statele membre să faciliteze concilierea îngrijirii pacienților cu inițiativele de cercetare și de inovare, în special în centrele mai mici, reducând volumul de lucru și numărul de pacienți alocat fiecărui membru al personalului medical;

165.

solicită cercetări cu privire la impactul pozitiv potențial al inteligenței artificiale și al tehnologiilor moderne asupra diagnosticării, a monitorizării, a proceselor decizionale și a îngrijirii legate de cancer; salută lansarea proiectului Genomica pentru sănătate publică, ce va furniza acces securizat la cantități mari de date genomice care să fie folosite în medicina P4 (preventivă, predictivă, personalizată și participativă);

166.

sprijină crearea de noi resurse și platforme digitale, ca de exemplu inițiativa europeană de imagistică în domeniul cancerului, și consolidarea sistemului european de informații privind cancerul, ceea ce va permite autorităților competente să utilizeze în mod corespunzător inteligența artificială aplicată volumelor mari de date în anii următori; subliniază că este necesar un acces egal și transparent la informațiile incluse pe aceste platforme;

167.

salută lansarea inițiativei emblematice „Diagnostic și tratament al cancerului pentru toți” în cadrul planului, al cărei scop este să îmbunătățească accesul la diagnosticarea și tratamentul inovator al cancerului și să promoveze utilizarea tehnologiei „secvențierii de ultimă generație” pentru realizarea rapidă și eficientă a unor profiluri genetice ale celulelor tumorale, permițându-le cercetătorilor și clinicienilor să partajeze profilurile canceroase și să aplice abordări diagnostice și terapeutice identice sau similare în cazul pacienților care prezintă profiluri comparabile de cancer; subliniază că este necesar să se ia în considerare tratamentele personalizate bazate pe studii clinice bine concepute, cu o valoare adăugată terapeutică dovedită pentru pacienți;

168.

salută parteneriatul planificat pentru medicina personalizată, anunțat în plan și care urmează să fie finanțat în cadrul programului Orizont Europa, care va identifica prioritățile în materie de cercetare și educație în domeniul medicinei personalizate, va sprijini proiectele de cercetare privind prevenirea, diagnosticarea și tratarea cancerului și va face recomandări pentru introducerea abordărilor medicinei personalizate în practica medicală zilnică; subliniază că este necesar să se stabilească o terminologie consecventă la nivel global și bine definită, pentru „medicamentele personalizate”, care ar eficientiza investițiile în cercetare și ar fi în beneficiul alfabetizării pacienților în domeniul sănătății; sprijină instituirea unei foi de parcurs pentru prevenirea personalizată care să permită identificarea lacunelor în cercetare și inovare și cartografierea tuturor anomaliilor biologice cunoscute care conduc la predispoziție la cancer, inclusiv factorii ereditari și de mediu și problemele pediatrice; solicită ca aceste soluții să devină accesibile prin intermediul sistemelor publice de sănătate;

169.

solicită intensificarea consolidării capacităților, a infrastructurii, a colaborării și a finanțării pentru cercetarea legată de studiile clinice nonprofit pentru îmbunătățirea strategiilor de tratament, punând accentul pe persoanele în vârstă și pe populațiile de pacienți vulnerabili și subreprezentați, inclusiv femei și copii; solicită sprijinul UE pentru agenda privind optimizarea sistemului de sănătate și a tratamentului;

170.

invită Comisia și statele membre să promoveze studiile dedicate științelor umane și sociale, în special celor care abordează inegalitățile în domeniul sănătății în diferitele stadii ale bolilor de cancer, precum și studiile privind optimizarea organizării tratamentului cancerului, finanțarea serviciilor și a furnizorilor de asistență medicală, organizarea furnizării serviciilor de asistență medicală și funcționarea instituțiilor de gestionare; solicită să se acorde atenție inegalităților în ceea ce privește îngrijirea oncologică, legate de factori precum genul, vârsta și statutul socioeconomic, acordând o atenție specială grupurilor marginalizate și vulnerabile din societate;

171.

invită Comisia și statele membre să sprijine dezvoltarea studiilor clinice europene multicentrice, în special în cazul cancerelor cu incidență scăzută și/sau al cancerelor cu opțiuni de tratament reduse, și să consolideze cooperarea multinațională și desfășurarea de studii clinice transfrontaliere, valorificând structurile existente, după caz, precum Consiliul european pentru cercetare clinică, în sectorul cancerului pediatric, precum și să încurajeze angajamentul țărilor mai mici; subliniază, de asemenea, nevoia ca toate inițiativele UE pentru o politică în domeniul cancerului să fie coordonate către obiective definite și comune;

172.

sprijină cercetarea clinică pentru a evalua fezabilitatea, eficacitatea și rentabilitatea intervențiilor care nu au legătură cu tratamentul, cum ar fi studiile privind factorii determinanți (inclusiv factorii de mediu) și calitatea vieții;

173.

crede cu tărie că pacienții și asociațiile independente de pacienți, precum și părinții și îngrijitorii, ar trebui să fie implicați în definirea priorităților și a obiectivelor finale ale cercetării pentru studiile clinice, astfel încât să se asigure că studiile clinice răspund nevoilor nesatisfăcute ale pacienților europeni, inclusiv calitatea vieții ca principal obiectiv; consideră că rezultatele finale ale studiilor ar trebui să fie comunicate pacienților participanți și publicului; solicită ca pacienții pediatrici să fie implicați în definirea nevoilor nesatisfăcute, pentru a contribui la elaborarea protocolului studiilor clinice, pentru a îmbunătăți comunicarea cu populația țintă și metodele de diseminare a constatărilor; subliniază că măsura în care sunt respectate dispozițiile privind transparența din cadrul Regulamentului privind studiile clinice ar trebui să fie monitorizată și raportată periodic;

174.

pledează pentru un control mai riguros al studiilor clinice și pentru mai multă transparență în procesul de cercetare și dezvoltare a tratamentelor împotriva cancerului, inclusiv crearea unui portal care să le permită pacienților să acceseze informații despre studiile clinice disponibile în Europa; solicită transparență în ceea ce privește datele studiilor clinice la nivelul UE, inclusiv ale celor care au fost abandonate; subliniază că această transparență ar trebui să includă și informații adaptate la copii și tineri;

175.

recomandă ca cercetarea să fie un parametru al registrului european privind inegalitățile în domeniul cancerului, pentru a măsura și a monitoriza inegalitățile în ceea ce privește accesul la studiile clinice, precum și pentru a înțelege mai bine disparitățile regionale și naționale din activitatea legată de studiile clinice și a răspunde mai bine la acestea, precum și pentru a monitoriza îmbunătățirile rezultate din inițiativele puse în aplicare prin intermediul planului, precum Rețeaua UE de centre oncologice integrate naționale;

176.

subliniază că diferențele asociate cu genul în cercetarea în domeniul cancerului ar trebui să fie luate în considerare, atât în etapa preclinică, cât și în cea clinică, pentru a descrie diferențele în ceea ce privește fiziopatologia bolii și comorbiditățile asociate, precum și în ceea ce privește, printre altele, farmacocinetica/farmacodinamica medicamentelor;

177.

salută Declarația de la Porto din 2021 privind cercetarea în domeniul cancerului, care subliniază oportunități pentru o abordare cuprinzătoare a cercetării translaționale în domeniul cancerului, având potențialul de a atinge o rată de supraviețuire specifică cancerului de 10 ani, pentru 75 % dintre pacienții diagnosticați în 2030 în statele membre, cu un sistem de sănătate bine dezvoltat; îndeamnă Comisia să se implice activ și să își asume un rol de lider în procesul de realizare a acestui obiectiv;

178.

salută faptul că acțiunile Marie Skłodowska-Curie vor continua să educe și să formeze cercetători în materie de prevenire, predicție, depistare, diagnostic și tratament al cancerului;

II. Cunoștințele partajate

179.

consideră că este nevoie de schimburi de expertiză, date, programe de formare și instrumente de comunicare pentru a îmbunătăți cunoștințele despre cancer atât în rândul cadrelor medicale, cât și al cercetătorilor și al pacienților; subliniază faptul că colaborarea intersectorială și transfrontalieră și schimbul de cunoștințe sunt esențiale pentru a îmbunătăți în continuare calitatea îngrijirii oncologice în UE; ia act de faptul că schimbul de date este esențial pentru aplicarea inteligenței artificiale și a instrumentelor de învățare automată în cercetare, cu condiția să existe supraveghere umană, precum și pentru a permite transformarea digitală a asistenței medicale, pentru a aborda disparitățile în ceea ce privește prevenirea, diagnosticarea și tratamentul cancerului în Europa și pentru a optimiza utilizarea resurselor sistemelor de sănătate prin creșterea eficienței, permițând astfel o mai mare disponibilitate a datelor privind îngrijirile oncologice, inclusiv în zonele mai puțin urbanizate și mai izolate; subliniază caracterul sensibil al datelor legate de sănătate; solicită respectarea deplină a Regulamentului (UE) 2016/679 din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date (Regulamentul general privind protecția datelor) (80), pentru a evita restricții inutile pentru asistența medicală transfrontalieră; subliniază necesitatea unei interpretări și a unei aplicări armonizate a Regulamentului general privind protecția datelor (RGPD), în special de către autoritățile pentru protecția datelor, inclusiv a considerentelor 33 și 157, precum și a interacțiunii acestuia cu Regulamentul privind studiile clinice intervenționale, odată devenit aplicabil, inclusiv considerentul 29 și articolul 28 alineatul (2) din regulamentul respectiv, la nivelul UE, pentru a facilita cercetarea științifică; solicită Comitetului european pentru protecția datelor să se asigure că orientările sale privind cercetarea în domeniul sănătății sunt actualizate, cu scopul de a încuraja cercetarea și invită Comisia să facă propuneri concrete până la sfârșitul anului 2022;

180.

solicită Comisiei să evalueze funcționarea rețelelor europene de referință (RER), în special rolul lor în colectarea și schimbul de expertiză și de bune practici, raționalizând astfel sistemul de trimitere a pacienților în cadrul gestionării formelor rare de cancer care, potrivit estimărilor, afectează 5,1 milioane de pacienți din întreaga Europă și necesită o cooperare pe scară largă; subliniază importanța pe care o au RER în ceea ce privește eliminarea inegalităților în materie de sănătate și asigurarea unui tratament mai sigur și de înaltă calitate în întreaga UE;

181.

invită Comisia și statele membre să asigure o finanțare corespunzătoare și susținută pe termen lung a RER și să le integreze în sistemele naționale de sănătate; solicită ca finanțarea să acopere, printre altele, compensarea consultațiilor virtuale, sprijinirea programelor de înfrățire și de educație și rambursarea efectivă a cheltuielilor de deplasare ale pacientului, în conformitate cu Directiva privind asistența medicală transfrontalieră, atunci când acest lucru este necesar, pentru a promova standarde îmbunătățite de îngrijire și un acces egal la cele mai bune intervenții posibile pentru toți pacienții care au nevoie de acestea în întreaga Europă; solicită, de asemenea, sprijin pentru implementarea, modernizarea și buna funcționare a infrastructurii digitale care simplifică și facilitează accesul la RER, precum și pentru crearea unei strategii a UE privind datele medicale pentru a îmbunătăți registrele actuale privind bolile rare într-un spațiu de date comun și uniform; subliniază nevoia de a garanta finanțare pentru funcționarea continuă a RER, prin programul EU4Health, prin programul semestrului european, prin fondurile structurale și prin articolul 195 din Regulamentul financiar; sprijină extinderea celor patru RER existente (PaedCan privind cancerul pediatric, EURACAN privind cancerul rar solid la adulți, EuroBloodNet privind bolile hematologice rare, inclusiv tumorile hematologice maligne rare și GENTURIS privind sindroamele genetice de risc tumoral) pentru a include cancerele rare, complexe, greu vindecabile și cancerele pediatrice, deoarece acest lucru ar putea facilita accesul egal al pacienților, inclusiv al copiilor, adolescenților și tinerilor, la cele mai bune îngrijiri medicale disponibile în întreaga Europă și ar îmbunătăți funcționalitatea RER și a rezultatelor în materie de sănătate, la populațiile de pacienți care suferă de boli rare;

182.

consideră că dezvoltarea și optimizarea în continuare a RER va necesita participarea tuturor statelor membre la RER existente, fiecare stat membru având cel puțin un membru „cu drepturi depline” sau „afiliat” în fiecare RER și în fiecare domeniu subclinic/rețea tematică a RER, facilitarea parcursului individual al pacientului prin colaborarea eficace a punctelor naționale de contact cu RER, evaluarea funcționării RER prin schimbul de date privind performanța lor și colaborarea în domeniul formelor rare de cancer, introducerea unor instrumente eficiente de telemedicină care permit partajarea dosarelor de caz și a rezultatelor imagistice într-un mod securizat, pentru a discuta cazuri care implică forme rare și complexe de cancer, precum și alocarea de finanțare adecvată și pe termen lung, atât la nivelul Uniunii (EU4Health), cât și la nivel național;

183.

invită statele membre să acorde atenția cuvenită importanței organizațiilor neguvernamentale locale, regionale și naționale care reunesc bolnavii de cancer, supraviețuitoriii și familiile lor, în ceea ce privește participarea lor la schimbul de cunoștințe, la lupta împotriva cancerului și sprijinul legislativ, precum și acordarea unei finanțări separate pentru aceste organizații, în special pentru cele implicate în programe de combatere a cancerului;

184.

încurajează statele membre să sprijine o abordare specifică și adaptată în ceea ce privește formele rare de cancer la adulți și la copii, ținând cont de inițiativele UE, și să integreze pe deplin RER în sistemele lor naționale de sănătate; solicită crearea unor protocoale comune și coerente care să guverneze colectarea de date, precum și crearea unui set unic de definiții care explică datele colectate; solicită ca organizațiile rare ale pacienților care suferă de cancer să fie asociate cu RER și cu Centrul european de referință;

185.

reamintește că Centrul Comun de Cercetare și-a asumat un rol activ în sprijinirea activităților și valorificarea datelor din registrele oncologice; consideră că mandatul, finanțarea și sprijinul politic pentru ca Centrul Comun de Cercetare să își continue și să își accelereze activitatea de coordonare a registrelor oncologice ar trebui consolidate, în special în ceea ce privește colectarea rezultatelor pacienților, dovezile reale și identificarea clusterelor de cancer și integrarea lor în registrele privind cancerul existente;

186.

salută dezvoltarea unei infrastructuri europene de cercetare care să fie dedicată integral cercetării pediatrice, inclusiv oncologia, ceea ce va facilita cercetarea pediatrică de bază, preclinică și translațională ce stă la baza disponibilității studiilor clinice și a medicamentelor pentru copii;

187.

salută lansarea Centrului de cunoștințe privind cancerul în 2021, cu scopul de contribui la schimburile și coordonarea inițiativelor științifice și tehnice legate de cancer la nivelul UE; consideră că Centrul de cunoștințe ar trebui să implice toate părțile interesate (reprezentanți ai fiecărui program național de control al cancerului, asociații ale pacienților și ale îngrijitorilor, societăți științifice, organisme și agenții relevante ale UE, reprezentanți ai operatorilor economici etc.) este de opinie că acest centru de cunoștințe ar trebui să se bazeze pe analiza datelor, rapoartele RER și registrele oncologice; consideră că misiunea sa ar trebui să fie clar definită și să includă:

(a)	coordonarea rețelei tuturor programelor naționale de control al cancerului;

(b)	elaborarea unei foi de parcurs europene pentru a iniția campanii de prevenire la scară largă și programe educaționale de promovare a sănătății;

(c)	coordonarea stabilirii de criterii comune de calitate care să stea la baza acreditării naționale a programelor de screening, a registrelor oncologice și a centrelor de îngrijire oncologică;

(d)	elaborarea, pe baza celor mai recente dovezi științifice, a unor orientări privind practicile clinice și a unor sisteme de asigurare a calității pentru a îmbunătăți întregul parcurs de îngrijire pentru toate tipurile de cancer, în special pentru cancerul rar și cancerul pediatric;

(e)	elaborarea de rapoarte anuale și stabilirea unor cadre pentru îmbunătățirea colectării de date din programele de screening, registrele oncologice și RER la nivel european;

(f)	prezentarea de studii privind impactul prevenirii și al diagnosticării, inclusiv estimări cu privire la reducerea costurilor economice generate prin creșterea investițiilor în aceste domenii;

(g)	coordonarea schimbului de bune practici și de rezultate între RER și centrele oncologice integrate;

(h)	generarea unui model cuprinzător bazat pe plan și programul Orizont Europa, cu contribuțiile pacienților și a îngrijitorilor, cu scopul de a identifica prioritățile de cercetare și de a face eventual posibilă dezvoltarea unui grup de cercetare oncologică coordonat și eficient în Europa;

(i)	facilitarea schimbului de date anonimizate, colectate într-un cloud oncologic european, pentru clinicieni și cercetători, precum și pentru entitățile care dezvoltă servicii de sănătate și soluții tehnologice moderne pentru pacienții bolnavi de cancer;

(j)	sprijinirea unor programe de formare comune pentru cadrele medicale, pacienți și îngrijitori;

(k)	furnizarea de informații actualizate, certificate și transparente cetățenilor și profesioniștilor privind cauzele cancerului, tratamentele și legislația UE;

(l)	monitorizarea nivelului de punere în aplicare a recomandărilor relevante în programele naționale de control al cancerului ale statelor membre și punerea la dispoziție periodică a rezultatelor acestei monitorizări;

(m)	propunerea unor indicatori măsurabili și care pot fi reproduși pentru principalele rezultate prezentate în plan;

188.

reamintește că cercetătorii trebuie să colaboreze pentru a găsi cel mai bun tratament posibil, în special pentru pacienții care suferă de forme rare de cancer, dar că ei se confruntă cu obstacole serioase; solicită, prin urmare, Comisiei să analizeze în mod sistematic, prin intermediul mecanismului său de consiliere științifică sau prin numirea unui trimis special pentru cercetarea transfrontalieră în domeniul cancerului, toate obstacolele din calea cercetării și cooperării transfrontaliere în domeniul cancerului, inclusiv reglementările, pentru a promova cercetarea transfrontalieră în domeniul cancerului;

189.

recomandă să se creeze cel puțin un registru oncologic în fiecare regiune a UE, inclusiv în regiunile îndepărtate și ultraperiferice; consideră că este esențial să se asigure buna funcționare a registrelor privind cancerul; sprijină consolidarea capacității registrelor naționale privind cancerul de a colecta rezultate standardizate raportate de pacienți, de a cartografia mai bine stilurile de viață ale cetățenilor UE, inclusiv condițiile socioeconomice, informațiile profesionale, factorii de mediu și alte date, precum și de a identifica cauzele inegalităților în ceea ce privește incidența, prevalența și supraviețuirea cancerului; subliniază că este imperativ să se colecteze date, în colaborare, la nivelul tuturor statelor membre; solicită comparabilitatea surselor de date și interoperabilitatea registrelor regionale și naționale privind cancerul prin armonizarea domeniului de aplicare și a calității colectării de date, precum și accesul sigur la astfel de date; solicită ca registrele naționale privind cancerul să fie mandatate să analizeze disparitățile în ceea ce privește morbiditatea și să facă recomandări consiliilor naționale de combatere a cancerului și Centrului Comun de Cercetare cu privire la necesitatea unor intervenții; solicită utilizarea metodelor moderne de epidemiologie și de genetică moleculară pentru a analiza prevalența cancerului și a-i determina cauzele; solicită punerea în aplicare a registrelor specifice privind cancerul pentru malignități pediatrice, în conformitate cu Clasificarea internațională a cancerului pediatric; solicită îmbunătățirea accesului la studii clinice și la utilizarea programelor de tip compasional pentru pacienții adulți cu cancer rar;

190.

sprijină ferm crearea unui registru european privind inegalitățile în domeniul cancerului, anunțat în plan, cu scopul de a identifica tendințele, disparitățile, inegalitățile și inechitățile între statele membre și în interiorul acestora; consideră că acest registru va ajuta la identificarea provocărilor și domeniilor de acțiune specifice, astfel încât să direcționeze investițiile și intervențiile și să faciliteze cercetarea în materie de inegalități la nivelul UE, la nivel național și la nivel regional; solicită ca registrul să fie pus la dispoziția publicului; subliniază că este necesar ca registrul privind inegalitățile în domeniul cancerului să acopere și inegalitățile sociale, precum cele asociate cu statutul socioeconomic, ocupația și genul;

191.

invită Comisia să promoveze publicarea rezultatelor științifice cu acces deschis, pentru ca personalul medico-sanitar și cercetătorii să le poată consulta cu ușurință;

192.

sprijină intenția Comisiei de a le permite pacienților bolnavi de cancer să acceseze și să partajeze în siguranță la nivel transfrontalier dosarele medicale electronice; consideră că Comisia ar putea pune bazele unui spațiu european al datelor privind sănătatea, în asociere cu Digital Health Europe, prin colectarea, analizarea și schimbul de date medicale anonimizate (provenind din registre oncologice, spitale, trialuri clinice academice și cohorte) și de date biologice (din probe de sânge și de tumori) într-un cloud oncologic european; subliniază că o interpretare armonizată a Regulamentului general privind protecția datelor (RGPD) în toate statele membre este fundamentul pentru inițiativele noi de partajare a datelor, cum ar fi spațiul european al datelor privind sănătatea; încurajează utilizarea datelor privind sănătatea în scopuri de cercetare („cedarea altruistă de date”); salută faptul că se are în vedere crearea unui centru digital european pentru pacienții bolnavi de cancer în cadrul misiunii în domeniul cancerului din programul Orizont Europa, cu scopul de a sprijini o abordare standardizată a participării pacienților care doresc acest lucru la stocarea și partajarea datelor lor medicale standardizate și definite în mod uniform; recomandă includerea pacienților în orice acțiune legată de stocarea și utilizarea datelor medicale în scopul elaborării de politici și al cercetării; salută extinderea planificată a sistemului european de informații privind cancerul înainte de 2022;

193.

solicită îmbunătățirea standardelor în domeniul educației și formării cadrelor medicale; încurajează programele de formare comune și multidisciplinare pentru cadrele medicale, în strânsă colaborare cu societățile științifice europene; salută lansarea unui program de formare interspecializată în domeniul cancerului în fiecare etapă a parcursului de tratament și îngrijire, inclusiv diagnosticarea, tratamentul, complicațiile și comorbiditățile, supraviețuirea și îngrijirea la sfârșitul vieții;

III. Finanțarea planului european de luptă împotriva cancerului

194.

evidențiază că planul nu ar trebui privit doar ca un angajament politic care să stimuleze schimbarea, ci ca un set de inițiative concrete și ambițioase care vor sprijini, coordona și completa eforturile statelor membre de a reduce suferința fizică și psihică cauzată de cancer; încurajează Comisia să optimizeze punerea coerentă în aplicare a inițiativelor prezentate în plan, cu orientări clare pentru statele membre în ceea ce privește acțiunile concrete împotriva accesului inegal la diagnosticarea cancerului și la tratamentul oncologic, precum și în ceea ce privește finanțarea adecvată, în special pentru a combate inegalitatea de acces; subliniază, însă, capacitățile diferite ale statelor membre de a absorbi fondurile dedicate programelor din domeniul sănătății până în prezent; invită Comisia să furnizeze statelor membre o prezentare generală clară a resurselor dedicate ale UE, a parcursurilor special definite care fac legătura între acțiunile prezentate în plan și mecanismele de finanțare ale UE identificate în acesta, precum și a sinergiilor și a complementarităților posibile între programul EU4Health și alte programe, precum Europa digitală, Orizont Europa, NextGenerationEU/Mecanismul de redresare și reziliență, fondurile structurale și de coeziune, pentru a îmbunătăți accesul echitabil la diagnosticare și îngrijire de calitate, la investiții adecvate în prevenirea cancerului și în inovarea în domeniul cancerului, precum și pentru o reziliență crescută a sistemelor de sănătate; subliniază importanța fondurilor de coeziune pentru a realiza egalitatea accesului la asistență medicală, în special în zonele mai puțin dezvoltate ale UE, inclusiv în regiuni rurale, prin investiții în infrastructura de sănătate și în forța de muncă;

195.

invită statele membre să asigure că sunt alocate fonduri suficiente pentru punerea în aplicare adecvată a planului și a programelor lor naționale aferente de control al cancerului; consideră că nu ar trebui să fie alocat mai mult de 30 % din plan punerii în aplicare a programelor naționale de control al cancerului;

196.

salută planul de finanțare în cuantum de 4 miliarde EUR și remarcă complementaritatea surselor de finanțare, astfel cum se prevede în plan; observă că bugetul propus ar trebui considerat un prim pas spre realizarea tuturor acțiunilor din cadrul planului; reamintește că planul va beneficia de diferite surse de finanțare, cum ar fi programele EU4Health, Orizont Europa și Europa digitală, fondurile politicii de coeziune și mecanismul de redresare și reziliență; subliniază că este necesar să se includă lupta împotriva cancerului în toate sursele de finanțare, într-un mod coerent și transparent; subliniază, în special, importanța consolidării cercetării și a inovării în domeniul cancerului și a prevenirii cancerului, precum și necesitatea de a aloca mai multe fonduri acestora; subliniază că este necesară revizuirea periodică a alocării propuse a bugetului pentru plan, în vederea unei potențiale creșteri a acestuia atunci când este posibil; subliniază că este necesar ca mobilizarea acestor fonduri de către statele membre să fie ajustată la nevoile identificate de fiecare țară și să fie orientată în beneficiul interesului public și al serviciilor de sănătate publică;

o o

197.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic și Social European, Comitetului European al Regiunilor, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Organizației Mondiale a Sănătății.

(1) JO C 362, 8.9.2021, p. 182.

(2) Documentul de lucru din 27 octombrie 2020.

(3) Regulamentul (UE) 2021/695 din 28 aprilie 2021 de instituire a programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont Europa și de stabilire a normelor sale de participare și de diseminare (JO L 170, 12.5.2021, p. 1).

(4) Raportul intermediar al Comitetului de misiune privind cancerul intitulat „Combaterea cancerului: Misiune posibilă”.

(5) JO C 269 I, 7.7.2021, p. 3.

(6) JO L 327, 16.12.2003, p. 34.

(7) https://ec.europa.eu/health/sites/default/files/major_chronic_diseases/docs/2017_cancerscreening_2ndreportimplementation_en.pdf

(8) JO L 158, 30.4.2004, p. 50.

(9) JO L 131, 5.5.1998, p. 11.

(10) JO L 107, 26.3.2021, p. 1.

(11) JO L 158, 27.5.2014, p. 1.

(12) JO L 166, 11.5.2021, p. 1.

(13) https://www.eea.europa.eu/publications/healthy-environment-healthy-lives

(14) JO C 341, 24.8.2021, p. 76.

(15) https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2021/690012/EPRS_STU(2021)690012_EN.pdf

(16) https://cancer-code-europe.iarc.fr/index.php/en/

(17) https://www.europeancancer.org/2-standard/66-european-code-of-cancer-practice

(18) https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/336595/WHO-EURO-2020-1435-41185-56004-eng.pdf?sequence=1&isAllowed=y

(19) JO C 270, 7.7.2021, p. 2.

(20) JO C 263, 25.7.2018, p. 4.

(21) JO C 371, 15.9.2021, p. 75.

(22) JO C 449, 23.12.2020, p. 71.

(23) JO C 411, 27.11.2020, p. 48.

(24) JO C 371, 15.9.2021, p. 102.

(25) JO C 385, 22.9.2021, p. 83.

(26) JO C 238, 6.7.2018, p. 128.

(27) https://www.europeancancer.org/resources/201:time-to-act.html

https://www.europeancancer.org/timetoact/impact/data-intelligence

(28) https://www.endocrine.org/news-and-advocacy/news-room/2015/estimated-costs-of-endocrine-disrupting-chemical-exposure-exceed-150-billion-annually-in-eu

(29) EU-OSHA: https://osha.europa.eu/en/themes/work-related-diseases/work-related-cancer

(30) EU-OSHA: https://osha.europa.eu/en/publications/worker-survey-exposure-cancer-risk-factors/view

(31) Recomandarea Comisiei din 19 septembrie 2003 privind lista europeană a bolilor profesionale (JO L 238, 25.9.2003, p. 28).

(32) https://www.who.int/publications/m/item/technical-report-on-pricing-of-cancer-medicines-and-its-impacts

(33) Directiva 2014/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe (JO L 127, 29.4.2014, p. 1).

(34) Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat (JO L 176, 5.7.2011, p. 24).

(35) Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului (JO L 155, 12.6.2019, p. 1).

(36) https://fctc.who.int/who-fctc/overview

(37) https://fctc.who.int/protocol/overview

(38) https://www.ombudsman.europa.eu/en/decision/en/73774

(39) JO C 296, 5.12.2009, p. 4.

(40) Scoccianti C., Cecchini M., Anderson A.S. et al., „Codul European Împotriva Cancerului”, a patra ediție: Consumul de alcool și cancerul”, Cancer Epidemiol. 2016 Dec; 45: p. 181-188. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27816465/

(41) https://www.euro.who.int/en/health-topics/disease-prevention/alcohol-use/news/news/2018/09/there-is-no-safe-level-of-alcohol,-new-study-confirms

(42) https://www.thelancet.com/action/showPdf?pii=S0140-6736%2818%2931310-2

(43) Comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2006 privind o strategie a UE de sprijinire a statelor membre în vederea reducerii efectelor nefaste ale alcoolului (COM(2006)0625).

(44) https://www.thelancet.com/journals/lanonc/article/PIIS1470-2045(21)00279-5/fulltext

(45) Directiva (UE) 2018/1808 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 noiembrie 2018 de modificare a Directivei 2010/13/UE privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) având în vedere evoluția realităților pieței, JO L 303, 28.11.2018, p. 69.

(46) Propunerea Comisiei din 24 martie 2021 de recomandare a Consiliului de instituire a unei garanții europene pentru copii (COM(2021)0137).

(47) JO C 395, 29.9.2021, p. 32.

(48) JO L 114, 27.4.2006, p. 38.

(49) Directiva 2014/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune (JO L 96, 29.3.2014, p. 357).

(50) Regulamentul (Euratom) 2021/765 al Consiliului din 10 mai 2021 de instituire a Programului pentru cercetare și formare al Comunității Europene a Energiei Atomice pentru perioada 2021-2025 de completare a Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont Europa și de abrogare a Regulamentului (Euratom) 2018/1563 (JO L 167 I, 12.5.2021, p. 81).

(51) Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului din 5 decembrie 2013 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiațiile ionizante și de abrogare a Directivelor 89/618/Euratom, 90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom și 2003/122/Euratom (JO L 13, 17.1.2014, p. 1).

(52) JO C 494, 8.12.2021, p. 64.

(53) Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2020 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 435, 23.12.2020, p. 1).

(54) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

(55) Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).

(56) Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare (JO L 338, 13.11.2004, p. 4).

(57) Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (JO L 342, 22.12.2009, p. 59)..

(58) Directiva 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind siguranța jucăriilor (JO L 170, 30.6.2009, p. 1).

(59) https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2019/608866/ IPOL_STU(2019)608866_EN.pdf

(60) JO L 353, 31.12.2008, p. 1.

(61) Texte adoptate, P9_TA(2021)0427.

(62) JO C 466, 28.12.2018, p. 1.

(63) Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere, JO L 88, 4.4.2011, p. 45.

(64) Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, 30.4.2004, p. 1).

(65) Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO L 255, 30.9.2005, p. 22).

(66) Document de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Agenda strategică privind aplicațiile medicale cu radiații ionizante (SAMIRA)” (SWD(2021)0014).

(67) https://www.accelerate-platform.org/

(68) JO L 311, 28.11.2001, p. 67.

(69) JO L 136, 30.4.2004, p. 1.

(70) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).

(71) Directiva 89/105/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor produselor farmaceutice de uz uman și includerea acestora în domeniul de aplicare al sistemelor naționale de asigurări de sănătate (JO L 40, 11.2.1989, p. 8).

(72) JO L 158, 27.5.2014, p. 1.

(73) Organizația Europeană de Luptă împotriva Cancerului, „Cancer Will Not Wait for the Covid-19 Pandemic to End. It is Time to Act.” (Cancerul nu așteaptă sfârșitul pandemiei de Covid-19: este momentul să acționăm), 11 mai 2021, accesat la 21 decembrie 2021.

(74) JO L 133, 22.5.2008, p. 66.

(75) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.

(76) JO L 378, 27.12.2006, p. 1.

(77) JO L 18, 22.1.2000, p. 1.

(78) JO L 188, 12.7.2019, p. 79.

(79) Comitetul de misiune pentru cancer, Conquering Cancer – Mission Possible, Comisia Europeană, 2020.

(80) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.

6.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 342/148

P9_TA(2022)0039

Punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune – raportul anual pe 2021

Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune – raportul anual pe 2021 (2021/2182(INI))

(2022/C 342/13)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 21 și 36,

—	având în vedere Carta ONU, Convenția ONU privind dreptul mării, Actul final de la Helsinki din 1 august 1975 și documentele sale ulterioare, precum și Carta de la Paris pentru o nouă Europă din 19-21 noiembrie 1990,

—	având în vedere declarația din 16 iunie 2021 a Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) intitulată „Raportul PESC – prioritățile noastre în 2021” (HR(2021)0094),

—	având în vedere Rezoluția 1325(2000) a Consiliului de Securitate al ONU din 31 octombrie 2000 privind femeile, pacea și securitatea,

—	având în vedere recomandarea sa din 16 septembrie 2021 (1) referitoare la direcția relațiilor politice dintre UE și Rusia și rezoluția sa din 16 decembrie 2021 (2) referitoare la situația de la frontiera ucraineană și din teritoriile ocupate de Rusia ale Ucrainei,

—	având în vedere declarațiile comune privind cooperarea UE-NATO, din 10 iulie 2016 și din 8 iulie 2018,

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Hong Kong, inclusiv cea din 8 iulie 2021 referitoare la Hong Kong, în special cazul ziarului Apple Daily (3) și cea din 19 iunie 2020 referitoare la legea Republicii Populare Chineze privind securitatea națională în Hong Kong și la necesitatea ca UE să apere gradul ridicat de autonomie a Hong Kong-ului (4),

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0354/2021),

întrucât Parlamentul are datoria și responsabilitatea de a-și exercita controlul și supravegherea democratică asupra politicii externe și de securitate comune (PESC) și a politicii de securitate și apărare comune și ar trebui să obțină informațiile necesare într-un mod transparent și în timp util, precum și să aibă mijloacele eficace pentru a-și îndeplini pe deplin și efectiv acest rol;

întrucât recentele evoluții internaționale și probleme multidimensionale și un mediu geopolitic în schimbare rapidă au accelerat tendințele existente care afectează aspecte-cheie ale PESC a UE, au pus în relief vulnerabilitatea UE la evenimente și presiuni externe, au pus în evidență necesitatea unei acțiuni mai puternice, mai ambițioase, credibile, strategice și unificate a UE pe scena mondială și au accentuat necesitatea ca UE să își poată stabili autonom propriile obiective strategice și să își dezvolte capacitățile de a le urmări;

întrucât aceste evoluții și probleme includ evenimentul fără precedent al pandemiei de COVID-19, care s-a declanșat în China, în orașul Wuhan, și consecințele acesteia; rolul în continuă evoluție al SUA pe scena mondială, eforturile Rusiei de a anihila arhitectura europeană de securitate și atacurile sale continue asupra Ucrainei și ocuparea de teritorii în Georgia și Ucraina, atacurile hibride împotriva statelor membre ale UE, cum ar fi instrumentalizarea migranților, menite să șubrezească fundamentele democrațiilor noastre; încălcarea susținută a dreptului internațional de către Belarus; acțiunile tot mai îndrăznețe ale Partidului Comunist Chinez și ale altor regimuri autoritare și totalitare; recenta prăbușire rapidă a structurilor statului afgan și preluarea ulterioară a puterii de către talibani; tensiunile din zona indo-pacifică, în special din Marea Chinei de Sud și Marea Chinei de Est, precum și din Strâmtoarea Taiwan; proliferarea armelor de distrugere în masă; punerea sub semnul întrebării a acordurilor privind controlul armelor; schimbările climatice; infracțiunile financiare; agravarea conflictelor regionale care au generat strămutări de populație; competiția pentru resurse naturale; penuria de energie și de apă; statele eșuate; terorismul; criminalitatea transnațională organizată; atacurile cibernetice; și campaniile de dezinformare;

întrucât aceste tendințe existente sunt rezultatul reașezării echilibrului de putere la nivel global în direcția unei lumi multipolare caracterizate printr-o concurență geopolitică sporită, care face mai dificilă guvernanța globală și furnizarea de bunuri publice internaționale într-un moment în care acestea sunt tot mai necesare;

E.	întrucât lumea a intrat într-o nouă eră de absență a păcii, o perioadă de incertitudine geopolitică tot mai pronunțată, în care se înmulțesc conflictele regionale și crește competiția între marile puteri, ceea ce are implicații serioase pentru securitatea UE;

întrucât acumularea actuală de forțe militare ruse de-a lungul frontierei Ucrainei și în teritoriile sale ocupate ilegal, precum și în Belarus și în districtul Kaliningrad, constituie o amenințare credibilă și gravă la adresa securității Ucrainei și a Europei; întrucât orice alte acțiuni militare și atacuri hibride ale Federației Ruse ar trebui să conducă la adoptarea unor sancțiuni economice și financiare severe, în strânsă coordonare cu Statele Unite, NATO și alți parteneri;

G.	întrucât impactul negativ al schimbărilor climatice asupra securității UE devine tot mai clar;

întrucât se preconizează că mai mult de jumătate din creșterea populației lumii până în 2050 se va produce în Africa unde, conform estimărilor, se va ridica la 1,3 miliarde din cele 2,4 miliarde de persoane cu care va crește populația planetei; întrucât concentrarea acestei creșteri în unele dintre țările cele mai sărace, alături de efectele schimbărilor climatice, va duce la o serie de noi provocări care, dacă nu sunt tratate încă de pe acum, vor avea efecte extrem de problematice atât pentru țările în cauză, cât și pentru UE; întrucât raportul din 2019 al Conferinței ONU pentru Comerț și Dezvoltare privind comerțul și dezvoltarea (5) consideră că va fi nevoie de încă 2,5 mii de miliarde USD anual pentru a îndeplini angajamentele Agendei 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă;

întrucât UE trebuie să acționeze pe scena mondială cu o coerență ancorată într-o cultură strategică comună pentru a-și afirma rolul de lider și a revitaliza și reforma multilateralismul, ghidată de valorile sale precum democrația, statul de drept, justiția socială, drepturile fundamentale, inclusiv egalitatea de gen și sprijinul pentru libertate la nivel global, și de viziunea sa asupra unui viitor sustenabil și incluziv;

întrucât o mare majoritate a cetățenilor UE și a comentariilor primite până acum pe platforma digitală a Conferinței pentru viitorul Europei sprijină asumarea unui mai mare rol și o abordare europeană comună în domeniul politicii externe și de securitate și doresc o politică externă și de securitate a UE mai coerentă și mai eficace,

subliniază că pentru a atinge obiectivul strategic de afirmare a rolului său de lider mondial, UE ar trebui să își formuleze PESC pe baza următoarelor șase acțiuni:

—	apărarea ordinii internaționale bazate pe norme, pe baza principiilor și a angajamentelor consacrate în Carta ONU, în Actul final de la Helsinki și în Carta de la Paris pentru o nouă Europă,

—	asumarea rolului conducător în întărirea parteneriatelor multilaterale privind priorități globale, în special a parteneriatului său cu ONU, și în protejarea și promovarea drepturilor omului la nivel mondial;

—	creșterea vizibilității UE și ameliorarea procesului său decizional și utilizarea deplină și mai eficace a instrumentelor sale de putere coercitivă și necoercitivă, inclusiv prin introducerea votului cu majoritate calificată în procesul decizional privind politica externă a UE;

—	dobândirea suveranității europene prin conectarea coerentă a acțiunilor sale externe și interne, combinând capacitatea de acțiune autonomă, dacă este necesar, cu disponibilitatea de a urmări solidaritatea strategică împreună cu partenerii care îi împărtășesc ideile;

—	continuarea dezvoltării strategiilor regionale, inclusiv angajamentul diplomatic și economic și cooperarea în materie de securitate;

—	întărirea controlului, supravegherii și responsabilității democratice, precum și a dimensiunii parlamentare a PESC a UE;

Asumarea rolului conducător în întărirea parteneriatelor multilaterale privind prioritățile globale, în special a parteneriatului său cu ONU, și în protejarea și promovarea drepturilor omului la nivel mondial

salută ambiția tot mai mare a UE și inițiativele sale de a-și asuma un rol conducător în promovarea de parteneriate globale privind priorități-cheie și în întărirea ordinii multilaterale guvernate de norme și întemeiate pe valori printr-o reformă a instituțiilor și a organizațiilor-cheie pentru a le crește eficiența și robustețea și printr-o mai bună utilizare a mecanismelor și instituțiilor existente pentru o guvernanță globală; observă că aceste inițiative permit comunității internaționale, guvernată de dreptul internațional, să facă față efectiv problemelor globale cum ar fi schimbările climatice, pandemiile, criza energetică și amenințările teroriste, precum și să lupte împotriva influenței actorilor autoritari ostili; reamintește că politica externă și de securitate a UE trebuie să asigure atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU până în 2030;

subliniază necesitatea de a dezvolta un parteneriat cu adevărat strategic între UE și ONU în privința acțiunilor climatice și drepturilor omului și în contextul gestionării crizelor; invită statele membre și guvernele din întreaga lume să atribuie mai multe competențe și resurse și o mai mare capacitate de intervenție organismelor ONU; regretă că China și Rusia împiedică Consiliul de Securitate al ONU să condamne regimurile opresive pentru acțiunile lor, stânjenesc formularea unui răspuns internațional unitar la diverse crize și împiedică punerea în aplicare a deciziilor G7 la nivelul ONU; își reiterează sprijinul ferm pentru Curtea Penală Internațională (CPI) și solicită UE și statelor membre să ofere un sprijin financiar adecvat pentru a permite CPI să își îndeplinească sarcinile;

scoate în evidență necesitatea ca UE să apere și să promoveze democrația la nivel mondial prin propriul exemplu, inclusiv prin garantarea respectării stricte a principiilor democrației, drepturilor omului și statului de drept în toate statele membre; invită UE să promoveze o alianță mondială a democrațiilor; insistă asupra necesității de a pune în comun resurse, de a face schimb de bune practici, de a coordona acțiuni comune și de a dezvolta strategii comune de contracarare a ingerințelor ostile din partea statelor autoritare și a intermediarilor acestora, din partea actorilor și organizațiilor nestatale ostile și a actorilor antidemocratici din interiorul societăților democratice; consideră că pentru ca aceste acțiuni să reușească, UE și statele sale membre ar trebui să promoveze, printr-o cooperare strânsă, printre alții, cu NATO, o abordare la nivelul întregii administrații și la nivelul întregii societăți pentru contracararea amenințărilor hibride, combinată cu o agendă ambițioasă de sprijinire a democrației, care să se axeze pe păstrarea și promovarea libertății de exprimare și a independenței mass-mediei; își exprimă, în această privință, sprijinul deplin pentru Summiturile pentru democrație găzduite de SUA, care se concentrează asupra acțiunilor concrete pentru apărarea drepturilor omului, împiedicarea regresului democrației și combaterea corupției;

invită UE să-și dezvolte setul de instrumente pentru combaterea ingerințelor, propagandei și operațiunilor de influențare externe, inclusiv noi instrumente care să permită impunerea de costuri autorilor, precum și consolidarea structurilor de resort, mai ales a grupurilor operative de comunicare strategică ale Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE); salută revizuirea în curs a Codului de bune practici al Comisiei privind dezinformarea; subliniază necesitatea ca UE să își facă acțiunile mai vizibile printr-o comunicare mai bună și mai bine orientată strategic în legătură cu acțiunile sale externe către propriii cetățeni și nu numai;

este profund îngrijorat de regresul democratic continuu și de regresul în domeniul drepturilor omului, inclusiv de atacurile împotriva drepturilor politice și integrității alegerilor în tot mai multe țări din afara UE; reafirmă că este important ca UE să continue să acorde sprijin proceselor electorale din întreaga lume prin intermediul misiunilor de observare a alegerilor, printre altele, și reamintește rolul fundamental al Parlamentului în această privință; subliniază că este important să se asigure cel mai înalt nivel de protecție pentru observatorii electorali interni; invită UE să continue să își întărească cooperarea în materie de observare a alegerilor cu toți partenerii relevanți, cum ar fi Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Consiliul Europei și organizațiile semnatare ale Declarației privind principiile pentru observarea internațională a alegerilor și ale Codului de conduită pentru observatorii electorali internaționali;

încurajează UE să continue să își dezvolte rolul conducător în apărarea și promovarea libertății, a democrației și a drepturilor omului în cadrul forurilor multilaterale, în special la ONU; consideră că UE ar trebui să garanteze o utilizare transparentă și eficace a regimului global de sancțiuni în materie de drepturi ale omului (Legea Magnițki a UE), inclusiv prin includerea infracțiunilor legate de corupție în domeniul de aplicare al acestui regim; reiterează faptul că UE ar trebui să aplice mai bine dispozițiile privind drepturile omului din acordurile internaționale pe care le-a încheiat; reamintește natura politică a regimului global de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului, care face parte dintr-o abordare de politică integrată și cuprinzătoare a UE;

insistă asupra punerii depline în aplicare și integrării sistematice a perspectivei de gen și a Planului de acțiune al UE privind egalitatea de gen III (GAP III) în toate acțiunile externe ale UE, la toate nivelurile de angajament și în toate activitățile și conceptele relevante, și dincolo de durata de existență a GAP III; invită UE și statele membre să își asume un rol conducător în aplicarea Rezoluției 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea; îndeamnă SEAE să își consolideze echilibrul geografic, pentru a avea o reprezentare națională adecvată, care să reflecte diversitatea tuturor statelor membre, după cum se indică la articolul 27 din Statutul funcționarilor (6);

invită la punerea efectivă în aplicare a conceptului de mediere a păcii al UE din 2020 pentru a întări poziția de actor global influent a UE care investește în prevenirea și medierea conflictelor și de actor principal în promovarea și instaurarea păcii la nivel internațional; reamintește avantajul comparativ al UE în domeniul prevenirii și soluționării conflictelor în raport cu statele membre luate individual; subliniază rolul esențial jucat de Parlament în acest domeniu prin diplomația parlamentară; recunoaște rolul organizațiilor de tineret în construirea de societăți pașnice și în promovarea unei culturi a păcii, a toleranței și a dialogului intercultural și interreligios;

10.

își reia apelul la sprijinirea mai puternică a strategiei UE în materie de securitate maritimă, având în vedere că menținerea libertății de navigație reprezintă o problemă tot mai mare atât la nivel mondial, cât și pentru țările din vecinătate; subliniază că libertatea de navigație ar trebui respectată permanent; invită UE să pună un mai mare accent pe asigurarea libertății de navigație și pe măsuri axate pe dezamorsarea și prevenirea conflictelor armate și a incidentelor militare pe mare;

11.

invită la adoptarea, în cooperare cu partenerii-cheie, a unui plan ambițios al UE de sprijinire a libertății religioase și de convingere în afara UE și de abordare a problemei persecuției pe motive de religie sau convingeri; observă că sprijinirea libertății religioase și de convingere contribuie la promovarea unei păci durabile și, prin aceasta, la soluționarea multora dintre problemele cu care se confruntă UE și țările partenere; îndeamnă Comisia Europeană să numească cât mai curând posibil un nou trimis special al UE pentru promovarea libertății religioase sau de convingeri;

12.

salută acțiunea de pionierat la nivel mondial a UE în lupta împotriva schimbărilor climatice și îndeamnă Comisia și SEAE să propună noi inițiative cum ar fi internaționalizarea Pactului verde european, precum și inițiative care să răspundă riscurilor de securitate legate de climă și să contracareze impactul schimburilor climatice la nivel local, în special asupra populațiilor vulnerabile și comunităților serios afectate; consideră că UE ar trebui să sprijine obiective ambițioase de reducere a emisiilor de CO2 în țările din afara UE și subliniază că este nevoie ca diplomația climatică să joace un rol esențial; speră ca punerea în aplicare a Pactului verde european să aibă și consecințe geopolitice semnificative și să influențeze relațiile UE cu unii dintre partenerii săi, printre altele, prin abordarea problemei dependenței UE de aprovizionarea cu combustibili fosili din Rusia;

13.

salută abordarea UE și rolul de frunte al acesteia în furnizarea de vaccinuri împotriva COVID-19 și combaterea consecințelor sociale și economice ale pandemiei prin mecanismul COVAX și prin pachetul global de redresare Team Europe; invită UE să prezinte o strategie globală solidă în materie de sănătate care să includă eforturi la nivel mondial și la nivelul UE de a asigura o pregătire globală mai bună și un răspuns eficace la crizele viitoare și de a asigura un acces liber, corect, ieftin și echitabil la vaccinuri în întreaga lume; reiterează necesitatea ca UE să devină mai autonomă în domeniul sănătății și să își diversifice lanțurile de aprovizionare pentru a elimina dependența de regimuri autoritare și totalitare; salută parteneriatul dintre UE și SUA în campania globală de vaccinare împotriva COVID-19;

14.

recunoaște că tehnologia, conectivitatea și fluxurile de date reprezintă dimensiuni importante ale relațiilor externe și ale acordurilor de parteneriat ale UE și au implicații geopolitice semnificative; îndeamnă UE să dezvolte parteneriate la nivel mondial pentru crearea de norme și standarde echitabile, deschise și întemeiate pe valori privind utilizarea etică și guvernată de norme a tehnologiilor, în special în ceea ce privește inteligența artificială și administrarea internetului, prin plasarea diplomației cibernetice în centrul acțiunilor sale externe; subliniază că este nevoie ca UE să asigure cooperarea și coordonarea între democrații în acest sens și respectarea dreptului internațional și umanitar în soluționarea conflictelor; subliniază amenințarea specială pe care noile tehnologii digitale o pot reprezenta pentru apărătorii drepturilor omului și nu numai prin controlul, limitarea și subminarea activităților acestora, așa cum au arătat recent dezvăluirile din cazul „Pegasus”; invită UE să preia inițiativa în promovarea unui moratoriu global asupra vânzării, transferului și utilizării tehnologiei spyware în scopuri represive și în adoptarea unui cadru internațional solid de reglementare în acest domeniu; invită UE și statele membre să asigure diligența în materie de drepturi ale omului și o verificare adecvată a exporturilor de tehnologie europeană de supraveghere și de asistență tehnică, în conformitate cu Regulamentul privind produsele cu dublă utilizare (7); invită UE și statele sale membre să colaboreze cu guvernele din afara UE pentru a pune capăt practicilor și legislației represive în domeniul securității cibernetice și al combaterii terorismului; subliniază necesitatea ca UE să protejeze drepturile individului; subliniază, prin urmare, că sistemele de evaluare socială nu sunt în conformitate cu valorile fundamentale ale UE; subliniază că astfel de politici și instrumente de supraveghere nu ar trebui în niciun caz introduse și utilizate în UE; subliniază, prin urmare, că UE trebuie să depună eforturi pentru a limita și a contracara amploarea transnațională a represiunii digitale; observă că exportul de tehnologii de apărare și de armament este de competența statelor membre;

15.

reiterează faptul că UE ar trebui să elaboreze și să implementeze o strategie globală privind conectivitatea, ca o prelungire a actualei Strategii de conectivitate UE-Asia și ca reacție strategică pentru întărirea influenței sale în multe regiuni ale lumii, cum ar fi America Latină, Africa și Asia; salută, ca urmare, inițiativa ambițioasă și multidimensională „Global Gateway” prezentată de Comisie la 1 decembrie 2021, care urmărește să investească, printre altele, în rețele digitale și în infrastructuri de calitate împreună cu parteneri din întreaga lume într-un mod corect și sustenabil și promite parteneriate mai puternice, fără a crea dependențe; subliniază că Comisia ar trebui să condiționeze desfășurarea de proiecte de conectivitate împreună cu țările din afara UE de respectarea strictă a drepturilor sociale și în domeniul muncii, de transparență, de drepturile omului, de diligență, de interoperabilitate, de buna guvernare și standarde democratice și de utilizarea etică a tehnologiei, atât pe plan intern, cât și pe plan extern; observă, în acest sens, că Comisia ar trebui să elaboreze o strategie pentru îmbunătățirea accesului partenerilor săi la tehnologii fiabile și sigure; subliniază că investițiile în conectivitate trebuie să sprijine reziliența economică și o decarbonizare a economiei compatibilă cu Acordul de la Paris; solicită depunerea de mai mari eforturi pentru punerea în practică a parteneriatelor pentru conectivitate ale UE și încurajează Comisia să dezvolte aceste proiecte de conectivitate împreună și în cooperare cu parteneri care îi împărtășesc ideile; ar saluta crearea unui parteneriat pentru conectivitate cu Uniunea Africană (UA) cu ocazia următorului summit UA-UE;

16.

salută inițiativa globală a G7 intitulată „Build Back Better World” și îndeamnă UE să joace un rol activ în continuarea dezvoltării acesteia, inclusiv prin identificarea de conexiuni cu Global Gateway și într-un mod care să asigure consolidarea reciprocă a acestor inițiative;

Creșterea vizibilității UE și ameliorarea procesului său decizional și utilizarea deplină și mai eficace a instrumentelor sale de putere coercitivă și necoercitivă, inclusiv prin introducerea votului cu majoritate calificată în procesul decizional privind politica externă a UE;

17.

reamintește că UE are nevoie în primul rând de unitate și de o voință politică mai puternică și autentică din partea statelor sale membre de a conveni și a promova obiectivele comune de politică externă ale UE și cooperarea UE în materie de securitate și apărare îndreptată spre aplicarea obiectivelor, valorilor, principiilor și normelor prevăzute la articolul 21 din TUE; subliniază că este nevoie să se creeze o uniune a apărării și securității, care ar servi ca punct de plecare pentru punerea în practică a unei politici europene comune de apărare, în conformitate cu prevederea de la articolul 42 alineatul (2) din TUE;

18.

subliniază că politica externă a UE trebuie să dispună de instrumente proprii în domeniul afacerilor externe, al drepturilor omului, al securității și al apărării; reamintește că cooperarea structurată permanentă (PESCO) a fost consacrată în Tratatul de la Lisabona, dar a fost instituită abia în 2017; invită, ca urmare, statele membre și Consiliul să aibă curajul de a utiliza cât mai eficient toate instrumentele de politică externă pe care tratatele le pun la dispoziție;

19.

subliniază că este necesar ca UE, în cooperare cu statele membre, să își consolideze capacitatea de a acționa eficient, la timp, activ și independent și de a defini răspunsul UE la provocări actuale și viitoare; subliniază că este urgentă nevoie ca UE să creeze un mecanism de schimb automat de informații și de date între statele membre și UE cu privire la probleme de afaceri externe și securitate care apar în afara Uniunii, inclusiv cu privire la terorism, care continuă să reprezinte o amenințare la adresa valorilor și securității europene și cere o abordare multidimensională; își manifestă satisfacția în legătură cu actualul proces al Busolei strategice ca punct de plecare pentru realizarea de progrese în crearea unei uniuni europene a apărării și securității și pentru suveranitatea strategică a UE în privința propriei securități și apărări, precum și pentru dezvoltarea unei culturi strategice și de apărare europene comune călăuzite de valorile și obiectivele noastre comune, de o înțelegere comună a amenințărilor și de respectarea politicilor de securitate și apărare ale statelor membre; așteaptă ca Busola strategică să contribuie la conturarea unei viziuni comune pentru securitatea și apărarea UE în sensul realizării autonomiei strategice; subliniază că rezultatul ar trebui să se reflecte într-o versiune reformată a Strategiei globale a UE din 2016, care să ia în considerare principalele amenințări, probleme și perspective și să ofere UE posibilități de a juca un rol mai activ la nivel mondial; subliniază, de asemenea, că aceste concluzii ar trebui să reprezinte baza pentru o revizuire a altor documente cum ar fi Planul de dezvoltare a capabilităților pentru 2018;

20.

subliniază importanța drepturilor omului ca parte integrantă a setului de instrumente de afaceri externe al UE și subliniază caracterul său complementar; încurajează UE acționeze în coordonare cu țările partenere în apărarea drepturilor omului și aplicarea de sancțiuni pentru a crește impactul acestora; reamintește că aplicarea coerentă și uniformă a măsurilor restrictive în toate statele membre constituie o condiție prealabilă pentru ca politica externă a UE să fie credibilă și eficace; îndeamnă Comisia, în calitatea sa de garant al tratatelor, și Consiliul și pe VP/ÎR, în calitate de responsabili de asigurarea unității, a coerenței și a eficacității politicii externe a UE, să vegheze că răspunsurile statelor membre la încălcarea măsurilor restrictive adoptate de UE să fie efective, proporționale și disuasive; invită UE, în acest sens, să asigure eficacitatea și respectarea deplină a măsurilor restrictive impuse de UE ca răspuns la agresiunea Rusiei față de Ucraina și la anexarea ilegală a Crimeii de către Rusia; îndeamnă UE să mențină o coordonare și o cooperare strânse cu SUA în ceea ce privește utilizarea sancțiunilor în urmărirea obiectivelor comune de politică externă și de securitate, evitând în același timp posibilele consecințe nedorite pentru interesele ambelor părți;

21.

subliniază, de asemenea, că, după adoptarea de către Consiliu, Busola strategică ar trebui să aducă PESC și politicii de securitate și apărare comune (PSAC) a UE o valoare adăugată semnificativă și ar trebui să consolideze și mai mult solidaritatea între statele membre; salută faptul că Busola strategică se bazează pe o analiză comună a amenințărilor și problemelor cu care se confruntă UE și statele sale membre, identifică lacunele actuale și viitoare în materie de mijloace – atât instituționale, cât și în ceea ce privește resursele – și oferă o foaie de parcurs clară pentru eliminarea acestor lacune; reiterează intenția Parlamentului de a fi implicat în proces, în special prin exercitarea dreptului său de control și prin instituirea unei proceduri periodice de revizuire; așteaptă ca între proiectul final al Busolei strategice și conceptul strategic al NATO să existe o coerență, pentru a asigura o mai bună colaborare și împărțire a sarcinilor și pentru a identifica modalități de întărire a cooperării UE-NATO; reiterează principiul ansamblului unic de forțe; invită insistent statele membre ca, după finalizarea Busolei strategice, să ajungă la o cultură strategică comună, precum și la o interpretare comună ambițioasă a articolului 42 alineatul (7) din TUE și a articolului 222 din TFUE și a relației acestora cu articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord; se așteaptă ca Busola strategică să poată oferi mai multe oportunități țărilor partenere, inclusiv Parteneriatului estic, în ce privește creșterea rezilienței la amenințările și provocările moderne în materie de securitate; consideră că actuala politică externă și de securitate agresivă a Rusiei ar trebui identificată în acest document ca o amenințare gravă la adresa securității continentului european;

22.

reamintește că tratatele prevăd posibilitatea de a îmbunătăți procedurile decizionale pentru PESC; reamintește dispozițiile articolului 31 alineatul (2) din TUE, care permite Consiliului să ia anumite decizii legate de PESC prin vot cu majoritate calificată (VMC), precum și „clauza-pasarelă”, prevăzută la articolul 31 alineatul (3) din TUE, care prevede posibilitatea trecerii treptate la VMC în cazul deciziilor din domeniul PESC care nu au implicații militare sau din domeniul apărării, dar amplifică solidaritatea și asistența reciprocă a UE în caz de criză; subliniază că unanimitatea împiedică capacitatea UE de a acționa și, prin urmare, îndeamnă statele membre să utilizeze VMC în procesul decizional al PESC; își reiterează mai ales în favoarea introducerii VMC pentru adoptarea declarațiilor privind problemele internaționale legate de drepturile omului și a deciziilor referitoare la drepturile omului, introducerea și aplicarea sancțiunilor în baza regimului global de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului și pentru toate deciziile privind misiunile civile ale politicii de securitate și apărare comune (PSAC); subliniază că utilizarea articolelor 31 și 44 din TUE ar putea crește flexibilitatea și capacitatea UE de a acționa într-o gamă largă de probleme de politică externă;

23.

solicită consultări mai strânse între UE și NATO la nivelul Comitetului politic și de securitate și al Consiliului Nord-Atlantic;

24.

își reiterează apelul în favoarea creării unor noi formule de cooperare, cum ar fi Consiliul European de Securitate pentru a defini o abordare integrată a conflictelor și a crizelor; subliniază că componența și posibila sferă a acestei cooperări ar trebui să fie analizate; reamintește că actuala Conferință privind viitorul Europei oferă un cadru adecvat pentru elaborarea de propuneri inovatoare în acest sens; invită Conferința să fie mai ambițioasă în ceea ce privește dimensiunea externă a politicilor UE, inclusiv securitatea și apărarea, de exemplu prin înființarea unor unități militare multinaționale permanente ale UE și introducerea votului cu majoritate calificată în procesul decizional în materie de politică externă a UE; constată totuși că noile cadre instituționale nu vor rezolva singure provocările structurale și politice cu care se confruntă PSAC; își reia apelul pentru înființarea unui Consiliu al miniștrilor apărării;

25.

subliniază că printre instrumentele proprii ale UE ar trebui să se numere crearea unei Academii diplomatice europene în care diplomații UE să fie pregătiți ca atare încă de la început și ajungă la o interpretare comună a valorilor și intereselor comune ale UE, evoluând înspre crearea unui esprit de corps determinat de o cultură diplomatică comună din perspectivă europeană; solicită punerea deplină în practică a proiectului-pilot „Către crearea unei Academii diplomatice europene”, care poate deschide calea înființării acestei academii și care ar trebui să includă inițierea unui proces de selecție pentru admiterea în SEAE și în delegațiile UE; subliniază că este important să se consolideze reprezentarea diplomatică a UE în țările din afara UE și eforturile pentru o reprezentare diplomatică cu drepturi depline în cadrul organizațiilor multilaterale, în general, și la ONU în special; subliniază că o reprezentare mai solidă a UE în țările din afara UE și în organizațiile multilaterale ar promova semnificativ unitatea atât de necesară între instituțiile UE și statele membre atunci când trebuie să facă față provocărilor globale în domeniul PESC;

26.

subliniază că o abordare globală a PESC are nevoie de sinergia dintre toate mijloacele în domeniul acțiunii externe pe care UE le are la dispoziție; în acest sens, subliniază rolul-cheie al Parlamentului European și avantajul comparativ al acestuia în diplomația UE, în special prin relațiile interparlamentare și prin angajarea extinsă a Parlamentului prin programe de sprijinire a democrației desfășurate împreună cu părți terțe; invită Comisia, SEAE și statele membre să recunoască Parlamentul ca parte integrantă a „Echipei Europa” și să se asigure că acest lucru se reflectă în structurile operaționale; subliniază că cultura a devenit un instrument diplomatic util și o parte fundamentală a puterii necoercitive a UE; subliniază că cultura are un potențial major de promovare a valorilor UE;

27.

invită SEAE și Consiliul să ia măsuri pentru revizuirea atribuțiilor și mandatelor reprezentanților speciali și trimișilor speciali ai UE și pentru a asigura o mai mare vizibilitate a activității acestora, așa cum a solicitat Parlamentul în recomandarea sa din 13 martie 2019 (8); îndeamnă SEAE și Consiliul să ia toate măsurile necesare pentru a se conforma recomandării Parlamentului în cel mai scurt timp posibil;

28.

salută eforturile Comisiei de a crește capacitățile de analiză prospectivă ale UE, inclusiv în ceea ce privește PESC, după cum menționează cel de-al doilea raport anual de analiză prospectivă strategică intitulat „Capacitatea și libertatea de acțiune ale UE”; propune ca activitățile de analiză prospectivă interinstituțională să se desfășoare la nivel politic pentru a integra previziunile în procesul de elaborare a politicilor și pentru a îmbunătăți pregătirea UE pentru provocări viitoare precum crizele și conflictele generate de schimbările climatice și pentru a-i consolida capacitatea de a influența evoluții regionale și globale;

29.

subliniază că dimensiunea externă a bugetului UE trebuie să fie finanțată adecvat și pregătită să răspundă fără întârziere la provocările actuale, emergente și viitoare; insistă ca bugetul pentru acțiunea externă să se concentreze asupra domeniilor prioritare, atât din punct de vedere geografic, cât și tematic, și asupra domeniilor în care acțiunea UE poate aduce cea mai mare valoare adăugată;

Dobândirea suveranității europene prin conectarea coerentă a acțiunilor externe și interne ale UE, combinând capacitatea de acțiune autonomă, dacă este necesar, cu disponibilitatea de a urmări solidaritatea strategică împreună cu partenerii care îi împărtășesc ideile

30.

solicită ca UE să își mărească suveranitatea strategică în anumite domenii fundamentale pentru păstrarea poziției importante a Uniunii pe scena internațională, cum ar fi promovarea valorilor UE, drepturile fundamentale, comerțul echitabil, economia, securitatea și tehnologia, justiția socială, tranziția verde și digitală, energia și rolul său în contracararea acțiunilor îndrăznețe ale regimurilor autoritare și totalitare; accentuează nevoia de conectare a acțiunilor externe cu politicile interne ale UE își reiterează apelul pentru crearea unei uniuni europene a securității și apărării, care ar servi ca punct de plecare pentru crearea unei apărări europene comune, în conformitate cu dispoziția de la articolul 42 alineatul (2) din TUE, și care ar permite UE să acționeze autonom pentru a-și proteja interesele de securitate atunci când este necesar și ar contribui la transformarea UE într-un partener strategic mai capabil și mai credibil pentru aliații săi, inclusiv NATO și SUA; solicită intensificarea și simplificarea cooperării în domeniul apărării, de exemplu în ceea ce privește chestiunile legate de echipamentele de apărare;

31.

subliniază că autonomia UE în domeniul securității și apărării înseamnă dezvoltarea, coordonarea și implementarea rapidă a unor capabilități strategice fiabile și interoperabile necesare pentru gestionarea efectivă a crizelor; protejarea UE și a cetățenilor săi; formarea principalilor parteneri; cooperarea eficientă, luarea deciziilor și diviziunea muncii, capacitățile de dezvoltare și de producție în statele membre, în deplină solidaritate și la nivelul UE, și în cadrul altor organizații internaționale, cum ar fi ONU și NATO; și capacitatea de a decide și de a acționa autonom și independent dacă este necesar și în conformitate cu propriile sale interese, principii și valori, așa cum sunt prevăzute la articolul 21 din TUE, în special prin asumarea rolului de actor global care acționează efectiv și cu respectarea deplină a dreptului internațional; subliniază că ar trebui să se acorde prioritate consolidării unor alianțe, parteneriate și acorduri multilaterale puternice și fiabile și creării unei solidarități strategice cu țări care au aceeași viziune; subliniază că această abordare ar trebui să întărească și mai mult cooperarea cu partenerii, în special în cadrul NATO; constată că aceste capacități și structuri strategice europene consolidate ar trebui să fie compatibile și complementare cu NATO; salută, în acest sens, anunțul președintei Comisiei referitor la organizarea unui summit privind apărarea europeană sub auspiciile președinției franceze a Consiliului; subliniază că UE și NATO vor prezenta o declarație comună privind cooperarea până la sfârșitul anului 2021; solicită crearea unei „capacități de desfășurare rapidă”, așa cum a fost prezentată de VP/ÎR, ca un prim pas în direcția înființării de unități militare multinaționale permanente ale UE; subliniază că o astfel de forță ar trebui să ofere valoare adăugată în raport cu grupările tactice ale UE, care nu au fost niciodată mobilizate; invită așadar Consiliul și Comisia să evalueze și să elaboreze opțiuni de creare a unor unități militare multinaționale permanente finanțate atât prin Instrumentul european pentru pace, cât și din bugetul UE, utilizând pe deplin posibilitățile actuale oferite de tratatele UE;

32.

recunoaște că NATO continuă să fie fundamentul securității și apărării colective europene și îi încurajează pe aliații de ambele părți ale Atlanticului să își reafirme angajamentul față de NATO ca instituție principală pentru apărarea zonei euro-atlantice; își reiterează apelul adresat aliaților de a menține și de a îndeplini cerințele convenite de repartizare a sarcinilor, inclusiv cheltuielile pentru apărare, cu un obiectiv de 2 % din PIB, așa cum s-a convenit în cadrul summitului NATO de la Newport din 2014;

33.

invită statele membre să își alinieze politica exportului de armament pe baza dispozițiilor Poziției comune 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar (9) și să aplice strict toate criteriile; își reiterează apelul adresat VP/ÎR de a acorda prioritate domeniului neproliferării, dezarmării și controlului armamentelor, având în vedere că anumite regimuri de control al armamentelor sunt contestate de actori statali ostili, iar altele sunt în mare măsură ignorate, fiind dezvoltate și implementate noi tehnologii care au potențialul de a fi calificate nu numai disruptive, ci și revoluționare în domeniul militar;

34.

subliniază că este nevoie ca Uniunea să continue să își și consolideze suveranitatea și competența tehnologică, operațională și digitală prin consolidarea unei industrii și a unei piețe europene puternice în domeniul apărării, prin dezvoltarea bazei industriale și tehnologice europene de apărare, prin intensificarea cercetării și dezvoltării militare comune, prin achiziții publice, instruire, întreținere, o abordare comună a securității aprovizionării și printr-o cooperare mai ambițioasă cu aliați democratici; subliniază necesitatea de a acorda o atenție deosebită tehnologiilor disruptive emergente, măsurilor de securitate cibernetică și apărării cibernetice, protecției și rezilienței infrastructurilor critice, precum și securității aprovizionării cu componente tehnologice esențiale, cum ar fi microconductorii; reamintește posibilitățile oferite de instrumentele și mecanismele existente, cum ar fi PESCO, Fondul european de apărare și procesul anual coordonat de revizuire privind apărarea; invită statele membre să utilizeze astfel de instrumente și mecanisme la întreaga lor capacitate; salută primele cereri de propuneri ale Fondului european de apărare, care este un instrument esențial pentru întărirea securității și apărării europene, precum și a suveranității strategice a UE;

35.

este îngrijorat de dependența tehnologică a UE de furnizorii din afara UE, în special de statele nedemocratice; își manifestă îngrijorarea că Europa este dependentă de instrumente străine pentru a-și garanta securitatea cibernetică; invită instituțiile UE să creeze un consens la nivelul întregii UE în legătură cu necesitatea de a menține independența europeană în diferite domenii tehnologice esențiale și să propună o abordare pragmatică și autonomă pentru a evita dependențele și constrângerea geopolitică în sectoarele tehnologice critice; subliniază în special importanța strategică a infrastructurii 5G și de cabluri submarine;

36.

subliniază că o politică comună de apărare cibernetică și capabilitățile substanțiale de apărare cibernetică sunt elemente centrale ale dezvoltării unei uniuni europene a securității și apărării aprofundate și consolidate; subliniază necesitatea urgentă de a dezvolta și a consolida atât capabilitățile militare de apărare cibernetică comune, cât și pe cele ale statelor membre; subliniază necesitatea ca toate instituțiile UE și statele membre să coopereze la toate nivelurile pentru a elabora o strategie de securitate cibernetică; invită SEAE să asigure niveluri adecvate de securitate cibernetică pentru activele, sediile și activitățile sale, inclusiv pentru sediul său central și pentru delegațiile UE;

37.

subliniază că sectorul spațial european este un factor esențial pentru obținerea autonomiei UE la nivel global, precum și pentru prosperitatea și securitatea societăților noastre; își exprimă profunda îngrijorare că spațiul cosmic devine rapid un spațiu politic care reflectă competiția geopolitică de pe Pământ și o nouă frontieră tehnologică și se poate transforma repede într-o arenă militară dacă nu sunt aplicate instrumentele juridice internaționale adecvate; sprijină inițiativele care vizează stimularea politicii spațiale a UE, inclusiv noul program spațial ambițios al UE, care trebuie să urmărească protejarea mijloacelor spațiale europene actuale și viitoare; insistă asupra faptului că UE ar trebui să își alinieze angajamentele politice și financiare la obiectivele pe care le are în domeniul spațial; solicită ca UE să se angajeze mai mult în elaborarea unor reglementări internaționale cuprinzătoare privind spațiul pentru a împiedica militarizarea acestuia; sprijină ajutorul pe care Centrul Satelitar al Uniunii Europene îl dă factorilor de decizie, alertându-i din timp asupra posibilelor crize și permițându-le să cunoască mai bine situația globală;

Continuarea dezvoltării strategiilor regionale, inclusiv angajamentul diplomatic și economic și cooperarea în materie de securitate

38.

salută concluziile summitului privind Balcanii de Vest desfășurat la Brdo pri Kranju sub auspiciile președinției slovene a Consiliului; își reiterează sprijinul pentru perspectiva europeană a țărilor din Balcanii de Vest și, în consecință, solicitarea de a accelera procesul de extindere și de a oferi o perspectivă clară țărilor care doresc să adere la UE; îndeamnă statele membre să își respecte în sfârșit promisiunile și subliniază că trebuie să se organizeze imediat primele conferințe interguvernamentale cu Albania și Macedonia de Nord și să se liberalizeze regimul vizelor pentru Kosovo; subliniază că procesul de extindere rămâne ferm întemeiat pe respectarea tuturor criteriilor relevante de către țările candidate, așa cum au fost definite de către Consiliu, cu un accent puternic pe întărirea democrației, a statului de drept și a drepturilor omului și ale minorităților, precum și pe promovarea reconcilierii și a progresului economic în Balcanii de Vest, ca premise pentru o pace, o stabilitate și o prosperitate durabile; subliniază necesitatea unei cooperări consolidate pentru a face față provocărilor comune; subliniază că este nevoie să se desprindă învățăminte din politica de extindere, precum și să se mărească vizibilitatea și investițiile în regiune pentru a ridica gradul de informare a publicului și, astfel, credibilitatea și implicarea UE; solicită ca UE să coopereze cu țările din Balcanii de Vest pentru a găsi soluții la problemele care împiedică reforme suplimentare, inclusiv implementarea celor 14 priorități-cheie în Bosnia și Herțegovina și asigurarea aplicării Acordului de pace de la Dayton; subliniază importanța integrării europene a acestor state partenere pentru stabilitatea și securitatea întregului continent; invită UE să sprijine societatea civilă din Balcanii de Vest în promovarea și diseminarea valorilor europene; apreciază activitatea operațiunii EUFOR Althea, care contribuie la pace, stabilizare și integrarea europeană a Bosniei și Herțegovinei; reamintește că această operațiune continuă să joace un rol central în securitatea și stabilitatea Bosniei și Herțegovinei și a întregii regiuni; subliniază, în perspectiva unei posibile viitoare extinderi, nevoia ca procesul decizional la nivelul UE să devină mai eficient; condamnă cu fermitate acțiunile secesioniste neconstituționale ale autorităților Republicii Srpska menite să creeze instituții paralele în medicină și în domeniul dispozitivelor medicale, în justiție, apărare, securitate și impozitare, subminând astfel structurile statale ale Bosniei și Herțegovinei și reprezentând o amenințare existențială la adresa unității și integrității sale teritoriale; denunță rolul negativ jucat de actorii regionali și de ingerințele externe rusești; invită Consiliul să impună sancțiuni specifice lui Milorad Dodik și aliaților săi pentru activitățile sale corupte, destabilizarea continuă a țării și subminarea suveranității și integrității teritoriale a Bosniei și Herțegovinei;

39.

subliniază că Instrumentul de asistență pentru preaderare 2021-2027 (IPA III), adoptat recent, ar trebui să sprijine investirea pe termen lung în viitorul european al regiunii și că condiționalitatea ameliorată a instrumentului ar trebui utilizată efectiv pentru a obține rezultate concrete; salută introducerea unei mai stricte condiționalități vizând democrația, drepturile omului și statul de drept în cadrul IPA III modernizat; salută planul economic și de investiții pentru Balcanii de Vest și solicită aplicarea sa imediată pentru a facilita redresarea pe termen lung și creșterea economică a zonei și conectivitatea sa durabilă, aducând Balcanii de Vest mai aproape de piața unică a UE;

40.

își reafirmă sprijinul ferm pentru țările Parteneriatului estic (PaE), în special în ceea ce privește independența, suveranitatea și integritatea teritorială a acestora în cadrul frontierelor lor recunoscute la nivel internațional, precum și respectul pentru voința poporului de a-și decide viitorul și politica externă, fără nicio interferență din exterior; solicită punerea integrală în aplicare a acordurilor de asociere cu Georgia, Republica Moldova și Ucraina și a Acordului de parteneriat cuprinzător și consolidat cu Armenia; subliniază necesitatea de a continua negocierile privind Acordul de parteneriat cuprinzător și consolidat dintre UE și Azerbaidjan, în conformitate cu condițiile stabilite de Parlamentul European în recomandarea sa din 4 iulie 2018 privind negocierile referitoare la Acordul cuprinzător UE-Azerbaidjan (10); îndeamnă țările Parteneriatului estic, în special cele care au ales să urmeze calea democrației și a integrării europene, să vegheze ca libertățile fundamentale, drepturile omului și statul de drept să fie respectate, iar reformele sociale, economice și politice necesare să continue; salută Comunicarea comună din 18 martie 2020 a Comisiei intitulată „Politica privind Parteneriatul estic după 2020 – Consolidarea rezilienței – un Parteneriat estic care produce rezultate pentru toți” (JOIN(2020)0007); reamintește că sprijinul UE pentru continuarea integrării este condiționat de progrese concrete în ce privește aceste reforme; sprijină principiul UE al condiționalității și diferențierii, inclusiv utilizarea de stimulente; accentuează că succesul țărilor Parteneriatului estic poate fi demonstrat și consolidat numai prin procesul de integrare în UE și poate arăta și cetățenilor ruși ce beneficii socioeconomice pot aduce reformele de tip european; invită Comisia și Consiliul să utilizeze viitorul summit al Parteneriatului estic pentru a transmite un mesaj puternic de sprijin partenerilor noștri; solicită liderilor UE să vegheze ca cele cinci obiective pe termen lung și cele zece noi ținte pentru 2025, susținute financiar prin Planul economic și de investiții propus în iunie 2021, să contribuie concret la redresarea socioeconomică după pandemia de COVID-19, la consolidarea relațiilor economice și la creare de rute comerciale între UE și țările partenere;

41.

condamnă implicarea directă și indirectă a Rusiei și a altor actori externi în conflictele armate, precum și în atacurile hibride, în ocupații și în concentrările de trupe din interiorul regiunii sau la frontierele Rusiei cu regiunea; subliniază că amenințarea continuă din proximitatea noastră necesită prezența fizică atât a UE, cât și a NATO în regiune; sprijină consolidarea cooperării dintre UE și țările Parteneriatului estic (PaE) în domeniul securității și al apărării, în special în ce privește promovarea soluționării pașnice a conflictelor regionale, prin abordarea amenințărilor hibride, a atacurilor cibernetice, a campaniilor de dezinformare și propagandă, prin stoparea ingerinței terților în procesele democratice și creșterea rezilienței societății; recunoaște convergența celor trei parteneri asociați cu PESC și sprijină cooperarea consolidată în domeniul PSAC, inclusiv participarea la PESCO, dacă sunt îndeplinite condițiile;

42.

este profund îngrijorat de situația din Belarus; condamnă cât se poate de categoric actele de violență împotriva protestatarilor pașnici și solicită eliberarea imediată și necondiționată și renunțarea la toate acuzațiile împotriva tuturor prizonierilor politici, înainte și după așa-numitele alegeri prezidențiale din 9 august 2020; reiterează că nu îl recunoaște pe Aleksandr Lukașenko în calitate de președinte al Belarusului; invită Consiliul să pună în aplicare fără întârziere și în strânsă coordonare cu partenerii internaționali sancțiunile cele mai stricte și cât mai ample posibil împotriva tuturor persoanelor din Belarus care au comis fraudă electorală, violență și represiune în Belarus și împotriva persoanelor și entităților care organizează sau contribuie la activități care facilitează traversarea ilegală a frontierelor externe ale UE; invită Consiliul să continue coordonarea internațională în vederea unei izolări sporite a dictatorului și a regimului său; condamnă ferm atacurile hibride ale regimului Lukașenko împotriva UE, inclusiv utilizarea migranților aflați în situație ilegală la frontierele externe ale UE de către acest regim și instrumentalizarea ființelor umane în scopuri politice, cu încălcarea normelor internaționale; îndeamnă UE și statele sale membre să reacționeze rapid la amenințările emergente în conformitate cu dreptul UE și cu obligațiile internaționale și să își adapteze politicile PESC și politicile în materie de migrație și azil la noile provocări; își exprimă solidaritatea cu statele membre care se confruntă cu astfel de amenințări; își exprimă îngrijorarea în legătură cu desfășurarea masivă a trupelor ruse în Belarus, consideră că aceasta reprezintă o amenințare la adresa securității europene și a suveranității Belarusului și cere retragerea imediată și respectarea suveranității respective; subliniază sprijinul său de neclintit pentru un Belarus democratic și evidențiază importanța unei relații mai strânse cu reprezentanții societății civile și ai opoziției democratice din această țară; subliniază importanța Platformei Parlamentului European privind combaterea impunității în Belarus și încurajează utilizarea tuturor mijloacelor legale disponibile pentru a-i aduce în fața justiției pe Lukașenko și pe membrii regimului său;

43.

subliniază necesitatea unei implicări mai mari a UE și a statelor membre în Caucazul de Sud pentru stabilitatea și prosperitatea regiunii, precum și pentru a contracara influența și ingerințele puterilor regionale; salută angajamentul președintelui Consiliului European în ceea ce privește atenuarea crizei politice din Georgia; consideră că acesta este un act de asumare a rolului de lider al UE și solicită o abordare similară a situațiilor de criză și de conflict din regiunea PaE estic și dincolo de aceasta; sprijină integritatea teritorială a Georgiei și condamnă ocuparea de către Rusia a teritoriilor georgiene, inclusiv Abhazia și Țkinvali/Osetia de Sud; reamintește Rusiei obligațiile internaționale care îi revin în temeiul acordului de încetare a focului din 2008, mediat de UE în timpul Președinției franceze; invită Rusia să acționeze în mod constructiv și să permită realizarea unor progrese în cadrul Discuțiilor la nivel internațional de la Geneva; invită Rusia să înceteze să încalce drepturile omului în teritoriile ocupate ale Georgiei și reamintește Federației Ruse obligația sa legală ca putere care exercită „controlul efectiv”, astfel cum se menționează în hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Georgia/Rusia (II) (11); condamnă provocările comise de forțele de ocupație, inclusiv răpirea unor cetățeni georgieni, ucideri, detenții ilegale, precum și „frontierizarea” persistentă; invită UE, statele sale membre și VP/ÎR să se angajeze activ în găsirea unei soluții durabile între Armenia și Azerbaidjan cu privire la Nagorno-Karabah și să împiedice o nouă escaladare a tensiunilor în regiune, în special prin exercitarea de presiuni asupra Azerbaidjanului și a Armeniei pentru a soluționa problemele postbelice, inclusiv demarcarea frontierelor și eliberarea tuturor prizonierilor de război care mai rămân; reamintește că Grupul de la Minsk al OSCE rămâne singurul format recunoscut la nivel internațional pentru soluționarea acestui conflict, pe baza principiilor integrității teritoriale, neutilizării forței, autodeterminării și egalității în drepturi, precum și pentru soluționarea pașnică a conflictelor; solicită revenirea rapidă la rolul său de mediator;

44.

condamnă din nou cu fermitate politicile agresive ale Rusiei față de Ucraina, în special concentrarea de forțe militare la frontierele Ucrainei, în regiunea ocupată Donbas și în Crimeea ilegal anexată, precum și în Belarus, sprijinul financiar și militar continuu pentru formațiunile armate din Donbas, ocuparea ilegală a Republicii Autonome Crimeea și a orașului Sevastopol, blocada Mării Azov și atacurile cibernetice și alte atacuri hibride comise repetat asupra Ucrainei; subliniază că concentrarea de forțe militare ruse reprezintă o amenințare la adresa păcii, stabilității și securității în Europa; invită guvernul rus să își retragă forțele de la frontierele ucrainene și să înceteze să își amenințe vecinii; subliniază că agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei va avea ca rezultat sancțiuni politice, economice, financiare și personale severe împotriva Federației Ruse, economiei sale și factorilor săi de decizie; salută instituirea Platformei internaționale pentru Crimeea și solicită instituțiilor UE, statelor membre și tuturor partenerilor care împărtășesc aceeași viziune să se implice în mod activ în această inițiativă care vizează restabilirea integrității teritoriale a Ucrainei; își reiterează sprijinul față de Mejlis-ul poporului tătar din Crimeea, ca fiind singurul organism reprezentativ recunoscut la nivel internațional al tătarilor din Crimeea, și salută poziția de neclintit a cetățenilor ucraineni din Crimeea ocupată, în special a tătarilor din Crimeea; solicită reluarea Procesului de la Minsk, pentru a pune capăt conflictului militar din estul Ucrainei; sprijină apelurile repetate pentru acordarea unei mai mari și mai credibile asistențe militare și de securitate Ucrainei în sectorul său de securitate și pentru reformele militare, inclusiv luarea în considerare a posibilității de a oferi instruire militară ofițerilor forțelor armate ucrainene; recunoaște prima întâlnire în cadrul dialogului pe teme cibernetice între UE și Ucraina și solicită sporirea asistenței UE în materie de securitate cibernetică pentru Ucraina; salută discuția privind o misiune militară de consiliere și formare a UE în Ucraina și își exprimă sprijinul în acest sens;

45.

condamnă cu fermitate actele de violență generalizate care au izbucnit în urma protestelor pașnice din Kazahstan din ianuarie 2022; invită autoritățile kazahe să inițieze o anchetă internațională completă și independentă cu privire la încălcările drepturilor omului și ale libertăților fundamentale care au avut loc în timpul tulburărilor;

46.

subliniază caracterul urgent al dialogului în curs privind securitatea în Europa dintre Statele Unite, aliații lor europeni și Rusia; insistă că UE trebuie să fie parte integrantă a acestor discuții pentru a menține independența, suveranitatea și integritatea teritorială a tuturor statelor europene, a promova măsuri de consolidare a încrederii și a dezamorsa tensiunile de pe continentul european; evidențiază, în același timp, că, în cazul în care Federația Rusă invadează Ucraina, UE trebuie să fie pregătită, împreună cu Statele Unite și cu alți aliați și parteneri apropiați, să impună sancțiuni extinse împotriva Rusiei;

47.

reiterază că Georgia și Ucraina au o perspectivă europeană, în temeiul articolului 49 din TUE, și pot candida pentru a deveni membre ale Uniunii Europene, cu condiția să respecte toate criteriile de la Copenhaga și principiile democrației, să respecte libertățile fundamentale și drepturile omului și ale minorităților și să susțină statul de drept; solicită, prin urmare, UE și statelor sale membre să recunoască perspectiva europeană a Georgiei și Ucrainei, care este considerată de o importanță vitală pentru securitatea și stabilitatea acestor țări, precum și un factor ce le impulsionează să continue aplicarea reformelor interne;

48.

salută comunicarea comună a Comisiei și a VP/ÎR din 9 februarie 2021 privind parteneriatul reînnoit cu țările din vecinătatea sudică (12) și sprijină pacea, stabilitatea, prosperitatea și principiile democratice în regiune; invită Comisia să pună în aplicare pe deplin inițiativele prezentate în această comunicare comună; regretă că, la 25 de ani de la lansarea așa-numitului Proces de la Barcelona, nu a fost încă finalizată edificarea zonei de prosperitate comună, stabilitate și libertate cu țările mediteraneene din vecinătatea sudică; își reiterează, totuși, apelul la o reexaminare îndrăzneață a întregii politici europene de vecinătate (PEV) în ce privește finanțarea și ajutoarele puse la dispoziția țărilor terțe vecine cu UE pentru a se asigura că partenerii din vecinătate avansează pe calea reformelor și se angajează să întrețină un dialog și o cooperare strânse cu UE, garantând în același timp politici adaptate;

49.

reamintește angajamentul UE în ce privește procesul de pace din Orientul Mijlociu și încheierea unui acord între părți, inclusiv în privința chestiunilor legate de acordul privind statutul final, ținând seama mai ales de necesitatea de a păstra la fața locului condiții pentru o soluție pașnică bazată pe coexistența a două state, pe baza frontierelor din 1967, cu Ierusalim drept capitală a ambelor state, un stat Israel a cărei securitate ar fi asigurată și un stat palestinian independent, democratic, contiguu și viabil, în coexistență pașnică și în condiții de securitate, pe baza dreptului la autodeterminare și cu respectarea deplină a dreptului internațional; solicită, în acest sens, reluarea eforturilor veritabile de pace care vizează obținerea unor rezultate concrete între ambele părți, cu sprijinul comunității internaționale; solicită UE să își întărească angajamentul de a reactiva procesul de pace dintre israelieni și palestinieni, inclusiv prin măsuri de întărire a încrederii, prin dialog regional și printr-o cooperare transatlantică sporită în regiune, precum și prin utilizarea mai bună a influenței sale față de ambele părți; subliniază necesitatea permanentă de a sprijini furnizarea de servicii vitale pentru milioanele de refugiați palestinieni din Orientul Mijlociu; solicită, prin urmare, ca Agenția ONU de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA) să beneficieze în continuare de sprijin, atât politic, cât și financiar, din partea UE și a comunității internaționale;

50.

solicită încetarea acțiunilor care ar putea submina viabilitatea soluției bazate pe coexistența a două state, cum ar fi construirea unor așezări israeliene și demolarea caselor și infrastructurii palestiniene în Cisiordania ocupată, inclusiv în Ierusalimul de Est; solicită o soluție politică pentru a pune capăt blocadei și a reduce criza umanitară din Fâșia Gaza, împreună cu garanțiile de securitate necesare pentru a preveni violența împotriva Israelului; condamnă cu fermitate terorismul; subliniază importanța alegerilor palestiniene pentru restabilirea legitimității democratice a sprijinului popular pentru instituțiile politice din Palestina;

51.

scoate în evidență aniversarea de un an a Acordurilor avraamice și subliniază importanța acestora pentru pacea, stabilitatea și cooperarea în regiune; invită Comisia și Consiliul să sprijine normalizarea relațiilor dintre Israel și statele arabe prin punerea în aplicare și extinderea Acordurilor avraamice, deoarece acestea constituie o contribuție importantă la realizarea unei păci durabile în Orientul Mijlociu; recunoaște rolul important jucat de SUA;

52.

își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la situația din Liban și îndeamnă ferm guvernul libanez să acționeze în concordanță cu misiunea sa, într-un mod credibil și responsabil, liber de orice ingerințe străine; subliniază responsabilitatea deosebită a grupării Hezbollah și a altor facțiuni în reprimarea mișcării populare libaneze din 2019 și în criza politică și economică prin care trece Libanul; invită Iranul să nu intervină în afacerile interne ale Libanului și solicită să fie respectate suveranitatea și independența politică ale Libanului; condamnă ferm lansarea de rachete de către Hezbollah din sudul Libanului către zonele civile din Israel; respinge orice rol pe care președintele Bashar al-Assad l-ar putea juca în perioada ulterioară conflictului din Siria, cu referire la Rezoluția 2254 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU; salută și sprijină anchetele penale care îi vizează pe Al-Assad și pe apropiații săi pentru utilizarea armelor chimice și pentru a-i trage la răspundere pentru numeroase crime de război; recomandă statelor membre să extindă lista celor care fac obiectul sancțiunilor specifice, inclusiv funcționari civili și militari din cadrul regimului Assad care sunt implicați în mod credibil în crime de război, crime împotriva umanității și alte încălcări grave; își reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta un plan de acțiune al UE privind impunitatea, cu un capitol specific privind Siria; subliniază că acest plan de acțiune ar trebui să urmărească o mai bună coordonare și armonizare a resurselor și eforturilor statelor membre pentru urmărirea penală a criminalilor de război din UE;

53.

rămâne adânc preocupat de politica externă din ce în ce mai ofensivă a guvernului turc, care aduce în mod repetat țara în contradicție cu UE, cu statele membre și cu țările din vecinătatea sa; ia act de faptul că, potrivit raportului Comisiei din 2021 privind Turcia, publicat la 19 octombrie 2021 (13), această țară a menținut o rată de aliniere la PESC foarte scăzută, de aproximativ 14 % în august 2021; reamintește deteriorarea de lungă durată a situației drepturilor omului și a democrației în Turcia; ia act de faptul că finanțarea din partea UE acordată Turciei va fi supusă normelor privind condiționalitatea, inclusiv pentru respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite, a dreptului internațional și a valorilor și principiilor europene; solicită reluarea dialogului diplomatic pentru a găsi soluții sustenabile la disputele din estul Mediteranei; reamintește, totuși, că Turcia va continua să fie o țară de interes strategic esențial pentru UE și că relațiile trebuie intensificate în domeniile de interes comun, cu un accent special pe anumite domenii de politici, cum ar fi schimbările climatice, combaterea terorismului, migrația, securitatea și economia; salută, în această privință, recentul dialog, primul desfășurat vreodată la nivel înalt privind migrația și securitatea și își reiterează aprecierea față de Turcia pentru găzduirea a milioane de migranți și refugiați sirieni; concluzionează că, momentan, perspectiva aderării Turciei la UE este nerealistă; insistă, prin urmare, cu fermitate că, dacă tendința negativă actuală nu este urgent și consecvent inversată, Comisia ar trebui să recomande, în concordanță cu Cadrul de negociere din octombrie 2005, suspendarea oficială a negocierilor de aderare cu Turcia, pentru ca ambele părți să reanalizeze, în mod realist și printr-un dialog structurat și la nivel înalt, pertinența actualului cadru și funcționalitatea lui și să analizeze posibile noi modele alternative și cuprinzătoare pentru relațiile viitoare; reamintește că UE este pregătită să utilizeze toate instrumentele de care dispune, inclusiv sancțiunile, pentru a-și apăra interesele proprii și pe cele ale statelor sale membre, precum și pentru a susține stabilitatea regională;

54.

subliniază importanța punerii în aplicare depline a Acordului de retragere dintre UE și Regatul Unit, inclusiv a Protocolului privind Irlanda și Irlanda de Nord și a Acordului comercial și de cooperare; subliniază importanța protocolului pentru menținerea păcii și a stabilității, precum și pentru integritatea și buna funcționare a pieței unice europene; salută măsurile în direcția înființării unei Adunări parlamentare de parteneriat pentru deputații în Parlamentul European și deputații în Parlamentul Regatului Unit, astfel cum se prevede în acord; își menține deschiderea față de dezvoltarea și consolidarea în continuare a cadrului de cooperare dintre UE și Regatul Unit, care ar putea conduce la un acord privind politica externă de securitate și apărare și chestiuni de interes comun; subliniază, în acest sens, importanța unei cooperări strânse între UE și Regatul Unit în cadrul forurilor internaționale, în special în cadrul Organizației Națiunilor Unite, ținând seama îndeosebi de numeroasele noastre valori și interese comune și de proximitatea noastră geografică;

55.

subliniază necesitatea de a întări cooperarea transatlantică UE-SUA pe baza unui parteneriat între egali, întemeiat pe valori și obiective comune și pe principiul parteneriatului în leadership și responsabilitate, respectând în același timp autonomia, interesele și aspirațiile celeilalte părți; salută, în acest context, declarația „Către un parteneriat transatlantic reînnoit” din cadrul summitului UE-SUA 2021, care oferă o bază solidă pentru o agendă transatlantică ambițioasă; sprijină pe deplin și se angajează să urmărească sinergiile și obiectivele externe și de securitate comune prin aprofundarea în continuare a cooperării în cadrul dialogului transatlantic UE-SUA pentru a aborda multe din încercările cruciale la nivel mondial, cum ar fi schimbările climatice și amenințarea pe care o constituie regimurile autoritate și totalitare; salută lansarea Consiliului transatlantic pentru comerț și tehnologie; recomandă ca reuniunile la nivel înalt între UE și SUA să fie organizate în mod periodic pentru a oferi un impuls continuu la cel mai înalt nivel cooperării transatlantice absolut necesare; își reiterează sprijinul pentru înființarea unui Consiliu politic transatlantic, care să fie condus de responsabilii de politica externă ai ambelor părți; subliniază că o relație transatlantică puternică impune, în plus, ca UE să continue să își dezvolte capacitățile de acțiune; subliniază necesitatea ca UE să se adapteze rapid la rolul în schimbare al SUA pe scena mondială, pentru a-și proteja interesele vitale și pentru a-și urmări obiectivele de politică externă; subliniază că UE și SUA trebuie să-și coordoneze eforturile vizând combaterea terorismului și a radicalizării și să se asigure că eforturile depuse sunt sprijinite de resursele necesare; solicită UE și SUA să colaboreze în luarea de măsuri în legătură cu amenințările palpabile și în creștere la adresa protejării și conservării patrimoniului cultural, în special în zonele de conflict;

56.

subliniază că relațiile UE cu Africa sunt extrem de importante pentru a răspunde nevoilor și a dezvolta potențialul extraordinar al țărilor partenere, precum și pentru a urmări interese comune; subliniază că această relație cu continentul vecin al UE ar trebui să reflecte un destin comun și ar trebui să se concentreze pe crearea unei perspective credibile, în special pentru generațiile cele mai tinere; salută comunicarea comună din 9 martie 2020 a Comisiei și a VP/ÎR intitulată „Către o strategie cuprinzătoare cu Africa” (14) și își reiterează solicitarea de a depăși granițele relației donator-beneficiar și de a favoriza un parteneriat autentic, având în centru dezvoltarea umană și protecția resurselor naturale; insistă asupra necesității, în acest sens, de a invitat Comisia și VP/ÎR să aprofundeze discuțiile cu partenerii africani ai UE – atât țări, cât și organizații regionale, cum ar fi mecanismele economice regionale și comunitățile economice regionale care compun Uniunea Africană (UA); subliniază că este important să fie sprijinită Uniunea Africană și componentele sale regionale în eforturile de a crea o arhitectură de securitate eficientă pentru prevenirea și gestionarea conflictelor, inclusiv, printre altele, printr-un sprijin cuprinzător pentru operaționalizarea Forței africane de intervenție rapidă și a componentelor sale regionale; solicită punerea în aplicare cu strictețe a ODD în toate domeniile relațiilor dintre UE și Africa; salută încheierea Acordului post-Cotonou, în aprilie 2021, și întărirea legăturilor UE cu țările care fac parte din Organizația statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific, precum și cooperarea din ce în ce mai amplă în forumurile multilaterale privind agenda pentru dezvoltare durabilă și politicile climatice; își exprimă îngrijorarea cu privire la întârzierea în ceea ce privește semnarea Acordului post-Cotonou; ia act de acordurile de readmisie cu țările africane;

57.

este extrem de preocupat cu privire la creșterea insecurității în regiunea Sahel care afectează securitatea și condițiile de trai a unui mare număr de persoane civile și de numărul tot mai mare de atacuri ale militanților islamiști, care au un impact grav asupra regiunii, în special în Mali și Burkina Faso; invită UE și G5 Sahel să intervină pentru a evita colapsul securității în regiunea mai extinsă; salută, în acest sens, parteneriatul reînnoit dintre NATO și Mauritania, care este principalul aliat regional al UE și ale cărei forțe sunt în prima linie, combătând terorismul în regiune; condamnă prezența în Africa a unor companii militare și de securitate private, în special a Grupului rusesc Wagner sprijinit de Kremlin, care a comis încălcări pe scară largă ale drepturilor omului, acționând în sprijinul intereselor statelor nedemocratice, în detrimentul unor civili inocenți și al securității, stabilității și prosperității țărilor africane măcinate de război; insistă asupra necesității de a actualiza strategia UE-Africa printr-o abordare integrată care să poată asigura securitatea și dezvoltarea pentru a obține stabilitate în situația îngrijorătoare din Sahel, luând în considerare evoluțiile observate în 2021 și având în vedere instabilitatea din ce în ce mai mare din regiune și impactul major pe care evenimentele din regiune îl au nu numai pentru Africa, ci și pentru UE și statele sale membre; subliniază, în acest sens, necesitatea de a colabora la o strategie în domeniile apărării, dezvoltării și edificării păcii pentru a contracara ascensiunea jihadistă în Sahel și în alte părți ale Africii;

58.

este profund îngrijorat de evoluțiile din Rusia și reiterează interesul UE de a menține libertatea, stabilitatea și pacea pe continentul european și dincolo de acesta; consideră că UE ar trebui să coopereze și să se coordoneze îndeaproape cu NATO și cu alți parteneri pentru a descuraja Rusia să desfășoare acțiuni destabilizatoare și subversive în Europa, îndeosebi în statele baltice și în Europa de Est, inclusiv prin ingerințe electorale, campanii de dezinformare și sprijin pentru partidele de extremă dreaptă; subliniază necesitatea de a crește costul pe care trebuie să îl plătească autoritățile ruse pentru reprimarea propriilor cetățeni; regretă că forțele militare ruse continuă să ocupe părți din Ucraina și Georgia, încălcând dreptul internațional, că sunt încă prezente în Republica Moldova și că Rusia continuă să destabilizeze pacea și securitatea în regiune și să folosească în mod activ măsuri hibride împotriva democrațiilor din Europa; este alarmat de ingerințele Rusiei în regiunea Balcanilor de Vest, care sunt realizate prin tactici hibride care includ campanii de dezinformare menite să submineze rolul și angajamentul UE față de viitorul european al fiecărei țări; subliniază necesitatea unei poziții comune în ceea ce privește politica UE în acest context, inclusiv privind aplicarea sancțiunilor; invită prin urmare Comisia să își coordoneze mai îndeaproape strategia privind Rusia cu statele membre, astfel încât UE să prezinte un front unit în fața amenințărilor ruse; subliniază că Parlamentul a recomandat UE să reexamineze, împreună cu statele membre, politica UE față de Rusia, și să elaboreze o strategie cuprinzătoare a UE față de această țară; îndeamnă UE să elaboreze o strategie privind viitoarele relații ale UE cu o Rusie democratică, care ar demonstra în mod clar poporului rus avantajele pe care le-ar putea aduce astfel de relații; subliniază că relațiile cu Rusia nu se pot modifica în mod substanțial atâta timp cât aceasta urmărește politici agresive față de UE și vecinii săi; reiterează că UE trebuie să transmită clar că, dacă Rusia își continuă politica actuală la adresa Belarusului, UE va fi nevoită să introducă măsuri suplimentare de izolare și descurajare împotriva Rusiei; își exprimă îngrijorarea cu privire la încălcările repetate de către Rusia ale acordurilor și standardelor privind controlul armelor, care au dus la eșuarea Tratatului privind Forțele Nucleare Intermediare (INF), precum și cu privire la încălcările de către această țară ale Convenției privind armele chimice, prin utilizarea agenților neurotoxici de tip militar atât la nivel național, cât și pe teritoriul UE; subliniază că trebuie exercitate presiuni asupra Federației Ruse pentru ca aceasta să respecte dreptul internațional și tratatele; regretă utilizarea de către Rusia a resurselor energetice ca instrument geopolitic de presiune, în special aprovizionarea cu gaze a statelor membre prin Ucraina, și solicită reducerea la minimum a dependenței energetice de Rusia prin încurajarea diversificării surselor și rutelor de aprovizionare cu energie, inclusiv prin oprirea proiectului Nord Stream 2; îndeamnă Comisia și statele membre să întărească securitatea energetică europeană, îndeosebi în contextul actualei creșteri bruște a prețului gazelor și al energiei electrice; îndeamnă UE să colaboreze mai strâns cu poporul rus, inclusiv prin dezvoltarea unui obiectiv legat de „relații” clar definit, care ar trebui să se concentreze nu numai asupra angajamentului tradițional selectiv cu Kremlinul, ci și asupra relațiilor „strategice” și mai dinamice cu opoziția și societatea civilă ruse;

59.

subliniază că regiunea arctică deține o importanță strategică și geopolitică pentru UE, și subliniază angajamentul UE de a fi un actor responsabil care urmărește dezvoltarea sustenabilă și pașnică, pe termen lung, a regiunii; subliniază complexitatea unică a provocărilor cu care se confruntă regiunea arctică, care necesită un angajament mai intens și mai multe soluții din partea UE, ținând seama totodată de cunoștințele și voința locuitorilor din regiunea arctică, inclusiv ale popoarelor indigene; salută, în acest sens, comunicarea comună din 13 octombrie 2021 a Comisiei și a VP/ÎR privind o implicare mai puternică a UE pentru o regiune arctică pașnică, durabilă și prosperă (15); invită toate părțile interesate să reacționeze la efectele și consecințele foarte alarmante ale schimbărilor climatice din Arctica; subliniază că perspectiva militarizării regiunii arctice implică riscuri de securitate substanțiale în regiune și dincolo de aceasta și își exprimă îngrijorarea cu privire la potențiala propagare a problemelor de securitate globală în această regiune și la acumularea progresivă și substanțială de forțe militare ruse în regiunea arctică, precum și la impactul inițiativelor și ambițiilor de mare anvergură ale Chinei în materie de dezvoltare și infrastructură; ia act de faptul că regiunea arctică joacă un rol esențial în securitatea întregii Europe; subliniază că UE trebuie să aibă o viziune clară asupra rolului său în chestiunile de securitate din regiunea arctică, precum și o bună cooperare cu NATO; subliniază importanța pe care o are respectarea legilor și a acordurilor internaționale pentru menținerea zonei arctice drept zonă cu tensiuni scăzute; solicită să se acorde mai multă atenție primului cablu cu fibră optică din regiunea arctică, parte a sistemului nervos al internetului, care a făcut tot mai mult obiectul unor operațiuni internaționale de culegere de informații; încurajează membrii Consiliului Arctic să abordeze problema militarizării crescânde și să caute platforme care să abordeze acest aspect în mod adecvat, atât cu membrii, cât și cu țările care nu sunt membri ai Consiliului Arctic; pledează pentru intensificarea eforturilor UE de a obține statutul de observator la Consiliul Arctic pentru a beneficia de o influență geopolitică mai puternică;

60.

subliniază că China este un partener de cooperare și de negociere pentru UE, dar și un concurent în tot mai multe domenii, precum și un rival sistemic; reiterează, astfel cum a subliniat în rezoluția sa din 16 septembrie 2021 referitoare la o nouă strategie UE-China (16), apelul său ca UE să elaboreze o strategie UE-China mai ofensivă, mai cuprinzătoare și mai coerentă, care să unească toate statele membre și să structureze în interesul UE în ansamblu relațiile cu o Chină din ce în ce mai ofensivă și mai intervenționistă; subliniază că această strategie ar trebui să promoveze o ordine multilaterală bazată pe norme, să aibă în centrul său apărarea valorilor și intereselor UE și să se bazeze pe cele trei principii de cooperare acolo unde este posibil, de concurență acolo unde este necesar și de confruntare acolo unde trebuie; solicită o cooperare mai strânsă între țările democratice pentru a aborda încrederea și caracterul represiv crescânde de care dă dovadă Partidul Comunist Chinez (PCC);

61.

susține cu fermitate participarea semnificativă a Taiwanului în calitate de observator la reuniunile, mecanismele și activitățile organizațiilor internaționale și o cooperare mai strânsă UE-Taiwan, inclusiv un acord bilateral de investiții (BIA); invită VP/ÎR și Comisia să înceapă de urgență o evaluare a impactului, o consultare publică și un exercițiu de analiză privind un acord bilateral de investiții (ABI) cu autoritățile din Taiwan, în pregătirea negocierilor pentru aprofundarea legăturilor economice bilaterale; ia act cu profundă îngrijorare de manifestările recente de forță și de escaladarea tensiunilor în hotspoturi regionale precum Marea Chinei de Sud, Marea Chinei de Est și strâmtoarea Taiwan; este extrem de îngrijorat de manevrele militare continue ale Chinei în strâmtoarea Taiwan, inclusiv de cele care vizează Taiwanul sau care au loc în zona de identificare a apărării aeriene a Taiwanului; îndeamnă Republica Populară Chineză (RPC) să pună capăt acestor tentative de intimidare militare care constituie amenințări serioase la adresa păcii și a stabilității în strâmtoarea Taiwan și în regiunea indo-pacifică; reiterează faptul că relația dintre China și Taiwan ar trebui dezvoltată în mod constructiv prin dialog; subliniază opoziția sa față de orice acțiune unilaterală care ar putea submina status quo-ul din strâmtoarea Taiwanului; subliniază că orice modificare a relațiilor dintre China și Taiwan nu trebuie să fie făcută împotriva voinței cetățenilor taiwanezi; îndeamnă UE și statele membre să își asume un rol activ în colaborarea cu parteneri internaționali care au aceeași viziune pentru a urmări pacea și stabilitatea în strâmtoarea Taiwanului și a crea parteneriate cu guvernul democratic al Taiwanului;

62.

condamnă cu fermitate încălcările drepturilor omului în China, îndeosebi cele împotriva minorităților etnice și religioase, care vizează în principal uigurii musulmani, creștinii și tibetanii, dar condamnă, de asemenea, reprimarea democrației și a libertăților în Macao și Hong Kong, inclusiv prin impunerea legii draconice privind securitatea națională în 2020; condamnă comportamentul agresiv al Chinei în Marea Chinei de Sud și în Marea Chinei de Est, care afectează libertatea de navigație, precum și atitudinea revizionistă a Chinei în Asia de Est, care a dus la o serie de conflicte de frontieră cu vecinii săi;

63.

își reiterează condamnarea fermă a sancțiunilor fără temei și arbitrare impuse de autoritățile chineze mai multor persoane și entități europene, inclusiv împotriva a cinci deputați în Parlamentul European; își reiterează apelul adresat guvernului chinez de a anula aceste măsuri restrictive complet nejustificate;

64.

condamnă acțiunile din Hong Kong ale Republicii Populare Chineze și subliniază că subminarea continuă a autonomiei Hong Kong-ului nu este numai contrară obligațiilor Chinei prevăzute în tratatele bilaterale și dreptului internațional, dar pune și sub semnul întrebării rolul Beijingului în calitate de partener credibil; își reafirmă angajamentul față de sancțiunile specifice în temeiul regimului global de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului împotriva funcționarilor chinezi implicați în încălcări ale drepturilor omului în Hong Kong și Xinjiang și îndeamnă, de asemenea, Consiliul să adopte sancțiuni specifice, inclusiv punerea în aplicare a interdicțiilor de călătorie și a înghețării activelor, împotriva persoanelor și entităților din Hong Kong și din RPC pentru încălcări grave ale drepturilor omului și ale dreptului internațional în Hong Kong; invită statele membre care au încă tratate de extrădare cu China și Hong Kong să suspende extrădările individuale ori de câte ori extrădarea unei persoane o expune riscului de tortură sau de tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, în cazul în care persoana respectivă s-ar putea confrunta cu acuzații din motive politice, în alte situații în care minoritățile etnice, reprezentanții opoziției pro-democrație din Hong Kong și dizidenții în general ar fi vizați și atunci când acest lucru ar încălca obligațiile UE în temeiul Convenției europene a drepturilor omului;

65.

subliniază că este important ca UE să se alăture partenerilor săi transatlantici în desfășurarea unei anchete externe independente cu privire la originile virusului COVID-19 care a apărut în Wuhan, China, pentru a căuta răspunsuri și perspective atât de necesare legate de posibila prevenire a viitoarelor dezastre globale care au un impact direct asupra politicii externe și a politicii de securitate;

66.

denunță coerciția cu care se confruntă Lituania și alte state membre și parteneri ai UE din partea PCC și solicită creșterea solidarității cu țările constrânse de PCC, inclusiv prin colaborarea cu aliații noștri democratici în deschiderea piețelor pentru economiile care suferă din cauza măsurilor de coerciție economică din partea PCC; salută decizia Comisiei de a iniția o acțiune împotriva Chinei la Organizația Mondială a Comerțului în apărarea Lituaniei;

67.

salută anunțul președintei Comisiei privind planurile de a prezenta o nouă comunicare comună privind un parteneriat cu regiunea Golfului; solicită UE să prezinte o strategie coerentă pentru un angajament echilibrat al UE în regiune, promovarea securității și cooperării regionale fiind un obiectiv strategic esențial; constată că un astfel de angajament ar trebui să urmărească construirea unor sinergii cu actori regionali, cum ar fi prin intermediul Conferinței pentru cooperare și parteneriat de la Bagdad, precum și printr-un sprijin mai mare al UE pentru inițiativele de dialog din cadrul Track II care implică cadre universitare, societatea civilă, lideri religioși și alți actori; este încurajat de detensionarea situației dintre Iran și Arabia Saudită și solicită ambelor țări să încheie rapid procesul de restabilire a relațiilor diplomatice depline; reiterează faptul că prioritatea UE este de a relansa Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA) ca o chestiune de securitate pentru Europa și regiune; reamintește că JCPOA rămâne singura modalitate de a opri activitățile nucleare îngrijorătoare ale Iranului; salută rolul HR/ÎR și al SEAE în medierea între SUA și Iran în eforturile de relansare a JCPOA; invită SUA și Iranul să desfășoare negocieri semnificative în vederea revenirii la conformitatea cu JCPOA; insistă asupra faptului că drumul către revigorarea JCPOA combină revenirea deplină a Iranului la obligațiile care îi revin în temeiul JCPOA cu ridicarea tuturor sancțiunilor SUA legate de JCPOA; constată necesitatea de a aborda și a contracara activitățile nocive și destabilizatoare mai ample ale Iranului în Orientul Mijlociu și nu numai, inclusiv pe teritoriul statelor membre ale UE; subliniază că orice acord cu Iranul trebuie să includă suficiente garanții că această țară nu va putea achiziționa arme nucleare; își exprimă îngrijorarea profundă legată de faptul că Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) n-ar fi avut acces la echipamentele sale de control și supraveghere din unitățile și siturile nucleare din Iran, ceea ce împiedică în mod considerabil capacitatea acesteia de a verifica și a supraveghea activitățile nucleare ale Iranului, precum și legată de faptul că chestiunile de salvgardare au rămas nerezolvate în ultimii doi ani; condamnă încălcările drepturilor omului comise de Iran împotriva propriului popor, programul de rachete balistice ale acestuia și activitățile teroriste din regiune;

68.

subliniază că situația din Afganistan reprezintă un semnal de alarmă pentru ca UE să reevalueze abordarea internațională a construcției naționale în străinătate și să redefinească în mod strategic o abordare integrată a politicilor sale externe, să își crească partea de responsabilitate în materie de securitate globală și să urmărească o mai mare suveranitate în politica sa externă și de securitate; este preocupat de situația umanitară, politică, economică și de securitate dramatică din Afganistan, mai ales că unul din trei afgani se confruntă cu foametea severă; îndeamnă Comisia și SEAE să intensifice ajutorul umanitar și să utilizeze toate instrumentele disponibile pentru a se asigura că afganii aflați în pericol au acces la protecție; subliniază necesitatea ca regimul talibanilor să poarte responsabilitatea pentru protecția vieții umane și a proprietății, precum și pentru restabilirea securității, a ordinii civile și a serviciilor publice; reiterează faptul că femeile și fetele afgane, persoanele din profesiile legate de societatea civilă afgană, apărătorii drepturilor omului, activiștii politici, ziariștii, cadrele universitare, artiștii, minoritățile religioase și etnice și alte grupuri expuse riscului, la fel ca întreg poporul afgan, merită să trăiască în condiții de siguranță, securitate și demnitate și să aibă acces deplin la educație și la viața publică, și salută amplul sprijin internațional pentru drepturile și libertățile lor; solicită continuarea evacuării afganilor aflați în pericol, în special a judecătoarelor, a apărătorilor drepturilor omului, a ziariștilor, a personalului local și a altor persoane expuse riscului din cauza activităților lor de promovare a democrației și a libertăților fundamentale; solicită UE să păstreze realizările din ultimii 20 de ani și să se asigure că Afganistanul nu se transformă încă o dată în adăpost pentru grupările teroriste; solicită UE să efectueze o examinare aprofundată și să tragă învățăminte din angajamentul de 20 ani din Afganistan și să elaboreze imediat o strategie cuprinzătoare a UE bazată pe aceste învățăminte pentru Afganistan și țările învecinate; subliniază importanța cooperării cu țările învecinate și cu cele din regiune pentru a asigura securitatea globală și stabilitatea regională, ținând seama, în același timp, de faptul că nu toți vecinii Afganistanului și puterile regionale împărtășesc aceleași obiective ca coaliția condusă de SUA; subliniază, în acest sens, rolul important jucat de unele țări, printre care Qatar și Pakistan, în ceea ce privește returnarea cetățenilor europeni și evacuarea cetățenilor afgani aflați în dificultate gravă, lucru care a fost posibil, în special, datorită presiunii diplomatice semnificative exercitate de aceste țări în confruntarea cu forțele talibane;

69.

salută angajamentul reînnoit al UE față de regiunea indo-pacifică și recunoașterea importanței crescânde a acesteia pentru interesele UE, după cum s-a menționat în comunicarea comună a VP/ÎR și a Comisiei din 16 septembrie 2021 privind strategia UE de cooperare în regiunea indo-pacifică (17), precum și în concluziile Consiliului din 19 aprilie 2021 pe aceeași temă; pledează pentru o cooperare mai solidă cu țările din regiune, în special cu Japonia, cu Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), cu Australia, Noua Zeelandă și Coreea; recunoaște concurența geopolitică intensă și disputele teritoriale din regiune, impulsionate în mare măsură de atitudinea ofensivă crescândă a Chinei față de vecinii săi; invită toate părțile să adere la principiile dreptului internațional, în special la Convenția ONU asupra dreptului mării; subliniază necesitatea unui angajament strategic pe termen lung în regiunea indo-pacifică și a instituirii unor mecanisme cuprinzătoare și strategice de dialog bilateral și multilateral cu țările din regiunea indo-pacifică și cu societățile acestora, îndeosebi cu țări care împărtășesc aceeași viziune, cum ar fi – printre altele – Japonia, Coreea de Sud, Australia și Noua Zeelandă; subliniază importanța securității și a stabilității în regiunea indo-pacifică pentru prosperitate și securitate în UE; ia act de noile parteneriate emergente din regiune, cum ar fi crearea alianței militare trilaterale dintre Australia, Regatul Unit și SUA (AUKUS) și își exprimă regretul cu privire la faptul că acest parteneriat a fost creat cu un nivel scăzut de coordonare;

70.

evidențiază influența regională și geopolitică din ce în ce mai mare a Indiei; subliniază că este necesar un angajament politic mai amplu pentru a întări parteneriatul UE-India și a libera întregul potențial al relațiilor bilaterale; reiterează necesitatea unui parteneriat mai profund, care ar trebui să fie bazat pe valori comune și pe respectarea deplină a drepturilor omului; recunoaște că India este un partener-cheie pentru UE, având în vedere poziția sa și rolul său de lider în domenii fundamentale; atrage atenția că țările din vecinătatea Indiei și regiunea indo-pacifică au devenit din ce în ce mai mult un spațiu în care China, în virtutea politicii sale expansioniste și a ambițiilor sale, generează provocări tot mai mari de natură strategică, geopolitică, economică și comercială;

71.

solicită să se accelereze și să se întărească cooperarea cu partenerii noștri din America Latină; consideră că o relație întărită cu America Latină și zona Caraibilor (ALC) este extrem de importantă pentru strategia geopolitică a UE pe plan mondial; subliniază necesitatea ca Uniunea să întărească legăturile care unesc UE cu țările ALC, în special în apărarea ordinii multilaterale bazate pe norme; solicită UE să utilizeze toate instrumentele disponibile pentru a-și aprofunda cooperarea cu partenerii ALC; îndeamnă UE să își recâștige poziția de partener preferat al țărilor din America Latină, având în vedere că alți actori geopolitici ocupă un spațiu din ce în ce mai mare în regiune, îndeosebi ca urmare a pandemiei de COVID-19 și a diplomației vaccinurilor; solicită UE și statelor membre să pună în aplicare politici mai ofensive față de regimurile autoritare care au beneficiat de pe urma relațiile lor cu UE și au înlăturat, au încălcat sau au suprimat în mod direct drepturile și libertățile cetățenilor lor;

Întărirea supravegherii, a controlului și a răspunderii democratice, precum și a dimensiunii parlamentare a PESC a UE

72.

scoate în evidență contribuția specifică a Parlamentului European la politica externă și de securitate a UE prin intermediul resurselor sale de diplomație parlamentară, de exemplu prin rapoartele și rezoluțiile sale, prin rețeaua sa densă de organisme interparlamentare permanente, prin dialogul său politic cu deținătorii de funcții din întreaga lume și prin activitățile sale de sprijinire a democrației, de mediere și de observare a alegerilor; dă ca exemplu de capacitate de reacție a diplomației sale parlamentare misiunea sa de informare în Ucraina din ianuarie și februarie 2022; afirmă că Parlamentul ar trebui să își utilizeze pe deplin competențele de supraveghere și bugetare în deciziile Uniunii pe scena internațională; evidențiază importanța programelor Parlamentului de sprijinire a democrației, care au un puternic potențial de întărire a rolului UE în întreaga lume prin implicarea principalelor părți interesate politice și prin facilitarea unei guvernări democratice sustenabile în țările care nu sunt membre ale UE;

73.

subliniază că dialogul politic și tehnic dintre parlamente este esențial și trebuie să fie bine coordonat cu acțiunile executivului; în consecință, subliniază importanța unui schimb armonios al tuturor informațiilor pertinente între instituții în domeniul PESC, inclusiv a schimbului de informații confidențiale relevante, în interesul eficacității acțiunii externe a UE în ansamblu și al unei PESC mai responsabile;

74.

invită Comisia și statele membre să permită și să întărească controlul parlamentar asupra acțiunii externe a UE, inclusiv prin continuarea consultărilor periodice cu VP/ÎR și cu Comisia; subliniază că un astfel de control joacă un rol important în a asigura buna funcționare a democrației europene și încrederea publicului larg; subliniază că un astfel de control poate constitui punctul de pornire către un rol instituțional mai puternic al Parlamentului European în cadrul PESC; solicită încheierea rapidă a negocierilor pentru înlocuirea Acordului interinstituțional din 2002 privind accesul Parlamentului la informațiile sensibile ale Consiliului în domeniul politicii de securitate și apărare (18); solicită coordonarea serviciilor de securitate și de informații ale statelor membre;

75.

subliniază importanța adunărilor parlamentare ca spații de cooperare și dialog instituțional și contribuția lor valoroasă la acțiunea externă europeană în materie de securitate, precum și necesitatea de a promova activitatea acestora și a garanta funcționarea și dezvoltarea lor corectă; solicită întărirea controlului exercitat de Parlamentul European asupra activității delegațiilor UE în ceea ce privește reprezentarea valorilor și a principiilor UE în străinătate și urmărirea îndeplinirii intereselor UE fără a ignora abordarea bazată pe drepturile omului; subliniază că delegațiile UE trebuie să dispună de toate resursele și capacitățile necesare și adecvate pentru a acționa eficient în aceste sarcini;

76.

solicită utilizarea deplină a întăririi participării Parlamentului European la programarea instrumentului Europa globală și a IPA III; salută introducerea unui dialog geopolitic bianual la nivel înalt pentru instrumentele de finanțare externă, ca instrument esențial nu numai pentru a controla, ci și pentru a modela în mod activ prioritățile UE în materie de politică externă; subliniază că aceste dialoguri geopolitice urmăresc să permită Parlamentului să ofere orientări, direcții strategice și îndrumări pentru programarea și implementarea priorităților tematice și geografice ale instrumentului Europa globală și ale IPA III; insistă, cu toate acestea, că Parlamentul ar trebui să primească documentele pregătitoare relevante cu suficient timp înainte și cu un nivel adecvat de detalii pentru a realiza un control semnificativ; cere o mai mare transparență în punerea în aplicare a instrumentelor financiare prin crearea unei baze de date publice unice și transparente comune a proiectelor și a acțiunilor;

77.

reamintește Consiliului dreptul Parlamentului de a fi informat cu privire la toate etapele procedurilor legate de negocierea și încheierea acordurilor internaționale și prerogativa acestuia de a acorda sau de a refuza aprobarea unor astfel de acorduri; este hotărât să folosească aceste competențe, astfel cum sunt definite în tratate, pentru a asigura transparența și supravegherea democratică asupra acordurilor internaționale negociate în numele UE, precum și punerea în aplicare a Instrumentului european pentru pace, astfel cum se subliniază în recomandarea sa din 28 martie 2019 (19), inclusiv în ceea ce privește complementaritatea sa cu alte instrumente ale UE în domeniul acțiunii externe;

78.

își reiterează opinia potrivit căreia este timpul să se revizuiască declarația de răspundere politică din 2010 pentru a îmbunătăți această bază pentru relațiile dintre Parlament și VP/ÎR;

o o

79.

îi încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2021)0383.

(2) Texte adoptate, P9_TA(2021)0515.

(3) Texte adoptate, P9_TA(2021)0356.

(4) JO C 362, 8.9.2021, p. 71.

(5) Conferința ONU privind comerțul și dezvoltarea, Trade and Development Report 2019 – Financing a Global Green Deal (Raport privind comerțul și dezvoltarea 2019 – Finanțarea unui Pact verde mondial), 2019.

(6) JO L 56, 4.3.1968, p. 1.

(7) Regulamentul (UE) 2021/821 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2021 de instituire a unui regim al Uniunii pentru controlul exporturilor, serviciilor de intermediere, asistenței tehnice, tranzitului și transferului de produse cu dublă utilizare, JO L 206, 11.6.2021, p. 1.

(8) Recomandarea Parlamentului European din 13 martie 2019 adresată Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind domeniul de acțiune și mandatul reprezentanților speciali ai UE, JO C 23, 21.1.2021, p. 146.

(9) JO L 335, 13.12.2008, p. 99.

(10) JO C 118, 8.4.2020, p. 158.

(11) Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 ianuarie 2021, Georgia/Rusia (II).

(12) JOIN(2021)0002.

(13) SWD(2021)0290.

(14) JOIN(2020)0004.

(15) JOIN(2021)0027.

(16) Texte adoptate, P9_TA(2021)0382.

(17) JOIN(2021)0024.

(18) JO C 298, 30.11.2002, p. 1.

(19) Recomandarea Parlamentului European din 28 martie 2019 adresată Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, cu sprijinul Comisiei, către Consiliu de decizie a Consiliului de instituire a Instrumentului european pentru pace (JO C 108, 26.3.2021, p. 141).

6.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 342/167

P9_TA(2022)0040

Punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune – raportul anual pe 2021

Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la punerea în aplicare a Politicii de securitate și apărare comune – raportul anual pe 2021 (2021/2183(INI))

(2022/C 342/14)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—	având în vedere rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la utilizarea dronelor înarmate (1),

—	având în vedere rezoluția sa din 11 decembrie 2018 referitoare la mobilitatea militară (2),

—	având în vedere rezoluția sa din 12 septembrie 2018 referitoare la sistemele de arme autonome,

—

având în vedere rezoluția sa legislativă din 26 noiembrie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și a Directivei 2008/118/CE privind regimul general al accizelor, în ceea ce privește acțiunile de apărare din cadrul Uniunii (3),

—	având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune – raport anual (4),

—	având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune – raport anual (5),

—	având în vedere rezoluția sa din 17 septembrie 2020 privind exportul de arme: punerea în aplicare a Poziției comune 2008/944/PESC (6),

—	având în vedere rezoluția sa din 23 octombrie 2020 referitoare la egalitatea de gen în politica externă și de securitate a UE (7),

—	având în vedere rezoluția sa din 25 martie 2021 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2009/81/CE privind achizițiile publice în domeniul apărării și securității și a Directivei 2009/43/CE privind transferul de produse din domeniul apărării (8),

—

având în vedere poziția sa din 28 aprilie 2021 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, și a Acordului dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord privind procedurile de securitate pentru schimbul de informații clasificate și protecția acestora (9),

—	având în vedere rezoluția sa din 7 iulie 2021 referitoare la cooperarea UE-NATO în contextul relațiilor transatlantice (10),

—	având în vedere rezoluția sa din 7 octombrie 2021 referitoare la situația capabilităților de apărare cibernetică ale UE (11),

—	având în vedere regulamentul (UE) 2021/697 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2021 de instituire a Fondului european de apărare și de abrogare a Regulamentului (UE) 2018/1092 (12),

—

având în vedere regulamentul (UE) 2021/947 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iunie 2021 de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – „Europa globală”, de modificare și abrogare a Deciziei nr. 466/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) 2017/1601 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului (13),

—

având în vedere documentul intitulat „Planul de punere în aplicare privind securitatea și apărarea”, prezentat Consiliului de către și Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) la 14 noiembrie 2016 și concluziile Consiliului din 14 noiembrie 2016 privind punerea în aplicare a Strategiei globale a UE în domeniul securității și apărării, care stabilesc un nou nivel de ambiție pentru UE în materie de securitate și apărare,

—	având în vedere concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului la 19 noiembrie 2018, privind instituirea unui pact privind o politică de securitate și apărare comună (PSAC) civilă,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 10 decembrie 2018 privind femeile, pacea și securitatea,

—	având în vedere concluziile Consiliului privind tineretul, pacea și securitatea din 7 iunie 2018 și concluziile Consiliului privind tineretul în acțiunea externă, din 5 iunie 2020,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 20 noiembrie 2020 privind revizuirea strategică din 2020 a cooperării structurate permanente (PESCO),

—	având în vedere declarațiile membrilor Consiliului European din 26 februarie 2021 privind securitatea și apărarea,

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 16 aprilie 2021 privind un parteneriat reînnoit cu vecinătatea sudică – O nouă agendă pentru Mediterana,

—	având în vedere Concluziile Consiliului European din 16 aprilie 2021 privind o strategie integrată a UE în Sahel,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 25 noiembrie 2013, 18 noiembrie 2014, 18 mai 2015, 27 iunie 2016, 14 noiembrie 2016, 18 mai 2017, 17 iulie 2017, 25 iunie 2018, 17 iunie 2019, 10 decembrie 2019, 17 iunie 2020, 12 octombrie 2020, 20 noiembrie 2020, 7 decembrie 2020 și 10 mai 2021 privind PSAC,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 18 octombrie 2021 referitoare la operația EUFOR Althea,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 22 octombrie 2021 referitoare la atacurile hibride care instrumentalizează migranții lansate de regimul din Belarus,

—	având în vedere noua agendă strategică 2019-2024 adoptată de Consiliul European la 20 iunie 2019,

—	având în vedere Declarația comună a membrilor Consiliului European și a statelor membre ale Grupului celor cinci țări din Sahel (G5 Sahel) din 28 aprilie 2020,

—	având în vedere Conceptul Consiliului cu privire la abordarea integrată a schimbărilor climatice și a securității, adoptat la 5 octombrie 2021,

—	având în vedere Foaia de parcurs a Consiliului privind schimbările climatice și apărarea din 9 noiembrie 2020,

—	având în vedere raportul privind reexaminarea anuală a apărării a Agenției Europene de Apărare, prezentat Consiliului în cadrul reuniunii sale din 20 noiembrie 2020,

—	având în vedere decizia (PESC) 2019/797 a Consiliului din 17 mai 2019 privind măsuri restrictive împotriva atacurilor cibernetice care reprezintă o amenințare la adresa Uniunii sau a statelor sale membre (14),

—	având în vedere decizia (PESC) 2017/2315 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de stabilire a cooperării structurate permanente (PESCO) și de adoptare a listei statelor membre participante (15),

—	având în vedere decizia (PESC) 2021/509 a Consiliului din 22 martie 2021 de instituire a Instrumentului european pentru pace și de abrogare a Deciziei (PESC) 2015/528 (16),

—	având în vedere deciziile (PESC) 2021/748, 2021/749, 2021/750 ale Consiliului din 6 mai 2021 privind participarea Canadei, a Regatului Norvegiei și a Statelor Unite ale Americii la proiectul PESCO „Mobilitatea militară”,

—	având în vedere Decizia (PESC) 2021/1143 a Consiliului din 12 iulie 2021 privind o misiune de instruire militară a Uniunii Europene în Mozambic (EUTM Mozambic),

—	având în vedere strategia globală intitulată „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică – O strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”, prezentat de VP/ÎR la 28 iunie 2016,

—

având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 6 martie 2014, intitulată „Pentru un domeniu maritim mondial deschis și sigur: elemente pentru o strategie a Uniunii Europene în materie de securitate maritimă” (JOIN(2014)0009),

—	având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 7 iunie 2017 intitulată „O abordare strategică a rezilienței în acțiunile externe ale UE” (JOIN(2017)0021),

—

având în vedere comunicarea comună a Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate din 16 decembrie 2020 către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Strategia de securitate cibernetică a UE pentru deceniul digital” (JOIN(2020)0018),

—	având în vedere discursurile președintei von der Leyen privind starea Uniunii din 2020 și 2021 și scrisorile de intenție care le însoțesc,

—	având în vedere programul anual de lucru al Fondului european de apărare pentru 2021, adoptat de Comisie la 30 iunie 2021,

—	având în vedere documentul de analiză al Curții de Conturi Europene nr. 09/2019 din 12 septembrie 2019 referitor la apărarea europeană,

—	având în vedere Tratatul Atlanticului de Nord,

—	având în vedere Declarațiile comune privind cooperarea UE-NATO semnate la 8 iulie 2014 și la 10 iulie 2018,

—	având în vedere cel de-al șaselea raport din 17 mai 2021 privind progresele înregistrate referitor la punerea în aplicare a setului comun de propuneri aprobat de Consiliul UE și de Consiliul NATO la 6 decembrie 2016 și la 5 decembrie 2017,

—	având în vedere setul comun de 74 de propuneri de implementare ale declarației comune de la Varșovia aprobat de Consiliul Uniunii Europene și de Consiliul NATO la 6 decembrie 2016 și la 5 decembrie 2017,

—	având în vedere declarația de la summitul UE-SUA din 15 iunie 2021 intitulată „Către un parteneriat transatlantic reînnoit”,

—	având în vedere invadarea ilegală a Crimeii și anexarea acesteia de către Rusia,

—	având în vedere încălcarea de către Rusia a spațiului aerian și a frontierelor maritime ale statelor membre,

—	având în vedere creșterea prezenței economice și militare a Chinei în țările mediteraneene și africane,

—	având în vedere amenințarea pe care o reprezintă terorismul intern și cel extern, în primul rând din partea unor grupuri precum ISIS,

—

având în vedere noile tehnologii, cum ar fi inteligența artificială, capacitățile spațiale și informatica cuantică, ce prezintă noi oportunități pentru umanitate, dar creează, de asemenea, noi provocări în materie de apărare și de politică externă, care necesită o strategie clară și un consens între aliați,

—	având în vedere Carta ONU și Actul final de la Helsinki al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa din 1975,

—	având în vedere Convențiile ONU asupra dreptului mării,

—	având în vedere comunicatul final al reuniunii extraordinare a Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (CEDEAO) din 8 septembrie 2021,

—	având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), în special obiectivul 16 de promovare a unor societăți pașnice și favorabile includerii pentru o dezvoltare durabilă,

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri constituționale,

—	având în vedere raportul Consiliului pentru afaceri externe (A9-0358/2021),

A.	întrucât, în 2020, pandemia de COVID-19 a evidențiat amplificarea pericolelor planetare și vulnerabilitatea Uniunii în fața dependențelor sale externe; întrucât pandemia a extins noțiunea de securitate și de autonomie strategică la preocupări sanitare, tehnologice și economice;

întrucât Europa se confruntă cu o degradare rapidă și de durată a mediului său strategic; întrucât terorismul rămâne o amenințare majoră; întrucât statele își manifestă ambițiile de putere și urmăresc strategi expansioniste care implică recurgerea la forța armată; întrucât aceste strategii au drept consecință riscul militarizării mării, a spațiului, a regiunii arctice și a spațiului cibernetic, precum și o relansare a cursei înarmării;

întrucât multiplicarea atacurilor cibernetice împotriva infrastructurilor strategice în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19 sau, mai recent, proiectul Pegasus reprezintă tot atâtea exemple care justifică elaborarea rapidă de măsuri de protecție împotriva tuturor formelor recente de amenințări cibernetice și a celor mai avansate tehnici de spionaj; întrucât UE s-a angajat să investească 1,6 miliarde de euro în capacitatea de reacție și utilizarea instrumentelor de securitate cibernetică pentru administrații publice, întreprinderi și persoane fizice, precum și să dezvolte cooperarea între sectorul public și cel privat în acest domeniu;

D.	întrucât Parlamentul European, în calitate de forum de exprimare a democrației europene, constituie o țintă; întrucât digitalizarea activităților datorate telemuncii din timpul pandemiei de COVID-19, nu a făcut decât să crească expunerea noastră la amenințările existente;

întrucât UE dispune, la nivelul capacităților militare ale statelor sale membre, de un buget cumulat de 395 de miliarde de euro, care o plasează pe locul al doilea pe plan mondial; întrucât capacitățile Europei sunt fragmentate și suferă din cauza suprapunerilor, a lacunelor și a lipsei interoperabilității;

întrucât complexitatea tot mai mare a amenințărilor este legată de dezvoltarea tehnologică, de digitalizarea societăților și de integrarea economiilor internaționale; întrucât, prin urmare, se multiplică amenințările hibride care combină mijloacele militare și/sau nemilitare, precum dezinformarea, utilizarea migranților în scopul șantajării, atacurile cibernetice sau presiunile economice care contravin intereselor și valorilor europene și constituie o amenințare tot mai mare pentru securitatea UE, a întreprinderilor sale, a serviciilor sale publice și a cetățenilor săi;

întrucât, pentru a face față riscurilor de criză care se multiplică la frontierele Uniunii sau în zonele în care aceasta are interese, statele membre s-au angajat să furnizeze capacități de reacție rapidă în concordanță cu obiectivele globale (headline goals) ale UE, îndeosebi grupurile tactice de luptă; întrucât acestea sunt afectate de diferite limitări politice, organizatorice și financiare; întrucât, drept urmare, acestea nu au fost niciodată utilizate;

întrucât o acumulare fără precedent de forțe rusești în Ucraina și în jurul acesteia, corelată cu cererile formulate de Kremlin, ar putea – dacă nu este combătută – să ducă la revenirea sferelor de influență în Europa și să reducă ambițiile partenerilor estici ai UE, cum ar fi Ucraina și Georgia, de a adera la NATO;

întrucât comunitatea internațională și, în special, UE, are un angajament față de Sahel și îndeosebi față de Mali; întrucât junta din Mali a salutat și utilizează deja instructori militari ruși și mercenari conectați la așa-numita grupare Wagner pentru a participa la activități militare în Mali; întrucât gruparea respectivă a comis atrocități în toate locurile în care a intervenit;

întrucât retragerea din Afganistan și revenirea la putere a talibanilor a antrenat o creștere a riscului terorist pentru regiune, dar și dincolo de aceasta; întrucât UE a mobilizat o misiune din cadrul PSAC, Misiunea de poliție a Uniunii Europene în Afganistan (EUPOL Afganistan) (2007-2016), și a acordat Afganistanului 17 miliarde de euro; întrucât statele membre au depins, în timpul retragerii, de Statele Unite care au mobilizat 6 000 de soldați pentru a asigura securitatea aeroportului din Kabul într-un termen foarte scurt, ceea ce a permis evacuarea cetățenilor europeni, precum și a resortisanților afgani aflați în pericol; întrucât, în această situație, UE nu a fost în măsură să realizeze o punte aeriană și nici să își coordoneze evacuările; întrucât, dacă UE ar trebui să desfășoare o operațiune similară evacuării din Kabul, nu ar fi, în stadiul actual, în măsură să ia decizii rapid, să mobilizeze trupe, să ducă la bun sfârșit evacuările și să realizeze punți aeriene cu eficacitate și reactivitate; întrucât, prin urmare, Uniunea și statele sale membre trebuie de urgență să desprindă învățăminte din criza afgană pentru a consolida capacitatea Uniunii de a acționa în mod autonom într-o situație similară; întrucât busola strategică trebuie să permită să se stabilească nivelul de ambiție a Uniunii, în special în ceea ce privește învățămintele trase în urma eșecului din Afganistan;

Înzestrarea UE cu o politică de securitate și de apărare grație busolei strategice ca vector de autonomie strategică

subliniază că UE se confruntă cu:

—

amenințările noi și în continuă evoluție care provin atât de la actorii statali, cât și de la cei nestatali într-o lume multipolară, cum ar fi terorismul, creșterea autoritarismului, amenințările hibride prin mijloace de război hibride, cum ar fi atacurile cibernetice, precum și instrumentalizarea migrației, dezinformarea și ingerințele externe, care au estompat liniile dintre război și pace, amenințările tot mai mari la adresa resurselor naturale, securitatea energetică și schimbările climatice;

—

militarizarea crescândă în întreaga lume, într-un context de concurență între puterile mondiale, cu o dimensiune militară tot mai mare și cu tensiuni geopolitice în creștere, o epocă de „pace de fațadă” caracterizată de concurență ostilă, reducerea eforturilor de dezarmare și slăbirea regimurilor internaționale de control al armelor, proliferarea armelor de distrugere în masă (ADM), inclusiv a armelor nucleare, și utilizarea armelor chimice;

—	o vecinătate încă instabilă, atât în est, cât și în sud;

consideră că instabilitatea și imprevizibilitatea de la frontierele Uniunii și în vecinătatea sa imediată (Africa de Nord, Orientul Mijlociu, Caucaz, Balcani, Mediterana de Est, etc.), precum și în vecinătatea sa extinsă (Sahel, Cornul Africii etc.), împreună cu agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și a Georgiei, constituie o amenințare directă și indirectă la adresa securității continentului; subliniază legătura indisolubilă dintre securitatea internă și cea externă; recunoaște că implicarea activă în vecinătate este în interesul Uniunii Europene; subliniază importanța stabilității în Balcanii de Vest; constată cu îngrijorare intensificarea activităților de militarizare a Peninsulei Crimeea și a încercărilor Federației Ruse de a destabiliza regiunea Mării Negre;

condamnă cu fermitate acumularea de forțe militare rusești în Ucraina și în jurul acesteia, precum și solicitarea Kremlinului de a opri extinderea în continuare a NATO și de a remodela arhitectura europeană de securitate pe baza unei idei învechite de „sfere de influență”; subliniază că fiecare țară democratică este liberă să își aleagă alianțele și, în acest sens, sprijină ferm aspirațiile pro-occidentale ale Ucrainei și Georgiei, inclusiv aderarea acestora la NATO și viitoarea lor aderare la UE;

ia act de faptul că anul 2020 a fost dominat de pandemia de COVID-19 și de numeroase provocări la adresa politicii externe, de securitate și de apărare a Uniunii, ceea ce a scos la iveală coordonarea noastră insuficientă și dependența noastră de restul lumii; subliniază că UE trebuie să tragă învățăminte din aceasta, în special în vederea consolidării suveranității digitale și tehnologice și a autonomiei strategice globale ca actor internațional, precum și a capacității și dorinței sale de a decide și a acționa în mod autonom, dacă este necesar, în domeniul afacerilor externe, al securității și al apărării și de a-și reevalua dependența de actori care nu împărtășesc aceleași valori; reiterează necesitatea ca Uniunea să își consolideze, de asemenea, autonomia în domeniul asistenței medicale;

salută începerea lucrărilor privind Busola strategică, un exercițiu de reflecție strategică fără precedent, care urmează să fie finalizate în martie 2022; subliniază că dezvoltarea Busolei strategice este un punct de plecare pentru punerea în aplicare a unei apărări europene comune în concordanță cu dispozițiile articolului 42 alineatul (2) din TUE și pentru definirea PSAC și că aceasta ar trebui să constituie un pas important către o veritabilă uniune europeană a apărării, care să țină seama de situația constituțională specifică a unor state membre; consideră că Busola strategică ar trebui să întărească coeziunea în domeniul securității și apărării; subliniază că, într-o lume extrem de multipolară, cu o concurență sporită între superputeri, ponderea combinată a Uniunii poate contribui la asigurarea securității statelor membre ale UE și că este nevoie de o politică de apărare solidă a UE pentru ca aceasta să dispună de mijloacele necesare pentru a acționa în mod eficace în direcția păcii, a securității umane, a democrației și dezvoltării sustenabile; subliniază că o Uniune Europeană a Apărării ar fi un element al obiectivului declarat al UE de a obține autonomia strategică; constată că, în acest context, răspunsul la provocările în materie de securitate externă al Uniunii și al statelor sale membre constă, în primul rând, în afirmarea și punerea în aplicare concretă a capacităților care permit o mai bună evaluare a situațiilor de criză, luarea mai rapidă a deciziilor și măsuri mai robuste atunci când circumstanțele o impun, în mod autonom, dacă este cazul, pentru a-și apăra interesele și valorile, respectând totodată alianțele și parteneriatele; ia act de faptul că aceasta ar întări coerența Uniunii în materie de securitate și apărare; consideră că există o nevoie urgentă de a dezvolta o veritabilă Uniune Europeană a Securității și Apărării, care să înglobeze toate aspectele, instrumentele, bugetele și capabilitățile militare și civile de securitate, precum și întregul ciclu al conflictului, de la prevenire până la stabilizarea post-conflict, și care să se bazeze pe un concept al securității umane modern, progresist și puternic, care abordează cerințele de securitate ale cetățenilor UE, ale populațiilor locale și securitatea și stabilitatea instituțiilor statului; îndeamnă UE să își întărească capacitățile instituționale de prevenire a conflictelor, de mediere, de dialog și dezamorsare;

subliniază importanța completării acesteia cu analiza amenințărilor la 360o; subliniază că Busola strategică trebuie să fie răspunsul ambițios al UE la această analiză, ale cărei concluzii trebuie reevaluate periodic și în mod realist cu scopul de a elabora un mecanism de evaluare continuă a amenințărilor și de consultare parlamentară;

subliniază că Busola strategică trebuie să permită întărirea capacității UE de a acționa ca partener strategic din ce în ce mai credibil și ca militant global pentru pace care consolidează și apără un sistem internațional bazat pe norme și pe cooperarea multilaterală, precum și a capacității UE de a acționa în mod autonom atunci când este necesar; subliniază că acest exercițiu trebuie actualizat periodic și că trebuie stabilit un parcurs ambițios, cu scopul de a fi realist și operațional și de a include un calendar pentru punerea în aplicare a deciziilor și a mecanismelor de monitorizare; subliniază că exercițiul trebuie să permită Uniunii să realizeze progrese consecvente și eficace către o politică de apărare coerentă, o cultură strategică comună, o înțelegere comună a provocărilor strategice ale UE și capacitatea de a anticipa amenințările și a oferi o reacție rapidă și coordonată, scenarii de intervenție pentru viitor și o capacitate de reziliență autonomă, astfel încât UE să fie în măsură să mobilizeze resurse pe baza solidarității, în concordanță cu tratatele, atunci când un stat membru este amenințat și atunci când pacea, securitatea și stabilitatea internaționale sunt puse sub semnul întrebării în afara UE și, în cele din urmă, să asigure protecția cetățenilor europeni și a intereselor și valorilor europene; reamintește că nivelul actual de ambiție al UE în materie de securitate și apărare, astfel cum este prevăzut în concluziile Consiliului din 14 noiembrie 2016, include reacția la conflictele și la crizele externe, întărirea capacităților partenerilor, precum și „protejarea Uniunii și a cetățenilor săi”; subliniază importanța abordării integrate ca bază a răspunsului UE la conflicte și crize;

subliniază importanța Parlamentului, în special a Subcomisiei pentru securitate și apărare, care va primi periodic actualizări și rapoarte privind punerea în aplicare a busolei strategice de la Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) după ce busola strategică va fi aprobată în martie 2022;

Misiunile și operațiunile PSAC în 2020 – evaluare și recomandări

reamintește că Uniunea desfășoară în prezent 11 misiuni civile și șapte misiuni și operațiuni militare; reamintește că, dintre acestea, doar trei sunt operațiuni care au un mandat executiv: Operațiunea ATALANTA în Somalia a Forței navale a Uniunii Europene (EUNAVFOR), operațiunea IRINI a EUNAVFOR în Mediterana (EUNAVFOR MED IRINI) și forța militară a UE în Bosnia și Herțegovina (EUFOR ALTHEA); reamintește angajamentul global al UE în Sahel și în Cornul Africii prin șase misiuni civile – misiunea UE de consolidare a capacităților în Mali (EUCAP Sahel Mali), EUCAP Sahel Niger, EUCAP Somalia și șase misiuni militare – misiunea de instruire a Uniunii Europene în Mali (EUTM Mali), EUTM Somalia, EUNAVFOR ATALANTA, EUNAVFOR MED IRINI; remarcă faptul că aceste misiuni și operațiuni nu și-au atins încă potențialul maxim și suferă de pe urma impactului pandemiei de COVID-19, care le-a afectat activitatea și le-a limitat eficacitatea; sugerează ca bugetul, planificarea și echiparea misiunilor și operațiunilor PSAC ale UE să fie evaluate în lumina învățămintelor trase de pe urma pandemiei de COVID-19 și, prin urmare, are în vedere o reanalizare a rezultatelor și, eventual, o adaptare a mandatului acestora ca parte a reexaminării strategice standard a unei misiuni;

subliniază importanța pentru Uniune a stabilității sustenabile, a securității și a prosperității umane în vecinătatea sa; constată că misiunile militare ale PSAC sunt de acum aproape exclusiv axate pe instruirea forțelor armate (EUTM), fără o dimensiune executivă și cu sprijin limitat; consideră că, fără a afecta dimensiunea neexecutivă a acestor misiuni, mandatul lor ar trebui întărit, insistându-se asupra noțiunii de însoțire, pentru a permite consilierilor europeni să verifice, cât mai exact cu putință, pe teren, dacă programele de instruire au fost puse în aplicare în mod corect și dacă sunt în concordanță cu nevoile operaționale ale forțelor armate locale;

10.

subliniază că livrarea de arme sub egida Instrumentului european pentru pace ar trebui să respecte pe deplin Poziția comună a UE privind exporturile de arme, dreptul internațional al drepturilor omului și dreptul umanitar și să includă dispoziții eficace privind transparența;

11.

deplânge acțiunea puciștilor din Mali; este profund îngrijorat de prezența insuficientă a serviciilor esențiale ale statului pe teritoriul malian și în Sahel în general; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la degradarea securității din regiune; este profund îngrijorat de rapoartele Secretarului General al ONU care enumeră încălcările grave, trecute și în curs, ale drepturilor omului și încălcările grave ale dreptului internațional umanitar, inclusiv presupusele crime de război comise de grupuri armate, inclusiv grupări teroriste, de forțele armate maliene și de alte forțe armate ale G5 Sahel; regretă profund impunitatea în această situație și subliniază că astfel de infracțiuni persistente subminează, de asemenea, eforturile europene și internaționale de a crea un mediu securizat și sigur și de a combate grupurile armate și teroriștii; subliniază implicarea tot mai mare a actorilor ostili într-o regiune care este vitală pentru securitatea noastră, ceea ce ar putea pune în pericol obiectivul comun al UE și al Mali de securitate umană, pace, stabilitate și dezvoltare sustenabilă în țară, unde alți actori care nu împărtășesc neapărat aceleași principii etice ca UE și statele sale membre sunt dispuși să elimine lacunele în materie de capabilități, indiferent de respectarea standardelor internaționale privind statul de drept sau a legii războiului; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la influența tot mai mare a societăților militare private străine și la posibilele planuri ale guvernului malian de a începe să coopereze cu o societate militară privată rusească, Wagner Group, apropiat de Kremlin, pentru instruirea forțelor sale armate; subliniază că o astfel de cooperare este incompatibilă cu cooperarea în materie de securitate și apărare cu UE, îndeosebi cu EUTM Mali, și, prin urmare, ar impune UE să își reevalueze cooperarea cu Mali; îndeamnă actualele autorități maliene să se abțină de la a semna un contract cu Grupul Wagner și de la a permite personalului acestuia să pătrundă pe teritoriul malian; subliniază, în general, necesitatea de a monitoriza îndeaproape acțiunile companiilor militare și de securitate private care își amplifică amprenta globală în zonele vulnerabile, inclusiv în Africa, America Latină și Europa de Est, și reamintește că este important ca Parlamentul să fie ținut la curent cu privire la această chestiune;

12.

ia act de anunțarea reorganizării a acțiunii militare franceze în Sahel, împreună cu partenerii noștri internaționali și africani și în consultare cu aceștia; subliniază că aceste evoluții ar trebui să aibă loc în strânsă consultare cu toți partenerii internaționali, îndeosebi cu cei europeni, prezenți în Sahel; salută implicarea continuă a UE și a statelor membre în stabilizarea țărilor din G5 Sahel, îndeosebi prin sprijinirea Forței comune a G5 Sahel, prin întărirea misiunilor PSAC ale UE și prin implicarea crescândă a statelor membre ale UE în Grupul operativ Takuba;

13.

salută adaptarea noului mandat extins al EUTM Mali; solicită întărirea cooperării structurale și a sprijinului neexecutiv pentru forțele armate și accelerarea procesului de regionalizare, care permite misiunii să ofere asistență militară forțelor armate ale țărilor G5 și, în special, Burkinei Faso și Nigerului, ceea ce va avea implicații pentru partenerii internaționali, europeni și africani; subliniază posibilitățile create de Instrumentul european pentru pace în ceea ce privește livrarea de materiale destinate instruirii forțelor armate din Mali, care vor fi esențiale pentru întărirea acțiunii și a eficacității acțiunii europene; este convins că UE trebuie să își mărească rapid și în mod eficient capacitățile de a furniza echipamente, astfel încât misiunile EUCAP și EUTM să nu își piardă credibilitatea față de autoritățile locale, cu condiția ca forțele de securitate respective să respecte dreptul internațional umanitar și dreptul internațional al drepturilor omului și să se afle sub control democratic;

14.

invită statele membre să contribuie în mod semnificativ la activitatea de consiliere a EUTM Mali și să trimită personal care să poată să contribuie la aceasta; reamintește că, în Sahel, procesul de regionalizare al PSAC trebuie să continue a întări cooperarea și coordonarea cu actorii internaționali, precum și cu statele membre ale UE implicate în regiune, prin intermediul unor inițiative în curs, cum ar fi Parteneriatul pentru securitate și stabilitate în Sahel (P3S); subliniază că UE asigură, de asemenea, un sprijin solid pentru operaționalizarea Forței comune a G5 Sahel și a componentei sale polițienești aferente; salută noua strategie integrată a Uniunii Europene pentru Sahel, care include o abordare mai amplă axată pe întărirea guvernării și care pune un accent deosebit pe necesitatea consolidării prezenței statului și a serviciilor publice în țările din regiune; subliniază eforturile depuse de EUCAP Sahel Mali destinate sprijinirii mobilizării forțelor de securitate maliene în partea de centru a țării; subliniază eforturile EUCAP Sahel Niger de a acorda ajutor Nigerului în ceea ce privește elaborarea unei politici naționale de apărare și de securitate; reamintește că regionalizarea acțiunilor PSAC sprijină abordarea integrată a UE pentru Sahel și că, în acest sens, acțiunile celulei regionale de consiliere și coordonare (RACC) trebuie să continue; consideră că o abordare regionalizată a PSAC în Sahel este relevantă, dar necesită o organizare și o coordonare mai clare între misiunile civile și militare actuale ale PSAC, actorii locali și alte organizații internaționale, cum ar fi misiunea ONU de menținere a păcii – Misiunea multidimensională integrată a ONU de stabilizare în Mali (MINUSMA) – și operațiunile conduse de forțele militare franceze; insistă asupra faptului că este necesar un efort substanțial pentru a ajuta Burkina Faso, având în vedere intensitatea amenințărilor cu care se confruntă această țară cu capacități limitate; reamintește că, pentru a fi eficace în mod durabil, răspunsurile militare și de securitate trebuie să fie însoțite de măsuri concrete și vizibile pentru a asigura servicii esențiale pentru populație; subliniază că este important să se poată susține mai activ statele riverane Golfului Guineei, astfel încât acestea să poată contracara amenințarea teroristă crescândă cu care se confruntă; subliniază că este necesar să se acorde o atenție deosebită instabilității crescânde din Sahel, Africa de Vest și Cornul Africii, precum și implicațiilor importante ale evoluțiilor din aceste regiuni nu numai pentru continentul african, ci și pentru Uniunea Europeană;

15.

salută discuțiile în curs privind participarea Mozambicului și Indiei la misiunile și operațiunile PSAC din Africa; salută participarea activă a Georgiei la acțiunile PSAC și, în special, participarea sa la misiunile de instruire din Republica Centrafricană (RCA) și Mali;

16.

reamintește că situația securității din Somalia este foarte îngrijorătoare și că aceasta este o sursă de destabilizare pe teritoriul întregului Corn al Africii și chiar dincolo de acesta; insistă asupra faptului că Al-Shabab rămâne una dintre cele mai puternice organizații teroriste legate de Al-Qaeda și că acest lucru ar trebui să încurajeze statele membre să ia în considerare o participare mai importantă la misiunile și operațiunile europene în această regiune strategică și furnizarea echipamentelor necesare pentru acestea; subliniază că o întărire a cadrului EUTM Somalia cu o capacitate de consiliere în structurile de comandă permite exercitarea unei influențe semnificative asupra desfășurării operațiunilor în cadrul dispozitivului multilateral de asistență militară; subliniază că EUNAVFOR ATALANTA, EUCAP și EUTM Somalia formează un pachet coerent de sprijinire a cadrului strategic al Uniunii pentru Cornul Africii; salută rolul esențial al operației ATALANTA în lupta împotriva pirateriei și a traficului în Cornul Africii, protejând astfel cu succes navele din cadrul Programului Alimentar Mondial, precum și rolul EUCAP Somalia în consilierea autorităților federale și regionale din Puntland și Somaliland privind dezvoltarea activităților de gardă de coastă și de poliție maritimă; subliniază că implicarea UE în regiunea Cornului Africii rămâne pertinentă pentru întărirea capacităților forțelor de securitate somaleze și constată, de asemenea, necesitatea de a ameliora eficacitatea acestora; salută și încurajează în continuare participarea partenerilor care împărtășesc aceeași viziune pentru a garanta siguranța căilor navigabile în Golful Aden și în Oceanul Indian; solicită o abordare integrată pentru soluționarea problemelor legate de dezvoltare și guvernare care duc la piraterie;

17.

ia act cu îngrijorare de deteriorarea situației politice și în materie de securitate din Republica Centrafricană (RCA); solicită restabilirea unui dialog favorabil includerii între guvern, opoziția democratică și societatea civilă, precum și revitalizarea acordului de pace; regretă faptul că, din 2018, președintele Republicii Centrafricane a recurs la Wagner Group, o societate militară privată apropiată de Rusia, care se face vinovată de crime de război și de încălcări grave ale drepturilor omului în Republica Centrafricană; este preocupat de impactul acestei decizii asupra viabilității și eficacității misiunii de instruire a trupelor centrafricane; denunță creșterea amenințărilor și a incidentelor ostile din partea anumitor forțe armate locale și străine, inclusiv societăți de securitate străine, care vizează misiunea multidimensională integrată a Organizației Națiunilor Unite de stabilizare în Republica Centrafricană (MINUSCA), precum și campaniile de dezinformare care vizează acțiunea Uniunii; salută și sprijină pe deplin crearea misiunii UE de consiliere în RCA (EUAM RCA); salută acțiunea misiunii EUTM, în special instruirea ofițerilor și a subofițerilor Forțelor armate centrafricane (FACA), precum și contribuția acesteia la procesul global de reformă a sectorului securității (RSS) coordonat de MINUSCA, și îi acordă sprijinul său deplin; insistă asupra necesității de a comunica cu populația cu privire la obiectivele și progresul misiunii; subliniază importanța evaluării capacității reale a UE de a răspunde la nevoile FACA în ceea ce privește echipamentele, în cadrul reexaminării strategice care va avea loc în primul semestru al anului 2022; insistă că sprijinul acordat în cadrul Instrumentului european pentru pace unităților constituite de EUTM trebuie să fie condiționat de promovarea de către autoritățile centrafricane a unor evoluții pozitive în ceea ce privește situația politică, internă și regională;

18.

reamintește importanța strategică a canalului Mozambic; salută angajamentul statelor membre și al ÎR/VP de a răspunde amenințării teroriste crescânde în Cabo Delgado și este preocupat de riscul de extindere a acestei amenințări în zonă; salută decizia Consiliului de a lansa misiunea UE de instruire militară în Mozambic (EUTM Mozambic); salută utilizarea Instrumentului european pentru pace pentru a acoperi costurile comune ale EUTM Mozambic și a furniza echipamente militare; solicită Consiliului și SEAE să utilizeze în mod optim Instrumentul european pentru pace și să valorifice această experiență pentru a îmbunătăți și a extinde în viitor Instrumentul european pentru pace; ia act de faptul că EUTM îndeplinește un obiectiv specific, și anume instruirea unor unități de forțe speciale pentru a combate insurgența islamistă din regiunea Cabo Delgado, inclusiv mișcarea jihadistă Ansar al-Sunna; solicită trimiterea acesteia cât mai curând posibil, având în vedere situația actuală; îndeamnă statele membre să contribuie la crearea de forțe pentru misiune într-un mod mai echitabil; subliniază necesitatea unei strategii coerente și cuprinzătoare pe termen lung pentru Mozambic, care trebuie să combată, de asemenea, insurgența islamistă, pentru a rectifica deficiențele în materie de guvernare și nevoile legate de dezvoltare, pentru a ajunge la o soluționare sustenabilă a conflictului; subliniază necesitatea de a se asigura că forțele guvernamentale respectă dreptul internațional umanitar și că autorii execuțiilor extrajudiciare, ai actelor de tortură, ai jafurilor și ai altor abuzuri sunt aduși în fața justiției;

19.

salută angajamentul fără echivoc al Consiliului în favoarea operațiunii EUFOR Althea, exprimat în concluziile sale din 18 octombrie 2021, cu reînnoirea operațiunii Althea în 2020 și reorientarea mandatului acesteia pe sprijinirea autorităților din Bosnia-Herțegovina (BiH) pentru a menține o situație sigură și securizată, angajament confirmat inclusiv prin intermediul celei de a treia reexaminări strategice a operațiunii prezentate în iunie 2021; reamintește că această misiune a deschis calea către pace, stabilizare și integrarea europeană a Bosniei și Herțegovinei și că această misiune continuă să joace un rol esențial pentru securitatea și stabilitatea Bosniei și Herțegovinei și a regiunii; reamintește că experiențele și învățămintele trase din această misiune au o valoare substanțială pentru toate misiunile și operațiunile militare și civile actuale și viitoare ale PSAC; este alarmat de posibilele acțiuni neconstituționale și secesioniste ale membrului sârb al Președinției Bosniei și Herțegovinei, Milorad Dodik, care subminează Acordul de pace de la Dayton și, prin urmare, securitatea și pacea în întreaga regiune; subliniază că este necesară încă menținerea unei capacități adecvate de forțe de rezervă „dincolo de orizont”, cu scopul de a permite o reacție rapidă în cazul deteriorării situației securității; constată că această misiune ar putea fi îmbunătățită prin canale de informare și comunicare securizate cu capitalele statelor membre și prin îmbunătățirea capacităților de colectare și analizare a informațiilor cu sursă deschisă; insistă asupra importanței de a continua activitatea secundară de deminare și instruirea colectivă a forțelor armate ale Bosniei și Herțegovinei; îndeamnă statele membre să își îndeplinească angajamentele în ceea ce privește mobilizarea de forțe pentru Althea; așteaptă cu interes participarea Ucrainei la misiunea Althea; recunoaște cooperarea importantă dintre UE și NATO în Balcanii de Vest, în special prin intermediul misiunii EUFOR Althea, al cărui sediu operațional este găzduit la Comandamentul Suprem al Puterilor Aliate din Europa (SHAPE), grație acordului „Berlin plus”;

20.

ia act cu satisfacție de rezultatele misiunii de monitorizare a Uniunii Europene în Georgia (EUMM Georgia); aprobă prelungirea acestuia pentru o perioadă de doi ani; subliniază că este necesar să se reflecteze în continuare asupra angajamentelor PSAC în această regiune; condamnă cu fermitate ocupația ilegală și militarizarea de către Rusia a regiunilor georgiene Abhazia și Țkinvali/Osetia de Sud, cu încălcarea dreptului internațional, ceea ce constituie o amenințare gravă la adresa regiunii Parteneriatului Estic (PaE) și a întregii Europe; este preocupat de deteriorarea situației în materie de securitate din teritoriile ocupate din Georgia și de activitățile Federației Ruse, care destabilizează pacea și securitatea în regiunea Parteneriatului Estic; îndeamnă UE să solicite în continuare Rusiei să se implice constructiv în discuțiile internaționale de la Geneva și să își îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul Acordului de încetare a focului din 12 august 2008, mediat de UE, în special să își retragă toate forțele militare din teritoriile ocupate ale Georgiei și să permită misiunii de monitorizare a UE accesul neîngrădit la întregul teritoriu al Georgiei; denunță detențiile și răpirile ilegale ale cetățenilor georgieni și intensificarea activităților de „frontierizare” de-a lungul liniei de demarcație administrativă; este preocupat de campaniile de dezinformare care vizează misiunea EUMM Georgia și solicită întărirea capacităților acesteia de monitorizare, analiză și comunicare strategică; își reafirmă sprijinul de neclintit pentru țările Parteneriatului estic, în special pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a acestora în cadrul frontierelor lor recunoscute la nivel internațional; încurajează UE să își întărească angajamentul privind soluționarea pașnică a conflictelor în întreaga regiune a Parteneriatului Estic; își reiterează apelul ca UE să se asigure că dimensiunea de securitate a țărilor PaE este reflectată în mod corespunzător în cadrul Busolei strategice și să aibă în vedere lansarea unei serii de pacte de securitate – cadre pentru creșterea investițiilor și a asistenței în cooperarea în domeniile securității, armatei, serviciilor de informații și cibernetice – cu Georgia, Moldova și Ucraina ca țări asociate, în vederea întăririi rezilienței și securității acestora;

21.

ia act de întărirea misiunii de consiliere a UE în Irak (EUAM) prin includerea de sprijin pentru punerea în aplicare a reformei sectorului securității interne, punerea în aplicare a strategiilor naționale de combatere și de prevenire a terorismului (inclusiv combaterea extremismului violent) și a criminalității organizate, cu referire în special la gestionarea frontierelor, criminalitatea financiară, în special corupția, spălarea de bani și traficul de bunuri de patrimoniu cultural;

22.

solicită UE să ia măsuri în legătură cu amenințările constante și în creștere la adresa protejării și conservării patrimoniului cultural și să combată contrabanda cu artefacte culturale, în special în zonele de conflict; constată că, în Irak, privarea anumitor comunități de patrimoniul lor cultural și de rădăcinile lor istorice le-a făcut și mai vulnerabile la radicalizare; reamintește că EUAM Irak este singura misiune sau operațiune PSAC care are o componentă de protecție a patrimoniului cultural inclusă în mandatul său, pentru a oferi asistență și educație partenerilor locali în abordarea provocărilor în materie de securitate legate de conservarea și protejarea patrimoniului cultural; solicită Consiliului și SEAE să includă o componentă similară și în alte misiuni și operațiuni;

23.

încurajează trimiterea unor membri ai Misiunii europene de asistență pentru gestionarea integrată a frontierelor în Libia (EUBAM Libya) la Tripoli, de unde aceasta își va desfășura activitățile; propune ca această misiune, care este angajată în a sprijini autoritățile libiene să destructureze rețelele de criminalitate organizată implicate în introducerea ilegală de migranți, traficul de persoane și terorism în domeniile gestionării frontierelor, ar trebui să continue să analizeze în cadrul unei strategii regionale posibilitățile de sprijin pentru dezvoltarea sub egida UE a capacităților frontaliere ale statelor din Sahel, în legătură cu misiunile PSAC în Sahel (în special EUCAP Sahel Niger); își exprimă îngrijorarea cu privire la soarta migranților, a solicitanților de azil și a refugiaților din Libia; solicită închiderea centrelor de detenție pentru migranți de către autoritățile și milițiile libiene;

24.

salută lansarea operațiunii PSAC în Marea Mediterană EUNAVFOR MED IRINI și prelungirea acesteia până la 31 martie 2023; subliniază rolul său esențial în punerea în aplicare a embargoului privind armele impus Libiei în concordanță cu rezoluția 2526 (2020) a Consiliului de Securitate al ONU; subliniază că consolidarea capacităților perturbă traficul de ființe umane și de arme; subliniază că, în 2020, EUNAVFOR MED IRINI s-a confruntat cu numeroase refuzuri de inspecții, chiar și ale navelor turcești; solicită o comunicare transparentă din partea Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) cu privire la această chestiune; observă că, până în prezent, EUNAVFOR MED dispune de foarte puține active, ceea ce îi limitează în mod considerabil capabilitățile; este preocupat de faptul că NATO, care este activă în zonă prin intermediul operațiunii Sea Guardian, nu colaborează în mod eficient prin intermediul unei mai mari coeziuni a cooperării sau prin schimburi de informații și resurse; insistă asupra importanței strategice a unei comunicări publice privind misiunea și urcările la bordul navelor pe care le efectuează aceasta, abordările amicale și inspecțiile, inclusiv refuzurile; subliniază obligațiile internaționale privind căutarea și salvarea persoanelor aflate în pericol pe mare, cu respectarea deplină a dreptului maritim; solicită ca UE să joace un rol semnificativ în Marea Mediterană, pentru că a devenit un actor capabil să garanteze stabilitatea regiunii; salută rezultatele Celulei de planificare și de legătură a UE (EULPC) în ceea ce privește furnizarea de cunoștințe specializate în materie de securitate, informații și planificare actorilor UE de la Bruxelles și de pe uscat sau de pe mare (delegațiile UE, EUBAM, EUNAVFOR MED) și misiunii de sprijin a ONU în Libia (UNSMIL);

25.

regretă rolul general destabilizator al Turciei în multe domenii de preocupare din UE și din vecinătatea sa, care amenință pacea, securitatea și stabilitatea regională; este extrem de îngrijorat și condamnă cu fermitate activitățile ilegale și amenințările cu acțiuni militare împotriva statelor membre ale UE, în special a Greciei și a Ciprului, din partea Turciei în estul Mediteranei și activitățile ilegale nou-anunțate în zonele maritime ale Ciprului și ale Greciei; ia act de eforturile de dezamorsare a tensiunilor, dar regretă acțiunile provocatoare, amenințările de agresiune împotriva operațiunii MED IRINI de către navele militare turce, cu încălcarea dreptului internațional și a drepturilor suverane ale statelor membre ale UE; reiterează disponibilitatea Uniunii de a utiliza toate instrumentele și opțiunile aflate la dispoziția sa, inclusiv cele în temeiul articolului 29 din TUE și articolului 215 din TFUE, pentru a-și apăra interesele, precum și pe cele ale statelor sale membre, precum și pentru a proteja stabilitatea regională;

26.

salută activitatea misiunii Uniunii Europene de consiliere în sprijinul reformei sectorului de securitate din Ucraina (EUAM Ucraina); ia act de raportul SEAE privind evaluarea nevoilor privind sectorul instruirii militare profesionale (PME) din Ucraina și salută eforturile în curs de extindere a unui posibil angajament al UE în Ucraina pe baza acestui raport, care să completeze eforturile Ucrainei și ale partenerilor internaționali de reformare a sectorului PME din Ucraina;

27.

solicită revitalizarea PSAC civile prin punerea în aplicare a celor 22 de angajamente din Pactul PSAC civile; subliniază că Busola strategică trebuie să stabilească ambiția de a reînnoi PSAC civilă și că Pactul 2.0 ar trebui adoptat în timp util; sprijină ideea că Busola ar trebui să evidențieze aspectele fundamentale ale PSAC civile, inclusiv dezvoltarea capacităților civile după 2023; sprijină ideea potrivit căreia prioritățile strategice pentru PSAC civilă ar trebui să fie corelate cu procesul anual de reexaminare a pactului; subliniază necesitatea unei legături mai strânse între PSAC, Justiție și Afaceri Interne și acțiunile conduse de Comisie, atunci când este cazul și cu respectarea diferitelor sarcini și proceduri ale ambelor politici prevăzute în tratat, și a celorlalți actori relevanți în gestionarea crizelor, pentru a consolida contribuția PSAC la răspunsul Uniunii la provocările în materie de securitate; invită UE să reflecteze și să acționeze în legătură cu procedurile actuale de trimitere a misiunii, pentru a face procesul decizional mai prompt și mai eficient; consideră că Uniunea ar trebui să își continue evaluarea cuprinzătoare a misiunilor civile EUCAP Sahel Mali, EUCAP Sahel Niger, EUCAP Somalia și EUAM RCA, și să reanalizeze mandatul, bugetul și resursele umane ale acestora, asigurându-se că acestea răspund nevoilor reale, pentru a ameliora capacitatea operațională și eficacitatea ale misiunilor;

28.

recunoaște contribuția misiunilor și operațiunilor PSAC la pace, securitate și stabilitate, dar atrage atenția asupra slăbiciunii structurale persistente și a proceselor decizionale îndelungate pentru misiunile și operațiunile PSAC civile și militare; subliniază că este important să se acorde mandate mai flexibile și mai solide misiunilor militare, care să fie adaptate la situația de pe teren; solicită schimbări ale structurilor și procedurilor PSAC, astfel încât misiunile să poată fi trimise într-un mod mai rapid, mai flexibil și mai coerent; subliniază necesitatea urgentă a unor legături mai strânse între operațiunile europene ad-hoc existente și misiunile sau operațiunile militare PSAC, în special atunci când este vorba de a face față unei crize urgente sau a garanta accesul la spații strategice disputate; subliniază că orice mandat viitor trebuie să aibă o strategie de ieșire clară și cuprinzătoare, însoțită de o listă a resurselor necesare acestei strategii; subliniază necesitatea ca toate misiunile și, în special, misiunile militare să coopereze cu localnicii pentru a consolida capacitatea într-un termen rezonabil, cu scopul de a permite o retragere sustenabilă;

29.

subliniază necesitatea unei evaluări periodice, sistematice și transparente a tuturor misiunilor și operațiunilor PSAC pe baza unor criterii relevante strategice și operaționale; solicită VP/ÎR să lanseze un proces de tragere de învățăminte din misiunile, operațiunile și acțiunile încheiate, cât și din cele în curs, și să se concentreze asupra condițiilor politice, instituționale și socioeconomice care trebuie îndeplinite pentru ca acțiunile de securitate și apărare să sprijine în mod eficient consolidarea durabilă a păcii și întărirea structurilor de guvernare sustenabile și democratice; consideră că este necesar să se delege mai multe responsabilități operaționale pentru conducerea și gestionarea misiunilor și operațiunilor comandamentului militar al acestora; solicită, într-un mod mai general, ca structurile militare ale UE să fie implicate în mod sistematic în toate politicile și instrumentele care au impact asupra implicării operaționale a forțelor armate europene și, în special, în activitățile comitetului de program al FEA;

30.

este profund îngrijorat de efectivul scăzut de forțe participante la operațiuni și misiuni și îndeamnă în mod ferm statele membre să remedieze acest lucru cât mai curând posibil; îndeamnă UE și statele sale membre să asigure misiunilor și operațiunilor PSAC personalul, instruirea și capacitățile necesare pentru a-și îndeplini mandatele și a deveni mai prompte și mai reziliente în condiții mai puțin favorabile; subliniază, în acest sens, proiectul PESCO „Centrul de operații pentru răspuns în caz de criză”, aflat în prezent în discuție, care vizează îmbunătățirea procesului de generare a forțelor; regretă totodată că până în prezent doar șase state membre participă la acest proiect PESCO; solicită Consiliului și Comisiei să utilizeze pe deplin Instrumentul european pentru pace și posibilitățile de finanțare din bugetul Uniunii prevăzute de tratate pentru a facilita constituirea de forțe, precum și desfășurarea de forțe militare; sprijină participarea statelor terțe la operațiunile și misiunile din cadrul PSAC în concordanță cu interesele și valorile europene; consideră că această participare ar trebui extinsă atunci când este momentul și cazul;

31.

își exprimă îngrijorarea cu privire la manipularea crescândă a informațiilor, la dezinformare și la amenințările hibride care provin în special din Rusia și China, dar și din partea altor actori, afectând în mod direct mai multe teatre, misiuni și operațiuni ale PSAC, destabilizând regiuni întregi și delegitimând misiunile UE în străinătate; solicită structurarea de urgență a răspunsului misiunilor și operațiunilor PSAC la aceste amenințări; subliniază, în acest sens, necesitatea unor eforturi comune din partea UE, a statelor membre și a țărilor partenere, inclusiv în ceea ce privește anticiparea amenințărilor hibride, a atacurilor cibernetice și a riscurilor chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN); salută crearea unei rezerve de capacități de reacție în situații de criză pentru incidentele CBRN; îndeamnă SEAE să ofere un sprijin concret misiunilor și operațiunilor PSAC prin intermediul comunicării strategice;

32.

solicită întărirea structurilor de comandă ale Uniunii, în special a Statului-Major (EUMS) și a Capacității militare de planificare și conducere (MPCC), care trebuie să fie înzestrate cu personalul, echipamentele și resursele necesare cât mai curând posibil și să fie în măsură să facă schimb de informații clasificate în mod securizat, inclusiv cu statele membre și cu misiunile sau operațiunile; regretă, în acest sens, amânarea trecerii la etapa 2 a MPCC și invită statele membre să își onoreze pe deplin angajamentele de a o permite; subliniază importanța transformării MPCC cât mai curând posibil într-o structură veritabilă de comandă și conducere (cartier general) pe deplin funcțională, care să poată asigura o funcție prospectivă și de anticipare strategică, să conducă operațiunile și misiunile europene cu reactivitatea și flexibilitatea necesare în contextul strategic și să întărească autonomia strategică operațională a europenilor;

33.

subliniază că participarea femeilor la misiunile PSAC contribuie la eficacitatea misiunii și este un factor determinant al credibilității UE ca promotoare a drepturilor egale între femei și bărbați în întreaga lume; solicită o punere în aplicare mai sistematică a rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea (FPS) și a rezoluției 2250 a Consiliului de Securitate al ONU privind tineretul, pacea și securitatea (TPS) și întărirea programului FPS și TPS al UE; solicită ca chestiunile legate de egalitatea între femei și bărbați să fie cu adevărat integrate în formularea PSAC, în special printr-un echilibru mai bun între femei și bărbați în rândul personalului și conducerii misiunilor și operațiunilor PSAC și printr-o instruire specifică a personalului trimis; solicită luarea de măsuri pentru a asigura un mediu de lucru lipsit de hărțuire sexuală și sexistă; își reiterează solicitarea ca analiza de gen să fie inclusă în noile instrumente ale PSAC, inclusiv în Fondul european de apărare (FEA) și în Instrumentul european pentru pace; salută faptul că toate misiunile PSAC civile au numit un consilier pe probleme de egalitate între femei și bărbați și invită misiunile PSAC militare să procedeze la fel; încurajează statele membre ale UE să aleagă femei care să candideze pentru posturile vacante existente; regretă faptul că numărul de femei care lucrează în misiunile PSAC și mai ales în operațiunile militare rămâne foarte scăzut; îndeamnă SEAE să promoveze necesitatea unui obiectiv concret pentru creșterea numărului de femei care participă la misiunile și operațiunile UE de gestionare a crizelor; îndeamnă statele membre să analizeze modalități de consolidare a politicilor de recrutare și de menținere și să promoveze participarea femeilor la misiunile de consolidare a păcii și de menținere a păcii; subliniază că trebuie inclusă o nouă linie în bugetul UE din care să se finanțeze posturile de consilieri pentru problematica de gen din cadrul misiunilor militare ale PSAC;

34.

așteaptă comunicarea comună privind o abordare strategică a sprijinirii dezarmării, demobilizării și reintegrării foștilor combatanți, anunțată în scrisoarea de intenție privind Starea Uniunii (SOTEU) 2020, pe care o consideră o revizuire în timp util a conceptului UE din 2006 de sprijinire a dezarmării, demobilizării și reintegrării foștilor combatanți (DDR); subliniază importanța reformei sectorului securității (RSS) ca o prioritate, în special pentru misiunile noastre din cadrul PSAC; solicită prin urmare Comisiei și SEAE să extindă viitoarea comunicare comună privind DDR la RSS și la consolidarea capacităților ca sprijin pentru securitate și dezvoltare (CBSD), pentru a ajunge la o abordare consecventă, coerentă și profund reînnoită a Uniunii în ceea ce privește asistența pentru securitate acordată țărilor terțe; solicită coerență între instrumentele PSAC și ajutorul pentru dezvoltare acordat de UE;

Anticiparea și gestionarea crizelor

35.

salută capacitatea armatelor europene de a coopera în serviciul cetățenilor în lupta împotriva pandemiei în 2020; consideră că contribuția valoroasă a forțelor armate în timpul pandemiei de COVID-19 a demonstrat importanța utilizării activelor și a capacităților militare ale statelor membre în sprijinul mecanismului de protecție civilă al Uniunii; invită UE și statele membre să ia în considerare în mod serios și să utilizeze pe deplin modalitățile detaliate de punere în aplicare a articolului 44 din TUE pentru a permite Uniunii să reacționeze rapid, eficient și cu flexibilitatea necesară la crizele de securitate cu o puternică dimensiune colectivă a UE, inclusiv permițând unei operațiuni ad-hoc care este deja în desfășurare de către un grup de state membre pentru a primi ulterior un mandat ex-post; salută rolul pozitiv de punere în comun și coordonare jucat de forțele aeriene în timpul pandemiei de COVID-19, în special transferurile pentru tratamente medicale și livrările de echipamente între statele membre, precum și sinergiile create cu infrastructurile și resursele aliaților NATO pentru transporturile aeriene și transportul de echipamente esențiale; salută în special rolul Comandamentului european de transport aerian (CETA) în evacuarea și transferul pacienților și în livrarea de materiale medicale în timpul pandemiei; încurajează în general utilizarea mobilității aeriene militare, inclusiv transportul, alimentarea în zbor și evacuarea aeromedicală în Europa, care sunt garanții ale eficacității și eficienței eforturilor de transport aerian militar în Europa; invită, în acest sens, statele membre să ia în considerare dezvoltarea în comun a acestui echipament strategic de apărare și încurajează crearea unei unități militare de urgență a UE cu scopul de a facilita utilizarea transfrontalieră a capabilităților logistice militare pentru a face față situațiilor de urgență, pentru a permite o mai bună coordonare, sinergie și solidaritate în furnizarea de asistență pentru operațiunile de sprijin civil;

36.

sprijină ambiția de a crea o „forță de intervenție rapidă” promovată de VP/ÎR care ar trebui să includă o brigadă multinațională de uscat formată din aproximativ 5 000 de militari, precum și componente de forțe aeriene, maritime și speciale care pot fi mobilizate într-o situație de urgență în materie de securitate; reamintește că în prezent UE nu dispune de know-how și de capacitățile terestre, maritime și aeriene necesare pentru a desfășura operațiuni în mod autonom pentru a restabili securitatea în cadrul unui teatru; consideră că este realist și necesar ca, într-o primă etapă, statele membre să se pună de acord, în cadrul Busolei strategice, cu privire la circumstanțele care ar face necesară mobilizarea unei astfel de forțe, și la unul sau mai multe scenarii operaționale, inclusiv în termene extrem de scurte; reamintește, cu toate acestea, că, în peste 15 de ani de existență, grupurile tactice de luptă ale UE nu au fost niciodată utilizate, în special din cauza lipsei unui consens politic între statele membre și a complexității punerii în aplicare și a finanțării, în ciuda posibilității de a le desfășura în mai multe rânduri; reamintește necesitatea de a le face operaționale prin efectuarea periodică de exerciții pe teren; regretă slabul angajament al statelor membre față de acestea din urmă atât din punct de vedere politic, cât și practic; regretă faptul că doar un grup tactic de luptă, condus de Italia, era operațional în 2021; este îngrijorat de deficiențele planificării strategice pentru 2022 și 2023 și solicită revizuirea acesteia; solicită statelor membre să își mărească angajamentul față de capacitățile militare ale UE; afirmă că conceptul de capacitate de desfășurare rapidă trebuie să ofere valoare adăugată comparativ cu grupurile tactice de luptă ale UE; invită, prin urmare, Consiliul și Comisia să evalueze temeinic, să analizeze și să elaboreze opțiuni pentru crearea unei forțe permanente care să fie staționată permanent și să se antreneze împreună; consideră că noua „forță de intervenție rapidă” ar trebui să fie ori rezultatul unei reforme ambițioase a grupurilor tactice de luptă, ori să le înlocuiască complet pentru a evita o suprapunere și mai mare a capacităților în cadrul PSAC a UE; este de acord cu nivelul de ambiție stabilit de VP/ÎR în materie de robustețe a instrumentelor militare ale UE, îndeosebi cele ad-hoc; invită Consiliul și SEAE să studieze modul în care se poate organiza cel mai eficient desfășurarea grupurilor tactice de luptă ale UE sau a unei noi „forțe de intervenție rapidă”, punerea în aplicare a articolului 44 din TUE și a componentei operaționale încă neexploatate a PESCO; se așteaptă ca implementarea acestor elemente să permită UE și statelor sale membre să reacționeze rapid și eficient la crizele din vecinătatea sa, prin mijloace militare, și să îndeplinească misiunile prevăzute la articolul 43 alineatul (1) din TUE, cunoscute și sub denumirea de misiunile de tip Petersberg;

37.

insistă asupra importanței unor informații exacte și în timp util pentru a sprijini luarea de decizii, a securiza misiunile și operațiunile și a combate mai bine campaniile de influențare și dezinformare care le vizează; invită SEAE să instituie o capacitate de informații în teatrele de operațiuni, prin crearea de unități de informații în toate misiunile și operațiunile PSAC, care ar alimenta în timp real cu informații Centrul de situații și de analiză a informațiilor al UE (EU IntCen), EUMS și Capacitatea civilă de planificare și conducere (CPCC) pentru a sprijini luarea de decizii; subliniază, la un nivel mai general, că activitatea desfășurată de EU IntCen și de Direcția EUMS Intelligence (EUMS INT) depinde de voința statelor membre de a face schimb de informații și solicită creșterea resurselor financiare și tehnice ale EU IntCen; este de acord cu analiza efectuată de președinta Comisiei în discursul său SOTEU din 2021, potrivit căreia UE are nevoie de o mai bună cooperare în domeniul informațiilor; subliniază importanța conștientizării situației și a coordonării dintre serviciile naționale de informații și salută apelul președintei Comisiei de creare a unui centru comun de cunoaștere a situației la nivelul UE, un instrument esențial pentru îmbunătățirea previziunilor strategice și a autonomiei strategice a UE;

38.

salută instituirea Instrumentului european pentru pace (IEP) în 2020; reamintește că IEP va putea oferi Uniunii capacitatea de a răspunde mai rapid și mai eficient provocărilor existente în materie de securitate și solicită, prin urmare, punerea sa rapidă în aplicare operațională; subliniază că echipamentele necesare, inclusiv echipamentele letale, acolo unde este pertinent și necesar, precum și instruirea, trebuie să fie asigurate în teatrele de operații relevante, ținând seama de caracterul echilibrat din punct de vedere geografic al infrastructurii, cu respectarea deplină a celor opt criterii din Poziția comună 944, a dreptului drepturilor omului și a dreptului umanitar, sub rezerva unei evaluări ex ante cuprinzătoare a riscurilor și a unei monitorizări permanente de către UE a nivelului furnizării de tehnologie militară actorilor din țările terțe și a unor dispoziții eficace privind transparența; subliniază că SEAE trebuie să monitorizeze îndeaproape și să asigure trasabilitatea și utilizarea corespunzătoare a materialelor furnizate partenerilor noștri în cadrul IEP, ținând seama de abordarea IEP în 360 de grade; subliniază că IEP nu se referă numai la furnizarea de echipamente partenerilor, ci funcționează și ca o opțiune de finanțare pentru costurile comune ale operațiunii militare din cadrul PSAC, care ar trebui utilizată atât cât este necesar; se angajează să asigure coerența și complementaritatea între misiunile și operațiunile PSAC, instrumentul financiar ale Uniunii (IVCDCI) și IEP; își reiterează apelul pentru crearea unei noi divizii administrative în cadrul SEAE pentru a gestiona acest nou instrument; subliniază necesitatea de a utiliza Busola strategică pentru a dezvolta o viziune clară asupra modului în care statele membre doresc să utilizeze IEP pe termen scurt, mediu și lung;

39.

salută Foaia de parcurs a SEAE din noiembrie 2020 privind schimbările climatice și apărarea, care stabilește acțiuni concrete care abordează legătura din ce în ce mai relevantă dintre climă și securitate; subliniază dezastrele naturale, pandemiile globale sau dezastrele provocate de om din ce în ce mai frecvente care, la fel ca amenințările cibernetice și hibride, reprezintă elemente complementare provocărilor existente în materie de securitate și, prin urmare, necesită resurse suplimentare; încurajează Uniunea și statele sale membre să își dezvolte capacitățile pentru a aborda aceste noi provocări; subliniază că abordarea acestor noi provocări în materie de securitate nu ar trebui să devieze resursele de la capacitățile tradiționale, de apărare și securitate convenționale;

40.

consideră că instrumentalizarea fluxurilor de migranți la frontiera externă de est a UE, însoțită de o campanie de dezinformare, constituie o formă de război hibrid combinat care vizează să intimideze și să destabilizeze UE; invită Uniunea să elaboreze acte legislative pertinente care să ofere garanțiile necesare pentru a reacționa în mod eficace și a răspunde la instrumentalizarea migrației în scopuri politice de către țările terțe, pentru a asigura o protecție eficace a frontierelor externe ale UE și protejarea drepturilor omului și a demnității umane, și pentru a adopta măsuri care să împiedice trecerea ilegală; își reiterează solidaritatea cu Letonia, Lituania și Polonia față de instrumentalizarea de către regimul Lukașenko a migrației pentru a destabiliza UE;

O Uniune mai rezilientă: asigurarea accesului la spațiile strategice disputate, întărirea asistenței reciproce și a securității între statele membre

Apărarea libertății de circulație pe mare

41.

reamintește că, în contextul tensiunilor geopolitice actuale în domeniul maritim, Uniunea trebuie să apere valorile și principiile universale, Carta Organizației Națiunilor Unite, dreptul internațional, cum ar fi Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), multilateralismul, cooperarea internațională și să-și protejeze interesele prin garantarea libertății de navigație, a siguranței liniilor de comunicații maritime și a infrastructurilor offshore; reamintește că interesele maritime ale Uniunii sunt strâns legate de bunăstarea, prosperitatea și securitatea cetățenilor săi și că aproximativ 90 % din comerțul extern al Uniunii și 40 % din comerțul său intern sunt transportate pe mare; subliniază competențele și prerogativele, în special de reglementare, ale Uniunii Europene în domeniul rezilienței;

42.

reiterează că este necesar să se consolideze rolul Uniunii de furnizor de securitate maritimă internațională; invită UE să valorifice și să dezvolte operațiunile sale navale din cadrul PSAC pentru a dispune de o platformă solidă pentru dezvoltarea în continuare a unui angajament operațional cu caracter mai permanent la nivel internațional; solicită să se ia în considerare posibilitatea organizării de exerciții navale periodice care ar trebui să combine, ori de câte ori este posibil, participarea activelor cu echipaj și a celor fără echipaj pentru a crește interoperabilitatea; consideră că este foarte important ca Uniunea să mențină un mediu stabil și sigur în mările care o înconjoară; constată cu îngrijorare că procesul anual coordonat de revizuire privind apărarea (CARD) a recunoscut că capacitățile de comandă și control, de informații, de supraveghere și de recunoaștere maritime au „lacune semnificative”; salută cele șase proiecte PESCO axate pe dezvoltarea capabilităților maritime, precum și programele comune de dezvoltare a capabilităților navale; subliniază că UE și NATO trebuie să coopereze strâns pentru a adopta o abordare comună eficace în fața amenințărilor la adresa securității maritime, precum criminalitatea transfrontalieră și cea organizată, inclusiv rețelele de criminalitate organizată implicate în traficul de persoane, de arme și de droguri, contrabandă și pescuitul ilegal;

43.

salută, în acest context, lansarea conceptului de prezențe maritime coordonate (PMC) și a unui proiect-pilot în Golful Guineei; solicită ca acest concept, bazat pe o analiză a nevoilor, care să includă posibilitatea de a contribui la dezamorsarea tensiunilor regionale, să fie extins la alte domenii de interes, în special la regiunea indo-pacifică, pentru a asigura și a proteja poziția și valorile internaționale ale Europei; solicită ca acest concept și misiunile relevante în curs de desfășurare să facă obiectul unei evaluări și al unei dezbateri în Parlament; invită, de asemenea, Comisia să acorde o atenție specială aspectelor legate de securitate și de apărare în următoarea actualizare a comunicării sale privind administrarea internațională a oceanelor, prevăzută pentru 2022; solicită statelor membre maritime să își întărească capacitățile navale militare pentru a aborda atât amenințările asimetrice, cât și pe cele convenționale la adresa securității maritime, a libertății de navigație și a economiei albastre a UE; invită UE să își actualizeze strategia de securitate maritimă până în 2022; salută lansarea la începutul anului 2020 a misiunii europene de cunoaștere a situației maritime în strâmtoarea Ormuz (EMASOH) și sprijină dublul obiectiv al acesteia: „garantarea unui mediu de navigație sigur și atenuarea tensiunilor regionale actuale”; salută revizuirea strategică „cuprinzătoare și coordonată” a EUNAVFOR ATALANTA, a EUTM Somalia și a EUCAP Somalia și prelungirea acestora, pentru a include toate aspectele legate de securitate;

Contracararea amenințărilor hibride

44.

condamnă actele răuvoitoare comise împotriva statelor membre, cum ar fi atacurile hibride care instrumentalizează migrația; invită Uniunea și statele membre să își îmbunătățească capacitățile de identificare a amenințărilor hibride; insistă ca Uniunea și statele membre să reacționeze în mod ferm și coordonat la orice nouă activitate cibernetică răuvoitoare, ilegală sau destabilizatoare, utilizând pe deplin instrumentele de care dispune UE și în coordonare cu partenerii săi; invită statele membre să îmbunătățească capacitățile naționale de apărare cibernetică; invită Uniunea să depună eforturi în vederea creării unui instrument juridic care să răspundă amenințărilor hibride și să se înzestreze cu o capacitate cibernetică cuprinzătoare, care să includă rețele, comunicații și schimburi de informații, instruire și exerciții securizate, inclusiv prin proiectele PESCO, printr-o bună utilizare a setului de instrumente al UE pentru diplomația cibernetică; solicită o revizuire urgentă a cadrului politicii de apărare cibernetică pentru a întări capacitatea de prevenire, atribuire, descurajare și reacție a UE și a statelor sale membre, prin întărirea poziției, a cunoașterii situației, a instrumentelor și procedurilor acestora; subliniază că este necesar ca toate instituțiile UE și statele membre ale UE să coopereze la toate nivelurile pentru a elabora o strategie de securitate cibernetică, al cărei obiectiv principal ar trebui să fie întărirea în continuare a rezilienței și dezvoltarea unor capabilități cibernetice naționale comune, robuste și mai bune, civile și militare, precum și a cooperării aferente, pentru a răspunde provocărilor persistente în materie de securitate; salută, prin urmare, anunțul făcut în cadrul SOTEU 2021 privind instituirea unei politici europene de apărare cibernetică; salută cooperarea sporită dintre statele membre în domeniul apărării cibernetice în cadrul PESCO, care include echipele de răspuns rapid în domeniul cibernetic; reamintește că punerea în aplicare cu succes a misiunilor și operațiunilor UE depinde din ce în ce mai mult de accesul neîntrerupt la un spațiu cibernetic securizat și, prin urmare, necesită capacități operaționale cibernetice robuste și reziliente, precum și răspunsuri adecvate la atacurile împotriva instalațiilor, misiunilor și operațiunilor militare; recunoaște că, într-o anumită măsură, apărarea cibernetică este mai eficace dacă include și unele mijloace și măsuri ofensive, cu condiția ca utilizarea lor să respecte dreptul internațional; își exprimă îngrijorarea cu privire la dependența UE și a statelor sale membre de instrumente străine pentru garantarea securității lor cibernetice; subliniază că este necesar să se promoveze o cultură a securității cibernetice în cadrul entităților publice și private europene, inclusiv prin introducerea de cursuri și programe de studii specifice; ia act de activitatea de instruire importantă desfășurată de Colegiul European de Securitate și Apărare (CESA) în domeniul apărării cibernetice și salută, în acest sens, crearea platformei de educație, formare, evaluare și exerciții în domeniul cibernetic (platforma Cyber EFEE); subliniază că CESA ar trebui să beneficieze de finanțare structurală din partea Uniunii pentru a-și putea spori contribuția la promovarea competențelor UE în materie de apărare cibernetică, în special ținând cont de nevoia tot mai mare de experți bine calificați în domeniul cibernetic; recunoaște importanța tot mai mare a capacităților de culegere de informații cibernetice și automatizate; subliniază că acestea constituie amenințări pentru statele membre și instituțiile UE; îndeamnă toate instituțiile UE și toate statele membre să continue să își îmbunătățească tehnologiile cibernetice și automatizate și încurajează continuarea cooperării în domeniul acestor progrese tehnologice; recomandă să se analizeze opțiunile de promovare a întăririi capacității cibernetice a partenerilor noștri, cum ar fi prelungirea mandatului misiunilor de formare ale UE pentru a include și aspecte legate de apărarea cibernetică sau pentru a lansa misiuni cibernetice civile; salută impunerea de sancțiuni împotriva autorilor ruși, chinezi și nord-coreeni ai unor atacuri cibernetice, printre care și WannaCry, NotPetya și Operation Cloud Hopper;

45.

invită SEAE să creeze un set de instrumente al UE, în concordanță cu planul de acțiune pentru democrația europeană, menit nu numai să se concentreze pe consolidarea rezilienței la dezinformare a statelor membre și a părților interesate, ci și să stabilească cerințe obligatorii pentru rețelele de socializare și să le permită cetățenilor să ia decizii în cunoștință de cauză, precum și să îmbunătățească capacitatea UE de a întări lupta împotriva dezinformării și a comportamentelor răuvoitoare deliberate, pentru a le atribui, descuraja, contracara și sancționa;

46.

insistă, având în vedere evoluția amenințărilor și adaptarea necesară a instituțiilor noastre, să se pună în aplicare măsuri în instituțiile europene, inclusiv în Parlamentul European, pentru a întări capacitățile interne ale acestora; subliniază importanța coordonării interinstituționale instituite de Centrul de răspuns la incidente de securitate cibernetică pentru instituțiile, organismele și agențiile UE (CERT-UE); îndeamnă instituțiile europene, în special Comisia Europeană, să pună la dispoziție resursele umane necesare pentru întărirea CERT-UE; îndeamnă, în acest sens, VP/ÎR și/sau statele membre să crească resursele financiare și de personal pentru a întări capacitatea UE de a se apăra împotriva atacurilor cibernetice;

47.

încurajează întărirea asistenței operaționale reciproce între statele membre; subliniază importanța efectuării unor exerciții suplimentare bazate pe scenarii de gestionare a crizelor; îndeamnă statele membre să ajungă, la finalizarea Busolei strategice, la o înțelegere comună ambițioasă cu privire la articolul 42 alineatul (7) din TUE și la articolul 222 din TFUE, inclusiv cu privire la activarea articolului 222 din TFUE și a articolului 42 alineatul (7) din TUE într-un scenariu ipotetic de atac cibernetic; subliniază, în acest sens, că condițiile de activare a articolului 42 alineatul (7) din TUE și modalitățile de acordare a asistenței necesare nu au fost niciodată clar definite și solicită o punere în aplicare mai operațională a acestui instrument;

Menținerea suveranității Uniunii în spațiu și în aer

48.

invită Uniunea să elaboreze o strategie de apărare spațială pentru a menține accesul autonom și neîntrerupt al UE și al statelor sale membre la activele spațiale în orice moment; insistă asupra necesității de a promova apariția unei culturi strategice europene comune a securității și apărării în spațiu, de a reduce dependențele strategice și a îmbunătăți administrarea operațională a programelor spațiale europene, vizând în cele din urmă autonomia strategică în toate celelalte domenii; sprijină inițiativele menite să stimuleze politica spațială a UE, inclusiv noul program spațial ambițios al UE, care trebuie să aibă în vedere protejarea activelor spațiale europene actuale și a celor mai vechi; încurajează Uniunea să își îmbunătățească conștientizarea situației și sprijinul în materie de geoinformații, întărindu-și capacitățile de cunoștințe specializate prin intermediul Centrului Satelitar al Uniunii Europene (SATCEN), precum și pe cele ale statelor membre pentru a asigura legătura dintre PSAC și programul spațial al UE prin intermediul programului Galileo, îndeosebi PRS și Copernicus, pentru a profita de posibilitățile de investiții (în special din programul Orizont Europa și din FEA) și să analizeze alte sinergii posibile între spațiu și apărare (inclusiv capacități); subliniază că este important ca UE să dispună de un acces autonom la spațiu și de propriile lansatoare; insistă asupra faptului că UE ar trebui să deschidă calea către întărirea dreptului spațial internațional, un domeniu care este din ce în ce mai contestat; invită UE și statele sale membre să promoveze în mod activ inițiativele internaționale privind dezarmarea în spațiu;

49.

avertizează că spațiul cosmic poate deveni rapid o arenă militară dacă nu se pun în aplicare instrumentele juridice internaționale adecvate; insistă asupra faptului că UE ar trebui să deschidă calea în direcția întăririi dreptului spațial internațional, un domeniu în care se înregistrează din ce în ce mai multe litigii, să depună eforturi pentru a împiedica utilizarea spațiului ca o armă prin elaborarea unui instrument juridic internațional cuprinzător și să încurajeze alianțele, cooperarea internațională și soluțiile multilaterale în acest sens;

50.

salută propunerea de un nou proiect european pentru o nouă conectivitate securizată, care să includă sateliți cuantici; solicită completarea rapidă a acestui proiect, pentru a crește nivelul de securitate a telecomunicațiilor în Uniune; subliniază riscul tot mai mare de atacuri cibernetice și fizice asupra sateliților europeni și ai statelor membre; insistă asupra necesității de a se împiedica astfel de atacuri și de a se institui mecanisme defensive împotriva acestora;

51.

își manifestă îngrijorarea cu privire la creșterea continuă a cantității de deșeuri spațiale, îndeosebi pe orbita joasă, lucru care pune în pericol capacitățile noastre satelitare, precum și cu privire la creșterea numărului de microsateliți; subliniază că noile mega-constelații de sateliți cresc și mai mult riscul de coliziune; salută lucrările în curs privind elaborarea unei politici europene de gestionare a traficului spațial și solicită intensificarea negocierilor pentru a se ajunge la răspunsuri internaționale în acest sens; consideră că una dintre realizările concrete ale acestei politici ar trebui să conducă la o îmbunătățire a capacității de monitorizare a deșeurilor spațiale; sugerează ca SATCEN să fie însărcinat să analizeze și să elaboreze un raport privind siguranța și/sau vulnerabilitățile sateliților UE și ai statelor membre față de deșeurile spațiale, atacurile cibernetice și atacurile directe cu rachete;

52.

ia act de activitatea importantă desfășurată de Satcen; regretă că finanțarea misiunilor Satcen nu beneficiază de pe urma programării pe termen lung a bugetului UE și subliniază că Satcen ar trebui să beneficieze de finanțare structurală din partea Uniunii pentru a-și menține contribuțiile la acțiunile Uniunii, în special pentru a furniza imagini prin satelit de înaltă rezoluție în sprijinul misiunilor și operațiilor PSAC; consideră că nevoile de dezvoltare tehnologică ale Satcen ar trebui să fie luate în considerare în programul de lucru al FEA; propune să se creeze o comunitate de analiză a datelor geospațiale în cadrul PESCO; consideră că Satcen trebuie să joace un rol major în acest context; propune semnarea de către Parlament și Satcen a unui acord care să permită Parlamentului să aibă acces la imaginile și serviciile de analiză ale centrului pe care le consideră utile pentru informare și pentru a-și dezvolta pozițiile și procesul decizional, cu respectarea deplină a procedurilor de confidențialitate și securitate ale Satcen;

53.

insistă asupra respectării libertății traficului aerian; invită Uniunea să se protejeze împotriva oricărei amenințări la adresa aviației civile și împotriva oricărei încălcări a spațiului aerian și să întărească securitatea aviației internaționale, în cooperare cu misiunea de poliție aeriană a NATO și cu partenerii UE; îl invită pe VP/ÎR să înceapă să evalueze oportunitatea extinderii conceptului de prezență maritimă coordonată la mediul aerian;

Protejarea infrastructurilor strategice

54.

evidențiază noile amenințări cu care se confruntă Europa, inclusiv constrângerile economice, campaniile de dezinformare, ingerințele în alegeri și furtul de proprietate intelectuală; constată că, până în acest moment aceste amenințări nu declanșează articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord sau articolul 42 alineatul (7) din TUE, dar că ar trebui să li se dea un răspuns colectiv; solicită o coordonare sporită la nivel european pentru a evalua, a analiza și a preveni alte atacuri hibride din partea unor actori internaționali; solicită ca instrumentele existente ale UE să devină operaționale, astfel încât să contribuie mai mult la prevenirea și contracararea amenințărilor hibride și la protejarea infrastructurii critice, precum și la funcționarea instituțiilor noastre democratice și la securizarea lanțurilor noastre de aprovizionare, luând în calcul structurile existente și având în vedere posibilitatea de a lua contramăsuri colective în cadrul unui ansamblu de instrumente hibride mai larg; subliniază nevoia urgentă ca instituțiile, agențiile și alte organisme europene să își dezvolte capacitățile de comunicare strategică, să se doteze cu sisteme de comunicații sigure și cu o capacitate de reacție rapidă la atacuri și să își sporească masiv robustețea;

55.

invită Uniunea să pună în aplicare învățămintele trase în urma exercițiilor bazate pe scenariile prevăzute la articolul 42 alineatul (7) din TUE și să efectueze o analiză flexibilă și neobligatorie pentru activarea sa, pentru a consolida asistența reciprocă și solidaritatea dintre statele membre;

56.

subliniază că cablurile de fibre optice reprezintă coloana vertebrală a economiilor noastre digitale din lumea internetului, prin care trece 97 % din totalul traficului de internet; subliniază că, deși aceste cabluri constituie un element central și indispensabil al infrastructurii critice a UE și, ca urmare, au o importanță geopolitică semnificativă, ele au fost recent ținta unor operațiuni de sabotaj sau spionaj străine; consideră că UE ar trebui să acorde prioritate siguranței și protecției acestor cabluri; invită UE să elaboreze un program de securitate a cablurilor de fibre optice ale UE care să includă cercetare, coordonare, elaborarea de politici, semnalarea, investigarea și monitorizarea incidentelor și instruirea pazei de coastă; subliniază că economiile noastre moderne în general, dar și industriile de apărare și de securitate, în special, depind puternic de semiconductori; salută, în această privință, anunțul președintei Comisiei Europene conform căruia deficitul de semiconductori trebuie eliminat consolidând activitatea de cercetare, proiectarea și producerea acestora în UE prin adoptarea unui act legislativ european privind cipurile; subliniază insistent, în acest context, rolul pe care industria europeană de apărare și securitate îl joacă în UE, întrucât aceasta oferă mijloacele necesare pentru a garanta siguranța cetățenilor europeni și dezvoltarea economică durabilă a Uniunii; salută eforturile UE de a atinge aceste obiective și crearea Alianței europene pentru materiile prime (ERMA);

Dezvoltarea capacităților civile și militare, îmbunătățirea proceselor și a dezvoltării și asigurarea coerenței acestora

57.

ia act de faptul că pandemia ne-a pus în lumină vulnerabilitățile, punctele slabe și problemele; constată că UE nu dispunea de toate capacitățile și capabilitățile pentru a asigura o evacuare coordonată și în condiții de siguranță a cetățenilor săi din Afganistan în cursul evacuării militare haotice a aeroportului internațional din Kabul; cere, ca urmare, efectuarea unei evaluări aprofundate; face apel la voința politică de a acționa în situații de urgență și de criză într-un mod rapid, eficient și clar și de a reduce dependențele strategice ale Europei, inclusiv atunci când acestea afectează capacitatea de acțiune militară a Europei; reamintește obiectivul de întărire a autonomiei strategice a Uniunii Europene, astfel încât aceasta să poată fi un partener strategic credibil, exigent și capabil să își apere interesele și valorile; salută, în acest sens, activitatea și inițiativele Comisiei Europene și activitățile SEAE;

58.

salută progresele care permit dezvoltarea de noi capabilități militare europene în legătură cu Programul european de dezvoltare industrială în domeniul apărării (EDIDP) și cu Acțiunea pregătitoare privind cercetarea în domeniul apărării (PADR) în direcția întăririi bazei industriale și tehnologice de apărare europene (EDTIB), care constituie un element crucial pentru realizarea autonomiei strategice; subliniază importanța unei baze industriale și tehnologice de apărare europene puternice, competitive și inovatoare, combinată cu formarea unei piețe a echipamentelor de apărare a UE care să respecte pe deplin normele pieței interne și poziția comună a UE privind exportul de arme; invită Comisia să desprindă învățăminte utile din aceste instrumente pentru Fondul european de apărare (FEA) pentru a obține rezultate operaționale; salută adoptarea Regulamentului privind FEA și a normelor sale clare; reamintește caracterul extrem de sensibil și strategic al cercetării în domeniul apărării, atât pentru competitivitatea industrială, cât și pentru autonomia strategică a UE; consideră că, pentru a menține competitivitatea bazei industriale și tehnologice de apărare europene este indispensabil să se susțină accesul întreprinderilor sale la finanțare bancară și nebancară; subliniază că producția în domeniul apărării are, în mare măsură, o dublă utilizare și servește domeniului civil; invită Comisia să se asigure că, încurajând simultan industria să fie mai ecologică, eticheta ecologică europeană păstrează competitivitatea industriei europene de apărare, mai ales în condițiile în care joacă un rol important pentru autonomia strategică a UE;

59.

încurajează instituirea unei guvernanțe eficiente între Comisie și statele membre pentru gestionarea proiectelor atât la nivel de stat, cât și la nivel industrial; recomandă Comisiei să analizeze care sunt opțiunile de reducere a sarcinii birocratice pentru a facilita participarea întreprinderilor, în special a întreprinderilor mici și mijlocii la proiectele FEA; încurajează inițiative precum EDIDP, PESCO și FEA să faciliteze implicarea IMM-urilor prin intensificarea eforturilor care sprijină incubarea și investițiile de capital; recomandă crearea unui mecanism comun de testare practică a capabilităților dezvoltate în cadrul EDTIB și FEA pentru a facilita integrarea acestor capabilități în armatele naționale; salută dispozițiile Directivei privind achizițiile publice în domeniul apărării (Directiva 2009/81/CE) care urmăresc să promoveze achiziții publice într-un regim de cooperare și face apel la statele membre să valorifice pe deplin eforturile de dezvoltare întreprinse în cadrul FEA, precum și să asigure atingerea unui nivel adecvat al economiilor de scară;

60.

îndeamnă Comisia să își continue eforturile pentru a combate fragmentarea pieței interne din UE a produselor din domeniul apărării, care conduce încă la suprapuneri inutile și la multiplicarea ineficiențelor în efectuarea cheltuielilor de apărare la nivelul statelor membre;

61.

regretă reducerea sumelor alocate FEA și mobilității militare în cadrul CFM, ceea ce face și mai necesară coerența dintre inițiativele Uniunii în domeniul apărării [PESCO, CARD, FEA și Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE)]; subliniază, în acest sens, rolul Agenției Europene de Apărare (AEA); reamintește concluziile primului CARD și mai ales importanța creșterii coerenței dintre inițiativele europene de stabilire a priorităților în materie de capabilități și procesele naționale de planificare, în special pe termen lung, pentru a răspunde realmente nevoilor forțelor armate; invită Consiliul și Comisia să continue să integreze recomandările CARD în viitoarele programe de lucru ale FEA și în proiectele PESCO pentru a crește coerența între aceste instrumente; reamintește, în acest sens, că statele membre au responsabilitatea finală de a îndeplini obiectivul de asigurare a coerenței capacităților europene, în special în domeniile identificate de raportul CARD; reamintește și importanța angajamentului statelor membre, asumat în diferite cadre, de a menține un ritm susținut al investițiilor în domeniul apărării și de a utiliza posibilitățile oferite de FEA pentru a stimula noi investiții; subliniază că un nivel adecvat al resurselor financiare, al personalului și al mijloacelor este esențial pentru a se garanta că Uniunea are forța și capacitatea de a promova pacea și securitatea în interiorul frontierelor sale și în lume; solicită majorarea bugetului FEA după 2027;

62.

ia act de lansarea Fondului NATO pentru inovare în domeniul tehnologiilor emergente și disruptive, care a fost semnat de 16 state membre ale UE și de Regatul Unit; subliniază că acest fond abordează subiecte pe care le vizează și FEA și, prin urmare, invită toate statele membre ale UE participante să asigure complementaritatea cu FEA pentru a evita suprapunerile inutile; subliniază, în acest context, că este nevoie de o cooperare strânsă între UE și Regatul Unit în materie de securitate și apărare;

63.

invită statele membre ale UE care sunt membre NATO să se asigure că bugetele naționale pentru apărare se ridică la cel puțin 2 % din PIB;

64.

subliniază că PESCO și FEA sunt, în primul rând, instrumente în serviciul Uniunii și al statelor sale membre; subliniază că PESCO și FEA trebuie să facă posibilă întărirea cooperării în domeniul apărării între statele membre care să aducă o ridicată valoare adăugată europeană: reamintește, ca urmare, obiectivele de consolidare a autonomiei strategice a Uniunii, de creștere a caracterului operațional al forțelor europene și a interoperabilității sistemelor de apărare, de reducere a fragmentării peisajului capabilităților și a pieței europene a apărării pentru aceste inițiative, de sprijinire a competitivității EDTIB, de consolidare a autonomiei strategice, a suveranității tehnologice, de îmbunătățire a capacității operaționale și de reducere a fragmentării pieței europene a apărării;

65.

regretă acumularea de întârzieri în revizuirea deciziei privind guvernanța PESCO; reamintește că este necesar să se dezvolte stimulente financiare; reamintește că participarea țărilor terțe la proiecte individuale PESCO trebuie decisă de la caz la caz, atunci când o astfel de participare este în interesul strategic al Uniunii, în special pentru furnizarea de competență tehnică sau de capacități suplimentare, și trebuie să se desfășoare într-un mod strict condiționat și pe baza unei reciprocități stabilite și efective; solicită să fie deplin implicat în decizia de a deschide participarea țărilor terțe la orice proiect PESCO; salută primele etape ale proiectului de mobilitate militară și cere aplicarea rapidă a următoarelor etape; salută participarea Statelor Unite, a Norvegiei și a Canadei la proiectul de mobilitate militară; salută parteneriatele bilaterale care vizează dialogul pe teme de securitate și de apărare, în special cu Canada și Norvegia, doi contribuitori importanți la misiunile și operațiunile PSAC;

66.

subliniază că FEA trebuie să promoveze construirea și întărirea sectoarelor industriale europene și a companiilor europene-fanion și să stimuleze competitivitatea IMM-urilor printr-o logică de programare multianuală care încorporează dezvoltarea de foi de parcurs tehnologice și în materie de capabilități pentru a asigura predictibilitatea necesară, care este indispensabilă pentru proiectele complexe pe termen lung, și să profite de sinergiile dintre sectorul civil și cel militar; insistă, ca urmare, asupra necesității de a crea sinergii cu diferite politici ale Uniunii, în special cu Orizont Europa și cu programul spațial european pentru a permite o concentrare efectivă a resurselor FEA asupra chestiunilor militare în sens restrâns; salută Planul de acțiune al Comisiei Europene privind sinergiile dintre industria civilă, industria de apărare și industria spațială, care promovează inovarea în domeniul produselor cu dublă utilizare; invită Uniunea și Comisia să ia în considerare sistematic contribuția EDTIB la autonomia strategică a Uniunii în toate politicile sale; invită Comisia să prezinte și o strategie industrială specială pentru EDTIB;

67.

salută faptul că revizuirea strategică a PESCO a dus la o reducere a numărului de proiecte, care sunt mai concentrate, și la o creștere a monitorizării sale politice; reamintește statelor membre că este important să își respecte angajamentele în acest cadru pentru a crește eficiența proiectelor și a ajunge la o capacitate operațională deplină în termenele prevăzute și mai ales înainte de 2025; așteaptă, în consecință, ca următoarea revizuire strategică să includă și o evaluare amănunțită care trebuie să ducă la obținerea de rezultate în proiectul PESCO;

68.

sprijină propunerea Comisiei de a scuti de la cota TVA echipamentele de apărare concepute și dezvoltate în UE, aceasta constituind o măsură pozitivă menită să uniformizeze practicile de la nivel mondial și să promoveze autonomia strategică europeană;

69.

consideră că pachetul de capacități al Busolei strategice ar trebui să aibă următoarele obiective:

—	să definească priorități clare pentru revizuirea Planului de dezvoltare a capacităților (PDC) și ciclurile ulterioare ale principalelor obiective [și anume obiectivele globale (OG)];

—	să raționalizeze procesele de planificare și dezvoltare a capacităților [PDC, OG/obiective în materie de capabilități cu impact ridicat (OCIR), PESCO, CARD] și să păstreze coerența rezultatelor cu procesele NATO omoloage, în special cu Procesul NATO de planificare a apărării (NDPP);

—	să integreze procesele de dezvoltare a capabilităților militare ale Uniunii, procesele de planificare a apărării și să utilizeze cât mai bine inițiativele UE în domeniul apărării prin intermediul PESCO și al CARD;

—	să se concentreze asupra unui număr mic de proiecte care sunt compatibile cu obiectivele PSAC, sunt necesare pentru atingerea obiectivelor europene, consolidează capacitățile statelor membre, sunt operaționale și oferă valoare adăugată europeană;

70.

subliniază că digitalizarea este un domeniu de posibilități care conține însă și amenințări semnificative ale unor acțiuni ostile întreprinse de către actori statali sau nestatali care șterg diferențele definite în dreptul conflictelor armate și că acest domeniu nu cunoaște frontiere; consideră că este necesar să se meargă mai departe pentru a garanta accesul cetățenilor europeni la acest sector disputat în prezent și pentru a dezvolta o cultură a securității și a solidarității între europeni, precum și instrumente efective de îndeplinire a acestui obiectiv; solicită să se acorde o atenție deosebită impactului tehnologiilor emergente pentru a se asigura că acestea sunt aplicate și utilizate în întreaga Uniune, pentru a facilita cercetarea și inovarea și pentru a spori reziliența UE, acordând atenție necesității de a controla utilizarea acestora și mai ales următoarelor aspecte;

—	analizarea impactului inteligenței artificiale (IA) asupra securității și a apărării, inclusiv a utilizării ostile a acestui tip de tehnologie și a utilizării IA de către statele membre împotriva acestor amenințări;

—	sublinierea importanței unei EDTIB inovatoare și competitive (care este mijlocul prin care se răspunde nevoilor definite de statele membre și de UE), precum și identificarea punctelor forte și a vulnerabilităților;

—	asigurarea securității lanțurilor de aprovizionare (atât în interiorul UE, cât și în afara acesteia), inclusiv cu materii prime, componente și tehnologii critice;

—	comunicarea în timp real a alertelor, informațiilor și amenințărilor prin conectarea centrelor operaționale;

71.

invită, în consecință, ca UE să preia inițiativa în cadrul eforturilor globale de stabilire a unui cadru de reglementare cuprinzător pentru dezvoltarea și utilizarea armelor bazate pe IA; cere VP/ÎR, statelor membre și Consiliului European să adopte o poziție comună față de sistemele de arme autonome care să asigure un control uman eficace asupra funcțiilor critice ale sistemelor de arme; insistă că este nevoie să se lanseze negocieri internaționale cu privire la un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic care să interzică armele complet autonome; sprijină activitatea în domeniul sistemelor de arme autonome letale în limitele Convenției privind interzicerea anumitor tipuri de arme convenționale (CCW), care este în prezent singurul for internațional în care sunt discutate aceste aspecte;

72.

salută reînnoirea angajamentului statelor membre față de Poziția comună, așa cum a fost modificată prin Decizia (PESC) 2019/1560 a Consiliului, și subliniază că este important să se efectueze o evaluare aprofundată a cererilor de licențe de export pentru tehnologie și echipament militar în conformitate cu criteriile stipulate în aceasta; observă că Decizia (PESC) 2019/1560 a Consiliului și concluziile relevante din 16 septembrie 2019 reflectă faptul că statele membre sunt tot mai conștiente că transparența și convergența la nivel național și la nivelul UE în domeniul exporturilor de arme trebuie să crească; salută eforturile depuse pentru a crește transparența și controlul public și parlamentar asupra exporturilor de arme; face apel la eforturi comune pentru a îmbunătăți evaluările riscurilor, controalele utilizatorilor finali și verificările post-transfer;

73.

este ferm convins că, întrucât UE este din ce în ce mai ambițioasă în domeniul apărării, este nevoie de o mai mare convergență și consecvență în politicile statelor membre privind exportul de arme; invită statele membre să respecte întrutotul Poziția comună 2008/944/PESC privind normele comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipamente militare, așa cum a fost modificată prin Decizia (PESC) 2019/1560 a Consiliului și să aplice strict criteriul 4 privind stabilitatea regională; solicită crearea unui mecanism de consultare la nivelul statelor membre pentru evaluarea respectării poziției comune;

74.

ia act de eforturile comune depuse de unele state membre în vederea dezvoltării unor viitoare capabilități esențiale în afara cadrului UE, în special viitorul sistem de luptă aeriană (FCAS) și sistemul principal de luptă terestră (MGCS); subliniază că aceste proiecte sunt importante pentru consolidarea capabilităților militare europene în general; subliniază rezultatele primului proces CARD, care au arătat că modernizarea și achiziționarea de sisteme de tancuri constituie domenii de interes pentru cooperare; recomandă statelor membre respective să analizeze posibilitățile de cooperare și finanțare suplimentare la nivel european, în special în cadrul FEA, pentru a valorifica pe deplin potențialul inovator al industriilor europene de apărare și pentru a obține economii de scară mai mari; consideră, în acest context, că proiectul TEMPEST condus de Regatul Unit, la care participă și statele membre ale UE, se suprapune inutil cu FCAS și, ca urmare, încurajează statele care participă la ambele proiecte să le combine pentru a realiza economii de scară, precum și pentru a asigura interoperabilitatea între UE și Regatul Unit; subliniază, în acest context, că este nevoie de o cooperare strânsă între UE și Regatul Unit în materie de securitate și apărare, care să creeze parteneriate defensive mai puternice și să sprijine autonomia țărilor partenere;

Construirea de parteneriate mai puternice în domeniul apărării și sprijinirea suveranității țărilor partenere

Apărarea multilateralismului în materie de control al armamentelor, de dezarmare și de neproliferare

75.

solicită acordarea de sprijin consolidării și menținerii arhitecturii de control al armelor convenționale în Europa, în contextul unei erodări treptate marcate de retragerea Statelor Unite și a Rusiei din Tratatul „Cer Deschis”; solicită sprijinirea și consolidarea activă a regimurilor și a forurilor de dezarmare sub toate aspectele: universalizare, sprijin pentru punerea în aplicare, sprijin politic și instituțional și sprijin financiar; invită Uniunea să acorde o atenție deosebită riscurilor nucleare, radiologice, biologice și chimice (NRBC), în contextul Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice, insistând îndeosebi asupra regimului de interzicere și a obligațiilor convenționale prevăzute în Convenția privind armele chimice (CWC) și asupra combaterii impunității;

76.

salută prelungirea noului tratat privind reducerea armelor strategice (noul tratat START) și regretă sfârșitul Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune (INF); ia act de proliferarea rachetelor hipersonice; consideră că Uniunea Europeană ar trebui să contribuie la prevenirea unei curse internaționale a înarmărilor cu rachete hipersonice; își reafirmă sprijinul deplin pentru angajamentul UE și al statelor sale membre față de Tratatul cu privire al neproliferarea armelor nucleare (TNP) ca piatră unghiulară a regimului de neproliferare și de dezarmare nucleară; își reiterează solicitarea privind adoptarea unor măsuri concrete și eficace cu ocazia celei de a zecea Conferințe de revizuire a TNP; insistă asupra necesității de a se garanta că UE joacă un rol puternic și constructiv în dezvoltarea și consolidarea eforturilor globale de neproliferare bazate pe norme și a arhitecturii de control al armelor și de dezarmare;

77.

își reiterează sprijinul constant pentru Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA), ca fiind cel mai bun mijloc posibil de a obține garanții de neproliferare în Iran; salută reluarea discuțiilor și invită toate părțile să revină la conformarea deplină cu acesta; invită Uniunea să se asigure că obligațiile care decurg din CWC sunt îndeplinite de către toate părțile la aceasta și să combată impunitatea; solicită UE și statelor sale membre să depună eforturi pentru încheierea unui protocol la Convenția cu privire la armele biologice prin care să se instituie mecanisme de verificare;

Consolidarea dialogului, a parteneriatelor și a cooperării în materie de securitate și apărare

78.

insistă ca Uniunea să adopte o abordare strategică a parteneriatelor sale reciproc avantajoase bazată, printre altele, pe valori și principii comune, pe apărarea intereselor sale și a obiectivului său de a obține autonomia strategică; subliniază că este în interesul Uniunii să acționeze împreună cu partenerii săi, cu respectarea deplină a alianțelor, autonomia strategică făcând parte din cadrul multilateral;

79.

solicită întărirea în continuare a cooperării cu organizațiile internaționale și, în special, cu ONU, în special între misiunile PSAC și operațiunile de menținere a păcii, mai ales în teatrele comune; subliniază importanța cooperării cu Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) în domeniul securității;

80.

subliniază că este necesar să se consolideze cooperarea transatlantică UE-SUA pe baza unui parteneriat egal, bazat pe valori și obiective comune, care să respecte în același timp autonomia, interesele și aspirațiile celeilalte părți; salută instituirea unui dialog strategic UE-SUA privind securitatea și apărarea pentru a contribui la o relație transatlantică reciproc avantajoasă și echilibrată; salută în special dialogurile dintre UE și SUA, în curs sau viitoare, privind China, Rusia și regiunea indo-pacifică; subliniază dimensiunea operațională a parteneriatului prin asigurarea menținerii autonomiei strategice a Uniunii, în special în ceea ce privește reglementările americane privind traficul internațional cu arme (ITAR); salută caracterul adecvat al formatului care vizează contracararea amenințărilor hibride; salută, în acest sens, implicarea statelor terțe în AEA prin acorduri administrative, cu condiția ca aceasta să fie însoțită de măsuri echivalente și de garanții obligatorii din punct de vedere juridic menite să protejeze interesele de apărare și securitate ale Uniunii și ale statelor sale membre; regretă că aliații UE nu au asigurat consultări și informări suficiente cu privire la retragerea din Afganistan și la acordul trilateral de securitate AUKUS; subliniază că acest fapt ar trebui să reamintească UE că este necesar să își atingă neîntârziat obiectivele în materie de apărare pentru a-și asigura capacitatea de a acționa ca actor global în favoarea păcii;

81.

subliniază că cooperarea necesară cu NATO, consacrată la articolul 42 alineatul (2) din Tratatul Atlanticului de Nord, trebuie să se dezvolte ținând seama în mod adecvat de caracteristicile și rolurile specifice ale NATO și ale UE, cu respectarea deplină a autonomiei decizionale a ambelor organizații; invită la întărirea NATO, care să se bazeze pe o Uniune Europeană mai solidă (pilonul european al NATO), și dorește ca parteneriatul UE-NATO să se dezvolte într-un mod foarte concret, în special având în vedere caracterul tot mai hibrid al amenințării, și să includă parametri care nu sunt în mod direct militari în competiția strategică pe timp de pace; recunoaște că în cazul unor noi amenințări pe teritoriul european, cum ar fi dezinformarea, furtul de proprietate intelectuală, constrângerile economice sau sabotajul cibernetic, Uniunea Europeană își întărește capacitatea pentru a deveni furnizor de securitate; subliniază că situația strategică actuală necesită sprijinul clar al NATO pentru inițiativele europene în domeniul apărării, inclusiv în ceea ce privește mijloacele, cu respectarea prerogativelor fiecărei instituții; reamintește că este important să se aplice deplin acordul „Berlin Plus” și să se permită transmiterea documentelor clasificate între cele două organizații; consideră că lucrările desfășurate în paralel atât în legătură cu busola strategică a UE, cât și cu modernizarea preconizată a conceptului strategic al NATO reprezintă o ocazie unică de a stabili priorități clare și coerență, precum și de a identifica și alte sinergii pentru întărirea legăturii transatlantice și continuarea cooperării UE-NATO; solicită, în acest context, ca noul concept strategic al NATO să țină seama pe deplin de Busola strategică a Uniunii și să fie coerent cu aceasta; recunoaște rolul NATO ca piatră unghiulară a securității colective pentru acele state membre care sunt și membre ale NATO; constată totuși, cu îngrijorare, că divergențe profunde și persistente cu unul dintre statele membre ale NATO, care nu este membru al UE, împiedică cooperarea dintre cele două organizații și subminează solidaritatea dintre statele membre, în special în zona strategică din estul Mării Mediterane; așteaptă cu interes noua Declarație comună UE-NATO;

82.

constată riscul de creștere exponențială a amenințărilor din partea extremiștilor ca urmare a retragerii NATO din Afganistan și a preluării ulterioare a puterii de către talibani; invită la un proces serios de reflecție asupra învățămintelor desprinse în Afganistan și la desfășurarea unei strategii active în regiune pentru a atenua efectul faptului că Afganistanul a devenit un nou teren propice pentru extremism și terorism; reafirmă că trebuie depuse toate eforturile necesare pentru a proteja securitatea și drepturile omului ale cetățenilor afgani și a-i proteja pe aceștia în fața violenței, persecuțiilor și crimelor; subliniază că este necesar să se continue evacuările, în special cele ale persoanelor care au lucrat pentru UE; observă că retragerea din Afganistan a subliniat necesitatea ca UE să își asume o mai mare responsabilitate pentru securitatea globală și să contribuie semnificativ la întărirea capabilităților și capacităților sale;

83.

invită la strângerea relațiilor cu statele democratice din regiunea indo-pacifică și din sectoare tematice specifice (securitate cibernetică, sectorul hibrid, cel maritim etc.), precum și cu Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN); subliniază amenințările de securitate din regiunea indo-pacifică, aceasta prezentând un interes semnificativ pentru UE; constată cu îngrijorare crescândă creșterea arsenalului și a staturii militare a Chinei, în special testul cu rachetă hipersonică pe care se bănuiește că l-a efectuat și încălcările tot mai frecvente ale zonei de identificare a apărării antiaeriene a Taiwanului; cere tuturor părților în cauză să își soluționeze divergențele prin mijloace pașnice pentru a elimina tensiunile și să nu acționeze unilateral pentru a modifica situația existentă; invită toate părțile să adere la principiile dreptului internațional, în special la Convenția ONU asupra dreptului mării; subliniază că dezinformarea provenită din regiunea indo-pacifică, care amenință să submineze activitățile UE în regiune, dobândește o relevanță din ce în ce mai mare și, în consecință, invită Consiliul și Comisia să trateze această problemă la fel cum o face în cazul dezinformării provenite de pe flancul de est al UE; ia act cu profundă îngrijorare de recenta desfășurare de forțe și de escaladarea tensiunilor în puncte fierbinți regionale cum ar fi Marea Chinei de Sud și de Est și Strâmtoarea Taiwan; subliniază că pacea și stabilitatea în regiunea indo-pacifică sunt foarte importante pentru UE și statele sale membre; își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu manevrele militare continue ale Chinei în Strâmtoarea Taiwan, inclusiv cele care vizează Taiwanul sau care au loc în zona de identificare a apărării antiaeriene a Taiwanului; invită Republica Populară Chineză să înceteze să-și expună ostentativ puterea militară, care reprezintă o amenințare serioasă la adresa păcii și a stabilității în Strâmtoarea Taiwan și în regiunea indo-pacifică; reiterează necesitatea unui dialog lipsit de tactici coercitive sau destabilizatoare din partea părților; subliniază că se opune oricărei acțiuni unilaterale care ar putea submina statu quo-ul Strâmtorii Taiwan și că orice modificare a relațiilor bilaterale nu trebuie să se efectueze împotriva voinței cetățenilor Taiwanului; subliniază că atitudinea tot mai belicoasă al Chinei față de anumite state și teritorii constituie un motiv de îngrijorare; subliniază că UE ar trebui să efectueze o evaluare a posibilelor consecințe ale unui conflict regional asupra securității UE, care ar trebui să analizeze și modul în care UE ar trebui să reacționeze la deteriorarea situației de securitate din regiunea indo-pacifică și dincolo de aceasta; salută discuțiile în curs privind participarea Japoniei la EUTM Mali și Mozambic și participarea Indiei la operațiile și misiunile PSAC africane;

84.

salută semnarea Acordului strategic de cooperare militară și în domeniul apărării dintre Grecia și Franța ca un pas pozitiv către o autonomie strategică europeană și crearea unei Uniuni Europene a Apărării veritabile și funcționale; cere întărirea cooperării cu țările partenere din zona mediteraneeană pentru combaterea extremismului, terorismului, a comerțului ilicit cu arme și a traficului de persoane;

85.

subliniază că este important din punct de vedere geopolitic pentru Uniune să își asume responsabilitatea principală în asigurarea stabilității, a securității și a prosperității sale regionale și în prevenirea proceselor de destabilizare în vecinătatea estică și sudică a UE, precum și în regiunea arctică; recunoaște valoarea politică, economică, de mediu, de securitate și strategică din ce în ce mai mare a Cercului Polar de nord; îndeamnă statele membre să continue să coopereze cu Consiliul Arcticii în toate chestiunile de interes pentru UE și să elaboreze o strategie amplă pentru această regiune; ia act de noile provocări în materie de securitate din Arctica generate de mediul în schimbare și de interesul geopolitic din ce în ce mai ridicat pentru regiune; subliniază necesitatea de a include politica arctică a UE în PSAC; subliniază că UE trebuie să aibă o viziune clară asupra rolului său în securitatea în regiunea arctică și o bună cooperare cu NATO; subliniază că regiunea arctică trebuie să rămână o zonă de cooperare pașnică și avertizează în legătură cu intensificarea militarizării în regiune;

86.

recunoaște importanța implicării PSAC în vecinătatea estică; sprijină aprofundarea cooperării militare și în materie de securitate cu țările din Parteneriatul estic pentru menținerea stabilității la frontierele Uniunii; își reiterează apelul la asumarea unui rol mai activ al UE în soluționarea pașnică a conflictelor în curs și în prevenirea oricăror viitoare conflicte în regiune; invită la acordarea de ajutor țărilor din Parteneriatul estic și la implicarea țărilor interesate din cadrul Parteneriatului estic în activitățile Centrului European de Excelență pentru Contracararea Amenințărilor Hibride; solicită să se creeze o platformă de cooperare între Grupul operativ pentru comunicarea strategică a UE și Parteneriatul Estic pentru a aborda probleme legate de combaterea dezinformării în vederea consolidării rezilienței țărilor din cadrul Parteneriatului estic;

87.

recunoaște contribuția Georgiei, a Republicii Moldova și a Ucrainei la misiunile și operațiunile PSAC; sprijină o cooperare mai strânsă în domeniul apărării și securității cu acești parteneri valoroși;

88.

condamnă viguros din nou comportamentul agresiv al Rusiei față de Ucraina, în special concentrarea substanțială de forțe militare la frontierele Ucrainei, în Donbas, în peninsula Crimeea aflată sub ocupație și în Belarus, sprijinul financiar și militar continuu pentru formațiunile armate din Donbas, ocuparea ilegală a Republicii Autonome Crimeea și a orașului Sevastopol, blocada Mării Azov și atacurile cibernetice și alte atacuri hibride comise repetat asupra Ucrainei; subliniază că concentrarea de forțe militare ruse și încălcarea repetată a acordului de încetare a focului reprezintă o amenințare la adresa păcii, stabilității și securității în Europa; solicită guvernului rus să își retragă forțele de la frontierele ucrainene și să înceteze să își amenințe vecinii; reamintește că Formatul Normandia și acordurile de la Minsk I și II sunt singurele inițiative diplomatice care urmăresc să pună capăt ostilităților dintre Ucraina și separatiștii susținuți de Rusia din Donețk și Lugansk și solicită sprijin pentru eforturile de relansare a negocierilor în formatul Normandia și de obținere a unor rezultate tangibile; salută eforturile considerabile de susținere a unei cooperări intense între UE, statele sale membre și Statele Unite, precum și între statele membre în ceea ce privește situația în cauză; solicită o asistență militară și de securitate sporită și credibilă pentru Ucraina, în funcție de nevoile sale, inclusiv prin mobilizarea Instrumentului european pentru pace; încurajează statele membre să își sporească asistența militară și de securitate bilaterală acordată Ucrainei; ia act de prima reuniune în cadrul dialogului pe teme cibernetice între UE și Ucraina și este pregătit să sprijine, dacă este nevoie, sporirea asistenței UE în materie de securitate cibernetică pentru Ucraina; salută lansarea dialogului UE-Ucraina privind securitatea cibernetică și încurajează colaborarea similară cu alte țări interesate din cadrul Parteneriatului estic;

89.

regretă absența unui parteneriat între Regatul Unit și Uniunea Europeană în ceea ce privește cooperarea în materie de securitate și apărare din cauza lipsei de interes a guvernului britanic, în pofida asigurărilor date în declarația politică de stabilire a cadrului pentru viitoarea relație dintre UE și Regatul Unit; subliniază că este necesar un acord între UE și Regatul Unit privind cooperarea în materie de politică externă și de securitate pentru a putea face față mai bine amenințărilor comune de securitate de la nivel mondial; face apel la guvernul Regatului Unit să deschidă negocierile în vederea inițierii unei cooperări intense în domeniul politicii externe, al securității, al apărării și al dezvoltării capabilităților; invită la o cooperare mai strânsă și la stabilirea unui parteneriat mai solid cu organizațiile africane relevante cum ar fi Uniunea Africană, ECOWAS, Comisia pentru Dezvoltare a Africii Australe (SADC), G5 Sahel, Parlamentul Panafrican, promovând un rol parlamentar mai important în Africa; solicită, de asemenea, UE să își respecte angajamentele asumate în cadrul celui de-al patrulea Summit UE-Africa de a sprijini stabilitatea economică și politică și de a sprijini în continuare capacitățile Forței africane de intervenție rapidă; dată fiind natura ciclică a conflictelor din regiune, subliniază nevoia unei angajări politice mai intense în relații cu guvernele sprijinite de UE pentru a asigura o transparență mai mare, a combate corupția, a cultiva caracterul incluziv și a implica cetățenii în efortul de reducere a riscului de conflicte armate și etnice;

90.

invită la cooperare în materie de instruire și de întărire a capacităților militare cu țările partenere slăbite de conflicte sau amenințări regionale sau care sunt ținta ingerințelor ostile externe;

91.

recunoaște rolul pe care îl are creșterea fluxului finanțelor ilicite către paradisurile fiscale și riscul reprezentat de acestea în intensificarea militarizării și finanțarea activităților teroriste și în agravarea instabilității mondiale; solicită întreprinderea de mai multe acțiuni de combatere a spălării banilor și conferirea de capacitate de acțiune partenerilor, în special în Africa și America Latină, prin mecanisme menite să limiteze tranzacțiile financiare obscure, inclusiv prin implicarea autorităților în paradisurile fiscale;

Îmbunătățirea guvernanței europene a PSAC

92.

consideră îmbucurător faptul că Direcția Generală Industria Apărării și Spațiu (DG DEFIS) și-a început activitatea; salută anunțul privind organizarea unui summit european pe tema apărării la începutul anului 2022, precum și faptul că președintele Consiliului European a declarat 2022 anul apărării europene; așteaptă ca ambele inițiative să dea un nou impuls dezvoltării Uniunii Europene a Apărării; invită cetățenii, mediul universitar, organizațiile societății civile și sectorul privat să își exprime așteptările cu privire la arhitectura PSAC, la pace, apărare și securitate, la Busola strategică și la rolul UE în lume în cadrul Conferinței privind viitorul Europei; invită instituțiile UE să transpună aceste așteptări în propuneri și acțiuni concrete; subliniază importanța îmbunătățirii instrumentelor aflate la dispoziția societății civile pentru a asigura implicarea semnificativă a acesteia în formularea și controlul politicii în materie de apărare; solicită crearea unei Comisii pentru securitate și apărare de sine stătătoare în Parlamentul European și oficializarea unui Consiliu UE al miniștrilor apărării;

93.

reamintește rolul important al Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate; invită statele membre să evalueze reforma procesului decizional, și anume cea prevăzută la articolul 31 din TUE, care extinde votul cu majoritate calificată (VMC) la politica externă și de securitate a UE în domenii legate de PSAC, și să exploreze utilizarea deplină a „clauzelor-pasarelă” și domeniul de aplicare al articolelor care consolidează solidaritatea și asistența reciprocă a UE în perioade de criză;

94.

reamintește că Parlamentul ar trebui să fie consultat în prealabil și informat în mod adecvat în legătură cu planificarea, modificarea și posibilitatea încheierii misiunilor PSAC; subliniază că este necesar ca Parlamentul European fie implicat activ în evaluarea misiunilor și operațiunilor PSAC, în vederea consolidării transparenței acestora și a sprijinului lor politic și public; consideră ar trebui să se țină seama în mod adecvat de recomandările sale; este hotărât să își îndeplinească pe deplin rolul de control al instrumentului „Europa globală”, în special a dimensiunii sale de pace și securitate, precum și în ceea ce privește punerea în aplicare a FEA;

95.

subliniază că este necesar să se dezvolte o cooperare tot mai strânsă în materie de PSAC cu parlamentele naționale pentru a consolida responsabilitatea, controlul și diplomația în domeniul apărării;

96.

insistă asupra faptului că Parlamentul ar trebui să fie informat și consultat periodic cu privire la punerea în aplicare a PESCO, având în vedere legătura sa esențială cu diferitele instrumente financiare ale PSAC, în special cu FEA, asupra căruia Parlamentul European își exercită controlul;

97.

insistă că este important să existe legături efective între diferitele structuri de guvernanță ale UE (Comisia, SEAE, AEA etc.) și că este necesar să se promoveze relații bune cu Parlamentul European în calitate de unic organism care reprezintă cetățenii Uniunii, în conformitate cu dispozițiile relevante din tratate;

98.

va veghea cu atenție ca natura specială a chestiunilor militare să fie luată în considerare în dreptul Uniunii Europene într-un mod mai adecvat; reamintește, în acest scop, că Parlamentului European se pronunță în favoarea menținerii statutului militar, care răspunde exigențelor speciale ale acestei profesii și constituie garanția eficacității forțelor armate în fiecare dintre statele membre; solicită păstrarea mijloacelor de acțiune ale serviciilor de informații, care nu își pot îndeplini misiunea de a proteja securitatea națională fără acces complet la datele de conectare, ca măsură preventivă, pe o perioadă suficientă de timp și sub controlul instanțelor naționale și al Convenției Europene a Drepturilor Omului; ia act de adoptarea de către Consiliu a abordării sale generale în legătură cu pachetul privind cerul unic european; reamintește că este necesar să se păstreze suveranitatea statelor membre și libertatea de acțiune a forțelor armate europene; reamintește, în ceea ce privește furnizarea de servicii, imperativele de securitate națională legate de accesul, fiabilitatea și integritatea datelor și insistă asupra faptului că introducerea clauzelor de salvgardare militară în regulamentele UE trebuie să permită să se răspundă acestei duble provocări;

o o

99.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, președintei Comisiei Europene și comisarilor de resort precum comisarul pentru piața internă, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Secretarului General al NATO, agențiilor UE care își desfășoară activitatea în domeniile spațiului, securității și apărării, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 285, 29.8.2017, p. 110.

(2) JO C 388, 13.11.2020, p. 22.

(3) JO C 232, 16.6.2021, p. 71.

(4) JO C 270, 7.7.2021, p. 54.

(5) JO C 270, 7.7.2021, p. 41.

(6) JO C 385, 22.9.2021, p. 47.

(7) JO C 404, 6.10.2021, p. 202.

(8) JO C 494, 8.12.2021, p. 54.

(9) JO C 506, 15.12.2021, p. 159.

(10) Texte adoptate, P9_TA(2021)0346.

(11) Texte adoptate, P9_TA(2021)0412.

(12) JO L 170, 12.5.2021, p. 149.

(13) JO L 209, 14.6.2021, p. 1.

(14) JO L 129 I, 17.5.2019, p. 13.

(15) JO L 331, 14.12.2017, p. 57.

(16) JO L 102, 24.3.2021, p. 14.

6.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 342/191

P9_TA(2022)0041

Drepturile omului și democrația în lume – raport anual pe 2021

Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință – raport anual pe 2021 (2021/2181(INI))

(2022/C 342/15)

Parlamentul European,

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—	având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

—	având în vedere articolele 2, 3, 8, 21 și 23 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—	având în vedere articolele 17 și 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte tratate și instrumente ale ONU în domeniul drepturilor omului,

—	având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

—	având în vedere Convenția ONU din 1948 pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid și Rezoluția 43/29 adoptată de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU la 22 iunie 2020 privind prevenirea genocidului,

—	având în vedere Convenția ONU asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei din 18 decembrie 1979,

—	având în vedere Declarația privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare bazată pe religie și credință, proclamată prin Rezoluția 36/55 a Adunării Generale a ONU din 25 noiembrie 1981,

—	având în vedere Declarația ONU cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale, etnice, religioase și lingvistice din 18 decembrie 1992,

—	având în vedere Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului, adoptată prin consens la 10 decembrie 1998,

—	având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989 și cele două protocoale opționale la aceasta, adoptate la 25 mai 2000,

—	având în vedere Tratatul ONU privind comerțul cu arme referitor la exporturi și evaluarea exporturilor și Codul de conduită al UE privind exporturile de arme,

—	având în vedere Declarația de la Beijing din septembrie 1995,

—

având în vedere Convenția Consiliului Europei pentru protecția drepturilor omului și a demnității umane față de aplicațiile biologiei și medicinei (CETS nr. 164), adoptată la 4 aprilie 1997, și protocoalele la aceasta, privind lupta împotriva traficului de ființe umane (CETS nr. 197), adoptată la 16 mai 2005, și privind protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale (CETS nr. 201), adoptată la 25 octombrie 2007,

—	având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (denumită în continuare „Convenția de la Istanbul”), din 11 mai 2011, pe care nu au ratificat-o toate statele membre,

—	având în vedere Protocolul nr. 6 al Consiliului Europei la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind abolirea pedepsei cu moartea,

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2020/1998 al Consiliului din 7 decembrie 2020 privind măsuri restrictive împotriva încălcărilor grave ale drepturilor omului și a abuzurilor grave împotriva drepturilor omului (1),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2021/821 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2021 de instituire a unui regim al Uniunii pentru controlul exporturilor, serviciilor de intermediere, asistenței tehnice, tranzitului și transferului de produse cu dublă utilizare (2),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2021/947 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iunie 2021 de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – Europa globală (3),

—	având în vedere Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2020-2024, adoptat de Consiliu la 18 noiembrie 2020,

—	având în vedere Apelul la acțiune pentru drepturile omului lansat de Secretarul General al ONU,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 16 noiembrie 2015 privind sprijinul UE pentru justiția de tranziție,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 17 februarie 2020 privind prioritățile UE pentru 2020 în cadrul forurilor ONU însărcinate cu apărarea drepturilor omului și din 22 februarie 2021 privind prioritățile UE pentru 2021 în cadrul forurilor ONU însărcinate cu apărarea drepturilor omului,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 13 iulie 2020 privind prioritățile UE în cadrul ONU și pentru cea de a 75-a Adunare Generală a Organizației Națiunilor Unite, septembrie 2020-septembrie 2021, precum și concluziile Consiliului din 12 iulie 2021 privind prioritățile UE în cadrul ONU în cadrul celei de a 76-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, septembrie 2021-septembrie 2022,

—	având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată la 25 septembrie 2015, în special obiectivele 1, 4, 5, 8 și 10,

—	având în vedere Rezoluțiile nr. 1325, 1820, 1888, 1889, 1960, 2106, 2122 și 2242 ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea,

—

având în vedere rezoluția din 28 mai 2019 a Adunării Generale a ONU de înființare a Zilei Internaționale pentru Comemorarea Victimelor Actelor de Violență Bazate pe Religie sau Convingere și rezoluția din 19 decembrie 2017 privind instituirea Zilei internaționale pentru Comemorarea și Omagierea Victimelor Terorismului,

—	având în vedere raportul din 17 mai 2019 al raportorului special al ONU privind dreptul la libertatea de întrunire și de asociere pașnică referitor la exercitarea drepturilor respective în era digitală,

—	având în vedere nota de informare a Raportoarei speciale a ONU referitoare la drepturile la libertatea de întrunire și asociere pașnică privind acțiunile strategice în justiție împotriva mobilizării publice și drepturile la libertatea de întrunire și asociere,

—	având în vedere raportul Raportorului special al ONU pentru promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare din 28 mai 2019 privind efectul negativ al industriei de supraveghere asupra libertății de exprimare,

—	având în vedere noul Plan de acțiune al UE pentru egalitatea de gen și capacitarea femeilor în relațiile externe pentru perioada 2021-2025 (PAEG III),

—	având în vedere Strategia UE privind drepturile copilului (2021-2024),

—	având în vedere observația privind drepturile omului a comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei din 27 octombrie 2020 intitulată „Este momentul să se ia măsuri împotriva SLAPP”,

—	având în vedere orientările revizuite ale Consiliului din 16 septembrie 2019 privind politica UE față de țările terțe în ceea ce privește tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante,

—	având în vedere orientările UE din 24 iunie 2013 privind promovarea și protecția libertății de religie sau de credință,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2012 intitulată „Rădăcinile democrației și ale dezvoltării durabile: angajamentul Europei față de societatea civilă în ceea ce privește relațiile externe” (COM(2012)0492),

—	având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 8 aprilie 2020 privind răspunsul UE pe plan mondial la COVID-19 (JOIN(2020)0011),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 23 septembrie 2020 referitoare la un nou Pact privind migrația și azilul (COM(2020)0609),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 12 noiembrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025” (COM(2020)0698),

—	având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 17 februarie 2021 privind consolidarea contribuției UE la multilateralismul bazat pe norme (JOIN(2021)0003),

—	având în vedere Raportul anual pe 2020 al UE privind drepturile omului și democrația în lume,

—	având în vedere rezoluția sa din 3 iulie 2018 referitoare la încălcarea drepturilor popoarelor indigene în lume, inclusiv acapararea de terenuri (4),

—	având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2019 referitoare la Orientările UE și mandatul trimisului special al UE pentru promovarea libertății religioase sau de convingere în afara UE (5),

—	având în vedere rezoluția sa din 23 octombrie 2020 referitoare la egalitatea de gen în politica externă și de securitate a UE (6),

—	având în vedere rezoluția sa din 20 ianuarie 2021 referitoare la drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință – raport anual pe 2019 (7) și rezoluțiile sale anterioare referitoare la rapoartele anuale precedente,

—	având în vedere rezoluția sa din 10 martie 2021 conținând recomandări adresate Comisiei cu privire la diligența necesară a întreprinderilor și răspunderea acestora (8),

—	având în vedere rezoluția sa din 19 mai 2021 referitoare la efectele schimbărilor climatice asupra drepturilor omului și rolul activiștilor de mediu în această chestiune (9),

—	având în vedere rezoluția sa din 16 septembrie 2021 conținând recomandări adresate Comisiei privind identificarea violenței bazate de gen ca un nou domeniu al criminalității enumerat la articolul 83 alineatul (1) din TFUE (10),

—	având în vedere toate rezoluțiile sale adoptate în 2020 și 2021 privind încălcarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept (cunoscute sub numele de rezoluții de urgență) în conformitate cu articolul 144 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere Premiul Saharov pentru libertatea de gândire, decernat de Parlament, care a fost acordat, în 2020, opoziției democratice din Belarus, iar în 2021 lui Alexei Navalnîi,

—	având în vedere definiția unei organizații a societății civile din glosarul sintezelor legislației UE,

—	având în vedere cadrul de politică al UE privind sprijinul UE pentru justiția de tranziție,

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0353/2021),

întrucât Uniunea Europeană se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, astfel cum se prevede la articolul 2 din TUE; întrucât nicio persoană nu poate să fie persecutată sau hărțuită în vreun fel pentru implicarea sa în activități de protejare și de promovare a drepturilor omului sau a democrației; întrucât reducerea la tăcere a vocilor care fac notă discordantă și restricționarea mobilizării publice și a accesului la informații au un impact direct asupra drepturilor omului și a democrației;

întrucât amenințările grave la adresa multilateralismului și a dreptului internațional observate în prezent impun ca UE să aibă un rol și mai angajat în promovarea și protejarea drepturilor omului în întreaga lume; întrucât politicile și acțiunile UE în domeniul drepturilor omului ar trebui să conducă la acțiuni mai asertive, decisive și eficace, cu ajutorul tuturor instrumentelor aflate la dispoziția sa; întrucât UE ar trebui să exploreze în mod constant cele mai bune modalități de a acționa eficient, utilizând cele mai adecvate instrumente pentru a aborda încălcările și abuzurile la adresa drepturilor omului la nivel mondial, și ar trebui să efectueze o evaluare periodică a setului său de instrumente privind drepturile omului în acest scop;

C.	întrucât Parlamentul European are o poziție crucială ca instituție UE activă în apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ca susținător fervent al apărătorilor drepturilor omului din întreaga lume;

întrucât Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2020-2024 este o foaie de parcurs a priorităților UE privind drepturile omului, care ar trebui să se afle în centrul tuturor politicilor externe ale UE; întrucât, pentru a promova în mod eficient drepturile omului în lume, UE trebuie să asigure coerența între diferitele sale politici interne și externe,

Provocări generale și instrumente de politică

este extrem de preocupat de provocările la adresa drepturilor omului și a democrației, care au ca rezultat slăbirea protecției guvernanței democratice, a instituțiilor și a drepturilor universale ale omului, precum și reducerea spațiului societății civile, observată în întreaga lume; subliniază legătura dintre încălcările statului de drept, ale democrației și ale drepturilor omului; invită UE și statele sale membre să depună eforturi mai concertate pentru a aborda provocările legate de drepturile omului din întreaga lume, atât individual, cât și în cooperare cu parteneri internaționali care împărtășesc aceeași viziune, inclusiv în cadrul ONU; invită UE și statele sale membre să conducă prin puterea exemplului și să acționeze ca un adevărat lider mondial în promovarea și protecția drepturilor omului, a egalității de gen și a statului de drept și să se împotrivească ferm atacurilor la adresa principiilor universalității, inalienabilității, indivizibilității, interdependenței și interconectării drepturilor omului;

subliniază importanța pentru acest obiectiv atât a noului Instrument de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) – Europa globală, cât și a Planului de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2020-2024; reamintește că utilizarea votului cu majoritate calificată în Consiliu cu privire la chestiuni legate de drepturile omului ar avea ca rezultat o politică externă și de securitate a UE mai efectivă și mai proactivă și ar întări cooperarea cu privire la chestiuni de interes strategic major pentru UE, reflectând în același timp valorile sale fundamentale; subliniază necesitatea de a se ajunge la poziții comune și la un consens între statele membre; subliniază că este important ca statele membre să își asume planul de acțiune al UE și să prezinte în mod public rapoarte cu privire la acțiunile lor în cadrul acestui document strategic; încurajează parlamentele naționale și regionale, instituțiile naționale pentru drepturile omului și organizațiile locale ale societății civile să colaboreze cu autoritățile lor la nivelul statelor membre în ceea ce privește contribuția acestora la realizarea politicii externe a UE în domeniul drepturilor omului;

este profund îngrijorat de numărul tot mai mare de democrații și regimuri autocratice neliberale, care sunt majoritare la nivel mondial pentru prima dată în ultimii 20 de ani și care încearcă să își reprime propriii cetățeni și să slăbească libertatea, guvernanța democratică și normele internaționale; invită UE și statele membre să utilizeze pe deplin instrumentele de care dispun, inclusiv pârghiile lor economice în cadrul relațiilor comerciale reciproce pentru a dezvolta un sprijin mai ambițios pentru libertate, buna guvernare, statul de drept și instituțiile democratice, precum și pentru a contribui la asigurarea spațiului pentru societatea civilă din întreaga lume;

solicită UE să continue să își intensifice cooperarea cu Statele Unite și cu alți parteneri democratici care împărtășesc aceeași viziune pentru a sprijini libertatea și democrația la nivel mondial și pentru a riposta împotriva regimurilor autoritare și totalitare; solicită adoptarea unor noi instrumente internaționale pentru apărarea democrației; invită Comisia să revizuiască, să actualizeze și să dezvolte în continuare programele UE de construcție statală, pentru a mări eficiența acestora și pentru a îmbunătăți sustenabilitatea rezultatelor obținute;

subliniază că angajamentul ambițios și retorica politicii externe a UE privind drepturile omului impun ca aceasta să fie consecventă și să conducă prin puterea exemplului pentru a nu-și submina credibilitatea atunci când se opune declinului democratic la nivel mondial; solicită UE, în acest scop, să acorde o atenție deosebită evaluării și prevenirii oricăror încălcări legate de propriile sale politici, proiecte și finanțări în țările terțe și să asigure transparența acestora pentru a evita abordări inconsecvente ale unor situații comparabile din domeniul drepturilor omului la nivel mondial, precum și să instituie un mecanism de tratare a plângerilor pentru persoanele ale căror drepturi ar fi putut fi încălcate de activitățile UE;

subliniază importanța sprijinului UE pentru mediere și procesele electorale prin asistența acordată observatorilor interni și prin misiunile de observare a alegerilor, în care Parlamentul joacă un rol activ; subliniază că este important să se asigure cel mai înalt nivel de protecție pentru observatorii electorali locali și solicită sprijin suplimentar în acest sens; subliniază necesitatea unei monitorizări eficiente a rapoartelor și recomandărilor acestor misiuni, pentru a întări standardele democratice și a înlesni viitoarele tranziții democratice pașnice și dezvoltarea în țările în cauză; reamintește instrumentele de mediere politică ale Parlamentului, care ar putea fi dezvoltate în continuare pentru a contribui la această abordare generală; subliniază importanța Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) și a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) pentru a continua să transmită Parlamentului European, în timp util și astfel cum s-a convenit, rapoartele elaborate de misiunile de explorare;

solicită UE să colaboreze îndeaproape cu organizațiile interne și internaționale, cum ar fi Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Consiliul Europei și organizațiile care au aprobat Declarația de principii privind observarea internațională a alegerilor, pentru a identifica în mod eficient obstacolele din calea campaniei electorale a oricărui candidat, frauda electorală, neregulile electorale și persecutarea mass-mediei libere pentru relatarea cu privire la procesele electorale;

subliniază că Parlamentul European ar trebui să depună eforturi pentru o comunicare mai eficientă cu privire la protecția drepturilor omului, inclusiv prin traducerea rezoluțiilor sale de urgență referitoare la încălcările drepturilor omului în limbile locale ale țărilor în cauză și prin publicarea și distribuirea acestora în consecință;

Programul tematic „Drepturile omului și democrația”

reamintește că respectarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept este un obiectiv transversal al întregului Instrument IVCDCI – Europa globală, astfel cum se prevede la articolul 3 (obiective) din regulament; subliniază importanța programului tematic privind drepturile omului și democrația adoptat în cadrul Instrumentului IVCDCI – Europa globală pentru protecția drepturilor omului și promovarea libertății și democrației în întreaga lume;

10.

reiterează că diversificarea și maximizarea mecanismelor de finanțare pentru actorii societății civile în cadrul IVCDCI sunt elemente esențiale și ar trebui încurajate prin luarea în considerare a particularităților acestor actori și prin asigurarea faptului că nici domeniul lor de acțiune, nici numărul potențialilor interlocutori nu sunt restricționate, în plus față de continuarea eforturilor în direcția unei mai mari autonomii a spațiului civic, în conformitate cu principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării; solicită ca nivelul și flexibilitatea finanțării acordate societății civile și apărătorilor drepturilor omului în cadrul programului tematic privind drepturile omului și democrația al IVCDCI, inclusiv proiectului ProtectDefenders.eu și Fondului European pentru Democrație, să reflecte gravitatea regresului neliberal actual și micșorarea spațiului de acțiune al societății civile la nivel mondial;

11.

solicită o transparență mai mare a dispozițiilor legate de drepturile omului în acordurile de finanțare în cadrul IVCDCI și o clarificare a mecanismului și a criteriilor de suspendare a acestor acorduri în cazul unei încălcări a drepturilor omului, a principiilor democratice și a statului de drept, sau în cazuri grave de corupție; solicită Comisiei să se abțină cu strictețe de la a acorda sprijin bugetar guvernelor țărilor terțe ca modalitate operațională pentru acordarea de ajutoare în țări în care se înregistrează pe scară largă încălcări ale drepturilor omului și are loc reprimarea apărătorilor drepturilor omului;

12.

salută dialogul strategic dintre Comisie și Parlament cu privire la toate componentele IVCDCI și invită Comisia să țină seama pe deplin de contribuția Parlamentului cu privire la prioritățile în materie de drepturi ale omului, atât în programul tematic, cât și în toate programele geografice; subliniază că impactul deplin al instrumentului poate fi obținut numai dacă agenda privind drepturile omului este integrată în toate politicile și programele externe ale UE, dacă este coerentă cu politicile sale interne și dacă UE este percepută ca un actor internațional credibil, angajat să apere și să promoveze drepturile omului;

13.

salută activitatea Fondului European pentru Democrație în sprijinirea societății civile și a mass-mediei libere din vecinătatea sudică și estică a UE, precum și din Balcanii de Vest; invită Comisia să mărească numărul mecanismelor de reatribuire a granturilor în cadrul programelor UE de sprijinire a democrației, pentru a consolida abordările ascendente ale sprijinirii democrației și a asigura că și inițiativele la o scară mai mică la nivel regional sau local pot beneficia de sprijin din partea UE;

14.

își reiterează sprijinul pentru activitatea fundațiilor politice europene în sprijinirea și capacitarea generației viitoare de lideri politici din vecinătatea UE și dincolo de aceasta;

Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului

15.

salută contribuția Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului (RSUE) la apărarea și promovarea drepturilor omului în lume; subliniază rolul important al RSUE în creșterea eficacității politicilor UE în domeniul drepturilor omului prin colaborarea cu țările terțe, cooperarea cu parteneri care împărtășesc aceeași viziune pentru a promova agenda privind drepturile omului și creșterea coerenței interne și externe a politicilor UE în domeniu; reiterează faptul că numirea RSUE ar trebui să facă obiectul unei audieri prealabile în fața Parlamentului;

16.

ia act de faptul că mandatul și vizibilitatea rolului RSUE ar trebui amplificate pentru a avea un impact semnificativ asupra drepturilor omului; subliniază că RSUE are un mandat flexibil, care ar putea fi adaptat la evoluția circumstanțelor; consideră că poziția RSUE ar putea deveni mai eficientă prin intensificarea activităților de comunicare și prin dezvoltarea unui profil public mai pronunțat, printre altele, prin publicarea de declarații publice în sprijinul apărătorilor drepturilor omului aflați în pericol, inclusiv al laureaților și finaliștilor Premiului Saharov, precum și al apărătorilor drepturilor omului încarcerați pe perioade lungi, contribuind astfel la protejarea integrității lor fizice și a activității esențiale pe care o desfășoară; subliniază că este important ca RSUE să coopereze îndeaproape cu reprezentanții speciali ai UE în diferite țări și regiuni cu scopul de a integra drepturile omului în politicile regionale ale UE;

17.

recomandă ca RSUE să acorde o atenție deosebită țărilor și subiectelor abordate în rezoluțiile de urgență lunare ale Parlamentului referitoare la încălcările drepturilor omului, precum și oricăror încălcări ale drepturilor omului, în special celor comise în cadrul regimurilor autoritare;

18.

invită Comisia, VP/ÎR și statele membre să asigure sprijin politic și resurse umane și financiare adecvate pentru RSUE și pentru echipa sa;

19.

încurajează RSUE să continue eforturile diplomatice pentru a mări sprijinul UE pentru dreptul internațional umanitar și justiția internațională; își reiterează apelul pentru un reprezentant special al UE pe această temă;

Dialogurile UE privind drepturile omului

20.

recunoaște că dialogurile UE privind drepturile omului au potențialul de a promova drepturile omului și democrația în relațiile bilaterale cu țările terțe, dar subliniază că, pentru a fi eficace, acestea trebuie să fie urmărite într-un mod orientat spre rezultate și bazat pe criterii de referință clare pentru evaluarea rezultatelor acestora; regretă că orientările revizuite ale UE privind dialogurile pe tema drepturilor omului cu țările partenere/terțe, deși stabilesc obiective specifice, nu identifică indicatori care ar permite efectuarea unei evaluări adecvate; solicită SEAE să efectueze astfel de evaluări pentru fiecare dialog, în conformitate cu orientările UE, incluzând monitorizarea cazurilor individuale menționate atât în contextul dialogurilor privind drepturile omului, cât și de către Parlament; este de părere că incapacitatea de a obține rezultate concrete în ceea ce privește dialogurile privind drepturile omului cu țările terțe ar necesita o evaluare suplimentară a modului de desfășurare a relațiilor bilaterale;

21.

reiterează angajamentul asumat în orientările UE privind apărătorii drepturilor omului de a semnala cazuri individuale ale apărătorilor drepturilor omului aflați în pericol în cadrul dialogurilor privind drepturile omului purtate de UE cu țările partenere/țările terțe și subliniază necesitatea de a fi consecvent în asigurarea faptului că astfel de cazuri sunt aduse în discuție cu aceste ocazii; se așteaptă ca SEAE să acorde o atenție deosebită cazurilor individuale semnalate de Parlament, în special în rezoluțiile sale de urgență, precum și laureaților și finaliștilor Premiului Saharov aflați în pericol, și să prezinte un raport referitor la acțiunile întreprinse;

22.

subliniază că dialogurile ar trebui să fie unul dintre instrumentele angajamentului cuprinzător al UE în domeniul drepturilor omului și că acestea nu ar trebui să fie considerate un înlocuitor al discuțiilor legate de drepturile omului din cadrul forumurilor la nivel înalt cu toți actorii relevanți și, în special, cu partenerii strategici ai UE; invită SEAE să facă schimb de informații cu privire la dialogurile avute în vedere – atât bilaterale, cât și în cadrul forumurilor internaționale – cu suficient timp înainte, cu Comisia pentru afaceri externe și cu Subcomisia pentru drepturile omului a Parlamentului, precum și cu organizațiile societății civile;

23.

subliniază că toți actorii societății civile, inclusiv organizațiile independente ale societății civile, organizațiile cu profil religios, sindicatele, organizațiile conduse de comunitate și apărătorii drepturilor omului au un rol vital în cadrul dialogurilor, în ceea ce privește contribuția atât la dialoguri în sine, cât și la evaluarea rezultatelor acestora; subliniază că UE și statele sale membre ar trebui să asigure consultarea și participarea reală, accesibilă și incluzivă a unor astfel de organizații în cadrul dialogurilor oficiale și informale, acolo unde este posibil și corespunzător, precum și în cadrul discuțiilor preliminare; invită SEAE și Comisia să îmbunătățească comunicarea și transparența în ceea ce privește societatea civilă; invită, în acest sens, SEAE și Comisia să consolideze și să sporească vizibilitatea punctelor focale pentru drepturile omului din cadrul diviziunilor geografice ale sediilor lor centrale și să întărească sprijinul acordat societății civile, inclusiv sprijinul tehnic, în special în țările în care regimurile opresive încearcă să împiedice activitatea societății civile;

24.

subliniază că dialogurile privind drepturile omului sunt menite să constituie o parte centrală a setului de instrumente de politică externă ale UE și, prin urmare, nu pot fi un scop în sine; reiterează că, în conformitate cu articolul 21 din TUE, valorile pe care se întemeiază Uniunea trebuie să ghideze toate aspectele politicilor sale externe; invită, prin urmare, SEAE și Consiliul să găsească un echilibru mai bun între diplomație, interese și valori, care să fie mai coerent cu obiectivele privind drepturile omului care susțin acțiunea externă a UE, cu un accent mai puternic pe o perspectivă pe termen lung; reiterează, prin urmare, că respectarea drepturilor omului trebuie să fie o condiție esențială a sprijinului acordat de UE țărilor terțe;

Multilateralismul și justiția internațională

25.

ia act de faptul că 2020 a marcat cea de a 75-a aniversare a Organizației Națiunilor Unite, un forum universal esențial pentru consolidarea consensului internațional privind pacea și securitatea, dezvoltarea durabilă și respectarea drepturilor omului și a dreptului internațional; solicită UE și statelor sale membre să își mențină sprijinul vital pentru ONU și să își continue eforturile de a se exprima la unison în cadrul ONU și al altor foruri multilaterale; atrage atenția asupra încercărilor cu care se confruntă exercitarea universală a drepturilor omului și evidențiază necesitatea unui multilateralism și a unei cooperări internaționale mai incluzive și mai eficace; subliniază rolul esențial al organismelor ONU ca forum pentru promovarea păcii, soluționarea conflictelor și protecția drepturilor omului și solicită mai multe acțiuni și resurse în această privință; salută apelul la acțiune pentru drepturile omului lansat de Secretarul General al ONU;

26.

regretă practica continuă a standardelor duble de către anumite țări în tratarea situațiilor legate de drepturile omului la nivel mondial; condamnă creșterea numărului de încercări de subminare a funcționării organismelor ONU, în special a Consiliului pentru Drepturile Omului, prin punerea la îndoială a caracterului universal al drepturilor omului, și de obstrucționare a ordinii internaționale bazate pe norme; regretă că țările în care există regimuri autocratice și încălcări repetate ale drepturilor omului au devenit parte a Consiliului pentru Drepturile Omului și deplânge nerespectarea flagrantă a obligațiilor lor în materie de drepturi ale omului și rezultatele deplorabile în cooperarea cu mecanismele ONU instituite prin intermediul Consiliului pentru Drepturile Omului; solicită, în acest sens, o reformă fundamentală a Consiliului pentru Drepturile Omului, inclusiv stabilirea unor criterii clare pentru membrii săi; invită SEAE, în special, să inițieze și să coordoneze eforturile către o poziție coordonată a UE și a statelor membre cu privire la apartenența la Consiliul pentru Drepturile Omului, care ar promova o mai mare transparență în procesul electoral, îndeosebi prin publicarea voturilor statelor membre, și ar furniza argumentele care le justifică voturile; subliniază, de asemenea, necesitatea unui proces cu adevărat competitiv, prin garantarea faptului că cele trei blocuri regionale în care sunt prezente statele membre oferă mai mulți candidați decât locuri și prin îmbunătățirea responsabilității candidaților prin examinarea angajamentelor voluntare ale acestora și a rezultatelor obținute în cooperarea cu Consiliul pentru Drepturile Omului și cu organismele ONU instituite prin tratate și procedurile speciale;

27.

condamnă cu fermitate toate atacurile împotriva deținătorilor de mandate pentru procedurile speciale ale ONU, precum și independența și imparțialitatea mandatelor acestora; subliniază că suveranitatea statului nu poate fi utilizată ca pretext pentru a evita monitorizarea drepturilor omului de către comunitatea internațională, deoarece, în conformitate cu Carta ONU și cu Rezoluția 60/251 a Adunării Generale a ONU, toate statele, indiferent de sistemele lor politice, economice și culturale, au datoria și responsabilitatea de a promova și a proteja toate drepturile omului și libertățile fundamentale pentru toți, iar Consiliul pentru Drepturile Omului ar trebui să abordeze situațiile de încălcare a drepturilor omului;

28.

invită statele membre și partenerii democratici ai UE să contracareze cu hotărâre aceste încercări și să își întărească răspunsul la încălcările grave ale drepturilor internaționale ale omului; invită Consiliul și statele membre să depună eforturi în vederea reformării instituțiilor multilaterale pentru a le face mai reziliente și mai capabile să ia decizii mai coerente și mai adaptabile;

29.

subliniază necesitatea unei finanțări adecvate pentru toate organismele ONU din domeniul drepturilor omului, în special pentru organismele instituite prin tratate și pentru procedurile speciale; invită Secretarul General al ONU, în acest scop, să pună la dispoziție resurse adecvate din bugetul ONU și îndeamnă statele membre ale UE să își majoreze contribuțiile voluntare;

30.

subliniază necesitatea de a efectua o analiză imparțială, echitabilă și transparentă a cererilor de acordare a statutului consultativ în cadrul Consiliului Economic și Social al ONU de către organizațiile neguvernamentale (ONG-uri); sprijină apelul adresat de UE pentru aprobarea mult amânată a cererilor depuse de anumite ONG-uri respectabile;

31.

denunță represaliile și actele de intimidare îndreptate în ultimul an împotriva unui număr de aproximativ 240 de membri individuali ai societății civile, apărători ai drepturilor omului și jurnaliști din 45 de țări pentru că au cooperat cu ONU, astfel cum au fost raportate de Secretarul General al ONU; solicită UE și statelor membre să ia măsuri ferme împotriva acestor represalii, inclusiv printr-un demers la nivel mondial față de țările în cauză, și să ia toate măsurile posibile pentru a contribui la asigurarea unor spații deschise și sigure pentru interacțiunea persoanelor și a organizațiilor societății civile cu ONU, cu reprezentanții și mecanismele sale;

32.

își reiterează sprijinul ferm pentru Curtea Penală Internațională (CPI), singura instituție internațională capabilă să urmărească penal unele dintre cele mai odioase crime din lume și să facă dreptate victimelor acestora; subliniază independența și imparțialitatea CPI; invită UE și statele membre să ofere un sprijin financiar adecvat pentru a permite CPI să își îndeplinească sarcinile; sprijină universalitatea Statutului de la Roma și solicită UE să includă o clauză specifică privind ratificarea și accesul acestuia în acordurile care urmează să fie încheiate cu țări terțe; solicită UE să își intensifice colaborarea cu țările care nu au aderat încă la Statutul de la Roma; condamnă cu fermitate orice atac asupra personalului sau asupra independenței CPI; este de părere că încercările de a submina credibilitatea și rolul esențial al CPI constituie atacuri la adresa multilateralismului și ar trebui combătute ca atare de către UE și statele sale membre, inclusiv atunci când sunt generate de țările partenere apropiate; subliniază că CPI are nevoie de acces deplin în țările pe care le investighează pentru a-și putea îndeplini sarcinile; subliniază potențialul altor instrumente inovatoare de a trage la răspundere autorii crimelor internaționale, inclusiv jurisdicția universală în cadrul instanțelor judiciare naționale; subliniază, în acest context, discuțiile actuale din cadrul Comisiei de drept internațional a ONU cu privire la imunitatea funcționarilor de stat și solicită să li se dea curs; solicită UE să continue întărirea capacităților la nivel național în țările terțe, sprijinind în același timp tribunalele și mecanismele penale internaționale, precum și platformele și organizațiile dedicate combaterii impunității, cum ar fi Coaliția pentru CPI;

33.

își reiterează apelul la acțiuni de combatere a impunității și de promovare a responsabilității în regiunile și țările afectate de conflicte; ia act de adoptarea de către Parlament și Consiliu a proiectului-pilot privind Observatorul european pentru combaterea impunității; invită, în acest sens, Comisia și SEAE să pună în aplicare instrumente similare pentru a capacita și a sprijini victimele prin accesul la căi de atac și despăgubiri, inclusiv cele legate de corupție;

Provocări specifice legate de drepturile omului

COVID-19

34.

subliniază că pandemia de COVID-19 a întărit în mod semnificativ tendințele recente de democrații neliberale și regimuri autocratice care slăbesc democrația; regretă utilizarea abuzivă a crizei epidemiologice de către aceste regimuri pentru a restrânge și mai mult libertatea de exprimare, de întrunire, de religie și de convingere prin restricționarea funcționării instituțiilor democratice și reprimarea disidenței, inclusiv prin limitarea libertății mass-mediei atât online, cât și offline și prin vizarea criticilor și a denunțătorilor prin campanii de defăimare; regretă, de asemenea, faptul că aceste regimuri au urmărit, de asemenea, discriminarea împotriva populațiilor marginalizate, în special a populațiilor indigene și a altor minorități, utilizarea în masă a instrumentelor de supraveghere, campaniile de dezinformare, restricțiile privind accesul la informații, în special din mass-media pluralistă și independentă prin blocarea generalizată a internetului, reducerea lățimii benzii și blocarea conținutului, punerea în aplicare a unor măsuri de urgență fără criterii clare pentru revocarea acestora, restricții privind exercitarea democratică a alegerilor și utilizarea accesului selectiv la asistență medicală ca mijloc de discriminare împotriva anumitor segmente ale populației;

35.

recunoaște rolul important pe care îl joacă apărătorii drepturilor omului în răspunsul la pandemia de COVID-19 prin asumarea mai multor roluri noi pe lângă activitatea lor zilnică în domeniul drepturilor omului, în pofida riscurilor semnificative și disproporționate cu care se confruntă; constată cu îngrijorare că, la nivel mondial, guvernele au folosit pandemia ca ocazie de a viza în mod specific apărătorii drepturilor omului, refuzând să-i elibereze din închisoare, prelungind perioada detenției fără posibilitatea de a comunica, restricționând vizitele în închisoare și condamnându-i în baza unor acuzații false în cadrul unor audieri cu ușile închise;

36.

subliniază că pandemia de COVID-19 a avut un impact negativ asupra drepturilor economice și sociale în majoritatea țărilor din lume, în timp ce criza sanitară și criza economică ulterioară au generat creșterea inegalității în interiorul țărilor și între acestea; denunță încercările continue ale autorităților de a nu divulga informații vitale din partea anchetatorilor internaționali cu privire la originea și răspândirea COVID-19; subliniază că efectele extrem de negative ale pandemiei de COVID-19 au afectat în mod disproporționat grupurile aflate în situații vulnerabile, inclusiv femeile, persoanele LGBTIQ, persoanele sărace, copiii, persoanele cu dizabilități, migranții, refugiații, solicitanții de azil, minoritățile religioase, cu convingeri minoritare și alte minorități, lucrătorii informali, precum și persoanele aflate în închisoare sau detenție, printre altele; subliniază că grupurile aflate în situații vulnerabile sunt, de asemenea, mai afectate de consecințele economice și sociale negative ale pandemiei, precum și de restricțiile privind accesul la asistență medicală și instruire; ia act cu îngrijorare de creșterea intoleranței, discriminării și a discursurilor de incitare la ură împotriva anumitor grupuri aflate în situații vulnerabile, în special a grupurilor minoritare, precum și a restricțiilor privind libertățile fundamentale;

37.

subliniază că UE ar trebui să își intensifice sprijinul pentru a face față consecințelor negative ale COVID-19, în special pentru grupurile în situații vulnerabile; solicită, în acest scop, UE să își intensifice urgent eforturile pentru a pune capăt dezechilibrului alarmant în distribuția vaccinurilor la nivel mondial, îndeplinindu-și astfel angajamentul anterior de a sprijini vaccinul împotriva COVID-19 ca bun public mondial, printre altele prin transferul tehnologic și creșterea producției locale, inclusiv prin intermediul Grupului de acces la tehnologiile de combatere a COVID-19 (C-TAP), pentru a se asigura că vaccinurile sunt disponibile, accesibile și la prețuri rezonabile pentru un număr maxim de persoane; subliniază cât de importantă este sprijinirea întăririi sistemelor de instruire și de sănătate pentru a le face reziliente la amenințările viitoare; solicită UE și statelor sale membre să majoreze finanțarea pentru prestarea serviciilor de sănătate publică de bază; subliniază, în acest context, importanța protecției sociale; solicită un sprijin sporit pentru tehnologiile inovatoare în acest scop și salută răspunsul Echipei Europa; recunoaște dreptul la sănătate fizică și mintală, care, în multe țări, este încă stigmatizat și discriminat și subliniază modul în care pandemia de COVID-19 a scos la iveală o neglijență enormă în ceea ce privește acordarea de servicii de îngrijire a sănătății mintale;

Apărătorii drepturilor omului

38.

salută activitatea importantă desfășurată de toți apărătorii drepturilor omului din întreaga lume, uneori la cele mai ridicate costuri, și profită de această ocazie pentru a recunoaște contribuția tuturor apărătorilor drepturilor omului la mișcarea pentru drepturile omului; reiterează că apărătorii drepturilor omului sunt adesea singurii interlocutori capabili să desfășoare activități de monitorizare la fața locului și să asigure protecția drepturilor omului în teritorii precum cele ocupate sau anexate, în special în anumite zone de conflicte înghețate, unde atât comunitatea internațională, cât și UE au capacități de implicare limitate;

39.

este profund îngrijorat de situația precară a apărătorilor drepturilor omului și deplânge faptul că aceștia sunt victime ale unei violențe din ce în ce mai mari, inclusiv ale asasinatelor cu țintă precisă; subliniază că unele țări au un palmares deosebit de îngrijorător în ceea ce privește persecuția, hărțuirea, intimidarea, răpirea și uciderea extrajudiciară a apărătorilor drepturilor omului; subliniază situația deosebit de gravă a apărătorilor drepturilor femeilor și a activiștilor în domeniul muncii, al mediului și al popoarelor indigene, care a fost agravată și mai mult de COVID-19; regretă utilizarea sporită a unor tehnici precum hărțuirea, incriminarea și campaniile de defăimare, arestările arbitrare și detenția nelimitată în condiții inumane, pentru a-i reduce la tăcere pe apărătorii drepturilor omului, adesea pe baza unor acuzații de terorism nedefinite în mod adecvat; își reiterează apelul adresat delegațiilor UE și ambasadelor statelor membre din țările terțe de a studia evoluțiile și provocările privind dreptul de a promova și proteja drepturile omului și de a căuta, a primi și a răspunde la informații privind situația apărătorilor drepturilor omului, de a-i vizita periodic în închisoare, de a monitoriza procesele acestora și de a susține accesul acestora la justiție și protecție; invită, de asemenea, UE și statele sale membre să dezvolte o strategie pentru acțiuni ambițioase ale UE care să abordeze numărul tot mai mare de atacuri împotriva apărătorilor drepturilor omului;

40.

solicită urgent înființarea unui sistem de emitere de vize de scurtă ședere la nivelul UE pentru relocarea temporară a apărătorilor drepturilor omului, în special prin includerea instrucțiunilor în Manualul UE privind vizele și modificarea instrumentelor legale privind vizele, în special a Codului de vize; regretă lipsa de progrese în această privință în ultimul an și îndeamnă statele membre să revizuiască în mod semnificativ o politică mai coordonată a UE privind eliberarea de vize de urgență pentru apărătorii drepturilor omului;

41.

solicită ca Parlamentul European să aibă un rol mai mare în supravegherea acțiunilor delegațiilor UE în ceea ce privește încălcările drepturilor omului și abuzurile împotriva drepturilor omului în țările terțe și să ia măsuri concrete și ferme în cazul în care acestea nu își pot îndeplini responsabilitățile în acest sens; subliniază că este necesar să se garanteze că delegațiile UE dispun de toate resursele și capacitățile necesare și adecvate pentru a acționa eficace în caz de probleme legate de drepturile omului în țările terțe;

42.

condamnă cu fermitate uciderea apărătorilor drepturilor omului din întreaga lume și cere dreptate și asumarea răspunderii la cel mai înalt nivel decizional pentru atacurile respective; subliniază că majoritatea acestor apărători ai drepturilor omului au fost implicați în protejarea terenurilor și a mediului lor, precum și în apărarea drepturilor popoarelor indigene; își reiterează apelul de a se asigura că principiul consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză este pe deplin respectat, în conformitate cu Convenția nr. 169 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) referitoare la populațiile indigene și tribale; subliniază necesitatea de a îmbunătăți accesul la justiție în întreaga lume, cu scopul de a combate impunitatea larg răspândită pentru astfel de asasinate; constată, cu toate acestea, că sunt necesare eforturi mai mari nu numai în ceea ce privește despăgubirile și compensațiile, ci și în ceea ce privește prevenirea, prin consolidarea planurilor naționale de protecție a apărătorilor drepturilor omului în țările terțe, printre alte măsuri;

Libertatea de expresie, de întrunire și de asociere pașnică

43.

subliniază că dezvăluirile recente, cum ar fi scandalul privind programul spion Pegasus al NSO, confirmă că spionarea apărătorilor drepturilor omului și a jurnaliștilor, printre alții, este o chestiune extrem de alarmantă și pare să confirme pericolele legate de utilizarea abuzivă a tehnologiei de supraveghere pentru a submina drepturile omului; solicită promovarea unui spațiu sigur și deschis și a unei capacități mai mari pentru organizațiile societății civile, apărătorii drepturilor omului, jurnaliști și alte persoane vizate, pentru a-i proteja de supravegherea și interferențele cibernetice; subliniază necesitatea unei reglementări naționale și internaționale mai solide în acest domeniu;

44.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la restricțiile speciale privind libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere pașnică și subliniază necesitatea de a le garanta și respecta; reiterează provocările specifice la adresa libertății de opinie și de exprimare și legătura lor cu libertatea de informare, inclusiv cu accesul la informații independente și fiabile atât online, cât și offline;

45.

constată că jurnalismul independent și existența unor canale media fiabile nu au fost niciodată mai importante pentru menținerea unor societăți sigure, sănătoase și care funcționează bine, ca în prezent și subliniază că este nevoie de un sprijin public mai mare pentru jurnalismul independent din întreaga lume; condamnă creșterea hărțuirii legale și a legislației restrictive ca mijloc de reducere la tăcere a vocilor critice, cum ar fi prin procese strategice împotriva participării publice și incriminarea defăimării online și offline, care este utilizată pentru a-i intimida pe jurnaliști, avertizori și apărători ai drepturilor omului, astfel încât să își înceteze investigațiile privind corupția și expunerea acesteia și alte chestiuni de interes public în multe țări; reamintește că este nevoie să se asigure transparența informațiilor privind proprietatea asupra mass-mediei, inclusiv privind acționarii, având în vedere rolul lor de a garanta pluralismul mass-mediei;

46.

reiterează provocările specifice la adresa libertății de asociere produse de legislația restrictivă, cum ar fi legislația de combatere a terorismului, a extremismului și a corupției împotriva organizațiilor societății civile, precum și riscurile ce decurg din cerințele împovărătoare în materie de înregistrare, finanțare și raportare ca forme de control din partea statului, precum și alte măsuri precum reprimarea demonstrațiilor prin utilizarea forței, hărțuire și detenție arbitrară; condamnă o astfel de utilizare abuzivă a măsurilor legislative, a competențelor polițienești sau a măsurilor de securitate pentru a restricționa dreptul de a protesta; subliniază că zeci de demonstrații au fost reprimate în 2020 și 2021 și că s-a recurs la asasinarea protestatarilor și detenția arbitrară a sute de protestatari pașnici, mulți dintre aceștia fiind supuși torturii și maltratării și forțați să plătească amenzi mari în procese fără a li se garanta standarde procedurale minime; denunță încălcarea dreptului la negociere colectivă, consultare și participarea lucrătorilor și a sindicatelor;

47.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la restricționarea libertății universitare și la creșterea cenzurii și a încarcerării cadrelor didactice din întreaga lume, ceea ce are consecințe semnificative asupra dreptului la educație; îndeamnă UE și statele membre să își intensifice eforturile diplomatice prin angajamente bilaterale și multilaterale în cazul amenințărilor sau al atacurilor asupra libertății academice exercitate de actori statali și nestatali; solicită SEAE și Comisiei să revizuiască mecanismele existente de sprijin și protecție pentru apărătorii drepturilor omului, astfel încât să dezvolte capacitatea de a identifica și a oferi asistență, inclusiv protecție și sprijin în situații de urgență, în cazuri care implică atacuri la adresa libertății academice; solicită Comisiei să garanteze sprijinul continuu la nivel înalt acordat Centrului european interuniversitar pentru drepturile omului și democratizare și Campusului global pentru drepturile omului, ca semn distinctiv al sprijinului acordat de UE educației privind drepturile omului la nivel mondial;

48.

condamnă practica tot mai frecventă a statelor autoritare de a găzdui evenimente sportive sau culturale de mare amploare cu scopul de a-și spori legitimitatea internațională, restricționând însă în continuare opoziția pe plan intern; invită UE și statele membre să colaboreze cu federațiile sportive naționale, cu actorii corporativi și cu organizațiile societății civile cu privire la modalitățile de participare a acestora la astfel de evenimente, printre care Jocurile Olimpice de la Beijing din 2022; solicită elaborarea unui cadru al politicii UE privind sporturile și drepturile omului;

Dreptul la un mediu sigur și sănătos

49.

recunoaște că schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai mari amenințări la adresa drepturilor omului pentru generația noastră și generațiile viitoare, reprezentând un risc deosebit de grav pentru drepturile fundamentale la viață, sănătate, hrană, locuință și la un nivel de trai adecvat al persoanelor și al comunităților; subliniază că guvernele au obligații în ceea ce privește drepturile omului și dezvoltarea sustenabilă; este conștient de legătura strânsă dintre drepturile omului, un mediu sănătos, biodiversitate și combaterea schimbărilor climatice și salută apelul lansat de ONU de a recunoaște la nivel mondial dreptul la un mediu sigur, curat, sănătos și sustenabil; subliniază rolul vital jucat de apărătorii drepturilor omului din domeniul mediului și de populațiile locale și indigene în conservarea unui astfel de mediu, în ciuda amenințărilor cu violența cu care se confruntă adesea din partea celor responsabili de practicile dăunătoare mediului și care profită de pe urma acestora; încurajează UE și statele membre să promoveze recunoașterea ecocidului ca infracțiune internațională în temeiul Statutului de la Roma al CPI și solicită Comisiei să analizeze pertinența ecocidului pentru dreptul UE și diplomația UE; invită UE și statele membre să adopte inițiative ambițioase pentru a combate impunitatea infracțiunilor împotriva mediului la nivel mondial;

50.

subliniază obligațiile și responsabilitățile statelor și ale altor responsabili, inclusiv ale întreprinderilor, de a atenua efectele schimbărilor climatice, de a preveni impactul negativ al acestora asupra drepturilor omului, degradarea și pierderea biodiversității și de a promova politici adecvate care să fie suficient de ambițioase și nediscriminatorii și care să prevadă participarea cetățenilor și accesul la căi de atac eficiente și proporționale cu obligațiile în materie de drepturi ale omului; îndeamnă UE să încerce să combată efectele crizei climatice la nivel mondial, printre altele, prin adoptarea unor măsuri de politică eficiente și sustenabile și să se conformeze obiectivelor stabilite de Acordul de la Paris; își reiterează apelul adresat UE și statelor sale membre de a întări legătura dintre drepturile omului și mediu în cadrul acțiunii lor externe și de a oferi protecție efectivă apărătorilor drepturilor omului și ale mediului;

51.

atrage atenția în mod deosebit asupra legăturii dintre exploatarea resurselor și finanțarea conflictelor, războaielor și violenței și recunoaște că consecințele schimbărilor climatice asupra mediului pot exacerba migrația și strămutarea forțată;

52.

subliniază că popoarele indigene au fost adesea primele victime ale defrișărilor, ceea ce pune în pericol drepturile acestora la terenuri, printre alte drepturi, și accesul la resurse vitale; evidențiază, în acest context, dreptul acestor populații de a-și determina și stabili prioritățile și strategiile de autodezvoltare și de utilizare a terenurilor, teritoriilor și altor resurse care le aparțin; reamintește că impunitatea în cazul încălcării drepturilor popoarelor indigene încurajează defrișările și, prin urmare, consideră esențial ca cei care sunt responsabili de aceste încălcări să fie trași la răspundere;

Drepturile femeilor, capacitarea femeilor și egalitatea între femei și bărbați

53.

subliniază importanța crucială a promovării drepturilor femeilor și primește favorabil Planul de acțiune privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor în cadrul acțiunilor externe 2021-2025 (PAEG III) ca semn al angajamentului UE în acest domeniu; salută rolul important jucat de femeile aflate în poziție de lider în politică și de activistele civice în mișcările politice, sociale și de mediu și deplânge faptul că femeile devin adesea ținte ale violenței, atât din cauza genului, cât și a activităților lor, uneori chiar cu prețul vieții;

54.

reamintește că Convenția de la Istanbul, în calitate de prim tratat care impune obligații la nivel universal pentru a combate violența împotriva femeilor și fetelor și violența domestică, reprezintă referința pentru standardele internaționale care trebuie să fie ratificate și puse în aplicare;

55.

recunoaște impactul disproporționat pe care l-a avut pandemia asupra femeilor, în special creșterea violenței de gen ca urmare a măsurilor de izolare; deplânge faptul că, și în UE, femeile continuă să reprezinte majoritatea victimelor violenței de gen, cum ar fi violența domestică și violența și abuzurile sexuale, inclusiv mutilarea genitală a femeilor, și că se confruntă cu discriminare în viața politică și profesională, precum și în ceea ce privește accesul la educație și asistență medicală; subliniază că furnizarea de îngrijiri, protecție și acces la justiție pentru victimele violenței de gen și ale traficului de persoane au scăzut în mod semnificativ ca urmare a pandemiei; solicită UE să promoveze elaborarea unor planuri și protocoale de asistență de urgență atât la nivelul ONU, cât și în țările partenere, cu scopul de a adapta programele de asistență la circumstanțele pandemiei, la consecințele acesteia și la crizele viitoare; salută eforturile și investițiile făcute de UE, împreună cu ONU, în lansarea inițiativei Spotlight care-și propune să elimine toate formele de violență împotriva femeilor și fetelor;

56.

regretă faptul că progresele globale în ceea ce privește drepturile femeilor se situează cu mult sub angajamentele țărilor ONU incluse în Convenția de la Beijing din 1995 și își exprimă îngrijorarea cu privire la tendința de regres în ceea ce privește progresele înregistrate; este extrem de preocupat de deteriorarea dreptului fiecărei persoane de a avea un control deplin asupra chestiunilor legate de sexualitatea sa, precum și asupra sănătății sexuale și reproductive și a drepturilor aferente (SRHR), fără constrângere și discriminare, în special cu privire la accesul sigur și liber la avortul legal; condamnă toate tentativele de a anula beneficiile și protecțiile existente în materie de SRHR, precum și actele legislative, politicile și practicile care continuă să refuze acordarea acestor drepturi sau să le restrângă în multe țări de pe glob; subliniază că accesul la SRHR și dreptul la educație, informare, planificare familială, metode contraceptive moderne, avort legal și în condiții de siguranță și asistență medicală pentru mame, prenatală și postnatală trebuie să fie garantate pentru toate persoanele; invită UE și statele membre să reafirme drepturile inalienabile ale femeilor la integritate corporală, la demnitate și la luarea de decizii în mod autonom, să apere caracterul universal și indivizibil al tuturor drepturilor omului în toate contextele și să promoveze SRHR ca parte a angajamentelor lor internaționale și în acord cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU;

57.

își exprimă profunda îngrijorare față de utilizarea violenței sexuale și de gen ca armă de război; reamintește că Statutul de la Roma consideră crimele sexuale și violența de gen drept crime de război, crime împotriva umanității sau elemente constitutive ale genocidului sau torturii; solicită acțiuni concertate pentru a pune capăt utilizării violenței sexuale ca armă de război; face apel ca UE să combată impunitatea pentru încălcarea drepturilor sexuale și reproductive în mediile conflictuale și sprijină drepturile femeilor și ale fetelor la adevăr, la căi de atac eficiente și la compensații pentru încălcarea acestor drepturi;

58.

subliniază că estimările publicate de Organizația Mondială a Sănătății indică faptul că, la nivel mondial, aproximativ una din trei femei (30 %) a fost supusă de-a lungul vieții fie unor acte de violență fizică și/sau sexuală din partea partenerului intim, fie unor violențe sexuale în afara cuplului; subliniază că cea mai prezentă este violența în cuplu; subliniază faptul că 137 de femei sunt ucise zilnic de un membru al familiei; solicită UE și actorilor globali să condamne cu fermitate violența din partea partenerului intim și să utilizeze toate instrumentele disponibile pentru a preveni violența în cuplu, a proteja victimele și a urmări penal autorii; condamnă crimele comise împotriva fetelor și femeilor în familie, în legătură cu comportamente percepute ca fiind inadecvate, pentru a restabili presupusa reputație a familiei;

59.

ia act de faptul că în 2020 s-a înregistrat o deteriorare considerabilă a situației victimelor traficului de persoane, majoritatea fiind femei, deoarece ele au ajuns într-o poziție și mai vulnerabilă din cauza pandemiei de COVID-19; salută lansarea Strategiei UE de combatere a traficului de persoane (2021-2025); subliniază nevoia accentuată de a extinde lupta împotriva traficului de ființe umane și a grupurilor infracționale organizate implicate în acesta; subliniază că identificarea victimelor traficului de persoane a devenit și mai complicată în timpul pandemiei de COVID-19; solicită UE și statelor sale membre să își intensifice eforturile în domeniul cooperării judiciare și polițienești internaționale pentru a preveni traficul și a identifica victimele, evitând incriminarea acestora și pentru a le oferi sprijinul psihologic și medical necesar, în strânsă cooperare cu Biroul ONU pentru Droguri și Criminalitate, cu ONG-urile și cu organizațiile societății civile dedicate protecției victimelor;

60.

condamnă practica comercială a mamelor-surogat, un fenomen global, care expune femeile din întreaga lume la exploatare și trafic de ființe umane, fiind vizate mai ales femeile vulnerabile din punct de vedere financiar și social; subliniază impactul puternic al acestei practici asupra femeilor, asupra drepturilor femeilor, asupra sănătății femeilor și egalității de gen și subliniază implicațiile sale transfrontaliere; cere un cadru juridic european care să se ocupe de efectele negative ale practicii comerciale a mamelor-surogat;

Drepturile copilului

61.

reamintește că drepturile copilului nu cunosc frontiere și solicită o abordare sistematică și coerentă pentru promovarea și apărarea drepturilor copiilor în interiorul și în afara Europei, în conformitate cu Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și cu Agenda 2030;

62.

reiterează apelul adresat UE și statelor sale membre de a-și intensifica eforturile pentru a elimina toate formele de abuz împotriva copiilor; salută Strategia Consiliului Europei pentru drepturile copilului (2021-2024) recent adoptată; subliniază însă că copiii continuă să fie victime ale violenței, ale căsătoriilor timpurii și forțate, ale convertirii forțate, ale prostituției, pornografiei infantile și pedofiliei, ale abuzului sexual, inclusiv ale mutilării genitale, ale traficului de persoane, ale separării forțate de părinți, ale muncii copiilor și ale recrutării ca copii-soldați; ei continuă să sufere din cauza lipsei accesului la educație și la asistență medicală, precum și a malnutriției și sărăciei, în particular în crizele umanitare și în conflictele armate; subliniază că 2021 este Anul internațional pentru eliminarea muncii copiilor; solicită integrarea drepturilor copilului și a Agendei ONU privind copiii și conflictele armate în toate politicile externe ale UE; îndeamnă UE să se asigure că politicile sale comerciale și de dezvoltare sunt pe deplin coerente pentru a eradica munca copiilor; subliniază, în acest sens, proiectul pilot de dialog multilateral privind cacaua sustenabilă; invită statele membre să își respecte responsabilitățile în ceea ce privește protecția copiilor luptătorilor străini care sunt cetățeni ai UE;

63.

invită UE să integreze drepturile copiilor și protecția copiilor în toate politicile externe ale UE, inclusiv în contextul dialogurilor privind drepturile omului, al acordurilor internaționale și comerciale, al Instrumentului de asistență pentru preaderare și al IVCDCI – Europa globală; subliniază necesitatea de a urmări toate intervențiile UE relevante pentru copii și de a se asigura că este pusă în aplicare integral o abordare a drepturilor copiilor bazată pe principiul „a nu face rău”;

Traficul de persoane și munca forțată

64.

condamnă orice formă de trafic de persoane, de muncă forțată și de sclavie modernă manifestată în cadrul unor categorii foarte diverse, printre care se numără femeile, copiii, imigranții și lucrătorii calificați; reamintește statelor membre că este necesar ca aceste activități să fie urmărite penal și condamnate atât în țările de origine, cât și în cazul în care acestea afectează categorii de persoane cu mobilitate internațională; insistă asupra faptului că este nevoie de un control exhaustiv și de un audit al respectării drepturilor omului și în materie de muncă în cazul contribuțiilor pentru acoperirea serviciilor necesare în țările terțe care au nevoie de ele, astfel încât acestea să nu fie furnizate în condiții precare, încălcându-se drepturile omului; îndeamnă UE și statele sale membre ca în cadrul forurilor multinaționale să propună inițiative de eradicare a tuturor formelor de trafic de persoane, de muncă forțată și de sclavie modernă; acestea sunt nu doar infracțiuni abominabile, ci și cauza fluxurilor migratorii în condiții precare, care duc la situații de vulnerabilitate ridicată și suferință; solicită, având în vedere gravitatea acestor încălcări, ca UE să includă, atât în acordurile aflate în vigoare, cât și în cele încheiate cu țări terțe, o clauză specifică prin care să condamne și să exprime caracterul ireconciliabil al oricărei forme de trafic de persoane, de muncă forțată și de sclavie modernă afectând categorii foarte diverse, printre care se numără femeile, copiii, imigranții și lucrătorii calificați;

Intoleranța și discriminarea

65.

își reiterează condamnarea fermă a discriminării, xenofobiei, intoleranței, persecuției și crimelor legate de rasă, etnie, naționalitate, clasă socială, dizabilitate, castă, religie, convingeri, vârstă, orientare sexuală și identitate de gen, care continuă să fie o problemă majoră în multe țări; subliniază impactul profund disproporționat al pandemiei de COVID-19 asupra discriminării rasiale și etnice, a xenofobiei și a intoleranței asociate lor; salută lansarea Planului de acțiune al UE de combatere a rasismului pentru perioada 2020-2025, care recunoaște nu numai dimensiunea individuală și socială, ci și natura structurală a acestui fenomen; subliniază că, în pofida celor 20 de ani de activitate de la adoptarea Declarației și a Programului de acțiune de la Durban în 2001, rasismul, discriminarea, xenofobia și intoleranța asociată acestora continuă să fie un flagel în multe țări din lume și cere să se aplice toleranță zero față de aceste fenomene; invită guvernele, organizațiile regionale, societatea civilă și alte părți interesate să își intensifice eforturile de a pune în aplicare în mod eficient declarația și să elaboreze și să implementeze planuri de acțiune pentru combaterea rasismului, a discriminării rasiale, a xenofobiei și a intoleranței asociate acestora; solicită UE să organizeze un summit global împotriva rasismului privind combaterea rasismului și a discriminării la nivel mondial, în colaborare cu parteneri care împărtășesc aceeași viziune și cu organizații internaționale precum OSCE, ONU, Uniunea Africană, Organizația Statelor Americane și Consiliul Europei;

66.

regretă faptul că popoarele indigene se confruntă în continuare cu discriminări și persecuții pe scară largă și sistematice la nivel mondial, inclusiv cu strămutări forțate, arestări arbitrare și uciderea apărătorilor drepturilor omului și ai terenurilor; invită din nou UE, statele membre și partenerii lor din cadrul comunității internaționale să adopte toate măsurile necesare în vederea recunoașterii, protecției și promovării drepturilor populațiilor indigene, inclusiv a limbii, terenurilor, teritoriilor și resurselor lor, și a creării unui mecanism de tratare a plângerilor legate de încălcări ale drepturilor și abuzuri; salută activitatea desfășurată în acest sens de societatea civilă și de ONG-uri; face referire la numirea unui raportor permanent pentru popoarele indigene în cadrul Parlamentului, cu obiectivul de a monitoriza situația drepturilor omului în rândul populațiilor indigene; încurajează statele să ratifice dispozițiile Convenției nr. 169 a OIM privind populațiile indigene și tribale; recomandă ca UE și statele sale membre să includă referiri la popoarele indigene și la drepturile cuprinse în Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene în cadrele relevante și emergente pentru diligența necesară;

67.

ia act cu mare îngrijorare de dimensiunea și consecințele ierarhiilor bazate pe caste, ale discriminării pe criterii de castă și de perpetuarea încălcărilor drepturilor omului pe criterii de castă, printre care se numără refuzarea accesului la justiție sau la un loc de muncă, segregarea continuă, sărăcia și stigmatizarea, inclusiv obstacolele impuse de sistemul castelor în calea exercitării drepturilor fundamentale ale omului și a facilitării dezvoltării umane; își reiterează solicitarea ca UE și statele sale membre să își intensifice eforturile și să sprijine inițiativele la nivelul ONU și în țările terțe relevante pentru eliminarea discriminării pe criterii de castă;

Drepturile persoanelor LGBTIQ

68.

condamnă cu fermitate încălcările drepturilor omului, discriminarea, persecuția și amenințările la adresa vieții și uciderea persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgen, non-binare, intersexuale și queer (LGBTIQ) din întreaga lume, care au fost amplificate de folosirea pandemiei de COVID-19 drept pretext pentru a reprima apărătorii LGBTIQ și pentru a propaga defăimarea homofobă și transfobă; invită UE să joace un rol important în apărarea drepturilor persoanelor LGBTIQ în forurile internaționale, inclusiv să depună eforturi pentru dezincriminarea orientării sexuale, a identității de gen, a exprimării de gen și a caracteristicilor sexuale și pentru eliminarea mutilării genitale a persoanelor intersexuale, a așa-numitei „terapii de conversie” și a sterilizării forțate a persoanelor transgen; salută faptul că Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ pentru perioada 2020-2025 include angajamentul UE de a include chestiunile legate de persoanele LGBTIQ în politica sa externă, inclusiv sprijin prin instrumentul IVCDCI – Europa globală și Instrumentul pentru fondurile de preaderare; invită UE și statele membre să aplice integral și consecvent orientările UE privind promovarea și protejarea drepturilor omului în cazul persoanelor LGBTIQ în cadrul politicii sale externe;

Dreptul la libertatea de gândire, de conștiință, de religie sau de convingere

69.

sprijină pe deplin dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie, la libertatea de a crede sau de a nu crede, precum și dreptul de a-și manifesta și de a-și schimba sau de a-și părăsi religia sau convingerile fără teama de violență, persecuție sau discriminare; subliniază importanța abordării persecuțiilor pe motive de religie sau convingeri și condamnă persecuțiile suferite de minorități din aceste motive în multe locuri din întreaga lume; invită statele membre și SEAE să ia act, în special, de aceste cazuri și să răspundă în consecință; condamnă utilizarea abuzivă a legilor privind blasfemia pentru a perpetua discriminarea și regretă utilizarea religiei și a instituțiilor religioase în detrimentul drepturilor omului prin persecutarea, inclusiv prin mijloace juridice, a minorităților și comunităților constituite pe criterii de convingere sau a celor religioase, a femeilor, a persoanelor LGBTIQ și a altora aflate în situații vulnerabile; reiterează condamnarea oricărei încercări din partea autorităților sau a guvernelor de a refuza sau de a interveni în alegerea liderilor religioși sau de convingere; subliniază că statele au responsabilitatea de a promova și proteja drepturile omului în cazul persoanelor care aparțin unor minorități constituite pe criterii de convingere sau religioase; subliniază importanța inițiativelor societății civile în acest sens;

70.

invită Comisia și Consiliul să pună în aplicare programe ambițioase de apărare a libertății de religie sau de convingere în întreaga lume, încurajând și sprijinind eforturile internaționale de a strânge dovezi despre atrocități, acționând în justiție autorii faptelor, punând efectiv în aplicare sentințele penale și despăgubind victimele; invită Consiliul, Comisia, SEAE și statele membre să colaboreze cu țările terțe pentru a adopta măsuri de prevenire și combatere a infracțiunilor motivate de ură;

71.

ia act de faptul că postul de trimis special al UE pentru promovarea libertății religioase sau de convingere în afara UE a rămas vacant timp de peste un an, în total; își reiterează apelul adresat Consiliului și Comisiei de a efectua, cât mai curând posibil, o evaluare transparentă și cuprinzătoare a eficacității și valorii adăugate a poziției trimisului special, de a pune la dispoziția acestuia resurse adecvate și de a sprijini în mod corespunzător mandatul, capacitatea și atribuțiile sale instituționale;

Minoritățile naționale, etnice și lingvistice

72.

reamintește obligațiile statelor de a proteja drepturile minorităților naționale, etnice, culturale, religioase și lingvistice de pe teritoriile lor; invită Comisia să sprijine protejarea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților din întreaga lume, inclusiv în cadrul programului său tematic privind drepturile omului și democrația;

73.

solicită guvernelor țărilor partenere ale UE să respecte drepturile fundamentale ale omului în ceea ce privește minoritățile naționale, etnice și lingvistice, inclusiv cultura, limba, religia, tradițiile și istoria lor, pentru a le conserva culturile și diversitatea; reiterează nevoia ca guvernele respective să îndeplinească obligațiile și angajamentele pe care și le-au asumat în temeiul tratatelor și acordurilor internaționale; deplânge orice încercare de a ignora drepturile fundamentale și drepturile omului ale minorităților etnice și lingvistice prin asimilarea forțată a acestora;

Dreptul de a participa la alegeri libere și corecte

74.

subliniază faptul că dreptul de a participa la gestionarea afacerilor publice, în special prin intermediul alegerilor, pe lângă faptul că este un drept al omului în sine, este legat în mod intrinsec de o serie de alte drepturi ale omului, a căror exercitare este esențială pentru un proces electoral semnificativ și stă la baza guvernelor democratice;

75.

condamnă cu fermitate erodarea valorilor democratice într-o serie de țări terțe și provocările la adresa integrității electorale, violența electorală, folosirea nejudicioasă a resurselor administrative de către partidele aflate la guvernare, reprimarea oponenților politici, cenzura și amenințările la adresa mass-mediei independente, precum și amplificarea dezinformării; îndeamnă UE să vizeze și să contracareze această situație extrem de îngrijorătoare și să vină cu propuneri concrete și eficace, reafirmându-și disponibilitatea de a-și asuma un rol de lider în promovarea valorilor democratice și a alegerilor libere și corecte în țările terțe;

76.

deplânge faptul că regimurile autoritare și neliberale se îndepărtează de calea democrațiilor mature, de drepturile universale ale omului și de standardele democratice, creând o falsă impresie de legitimitate prin intermediul unor procese electorale false, care nu sunt nici libere, nici corecte, nici transparente; solicită UE și statelor membre să consolideze promovarea de către Uniune a „rezilienței democratice” în țările terțe utilizând toate instrumentele de care dispun;

77.

solicită ca protecția proceselor democratice și electorale să fie definită preocupare de prim ordin la nivel global, precum și să se elaboreze un cadru eficient de răspuns la tot felul de intervenții în procesele electorale, în strânsă colaborare cu organizații internaționale precum OSCE;

Corupția și drepturile omului

78.

consideră că corupția facilitează, perpetuează și instituționalizează încălcările drepturilor omului și afectează în mod disproporționat persoanele și grupurile cele mai vulnerabile și marginalizate din societate; insistă că UE și statele sale membre trebuie să combată corupția ca atare în acțiunea lor externă prin aplicarea celor mai înalte standarde de transparență în finanțarea acordată țărilor terțe, precum și prin sprijinirea organizațiilor societății civile, a ziariștilor și a avertizorilor de integritate anticorupție, promovând înființarea unor instituții anticorupție eficiente și adoptarea unor cadre de reglementare solide și tratând problema jurisdicțiilor secrete și a paradisurilor fiscale;

79.

invită UE să adopte instrumente împotriva liderilor autoritari și a finanțatorilor lor, inclusiv a celor implicați în fraude electorale, să dezvăluie și să înghețe activele ilicite și să promoveze aplicarea jurisdicției universale în cazurile de încălcări grave ale drepturilor omului;

80.

este conștient de faptul că UE nu poate fi un bun exemplu în lupta împotriva corupției și a încălcării drepturilor omului atât timp cât unele dintre statele sale membre și unii actori cu sediul în UE prezintă antecedente negative în acest domeniu; se așteaptă ca statele membre și Comisia să intensifice acțiunile concrete împotriva practicilor incorecte ale statelor membre în aceste domenii; recomandă Parlamentului, Comisiei și statelor membre să ofere un sprijin semnificativ organizațiilor societății civile, jurnaliștilor și avertizorilor de integritate anticorupție;

81.

subliniază nevoia de a elabora principii și de a depune eforturi pentru adoptarea unei definiții juridice a marii corupții care să fie recunoscută la nivel internațional, inclusiv a naturii sistemice a acesteia, ca infracțiune în dreptul național și internațional;

82.

solicită ca cazurile actuale de impunitate pentru marea corupție să fie combătute printr-o aplicare mai strictă a legilor anticorupție, pentru a se garanta tragerea la răspundere a autorilor mecanismelor de mare corupție; cere să se exploreze abordări cuprinzătoare care să includă reforme ale instituțiilor judiciare internaționale, precum extinderea jurisdicției CPI;

Regimul mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului (GHRSR al UE – „Legea Magnițki a UE”)

83.

salută adoptarea Regimului mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului (GHRSR al UE –„Legea Magnițki a UE”) ca o completare esențială a setului de instrumente al UE privind drepturile omului și politica externă, care întărește rolul UE de actor mondial în domeniul drepturilor omului, permițându-i să ia măsuri restrictive împotriva persoanelor fizice și juridice implicate în încălcări grave ale drepturilor omului în lume; felicită Consiliul pentru adoptarea primelor sancțiuni specifice sub acest regim și invită Consiliul să adopte măsuri suplimentare, dacă este necesar; consideră că aplicarea GHRSR al UE nu împiedică sau exclude adoptarea altor instrumente ale UE pentru protecția drepturilor omului, care pot fi combinate și complementare; condamnă orice măsură restrictivă arbitrară și nejustificată împotriva UE sau altor entități în semn de retorsiune față de deciziile UE în temeiul GHRSR al UE; regretă faptul că Consiliul a decis să aplice unanimitatea în cadrul votului și își reiterează solicitarea de a introduce votul cu majoritate calificată atunci când adoptă sancțiuni privind chestiuni legate de drepturile omului;

84.

își reiterează solicitarea de a extinde domeniul de aplicare al GHRSR al UE astfel încât să includă actele de corupție, pentru a garanta că factorii economici și financiari care favorizează încălcarea drepturilor omului sunt vizați în mod eficient; subliniază posibilitatea alternativă ca Comisia să prezinte o propunere legislativă de adoptare a unui nou regim tematic de sancțiuni împotriva actelor grave de corupție definite pe baza Convenției ONU împotriva corupției; subliniază necesitatea unei strategii efective de punere în aplicare a GHRSR al UE, în concordanță atât cu celelalte politici externe ale UE, în special cu politicile sale privind drepturile omului, cât și cu cadrele privind sancțiunile internaționale existente; subliniază că GHRSR al UE trebuie să respecte principiul de a nu afecta negativ populația generală a țării vizate, în conformitate cu dreptul penal internațional și cu dreptul internațional umanitar; reamintește că aplicarea consecventă și uniformă a măsurilor restrictive în toate statele membre constituie o condiție prealabilă pentru ca acțiunea externă a UE să fie credibilă și eficientă; salută anunțul Comisiei potrivit căruia până la sfârșitul lui 2021 va reexamina practicile care subminează sancțiunile și obligațiile de informare existente pentru statele membre cu privire la punerea în aplicare și asigurarea respectării acestora; îndeamnă Comisia, în calitatea sa de garant al tratatelor, și pe VP/ÎR, în calitate de persoană responsabilă de unitatea, coerența și eficacitatea politicii externe a UE, să vegheze ca răspunsurile date de statele membre la nerespectarea măsurilor restrictive adoptate de UE să fie efective, proporționale și disuasive;

Migrație și azil

85.

reafirmă drepturile inalienabile ale migranților, refugiaților și persoanelor strămutate și solicită UE și statelor sale membre să le susțină pe deplin și să le includă în cooperarea lor cu țările terțe, atât în ceea ce privește stabilirea unor standarde juridice ridicate, cât și, la fel de important, operaționalizarea acestora, pentru a asigura protecția efectivă a acestor drepturi în practică; reamintește că în acțiunile, acordurile și cooperarea lor externe și extrateritoriale în domeniul migrației, al frontierelor și al azilului, UE și statele sale membre trebuie să respecte și să protejeze drepturile omului, în special cele consacrate în Carta drepturilor fundamentale, inclusiv dreptul la viață, la libertate și la azil, în special în ceea ce privește evaluarea individuală a cererilor de azil;

86.

își reiterează apelul adresat Comisiei de a analiza impactul asupra drepturilor omului al cooperării cu țările terțe în materie de migrație, care să includă atât o evaluare preliminară, cât și o evaluare a mecanismelor de monitorizare, și de a realiza evaluări ex ante transparente ale riscurilor cu privire la impactul oricărei cooperări formale, informale sau financiare a UE cu țările terțe asupra drepturilor migranților, refugiaților și persoanelor strămutate forțat; solicită, de asemenea, o mai mare transparență și un nivel adecvat de control parlamentar și de supraveghere democratică a activității sale în acest domeniu; subliniază riscurile legate de acordurile informale privind returnarea și readmisia, care nu fac obiectul controlului judiciar și, prin urmare, nu permit căi de atac eficiente în cazul încălcărilor drepturilor omului suferite de migranți și de solicitanții de azil; își reiterează, astfel, invitația adresată UE să se asigure că toate acordurile de cooperare în materie de migrație și de readmisie încheiate cu statele din afara UE respectă cu strictețe dreptul internațional al drepturilor omului, legislația privind refugiații și dreptul maritim internațional, în special Convenția privind statutul refugiaților; insistă asupra integrării și monitorizării drepturilor omului în toate activitățile desfășurate de Frontex și Biroul European de Sprijin pentru Azil;

87.

invită UE și statele sale membre să abordeze cauzele profunde ale migrației și să sprijine și să promoveze dezvoltarea, să investească în educație și să ofere asistență directă pentru îmbunătățirea oportunităților de viață, ceea ce ar putea contribui la crearea unor societăți mai stabile și mai sustenabile; invită Comisia să studieze cele mai bune metode de colaborare cu țările terțe, în acest sens; cere UE și statelor membre să sprijine dreptul refugiaților și al solicitanților de azil de a se întoarce în țara lor de origine, odată ce situația de persecuție sau de violență care a cauzat strămutarea lor s-a încheiat, respectând, în același timp, principiul nereturnării;

88.

invită Comisia să pregătească propuneri legislative pentru a oferi statelor membre garanțiile necesare pentru a răspunde eficient la instrumentalizarea migrației de către țările terțe; solicită țărilor partenere și organizațiilor internaționale să asigure implementarea cadrelor juridice și să își dubleze eforturile de cooperare în chestiunea introducerii ilegale de migranți, asigurând protecția acestora și prevenind exploatarea lor;

89.

denunță numărul morților ce se produc pe rutele migratorii și își reiterează apelul pentru stabilirea unei abordări europene coordonate în vederea sprijinirii și asigurării unor procese rapide și eficiente de identificare a persoanelor care au murit în drumul lor spre UE; regretă faptul că unii potențiali solicitanți de azil au fost returnați la frontieră sau au fost expulzați către locuri în care viața lor era în pericol, încălcându-se dreptul internațional și în special dreptul de azil; denunță atacurile asupra ONG-urilor care îi ajută pe migranți; invită Uniunea și statele sale membre să fie pe deplin transparente în alocarea de fonduri țărilor terțe pentru cooperarea în domeniul migrației și să se asigure că de această cooperare nu pot beneficia – direct sau indirect – entitățile implicate în cazurile de încălcare a drepturilor omului; subliniază că este necesar să se definească și să se aplice mai bine cadrele pentru protecția migranților, în special prin deschiderea unor canale sigure și legale pentru migranți și prin ameliorarea accesului la vize umanitare și a procedurilor de cerere a vizelor; solicită Parlamentului European să monitorizeze acordurile privind migrația;

Drept internațional umanitar

90.

subliniază că respectarea universală a dreptului internațional umanitar și a dreptului internațional al drepturilor omului este extrem de importantă și solicită părților implicate în conflictele armate din întreaga lume să asigure accesul deplin, prompt și neîngrădit al agențiilor de ajutor umanitar la populațiile și zonele vulnerabile și să protejeze aceste populații civile, în special femeile și copiii, precum și personalul umanitar și medical astfel cum garantează Convențiile de la Geneva și protocoalele adiționale la acestea; subliniază că este important să se contribuie la crearea de coridoare umanitare pentru situații de urgență, inclusiv cele care implică un risc sau un risc iminent de a se transforma în încălcări grave și pe scară largă ale drepturilor omului;

91.

reiterează faptul că UE și statele sale membre ar trebui să sprijine în mod activ apelul Secretarului General al ONU și al Consiliului de Securitate al ONU pentru încetarea focului în întreaga lume, inclusiv prin măsuri eficace împotriva comerțului ilicit cu arme și prin sporirea transparenței și a răspunderii în ceea ce privește exporturile de arme ale statelor membre; regretă faptul că pandemia de COVID-19 și efectele sale au amplificat violența politică, au intensificat concurența între grupurile armate și au exacerbat tensiunile pe termen lung, lăsând victimele mai puțin protejate; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la creșterea violenței sexuale legate de conflicte în acest context, în pofida faptului că 2020 a marcat cea de a 20-a aniversare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea;

92.

reamintește rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la utilizarea dronelor înarmate (11) și își exprimă preocuparea continuă privind utilizarea lor în afara cadrului juridic internațional; își reiterează apelul ca UE să dezvolte urgent un cadru obligatoriu din punct de vedere juridic pentru utilizarea dronelor înarmate astfel încât să garanteze că statele membre, în conformitate cu obligațiile legale care le revin, nu comit asasinate cu țintă precisă ilegale și nu facilitează comiterea unor astfel de asasinate de către state terțe; invită, prin urmare, Comisia să informeze Parlamentul în mod adecvat cu privire la utilizarea fondurilor UE pentru toate proiectele de cercetare și dezvoltare asociate cu construcția de drone; solicită efectuarea unor evaluări ale impactului asupra drepturilor omului în ce privește viitoarele proiecte de dezvoltare a dronelor; reamintește rezoluția sa din 12 septembrie 2018 referitoare la sistemele de arme autonome (12) și îndeamnă VP/ÎR și statele membre să interzică dezvoltarea, producția și utilizarea armelor complet autonome care nu dispun de un control uman semnificativ asupra funcțiilor critice de selectare și de atac al țintelor; insistă să se lanseze negocieri internaționale cu privire la un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic care să interzică armele autonome letale aflate în afara unui control uman semnificativ; îndeamnă VP/ÎR și statele membre să adopte o poziție comună pentru negocierile internaționale în această privință;

Existența războaielor și a conflictelor în întreaga lume și impactul acestora asupra drepturilor omului

93.

subliniază amenințarea multidimensională la adresa exercitării drepturilor omului reprezentată de conflictele armate moderne, la care, pe lângă state, participă adesea agenți nestatali și organizații teroriste și care au consecințe umanitare dezastruoase; subliniază încălcările drepturilor omului și abuzurile comise de societățile militare și de securitate private; evidențiază că victimele încălcărilor drepturilor omului au un acces foarte limitat la justiție în teritorii precum cele aflate sub ocupație sau anexare, inclusiv în zonele de conflict înghețate, unde structurile juridice și instituționalizate pentru a proteja drepturile omului fie lipsesc, fie sunt inadecvate; își reiterează apelul adresat UE de a-și întări răspunsul la conflicte, pentru care ar trebui să dezvolte pe deplin și să fie capabilă să își pună în aplicare propriile instrumente în mod autonom, și în colaborare cu țările partenere și cu organizațiile regionale, punând un accent puternic pe ajutorul umanitar, prevenirea conflictelor, justiție de tranziție, mediere și bune oficii, precum și reconciliere, abordând cauzele profunde ale conflictelor și furnizând sprijinul necesar misiunilor internaționale de consolidare a păcii și de menținere a păcii, precum și misiunilor UE din cadrul politicii de securitate și apărare comune și operațiunilor de reconstrucție post-conflict care sprijină și aplică o integrare robustă și controlul drepturilor omului și o perspectivă de gen solidă;

94.

salută noul concept al UE de mediere în favoarea păcii, care extinde setul de instrumente ale UE de gestionare a crizelor la obiectivul mai larg de transformare a conflictelor și încurajează dezvoltarea unor noi instrumente și capacități de dialog în acest domeniu; își reiterează apelul adresat statelor membre de a contribui la limitarea conflictelor armate și a încălcărilor grave ale drepturilor omului sau ale dreptului umanitar internațional prin respectarea strictă a dispozițiilor articolului 7 din Tratatul ONU privind comerțul cu arme referitor la exporturi și evaluarea exporturilor și a dispozițiilor Codului de conduită al UE privind exporturile de arme, inclusiv când este vorba despre orice transfer de arme și de echipamente de supraveghere și informații care ar crea riscul ca statul sau actorii nestatali importatori să comită sau să faciliteze încălcări ale drepturilor omului sau ale dreptului internațional umanitar; își reiterează apelul de a se efectua controale mai stricte la nivelul UE asupra exporturilor de arme din UE, un control mai bun al utilizării finale a armelor exportate și o mai bună coordonare a deciziilor naționale privind exporturile de arme;

95.

invită VP/ÎR și Consiliul să acorde o atenție deosebită situației drepturilor omului în teritoriile ocupate sau anexate și să ia măsuri eficiente de prevenire a încălcărilor grave ale drepturilor omului pe teren; insistă că este important să se garanteze coerența politicii UE cât privește ocuparea sau anexarea teritoriului; reamintește că dreptul umanitar internațional ar trebui să ghideze politica UE în toate situațiile de acest gen, inclusiv în cazurile de ocupare prelungită; subliniază responsabilitatea corporațiilor cu sediul în UE de a aplica cele mai stricte politici de diligență necesară față de orice activitate economică sau financiară în sau cu aceste teritorii și de a asigura respectarea strictă a dreptului internațional și a politicilor de sancțiuni ale UE, atunci când se aplică în aceste situații;

Justiția de tranziție

96.

solicită promovarea unor mecanisme dale justiției de tranziție care să capaciteze societatea civilă, victimele, populațiile marginalizate și vulnerabile, femeile, copiii, tinerii și locuitorii din mediul rural și urban; încurajează crearea de legături între structurile permanente, cum ar fi sistemele naționale de justiție și instituțiile și rețelele naționale de prevenire a atrocităților și inițiativele justiției de tranziție; subliniază necesitatea de a oferi victimelor și comunităților afectate instrumente, spațiu și acces la informații;

Diligența necesară și responsabilitatea întreprinderilor

97.

subliniază că UE are o oportunitate unică de a exercita o influență asupra întreprinderilor pentru a susține drepturile omului la nivel mondial prin viitoarea legislație obligatorie a UE privind diligența necesară și răspunderea întreprinderilor, obligând întreprinderile să identifice, să prevină, să comunice, să justifice și să remedieze eficient consecințele negative potențiale și/sau reale asupra drepturilor omului, mediului și bunei guvernări în lanțurile lor valorice, să ofere regimuri de răspundere civilă și să asigure accesul la justiție pentru victime și să garanteze asumarea răspunderii; solicită ca legislația să se aplice tuturor întreprinderilor mari reglementate de legislația unui stat membru, stabilite pe teritoriul Uniunii sau care își desfășoară activitatea pe piața internă, precum și întreprinderilor mici și mijlocii cotate la bursă (IMM-uri) și IMM-urile din sectoarele cu risc ridicat, acordând în același timp atenție principiului proporționalității; subliniază necesitatea de a stabili și de a aplica controale administrative și sancțiuni pentru a asigura eficacitatea legislației și condiții de concurență echitabile pentru întreprinderi; consideră că este necesar ca strategiile de diligență necesară ale întreprinderilor să fie definite și implementate prin consultări semnificative și periodice cu părțile interesate și să fie puse la dispoziția publicului; salută intrarea deplină în vigoare a Regulamentului (UE) privind taxonomia (13) în 2020 și a Regulamentului (UE) privind minereurile din zone de conflict (14) în 2021 ca măsuri constructive în acest domeniu;

98.

reiterează că aproximativ două treimi dintre apărătorii drepturilor omului uciși în întreaga lume anul trecut au fost implicați în protejarea terenurilor și a mediului lor, precum și în apărarea drepturilor popoarelor indigene, adesea în contextul relațiilor de afaceri; subliniază necesitatea din ce în ce mai stringentă, exprimată de apărătorii drepturilor omului, ca UE să pună în aplicare legislația obligatorie privind diligența necesară în materie de drepturi ale omului pentru întreprinderi;

99.

își reiterează apelurile de a combate și eradica munca forțată și alte forme de încălcare a drepturilor omului în lanțurile de aprovizionare, inclusiv abuzurile împotriva drepturilor în materie de mediu, ale popoarelor indigene și ale lucrătorilor, precum și amenințările și atacurile împotriva apărătorilor drepturilor omului; invită instituțiile UE să conducă prin puterea exemplului și să efectueze evaluări aprofundate ale diligenței necesare a vânzătorilor, inclusiv a subcontractanților din afara UE; invită Comisia și Consiliul să interzică în mod egal toate importurile de produse realizate ca urmare a unor încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv munca forțată; invită întreprinderile europene să își îndeplinească responsabilitatea socială prin efectuarea unei revizuiri aprofundate a lanțurilor lor de aprovizionare pentru a se asigura că nu sunt implicate în încălcări ale drepturilor omului;

100.

ia act de faptul că 2021 marchează cea de a 10-a aniversare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, un cadru autentic ale cărui orientări, în special cele din al treilea pilon, axate pe accesul la căi de atac și pe respectarea apărătorilor drepturilor omului, oferă o structură esențială pentru cooperarea cu țările terțe domeniul prevenirii, precum și al accesului victimelor la căi de atac și reclamații judiciare și extrajudiciare; subliniază că este important ca toate țările să pună în aplicare pe deplin Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și invită statele membre ale UE care nu au adoptat încă planuri naționale de acțiune privind drepturile de afaceri să facă acest lucru cât mai curând posibil; subliniază necesitatea de a institui un instrument internațional cu caracter obligatoriu pentru a reglementa activitățile corporațiilor transnaționale și ale altor întreprinderi conform dreptului internațional al drepturilor omului; încurajează UE și statele sale membre să participe în mod constructiv la activitatea Grupului de lucru interguvernamental al ONU privind corporațiile transnaționale și alte întreprinderi comerciale în raport cu respectarea drepturilor omului; consideră că acest lucru reprezintă un pas înainte necesar în promovarea și protecția drepturilor omului;

Importanța unor clauze solide privind drepturile omului în acordurile internaționale

101.

își reiterează apelul privind includerea sistematică a unor clauze executorii privind drepturile omului în toate acordurile internaționale încheiate între UE și țările terțe, inclusiv în acordurile de liber schimb, în acordurile de asociere și în acordurile de protecție a investițiilor autonome; solicită îmbunătățirea acestor clauze, inclusiv prin instituirea unor mecanisme specifice de monitorizare și de soluționare a problemelor; solicită ca aceste clauze să fie puse în aplicare prin intermediul unor criterii de referință clare și să fie monitorizate, cu implicarea Parlamentului, a societății civile și a organizațiilor internaționale pertinente; subliniază că stabilirea unor criterii de referință specifice ar putea determina UE să analizeze posibilitatea introducerii proporționalității în sancțiuni pentru neconformitate; subliniază că încălcările acordurilor ar trebui să aibă consecințe clare, inclusiv, în ultimă instanță, suspendarea sau retragerea UE din acord pentru cele mai grave sau persistente cazuri de încălcare a drepturilor omului; recomandă includerea unor mecanisme de monitorizare a drepturilor omului în toate acordurile comerciale și de investiții străine, precum și a unor mecanisme de depunere a plângerilor, pentru a asigura căi de atac efective pentru cetățenii afectați și părțile interesate de la nivel local;

Comerțul și sistemul generalizat de preferințe tarifare (SGP)

102.

subliniază legătura puternică dintre comerț și drepturile omului și rolul de stimulare jucat de accesul la comerț în ceea ce privește respectarea condiționalității drepturilor omului pentru țările terțe; ia act de propunerea recentă a Comisiei de reexaminare a Regulamentului SGP (15), care oferă oportunitatea de a întări și mai mult această legătură; subliniază contribuția necesară a SGP la realizarea obiectivelor Pactului verde european, printre alte politici, și sugerează să se analizeze posibilitatea de a acorda un tratament preferențial produselor sustenabile; subliniază că accesul la SGP+ depinde de respectarea convențiilor internaționale și progresele înregistrate în domeniul drepturilor omului și solicită aplicarea strictă a condiționalității în cazul țărilor partenere, inclusiv, dacă se justifică, retragerea statutului SGP+; invită Comisia să utilizeze criterii de referință clare și transparente în evaluarea respectării obligațiilor din SGP+;

103.

subliniază că este necesar angajamentul și dialogul continuu între UE și toate părțile interesate din țările beneficiare – în special organizațiile societății civile și sindicatele -, precum și să se îmbunătățească și mai mult transparența și monitorizarea, pentru a garanta că sistemul SGP își îndeplinește obiectivul de dezvoltare sustenabilă și de bună guvernanță;

Tehnologiile digitale

104.

subliniază rolul important jucat de tehnologiile digitale, în special în timpul pandemiei de COVID-19; subliniază că aceste tehnologii vor continua să fie puse în aplicare în întreaga lume în perioada post-pandemie și că ar trebui să fie reglementate în mod corespunzător pentru a se profita de punctele lor forte, evitând, în același timp, orice consecințe negative asupra drepturilor omului; subliniază, în mod deosebit, importanța unor garanții eficace pentru dreptul la viață privată și la protecția datelor în sistemele de supraveghere în masă legate de sănătate, precum și a utilizării proporționale a acestora, care ar trebui, de asemenea, să fie limitată în timp; subliniază riscurile evidente ale utilizării necorespunzătoare a tehnicilor de supraveghere împotriva apărătorilor drepturilor omului, a membrilor opoziției, a jurnaliștilor, a societății civile și a altor persoane în special, în primul rând deoarece reprezintă un obstacol serios în calea apărării drepturilor omului, un risc pentru viața privată și libertatea de exprimare, precum și o amenințare gravă la adresa instituțiilor democratice; invită UE să elaboreze de urgență un cadru de reglementare riguros în acest domeniu pentru a garanta că utilizarea acestor tehnologii este conformă cu standardele internaționale privind drepturile omului; invită UE și statele membre să asigure respectarea deplină a diligenței necesare în ceea ce privește drepturile omului și verificarea corespunzătoare a exporturilor de tehnologie de supraveghere europeană și de asistență tehnică; invită UE și statele membre să colaboreze cu guvernele țărilor terțe pentru a pune capăt practicilor legislative represive privind securitatea cibernetică și combaterea terorismului; invită UE să preia inițiativa pentru a promova un moratoriu global și imediat asupra vânzării, transferului și utilizării tehnologiei spyware (programe spion);

105.

ia act de beneficiile aduse de utilizarea sporită a inteligenței artificiale, dar subliniază că tehnologiile trebuie dezvoltate, implementate și utilizate sub o supraveghere umană semnificativă, în deplină transparență și asigurând responsabilitatea și nediscriminarea, în special pentru a evita atât prejudecățile în deciziile automatizate, cât și încălcările protecției datelor;

106.

subliniază rolul esențial al rețelelor de socializare în promovarea libertății de exprimare și de organizare, dar evidențiază necesitatea unor garanții adecvate pentru a împiedica manipularea sau limitarea nejustificată, ori moderarea conținutului utilizatorilor, inclusiv cenzura automatizată, pe de o parte, și răspândirea discursurilor de incitare la ură, a știrilor false, a dezinformării și a conținutului dăunător intenționat, pe de altă parte; solicită UE să propună modalități de a facilita activitatea online a apărătorilor drepturilor omului și de a stimula recunoașterea faptului că dezbaterile privind drepturile omului ar trebui promovate și protejate în orice circumstanțe; salută adoptarea noilor reglementări ale UE referitoare la controlul exporturilor, serviciilor de intermediere, asistenței tehnice, tranzitului și transferului de produse cu dublă utilizare;

107.

subliniază că democrația se confruntă cu amenințări din ce în ce mai mari din cauza finanțării externe ascunse, a dezinformării și a altor interferențe online; evidențiază că, în statele autoritare, internetul și spațiul cibernetic sunt adesea singura zonă liberă de controlul statului și cenzură a apărătorilor drepturilor omului, a mass-mediei libere și a opoziției prodemocratice; invită Comisia și Consiliul să consolideze răspunsul UE la dezinformare și să se implice pentru a crea garanții internaționale împotriva atacurilor cibernetice și a altor amenințări hibride provenite de la actori străini rău intenționați care încearcă să submineze reziliența societății și procesele democratice din UE, din vecinătatea noastră și din afara ei; subliniază că este nevoie de un sprijin public mai mare pentru analizarea unor mijloace noi de combatere a răspândirii știrilor false;

Pedeapsa cu moartea, tortura și alte tipuri de rele tratamente

108.

își reiterează opoziția fermă față de pedeapsa cu moartea, având în vedere caracterul său crud și ireversibil și solicită UE să își intensifice eforturile de promovare a abolirii universale a acesteia; subliniază că în 2020 a apărut o evoluție pozitivă către un moratoriu asupra execuțiilor în vederea abolirii complete a pedepsei cu moartea, 123 de state votând în favoarea rezoluției Adunării Generale a ONU pe această temă; este extrem de preocupat, cu toate acestea, de creșterea dramatică a numărului execuțiilor în anumite țări; îndeamnă UE și statele sale membre să apere abolirea în toate forurile internaționale și să pledeze pentru un sprijin cât mai larg pentru această poziție;

109.

regretă faptul că tortura și tratamentele inumane sau degradante continuă să fie larg răspândite în multe țări și solicită UE să își intensifice eforturile vizând eradicarea acestor practici, sprijinind, în același timp, victimele și promovând mecanisme vizând tragerea la răspundere a făptașilor; solicită țărilor care încă nu au ratificat Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și la protocolul opțional la Convenție să facă acest lucru; recunoaște importanța organizațiilor societății civile și a apărătorilor drepturilor omului în lupta împotriva torturii și a altor forme de rele tratamente; denunță în termenii cei mai duri încălcările drepturilor omului care au fost raportate în locurile de detenție și solicită o anchetă sistematică a tuturor acuzațiilor de încălcări;

o o

110.

îi încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, Președintelui celei de a 76-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, Președintelui Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, precum și șefilor delegațiilor UE.

(1) JO L 410 I, 7.12.2020, p. 1.

(2) JO L 206, 11.6.2021, p. 1.

(3) JO L 209, 14.6.2021, p. 1.

(4) JO C 118, 8.4.2020, p. 15.

(5) JO C 411, 27.11.2020, p. 30.

(6) JO C 404, 6.10.2021, p. 202.

(7) JO C 456, 10.11.2021, p. 94.

(8) JO C 474, 24.11.2021, p. 11.

(9) JO C 15, 12.1.2022, p. 111.

(10) Texte adoptate, P9_TA(2021)0388.

(11) JO C 285, 29.8.2017, p. 110.

(12) JO C 433, 23.12.2019, p. 86.

(13) JO L 198, 22.6.2020, p. 13.

(14) JO L 130, 19.5.2017, p. 1.

(15) Propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (COM(2021)0579).

6.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 342/212

P9_TA(2022)0043

Eliminarea barierelor netarifare și nefiscale de pe piața unică

Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la eliminarea barierelor netarifare și nefiscale de pe piața unică (2021/2043(INI))

(2022/C 342/16)

Parlamentul European,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 intitulată „Identificarea și înlăturarea barierelor din cadrul pieței unice” (COM(2020)0093),

—	având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 intitulată „Plan de acțiune pe termen lung pentru o mai bună implementare și asigurare a respectării normelor privind piața unică” (COM(2020)0094),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2020 intitulată „Noua agendă privind consumatorii – Consolidarea rezilienței consumatorilor pentru o redresare durabilă” (COM(2020)0696),

—	având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Actualizarea noii Strategii industriale 2020: construirea unei piețe unice mai puternice pentru a sprijini redresarea Europei” (COM(2021)0350),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 martie 2021 intitulată „O cale comună către o redeschidere sigură și durabilă” (COM(2021)0129),

—	având în vedere Rezoluția sa din 20 ianuarie 2021 referitoare la întărirea pieței unice: viitorul liberei circulații a serviciilor (1), precum și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale pe această temă,

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2018/1724 din 2 octombrie 2018 privind înființarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informații, la proceduri și la servicii de asistență și de soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (2) [Regulamentul privind portalul digital unic (gateway)],

—	având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor – Raportul privind obstacolele de pe piața unică și Planul de acțiune pentru asigurarea respectării normelor privind piața unică (COR 2020/02355),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European privind (a) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – „Plan de acțiune pe termen lung pentru o mai bună implementare și asigurare a respectării normelor privind piața unică” (COM(2020)0094) și (b) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – „Identificarea și înlăturarea barierelor din cadrul pieței unice” (COM(2020)0093) (EESC 2020/01412),

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 10 martie 2020 intitulat „Un parcurs comercial pe piața unică: obstacole și bariere de ordin practic” (SWD(2020)0054),

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 8 septembrie 2020 intitulat „Evaluarea Regulamentului de exceptare pe categorii aplicabil acordurilor verticale” (SWD(2020)0172),

—	având în vedere studiul din iulie 2020 al Direcției Generale Piață Internă, Industrie, Antreprenoriat și IMM-uri a Comisiei Europene intitulat „Limitele teritoriale legate de aprovizionare în sectorul comerțului cu amănuntul din UE”,

—	având în vedere studiul din februarie 2018 al Uniunii Benelux intitulat „Limitele teritoriale legate de aprovizionare în sectoarele comerțului cu amănuntul din Belgia, Țările de Jos și Luxemburg”,

—	având în vedere studiul publicat în noiembrie 2020 de Departamentul tematic pentru politici economice, științifice și privind calitatea vieții din cadrul Parlamentului, intitulat „Obstacolele juridice din statele membre în calea normelor privind piața unică”,

—

având în vedere studiul din octombrie 2020 al Unității de asistență pentru guvernanța economică din cadrul Parlamentului European, intitulat „Background Reader on The European Semester Autumn edition 2020 – The European Semester from a Parliamentary perspective” (Contextul general privind semestrul european, ediția din toamna anului 2020 – Semestrul european din perspectiva Parlamentului),

—	având în vedere studiul publicat în februarie 2021 de Departamentul tematic pentru politici economice, științifice și privind calitatea vieții din cadrul Parlamentului, intitulat „Impactul pandemiei de COVID-19 asupra pieței interne”,

—

având în vedere studiul publicat în februarie 2019 de Departamentul tematic pentru politici economice, științifice și privind calitatea vieții din cadrul Parlamentului, intitulat „Contribuția la creșterea economică: Piața unică a serviciilor – Asigurarea unor beneficii economice pentru cetățeni și agenții economici”,

—	având în vedere Raportul special nr. 05/2016 al Curții de Conturi Europene din 14 martie 2016 intitulat „A asigurat Comisia o punere în aplicare eficace a Directivei privind serviciile?”,

—	având în vedere studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European din aprilie 2019, intitulat „Identificarea costurilor non-Europei”,

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2018 referitoare la pachetul privind piața unică (3),

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A9-0336/2021),

A.	întrucât piața unică reprezintă 56 de milioane de locuri de muncă la scara UE și generează 25 % din PIB-ul UE; întrucât sectorul agroalimentar este sectorul de producție al UE care asigură cele mai multe locuri de muncă și generează cea mai mare valoare adăugată;

B.	întrucât dezvoltarea sustenabilă și existența unor standarde sociale și de mediu ridicate sunt condiții necesare pentru o productivitate compatibilă cu obiectivele dezvoltării durabile din Agenda ONU 2030 și cu obiectivul privind realizarea neutralității climatice până în 2050;

întrucât protecția și promovarea drepturilor sociale, ale drepturilor lucrătorilor și ale drepturilor sindicale, inclusiv negocierea colectivă, salariile echitabile și condițiile bune de muncă, fac parte integrantă din crearea unei piețe unice funcționale, echitabile, incluzive și sustenabile, care asigură bunuri și servicii de calitate; întrucât libertatea economică de a furniza bunuri și servicii nu trebuie să prevaleze asupra drepturilor fundamentale, inclusiv a drepturilor sociale, a drepturilor lucrătorilor și a drepturilor sindicale, și nici să le submineze;

D.	întrucât ar fi necesară o evaluare cuprinzătoare a barierelor netarifare ce există pe piața unică, în special în sectorul agroalimentar, care să constituie baza pentru eliminarea acestor bariere;

întrucât orice evaluare a barierelor de pe piața unică ar trebui să se bazeze, printre altele, pe experiențele și percepțiile întreprinderilor, ale lucrătorilor și ale consumatorilor, deoarece aceștia participă de zi cu zi pe piața unică într-o anumită măsură, precum și pe scopul urmărit de normele privind piața unică; întrucât barierele existente pe piața unică afectează, sau chiar penalizează, în mod disproporționat IMM-urile și microîntreprinderile și le împiedică să desfășoare activități transfrontaliere;

F.	întrucât funcționarea pieței unice, punerea în aplicare efectivă a legislației UE aflate în vigoare și eliminarea barierelor depind atât de Comisie, cât și de statele membre;

întrucât multe dintre obstacolele care afectează piața unică decurg din aplicarea incorectă sau incompletă a legislației UE, din cauza transpunerii necorespunzătoare a legislației UE în cadrele juridice naționale, din lipsa unor măsuri legislative adecvate la nivelul UE care să vizeze eliminarea barierelor existente, din cauza lipsei unui acces liber la informațiile necesare sau din cauza măsurilor de politică adoptate unilateral de statele membre; întrucât intervenția normativă inutilă la nivelul UE ar putea avea, de asemenea, un impact negativ asupra pieței unice, creând bariere precum costurile ridicate de asigurare a conformității sau insecuritatea juridică pentru anumiți consumatori;

întrucât fragmentarea, reglementările naționale restrictive, punerea în aplicare necorespunzătoare sau incorectă, birocrația și suprareglementarea, precum și lipsa măsurilor de asigurare a respectării sau a unor măsuri juridice adecvate la nivelul UE care să elimine obstacolele pot avea consecințe negative atât la nivelul UE, cât și la nivel național, privând cetățenii de locuri de muncă, consumatorii de posibilitatea de a alege și antreprenorii de oportunități;

întrucât barierele netarifare reprezintă o acțiune de reglementare disproporțională sau discriminatorie, care are drept urmare impunerea unor sarcini sau costuri pentru întreprinderile care doresc să pătrundă pe piață, însă nu și pentru întreprinderile care există deja pe piață, sau impunerea unor costuri întreprinderilor străine, însă nu și întreprinderilor din țara respectivă (nu este contestat însă dreptul statelor membre de a adopta reglementări și de a urmări obiective legitime de politică publică, cum ar fi protecția mediului și a drepturilor consumatorilor sau a drepturilor lucrătorilor); întrucât Parlamentul a tratat problema barierelor netarifare în rezoluția sa din 26 mai 2016 (4);

întrucât „suprareglementarea” înseamnă „practici care au ca rezultat introducerea de către statele membre a unor cerințe administrative suplimentare nejustificate, care nu au legătură cu obiectivele legislației și care pot submina buna funcționare a pieței interne”; întrucât, cu toate acestea, suprareglementarea ar trebui să fie separată de stabilirea unor standarde mai stricte care depășesc standardele minime stabilite la nivelul UE pentru protecția mediului și a consumatorilor, pentru asistența medicală și siguranța alimentară;

întrucât actuala Comisie nu a prezentat încă un pachet legislativ cuprinzător care să trateze deficiențele în ceea ce privește exercitarea libertăților de bază ale pieței unice, dincolo de asigurarea aplicării normelor, excepție făcând inițiativele digitale; întrucât Comisia a acordat prioritate unei mai bune aplicări a legislației existente privind piața unică, alături de o serie de inițiative digitale și ecologice care pregătesc terenul pentru dubla tranziție;

L.	întrucât elaborarea și punerea în aplicare a legislației privind piața internă trebuie să se desfășoare întotdeauna cu implicarea corespunzătoare a partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile;

M.	întrucât Parlamentul și Consiliul au respins unele dintre propunerile incluse în pachetul legislativ din 2016 privind serviciile;

N.	întrucât o majoritate covârșitoare a întreprinderilor consideră că piața unică nu este integrată în măsură suficientă; întrucât fragmentarea normelor privind comerțul transfrontalier afectează profund întreprinderile și consumatorii din ansamblul pieței interne;

O.	întrucât, în pofida eforturilor depuse în trecut în cadrul mai multor programe și aplicații, comercianții încă întâmpină dificultăți atunci când caută informații despre normele și procedurile privind prestarea serviciilor și vânzarea bunurilor la nivel transfrontalier;

întrucât 71 % din IMM-urile care au încercat sistemul actual de recunoaștere reciprocă a mărfurilor nearmonizate au obținut o decizie prin care li s-a refuzat accesul pe piață și întrucât recenta revizuire a regulamentului care reglementează acest sistem urmărește să faciliteze aplicarea sa pentru întreprinderi, asigurând un cadru mai bun pentru procesele decizionale de la nivel național;

întrucât Directiva privind calificările profesionale (5) este un instrument esențial pentru asigurarea bunei funcționări a pieței unice, însă lipsa unor instrumente de recunoaștere automată a calificărilor și competențelor de către statele membre împiedică mobilitatea specialiștilor, creând astfel obstacole nejustificate;

R.	întrucât piața unică a UE este un proiect care va evolua permanent, iar ritmul cu care se dezvoltă societatea și tehnologiile poate crea noi obstacole în calea evoluției pieței unice, împiedicând realizarea deplină a acesteia;

întrucât digitalizarea și utilizarea IA și a noilor tehnologii pot contribui în mod semnificativ la valoarea pieței unice, participând la reducerea obstacolelor și a sarcinilor existente, la crearea de noi oportunități de afaceri și la funcționarea deplină a pieței unice digitale în beneficiul consumatorilor și al întreprinderilor; întrucât, pentru depășirea unor obstacole de pe piața unică digitală, poate fi util să se recurgă la noile tehnologii și la IA;

T.	întrucât lipsa armonizării și nivelul insuficient al standardizării minime generează costuri suplimentare și reduc siguranța produselor de pe piața unică, reducând în același timp competitivitatea europeană pe piețele internaționale;

U.	întrucât, în cadrul pieței unice, este esențial să se echilibreze corect libertățile economice, drepturile sociale, interesele consumatorilor, ale lucrătorilor și ale întreprinderilor, precum și interesul general;

V.	întrucât au fost prezentate recent Comisiei pentru petiții a Parlamentului (PETI) mai multe petiții legate de barierele netarifare, de exemplu petițiile nr. 0179/2021 și nr. 0940/2020;

întrucât criza provocată de COVID-19 a reprezentat un șoc atât pentru producători, cât și pentru consumatori și a modificat activitățile interne și cele transfrontaliere, ceea ce a afectat consumatorii, întreprinderile, lucrătorii și prestarea serviciilor; întrucât unele dintre aceste efecte pot fi temporare, însă altele vor avea consecințe de durată asupra formei și nevoilor pieței unice; întrucât răspunsul la pandemie a accelerat trecerea la serviciile digitale; întrucât criza a demonstrat importanța integrării europene și a existenței unor instituții puternice și a unor reglementări eficace; întrucât practicile arbitrare utilizate în domeniul achizițiilor publice în timpul pandemiei de COVID-19 au afectat puternic piața internă și au periclitat considerabil transparența; întrucât, în situația dificilă actuală, ar trebui să ne gândim nu numai la eliminarea restricțiilor legate de pandemia de COVID-19, ci și la eliminarea barierelor nejustificate care există pe piața internă de ani de zile, dacă dorim să îmbunătățim și să aprofundăm piața unică, aceasta fiind una dintre modalitățile de ieșire din criză;

Situația actuală a pieței unice și obiectivele de politică urmărite de aceasta

salută pachetul de acte din martie 2020 privind guvernanța pieței unice, care au ca scop îmbunătățirea punerii în practică a legislației UE și a măsurilor de aplicare a acesteia, prezentând inițial o imagine de ansamblu a inițiativelor existente și viitoare; consideră, de asemenea, că există încă deficiențe legislative și în materie de aplicare a legii care împiedică buna funcționare a pieței unice; consideră, în special, că lipsesc inițiativele de îmbunătățire a pieței unice a serviciilor;

sprijină Comunicarea Comisiei privind un plan de acțiune pe termen lung pentru o mai bună punere în aplicare și asigurare a respectării normelor privind piața unică și, în special, propunerile privind consolidarea SOLVIT ca instrument de soluționare a litigiilor în contextul pieței unice, conferirea unui rol mai important Comisiei în sprijinirea statelor membre în procesul de transpunere corectă, deplină și la timp a legislației UE, astfel încât să se asigure o interpretare armonizată și să se evite suprareglementarea, crearea unui instrument în cadrul portalului digital unic pentru tratarea obstacolelor de pe piața unică și autorizarea cetățenilor și a întreprinderilor să informeze în mod anonim cu privire la obstacolele normative cu care se confruntă aceștia în exercitarea drepturilor lor pe piața internă;

subliniază că atât întreprinderile, cât și consumatorii suferă din cauza punerii în aplicare necorespunzătoare și încurajează Comisia să acorde prioritate unor măsuri adecvate de asigurare a respectării legii;

evidențiază eforturile depuse pentru a se garanta că buna funcționare a pieței unice este însoțită de eforturi de realizare a obiectivelor fundamentale ale UE în ceea ce privește dezvoltarea durabilă și economia socială de piață, precum și un nivel ridicat de protecție și de îmbunătățire a calității mediului;

subliniază că piața unică rămâne una dintre cele mai importante realizări ale Uniunii Europene; îndeamnă, așadar, Comisia să axeze resursele pe combaterea problemelor care afectează piața unică, în special a barierelor netarifare nejustificate, care împiedică realizarea deplină a potențialului pieței unice în folosul consumatorilor, al lucrătorilor și al întreprinderilor, în special al IMM-urilor, creând obstacole inutile și injuste în fața liberei circulații a bunurilor și serviciilor;

recunoaște că este probabil să fie necesare o monitorizare mai strictă din partea statelor membre, prudență normativă, simplificarea modului în care este aplicat cadrul normativ în vigoare al UE și accentuarea mai insistentă la nivel politic a pieței unice, pentru a se elimina efectiv aceste bariere și pentru a se aprofunda și mai mult integrarea pieței unice;

recunoaște importanța capitală a politicii de protecție a consumatorilor ca factor de consolidare a pieței unice, care contribuie de asemenea la integrarea acesteia;

invită Comisia să utilizeze resursele programului privind piața unică pentru a consolida guvernanța pieței unice și pentru a îmbunătăți funcționarea acesteia, în special în ceea ce privește barierele netarifare;

invită statele membre să respecte integritatea pieței unice printr-un schimb mai bun de informații cu privire la legislația UE și printr-o mai bună coordonare a punerii în aplicare a acesteia, facilitată de Comisie, să se abțină, în măsura posibilului, de la introducerea unor norme naționale divergente și să caute soluții la nivel european, să aplice orientările privind o mai bună legiferare pentru introducerea normelor naționale, să furnizeze evaluări de impact corespunzătoare, să sprijine părțile interesate astfel încât acestea să poată contribui în mod corespunzător la procesul decizional și să aplice toate normele în mod justificat, proporțional și nediscriminatoriu;

10.

subliniază că realizarea integrală a obiectivelor Pactului verde și ale agendelor digitale europene depinde în principal de buna funcționare a pieței unice și de adoptarea unor politici publice corespunzătoare, care reprezintă un factor esențial pentru eficiența pieței și pentru inovare și unul dintr-o serie de instrumente pentru modernizarea economiilor europene; consideră, prin urmare, că deficiențele pieței unice merită același grad de atenție ca Pactul verde și Agenda digitală europeană; subliniază că alte politici europene ar trebui să țină seama de normele pieței unice și trebuie să respecte principiile acesteia; își reafirmă angajamentul față de dezvoltarea și menținerea unei piețe interne solide, sustenabile și favorabile pentru consumatori, lucrători și întreprinderi;

11.

regretă faptul că o serie de bariere netarifare ar putea să prejudicieze obiectivele strategiei industriale a UE, îndeosebi readucerea producției în UE și întărirea rezilienței economiei europene; subliniază că existența unei piețe unice integrate și solide, în care nu mai există bariere netarifare, este o condiție necesară pentru atingerea obiectivelor strategiei industriale a UE;

12.

îndeamnă statele membre să acționeze în mod proporțional și strict în conformitate cu obiectivele legitime ale politicilor publice, cum ar fi sănătatea publică, mediul, serviciile publice și interesul general; regretă însă faptul că unele state membre încă invocă interesul public pentru a-și izola piețele interne; subliniază, de asemenea, că unele cerințe precum restricțiile teritoriale nefondate, cerințele lingvistice inutile și verificarea necesității economice creează obstacole nejustificate în cadrul pieței unice și invită Comisia să îmbunătățească monitorizarea statelor membre în acest sens, inclusiv în ceea ce privește obligațiile legale de notificare;

13.

regretă că, potrivit unui studiu al Parlamentului, numărul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre în domeniul pieței unice a crescut între 2017 și 2019, ajungând la 800 în 2019, cel mai ridicat nivel înregistrat după 2014;

Obstacolele din calea liberei circulații a bunurilor și serviciilor

14.

subliniază că Comisia și părțile interesate au identificat o serie de obstacole majore nejustificate în calea activităților transfrontaliere, printre care:

(a)

diferențe normative și aplicarea inconsecventă a legislației UE, fapt ce complică schimburile transfrontaliere și obligă întreprinderile să aloce resurse pentru procesul anevoios de analiză a dispozițiilor legislative de la nivelul UE, deturnând astfel investițiile de la activitățile care creează locuri de muncă sau sprijină creșterea economică;

(b)	aplicarea necorespunzătoare a legislației UE, precum și proceduri lungi și complexe de soluționare a cazurilor de încălcare a legislației UE;

(c)

cerințe sau practici administrative greoaie și, uneori, complexe, cum ar fi inspecții repetate și persistente și sancțiuni disproporționale în raport cu încălcările, informații insuficiente, inaccesibile sau inexistente și căi insuficiente de comunicare cu administrația publică, fapt ce limitează, de asemenea, instalarea unor servicii noi sau concurente în locuri noi, ceea ce le-ar oferi consumatorilor mai multe posibilități de alegere;

(d)	constrângeri teritoriale legate de aprovizionare, care împiedică în mod clar dezvoltarea pieței unice și realizarea potențialelor sale beneficii pentru consumatori;

(e)	cerințe tehnice suplimentare adoptate la nivel național, care generează sarcini administrative excesive și nejustificate ce pot submina buna funcționare a pieței interne;

(f)	lipsa unor instrumente și mecanisme eficace care să ușureze cunoașterea obligațiilor existente sau absența unor standarde tehnice armonizate, ceea ce provoacă o majorare a costurilor de asigurare a conformității suportate de întreprinderile care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier;

(g)	lipsa transparenței și a informațiilor și cerințele procedurale complexe, care fac mai dificil accesul la procedurile de achiziții transfrontaliere, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri);

(h)	norme insuficiente pentru comerțul electronic transfrontalier;

(i)	dificultăți în soluționarea în timp util a litigiilor comerciale și administrative;

15.

ia act de faptul că întreprinderile din UE care își desfășoară activitatea pe piața internă au raportat deja exemple concrete privind obstacolele menționate mai sus, inclusiv, de exemplu, cerințe impuse prestatorilor de servicii străini de a înregistra o societate în registrul comerțului și al societăților din statul membru gazdă, chiar dacă aceștia trimit lucrători doar temporar pe teritoriul statului membru gazdă și nu dispun acolo de nicio infrastructură pentru desfășurarea activității în mod obișnuit, stabil și continuu;

16.

subliniază că cea mai eficace modalitate de a reduce fragmentarea pieței unice este asigurarea armonizării în toate situațiile posibile; subliniază, însă, că armonizarea nu ar trebui să sporească sarcina normativă suportată de întreprinderi;

17.

subliniază că respectarea statului de drept întărește integritatea pieței unice și reamintește statelor membre obligațiile lor legale de notificare;

18.

subliniază că barierele netarifare, printre alte obstacole, afectează puternic sectorul serviciilor și, prin urmare, alte domenii economice care depind de sectorul serviciilor; subliniază, de asemenea, că Comisia a identificat încă 24 de restricții concrete în 13 sectoare, care încalcă normele stabilite de Directiva privind serviciile (6), unele dintre aceste restricții fiind discriminatorii sau reprezentând cerințe de stabilire sau de cetățenie; constată că obiectivul exercițiului a fost de a documenta existența sau lipsa restricțiilor, iar evaluarea proporționalității restricțiilor nu a fost inclusă în sfera de interes a exercițiului și, prin urmare, nu a fost evaluat faptul dacă restricțiile respective erau justificate sau proporționale;

19.

ia act de faptul că raportul indică o scădere ușoară a nivelului barierelor în aproape toate sectoarele supuse evaluării, ceea ce impune o evaluare mai aprofundată de către Comisie; subliniază însă că, potrivit acțiunilor de repertorizare ale Comisiei, după punerea în aplicare a Directivei privind serviciile reducerea barierelor în diferite sectoare de servicii s-a desfășurat lent în perioada 2006-2017, iar în cazul sectorului comerțului cu amănuntul, obstacolele repertoriate au crescut chiar între 2011 și 2017, anulând astfel progresele realizate;

20.

regretă faptul că unele dintre restricțiile identificate în temeiul Directivei privind serviciile sunt rezultatul insecurității juridice pe care a creat-o aceasta de la intrarea sa în vigoare în ceea ce privește domeniul său de aplicare, în special pentru IMM-urile din sectorul turismului;

21.

reamintește că serviciile publice beneficiază de o protecție specială în ceea ce privește normele pieței interne, având în vedere rolul lor de asigurare a interesului general, ceea ce înseamnă că normele stabilite de autoritățile publice pentru buna lor funcționare nu reprezintă bariere netarifare; reamintește în acest sens că serviciile sociale și de sănătate nu intră sub incidența Directivei privind serviciile;

22.

invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de eliminare a barierelor din calea comerțului cu amănuntul și să acționeze rapid atunci când sunt identificate noi bariere; invită Comisia să pregătească orientări privind proporționalitatea procedurilor de autorizare a comerțului cu amănuntul, pentru a îmbunătăți securitatea juridică și previzibilitatea în cazul comerțului cu amănuntul, și să prezinte până la jumătatea anului 2022 un nou plan de acțiune pentru sectorul comerțului cu amănuntul din UE;

23.

reamintește că un număr considerabil de probleme ce afectează prestarea serviciilor la nivel transfrontalier decurg din practicile administrative, și nu din incompatibilitatea cu legislația UE;

24.

invită Comisia să elaboreze în continuare orientări pentru a soluționa problema dispozițiilor legislative ineficiente; evidențiază faptul că lipsa unei interpretări comune a legislației UE care facilitează libera circulație a lucrătorilor ar putea duce la o lipsă de claritate juridică și la sarcini birocratice pentru întreprinderile și lucrătorii care prestează servicii în diferite state membre; invită Comisia să sprijine statele membre în procesul de transpunere, pentru a garanta o abordare mai armonizată;

25.

regretă faptul că nu sunt utilizate în măsură suficientă procedura de notificare prevăzută de Directiva privind serviciile și sistemul de notificare TRIS (7); subliniază că acest lucru reduce capacitatea Comisiei de a asigura respectarea dispozițiilor din Directiva privind serviciile de către noile acte legislative privind serviciile; invită statele membre să își îndeplinească obligațiile de notificare prevăzute de Directiva privind serviciile; invită Comisia să prezinte, până la jumătatea anului 2022, un plan de acțiune privind îmbunătățirea cadrului actual; ia act, în acest sens, de intenția Comisiei de a actualiza manualul referitor la aplicarea Directivei privind serviciile, pentru a încorpora elementele care decurg din cea mai recentă jurisprudență și pentru a îmbunătăți respectarea directivei;

26.

subliniază că obstacolele pot decurge, de asemenea, din capacitatea limitată a administrațiilor naționale de a asigura servicii în alte limbi, precum și din insuficiența măsurilor de formare și a infrastructurii; invită statele membre să se asigure că informațiile și documentele referitoare la accesul pe piață sunt disponibile nu numai în limba oficială a statului membru, ci și în engleză sau în alte limbi care sunt utilizate pe larg în economia locală;

27.

invită Comisia și statele membre să adopte instrumente practice, concise și gata de utilizat, pentru ca autoritățile naționale să remedieze practicile incorecte și încălcările și să asigure respectarea normelor privind piața internă;

28.

reamintește că politicile publice, sănătatea publică sau siguranța publică pot fi invocate de un stat membru numai în cazul în care acesta poate dovedi existența unei amenințări reale și suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societății; consideră, prin urmare, inacceptabilă orice formă de discriminare susținută de stat, de exemplu împotriva persoanelor cu handicap sau pe criterii de situație economică, naționalitate, vârstă, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, profesie, sex sau orientare sexuală (inclusiv LGBTIQ-fobia); consideră că o astfel de discriminare poate limita libertățile pieței interne și, prin urmare, poate crea o barieră netarifară care afectează libera circulație a bunurilor și serviciilor, deoarece împiedică producătorii de bunuri și prestatorii de servicii să livreze aceleași bunuri și servicii în mod egal în întreaga UE, iar consumatorii să beneficieze de realizările pieței unice;

29.

salută îmbunătățirile semnificative aduse în ultimii ani liberei circulații a bunurilor datorită unor regulamente precum Regulamentul (UE) 2018/302 (8) (Regulamentul privind geoblocarea), Regulamentul (UE) 2019/1020 (9) (Regulamentul privind supravegherea pieței și conformitatea produselor) și, cel mai important, datorită Regulamentului (UE) 2019/515 (10) (Regulamentul privind recunoașterea reciprocă a bunurilor); reamintește că principiul recunoașterii reciproce se aplică numai bunurilor nearmonizate și subliniază importanța unei armonizări descendente pentru a asigura un nivel ridicat de siguranță a produselor și de protecție a consumatorilor; consideră că aplicarea riguroasă a principiului recunoașterii reciproce și instrumentele introduse recent prin Regulamentul (UE) 2019/515 ar putea contribui în mod eficient la realizarea agendei privind piața unică, în special în domeniile în care există încă dificultăți;

30.

consideră că adoptarea și aplicarea Regulamentului privind geoblocarea au fost benefice pentru consumatori, deoarece au înlesnit cumpărăturile transfrontaliere; reamintește, totuși, că persistă anumite obstacole, în special în ceea ce privește furnizarea de servicii și conținut audiovizuale, și că acest lucru duce la scăderea încrederii consumatorilor față de cumpărăturile transfrontaliere online; invită Comisia, în contextul raportului de evaluare programat pentru 2022, să propună modalități de eliminare a geoblocajelor nejustificate și ineficace și să vizeze o piață unică digitală armonizată;

31.

atrage atenția asupra unor practici discriminatorii și anticoncurențiale, cum ar fi constrângerile teritoriale în materie de aprovizionare, care împiedică dezvoltarea pieței unice și subminează potențialele beneficii ale acesteia pentru consumatori; invită Comisia să prezinte măsuri adecvate pentru a elimina constrângerile teritoriale legate de aprovizionare și, prin urmare, pentru a reduce barierele din calea comerțului transfrontalier, în vederea realizării unei piețe unice pe deplin funcționale;

32.

salută faptul că armonizarea calificărilor prin recunoaștere reciprocă a contribuit deja la dezvoltarea pieței unice în ceea ce privește mai multe profesii; regretă însă că evoluția în continuare este foarte anevoioasă, deoarece statele membre impun bariere administrative; subliniază că recunoașterea reciprocă între statele membre a diplomelor, calificărilor, aptitudinilor și competențelor ar îmbunătăți libera circulație a lucrătorilor și a serviciilor și îndeamnă statele membre să extindă recunoașterea reciprocă la toate nivelurile de educație și formare cu putință și să îmbunătățească sau să introducă procedurile necesare în acest sens cât mai curând posibil;

33.

reamintește statutul specific pe care îl au profesiile reglementate în cadrul pieței unice și rolul lor în protejarea interesului public, dar subliniază, de asemenea, că acest statut specific nu ar trebui utilizat pentru a menține bariere nejustificate care duc la fragmentarea pieței unice;

34.

încurajează statele membre să elimine restricțiile nejustificate privind calificările profesionale și invită Comisia să rămână vigilentă în aplicarea politicilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazul în care statele membre nu respectă legislația UE privind recunoașterea calificărilor;

35.

reamintește că Directiva privind calificările profesionale se bazează pe principiul egalității de tratament și pe interzicerea discriminării pe motiv de cetățenie;

36.

invită Comisia și statele membre să crească în permanență gradul de informare în rândul întreprinderilor și al lucrătorilor, care ar putea să nu fie la curent cu recunoașterea reciprocă și cu alte norme aplicabile ce facilitează operațiunile transfrontaliere;

37.

solicită să fie promovat Cadrul european de calificări și să fie facilitată aplicarea acestuia în întreaga Uniune Europeană, pentru ca acest cadru să devină un instrument de recunoaștere general acceptat;

38.

regretă accesul insuficient la informațiile privind mobilitatea forței de muncă în sectorul serviciilor și este preocupat de procedurile împovărătoare din anumite state membre pentru obținerea documentelor esențiale și de problemele actuale legate de punerea la dispoziția cetățenilor, în timp util, a unui formular A1; subliniază că accesul la informații, de exemplu la informațiile privind acordurile colective interne, în cazul în care acestea sunt aplicabile și relevante, este obligatoriu în temeiul Directivei 2014/67/UE (11) și ar trebui îmbunătățit pentru a înlesni respectarea normelor de către întreprinderi și informarea lucrătorilor; insistă asupra faptului că aceste informații ar trebui să fie disponibile prin intermediul portalului digital unic; invită Comisia și Autoritatea Europeană a Muncii să ia măsurile necesare pentru a îmbunătăți accesul la informații;

39.

îndeamnă Comisia să introducă, conform planificării, în primul trimestru al anului 2022, un formular digital pentru declararea detașării lucrătorilor, astfel cum este indicat în actualizarea sa din 2020 a noii strategii industriale, prin care se introduce un formular digital simplu, ușor de utilizat și interoperabil, care să răspundă nevoilor întreprinderilor europene, în special ale IMM-urilor;

40.

reamintește că accesul la informații este esențial și ar trebui facilitat cât mai mult posibil pentru utilizatori; consideră că măsurile luate în cadrul pachetului privind produsele, pentru a îmbunătăți accesul la informațiile despre normele aplicabile și obligațiile întreprinderilor, sunt binevenite, deoarece facilitează comerțul transfrontalier și asigură în același timp un nivel ridicat de protecție a consumatorilor; solicită alocarea unor resurse suficiente pentru înființarea ghișeelor unice;

41.

ia act de numărul tot mai mare de reglementări privind accesul vehiculelor în orașe, care se aplică atât vehiculelor private, cât și celor comerciale; solicită Comisiei să determine dacă este necesară o coordonare la nivelul UE;

42.

subliniază că buna funcționare a pieței unice este determinantă pentru asigurarea unei aprovizionări în măsură suficientă peste tot în UE cu produse de bună calitate și la preț accesibil, inclusiv cu produse agroalimentare;

43.

evidențiază importanța îmbunătățirii dinamismului și a rezilienței sistemelor de aprovizionare ale UE, inclusiv a celor de la nivel local și regional, precum și importanța întăririi lanțurilor de aprovizionare scurte, inteligente și integrate, pentru a asigura aprovizionarea continuă cu alimente a întregului teritoriu al UE;

44.

subliniază necesitatea de a se asigura o armonizare maximă a pieței unice printr-o abordare uniformă a etichetării la nivelul întregii UE, care poate atât să elimine obstacolele din calea funcționării pieței unice, cât și să asigure consumatorii cu informații clare, transparente, trasabile și ușor de înțeles;

45.

salută adoptarea Directivei revizuite privind practicile comerciale neloiale (12) și măsurile de stimulare adoptate de Comisie în acest sens și sprijină activitatea și constatările Centrului Comun de Cercetare, toate acestea urmărind să soluționeze problema diferențelor de calitate a produselor;

Digitalizarea și utilizarea IA pentru eliminarea barierelor de pe piața unică

46.

subliniază importanța unei piețe unice digitale pe deplin funcționale, care să aducă beneficii consumatorilor și întreprinderilor, și solicită ca IMM-urile să fie sprijinite pentru a face față obstacolelor și dificultăților în procesul transformării lor digitale;

47.

consideră că digitalizarea și tehnologiile emergente, cum ar fi IA, pot contribui la realizarea obiectivelor UE și pot aprofunda piața internă; subliniază că, dacă sunt utilizate corect, aceste tehnologii pot fi utile și transformatoare și pot soluționa numeroase provocări în procesul eliminării obstacolelor de pe piața unică;

48.

invită Comisia să studieze în continuare posibilitatea de a utiliza și de a încuraja utilizarea soluțiilor digitale care pot contribui la furnizarea informațiilor obligatorii despre produs sau ambalaj fără a fi necesară creșterea dimensiunii ambalajului sau reambalarea;

49.

salută propunerile Comisiei referitoare la un act legislativ privind serviciile digitale (COM(2020)0825) și la un act legislativ privind piețele digitale (COM(2020)0842) și solicită Comisiei și statelor membre să asigure coerența cadrelor pe care le adoptă cu celelalte politici ale pieței interne și ale UE; consideră că este extrem de important ca întreprinderile, în special IMM-urile, și consumatorii să dispună de un set de norme clare, armonizate și solide;

50.

salută planul Comisiei de a crea un punct unic de informare la nivel european, destinat autorităților de control, privind produsele nealimentare;

51.

invită autoritățile europene și naționale competente să ia măsurile necesare pentru a elabora un model unic pentru site-urile naționale oficiale și să le facă compatibile cu portalul digital unic, pentru a îmbunătăți accesul reciproc al statelor membre la informații pertinente;

52.

recunoaște că numeroase obstacole provin din capacitatea limitată a administrației de a asigura servicii de înaltă calitate în contexte transfrontaliere; consideră că digitalizarea serviciilor publice și dezvoltarea pe deplin a capacităților de guvernare electronică sunt măsuri esențiale pentru eradicarea unora dintre barierele netarifare oneroase; invită Comisia să promoveze utilizarea instrumentelor digitale și îndeamnă statele membre să se angajeze pe deplin în sensul digitalizării serviciilor publice; insistă asupra dezvoltării și utilizării unor instrumente interoperabile și cu sursă deschisă în guvernarea electronică, pentru a promova dezvoltarea unor proceduri administrative online compatibile între state; reamintește, în acest sens, că dispozițiile principale privind portalul unic digital trebuiau să fie în vigoare în toate statele membre ale UE înainte de 12 decembrie 2020; evidențiază importanța principiilor „digital în mod implicit” și „o singură dată”, care le va permite cetățenilor și întreprinderilor să economisească timp și bani, mai ales dacă aplicarea acestora va fi extinsă; salută propunerea de a include în portalul digital unic un instrument privind obstacolele de pe piața unică;

53.

regretă că implementarea portalului digital unic se efectuează lent; invită statele membre să aloce resurse suficiente pentru a implementa rapid portalul digital unic într-un mod avantajos pentru IMM-uri, furnizând informații centrate pe utilizator privind normele și procedurile administrative aferente pieței unice, pentru ca acesta să devină, pe cât posibil, un ghișeu unic virtual; invită statele membre și Comisia să extindă sfera de acțiune a portalului digital unic la toate procedurile administrative ce vizează întreprinderile;

54.

subliniază că este foarte probabil ca SOLVIT să poată deveni principalul instrument informal de soluționare a problemelor pentru întreprinderi și consumatori în cazurile de aplicare necorespunzătoare a legislației UE; salută propunerea Comisiei de a transforma SOLVIT în instrumentul standard de soluționare a litigiilor privind piața unică; consideră că acest lucru necesită o mai bună promovare a existenței instrumentelor respective de soluționare a litigiilor;

55.

constată că, în ciuda activităților de sensibilizare desfășurate de Comisie și de statele membre, mulți cetățeni și întreprinderi nu cunosc încă SOLVIT; subliniază că Comisia și statele membre ar trebui să ia măsuri suplimentare pentru a crește vizibilitatea SOLVIT;

56.

ia act de faptul că SOLVIT se bazează mai mult pe recomandări decât pe legi și nu poate lua decizii executorii; subliniază că se pot aduce îmbunătățiri substanțiale funcționării SOLVIT;

57.

ia act de faptul că multe centre SOLVIT nu dispun încă de personal suficient, de resursele necesare și nici de activități de formare pertinente pentru personal și, prin urmare, nu dispun de cunoștințele necesare; invită Comisia și statele membre să asigure centrele SOLVIT cu resurse adecvate pentru funcționarea acestora, astfel cum a solicitat Comisia în Comunicarea COM(2017)0255;

58.

atrage atenția asupra faptului că practicile de control nejustificate, disproporționale și discriminatorii aplicate de statele membre, inclusiv amenzile excesive sau accesul la datele ce determină competitivitatea întreprinderilor, reprezintă tot o formă de bariere pe piața internă; constată că întreprinderile europene raportează în mod regulat exemple de astfel de practici, fie prin intermediul SOLVIT, fie prin intermediul petițiilor adresate Comisiei PETI sau al plângerilor adresate Comisiei Europene;

59.

subliniază necesitatea unui punct de contact disponibil și accesibil pentru cetățenii europeni, întreprinderi și reprezentanții acestora, la care să se denunțe măsurile luate de statele membre ce afectează negativ piața unică europeană; subliniază necesitatea de a da curs în mod corespunzător acestor plângeri pentru a ataca cât mai curând posibil barierele nejustificate de pe piața unică;

60.

reamintește că sectorul transportului rutier internațional de mărfuri face obiectul unei serii de bariere netarifare care limitează accesul la piețele naționale, reducând astfel competitivitatea acestui sector;

61.

subliniază importanța armonizării standardelor pentru piața internă și importanța implicării mai profunde a părților interesate și a întreprinderilor în procesul de armonizare, pentru a evita barierele inutile care împiedică accesul la piața unică a UE;

Asigurarea aplicării și monitorizarea conformității

62.

salută, în principiu, Grupul operativ pentru asigurarea respectării normelor privind piața unică (SMET), care urmărește să evalueze conformitatea legislației naționale cu normele pieței unice și să trateze în mod prioritar obstacolele cele mai urgente, să atace suprareglementarea și să discute chestiuni transversale legate de aplicare; subliniază că SMET nu ar trebui doar să identifice problemele, ci și să propună posibile soluții; invită Comisia și statele membre să asigure includerea mai profundă a părților interesate în activitatea SMET;

63.

reamintește că, până în prezent, planul Comisiei de a intensifica punerea în aplicare a legislației UE prin intermediul SMET, a cărui primă reuniune a avut loc în aprilie 2020, a dat doar rezultate limitate; regretă faptul că metodele de lucru ale SMET sunt lipsite de transparență; invită Comisia și statele membre să îmbunătățească transparența SMET și să includă părțile interesate în reuniunile sale, precum și să se asigure că SMET publică pe site-ul Comisiei listele participanților, ordinile de zi și procesele-verbale ale reuniunilor sale; invită Comisia să prezinte rezultatele concrete ale activității SMET până la sfârșitul anului 2022 și să le transmită Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor a Parlamentului și Consiliului Competitivitate, în conformitate cu Comunicarea sa din 10 martie 2020 privind un plan de acțiune pe termen lung pentru o mai bună punere în aplicare și asigurare a respectării normelor privind piața unică (COM(2020)0094);

64.

invită Comisia să prezinte periodic, cel puțin o dată la trei ani, un raport anual privind barierele netarifare, să extindă tabloul de bord existent al pieței unice într-un mod transparent și să enumere procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și reglementările naționale suspectate de încălcarea legislației UE;

65.

invită Comisia și statele membre să analizeze în mod consecvent, rapid și riguros dacă normele naționale afectează negativ piața unică, iar în caz de răspuns afirmativ, să analizeze dacă acestea sunt necesare, nediscriminatorii, proporționale și justificate, astfel cum se prevede în Directiva (UE) 2015/1535 privind furnizarea informațiilor referitoare la reglementările tehnice și în Directiva (UE) 2018/958 (13) privind accesul la profesiile reglementate; constată că lipsesc evaluările de impact corespunzătoare și justificările bine explicate, în special în ceea ce privește normele naționale privind produsele și serviciile; invită Comisia să ia rapid decizii cu privire la plângeri, pentru a asigura examinarea promptă și soluționarea eficientă a aspectelor respective prezentate din perspectiva utilizatorului final;

66.

reamintește că, pe toată durata ciclului de reglementare, statele membre și Comisia trebuie să poarte împreună responsabilitatea pentru asigurarea respectării normelor pieței interne, ținând seama și de Acordul de la Paris și de Pilonul european al drepturilor sociale, precum și pentru asigurarea respectării drepturilor cetățenilor, inclusiv a drepturilor lucrătorilor și ale consumatorilor; insistă că este necesară armonizarea la nivelul UE a normelor referitoare la frecvența și calitatea controalelor și ale altor activități de supraveghere a pieței, în special în domeniul siguranței produselor, precum și promovarea instrumentelor pentru schimbul de informații între autoritățile naționale în vederea îmbunătățirii cooperării în acest domeniu;

67.

invită fiecare stat membru să doteze toate autoritățile competente din jurisdicția sa cu toate competențele minime și cu bugetul și personalul necesare pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a acquis-ului privind piața internă;

68.

evidențiază că este important ca autoritățile competente să supravegheze, să inspecteze și să sancționeze în mod proporțional operatorii economici care nu respectă legislația, indiferent de statul membru în care aceștia își au sediul; subliniază că este esențial nu numai să se utilizeze instrumentele de cooperare între autoritățile naționale și Comisia Europeană în domeniul supravegherii pieței, ci și să se elaboreze altele noi pentru a se anunța din timp problemele de neconformitate care pun în pericol siguranța consumatorilor, în special printr-o supraveghere sporită la nivel european;

69.

subliniază importanța unui nivel sporit de armonizare care să includă o cooperare eficace și eficientă între autoritățile competente în materie de aplicare a legii, pentru a detecta, a investiga și a dispune încetarea sau interzicerea încălcărilor;

70.

subliniază importanța monitorizării și, prin urmare, salută Tabloul de bord al pieței unice ca instrument de monitorizare a performanței; subliniază necesitatea unei dezbateri periodice la cele mai înalte niveluri politice privind rezultatele tabloului de bord, asigurându-se angajamentul politic necesar pentru eliminarea obstacolelor identificate, nu numai din perspectiva întreprinderilor, ci și în ceea ce privește dificultățile cu care se confruntă lucrătorii, consumatorii și cetățenii, ținând seama în mod corespunzător de considerentele politicii sociale și ale celei de mediu;

71.

salută consolidarea capacităților administrațiilor publice naționale, ale profesioniștilor din domeniul achizițiilor publice, ale judecătorilor și ale altor practicieni din domeniul dreptului, pentru care este posibilă finanțarea în cadrul Programului de sprijin pentru reforme;

Obstacolele de pe piața unică generate de măsurile de combatere a pandemiei de COVID-19

72.

reamintește că reacția inițială a statelor membre și a Comisiei la pandemie nu a ținut seama de cerințele pieței unice și reamintește efectul puternic astfel produs asupra liberei circulații transfrontaliere a bunurilor, persoanelor și serviciilor; consideră că va fi necesară o evaluare mai aprofundată a impactului pandemiei asupra pieței unice, pentru a putea fi trase concluziile ce se impun în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19;

73.

invită statele membre ca, în cazul agravării situației cauzate de pandemie, să aplice pe deplin Orientările Comisiei privind exercitarea liberei circulații a lucrătorilor în timpul pandemiei de COVID-19 și Comunicarea Comisiei intitulată „Către o abordare etapizată și coordonată pentru restabilirea liberei circulații și ridicarea controalelor la frontierele interne” (C(2020)3250), pentru a le permite lucrătorilor, în special lucrătorilor din sectorul transporturilor, lucrătorilor frontalieri, lucrătorilor detașați și sezonieri, precum și prestatorilor de servicii să treacă frontierele și să aibă acces neîngrădit la locul lor de muncă;

74.

salută pachetul de redresare NextGenerationEU, orientările UE pentru gestionarea frontierelor, culoarele verzi pentru transporturi, certificat digital al UE privind COVID, care facilitează libera circulație, și măsurile suplimentare care au ca scop asigurarea unei funcționări normale a pieței unice;

75.

regretă faptul că unele state membre au introdus restricții de călătorie suplimentare, cum ar fi carantina pentru unii deținători ai certificatului digital al UE privind COVID; constată că aceste restricții sunt deosebit de împovărătoare pentru lucrătorii transfrontalieri, lucrătorii detașați și șoferii de camioane;

76.

reamintește că este important să se asigure faptul că măsurile luate în contextul pandemiei de COVID-19 nu afectează fluxul de produse în interiorul UE, în special fluxul de produse alimentare, inclusiv în cazul teritoriilor care nu au o legătură directă cu Europa continentală;

77.

observă că pandemia de COVID-19 a determinat aplicarea unor restricții la frontierele dintre statele membre și în interiorul acestora, pe lângă efectele negative pe care le-a avut asupra sectorului hotelier, al restaurantelor și al alimentației, cu un impact devastator asupra producției de alimente;

78.

consideră că dezvoltarea durabilă, tranziția echitabilă, incluziunea socială și crearea de locuri de muncă de calitate trebuie să deschidă calea către redresare;

79.

salută propunerea Comisiei de a prezenta un instrument de urgență pentru piața unică; invită Comisia să îl dezvolte ca pe un instrument structural obligatoriu din punct de vedere juridic, pentru a asigura libera circulație a persoanelor, a bunurilor și a serviciilor în cazul unor crize viitoare;

80.

invită Comisia și statele membre să utilizeze activ lecțiile învățate și să elaboreze un plan de răspuns pentru situații de urgență, al cărui scop ar trebui să fie asigurarea unui răspuns comun și garantarea, pe cât posibil, a liberei circulații a serviciilor, bunurilor și persoanelor, în special a lucrătorilor transfrontalieri; reamintește că statele membre trebuie să anunțe prompt măsurile naționale care limitează libera circulație a bunurilor și serviciilor;

81.

salută propunerea de regulament a Comisiei privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și de abrogare a Deciziei 1082/2013/UE (COM(2020)0727), în special propunerea sa de a fi creat un mecanism de control al restricțiilor la exporturile de echipamente medicale pe piața internă;

82.

subliniază necesitatea urgentă de a se extinde accesul la serviciile și tehnologiile digitale care sunt esențiale în situații de urgență pentru buna funcționare a pieței unice și pentru accesul cetățenilor și al întreprinderilor la serviciile publice prin soluții de e-guvernare; recunoaște că excluziunea digitală și lipsa accesului la internet sunt unele dintre cele mai importante bariere netarifare din calea transformării digitale a pieței unice europene;

o o

83.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 456, 10.11.2021, p. 14.

(2) JO L 295, 21.11.2018, p. 1.

(3) JO C 388, 13.11.2020, p. 39.

(4) JO C 76, 28.2.2018, p. 105.

(5) Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO L 255, 30.9.2005, p. 22).

(6) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, 27.12.2006, p. 36).

(7) Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).

(8) Regulamentul (UE) 2018/302 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 februarie 2018 privind prevenirea geoblocării nejustificate și a altor forme de discriminare bazate pe cetățenia sau naționalitatea, domiciliul sau sediul clienților pe piața internă (JO L 60 I, 2.3.2018, p. 1).

(9) Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).

(10) Regulamentul (UE) 2019/515 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2019 privind recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru (JO L 91, 29.3.2019, p. 1).

(11) Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 159, 28.5.2014, p. 11).

(12) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).

(13) Directiva (UE) 2018/958 a Parlamentului European și a Consiliului din 28 iunie 2018 privind efectuarea unui test de proporționalitate înainte de adoptarea unor noi reglementări referitoare la profesii (JO L 173, 9.7.2018, p. 25).

6.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 342/225

P9_TA(2022)0044

Un statut pentru asociațiile și organizațiile non-profit transfrontaliere europene

Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 conținând recomandări adresate Comisiei privind un statut pentru asociațiile și organizațiile non-profit transfrontaliere europene (2020/2026(INL))

(2022/C 342/17)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere articolele 114 și 352 din TFUE,

—	având în vedere articolul 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale, în special articolul 12,

—	având în vedere articolul 11 din Convenția europeană a drepturilor omului,

—	având în vedere avizul său (1) referitor la propunerea Comisiei de regulament privind statutul unei asociații europene (2),

—	având în vedere rezoluția sa din 13 martie 1987 privind asociațiile non-profit din Comunitățile Europene (3),

—	având în vedere rezoluția sa din 7 octombrie 2020 referitoare la instituirea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (4),

—	având în vedere declarația Parlamentului European din 10 martie 2011 privind crearea unor statute europene pentru societăți mutuale, asociații și fundații (5),

—	având în vedere Avizul CESE intitulat „Filantropia europeană: un potențial neexploatat” (aviz exploratoriu, elaborat la solicitarea Președinției române),

—	având în vedere Orientările comune privind libertatea de asociere (CDL-AD(2014)046) adoptate de Comisia europeană pentru democrație prin drept (Comisia de la Veneția) și de Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR),

—	având în vedere articolele 47 și 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere avizele Comisiei pentru cultură și educație și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0007/2022),

întrucât articolul 63 din TFUE, precum și articolele 7, 8 și 12 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”) garantează libertatea de asociere la toate nivelurile și protejează organizațiile non-profit împotriva restricțiilor discriminatorii, inutile și nejustificate în ceea ce privește finanțarea activităților lor;

întrucât, în sensul prezentei rezoluții, termenul „organizație non-profit” ar trebui înțeles ca reflectând multitudinea de forme de organizații non-profit din Uniune, atât cele bazate pe afiliere de membri, cât și cele care nu sunt bazate pe afiliere de membri, de exemplu asociații, organizații filantropice, organizații ale căror active sunt dedicate urmăririi unui obiectiv specific, cum ar fi fundațiile și alte organizații similare;

întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut că statul are o obligație pozitivă de a asigura exercitarea dreptului la libertatea de asociere și a constatat în hotărârea sa din 21 octombrie 2005, Ouranio Toxo și alții/Grecia (6), că „respectarea reală și efectivă a libertății de asociere nu poate fi redusă la o simplă obligație a statului de a nu interveni”; întrucât în hotărârea sa din cauza C-78/18 (7), Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a statuat că libertatea de asociere nu include numai capacitatea de a crea sau de a dizolva o asociație, ci acoperă și posibilitatea ca asociația respectivă să acționeze între timp;

întrucât organizațiile non-profit sunt fundamentale pentru reprezentarea intereselor cetățenilor și ale societății civile, inclusiv prin furnizarea de servicii în domenii adesea neprofitabile ale sectorului social, prin încurajarea participării la viața socială și prin apărarea drepturilor minorităților; întrucât, în plus, acestea joacă un rol esențial în anticiparea și soluționarea problemelor socioeconomice, precum și în eliminarea lacunelor în ceea ce privește serviciile și activitățile economice, alături de administrațiile naționale, regionale și locale;

E.	întrucât organizațiile non-profit utilizează și promovează adesea libertatea de exprimare, în special în ceea ce privește promovarea interesului public, sprijină participarea activă la viața democratică și funcționează ca niște școli ale democrației;

întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a evidențiat rolul vital pe care organizațiile non-profit îl au în a ajuta persoanele să facă față numeroaselor dificultăți, garantând astfel coeziunea socială; întrucât, cu toate acestea, statutul lor a fost zdruncinat de criza provocată de pandemia de COVID-19, în special din cauza întreruperii activităților lor și a creării de noi nevoi și misiuni;

întrucât democrația europeană depinde de capacitatea societății civile și a organizațiilor reprezentative de a funcționa liber și transfrontalier; întrucât rolul esențial al societății civile și al organizațiilor reprezentative în ceea ce privește contribuția la democrație este considerat o valoare fundamentală a Uniunii, astfel cum este recunoscut în special la articolul 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană („TUE”), și necesită existența unui dialog deschis, transparent și structurat;

H.	întrucât organizațiile non-profit fac parte integrantă din societatea civilă a Uniunii și includ organizații filantropice, cum ar fi fundațiile care contribuie la activitatea persoanelor fizice și a organizațiilor non-profit și le ușurează activitatea în interesul public;

I.	întrucât informațiile statistice fiabile privind organizațiile non-profit sunt rare sau nu sunt disponibile cu ușurință;

J.	întrucât statutele europene ale întreprinderilor europene, ale societăților cooperative europene sau ale partidelor europene nu sunt adecvate pentru a permite organizațiilor non-profit să coopereze la nivel transfrontalier;

K.	întrucât companiile, întreprinderile comerciale și grupurile de interese economice au posibilitatea de a forma un Grup european de interes economic;

L.	întrucât organismele publice pot crea grupări europene de cooperare teritorială;

M.	întrucât un statut european pentru asociații ar trebui să fie deschis organizațiilor și persoanelor care doresc să se implice în schimburi și învățare reciprocă la nivel transfrontalier,

N.	întrucât solicitarea Parlamentului de creare a unor registre statistice naționale pentru actorii din economia socială nu cuprinde organizațiile din afara economiei sociale;

întrucât multe organizații non-profit joacă un rol deplin în economie și în dezvoltarea pieței interne, angajându-se în mod regulat într-o anumită activitate economică; întrucât volumul fluxurilor financiare transfrontaliere între asociații sau organizații non-profit a crescut considerabil în ultimul deceniu;

întrucât, în prezent, a crescut gradul de conștientizare în rândul responsabililor de elaborarea politicilor și al societății civile cu privire la potențialul organizațiilor non-profit în ceea ce privește furnizarea de servicii, implicarea cetățenilor și inovarea socială; întrucât potențialul acestora este probabil neexploatat într-o gamă largă de domenii, cum ar fi educația, cultura, asistența medicală, serviciile sociale, cercetarea, ajutorul pentru dezvoltare, asistența umanitară și pregătirea pentru dezastre;

Q.	întrucât potențialul socioeconomic al organizațiilor non-profit în Uniunea Europeană crește în mod constant, creându-se locuri de muncă în multe sectoare;

R.	întrucât organizațiile non-profit joacă un rol esențial în a sprijini persoanele să participe activ la viața democratică;

întrucât marea majoritate a activităților organizațiilor non-profit se desfășoară la nivel național, deși un număr tot mai mare de organizații non-profit își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier, consolidând astfel coeziunea socială dintre statele membre la nivel societal, în special în regiunile de frontieră care reprezintă aproape 40 % din teritoriul Uniunii;

întrucât organizațiile non-profit transfrontaliere contribuie în mare măsură la realizarea obiectivelor Uniunii și desfășoară activități numeroase și diverse de interes general cu relevanță transnațională, care sunt în interesul general în diferite domenii; întrucât acestea includ, printre altele, protecția și promovarea drepturilor și valorilor fundamentale, protecția mediului, educația, cultura, asistența socială și ajutorul pentru dezvoltare;

U.	întrucât organizațiile non-profit transfrontaliere, deși din ce în ce mai numeroase la nivelul Uniunii Europene, nu beneficiază de un cadru legislativ armonizat la nivel european, care să le permită funcționarea și organizarea în mod corespunzător la nivel transfrontalier;

V.	întrucât, în prezent, în lipsa unei reglementări la nivelul Uniunii a organizațiilor non-profit, activitățile transfrontaliere ale acestora sunt caracterizate de disparități culturale, judiciare și politice care decurg din legislația națională;

W.	întrucât Parlamentul a subliniat încă din 1987 necesitatea instituirii unei reglementări europene corespunzătoare pentru organizațiile non-profit europene, în rezoluția sa din 13 martie 1987 privind asociațiile non-profit din Comunitățile Europene;

X.	întrucât orice organizație care beneficiază de un statut european sau de standarde minime comune europene ar trebui să depună eforturi în vederea promovării și punerii în aplicare a valorilor și obiectivelor comune ale Uniunii consacrate în tratate și în Cartă;

Situația actuală

constată că organizațiile non-profit nu dispun de o formă juridică la nivelul Uniunii pentru a pune reprezentarea intereselor societății civile pe picior de egalitate cu cea a întreprinderilor comerciale și a grupurilor de interese economice pentru care s-a stabilit de mult timp o formă juridică la nivelul Uniunii;

observă că, din cauza diferențelor juridice, culturale, politice și economice dintre statele membre, activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit continuă să fie foarte complexe și că actualul regim administrativ și fiscal aplicabil activităților transfrontaliere ale acestor organizații generează costuri ale tranzacțiilor mai mari decât la nivel național;

subliniază că actualul cadru juridic la nivelul Uniunii și la nivel național este insuficient pentru a crea și a sprijini o societate civilă paneuropeană puternică, a cărei existență este necesară pentru democrație; identifică, prin urmare, necesitatea de a introduce o nouă formă juridică, și anume cea de asociație europeană, inclusiv normele privind înființarea, transparența, răspunderea și administrarea unei asociații europene;

subliniază că este important să se asigure coordonarea la nivelul Uniunii, să se evite fragmentarea și să se sprijine o abordare armonizată în întreaga Uniune în ceea ce privește asociația europeană, prin intermediul unui consiliu desemnat al asociațiilor europene; în acest scop, invită Comisia să examineze diferitele opțiuni și să prezinte o propunere privind forma și statutul cele mai adecvate pentru un astfel de consiliu al asociațiilor europene, în care sunt reprezentate toate statele membre și care are competențe decizionale bine definite;

consideră că pentru finalizarea pieței interne este, de asemenea, necesară o legislație a Uniunii care să sprijine organizațiile non-profit;

subliniază că, deși libertatea de circulație și de stabilire este consacrată în tratate, dreptul fundamental de asociere nu este încă pe deplin sprijinit și promovat în diferite jurisdicții ale statelor membre din cauza lipsei unor forme organizatorice adecvate și a lipsei unui tratament egal al formelor existente în întreaga Uniune, ceea ce, pe de o parte, împiedică activitățile și proiectele transnaționale, misiunile transfrontaliere și mobilitatea societății civile și, pe de altă parte, provoacă insecuritate juridică;

regretă lipsa unui instrument care să faciliteze și mai mult libera circulație a organizațiilor non-profit, indiferent de statul membru în care au fost stabilite sau în care își au reședința membrii acestora, în special prin eliminarea obstacolelor juridice și administrative;

subliniază că, din cauza lipsei de armonizare a practicilor, organizațiile non-profit care își desfășoară activitatea în întreaga Uniune se confruntă adesea cu restricții nejustificate, cum ar fi taxele, formalitățile și obstacole administrative și de altă natură, care le pun în pericol activitățile de zi cu zi și descurajează asemenea organizații să își extindă misiunile la nivel transfrontalier; subliniază că asemenea obstacole duc, de asemenea, la o creștere a volumului de muncă din cauză că trebuie să se urmeze multe proceduri administrative diferite în mai mult de un stat membru;

regretă faptul că, într-o serie de state membre, organizațiile non-profit au fost excluse din schemele de asistență în contextul pandemiei;

10.

subliniază că lipsa armonizării practicilor conduce, de asemenea, la condiții de concurență inechitabile din cauza situațiilor diferite de piață și a altor obstacole cu care se confruntă organizațiile non-profit în diferite state membre, de exemplu atunci când deschid conturi bancare, când colectează și contabilizează fonduri străine, când accesează măsuri și scheme de interes public, când beneficiază de anumite tipuri de tratament financiar sau fiscal sau angajează personal, în special atunci când angajează personal la nivel transfrontalier, ceea ce ar trebui facilitat în conformitate cu libera circulație a lucrătorilor;

11.

invită Comisia să analizeze diferitele forme de funcționare a organizațiilor non-profit în statele membre și să elaboreze o analiză comparativă;

12.

subliniază că organizațiile non-profit contribuie la inovare, cercetare, dezvoltare economică și crearea de locuri de muncă, în special în sectorul social, antreprenorial, tehnologic și cultural;

13.

recunoaște contribuțiile organizațiilor non-profit la obiectivele strategice ale Uniunii, cum ar fi combaterea crizei climatice, abordarea transformării digitale și redresarea în urma pandemiei de COVID-19; subliniază că realizarea respectivelor obiective va fi imposibilă fără contribuția societății civile care să promoveze respectivele aspecte în întreaga Europă, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a politicilor necesare la nivel local, regional, național și la nivelul Uniunii, respectând în același timp interesele și drepturile persoanelor afectate;

14.

regretă că datele sunt puține sau depășite; solicită statelor membre să furnizeze în mod regulat date defalcate, iar Comisiei să creeze resurse statistice fiabile și actualizate frecvent, pe baza unei metodologii consacrate care să asigure transparența și comparabilitatea, și să facă posibilă includerea unor astfel de date în statisticile Eurostat privind activitățile și contribuțiile transfrontaliere; subliniază că, potrivit studiului din 2017 comandat de CESE, „Evoluții recente ale economiei sociale în Uniunea Europeană”, dintr-un total de 13,6 milioane de posturi remunerate în cooperative, societăți mutuale, asociații, fundații și entități similare din Uniunea Europeană, 9 milioane provin din locuri de muncă în asociații și fundații, acestea fiind principala sursă de locuri de muncă în respectivul sector; subliniază că acest lucru demonstrează, de asemenea, importanța disponibilității mai multor date care privesc un domeniu mai larg decât economia socială;

15.

regretă faptul că statele membre și Comisia nu au prezentat acte legislative pentru a asigura un mediu favorabil în care organizațiile non-profit să poată contribui la funcționarea pieței interne și pentru a asigura libera circulație a capitalurilor la nivel transfrontalier; regretă, de asemenea, că nu a fost stabilit un statut pentru o asociație europeană, în ciuda mai multor încercări și a numeroaselor apeluri ale societății civile și ale Parlamentului;

16.

salută viitorul Plan de acțiune pentru economia socială și consideră că, întrucât doar anumite organizații non-profit își desfășoară activitatea în economia socială, planul de acțiune trebuie să includă recomandări cu privire la modul de depășire a barierelor transfrontaliere și trebuie să fie completat de inițiative legislative separate menite să sprijine organizațiile non-profit;

17.

consideră că, datorită caracterului lor special, instrumentele juridice propuse nu trebuie să aibă vreun impact asupra reglementării partidelor politice; reamintește, de asemenea, că Uniunea respectă statutul bisericilor, al organizațiilor sau comunităților religioase, precum și al organizațiilor filosofice sau neconfesionale în temeiul legislației naționale; subliniază că acest lucru nu împiedică organizațiile ale căror valori și obiective sunt inspirate de o convingere religioasă, filosofică sau neconfesională, cum ar fi organizațiile caritabile non-profit bazate pe credință, să beneficieze de domeniul de aplicare al respectivelor instrumente propuse; subliniază că sindicatele din mai multe state membre beneficiază de un statut deosebit de benefic și că, prin urmare, sindicatele ar trebui excluse din instrumentele propuse; subliniază că persoanele care doresc să înființeze o asociație sunt libere să utilizeze dispozițiile regulamentului propus și să adopte forma unei asociații europene; ia act de faptul că propunerea de directivă privind standardele minime se aplică tuturor organizațiilor non-profit din Uniune;

Protejarea societății civile și a libertății de asociere

18.

își exprimă îngrijorarea cu privire la obstacolele cu care se confruntă organizațiile non-profit din întreaga Uniune, precum și cu privire la disparitățile care decurg din legile, reglementările, practicile sau politicile administrative naționale; subliniază că acest lucru poate afecta negativ societatea civilă, poate restricționa în mod nejustificat drepturile fundamentale, în special libertatea de asociere, de exprimare și de informare și poate descuraja organizațiile non-profit să își extindă activitățile la nivel transfrontalier;

19.

ține seama în mod adecvat de posibilitățile pe care le oferă digitalizarea și internetul pentru a înlesni exercitarea dreptului la libertatea de asociere, de exemplu, prin facilitarea înregistrării și a constituirii online de organizații non-profit;

20.

subliniază că organizațiile non-profit sunt esențiale pentru democrație și pentru elaborarea politicilor la toate nivelurile; acestea promovează și lucrează pentru binele public, fac parte din sistemul de control și echilibru necesar pentru statul de drept și sunt vectori pentru angajamentul civic; salută implicarea societății civile în promovarea interesului public, în activism și în viața socială activă;

21.

reiterează faptul că organizațiile non-profit au libertatea de a participa la dezbateri politice sau publice prin obiectivele sau activitățile lor; condamnă încercările de a restricționa spațiul civic din motive politice și refuzarea sau contestarea statutului lor de organizații de interes public din cauza activității politice percepute sau reale, în cazul în care activitățile lor nu sunt menite să aducă beneficii unui anumit partid sau să substituie politica de partid; consideră că astfel de cazuri sunt periculoase pentru democrația europeană;

22.

subliniază importanța independenței organizațiilor non-profit și necesitatea de a asigura un mediu civic favorabil pentru organizațiile non-profit, respectându-le pluralitatea și înțelegând că organizațiile de interes public contribuie atât la furnizarea de servicii pe teren, cât și la promovarea binelui public și la monitorizarea politicilor publice;

23.

reamintește importanța jurnalismului independent, imparțial, profesionist și responsabil pentru informarea despre activitățile organizațiilor non-profit, atât în mass-media privată, cât și în cea publică, precum și importanța accesului la informații pluraliste ca piloni esențiali ai democrației; este preocupat de campaniile de denigrare și de procedurile abuzive în justiție utilizate împotriva actorilor implicați în participarea publică, inclusiv a organizațiilor non-profit, în mai multe state membre, de către oficiali aleși, organisme publice sau entități controlate de stat, precum și de către persoane și entități private; subliniază faptul că Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la SLAPP la 11 noiembrie 2021 (8);

24.

susține că un regulament de stabilire a cadrului juridic va aduce beneficii societății civile europene numai dacă organizațiile non-profit pot utiliza o finanțare adecvată și ușor accesibilă, atât la nivel național, cât și la nivel european; subliniază că finanțarea publică și cea privată a organizațiilor non-profit este importantă, deoarece acestea au un acces mai redus la venituri obținute din activități lucrative; subliniază, în acest context, existența programului „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori”, care vizează, printre altele, organizațiile non-profit; subliniază că, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (9), granturile Uniunii trebuie să implice cofinanțare care poate fi furnizată sub formă de fonduri proprii, venituri generate din programul de acțiune sau de lucru sau contribuții financiare sau în natură din partea unor terți; consideră că, în special în cazul organizațiilor non-profit cu resurse financiare foarte limitate, ar trebui evaluată o limită pentru cerința de fonduri proprii, iar contribuțiile nemonetare ar trebui considerate ca atare, cu condiția ca un astfel de tratament să nu perturbe concurența în ceea ce privește accesul la finanțare; ia act de faptul că, adesea, fondurile Uniunii disponibile pentru organizațiile non-profit necesită cofinanțare, ceea ce, la rândul său, înseamnă că beneficiarul trebuie să strângă o parte din fondurile necesare din alte surse; subliniază faptul că solicitarea unei cote prea mari de resurse proprii ar fi în detrimentul organizațiilor non-profit, care ar putea să nu fie în măsură să strângă aceste fonduri, ceea ce ar duce la excluderea unor organizații; consideră, prin urmare, că ar trebui să fie evaluată o limită a procentului de cofinanțare și că diferite mijloace care ar putea fi cuantificate financiar trebuie luate în considerare, cum ar fi valoarea timpului de voluntariat sau contribuțiile în natură;

25.

subliniază că este important ca organizațiile non-profit să furnizeze informații relevante publicului; de asemenea, atrage atenția asupra faptului că transparența finanțării trebuie considerată un interes public în cazul în care organizațiile non-profit au o influență semnificativă asupra vieții publice și a dezbaterii publice;

26.

consideră că introducerea unui statut al asociațiilor europene va oferi organizațiilor naționale și locale posibilitatea de a se implica mai îndeaproape în probleme europene și de a se implica în învățare reciprocă și în schimburi transfrontaliere și le va sprijini în accesarea de fonduri la nivelul Uniunii; invită Comisia și statele membre să pună la dispoziție fonduri adecvate pentru actorii societății civile, să sporească accesibilitatea fondurilor și să simplifice mai mult procedurile pentru a înlesni accesul la fonduri al actorilor societății civile, inclusiv al organizațiilor mici și locale;

27.

consideră, de asemenea, că legislația propusă trebuie să fie completată de măsuri de sprijinire a unui dialog regulat, semnificativ și structurat cu societatea civilă și organizațiile reprezentative, în conformitate cu articolul 11 din TUE; invită, în acest sens, Comisia să evalueze posibilitatea de a dezvolta un statut participativ pentru organizațiile de interes public la nivelul Uniunii;

28.

subliniază că discriminarea arbitrară și motivată politic, bazată pe obiectivele și activitățile organizațiilor non-profit, precum și pe sursele de finanțare, împiedică libertatea de asociere și, prin urmare, reprezintă o amenințare la adresa libertății de exprimare;

Recunoașterea asociațiilor, a organizațiilor non-profit și a beneficiilor publice din întreaga Uniune

29.

recunoaște că există abordări diferite în legislația națională și tradițiile juridice ale statelor membre în ceea ce privește definirea sau recunoașterea diverselor organizații non-profit care au membri și care nu au membri, precum și în ceea ce privește definirea, recunoașterea și acordarea unui statut de interes public; subliniază că, în ciuda acestor diferențe, există o înțelegere comună a nevoii de standarde minime europene și de a oferi organizațiilor non-profit posibilitatea de a dobândi personalitate juridică;

30.

invită Comisia să recunoască și să promoveze activitățile de interes public ale organizațiilor non-profit prin armonizarea statutului de interes public în cadrul Uniunii; subliniază că legile și practicile administrative naționale care reglementează organizațiile non-profit, inclusiv în ceea ce privește constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, tratamentul financiar și fiscal sau măsurile de scutire fiscală, precum și activitățile transfrontaliere, nu ar trebui să discrimineze în funcție de locul de stabilire al organizației sau față de orice grup sau persoană din orice motiv;

31.

invită Comisia să ia în considerare adoptarea unei propuneri pentru a facilita recunoașterea reciprocă a organizațiilor de interes public scutite de impozite, inclusiv a organizațiilor filantropice, în fiecare stat membru, dacă acestea sunt recunoscute ca fiind organizații de interes public scutite de impozit într-unul dintre statele membre în scopuri fiscale;

32.

evidențiază faptul că reglementarea la nivel Uniunii a statutului organizațiilor non-profit și a standardelor minime pentru acestea pot contribui la crearea condițiilor de concurență echitabile, facilitând astfel finalizarea pieței interne;

33.

îndeamnă Comisia să elaboreze o strategie specifică și cuprinzătoare de consolidare a societății civile în Uniune, inclusiv prin introducerea unor măsuri de facilitare a activității organizațiilor non-profit la toate nivelurile;

34.

solicită Comisiei să prezinte, în temeiul articolului 352 din TFUE, o propunere de regulament de instituire a statutului unei asociații europene, în urma recomandărilor din prezenta rezoluție și din partea I a anexei la aceasta;

35.

solicită Comisiei să prezinte, în temeiul articolului 114 din TFUE, o propunere de directivă privind standarde minime comune pentru organizațiile non-profit din Uniune, în scopul de a crea condiții de concurență echitabile pentru organizațiile non-profit prin stabilirea unor standarde minime, permițând societății civile să beneficieze de libertăți și drepturi fundamentale, precum și să contribuie la consolidarea democrației europene, pe baza recomandărilor formulate în prezenta rezoluție și în partea II din anexa la aceasta;

36.

solicită Comisiei să utilizeze în mod corespunzător rezultatele analizei comparative efectuate în conformitate cu alineatul (11) pentru a însoți propunerea de regulament cuprinsă în partea I din anexa la aceasta și propunerea de directivă cuprinsă în partea II din anexa la aceasta cu o listă a formelor naționale ale organizațiilor care ar trebui considerate acoperite în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din propunerea cuprinsă în partea I din anexă și cu articolul 1 din propunerea cuprinsă în partea II din anexă;

o o

37.

îi încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta rezoluție, precum și recomandările care o însoțesc.

(1) Rezoluție legislativă care încorporează avizul Parlamentului European referitor la propunerea Comisiei de regulament al Consiliului (CEE) privind statutul asociației europene (JO C 42, 15.2.1993, p. 89).

(2) Propunerea Comisiei de regulament al Consiliului (CEE) privind statutul asociației europene (COM(1991)0273 – SYN 386).

(3) JO C 99, 13.4.1987, p. 205.

(4) JO C 395, 29.9.2021, p. 2.

(5) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 187.

(6) Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 octombrie 2005, Ouranio Toxo și alții/Grecia, nr. 74989/01, ECLI:CE:ECHR:2005:1020JUD007498901.

(7) Hotărârea Curții de Justiție din 18 iunie 2020, Comisia/Ungaria, C-78/18, ECLI:EU:C:2020:476, punctul 113.

(8) Rezoluția Parlamentului European din 11 noiembrie 2021 referitoare la consolidarea democrației și a libertății și pluralismului mass-mediei în UE: recurgerea nejustificată la acțiuni de drept civil și penal pentru a reduce la tăcere jurnaliștii, ONG-urile și societatea civilă (2021/2036(INI)).

(9) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).

ANEXĂ LA REZOLUȚIE

RECOMANDĂRI PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

PARTEA I

Propunere de

REGULAMENT AL CONSILIULUI

privind statutul unei asociații europene

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 352,

întrucât:

(1)

Proiectele transfrontaliere și alte forme de cooperare care implică în special societatea civilă contribuie în mod decisiv la realizarea obiectivelor Uniunii, inclusiv la promovarea valorilor acesteia, și la dezvoltarea a numeroase activități diferite cu relevanță transnațională care aduc beneficii interesului general în numeroase domenii.

(2)

Cooperarea europeană transfrontalieră între cetățeni și asociațiile reprezentative este esențială pentru crearea unei societăți civile europene globale, care constituie un element important al democrației europene și al integrării europene, în concordanță cu articolele 11 și 15 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(3)	În urmărirea obiectivelor lor, numeroase asociații joacă un rol semnificativ în economie și în dezvoltarea pieței interne, angajându-se în mod regulat în activități economice.

(4)	Directiva …/… a Parlamentului European și a Consiliului („Directiva privind standardele minime”) vizează apropierea legislațiilor statelor membre în vederea asigurării unor standarde minime și a unui mediu propice, care să faciliteze activitatea organizațiilor non-profit.

(5)

Asociațiile sunt liantul care unește societatea noastră. Ele joacă un rol esențial în sprijinirea, încurajarea și capacitarea cetățenilor pentru a participa activ la viața democratică și socială a Uniunii, în special a celor care se confruntă cu excluderea și discriminarea, și pot juca un rol esențial în procesul de elaborare a politicilor Uniunii.

(6)	Uniunea ar trebui să ofere asociațiilor, care sunt o formă de organizație recunoscută în general în toate statele membre, un instrument juridic adecvat, capabil să promoveze activitățile lor transnaționale și transfrontaliere, precum și să contribuie la dialogul civil la nivelul Uniunii.

(7)	Introducerea unei forme de organizare la nivelul Uniunii ar înlesni, pentru toate asociațiile, urmărirea obiectivelor și activităților lor transfrontaliere pe piața internă.

(8)

Articolul 63 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și articolele 7, 8 și 12 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) protejează organizațiile non-profit împotriva restricțiilor discriminatorii sau nejustificate în ceea ce privește accesul la resurse și libera circulație a capitalurilor în cadrul Uniunii. Acest lucru se referă, de asemenea, la capacitatea de a căuta, de a asigura și de a utiliza resurse atât de origine națională, cât și de proveniență străină, ceea ce este esențial pentru existența și funcționarea oricărei entități juridice. În conformitate cu hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 18 iunie 2020 în cauza C-78/18, Comisia/Ungaria (1), restricțiile ar trebui impuse numai în scopuri legitime, cum ar fi în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al ordinii publice, și ar trebui să fie proporționale cu obiectivul protejării unor astfel de interese și cu mijloacele cel mai puțin intruzive de atingere a obiectivului urmărit. Aceasta se referă, printre altele, la restricțiile care decurg din normele privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, care sunt aplicate în conformitate cu principiile necesității și proporționalității, având în vedere, în special, obligațiile de evaluare a riscurilor în temeiul dreptului internațional și al dreptului Uniunii. Prin urmare, statele membre nu pot aplica măsuri nerezonabile, excesiv de invazive sau perturbatoare, inclusiv cerințe de informare care creează o sarcină excesivă sau costisitoare pentru organizații.

(9)

Persoanele fizice și juridice pot crea societăți europene în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2157/2001 (2) al Consiliului, societăți cooperative europene în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1435/2003 (3) al Consiliului, și partide europene în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1141/2014 (4) al Parlamentului European și al Consiliului. Cu toate acestea, niciunul dintre aceste instrumente nu prevede posibilitatea asociațiilor de a coopera la nivel transfrontalier.

(10)

Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (5) prevede crearea unor grupări europene de cooperare teritorială (GECT). Astfel de grupări sunt formate în principal din autorități de stat sau locale sau alte entități de drept public. Astfel, actorii neguvernamentali ai societății civile și cetățenii nu sunt incluși.

(11)	Grupul European de Interes Economic (GEIE), astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 2137/85 (6), permite desfășurarea anumitor activități în comun, păstrând cu toate acestea independența membrilor săi. Totuși, GEIE nu răspunde nevoilor specifice ale asociațiilor societății civile.

(12)	Prin urmare, este necesar să se instituie la nivelul Uniunii un cadru și norme de reglementare armonizate și adecvate care să permită crearea de asociații europene cu personalitate juridică proprie și care să reglementeze constituirea și funcționarea transfrontalieră a unor astfel de asociații.

(13)

Partidele politice și sindicatele, precum și bisericile și alte comunități religioase și organizații filosofice sau neconfesionale ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament ca urmare a lipsei de competențe ale Uniunii de a reglementa statutul acestora și a faptului că ele au un statut special în cadrul legislației naționale. Din aceste motive, ele ar trebui să fie tratate diferit față de alte asociații care nu au un astfel de statut, cum ar fi organizațiile caritabile non-profit bazate pe credință sau organizațiile de combatere a discriminării, inclusiv pe piața forței de muncă.

(14)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere drepturilor lucrătorilor și sindicatelor, inclusiv drepturilor și protecției existente în contextul procedurilor de insolvență și restructurare, fuziunilor, transferurilor de întreprinderi și în ceea ce privește informațiile și salariile. Angajatorii ar trebui să își îndeplinească obligațiile indiferent de forma în care își desfășoară activitatea.

(15)

Este important să se asigure coordonarea la nivelul Uniunii, pentru a se evita fragmentarea și a sprijini o abordare armonizată în întreaga Uniune pentru aplicarea prezentului regulament. În acest sens, prezentul regulament ar trebui să prevadă desemnarea unui consiliu al asociațiilor europene, în cadrul Comisiei și/sau al instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor relevante ale Uniunii sau legat de acestea.

(16)

Consiliul asociațiilor europene ar trebui să invite un reprezentant al Agenției pentru Drepturi Fundamentale la reuniunile sale atunci când acestea se referă la libertatea de asociere sau la libertatea de exprimare, în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 168/2007 al Consiliului (7).

(17)

Prezentul regulament ar trebui să introducă termene specifice pentru procedurile administrative, inclusiv în ceea ce privește înregistrarea și procesul de acordare a statutului de interes public. Atunci când evaluează implementarea și punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să analizeze în special modul în care astfel de termene sunt aplicate în practică.

(18)

În scopul verificării cerințelor prevăzute la articolul 6, organismele naționale ale asociațiilor ar putea solicita numele și adresele membrilor fondatori. Identitatea fondatorilor și a membrilor organizațiilor non-profit care sunt persoane fizice poate reprezenta informații sensibile; prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că nicio cerință care conduce la prelucrarea unor astfel de date cu caracter personal nu aduce atingere Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (8) (Regulamentul general privind protecția datelor), în special articolului 9;

(19)

O asociație europeană ar putea dori să facă distincția între diferite categorii de membri, pentru a acorda drepturi de vot numai membrilor cu drepturi depline, recunoscând în același timp membrii asociați care susțin cauza, fără drept de vot, și/sau membrii onorifici scutiți de obligația de a plăti cotizația de membru, dar cu drept de vot. Clasificarea membrilor nu ar trebui să ducă la discriminări nejustificate, în special pe motive de cetățenie.

(20)	Întrucât domeniul de aplicare al prezentului regulament este limitat la asociațiile non-profit, TFUE nu oferă niciun alt temei juridic decât cel prevăzut la articolul 352.

(21)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume instituirea unei asociații europene, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, pentru motivele susmenționate, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Obiect și dispoziții generale

Articolul 1

Obiect

(1) Prezentul regulament stabilește condițiile și procedurile care reglementează constituirea, administrarea, înregistrarea și reglementarea entităților juridice sub forma unei asociații europene.

(2) O asociație europeană este o entitate transfrontalieră independentă și autonomă, stabilită permanent pe teritoriul Uniunii printr-un acord voluntar între persoane fizice sau juridice, pentru un scop comun non-profit.

(3) O asociație europeană este liberă să își stabilească obiectivele, precum și activitățile necesare pentru a le îndeplini.

(4) Obiectivele unei asociații europene sunt de așa natură încât să sprijine promovarea obiectivelor și valorilor pe care se întemeiază Uniunea, astfel cum se prevede la articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(5) O asociație europeană are la bază statutul de membru și este liberă să stabilească componența sa. Aceasta poate include stabilirea unor cerințe speciale pentru membri, pe baza unor criterii rezonabile și obiective și sub rezerva principiului nediscriminării.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)

„non-profit” înseamnă că nu are ca scop principal generarea de profit, chiar dacă ar putea fi desfășurate activități economice. În cazul în care o organizație non-profit generează un profit, acesta este investit în organizație pentru îndeplinirea obiectivelor sale și nu este distribuit membrilor, fondatorilor sau oricăror alte părți private. Acordarea statutului de interes public în temeiul articolului 21 nu este o condiție necesară pentru a stabili caracterul non-profit al unei organizații. Cu toate acestea, în cazul în care se acordă statutul de interes public, scopul organizației este considerat a fi non-profit;

(b)

„independent” înseamnă, în ceea ce privește asociațiile, liber de orice intervenție nejustificată din partea statului și care nu face parte dintr-un guvern sau dintr-o structură administrativă. În acest sens, nici faptul de a primi finanțare guvernamentală, nici participarea la un organism consultativ al guvernului nu împiedică o asociație să fie considerată independentă, atât timp cât autonomia funcționării asociației și a procesului decizional nu este afectată de această finanțare sau participare;

(c)	„autonomă” înseamnă, în ceea ce privește asociațiile, dispunerea de o structură instituțională care le permite să își exercite toate funcțiile organizaționale interne și externe și care le permite să ia decizii esențiale în mod independent;

(d)	„interes public” înseamnă o îmbunătățire a stării de bine a societății sau a unei părți a acesteia, aducând astfel beneficii interesului general al societății;

(e)

„transfrontalier” înseamnă, în ceea ce privește asociațiile, urmărirea obiectivului cooperării transnaționale sau al cooperării transfrontaliere în cadrul Uniunii sau faptul că membrii fondatori ai unei asociații provin din cel puțin două state membre, ceea ce înseamnă că sunt cetățeni sau rezidenți ai unui stat membru, dacă sunt persoane fizice sau își au sediul social într-un stat membru, dacă sunt persoane juridice;

(f)

„membru” înseamnă o persoană fizică sau juridică care a solicitat în mod voluntar și intenționat să se alăture unei asociații pentru a susține obiectivele și activitățile acesteia și care a fost admisă în asociație în temeiul statutului asociației respective. În cazul în care o asociație este constituită ca urmare a transformării sau a fuziunii, voința de a deveni membru poate fi asumată în mod concludent.

Articolul 3

Norme aplicabile asociațiilor europene

(1) Asociațiile europene sunt reglementate de prezentul regulament și de statutul lor. În ce privește chestiunile care nu sunt tratate în prezentul regulament, o asociație europeană este reglementată în temeiul dreptului statului membru în care aceasta își are sediul social.

(2) Statele membre identifică entitatea juridică sau categoria de entități juridice cu care se consideră că o asociație europeană este comparabilă în scopul identificării legislației aplicabile în temeiul alineatului (1), într-un mod compatibil cu dispozițiile și obiectivele prezentului regulament.

Articolul 4

Organismul național al asociațiilor

(1) Statele membre desemnează o autoritate publică independentă (denumit în continuare „organismul național al asociațiilor”) și informează Consiliul asociațiilor europene menționat la articolul 5 și Comisia cu privire la aceasta. Organismul național al asociațiilor este responsabil de înregistrarea asociațiilor europene, în conformitate cu articolul 10, și de monitorizarea aplicării prezentului regulament, cu respectarea deplină a drepturilor și libertăților fundamentale ale asociațiilor europene, astfel cum sunt prevăzute în tratate și în cartă.

(2) Fiecare organism național al asociațiilor contribuie la aplicarea coerentă a prezentului regulament în întreaga Uniune. În acest scop, organismele naționale ale asociațiilor cooperează între ele, inclusiv în cadrul Consiliului asociațiilor europene, în conformitate cu articolele 5 și 22 din prezentul regulament.

Articolul 5

Consiliul asociațiilor europene

(1) Consiliul asociațiilor europene este desemnat prin prezenta decizie.

(2) Consiliul asociațiilor europene este sprijinit de un secretariat.

(3) Consiliul asociațiilor europene este compus dintr-un reprezentant al fiecărui organism național al asociațiilor și din trei reprezentanți ai Comisiei.

(4) Consiliul asociațiilor europene acționează independent atunci când își îndeplinește sarcinile și își exercită competențele.

(5) Pentru a se asigura că prezentul regulament este aplicat în mod consecvent, Consiliul asociațiilor europene:

(a)	elaborează, în cooperare cu Comisia și cu organismele naționale ale asociațiilor, formulare comune sau alte instrumente pentru a sprijini înregistrarea electronică a asociațiilor europene în conformitate cu articolul 10;

(b)	creează și gestionează baza de date digitală a asociațiilor europene la nivelul Uniunii ca instrument în scopuri informative și statistice, precum și pentru sprijinirea dialogului civil structurat despre aspecte legate de Uniune;

(c)	prelucrează notificările de înregistrare, dizolvare și alte decizii relevante privind asociațiile europene în scopul publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, așa cum se prevede în prezentul regulament;

(d)	evaluează caracterul adecvat al identificării de către statele membre a entităților juridice considerate comparabile în temeiul articolului 3 alineatul (2);

(e)	primește, examinează și dă curs plângerilor referitoare la aplicarea prezentului regulament, fără a aduce atingere sarcinilor organismelor naționale ale asociațiilor;

(f)	decide cu privire la apeluri, dacă este cazul, prin comitetului său de apel, în conformitate cu articolele 10 și 11;

(g)	examinează orice chestiune referitoare la aplicarea prezentului regulament și se consultă cu părțile implicate, cu părțile interesate pertinente și experții relevanți, din proprie inițiativă sau la cererea unuia dintre membrii săi sau a Comisiei;

(h)	emite orientări și recomandări și identifică bune practici pentru organismele naționale ale asociațiilor și asociațiile europene pentru a se asigura că prezentul regulament este aplicat în mod consecvent;

(i)

furnizează avize și recomandări Comisiei, din proprie inițiativă sau la cererea unuia dintre membrii săi sau a Comisiei și după consultarea părților, a părților interesate și a experților, despre orice aspect legat de asociațiile europene sau despre măsurile care decurg din Directiva privind standardele minime;

(j)

furnizează Comisiei avize și recomandări cu privire la fondurile structurale și operaționale destinate finanțării societății civile, organizării dialogului civil, precum și protejării și promovării drepturilor și valorilor Uniunii, astfel cum sunt consacrate în TUE și TFUE și în Cartă, în vederea susținerii și promovării dezvoltării unor societăți deschise, bazate pe drepturi, democratice, egale și favorabile incluziunii, bazate pe statul de drept;

(k)	promovează cooperarea și schimbul bilateral și multilateral eficient de informații și bune practici cu organismele naționale ale asociațiilor și între acestea;

(l)	promovează programe comune de formare și facilitează schimburile de personal între organismele naționale ale asociațiilor.

(6) Consiliul asociațiilor europene răspunde în fața Parlamentului European și a Consiliului și raportează anual Parlamentului European, Consiliului și Comisiei cu privire la activitățile sale.

(7) Dezbaterile Consiliului asociațiilor europene și între membrii acestuia sunt reglementate de Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (9).

(8) Consiliul asociațiilor europene își adoptă propriul regulament de procedură și își organizează propriile mecanisme de funcționare.

(9) Consiliul asociațiilor europene poate invita la reuniunile sale reprezentanți ai agențiilor europene relevante și experți independenți, în special din mediul academic și societatea civilă, și se consultă cu aceștia în mod regulat.

Capitolul II

Constituire și înregistrare

Articolul 6

Constituire

(1) O asociație europeană poate fi constituită:

(a)	cu acordul a cel puțin trei membri fondatori; membrii fondatori provin din cel puțin două state membre, ceea ce înseamnă că sunt cetățeni sau rezidenți ai unui stat membru, dacă sunt persoane fizice sau își au sediul social într-un stat membru, dacă sunt persoane juridice; sau

(b)	ca urmare a transformării într-o asociație europeană a unei entități existente constituite în temeiul legislației unui stat membru, care întrunește condițiile stabilite la litera (a) și care își are sediul social în Uniune; sau

(c)	ca urmare a unei fuziuni între cel puțin două asociații europene existente; sau

(d)	ca urmare a unei fuziuni între cel puțin o asociație europeană existentă și cel puțin o entitate care aparține categoriilor identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2); sau

(e)

ca urmare a unei fuziuni între cel puțin două entități identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2), constituite în temeiul dreptului statelor membre și care își au sediul social în Uniune, cu condiția ca aceste entități să aibă împreună cel puțin trei membri și ca membrii respectivi să provină din cel puțin două state membre diferite.

(2) Un stat membru poate stabili că o entitate, dintre cele identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) și al cărei sediu social nu se află în Uniune, poate participa la constituirea unei asociații europene, cu condiția ca entitatea respectivă să fie constituită în conformitate cu legislația unui stat membru, să aibă un sediu social în statul membru respectiv și să aibă o legătură economică, socială sau culturală demonstrabilă și continuă cu statul membru în cauză.

(3) Constituirea unei asociații europene se realizează printr-un acord scris între toți membrii fondatori sau printr-un proces-verbal scris care atestă ședința constitutivă, semnat de toți membrii fondatori și verificat în mod corespunzător, în cazul în care legislația națională prevede această verificare pentru constituirea de asociații.

(4) Plecarea unui membru fondator al unei asociații europene nu duce automat la desființarea sau dizolvarea asociației europene, cu condiția ca aceasta să continue să își desfășoare activitățile pe baza acordului a cel puțin numărului de persoane menționat la alineatul (1) litera (a).

(5) Constituirea unei asociații europene sau procesele de restructurare nu sunt folosite pentru subminarea drepturilor lucrătorilor sau ale sindicatelor sau a condițiilor de muncă. În conformitate cu contractele colective de muncă aplicabile și cu legislația națională și a Uniunii, obligațiile privind angajații și creditorii continuă să fie îndeplinite, iar angajații, voluntarii, sindicatele și reprezentanții lucrătorilor sunt informați și consultați în mod corespunzător. Contractele colective de muncă și drepturile de reprezentare a lucrătorilor în consiliile de administrație sunt respectate și menținute, după caz.

Articolul 7

Afiliere

Asociațiile europene sunt libere să facă distincția între membrii titulari și alte categorii de membri. Statutul asociației europene stabilește drepturile și obligațiile fiecărei categorii de membri, în special în ceea ce privește dreptul lor de vot.

Articolul 8

Statutul

(1) Membrii fondatori întocmesc și semnează statutul asociației europene în momentul constituirii sale sau al ședinței sale constitutive.

(2) Statutul conține cel puțin următoarele informații despre asociația europeană:

(a)	denumirea sa, precedată sau urmată de abrevierea „AE”;

(b)	o declarare precisă a obiectivelor sale, a naturii sale non-profit și, după caz, o descriere a scopurilor de interes public;

(c)	adresa sediului său social;

(d)	activele deținute la momentul constituirii;

(e)	denumirea și adresa sediului social al membrilor săi fondatori, în cazul în care aceștia sunt persoane juridice;

(f)	condițiile și procedurile pentru primirea, excluderea și retragerea membrilor săi;

(g)	drepturile și obligațiile membrilor săi și, după caz, categoriile diferite de membri, precum și drepturile și obligațiile membrilor din fiecare categorie;

(h)

dispozițiile care reglementează numărul de membri ai Consiliului său de administrație, componența, numirea și demiterea Consiliului de administrație, condițiile de inițiere în numele asociației a procedurii împotriva membrilor Consiliului de administrație, precum și dispozițiile care reglementează funcționarea Consiliului de administrație, atribuțiile și responsabilitățile acestuia, inclusiv puterea de reprezentare în relațiile cu părțile terțe;

(i)	dispoziții care reglementează funcționarea, competențele și responsabilitățile adunării generale, așa cum se menționează la articolul 16, inclusiv cerințele privind majoritatea și cvorumul;

(j)	dispozițiile privind drepturile și obligațiile membrilor, inclusiv drepturile de vot și drepturile de a depune moțiuni;

(k)	motivele și procedurile pentru dizolvarea voluntară a asociației;

(l)	angajamentul său explicit de a respecta valorile Uniunii, așa cum sunt consacrate la articolul 2 din TUE;

(m)	dacă dispune sau nu de capitalul social fondator și, în caz afirmativ, care este valoarea acestuia;

(n)	frecvența cu care se convoacă adunarea sa generală și

(o)	data adoptării statutului și procedura de modificare a acestuia.

Articolul 9

Sediul social

(1) Sediul social al unei asociații europene este situat pe teritoriul Uniunii, la locul prevăzut în statutul acesteia. Sediul social este situat în locul în care asociația europeană își are administrația centrală sau în locul principal de desfășurare a activității în Uniune.

(2) În cazul constituirii unei asociații europene prin transformare în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (b), membrii săi decid dacă sediul social al asociației europene trebuie să rămână în statul membru în care a fost înregistrată entitatea inițială sau trebuie să fie mutat într-un alt stat membru.

(3) În cazul constituirii unei asociații europene prin fuziune, în temeiul articolului 6 alineatul (1) literele (c), (d) sau (e), membrii săi decid în care dintre statele membre în care sunt înregistrate entitățile care fuzionează urmează să fie situat sediul social al asociației europene.

Articolul 10

Înregistrarea

(1) În termen de 30 de zile de la data constituirii asociației europene, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3), membrii fondatori ai unei asociații europene depun o cerere de înregistrare la organismul național de asociere.

(2) După verificarea respectării de către solicitanți a cerințelor prevăzute în prezentul regulament, organismul național al asociațiilor ia o decizie cu privire la înregistrarea asociației europene, în termen de 30 de zile de la primirea cererii.

(3) Statele membre nu impun cerințe suplimentare pentru înregistrare în afara celor prevăzute în prezentul regulament.

(4) În cazul în care cererea este acceptată de organismul național al asociațiilor, acesta înregistrează asociația europeană în registrul național corespunzător și comunică decizia sa în termen de 15 zile Consiliului European al Asociațiilor, care va include asociația europeană în baza de date digitală a asociațiilor europene înființată în temeiul articolului 5 alineatul (5) litera (b). În același termen, organismul național al asociațiilor comunică, de asemenea, decizia sa Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene, care se asigură apoi că informațiile sunt publicate fără întârziere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(5) Dacă, în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de înregistrare, cererea a fost respinsă sau nu s-a decis asupra acesteia, în termen de 15 zile de la primirea deciziei de respingere sau de la expirarea perioadei de 30 de zile pentru luarea unei decizii, solicitantul se poate adresa comitetului de apel instituit în temeiul articolului 11.

Comitetul de apel ia o decizie cu privire la cererea de înregistrare în termen de 30 de zile de la introducerea apelului.

În cazul în care comitetul de apel aprobă cererea de înregistrare sau nu emite o decizie în termen de 30 de zile, organismul național al asociațiilor procedează la înregistrare în termen de 15 de zile de la luarea unei astfel de decizii sau de la omisiunea de a acționa.

Orice decizie de respingere a unei cereri de înregistrare se comunică solicitanților și include motive bine întemeiate pentru respingere.

(6) După înscrierea în registrul național corespunzător în conformitate cu alineatul (4), înregistrarea unei asociații europene intră în vigoare pe întreg teritoriul Uniunii.

(7) Înregistrarea are loc prin intermediul formularelor comune de înregistrare sau al altor instrumente menționate la articolul 5. Procedura de înregistrare are loc pe cale electronică și este accesibilă și permite solicitanților să utilizeze limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale statului membru în care se află sediul social al asociației europene. Taxele de înregistrare nu sunt mai mari decât cele aplicabile entităților menționate la articolul 3 alineatul (2) și nu depășesc costurile administrative sau nu constituie o sarcină financiară nejustificată, sub rezerva principiului proporționalității. Organismele asociațiilor naționale fac posibilă înregistrarea prin alte mijloace decât cele electronice.

(8) La primirea unei cereri de acordare a statutului de interes public de către o asociație europeană, organismul național al asociațiilor evaluează cererea în raport cu cerințele stabilite în prezentul regulament. Organismul național al asociațiilor nu impune alte cerințe decât cele prevăzute în prezentul regulament.

(9) În termen de 15 zile de la primirea cererii de acordare a statutului de interes public, organismul național al asociațiilor adoptă o decizie obligatorie cu privire la cerere. Acest termen poate fi prelungit cu 15 zile în cazuri motivate corespunzător, în cazul în care evaluarea cererii necesită o examinare aprofundată sau se solicită avizul Consiliului European al Asociațiilor. Organismul național al asociațiilor informează imediat asociația europeană cu privire la durata și motivele oricărei prelungiri a perioadei inițiale de 15 de zile.

(10) În cazul în care cererea de acordare a statutului de interes public este acceptată de organismul național al asociațiilor, acesta înregistrează decizia respectivă în registrul național corespunzător și comunică decizia sa în termen de 15 de zile Consiliului European al Asociațiilor, care va include statutul de interes public al asociației europene în baza de date digitală a asociațiilor europene înființată în temeiul articolului 5 alineatul (5) litera (b). În același termen, organismul național al asociațiilor comunică, de asemenea, decizia sa Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene, care se asigură apoi că informațiile sunt publicate fără întârziere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(11) La înscrierea în registrul național corespunzător în conformitate cu alineatul (10), decizia adoptată cu privire la statutul de interes public intră în vigoare în întreaga Uniune.

(12) În cazul în care cererea de acordare a statutului de interes public a fost respinsă sau nu a fost soluționată în termenul menționat la alineatul (9), solicitantul poate, în termen de 15 zile de la primirea deciziei de respingere, să introducă un apel în fața comitetului de apel sau, la expirarea termenului pentru luarea unei decizii, să înainteze cererea comitetului de apel instituit în temeiul articolului 11.

Comitetul de apel ia o decizie în termen de 15 zile de la introducerea apelului sau de la înaintarea cererii sau în termen de 30 de zile în cazuri motivate corespunzător.

În cazul în care comitetul de apel aprobă cererea de acordare a statutului de interes public sau nu emite o decizie în termenul prevăzut la primul paragraf, organismul național al asociațiilor acordă statutul de interes public în termen de 15 de zile de la luarea unei astfel de decizii sau de la abținerea de a acționa.

Orice decizie de respingere a unei cereri de înregistrare se comunică solicitanților și include motive bine întemeiate pentru respingere.

(13) Membrii fondatori ai unei asociații europene pot decide să depună simultan o cerere de înregistrare și statutul de interes public, caz în care decizia privind ambele asociații este tratată ca una singură și se aplică termenele mai lungi.

Articolul 11

Comitetul de apel

(1) Până la … [… luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Consiliul European al Asociațiilor înființează un comitet de apel, compus dintr-un reprezentant pentru fiecare stat membru și un reprezentant al Comisiei. Reprezentantul Comisiei este președintele.

(2) Comisia asigură secretariatul Consiliului European al Asociațiilor.

(3) Comitetul de apel este convocat de către președinte, iar deciziile sale se adoptă cu majoritatea absolută a membrilor săi.

Articolul 12

Transferul sediului social

(1) Sediul social al unei asociații europene poate fi transferat în alt stat membru în conformitate cu prezentul articol. Statele membre se asigură că nu există niciun obstacol în calea transferului activelor și documentelor aparținând asociației europene care își transferă sediul social. Un astfel de transfer nu atrage după sine nicio modificare a statutului asociației europene, în afara celor prevăzute în prezentul articol, nicio dizolvare a asociației europene ori creare a unei persoane juridice noi, și nici nu afectează drepturile și obligațiile existente înainte de transfer, cu excepția celor legate în mod inerent de acesta.

(2) Propunerea de transfer este întocmită de consiliul de administrație al asociației europene și se publică în conformitate cu normele naționale ale statului membru în care se află sediul social.

(3) O propunere de transfer elaborată în temeiul alineatului (2) include detalii privind:

(a)	sediul social avut în vedere și denumirea propusă în statul membru de destinație;

(b)	numele și adresa în statul membru de origine;

(c)	statutul modificat propus, inclusiv noua denumire a asociației europene, după caz;

(d)	calendarul propus al transferului; precum și

(e)	consecințele juridice și economice preconizate ale transferului.

(4) Decizia de transfer este adoptată numai după două luni de la publicarea propunerii. Deciziile de transfer sunt reglementate de condițiile stabilite pentru modificarea statutului asociației europene.

(5) Creditorii și titularii altor drepturi în relația cu asociația europeană care existau înainte de publicarea propunerii de transfer au dreptul de a solicita asociației europene să le furnizeze garanții adecvate. Furnizarea unor astfel de garanții este reglementată de legislația națională a statului membru în care se află sediul social al asociației europene înainte de transfer. Statele membre pot extinde aplicarea acestei dispoziții pentru a include datoriile contractate de asociația europeană cu entități publice înainte de data transferului.

(6) Autoritatea competentă din statul membru în care se află sediul social al asociației europene eliberează un certificat care să ateste că actele și formalitățile necesare înainte de transfer au fost finalizate în mod corespunzător.

(7) Noua înregistrare nu se efectuează înainte de prezentarea certificatului prevăzut la alineatul (8). Transferul sediului social al asociației europene și modificarea statutului său care decurge din acest transfer intră în vigoare la data înregistrării transferului în conformitate cu articolul 10.

(8) În ceea ce privește asociațiile europene care au sediul social pe teritoriul său, un stat membru poate refuza transferul sediului social, în cazul unei obiecții oficiale formulate de o autoritate competentă desemnată în termenul de două luni menționat la alineatul (6). O astfel de obiecție poate fi formulată dacă este întemeiată numai pe motive de siguranță publică și este comunicată organismului național al asociațiilor din statul membru de destinație și Consiliul European al Asociațiilor.

(9) În cazul în care transferul sediului social este refuzat în temeiul alineatului (8), asociația europeană poate, în termen de 15 de zile de la primirea deciziei de respingere, să introducă un apel în fața comitetului de apel instituit în temeiul articolului 11. Comitetul de apel ia o decizie în termen de 15 zile sau în termen de 30 de zile în cazuri motivate corespunzător, în cazul în care evaluarea cererii necesită o examinare suplimentară.

(10) În cazul în care comitetul de apel aprobă transferul sau nu face acest lucru în termenul prevăzut la alineatul (11), organismul național al asociațiilor din statele membre competente aprobă transferul în termen de 15 de zile de la luarea unei astfel de decizii sau de la abținerea de a acționa.

Orice decizie de refuzare a unui transfer este comunicată solicitanților și este însoțită de motive justificate în mod corespunzător.

(11) În cazul în care transferul sediului social a devenit definitiv, organismul național al asociațiilor din statul membru în care asociația europeană își avea sediul social înainte de transfer comunică respectivele informații în termen de 15 de zile organismului național al asociațiilor din statul membru în care asociația europeană intenționează să își transfere sediul social și Consiliul European al Asociațiilor. În termen de cel mult 15 de zile de la primirea acestor informații, organismul național al asociațiilor din statul membru de destinație include asociația europeană în registrul național corespunzător. Consiliul European al Asociațiilor se asigură că detaliile transferului sunt publicate în baza de date digitală a asociațiilor europene, precum și în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în termen de cel mult 15 zile de la primirea comunicării din partea statului membru în care asociația europeană își avea sediul social înainte de transfer. Transferul sediului social al asociației europene intră în vigoare și poate fi opozabil terților de la data la care asociația europeană este înscrisă în registrul național al statului membru în care își are noul sediu social.

(12) O asociație europeană care face obiectul dizolvării, lichidării, insolvenței, suspendării plăților sau al altor proceduri de acest tip nu își poate transfera sediul social.

Articolul 13

Personalitate juridică

(1) O asociație europeană dobândește personalitate juridică în toate statele membre de la data la care este înscrisă în registrul național corespunzător ca asociație europeană.

(2) După notificarea de înregistrare, dar înainte de înscrierea în registrul național corespunzător, asociația europeană își poate exercita drepturile de persoană juridică dacă utilizează termenii „asociație europeană în curs de constituire” ca parte a denumirii sale și în conformitate cu normele naționale privind supravegherea preventivă aplicabile asociațiilor naționale din statul membru în care asociația europeană își are sediul social în timpul constituirii. Dacă, înainte de dobândirea personalității juridice, au fost întreprinse acțiuni în numele asociației europene, iar asociația europeană nu își asumă obligațiile care decurg din aceste acțiuni, persoanele fizice sau juridice care întreprind aceste acțiuni răspund în solidar pentru ele, cu excepția cazului în care se prevede altfel în normele naționale aplicabile ale statului membru în care asociația europeană își are sediul social în timpul constituirii.

(3) De la … [data intrării în vigoare a prezentului regulament], numai asociațiile europene constituite și înregistrate în conformitate cu prezentul regulament pot include sintagma „asociație europeană” în denumirea lor, în limba sau limbile oficiale ale statului membru în care sunt stabilite. Acestora li se permite să facă acest lucru la înscrierea în registrul național corespunzător, în conformitate cu articolul 10 alineatul.

(4) În calitate de persoane juridice, asociațiile europene au capacitatea de a-și exercita, în nume propriu, competențele, drepturile și obligațiile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor lor, în aceleași condiții ca entitățile juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) și constituite în conformitate cu legislația statului membru în care se află sediul social al asociației europene.

(5) Ca o consecință a dobândirii personalității juridice, o asociație europeană dobândește dreptul și capacitatea de:

(a)	a încheia contracte și alte acte juridice, inclusiv a achiziționa bunuri mobile și imobile;

(b)	a strânge fonduri pentru a sprijini activitățile sale non-profit;

(c)	a primi donații și moșteniri;

(d)	a angaja personal;

(e)	a se constitui parte în cadrul unor proceduri judiciare; precum și

(f)	a accesa servicii financiare.

Articolul 14

Administrare și organe

(1) Asociația europeană are libertatea de a-și stabili structurile interne de conducere și administrare în statutele sale, sub rezerva celorlalte dispoziții ale prezentului regulament. Aceste structuri și administrare respectă, în orice caz, principiile democratice și valorile fundamentale ale Uniunii.

(2) Asociația europeană este condusă de cel puțin două organisme, consiliul de administrație și adunarea generală.

(3) Consiliul de administrație sau adunarea generală pot înființa alte organisme de administrare, în condițiile procedurilor prevăzute în prezentul regulament și în statutul asociației europene și în conformitate cu acestea.

Articolul 15

Consiliul de administrație

(1) Consiliul de administrație gestionează asociația europeană în interesul acesteia și în urmărirea obiectivelor sale, așa cum se prevede în statutul asociației europene.

(2) Consiliul de administrație este numit de adunarea generală, în conformitate cu statutul său. Informațiile privind componența consiliului de administrație sunt puse la dispoziția organismului național al asociațiilor în termen de șase luni de la data alegerii acestuia. Organismul național al asociațiilor informează Consiliului European al Asociațiilor în acest sens. Orice ulterioare ale componenței se pun la dispoziție în același mod. Aceste informații sunt puse și la dispoziția publicului de către asociația europeană.

(3) O persoană nu este eligibilă să devină membru al consiliului de administrație sau nu i se pot conferi competențe sau atribui responsabilități de conducere sau de reprezentare în temeiul alineatului (6) de mai jos, dacă nu are dreptul să facă parte dintr-un consiliu de administrație sau dintr-un alt organ de conducere sau de supraveghere similar al unei entități juridice din următoarele motive:

(a)	legislația Uniunii sau legislația națională aplicabilă persoanei respective;

(b)	legislația Uniunii sau legislația națională aplicabilă entităților juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) în statul membru în care asociația europeană își are sediul social; sau

(c)	o hotărâre judecătorească sau o decizie administrativă pronunțată sau recunoscută într-un stat membru.

(4) În limitele funcțiilor care le sunt atribuite prin prezentul regulament și prin statutul asociației europene, toți membrii consiliului de administrație au aceleași drepturi și obligații.

(5) Consiliul de administrație poate delega competențe sau responsabilități de gestiune comitetului compus din unul sau mai mulți membri ai asociației europene. Statutul sau adunarea generală adoptă condițiile de funcționare a acestei delegări.

(6) Consiliul de administrație poate avea reuniuni ordinare și extraordinare. În cadrul reuniunilor sale ordinare, consiliul de administrație se reunește la intervale prevăzute în statutul asociației europene, dar cel puțin de două ori pe an, pentru a discuta despre conturile, activitățile și perspectivele previzibile ale proiectelor asociației europene.

(7) Consiliul de administrație întocmește, o dată pe an, un raport privind conturile și activitățile asociației europene, pe care îl transmite organismului național al asociațiilor și Consiliului European al Asociațiilor. Acest raport anual este pus și la dispoziția publicului de către asociația europeană.

(8) Fără a aduce atingere articolului 22 alineatul (2) și în măsura în care se aplică entităților menționate la articolul 3 alineatul (2), consiliul de administrație întocmește, o dată pe an, o situație financiară privind conturile asociației europene, indicând veniturile generate de activitățile economice, precum și fonduri cum ar fi credite și împrumuturi bancare, donații sau încasări necompensate de numerar sau bunuri în cursul anului calendaristic precedent, precum și o estimare bugetară pentru exercițiul financiar următor. În conformitate cu dreptul intern, statele membre pot solicita consiliului de administrație să prezinte situația financiară autorității competente și membrilor asociației. În acest caz, membrii pot solicita consiliului de administrație să furnizeze informații suplimentare, inclusiv cu privire la sursele de finanțare. Membrii pot face acest lucru numai în cazul în care, în urma examinării situației financiare anuale, acest lucru este necesar din motive de transparență și responsabilitate și cu condiția ca acesta să fie proporțional. În acest scop, asociația europeană este obligată să țină o evidență completă și exactă a tuturor tranzacțiilor financiare, astfel cum se menționează la articolul 23 alineatul (1).

(9) Membrii consiliului de administrație au competența de a reprezenta asociația europeană în relațiile cu părțile terțe și în procedurile judiciare, în limitele și condițiile stabilite în statutul său. În cazul în care competența de a reprezenta asociația europeană în relațiile cu părțile terțe este conferită unui număr de doi sau mai mulți membri, aceste persoane exercită competența în mod colectiv.

(10) Orice acte realizate de membrii consiliului de administrație în numele asociației europene sunt obligatorii pentru asociația europeană în relația cu terții, cu condiția ca aceștia să nu depășească competențele conferite consiliului de administrație prin legislația aplicabilă sau, în mod legal, prin statutul asociaței europene.

Articolul 16

Adunarea generală

(1) Adunarea generală a asociației europene, care reunește toți membrii, este denumită adunare generală.

(2) Consiliul de administrație convoacă adunarea generală în concordanță cu statutul asociației europene.

(3) Membrii sunt informați cu privire la o adunare generală cu cel puțin 15 zile înainte de data stabilită pentru reuniunea adunării generale.

(4) Consiliul de administrație poate convoca o adunare generală în orice moment, fie din proprie inițiativă, fie la cererea a cel puțin un sfert dintre membri. Statutul poate stabili un prag inferior.

(5) Reuniunile adunării generale se pot desfășura în prezența fizică a membrilor, în prezența online sau printr-o combinație a celor două, fără ca acest lucru să afecteze validitatea reuniunii adunării generale sau a deciziilor adoptate. Consiliul de administrație decide care dintre cele trei modalități se utilizează pentru fiecare reuniune a adunării generale, cu excepția cazului în care majoritatea membrilor asociației propune o altă modalitate.

(6) Cererea de organizare a unei reuniuni a adunării generale precizează motivele convocării și punctele care trebuie incluse pe ordinea de zi.

(7) Fiecare membru are dreptul de a primi informații și de a obține acces la documente, în conformitate cu normele stabilite în statut, înaintea fiecărei reuniuni a adunării generale.

(8) Fiecare membru are dreptul de a participa la adunarea generală, de a lua cuvântul și de a prezenta propuneri.

(9) Dreptul de vot și de a depune moțiuni al membrilor în cadrul adunării generale se exercită conform statutului asociației europene, în concordanță cu articolul 8 alineatul (2) litera (j).

(10) Membrii pot numi un alt membru care să îi reprezinte în cadrul unei adunări generale înainte de reuniune, în conformitate cu o procedură care urmează să fie stabilită în statutul asociației europene. Un membru nu poate reprezenta mai mult de doi alți membri.

(11) Deciziile adunării generale cu privire la chestiunile obișnuite se adoptă, cu excepția cazului în care se prevede altfel, cu majoritatea voturilor membrilor prezenți sau reprezentați. Voturile se repartizează în conformitate cu normele stabilite în statutul asociației europene.

Articolul 17

Filialele asociației și membrii principali

(1) O asociație europeană poate avea filiale regionale. Filialele nu sunt considerate ca având personalitate juridică distinctă, dar pot organiza și gestiona activități în numele asociației, sub rezerva cerințelor din statut.

(2) Consiliul de administrație al asociației europene poate numi unele filiale sau unii membri care sunt persoane juridice drept actori principali în executarea și punerea în aplicare a proiectelor asociației europene. Statele membre le permit filialelor sau membrilor să pună în aplicare proiecte aflate sub responsabilitatea lor în calitate de actori principali ai asociației europene.

Articolul 18

Modificarea statutului

(1) Orice modificare a statutului asociației europene este discutată în cadrul unei adunări generale convocate în acest scop.

(2) Membrii sunt informați cu privire la adunările generale în care se discută și se decide cu privire la propunerile de modificare a statutului asociației europene cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de data stabilită pentru adunare. Informarea include propunerile în cauză.

(3) Adunarea generală poate aduce modificări statutului dacă cel puțin jumătate din membrii asociației europene plus unu sunt prezenți sau reprezentați.

(4) Modificările privind statutul asociației europene se adoptă dacă cel puțin două treimi din membrii adunării generale prezenți sau reprezentați votează în favoarea acestora.

(5) Modificările privind scopul declarat al asociației europene se adoptă dacă cel puțin trei sferturi din membrii adunării generale prezenți sau reprezentați votează în favoarea acestora.

(6) În termen de șase luni de la data adoptării, textul statutului adoptat este pus la dispoziția organismului național al asociațiilor, care informează Consiliul European al Asociațiilor cu privire la aceasta. Aceste informații sunt puse la dispoziția publicului de către asociația europeană și comunicate Consiliului European al Asociațiilor pentru a fi incluse în baza de date europeană menționată la articolul 5 alineatul (5) litera (b).

Capitolul III

Dispoziții privind tratamentul aplicat asociațiilor europene în statele membre

Articolul 19

Principiul nediscriminării

(1) Este interzis orice tratament discriminatoriu al asociațiilor europene.

(2) Asociațiile europene beneficiază de același tratament ca entitățile naționale echivalente identificate în concordanță cu articolul 3 alineatul (2).

Articolul 20

Statutul de utilitate publică

(1) Unei asociații europene i se poate acorda statutul de interes public dacă sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

(a)

scopul și activitățile organizației urmăresc un obiectiv de interes public care servește bunăstării societății sau a unei părți a acesteia și, prin urmare, aduce beneficii binelui public, cu excepția cazului în care acest scop și aceste activități vizează în mod sistematic și direct să aducă beneficii structurilor unui anumit partid politic. Următoarele scopuri sunt considerate, printre altele, ca fiind orientate către un obiectiv de interes public:

(i)	conservarea artei, culturii și istoriei;

(ii)	protecția mediului și schimbările climatice;

(iii)

promovarea și protejarea drepturilor fundamentale și a valorilor Uniunii, inclusiv democrația, statul de drept și eliminarea oricărei discriminări bazate pe sex, rasă, etnie, religie, handicap, orientare sexuală sau pe orice alt motiv;

(iv)	justiția socială, includerea socială și prevenirea sau reducerea sărăciei;

(v)	asistența umanitară și ajutorul umanitar, inclusiv ajutorul în caz de dezastre;

(vi)	ajutorul pentru dezvoltare și cooperarea pentru dezvoltare;

(vii)

protecția, asistența și sprijinul acordate categoriilor vulnerabile ale populației, inclusiv copiilor, persoanelor în vârstă, persoanelor cu handicap, persoanelor care solicită sau care beneficiază de protecție internațională și persoanelor fără adăpost;

(viii)

protecția animalelor;

(ix)	știința, cercetarea și inovarea;

(x)	educația, formarea și implicarea tinerilor;

(xi)	promovarea și protecția sănătății și a bunăstării, inclusiv furnizarea de asistență medicală;

(xii)

protecția consumatorilor; precum și

(xiii)

sporturile pentru amatori și promovarea acestora.

(b)	orice surplus din orice activitate economică sau altă activitate generatoare de venituri generat de organizație este utilizat exclusiv pentru promovarea obiectivelor de interes public ale organizației;

(c)	în cazul dizolvării organizației non-profit, garanțiile statutare garantează că toate activele vor continua să servească obiectivelor de interes public; și

(d)	membrii structurilor de conducere ale organizației care nu sunt angajați ca personal al acesteia nu sunt admisibili pentru o remunerație care depășește indemnizațiile de cheltuieli adecvate;

(2) Asociațiile europene pot solicita organismului național al asociațiilor din statul membru în care își au sediul social să fie recunoscute ca asociații de interes public, în concordanță cu cerințele prevăzute la alineatul (1).

(3) Organismul național al asociațiilor ia o decizie cu privire la cererea de acordare a statutului de interes public în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 alineatele (8) și (9).

(4) Statele membre tratează o asociație europeană căreia i se acordă statutul de interes public în același mod ca și entitățile juridice cărora li s-a acordat un statut corespunzător în jurisdicția lor.

Articolul 21

Principiul tratamentului național

O asociație europeană face obiectul dispozițiilor dreptului intern aplicabile entităților juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) în statul membru în care își are sediul social.

Articolul 22

Principiul tratamentului nearbitrar

O asociație europeană nu trebuie să facă obiectul unui tratament diferențiat din partea statelor membre doar pe baza aprecierii politice a scopului său, a domeniului său de activitate sau a surselor sale de finanțare.

Capitolul IV

Finanțare și informare

Articolul 23

Strângerea de fonduri și utilizarea gratuită a activelor

(1) Asociațiile europene sunt în măsură să solicite, să primească, să transfere sau să doneze orice resurse, inclusiv financiare, în natură și materiale, și să solicite și să primească resurse umane, de la sau către orice sursă, fie că este vorba de organisme publice, persoane fizice sau organisme private, în orice stat membru și în țări terțe.

(2) Asociațiile europene fac obiectul dispozițiilor legislației Uniunii și ale dreptului intern aplicabil privind impozitarea, vămile, schimbul valutar, spălarea banilor și finanțarea terorismului, precum și al normelor care reglementează finanțarea alegerilor și a partidelor politice, astfel cum sunt aplicabile entităților juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) în statul membru în care își au sediul social.

(3) Asociațiile europene sunt supuse obligațiilor de informare și de divulgare publică în concordanță cu legislația națională, inclusiv în ceea ce privește componența consiliului de administrație, dispozițiile statutului, finanțarea și situațiile financiare, în măsura în care asemenea obligații îndeplinesc obiectivul de interes general de a garanta că asociațiile europene funcționează în mod transparent, că sunt responsabile și cu condiția ca asemenea obligații să fie necesare și proporționale.

Respectarea obligațiilor menționate la primul paragraf nu duce la supunerea asociațiilor europene unor norme mai stricte decât cele aplicabile entităților naționale echivalente identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) și entităților cu scop lucrativ. Aceste obligații de informare și de divulgare publică nu trebuie să ducă la nicio diferență de tratament sau limitare a drepturilor și obligațiilor asociației europene, indiferent de oportunitatea scopului sau de sursele de finanțare.

Articolul 24

Contabilitate și audit

(1) Asociațiile europene țin evidența completă și exactă a tuturor tranzacțiilor financiare.

(2) Asociațiile europene întocmesc cel puțin o dată pe an:

(a)	situația anuală a conturilor lor;

(b)	situația conturilor consolidate, dacă este cazul;

(c)	un buget estimativ pentru exercițiul financiar următor; precum și

(d)	un raport anual de activitate;

Consiliul de administrație transmite raportul anual de activitate și raportul financiar organismului național al asociațiilor în conformitate cu articolul 14 alineatul (7) și alineatul (8).

(3) Raportul anual de activitate conține cel puțin:

(a)	informații privind activitățile asociației europene în anul de referință;

(b)	informații privind perspectivele previzibile, dacă sunt disponibile; și

(c)	o descriere a modului în care a fost promovat obiectivul de interes public în cursul anului precedent, în cazul în care statutul corespunzător a fost acordat asociației europene.

(4) Situația anuală a conturilor asociației europene și, atunci când este cazul, situația conturilor consolidate ale acesteia sunt auditate în conformitate cu dispozițiile aplicabile entităților juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) în statul membru în care asociația europeană în cauză își are sediul social. Auditul se efectuează cel puțin o dată la patru ani și cel mult o dată la doi ani.

(5) Raportul rezultat în urma auditului menționat la alineatul (4) este prezentat în modul prevăzut de legislația statului membru în care asociația europeană își are sediul social.

(6) Autoritățile statelor membre nu solicită asociațiilor europene să ofere acces la informații privindu-i pe membrii lor care sunt persoane fizice, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar în scopul unei anchete penale publice privind infracțiuni pasibile de o pedeapsă maximă privativă de libertate de cel puțin un an și în urma unei hotărâri a unei instanțe judecătorești independente.

(7) Organismul național al asociațiilor transmise Consiliului European al Asociațiilor o prezentare generală bianuală cu informații relevante cu privire la toate auditurile menționate la alineatul (4), iar acesta asigură publicarea raportului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, precum și pe site-ul său internet.

(8) Normele privind contabilitatea și auditul aplicabile asociațiilor europene nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile întreprinderilor în temeiul Directivei 2006/43/CE (10) sau al Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (11).

(9) Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor de drept intern corespunzătoare mai favorabile din statul membru în care se află sediul social.

Capitolul V

Cooperarea cu statele membre și răspunderea

Articolul 25

Cooperarea cu statele membre

(1) Organismul național al asociațiilor din statul membru de înregistrare consultă în timp util organismele asociațiilor naționale din alte state membre cu privire la orice aspecte importante legate de legalitatea și răspunderea unei anumite asociații europene și informează Consiliului European al Asociațiilor în acest sens.

(2) Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, organismele asociațiilor naționale comunică anual o prezentare generală a oricăror informații relevante privind deciziile referitoare la asociațiile europene de pe teritoriul statului lor membru. Aceasta include o listă a cazurilor în care au fost inițiate anchete penale împotriva asociațiilor europene, inclusiv în cazul în care s-a solicitat divulgarea de informații privindu-i pe membri în conformitate cu articolul 24 alineatul (6).

(3) În cazul în care Consiliul European al Asociațiilor consideră că un organism național al asociațiilor nu a respectat prezentul regulament, acesta transmite Comisiei toate informațiile relevante. Comisia evaluează aceste informații și ia măsurile necesare.

(4) Asociațiile europene trebuie să aibă la dispoziție căi de atac eficiente pentru a contesta deciziile care le privesc luate de organismul național al asociațiilor, inclusiv posibilitatea de a obține un control judiciar al oricăror astfel de decizii.

Articolul 26

Răspunderea asociațiilor europene și a membrilor consiliilor de administrație ale acestora

(1) Răspunderea asociațiilor europene este reglementată de dispozițiile aplicabile entităților juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) în statul membru în care asociația europeană își are sediul social.

(2) Membrii consiliului de administrație a unei asociații europene răspund solidar pentru prejudiciile suferite de asociația europeană ca urmare a încălcării obligațiilor care decurg din funcțiile lor. Totuși, răspunderea nu este solidară pentru prejudiciile sau daunele suferite de asociația europeană atunci când se dovedește că încălcarea se referă la obligații specifice aferente doar funcției unui anumit membru.

(3) Statutul stabilește condițiile de inițiere a procedurilor în numele asociației europene împotriva membrilor consiliului de administrație.

Capitolul VI

Dizolvare, insolvență, lichidare

Articolul 27

Dizolvare voluntară

(1) O asociație europeană poate fi dizolvată în mod voluntar:

(a)	printr-o decizie a consiliului de administrație, în conformitate cu dispozițiile statutului asociației europene, cu acordul adunării generale; sau

(b)	prin decizia adunării generale; o astfel de decizie poate fi retrasă de adunarea generală înainte ca dizolvarea sau lichidarea asociației europene să producă efecte în mod oficial.

(2) Asociația europeană informează organismul național al asociațiilor cu privire la orice decizie de dizolvare voluntară adoptată în conformitate cu alineatul (1) în termen de cel mult 15 zile calendaristice de la luarea deciziei.

(3) Organismul național al asociațiilor radiază imediat asociația europeană din registrul național corespunzător și informează Consiliul European al Asociațiilor, precum și Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene cu privire la dizolvarea asociației europene în temeiul alineatului (1), în termen de cel mult 15 zile de la data la care a luat cunoștință de dizolvare. Imediat după această notificare, Autoritatea asociațiilor europene publică un aviz de dizolvare a Consiliului European al Asociațiilor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și elimină asociația europeană din baza de date digitală a Uniunii, iar Oficiul pentru Publicații publică un aviz de dizolvare a asociației europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(4) Dizolvarea asociației europene produce efecte în întreaga Uniune de la data radierii asociației din registrul național corespunzător.

Articolul 28

Dizolvare involuntară

(1) O asociație europeană poate fi dizolvată printr-o decizie finală a unei instanțe competente din statul membru în care asociația europeană își are sediul social sau a avut ultima oară sediul social, dacă:

(a)	sediul social al asociației europene urmează să fie, sau a fost transferat în afara teritoriului Uniunii;

(b)	condițiile pentru constituirea asociației europene, astfel cum sunt prevăzute în prezentul regulament, nu mai sunt îndeplinite; sau

(c)	activitățile asociației europene încetează a mai fi compatibile cu obiectivele și valorile Uniunii sau constituie o amenințare gravă la adresa siguranței publice.

(2) Atunci când se ia o decizie privind dizolvarea în temeiul alineatului (1) litera (a) sau (b), Autoritatea Europeană a Asociațiilor acordă asociației europene un termen rezonabil pentru a-și regulariza poziția înainte ca decizia să intre în vigoare.

(3) Solicitanții au acces la căi de atac eficiente pentru a contesta o decizie de dizolvare în fața instanțelor de apel competente.

(4) Organismul național al asociațiilor radiază imediat asociația europeană din registrul național corespunzător și informează Consiliul European al Asociațiilor, precum și Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene cu privire la dizolvarea involuntară a asociației europene în termen de cel mult 15 zile de la data la care decizia a devenit definitivă. Imediat după această notificare, Consiliul European al Asociațiilor radiază asociația europeană din baza de date digitală a Uniunii, iar Oficiul pentru Publicații publică un aviz de dizolvare a asociației europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(5) Dizolvarea asociației europene produce efecte în întreaga Uniune de la data radierii asociației din registrul național corespunzător.

Articolul 29

Lichidare și insolvență

(1) Dizolvarea unei asociații europene determină lichidarea acesteia. Lichidarea este reglementată de legislația aplicabilă entităților juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) din prezentul regulament în statul membru în care asociația europeană își are sediul social.

(2) O asociație europeană își păstrează capacitatea, în sensul articolului 13, până la finalizarea lichidării sale.

Articolul 30

Revizuire și evaluare

Până la … [În termen de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia prezintă Consiliului și Parlamentului European un raport privind aplicarea prezentului regulament și propuneri de modificare, după caz.

Capitolul VII

Articolul 31

Dispoziții finale

Prezentul regulament intră în vigoare în a […] zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

PARTEA II

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind standardele minime comune pentru organizațiile non-profit din Uniune (Directiva privind standardele minime)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)

Libertatea de asociere este un drept fundamental, recunoscut de Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”) și de constituțiile statelor membre și este crucială pentru funcționarea democrației, deoarece constituie o condiție esențială pentru exercitarea altor drepturi fundamentale de către persoane, inclusiv a dreptului la libertatea de exprimare.

(2)	Organizațiile non-profit beneficiază de protecția anumitor drepturi, inclusiv a drepturilor fundamentale, în nume propriu, pe baza jurisprudenței relevante a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

(3)	Organizațiile non-profit au o contribuție esențială la realizarea obiectivelor de interes public și la atingerea obiectivelor Uniunii, inclusiv prin promovarea participării active la viața economică, democratică și socială a societăților noastre.

(4)

În prezent, în urmărirea obiectivelor lor, organizațiile non-profit, joacă un rol deplin în economiile noastre și în dezvoltarea pieței interne, inclusiv prin faptul că se implică în diverse activități cu relevanță atât la nivel național, cât și transnațional și că se angajează în mod regulat în activități economice.

(5)

Organizațiile non-profit sunt, în special, factori-cheie ai dezvoltării sectorului terțiar, care se estimează că reprezintă aproximativ 13 % din forța de muncă din întreaga Europă, după cum reiese din proiectul 2014-2017 privind „Contribuția sectorului terțiar la dezvoltarea socioeconomică a Europei”, coordonat de Institutul de Cercetare Socială (FSI) din Oslo (12).

(6)

Organizațiile non-profit sunt un actor major în dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor Uniunii de sprijinire a pieței interne, după cum o demonstrează implicarea lor într-o gamă largă de grupuri de experți, cum ar fi Forumul la nivel înalt pentru o mai bună funcționare a lanțului de aprovizionare alimentar.

(7)

Rapoartele, inclusiv cele ale Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE, indică numeroase obstacole care decurg din legile, reglementările sau practicile administrative naționale care reglementează constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit și care afectează capacitatea persoanelor fizice sau juridice sau a grupurilor de astfel de persoane, indiferent de naționalitate, de a înființa, înregistra sau desfășura activități în organizații non-profit în întreaga Uniune.

(8)

Comitetul Economic Social și European îndeamnă statele membre să creeze un mediu favorabil filantropiei, în conformitate cu libertățile și drepturile fundamentale ale Uniunii, prin care să încurajeze activitățile filantropice și acțiunea cetățenească, donațiile private în favoarea unor cauze de interes public și înființarea de organizații filantropice (13). Consolidarea complementarității dintre activitatea instituțiilor publice și a organizațiilor filantropice și asigurarea faptului că legislația națională și politica Uniunii facilitează donarea de resurse private pentru binele comun prin libera circulație a capitalurilor, împreună cu principiul nediscriminării și al tratamentului fiscal egal al organizațiilor filantropice europene, sunt, prin urmare, importante în ceea ce privește exploatarea potențialului donațiilor și investițiilor transfrontaliere pentru binele comun.

(9)	În ciuda numărului din ce în ce mai mare de asociații și organizații non-profit transfrontaliere din Uniune, nu există în prezent un cadru legislativ paneuropean armonizat care să le permită acestora să funcționeze și să se organizeze în mod corespunzător la nivel transfrontalier.

(10)	Având în vedere importanța organizațiilor non-profit, este esențial ca înființarea și funcționarea acestora să fie facilitate și protejate în mod eficace prin legislația statelor membre.

(11)

Prin recomandarea CM/Rec (2007)14 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind statutul juridic al organizațiilor neguvernamentale din Europa, statele membre au recunoscut deja rolul organizațiilor non-profit, în special al organizațiilor neguvernamentale, ca element esențial al contribuției societății civile la transparența și responsabilitatea guvernării democratice și au definit standardele minime care trebuie respectate în ceea ce privește înființarea, managementul și activitățile generale ale acestor organizații.

(12)

Orientările comune privind libertatea de asociere (CDL-AD(2014)046) adoptate de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) și de Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR) oferă legiuitorilor orientări pentru a transpune standardele internaționale privind drepturile omului în materie de libertate de asociere în legislația națională.

(13)

Este necesar ca, la nivelul Uniunii, să se utilizeze standardele existente în concordanță cu libertatea de asociere și cu libera circulație a capitalurilor, pentru organizațiile non-profit, cu scopul de a garanta un nivel uniform de protecție și condiții de concurență echitabile pentru toate organizațiile non-profit stabilite în Uniune, pentru a asigura un mediu favorabil în care aceste organizații să poată contribui fără impedimente la funcționarea pieței interne.

(14)	Prezenta directivă ar trebui să apropie legislațiile statelor membre în ceea ce privește anumite aspecte legate de constituirea, înregistrarea, activitățile, finanțarea, raportarea și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit.

(15)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere normelor statelor membre privind impozitarea organizațiilor non-profit stabilite, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor. La transpunerea dispozițiilor directivei, statele membre ar trebui să aibă grijă să nu introducă sau să aplice dispoziții în domeniul legislației fiscale care să afecteze înregistrarea, operațiunile, finanțarea și circulația transfrontalieră a organizațiilor non-profit într-un mod care eludează litera sau spiritul normelor prevăzute în prezenta directivă.

(16)

Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze dreptul penal al statelor membre. La transpunerea dispozițiilor directivei, statele membre ar trebui să aibă grijă să nu introducă sau să aplice dispoziții de drept penal care reglementează sau afectează în mod specific înregistrarea, operațiunile, finanțarea și circulația transfrontalieră a organizațiilor non-profit într-un mod care eludează litera sau spiritul normelor prevăzute în prezenta directivă.

(17)

Prezenta directivă ar trebui să se aplice organizațiilor non-profit stabilite în Uniune care sunt concepute ca asociații voluntare de persoane fizice sau juridice, precum și organizațiilor care nu sunt bazate pe calitatea de membru și ale căror active sunt alocate urmăririi unui obiectiv specific, cum ar fi fundațiile, înființate pentru o perioadă nedeterminată, care urmăresc un scop principal, altul decât cel de a genera profit, și care sunt independente și autonome. Faptul că unei organizații nu i se acordă personalitate juridică nu ar trebui să o excludă de la protecția acordată prin prezenta directivă.

(18)

Atunci când se stabilește dacă o organizație are un caracter non-profit în conformitate cu prezenta directivă, beneficiarii direcți ai organizațiilor care au ca scop furnizarea de servicii de îngrijire pentru persoanele cu nevoi sociale specifice sau cu probleme de sănătate nu ar trebui să fie considerați ca fiind părți private.

(19)	Partidele politice ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive, în măsura în care activitățile lor nu se referă numai la urmărirea unor interese, activități sau scopuri comune, ci vizează obținerea și utilizarea colectivă a puterii politice.

(20)

Sindicatele și asociațiile sindicale ar trebui excluse de la domeniul de aplicare al prezentei directive. Această excludere nu ar trebui să fie utilizată de statele membre pentru a justifica limitarea prerogativelor și drepturilor sindicale recunoscute în legislația națională, a Uniunii, sau în dreptul internațional, ori în instrumentele privind drepturile omului, în special Carta Socială Europeană a Consiliului Europei și convențiile și recomandările relevante ale Organizației Internaționale a Muncii, precum și jurisprudența aferentă.

(21)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere competenței statelor membre în ceea ce privește statutul organizațiilor religioase, filosofice și neconfesionale, astfel cum se menționează la articolul 17 din TFUE. În acest sens, organizațiile care au în principal un scop religios, filosofic și neconfesional, cum ar fi bisericile, comunitățile religioase sau nereligioase, ar trebui să fie excluse de la aplicarea prezentei directive. Cu toate acestea, statele membre nu ar trebui să se folosească de acest lucru pentru a exclude din domeniul de aplicare a prezentei directive alte organizații ale căror valori și obiective sunt inspirate de o credință religioasă, filozofică sau neconfesională, cum ar fi organizațiile caritabile nonprofit bazate pe credință.

(22)

Ar trebui să existe prezumția existenței unui interes legitim de a avea acces la un mecanism de tratare a plângerilor și la o cale de atac administrativă și judiciară pentru persoanele care sunt sau au fost direct implicate într-o organizație non-profit, cum ar fi fondatorii, directorii, membrii personalului, dar și pentru toate persoanele care au calitate legitimă în legătură cu procedurile referitoare la activitățile organizației non-profit. Prezumția respectivă ar trebui să existe, de asemenea, pentru beneficiarii activităților organizației non-profit în cazul în care acești beneficiari ar putea să nu fie membri, dar în cazul în care aceștia primesc sau au beneficiat de servicii, sunt sau au făcut obiectul unor decizii ale organizației care le-a afectat viața de zi cu zi, cum ar fi pacienții sau rezidenții unităților sau adăposturilor gestionate de organizații non-profit, sau beneficiarii de donații caritabile, cum ar fi alimentele sau îmbrăcămintea.

(23)

Instituțiile naționale pentru drepturile omului sunt instituții independente înființate prin lege și în conformitate cu Principiile de la Paris adoptate în 1993 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite și sunt mandatate să protejeze și să promoveze drepturile omului la nivel național, în concordanță cu normele și standardele internaționale în domeniul drepturilor omului.

(24)

Libertatea organizațiilor non-profit de a stabili obiective și activități decurge din standardele internaționale și regionale în domeniul drepturilor omului. Aceasta implică, de asemenea, libertatea acestor organizații de a-și stabili sfera de cuprindere a operațiunilor lor, fie ele locale, regionale, naționale sau internaționale, și de a deveni membre ale altor organizații, federații și confederații de organizații.

(25)

Informațiile privind identitatea fondatorilor și a membrilor organizațiilor non-profit care sunt persoane fizice pot constitui informații sensibile. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că nicio cerință care conduce la prelucrarea unor astfel de date cu caracter personal nu aduce atingere Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (14) (Regulamentul general privind protecția datelor), în special articolului 9;

(26)

Fiecare persoană ar trebui să aibă libertatea de a decide dacă sau nu să se alăture sau să rămână membru al unei organizații non-profit, iar organizațiile ar trebui să aibă libertatea de a-și stabili normele de aderare, exclusiv sub rezerva principiului nediscriminării. Aderarea la o organizație non-profit nu ar trebui să constituie un temei pentru aplicarea de sancțiuni sau măsuri restrictive, cu excepția cazului în care aceasta este o consecință a aplicării legilor penale.

(27)

Normele aplicabile organizațiilor non-profit ar trebui să fie în conformitate cu principiul nediscriminării. Aceasta include obligația statelor membre de a garanta că orice persoană sau grup de persoane care doresc să constituie o asociație nu sunt avantajate sau dezavantajate în mod nejustificat în raport cu o altă persoană sau grup de persoane.

(28)

Punerea în aplicare a normelor referitoare la organizațiile non-profit ar trebui să fie realizată de autorități de reglementare care acționează în mod imparțial, independent și în timp util, în conformitate cu dreptul la bună administrare. Deciziile și actele care afectează exercitarea de către organizațiile non-profit a drepturilor și obligațiilor lor ar trebui să poată face obiectul unei revizuiri independente, inclusiv de către o instanță judecătorească.

(29)

Simplificarea și reducerea birocrației și a cerințelor de reglementare, respectarea naturii autonome a organizațiilor non-profit, garantarea faptului că aceste cerințe nu sunt nejustificat de împovărătoare, simplificarea normelor privind constituirea, înregistrarea și radierea organizațiilor, precum și modernizarea procedurilor și a sistemelor aferente sunt necesare pentru a asigura un mediu favorabil pentru activitățile organizațiilor non-profit din întreaga Uniune și pentru a spori transparența și încrederea în acest sector. În acest scop, prezenta directivă ar trebui să stabilească obligații generale legate de simplificarea normelor administrative, precum și obligații specifice în ceea ce privește anumite aspecte ale cadrului de reglementare.

(30)	Organizațiile non-profit care contribuie la beneficiul public joacă un rol deosebit de important și, prin urmare, ar trebui să li se acorde un tratament favorabil în toate statele membre, în condiții uniforme.

(31)

În conformitate cu principiul necesității și proporționalității restricțiilor privind dreptul la asociere, interzicerea și dizolvarea organizațiilor non-profit ar trebui să fie întotdeauna măsuri de ultimă instanță și nu ar trebui să fie niciodată consecința infracțiunilor minore care pot fi rectificate sau remediate.

(32)	Ar trebui să se stabilească un set de norme privind egalitatea de tratament și conversiile și fuziunile transfrontaliere privind organizațiile non-profit, cu scopul de a facilita mobilitatea acestora în întreaga Uniune.

(33)	Libertatea de asociere este un drept fundamental și, deși este posibil ca legislațiile statelor membre să nu recunoască asociațiile care nu sunt înființate în mod oficial, acest lucru nu ar trebui să afecteze dreptul unor astfel de asociații de a exista și de a funcționa pe teritoriul lor.

(34)	Organizațiile non-profit se bucură de dreptul de a exista și de a fi active în conformitate cu Convenția europeană a drepturilor omului și cu Carta, chiar și atunci când înregistrarea lor a fost refuzată în mod arbitrar de către autoritățile din statul membru în care își au sediul.

(35)

Organizațiile non-profit ar trebui să aibă libertatea de a-și procura, de a primi și de a utiliza resurse financiare, materiale și umane, naționale, străine sau internaționale, pentru a-și desfășura activitățile. Organizațiile non-profit din întreaga Uniune au informat că accesul la resurse, inclusiv la finanțare publică, este din ce în ce mai dificil și există preocupări într-un număr tot mai mare de state membre în ceea ce privește proporționalitatea adoptării unor norme stricte privind accesul organizațiilor non-profit la finanțare străină. În plus, organizațiile filantropice au relatat dificultăți în acordarea de donații sau subvenții în unele cazuri. Prin urmare, este necesar să se stabilească principii și standarde în ce privește finanțarea organizațiilor non-profit, inclusiv în ceea ce privește accesul la resurse private și la finanțare publică și utilizarea acestora, desfășurarea de activități economice și obligația de a nu restricționa în mod nejustificat finanțarea transfrontalieră, în concordanță cu normele privind libera circulație a capitalurilor stabilite în tratate.

(36)

Articolul 63 din TFUE și articolele 7, 8 și 12 din Cartă protejează organizațiile filantropice împotriva restricțiilor discriminatorii, inutile și nejustificate în ceea ce privește accesul la resurse și libera circulație a capitalurilor în cadrul Uniunii. Acest lucru se referă, de asemenea, la capacitatea de a căuta, de a asigura și de a utiliza resurse atât de origine națională, cât și de proveniență străină, ceea ce este esențial pentru existența și funcționarea oricărei entități juridice. În conformitate cu hotărârea CJUE din 18 iunie 2020 în cauza C-78/18, Comisia Europeană/Ungaria (15), restricțiile pot fi impuse numai în interesul ordinii publice sau al siguranței publice și ar trebui să fie proporționale cu obiectivul de protejare a unor astfel de interese și cu mijloacele cel mai puțin intruzive de atingere a obiectivului urmărit. Aceasta se referă, printre altele, la restricțiile care decurg din normele privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, care sunt aplicate în conformitate cu principiile necesității și proporționalității, având în vedere, în special, obligațiile de evaluare a riscurilor în temeiul dreptului internațional și al dreptului Uniunii. Prin urmare, statele membre nu ar trebui să aplice măsuri nerezonabile, excesiv de invazive sau perturbatoare și nici cerințe de raportare care creează o sarcină excesivă sau costisitoare pentru organizații. Pentru a răspunde interesului public de a asigura transparența, în special în ceea ce privește organizațiile care au o influență asupra vieții publice și a dezbaterii publice, organizațiile fără scop lucrativ ar trebui să facă obiectul unor obligații de informare și de divulgare publică în ceea ce îi privește pe reprezentanții lor și pe membrii organelor lor de conducere, dispozițiile statutelor lor și finanțarea lor. Aceste obligații de informare și de publicare nu ar trebui să ducă la nicio limitare a drepturilor și obligațiilor organizațiilor.

(37)

În jurisprudența sa, CJUE recunoaște aplicarea principiului liberei circulații a capitalurilor la obiective de interes public și a interpretat libertățile fundamentale consacrate în TUE și TFUE ca impunând aplicarea principiului nediscriminării în cazul donatorilor și al organizațiilor de interes public din Uniune, inclusiv în ceea ce privește tratamentul fiscal al entităților de interes public și al donatorilor acestora (16). Prin urmare, în cazul în care legislația națională continuă să discrimineze sau să aplice proceduri costisitoare și împovărătoare organizațiilor non-naționale, aceasta contravine dreptului Uniunii.

(38)

Organizațiile non-profit și membrii lor ar trebui să se bucure pe deplin de dreptul la viață privată și la confidențialitate. Deși protecția oferită de normele Uniunii și de cele naționale privind prelucrarea datelor cu caracter personal se aplică deja organizațiilor non-profit, ar trebui stabilite garanții minime, în special în ceea ce privește confidențialitatea apartenenței la organizații non-profit și divulgarea publică a informațiilor confidențiale și sensibile. Statele membre ar trebui să interzică orice formă de supraveghere a organizațiilor non-profit în afara cadrului de drept penal.

(39)

Organizațiile non-profit ar trebui consultate în timp util, în mod transparent și semnificativ cu privire la introducerea, examinarea și punerea în aplicare a oricărei legi, politici și practici care le afectează operațiunile, inclusiv în ceea ce privește transpunerea și punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei directive. În acest sens, ar trebui să se stabilească un dialog civil regulat și transparent la toate nivelurile guvernamentale.

(40)	Prezenta directivă nu aduce atingere drepturilor lucrătorilor, inclusiv drepturilor existente în contextul insolvenței și în ceea ce privește salariile. Angajatorii trebuie să își îndeplinească obligațiile indiferent de forma în care își desfășoară activitatea.

(41)

Prezenta directivă stabilește standarde minime și ar trebui să fie posibil ca statele membre să introducă sau să mențină dispoziții mai favorabile organizațiilor non-profit, cu condiția ca astfel de dispoziții să nu interfereze cu obligațiile care decurg din prezenta directivă. Transpunerea prezentei directive nu ar trebui, în niciun caz, să constituie un motiv pentru reducerea nivelului de protecție deja acordat organizațiilor non-profit în temeiul dreptului intern, în domeniile în care se aplică prezenta directivă.

(42)

În conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din TFUE, piața internă trebuie să cuprindă un spațiu fără frontiere interne, în care să fie asigurată libera circulație a bunurilor și a serviciilor. Organizațiile non-profit contribuie din ce în ce mai mult la dezvoltarea pieței interne, inclusiv prin implicarea în activități transfrontaliere și transnaționale. Prin urmare, articolul 114 din TFUE este temeiul juridic adecvat pentru adoptarea măsurilor necesare pentru instituirea și funcționarea pieței interne.

(43)

Prezenta directivă respectă, promovează și protejează drepturile și principiile fundamentale care obligă Uniunea și statele sale membre în temeiul articolului 6 din TUE, astfel cum sunt recunoscute în special de Cartă. Prezenta directivă este menită să pună în aplicare în mod specific articolul 12 din Cartă privind dreptul la libertatea de asociere și articolul 11 din Cartă privind dreptul la libertatea de exprimare și de informare, care trebuie interpretate în lumina dispozițiilor corespunzătoare ale Convenției europene a drepturilor omului. În consecință, este esențial ca dispozițiile prezentei directive să fie implementate și puse în aplicare în conformitate cu obligația de a nu restricționa în mod nejustificat și de a facilita exercitarea drepturilor la libertatea de asociere, de exprimare și de informare, precum și de a asigura respectarea deplină a altor drepturi și principii fundamentale, inclusiv, printre altele, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la nediscriminare, dreptul la bună administrare, dreptul la o cale de atac eficientă și dreptul la apărare.

(44)

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume stabilirea unor standarde minime pentru organizațiile non-profit înființate în Uniune, nu poate fi suficient îndeplinit de statele membre ci, datorită dimensiunilor și efectelor prezentei directive, mai curând poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Capitolul I

Dispoziții generale

Articolul 1

Scop

Prezenta directivă urmărește să ofere un set comun de măsuri pentru organizațiile non-profit stabilite în Uniune, cu scopul de a crea un mediu favorabil în care astfel de organizații să poată contribui la funcționarea pieței interne. Directiva urmărește să apropie actele cu putere de lege și actele administrative ale statelor membre în ceea ce privește anumite aspecte legate de obiectivele și activitățile, înregistrarea, funcționarea, finanțarea, raportarea și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1) Prezenta directivă se aplică organizațiilor non-profit stabilite în Uniune.

(2) În cadrul prezentei directive, termenul „organizație non-profit” se referă la asociațiile voluntare și permanente de persoane fizice sau juridice care au un interes, o activitate sau un scop comun, precum și la organizațiile care nu se bazează pe calitatea de membru și ale căror active sunt alocate urmăririi unui obiectiv specific, cum ar fi fundațiile, și care, indiferent de forma în care sunt înființate asociațiile sau organizațiile:

(a)

urmăresc un scop principal, altul decât cel de a genera profit, ceea ce înseamnă că, în cazul în care se obțin profituri din activitățile organizației, acestea nu pot fi distribuite ca atare între membrii săi, între fondatori sau orice alte părți private, ci trebuie investite în vederea realizării obiectivelor organizației;

(b)

sunt independente, în sensul că organizațiile nu fac parte din structuri publice sau administrative și nu sunt afectate de nicio interferență nejustificată din partea statului sau a intereselor comerciale. Finanțarea publică nu împiedică o organizație să fie considerată independentă, atât timp cât autonomia funcționării organizației și a procesului decizional al acesteia nu este afectată.

(c)	sunt autonome, în sensul că organizația are o structură instituțională care îi permite să își exercite pe deplin funcțiile organizaționale interne și externe și să ia decizii esențiale în mod autonom și fără interferențe nejustificate din partea statului sau a altor actori externi.

(3) Prezenta directivă se aplică organizațiilor non-profit care îndeplinesc criteriile stabilite la alineatul (2), indiferent dacă sunt sau nu constituite pe bază de afiliere de membri și indiferent dacă sunt înregistrate sau li s-a acordat sau nu personalitate juridică în temeiul legislației statului membru în care își au sediul.

(4) Partidele politice se exclud din domeniul de aplicare al prezentei directive.

(5) Sindicatele și asociațiile sindicale sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive.

(6) Organizațiile care au în principal un scop religios, filosofic și neconfesional se exclud din domeniul de aplicare al prezentei directive. Totuși, această excludere nu se aplică altor organizații care nu au un astfel de scop specific, ale căror valori și scopuri sunt inspirate de convingeri religioase, filosofice sau neconfesionale.

Articolul 3

Relația cu alte dispoziții ale dreptului Uniunii

(1) Statele membre aplică dispozițiile prezentei directive în conformitate cu normele din tratate privind libertatea de stabilire și libera circulație a serviciilor și cu actele relevante ale Uniunii care reglementează exercitarea acestor drepturi, inclusiv Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului (17) privind serviciile în cadrul pieței interne.

(2) Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului Uniunii și dreptului intern privind protecția datelor cu caracter personal, în special Regulamentului (UE) 2016/679 și dispozițiilor corespunzătoare din dreptul intern.

Capitolul II

Obligații generale

Articolul 4

Standarde minime

(1) Statele membre garantează că organizațiile non-profit stabilite în Uniune beneficiază de garanțiile minime prevăzute în prezenta directivă.

(2) Limitările garanțiilor minime prevăzute în prezenta directivă pot fi impuse numai dacă sunt necesare și proporționale pentru îndeplinirea obiectivelor de interes general recunoscute de dreptul Uniunii sau dacă sunt necesare pentru protejarea drepturilor și libertăților celorlalți.

(3) Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a introduce sau menține dispoziții mai favorabile organizațiilor non-profit, cu condiția ca astfel de dispoziții să nu interfereze cu obligațiile care decurg din prezenta directivă.

Articolul 5

Nediscriminare

(1) Statele membre se asigură că legile și practicile lor administrative care reglementează organizațiile non-profit, inclusiv în ceea ce privește constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, tratamentul financiar și fiscal sau măsurile de scutire fiscală și activitățile transfrontaliere, nu discriminează în funcție de locul de stabilire al organizației non-profit.

(2) Statele membre se asigură că legile, reglementările sau practicile administrative naționale care reglementează organizațiile non-profit, inclusiv cu privire la constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea și activitățile transfrontaliere ale acestora, nu discriminează niciun grup sau persoană din niciun motiv, cum ar fi vârstă, origine, culoare, gen, orientare sexuală, identitate de gen, stare de sănătate, statut în materie de imigrație sau rezidență, limbă, origine națională, etnică sau socială, opinii politice sau de altă natură, dizabilități fizice sau psihice, proprietate, rasă, religie, convingeri sau alt statut.

Articolul 6

Simplificarea normelor administrative

(1) Statele membre simplifică, în măsura posibilului, legile, reglementările sau practicile administrative naționale care reglementează constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, obligațiile de raportare și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit, pentru a asigura protecția libertății de asociere la toate nivelurile și pentru a elimina toate obstacolele și discriminările nejustificate care afectează capacitatea persoanelor fizice sau juridice sau a grupurilor de astfel de persoane, indiferent de naționalitatea lor, de a înființa, înregistra sau opera pe teritoriul statului membru o organizație non-profit, inclusiv, de exemplu, prin facilitarea accesului la servicii bancare și financiare, precum și prin garantarea unor canale sigure și securizate pentru donațiile și alocările de active transfrontaliere, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii.

(2) Statele membre se asigură că organizațiile non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor au acces la sisteme de identificare electronică în scopul realizării procedurilor administrative, în conformitate cu dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (18) (Regulamentul e-IDAS).

Articolul 7

Dreptul la bună administrare

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că aplicarea legilor, reglementărilor sau practicilor administrative naționale care reglementează constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, obligațiile de raportare și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor este efectuată de o autoritate de reglementare desemnată ale cărei competențe și funcții sunt clar definite prin lege și exercitate în conformitate cu dreptul la bună administrare, inclusiv în ceea ce privește dreptul de a beneficia de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil.

(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că organizațiilor non-profit despre care s-a constatat că încalcă legile, reglementările sau practicile administrative naționale care reglementează constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, obligațiile de raportare și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit li se trimite o notificare adecvată cu privire la presupusa încălcare și li se oferă posibilități ample de a remedia încălcările de natură administrativă.

(3) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că reglementările și practicile privind controlul și supravegherea organizațiilor non-profit sunt prevăzute de lege și sunt proporționale cu obiectivele legitime pe care le urmăresc. Aceasta include asigurarea faptului că astfel de reglementări și practici nu sunt, ca regulă, mai stricte decât cele aplicabile întreprinderilor private și că punerea lor în aplicare nu interferează cu managementul intern al organizațiilor non-profit și nu generează o sarcină administrativă sau financiară nejustificată pentru organizațiile în cauză.

(4) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că controlul și înregistrarea organizațiilor non-profit sunt efectuate de autorități de supraveghere desemnate ale căror competențe și funcții sunt clar definite prin lege și exercitate cu independență în conformitate cu dreptul la bună administrare, inclusiv în ceea ce privește motivele pentru posibile inspecții și audituri, procedurile, durata și domeniul de aplicare a inspecțiilor și auditurilor și competențele agenților de inspecție și audit.

(5) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că sunt puse la dispoziția publicului informații complete, accesibile și ușor de înțeles referitoare la legile, reglementările sau practicile administrative naționale care reglementează constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, obligațiile de raportare și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit stabilite, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor, precum și la competențele, procedurile și funcționarea autorităților de reglementare și de supraveghere competente.

Articolul 8

Dreptul la o cale de atac eficientă

(1) Statele membre se asigură că toate persoanele care au un interes legitim în ceea ce privește constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, obligațiile de raportare și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul unui stat membru au acces la mecanisme eficace de tratare a plângerilor în fața unei autorități independente competente, cum ar fi avocatul poporului sau instituția națională pentru drepturile omului, pentru a solicita asistență în exercitarea drepturilor lor, și au acces la o cale de atac administrativă și judiciară eficace pentru a solicita revizuirea actelor sau deciziilor care le afectează exercitarea drepturilor și obligațiilor. Printre aceste persoane se numără organizațiile non-profit, fondatorii, directorii lor, membrii personalului și beneficiarii activităților organizațiilor non-profit.

(2) Statele membre se asigură că orice recurs sau contestare a unei decizii de interzicere sau de dizolvare a unei organizații non-profit, de suspendare a activităților sau de înghețare a activelor are, de regulă, un efect suspensiv asupra unei astfel de decizii, cu excepția cazului în care un astfel de efect suspensiv are ca rezultat împiedicarea aplicării dispozițiilor legislației penale.

(3) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că organizațiilor non-profit cu personalitate juridică li se acordă calitate procesuală în fața instanțelor naționale, inclusiv, dacă este cazul, pentru depunerea de mărturii voluntare în cadrul procedurilor judiciare.

(4) Statele membre se asigură că organizațiile non-profit care nu au personalitate juridică pot fi reprezentate de persoane desemnate în fața autorităților și instanțelor naționale competente în scopul accesării căilor de atac menționate la prezentul articol.

Capitolul III

Cadrul de reglementare

Articolul 9

Obiective și activități

(1) Statele membre se asigură că libertatea organizațiilor non-profit care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor de a-și stabili obiectivele și de a desfășura activitățile necesare pentru urmărirea acestor obiective poate fi limitată numai din motive excepționale de siguranță publică. Statele membre elimină toate obstacolele sau restricțiile care afectează capacitatea organizațiilor non-profit de a urmări astfel de obiective și de a desfășura astfel de activități.

(2) Statele membre se asigură că organizațiile non-profit de pe teritoriul lor sunt libere să stabilească domeniul de aplicare al operațiunilor lor, fie ele locale, regionale, naționale sau internaționale.

(3) Statele membre se asigură că formalitățile care reglementează constituirea și funcționarea unei organizații non-profit pe teritoriul lor, astfel cum se prevede în legislația, reglementările sau practicile administrative naționale, nu constituie o sarcină financiară și administrativă nejustificată. Aceasta include, în cazul organizațiilor care nu se bazează pe un regim de afiliere, posibilitatea de a înființa în mod legal astfel de organizații sub formă de cadouri sau moșteniri.

(4) Statele membre se asigură că organizațiile non-profit de pe teritoriul lor pot deveni membre ale unei alte organizații non-profit, ale unei federații sau confederații înființate sau înregistrate pe teritoriul lor sau pe teritoriul unui alt stat membru și se asigură că această apartenență nu creează niciun dezavantaj pentru organizația în cauză.

Articolul 10

Afiliere

(1) Statele membre se asigură că orice persoană fizică sau juridică poate solicita afilierea, dacă este posibil în funcție de forma sa juridică, la o organizație non-profit înființată, înregistrată sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor, în conformitate cu statutul și actul constitutiv al organizației respective, și își poate exercita liber drepturile de membru, sub rezerva condițiilor statutare și a limitărilor de reglementare ale organizației.

(2) Statele membre se asigură că nu se aplică penalizări sau măsuri restrictive ca urmare a apartenenței la o organizație non-profit stabilită, înregistrată sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor în temeiul legilor, reglementărilor sau al practicilor administrative naționale, cu excepția cazului în care astfel de consecințe sunt rezultatul aplicării dispozițiilor de drept penal.

(3) Statele membre se asigură că organizațiile non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor sunt libere să decidă cu privire la membrii lor. Aceasta poate include stabilirea unor cerințe speciale pentru membri, pe baza unor criterii rezonabile și obiective.

Articolul 11

Statutul

(1) Statele membre se asigură că organizațiile non-profit stabilite, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor sunt libere să își adopte propriile statute, acte constitutive și norme, inclusiv norme de stabilire a structurii lor interne de conducere și de numire a consiliilor lor de administrație și a reprezentanților lor.

(2) Statele membre se asigură că legile, reglementările sau practicile administrative naționale privind statutul organizațiilor non-profit nu impun organizațiilor non-profit să furnizeze în statutul lor nicio altă informație în afară de:

(a)	denumirea și adresa (sediul social) organizației;

(b)	obiectivele și activitățile organizației;

(c)	normele de guvernanță ale organizației, competențele organelor sale de conducere și, după caz, desemnarea persoanelor care au dreptul să acționeze în numele său;

(d)	drepturile și obligațiile membrilor organizației;

(e)	data adoptării statutului, precum și numele și adresa sediului social al membrilor fondatori, în cazul în care aceștia sunt persoane juridice;

(f)	procedura aplicabilă pentru modificarea statutului; și

(g)	procedurile aplicabile pentru dizolvarea sau fuzionarea organizației cu o altă organizație non-profit.

(3) Organizațiile non-profit pot fi obligate să divulge și să facă publice, în statutele lor sau prin intermediul rapoartelor anuale, informații suplimentare cu privire la operațiunile și la funcționarea lor, la membrii organelor lor de conducere, la reprezentanții și la finanțarea lor, în măsura în care acest lucru răspunde obiectivului de interes general, în ceea ce privește obiectivele și activitățile organizației.

Articolul 12

Personalitate juridică

(1) Statele membre se asigură că organizațiile non-profit de pe teritoriul lor sunt libere să decidă dacă să dobândească personalitate juridică, fără a aduce atingere faptului că statele membre pot stipula ce forme de organizare au personalitate juridică.

(2) În cazul în care o organizație non-profit a dobândit personalitate juridică, statele membre se asigură că personalitatea juridică a organizației poate fi diferențiată în mod clar de cea a membrilor, fondatorilor sau altor persoane juridice care au legătură cu organizația respectivă.

(3) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că înregistrarea, atunci când este necesară, sau finalizarea actului de constituire este suficientă pentru ca organizațiile non-profit să dobândească personalitate juridică.

(4) Statele membre se asigură că autorizarea prealabilă nu este niciodată o condiție preliminară pentru dobândirea personalității juridice de către o organizație non-profit și pentru exercitarea capacității juridice aferente.

(5) Statele membre se asigură că grupurile de persoane fizice sau juridice care cooperează și care nu au cerut să dobândească personalitate juridică nu sunt considerate a fi organizații non-profit cu personalitate juridică, cu unicul scop de a le supune legilor, reglementărilor sau practicilor administrative naționale și de a le reglementa sau afecta astfel operațiunile, finanțarea și activitățile transfrontaliere, cu excepția cazului în care există motive pentru a susține că organizația non-profit este o organizație criminală în temeiul dreptului național.

Articolul 13

Înregistrarea

(1) Statele membre se asigură că înregistrarea oficială nu este o condiție preliminară sau un obstacol pentru constituirea sau operațiunile organizațiilor non-profit stabilite sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor.

(2) Statele membre se asigură că procedurile de înregistrare a organizațiilor non-profit pe teritoriul lor sunt accesibile, ușor de utilizat și transparente.

(3) Statele membre se asigură că formalitățile aplicabile înregistrării organizațiilor non-profit stabilite pe teritoriul lor în temeiul legilor, reglementărilor sau practicilor administrative naționale nu constituie o sarcină administrativă nejustificată. Aceasta include prevederea unui mecanism de aprobare tacit aplicabil în termen de 30 de zile de la cererea de înregistrare și neintroducerea de cerințe de reînregistrare și reînnoire.

(4) Statele membre se asigură că taxele aplicabile înregistrării organizațiilor non-profit nu depășesc costurile administrative aferente și nu constituie în niciun caz o sarcină financiară nejustificată, sub rezerva principiului proporționalității.

(5) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că organizațiile non-profit stabilite pe teritoriul lor pot fi înregistrate prin mijloace electronice, asigurând, în același timp, posibilitatea înregistrării prin mijloace neelectronice.

(6) Statele membre se asigură că înfățișarea în persoană în fața unei instanțe judecătorești sau a unei alte autorități naționale competente în scopul înregistrării unei organizații non-profit este impusă numai atunci când este necesară pentru a stabili identitatea solicitantului.

(7) Statele membre se asigură că solicitanții care își au reședința sau sediul social într-un alt stat membru și care trebuie să se prezinte în fața unei instanțe sau a unei alte autorități naționale competente în scopul înregistrării unei organizații non-profit pot face acest lucru în fața instanței competente sau a altei autorități competente din statul membru în care își au reședința și că această înfățișare va fi considerată suficientă în scopul înregistrării în statul membru de înregistrare.

(8) Statele membre mențin o bază de date a organizațiilor non-profit înregistrate care este accesibilă publicului, inclusiv informații statistice privind numărul de cereri acceptate și respinse, ținând seama în mod corespunzător de principiile de protecție a datelor și de dreptul la viață privată.

Articolul 14

Statutul de utilitate publică

(1) Statele membre se asigură că o organizație non-profit stabilită sau înregistrată într-un stat membru al Uniunii poate solicita recunoașterea contribuției la interesul public și că i se poate acorda un statut corespunzător, astfel cum se prevede în legile, reglementările sau practicile administrative naționale, exclusiv pe baza scopului, structurii și activităților sale declarate sau concrete legate de teritoriul statului membru care acordă statutul.

(2) Statele membre adoptă legile, reglementările sau practicile administrative naționale necesare pentru a permite organizațiilor non-profit să fie recunoscute ca contribuind la interesul public și că primesc un statut corespunzător, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(a)

scopul și activitățile efective ale organizației urmăresc un obiectiv de utilitate publică care servește bunăstării societății sau a unei părți a acesteia și, prin urmare, aduce beneficii binelui public, cu excepția cazului în care un astfel de obiectiv vizează în mod sistematic și direct să aducă beneficii structurilor unui anumit partid politic. Următoarele scopuri, printre altele, sunt considerate ca fiind orientate către un obiectiv de interes public:

(i)	conservarea artei, culturii și istoriei;

(ii)	protecția mediului și schimbările climatice;

(iii)

promovarea și protejarea drepturilor fundamentale și a valorilor Uniunii, inclusiv democrația, statul de drept, eliminarea oricărei discriminări bazate pe gen, rasă, etnie, religie, dizabilități, orientare sexuală sau pe orice alt motiv;

(iv)	justiția socială, incluziunea socială și sărăcia, inclusiv prevenirea sau reducerea sărăciei;

(v)	asistența umanitară și ajutorul umanitar, inclusiv ajutorul în caz de dezastre;

(vi)	ajutorul pentru dezvoltare și cooperarea pentru dezvoltare;

(vii)

protecția, asistența și sprijinul acordate categoriilor vulnerabile ale populației, inclusiv copiilor, persoanelor în vârstă, persoanelor cu dizabilități, persoanelor care solicită sau care beneficiază de protecție internațională și persoanelor fără adăpost;

(viii)

protecția animalelor;

(ix)	știința, cercetarea și inovarea;

(x)	educația, formarea și implicarea tinerilor;

(xi)	promovarea și protecția sănătății și a bunăstării, inclusiv furnizarea de asistență medicală;

(xii)

protecția consumatorilor;

(xiii)

sporturile pentru amatori și promovarea acestora.

(b)	surplusul din orice activitate economică sau altă activitate generatoare de venituri obținut de organizația non-profit este utilizat exclusiv pentru promovarea obiectivelor de utilitate publică ale organizației;

(c)	în cazul dizolvării organizației non-profit, garanțiile statutare asigură că toate activele organizației vor continua să servească obiectivelor de interes public;

(d)	membrii structurilor de conducere ale organizației care nu sunt angajați ca personal al acesteia nu sunt eligibili pentru o remunerație care depășește indemnizațiile de cheltuieli adecvate.

(3) Statele membre se asigură că statutul unei organizații non-profit recunoscute ca aducând o contribuție interesului public și căreia i s-a acordat un statut corespunzător în temeiul legilor, reglementărilor sau al practicilor administrative naționale poate fi revocat numai în cazul în care autoritatea de reglementare competentă a furnizat suficiente dovezi că organizația non-profit nu mai îndeplinește condițiile stabilite la alineatul (2).

Articolul 15

Desființarea, interzicerea și dizolvarea

(1) Statele membre se asigură că existența unei organizații non-profit poate fi încheiată numai printr-o decizie a membrilor săi sau printr-o hotărâre a unei instanțe.

(2) Statele membre se asigură că desființarea, interzicerea sau dizolvarea involuntară a unei organizații non-profit poate fi doar consecința unor încălcări ale dreptului național care nu pot fi rectificate sau remediate.

(3) Statele membre se asigură că desființarea, interzicerea sau dizolvarea involuntară a unei organizații non-profit poate fi doar consecința falimentului, a inactivității prelungite sau a abaterilor grave care contravin siguranței publice, astfel cum se recunoaște în dreptul Uniunii.

(4) Statele membre se asigură că abaterile individuale ale fondatorilor, directorilor, membrilor personalului sau membrilor unei organizații non-profit, atunci când nu acționează în numele organizației, nu conduc, de regulă, la desființarea, interzicerea sau dizolvarea involuntară a organizației.

(5) Protecția prevăzută la prezentul articol se aplică, de asemenea, în cazul suspendării activităților unei organizații non-profit, în cazul în care o astfel de suspendare poate conduce la o înghețare a operațiunilor organizației echivalentă cu dizolvarea.

Capitolul IV

Egalitatea de tratament și mobilitatea

Articolul 16

Egalitatea de tratament

(1) Statele membre se asigură că organizațiile non-profit care își desfășoară activitatea în jurisdicția lor și care au fost înființate sau înregistrate într-un alt stat membru sunt tratate în mod egal cu organizațiile non-profit stabilite sau înregistrate în jurisdicția lor, inclusiv în ceea ce privește accesul la servicii, cum ar fi serviciile bancare, acordarea de autorizații și, după caz, tratamentul financiar și fiscal sub rezerva legilor, reglementărilor sau a practicilor administrative naționale aplicabile, precum și accesul la finanțare pentru activitățile care se desfășoară în jurisdicția statului membru sau în interesul binelui public al statului membru.

(2) În sensul alineatului (1), statele membre nu solicită organizațiilor non-profit stabilite sau înregistrate în alt stat membru, dar care își desfășoară activitatea în jurisdicția lor să prezinte altă dovadă decât dovada de stabilire sau înregistrare ca organizație non-profit în alt stat membru.

Articolul 17

Principiul tratamentului nearbitrar

Statele membre se asigură că normele naționale care reglementează organizațiile non-profit stabilite, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor nu conduc la o discriminare nejustificată bazată exclusiv pe caracterul politic dezirabil al scopului organizației, pe domeniul de activitate sau pe sursele sale de finanțare.

Articolul 18

Mobilitatea și continuitatea transfrontalieră

(1) Statele membre elimină orice obstacol care afectează exercitarea de către organizațiile non-profit stabilite sau înregistrate într-un alt stat membru a dreptului lor la libertatea de stabilire, la libera circulație a serviciilor și la libera circulație a capitalurilor pe teritoriul lor. Acest lucru nu aduce atingere prerogativei statelor membre de a solicita, pentru ca unei organizații non-profit să i se acorde un statut oficial, ca organizația să fi dobândit personalitate juridică sau să fie inclusă într-un registru național, în conformitate cu legislația statului membru în care a fost înființată și/sau unde intenționează să își desfășoare activitatea.

(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că o organizație non-profit înregistrată într-un alt stat membru are dreptul de:

(a)	a-și muta sediul social pe teritoriul său fără a fi necesară constituirea sau înregistrarea ca persoană juridică nouă;

(b)	a avea acces la o procedură de înregistrare simplificată, care va recunoaște informațiile și documentația deja furnizate de organizația non-profit statului membru în care a fost înregistrată anterior.

Articolul 19

Transformările și fuziunile transfrontaliere

(1) Statele membre se asigură că o organizație non-profit înființată sau înregistrată în jurisdicția lor se poate transforma sau fuziona cu o altă organizație non-profit înființată sau înregistrată în alt stat membru, fără ca o astfel de fuziune sau transformare să ducă la desființarea, interzicerea sau dizolvarea sau suspendarea involuntară a activităților organizației.

(2) Statele membre se asigură că, în cazul unei transformări sau al unei fuziuni, astfel cum se menționează la alineatul (1), organizația non-profit care face obiectul transformării sau fuzionării este liberă să înființeze birouri sau operațiuni în statul membru de destinație.

(3) Statele membre stabilesc forma juridică a organizației transformate sau fuzionate, pe baza principiului echivalenței.

(4) Statele membre se asigură că, în cazul în care organizația non-profit care rezultă în urma unei transformări sau fuziuni menționate la alineatul (1) nu respectă condițiile și cerințele prevăzute în legile, reglementările sau practicile administrative naționale din statul membru gazdă, organizației non-profit i se acordă un termen rezonabil pentru a lua măsurile necesare pentru a-și regulariza poziția.

(5) Statele membre se asigură că nici transformările și nici fuziunile transfrontaliere nu au ca efect subminarea drepturilor lucrătorilor sau ale sindicatelor sau a condițiilor de muncă. Acestea se asigură că, în conformitate cu contractele colective de muncă aplicabile și cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern, obligațiile angajatorilor privind angajații și creditorii continuă să fie îndeplinite și că angajații, voluntarii, sindicatele și reprezentanții lucrătorilor sunt informați și consultați în mod corespunzător. Contractele colective de muncă și drepturile de reprezentare a lucrătorilor în consiliile de administrație sunt respectate și menținute, după caz.

Capitolul V

Finanțarea

Articolul 20

Strângerea de fonduri și utilizarea gratuită a activelor

(1) Statele membre elimină orice obstacol care afectează capacitatea organizațiilor non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor de a solicita, primi, transfera sau dona orice resurse, inclusiv financiare, în natură și materiale, sau de a solicita și a primi resurse umane de la sau către orice sursă, inclusiv entități naționale, străine sau internaționale, fie că este vorba de organisme publice, persoane fizice sau organisme private.

(2) Statele membre se asigură că legile, reglementările sau practicile administrative naționale nu conduc la o diferență de tratament între organizațiile non-profit în funcție de sursele lor de finanțare sau de destinația acestora.

(3) Statele membre se asigură că organizațiile non-profit au dreptul de a deține în proprietate și de a dispune liber de bunuri și active care fac obiectul legislației naționale aplicabile entităților similare aflate sub jurisdicția lor.

(4) Statele membre reduc la minimum sarcina administrativă în ceea ce privește alocarea transfrontalieră a activelor și permit organizațiilor non-profit să genereze profituri pentru reinvestiții în proiecte caritabile.

Articolul 21

Finanțarea publică

(1) Statele membre se asigură că finanțarea publică este pusă la dispoziție și alocată organizațiilor non-profit prin proceduri clare, transparente și nediscriminatorii.

(2) Alineatul (1) se aplică, de asemenea, finanțării din partea Uniunii plătite de statele membre în cadrul gestiunii partajate, sub rezerva dispozițiilor Regulamentului (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului (19).

Articolul 22

Finanțarea transfrontalieră

(1) În conformitate cu normele Uniunii privind libera circulație a capitalurilor, statele membre se asigură că organizațiile non-profit stabilite, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor nu suferă niciun dezavantaj ca urmare a solicitării sau a primirii de finanțare de la persoane fizice sau juridice care își au reședința sau sunt stabilite în Uniune sau în SEE, dar în afara teritoriului lor.

(2) În conformitate cu normele Uniunii privind libera circulație a capitalurilor, statele membre se asigură că persoanele fizice sau juridice nu suferă niciun dezavantaj ca o consecință a acordării de finanțare organizațiilor non-profit stabilite, înregistrate sau care își desfășoară activitatea în afara teritoriului lor.

Articolul 23

Activitățile economice

Statele membre se asigură că organizațiile non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor sunt libere să desfășoare orice activități economice sau comerciale legale, cu condiția ca aceste activități să sprijine, direct sau indirect, obiectivele lor non-profit, sub rezerva cerințelor de autorizare sau de reglementare general aplicabile activităților în cauză în temeiul legilor, reglementărilor sau al practicilor administrative naționale.

Articolul 24

Raportarea și transparența privind finanțarea

(1) Statele membre se asigură că obligațiile de raportare și de transparență aplicabile organizațiilor non-profit în temeiul actelor cu putere de lege și al practicilor administrative naționale nu sunt împovărătoare în mod inutil și sunt proporționale cu dimensiunea organizației și cu sfera activităților sale, luând în considerare valoarea activelor și a veniturilor sale.

(2) În sensul alineatului (1), statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că obligațiile de raportare și de transparență aplicabile organizațiilor non-profit în temeiul legilor, reglementărilor sau al practicilor administrative naționale privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, inclusiv cele care pun în aplicare obligațiile Uniunii și internaționale, se bazează pe o evaluare specifică și actualizată bazată pe riscuri a sectorului și a organizațiilor în cauză și nu conduc la cerințe disproporționate sau la limitarea nejustificată a accesului organizațiilor non-profit la servicii financiare.

(3) În temeiul articolului 11 alineatul (3), organizațiile non-profit raportează anual cu privire la conturile organizațiilor non-profit și fac publice aceste rapoarte. Rapoartele respective includ informații privind finanțarea primită în cursul anului calendaristic precedent, informații privind originea și valoarea finanțării, credite, împrumuturi bancare și donații sau încasări necompensate de numerar sau bunuri.

(4) Statele membre se asigură că obligațiile de raportare și de transparență aplicabile organizațiilor non-profit în temeiul legilor, reglementărilor și practicilor administrative naționale nu conduc la diferențe de tratament între aceste organizații sau la limitări ale drepturilor sau obligațiilor acestora, pe baza surselor de finanțare, a obiectivelor sau activităților lor.

Capitolul VI

Confidențialitatea

Articolul 25

Confidențialitatea privind apartenența

(1) În cazul în care o organizație non-profit are caracter asociativ, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că informațiile referitoare la membri pot rămâne confidențiale.

(2) Statele membre se asigură că informațiile privind apartenența la o organizație non-profit în ceea ce privește membrii care sunt persoane fizice pot fi accesate de către o autoritate competentă numai în cazul în care acest acces este necesar în scopul unei anchete penale publice privind infracțiuni pasibile de o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an și în urma unei hotărâri a unei instanțe judecătorești independente.

Articolul 26

Informațiile confidențiale și sensibile

(1) Statele membre se asigură că legile, reglementările sau practicile administrative naționale nu au ca efect obligarea organizațiilor non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor să își facă publice informații confidențiale și sensibile, cum ar fi date cu caracter personal referitoare la personalul organizației, voluntari, membri, fondatori sau donatori.

(2) Statele membre se asigură că organizațiile non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor au acces la căi de atac efective pentru a preveni sau a obține reparații în cazul dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a informațiilor lor confidențiale sau sensibile.

(3) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că protecția împotriva dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale de informații confidențiale sau sensibile ale organizațiilor non-profit în temeiul prezentului articol se aplică în ceea ce privește inspecțiile, auditurile și orice alte activități de supraveghere efectuate de autoritățile competente.

Articolul 27

Supravegherea

Statele membre se asigură că organizațiile non-profit nu sunt supuse unei supravegheri nejustificate și disproporționate, în special în ceea ce privește operațiunile sau comunicările lor, ale fondatorilor organizației, ale membrilor structurilor sale de conducere, ale altor membri, ale personalului, ale voluntarilor, ale donatorilor sau ale altor părți private legate de aceasta, cu excepția cazului în care acest lucru este justificat de motive de siguranță publică.

Capitolul VII

Dispoziții finale

Articolul 28

Un tratament mai favorabil și clauza de menținere a nivelului de protecție

(1) Statele membre pot introduce sau menține dispoziții care să asigure un tratament mai favorabil pentru organizațiile non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor decât cel prevăzut în prezenta directivă.

(2) Punerea în aplicare a prezentei directive nu constituie un motiv pentru reducerea nivelului de protecție deja asigurat în temeiul dreptului național, european sau internațional, inclusiv în ceea ce privește drepturile fundamentale, în domeniile acoperite de prezenta directivă.

Articolul 29

Transpunerea

(1) Până la … [un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive], statele membre adoptă și publică dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

(2) Statele membre consultă organizațiile non-profit deja înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor în timp util, în mod transparent și semnificativ cu privire la transpunerea și punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei directive.

Articolul 30

Raportarea, evaluarea și reexaminarea

(1) Statele membre furnizează Comisiei toate informațiile relevante privind punerea în aplicare a prezentei directive. Pe baza informațiilor furnizate, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare și aplicarea prezentei directive în termen de cel mult trei ani de la termenul de transpunere a acesteia.

(2) Ținând seama de raportul său prezentat în temeiul alineatului (1), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind impactul legislației naționale de transpunere a prezentei directive, în termen de cel mult trei ani de la termenul de transpunere a acesteia. Raportul evaluează funcționarea prezentei directive și are în vedere necesitatea unor măsuri suplimentare, inclusiv, după caz, a unor modificări în vederea armonizării ulterioare a legislației naționale aplicabile organizațiilor non-profit.

(3) Comisia pune la dispoziția publicului rapoartele menționate la alineatele (1) și (2) de mai sus și le face ușor accesibile.

Articolul 31

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 18 iunie 2020, Comisia Europeană/Ungaria C-78/18, ECLI:EU:C:2020:476.

(2) Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 privind statutul societății europene (SE) (JO L 294, 10.11.2001, p. 1).

(3) Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societății cooperative europene (SCE) (JO L 207, 18.8.2003, p. 1).

(4) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene (JO L 317, 4.11.2014, p. 1).

(5) Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) (JO L 210, 31.7.2006, p. 19).

(6) Regulamentul (CEE) nr. 2137/85 al Consiliului din 25 iulie 1985 privind Grupul European de Interes Economic (GEIE) (JO L 199, 31.7.1985, p. 1).

(7) Regulamentul (CE) nr. 168/2007 al Consiliului din 15 februarie 2007 privind înființarea Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (JO L 53, 22.2.2007, p. 1).

(8) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(9) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).

(10) Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (JO L 157, 9.6.2006, p. 87).

(11) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului Text cu relevanță pentru SEE (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

(12) https://cordis.europa.eu/project/id/613034/reporting.

(13) Avizul Comitetului Economic și Social European, Filantropia europeană: un potențial neexploatat, SOC/611.

(14) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(15) Hotărârea Curții de Justiție din 18 iunie 2020, Comisia Europeană/Ungaria C-78/18, ECLI:EU:C:2020:476.

(16) Stauffer: C-386/04 Centro di Musicologia Walter Stauffer/Finanzamt München für Körperschaften [2006] ECR I-8203; Hein-Persche: C-318/07 Hein Persche/Finanzamt Lüdenscheid [2009] ECR I-359 și Missionswerk: C-25/10 Missionswerk Werner Heukelbach eV/Belgien [2011] 2 C.M.L.R. 35.

(17) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile pe piața internă (JO L 376, 27.12.2006, p. 36).

(18) Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE (JO L 257, 28.8.2014, p. 73).

(19) Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize (JO L 231, 30.6.2021, p. 159).

6.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 342/265

P9_TA(2022)0045

Capacitarea tineretului european: ocuparea forței de muncă și redresarea socială după pandemie

Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la capacitarea tineretului european: ocuparea forței de muncă și redresarea socială după pandemie (2021/2952(RSP))

(2022/C 342/18)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolele 2 și 3 și articolul 5 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—	având în vedere articolul 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere articolele 14, 15, 32 și 34 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—	având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, în special principiile 1, 3 și 4 ale acestuia,

—

având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și intrarea sa în vigoare la 21 ianuarie 2011, în conformitate cu Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, semnată și ratificată de UE și de toate statele sale membre (1), în special articolul 27 privind munca și ocuparea forței de muncă,

—	având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale (2),

—	având în vedere rezoluția sa din 8 octombrie 2020 referitoare la Garanția pentru tineret (3),

—	având în vedere rezoluția sa din 10 februarie 2021 referitoare la impactul COVID-19 asupra tineretului și asupra sportului (4),

—	având în vedere rezoluția sa din 20 mai 2021 referitoare la dreptul Parlamentului de a fi informat în legătură cu evaluarea în curs a planurilor naționale de redresare și reziliență (5),

—	având în vedere rezoluția sa din 17 decembrie 2020 referitoare la o Europă socială puternică pentru tranziții juste,

—	având în vedere rezoluția sa din 10 octombrie 2019 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii: e vremea să răspundem așteptărilor cetățenilor (6),

—	având în vedere rezoluția sa din 10 iunie 2021 referitoare la opiniile Parlamentului cu privire la evaluarea în curs de către Comisie și Consiliu a planurilor naționale de redresare și reziliență (7),

—	având în vedere rezoluția sa din 29 aprilie 2021 referitoare la Garanția europeană pentru copii (8),

—	având în vedere poziția sa din 8 iunie 2021 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului social european Plus (FSE+) (9),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență (10),

—	având în vedere raportul Organizației Internaționale a Muncii din 21 octombrie 2021 intitulat „Youth Employment in Times of COVID-19” (Ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor în perioada COVID-19),

—	având în vedere raportul referitor la Evenimentul tineretului european 2021, intitulat „Youth Ideas Report for the Conference on the Future of Europe” (Raport despre ideile tinerilor destinat Conferinței privind viitorul Europei),

—	având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Anului european al tineretului 2022,

—	având în vedere raportul Eurofound din 9 noiembrie 2021 intitulat „Impact of COVID-19 on young people in the EU” (Impactul COVID-19 asupra tinerilor din UE),

—	având în vedere raportul Forumului European de Tineret din 17 iunie 2021, intitulat „Beyond Lockdown: the «pandemic scar» on young people” (Dincolo de lockdown: tinerii și „cicatricea pandemiei”) (11),

—

având în vedere rezoluția Consiliului Uniunii Europene și a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în Consiliu, privind un cadru pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului: Strategia Uniunii Europene pentru tineret 2019-2027 (12), în special partea referitoare la obiectivele europene pentru tineret,

—	având în vedere raportul Comisiei din 12 octombrie 2021 privind ocuparea forței de muncă și evoluțiile sociale din Europa, intitulat „Către o Europă socială puternică în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19: reducerea disparităților și tratarea efectelor distributive”,

—	având în vedere recomandarea Consiliului din 30 octombrie 2020 intitulată „O punte către locuri de muncă – consolidarea Garanției pentru tineret” (13),

—	având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2021 privind situația artiștilor și redresarea culturală în UE (14),

—

având în vedere rezoluția sa din 11 februarie 2021 referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind agenda pentru competențe în Europa în vederea obținerii unei competitivități durabile, a echității sociale și a rezilienței (15),

—	având în vedere rezoluția sa din 16 septembrie 2021 referitoare la condiții de muncă echitabile, drepturi și protecție socială pentru lucrătorii pe platforme online – noi forme de angajare legate de dezvoltarea digitală (16),

—	având în vedere raportul despre ideile tinerilor destinat Conferinței privind viitorul Europei, elaborat în cadrul Evenimentul tineretului european 2021,

—	având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei privind capacitarea tineretului european: ocuparea forței de muncă și redresarea socială după pandemie (O-000075 – B9-0002/2022 and O-000077 – B9-0003/2022),

—	având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere propunerea de rezoluție prezentată de Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

întrucât pandemia de COVID-19 a avut un efect devastator asupra ocupării forței de muncă și a situației sociale a tinerilor din Europa, deoarece oportunitățile de dezvoltare personală s-au redus sau au dispărut temporar, ratele de ocupare a forței de muncă au scăzut în timp ce numărul tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) a crescut; întrucât venitul personal al tinerilor a scăzut semnificativ, iar riscul de sărăcie și de excluziune socială a crescut; întrucât șansele lor de implicare viitoare pe piața muncii sunt în pericol; întrucât sunt necesare acțiuni imediate pentru a asigura și îmbunătăți viitorul și bunăstarea tinerilor; întrucât rata șomajului în rândul tinerilor este de 15,9 %, de 2,5 ori mai mare decât rata generală a șomajului;

întrucât se preconizează că rata sărăciei va crește ca urmare a pandemiei de COVID-19; întrucât țările care au fost afectate deosebit de puternic în timpul crizei financiare din 2007-2008 au înregistrat din nou o creștere peste medie a șomajului în rândul tinerilor; întrucât femeile, tinerii, persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități și familiile numeroase sunt mai afectate de această situație; întrucât previziunile economice ale Comisiei pentru toamna anului 2022 arată cifre promițătoare, preconizându-se o scădere a șomajului și a piețelor muncii care se preconizează că vor reveni la nivelurile de dinainte de pandemie în 2022; întrucât criza continuă să afecteze în special tinerii; întrucât numărul lucrătorilor tineri a scăzut în comparație cu primul trimestru din 2021 și întrucât se preconizează că în 2022 și 2023 se vor crea 3,4 milioane de locuri de muncă (17) și întrucât va fi esențial să se asigure participarea tinerilor la aceste noi oportunități de angajare; întrucât un număr tot mai mare de tineri se bazează în prezent pe faptul că locuiesc în casa părinților pentru a se proteja de sărăcie; întrucât 29 % din gospodăriile din trei generații sunt expuse riscului de sărăcie, iar 13 % sunt grav defavorizate;

C.	întrucât procentul de NEET continuă să fie ridicat în țările în care acesta înregistra un nivel înalt înainte de pandemia de COVID-19;

întrucât, în 2020, procentul de femei care aparțineau categoriei NEET a fost în medie de 1,3 ori mai mari decât cel al bărbaților din aceeași categorie; întrucât diferența între procentul de femei, respectiv de bărbați din categoria NEET este deosebit de mare în țările din estul Europei, din cauza responsabilităților familiale; întrucât probabilitatea de a deveni NEET scade pe măsură ce nivelul de educație crește; întrucât în țările sudice și mediteraneene ponderea șomerilor de lungă durată și a lucrătorilor descurajați este mai mare în rândul categoriei NEET;

întrucât tinerii sunt baza prosperității economice și sociale durabile pentru Europa și reprezintă o prioritate-cheie pentru UE, astfel cum se afirmă în Strategia europeană pentru tineret și în Garanția pentru tineret consolidată, și, prin urmare, sunt necesare măsuri prioritare pentru sprijinirea, protecția, orientarea și incluziunea lor și întrucât tinerii merită să li se ofere perspective;

întrucât pierderile de locuri de muncă ca urmare a pandemiei de Covid-19 au fost mai mari în grupul de vârstă 15-24 de ani decât în grupul de vârstă 25-29 de ani, îndeosebi în rândul femeilor; întrucât tinerii au fost în mod deosebit afectați de faptul că pe ansamblu timpul de lucru a scăzut mai mult decât nivelurile de ocupare a forței de muncă; întrucât ratele șomajului reflectă doar o mică parte din locurile de muncă pierdute în contextul crizei COVID-19, deoarece mulți tineri și-au pierdut locul de muncă fără a fi eligibili pentru prestații de șomaj sau alt sprijin pentru venit;

G.	întrucât îmbunătățirea participării civice a tinerilor este un obiectiv al Strategiei UE pentru tineret (2019-2027);

H.	întrucât prevalența muncii atipice este foarte ridicată în rândul tinerilor, 43,8 % dintre aceștia fiind angajați temporar în UE;

întrucât, în septembrie 2021, Președinta von der Leyen a anunțat o propunere de desemnare a anului 2022 drept Anul european al tineretului, ocazie cu care să reflectăm asupra perspectivelor tinerilor din Europa și să ne concentrăm asupra politicilor și a propunerilor legislative de la nivel local, regional, național și european care creează oportunități pentru tinerii din întreaga UE; întrucât această propunere ar trebui să ofere un impuls real și eficace pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă ale tinerilor din Uniunea Europeană;

întrucât sănătatea mintală a tinerilor s-a înrăutățit semnificativ în timpul pandemiei, problemele legate de sănătatea mintală dublându-se în mai multe state membre comparativ cu nivelurile înregistrate înainte de criză; întrucât, în primăvara anului 2021, 64 % dintre tinerii din grupa de vârstă 18-34 de ani erau expuși riscului de depresie, parțial ca urmare a șomajului și a lipsei de perspective financiare și educaționale pe termen lung, precum și ca urmare a singurătății și a izolării sociale; întrucât nouă milioane de adolescenți din Europa (cu vârste cuprinse între 10 și 19 ani) suferă de tulburări mintale, anxietatea și depresia reprezentând mai mult de jumătate din cazuri; întrucât înrăutățirea sănătății mintale poate fi atribuită și întreruperii accesului la serviciile de sănătate mintală, numărului crescut volumul de lucru și crizei de pe piața muncii care i-a afectat în mod disproporționat pe tineri; întrucât, în Europa, 19 % dintre băieții cu vârsta cuprinsă între 15 și 19 ani și peste 16 % dintre fetele de aceeași vârstă suferă de tulburări de sănătate mintală; întrucât sinuciderea este a doua cauză de deces în Europa în rândul tinerilor;

întrucât copiii care cresc într-o penurie de resurse și în situații familiale precare sunt mai susceptibili să se confrunte cu sărăcia și cu excluziunea socială, ceea ce poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării lor viitoare și asupra vieții lor la vârsta maturității, nu au acces la competențe adecvate și se confruntă cu opțiuni limitate pentru găsirea unui loc de muncă, ceea ce propagă un ciclu vicios al sărăciei intergeneraționale; întrucât Uniunea poate juca un rol-cheie în lupta globală împotriva sărăciei în rândul copiilor și a excluziunii sociale a copiilor; întrucât Garanția europeană pentru copii își propune să prevină și să combată sărăcia și excluziunea socială prin garantarea accesului gratuit și efectiv pentru copiii cu nevoi la servicii esențiale, cum ar fi educația și îngrijirea timpurie, activități educaționale și școlare, asistență medicală, alimentație sănătoasă și cel puțin o masă sănătoasă pe zi de școală, precum și o locuință adecvată;

întrucât un sondaj mondial publicat în septembrie 2021, coordonat de Universitatea din Bath și realizat în 10 țări, arată că aproape 60 % dintre tineri au declarat că se simt foarte îngrijorați sau extrem de îngrijorați de urgența climatică, iar peste 45 % dintre cei chestionați au spus că sentimentele lor legate de climă le afectează viața de zi cu zi și trei sferturi dintre ei afirmând că viitorul li se pare înfricoșător; întrucât 83 % au fost de acord că nu am reușit să avem grijă de planetă, în timp ce 65 % cred că guvernele înșală așteptările tinerilor;

M.	întrucât participarea civică oferă beneficii dovedite pentru bunăstarea unei persoane prin extinderea rețelei sale sociale, oferind mai multe oportunități de a fi activ din punct de vedere economic, social și fizic și reducând riscul de a dezvolta tulburări psihice;

întrucât, având în vedere consecințele pandemiei, o întreagă generație de tineri artiști și lucrători din sectorul cultural se va lupta pentru a-și găsi locul în societățile noastre; întrucât artiștii și lucrătorii din domeniul cultural și creativ tind să aibă modele de muncă atipice și adesea nu beneficiază de o protecție adecvată de securitate socială, în special în contexte transfrontaliere, motiv pentru care adesea nu beneficiază de pensii, asistență medicală și indemnizații de șomaj; întrucât lipsa negocierilor colective pentru artiștii și lucrătorii independenți din domeniul cultural și creativ contribuie și ea la subminarea poziției lor pe piața muncii și conduce la lipsa unei protecții sociale adecvate;

întrucât artiștii și profesioniștii din domeniul cultural care provin din grupuri minoritare, inclusiv femeile, tinerii, reprezentanții minorităților rasiale, etnice și geografice, persoanele care provin dintr-un mediu socioeconomic vulnerabil, persoanele cu dizabilități, persoanele LGBTIQ+, au un acces mai redus la cariere în domeniul artistic și cultural și sunt afectați cel mai puternic de consecințele pandemiei;

întrucât Fondul Social European Plus (FSE+) este principalul fond european care urmărește îmbunătățirea accesului tinerilor la locuri de muncă, promovarea accesului egal la o educație și o formare de calitate și incluzive și la finalizarea acestora, prin educație și formare generală și profesională până la învățământul terțiar, inclusiv promovarea învățării pe tot parcursul vieții și facilitarea mobilității în scopul învățării, precum și promovarea integrării sociale a tinerilor expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială, inclusiv a tinerilor care sunt cei mai defavorizați;

întrucât elementul central al NextGenerationEU, Mecanismul de redresare și reziliență (MRR), constituie un instrument istoric prin care UE ajută statele membre să atenueze impactul economic și social al COVID-19 prin reforme și investiții în șase piloni, unul dintre aceștia fiind dedicat reformelor și investițiilor în copii și tineri;

întrucât incluziunea socială și pe piața muncii a tinerilor se referă la accesul egal al acestora la locuri de muncă de calitate, stabile și bine plătite, la locuințe decente și accesibile și nutriție adecvată, la servicii de sănătate și de prevenire de calitate, inclusiv protecția sănătății mintale și standarde minime de infrastructură digitală; întrucât inițiativele privind educația și dezvoltarea competențelor, voluntariatul, stagiile de calitate și programele de învățare pe tot parcursul vieții sunt esențiale pentru a asigura egalitatea de șanse și accesul la piețele forței de muncă, permițându-le totodată tinerilor să își înceapă cu încredere viața adultă;

întrucât criza financiară anterioară a arătat că, dacă tinerii nu beneficiază de stagii și locuri de muncă de calitate – bazate pe acorduri scrise și condiții decente de muncă, inclusiv un salariu de subzistență, consiliere și orientare în carieră și formare continuă – va exista din nou un risc ridicat ca aceștia să fie nevoiți să accepte locuri de muncă precare, să își părăsească țara pentru a găsi un loc de muncă sau să se înscrie în mod repetat la cursuri de instruire sau de formare, chiar dacă sunt în căutarea unui loc de muncă permanent cu normă întreagă;

întrucât se știe că investițiile în tineri, în special investițiile cu impact social, au efecte pozitive asupra ocupării forței de muncă și a participării tinerilor în societate și produc beneficii sociale și financiare măsurabile din fondurile investite, stimulând dezvoltarea economică și obținând totodată rezultate sociale; întrucât instrumentele și mecanismele existente trebuie puse în aplicare și, în același timp, trebuie avute în vedere noi instrumente;

întrucât politicile compartimentate privind munca tinerilor și incluziunea socială pot duce la dublarea cheltuielilor, dacă coordonarea dintre statele membre și părțile interesate relevante este slab dezvoltată și nu există structuri permanente capabile să coordoneze diverșii actori, să maximizeze efectele, să elimine lacunele în ceea ce privește gradul de acoperire și să stimuleze inovarea;

întrucât inițiativele și politicile existente, cum ar fi Garanția pentru tineret consolidată, dialogul european cu tinerii, Erasmus+ și Corpul european de solidaritate, precum și noile propuneri, cum ar fi ALMA (Aim, Learn, Master, Achieve – Țintește, Învață, Stăpânește, Realizează), trebuie să ajungă la tineri și să abordeze provocările în materie de tineret în 2022, cum ar fi șomajul în rândul tinerilor; întrucât aceste inițiative și politici ar trebui să cuprindă politici active și pasive privind piața forței de muncă, accesul efectiv la măsuri de incluziune socială și servicii sociale, de sănătate și de locuințe pentru tineri; întrucât Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale a concluzionat că nu toate uceniciile și oportunitățile de formare sunt de înaltă calitate și că nu toți ucenicii au dreptul la angajare sau la protecție socială; întrucât, în rezoluția sa din 8 octombrie 2020, Parlamentul și-a exprimat îngrijorarea cu privire la calitatea ofertelor disponibile în cadrul Garanției pentru tineret consolidate și a subliniat că stagiile și oportunitățile de angajare oferite în cadrul programelor și inițiativelor noi și existente trebuie plătite și limitate ca lungime și număr, astfel încât tinerii să nu fie blocați într-o succesiune interminabilă de stagii repetate și exploatați ca forță de muncă ieftină sau chiar gratuită, fără protecție socială și drepturi de pensie; întrucât studiile arată că tinerii din generația actuală își găsesc primul loc de muncă adevărat în jurul vârstei de 30 de ani;

întrucât dezvoltarea constantă a unor noi competențe orizontale de către tineri, cum ar fi competențele digitale, precum și dezvoltarea de competențe cu potențial economic, cum ar fi competențele ecologice sau antreprenoriale, sunt esențiale pentru o piață europeană a muncii sănătoasă, favorabilă incluziunii și orientată spre viitor și ar trebui să asigure accesul tuturor tinerilor europeni la locuri de muncă de calitate; întrucât același lucru este valabil în cazul învățământului profesional, al competențelor profesionale și al abilităților de viață; întrucât 40 % dintre angajatori nu găsesc persoane cu competențele necesare pentru ocuparea posturilor lor vacante; întrucât UE trebuie să depășească toate formele de necorelare a competențelor pentru a utiliza eficient capitalul său uman; întrucât șomajul în rândul tinerilor a devenit o problemă economică și societală gravă în multe țări europene (18); întrucât accesul la o infrastructură digitală adecvată și formarea în domeniul competențelor digitale ar trebui să fie disponibile tuturor pentru a remedia decalajul dintre tineri în ceea ce privește alfabetizarea digitală și pentru a asigura șanse egale pentru toți în sistemul de educație și pe piața muncii; întrucât competențele non-tehnice precum gândirea critică, munca în echipă și comunicarea interculturală sunt și ele importante pentru o viață sănătoasă și pentru echilibrul dintre viața profesională și cea profesională a tinerilor;

întrucât implicarea tinerilor în activități pentru tineret, mișcări sociale, organizații de tineret și în antreprenoriatul social este esențială pentru crearea de noi soluții; întrucât implicarea actorilor privați, a companiilor și a sectorului de afaceri este necesară pentru îmbunătățirea tranziției de la educație la piața muncii și pentru a oferi tinerilor accesul la formare pentru perfecționare și reconversie profesională și la învățarea pe tot parcursul vieții;

întrucât discriminarea tinerilor în general este, în continuare, o problemă în UE, tinerele femei și tinerii aparținând unor grupuri vulnerabile fiind adesea discriminați pe baza genului, a originii etnice, (de exemplu romii), a orientării și identității sexuale, a dizabilității sau a mediului lor socioeconomic dezavantajat, fiind expuși unui risc mult mai ridicat de șomaj, sărăcie a persoanelor încadrate în muncă și excluziune socială;

întrucât tinerii din Europa și reprezentanții și organizațiile acestora, inclusiv sindicatele sunt activi în organizarea unei participări semnificative a tinerilor și în elaborarea de recomandări de politici cu soluții pentru îmbunătățirea ocupării forței de muncă și a incluziunii sociale, inclusiv prin implicarea lor în cadrul Conferinței privind viitorul Europei; întrucât aceștia trebuie să fie considerați parteneri esențiali în co-crearea, în punerea în practică și în evaluarea Anului european al tineretului și a acțiunilor ulterioare;

AA.

întrucât oportunitățile de angajare pentru multe dintre grupurile menționate mai sus, în special pentru tinerii cu dizabilități și tinerii aparținând comunităților de romi sau itinerante, sunt puternic limitate de dificultățile legate de accesul la o educație de înaltă calitate, de care au nevoie pentru a fi pregătiți în mod adecvat pentru piața modernă a muncii;

AB.	întrucât tineretul reprezintă un atu vital pentru redresarea și dezvoltarea tuturor regiunilor UE, în special a regiunilor ultraperiferice; întrucât, în Mayotte, jumătate din populație are sub 18 ani, în timp ce în Guyana Franceză un locuitor din doi are sub 25 de ani;

AC.	întrucât, în 2016, o treime dintre administratorii de ferme din UE aveau 65 de ani sau mai mult și doar 11 % dintre administratorii de ferme din UE erau tineri fermieri cu vârsta sub 40 de ani;

AD.	întrucât sectorul agricol și exploatațiile agricole din UE reprezintă coloana vertebrală a economiei noastre; întrucât, pentru a asigura securitatea alimentară și a contribui la tranziția ecologică, este esențial să atragem tinerii în agricultură;

AE.	întrucât depopularea zonelor rurale și exodul tinerilor către zonele urbane ne arată că trebuie să identificăm soluții și să gândim strategii pe termen scurt, mediu și lung pentru a menține tinerii în zonele rurale;

AF.	întrucât prea multor tineri cu dizabilități li se oferă doar o încadrare în muncă protejată, în timp ce în unele state membre nu li se oferă aceleași drepturi salariale sau de muncă ca și persoanelor de pe piața deschisă a muncii;

AG.

întrucât raportul despre ideile tinerilor destinat Conferinței privind viitorul Europei elaborat în cadrul Evenimentul tineretului european 2021 a concluzionat că:

—	tinerii solicită sprijin pentru formarea și capacitarea experților în domeniul sănătății mintale angajați de școli,

—

șomajul în rândul tinerilor ar trebui să fie o prioritate pentru UE și trebuie să se pună capăt stagiilor neremunerate, indiferent de nivelul de pregătire și de statutul social al persoanelor în cauză; organizațiile de tineret și cu angajatorii are trebui să coopereze pentru a sensibiliza persoane care riscă să părăsească timpuriu școala și pentru a le prezenta opțiunile de care dispun; de asemenea, ar trebui acordată asistență statelor membre pentru a crea ucenicii pentru solicitanții de azil,

—	nimeni nu trebuie lăsat în urmă în lumea digitală și toate generațiile trebuie educate să își folosească cu atenție prezența digitală; alfabetizarea digitală ar trebui integrată în programele școlare,

—	UE ar trebui să aloce mai multe fonduri pentru a le permite tuturor tinerilor europeni să participe la educația nonformală și pentru a crea o platformă pe care cadrele didactice să intre în contact cu furnizorii de servicii care pot oferi expertiză pe teme relevante pentru viața contemporană;

salută faptul că Președinta von der Leyen a desemnat anul 2022 drept Anul european al tineretului; consideră că anul 2022 ar trebui să ofere un impuls suplimentar pentru a pune în aplicare în mod corespunzător și deplin Strategia UE pentru tineret prin acțiuni ambițioase, care să permită găsirea unor soluții la provocările cu care se confruntă tinerii, în special efectele negative ale actualei pandemii de COVID-19, precum și prin punerea în aplicare concretă a altor instrumente existente, cum ar fi Garanția pentru tineret consolidată, cu scopul de a combate efectele sociale și legate de ocuparea forței de muncă ale pandemiei de COVID-19; invită Comisia și Consiliul să se asigure că toate politicile care vizează tinerii sunt intersecționale și țin seama de diversitatea tinerilor din Europa și de provocările cu care se confruntă aceștia; consideră că Anul european al tineretului ar trebui să contribuie la punerea în aplicare a principiilor 1 și 3 din Pilonul european al drepturilor sociale;

subliniază că criza provocată de pandemia de COVID-19 a lăsat deja multe persoane fără un loc de muncă, în special pe tinerii care au adeseori locuri de muncă precare, care sunt mai predispuși să lucreze cu contracte de angajare pe perioadă determinată sau cu fracțiune de normă și care nu au economii; salută, în acest context, planurile Comisiei de a consolida Garanția pentru tineret și invită Comisia și statele membre să facă din lupta împotriva șomajului în rândul tinerilor o prioritate;

constată cu profundă îngrijorare nivelul ridicat al șomajului în rândul tinerilor într-o serie de state membre și fragilitatea contractelor de muncă ale lucrătorilor tineri, în special în sectoarele afectate grav de pandemia de COVID-19; solicită să se consolideze instrumentul Garanției pentru tineret cu obiectivul de a reduce șomajul de lungă durată și șomajul în rândul tinerilor cu cel puțin 50 % până în 2030, incluzând și criterii pentru a crea de locuri de muncă de calitate, în conformitate cu obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 8 din Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU; consideră că a sosit momentul ca Garanția pentru tineret consolidată să devină obligatorie și incluzivă pentru toate statele membre, prevăzând măsuri active de informare destinate tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare o perioadă îndelungată și tinerilor care provin dintr-un mediu socioeconomic defavorizat, precum tinerii cu dizabilități, tinerii LGBTIQ+ și tinerii romi;

salută includerea sănătății mintale printre prioritățile stabilite în cadrul Anului european al tineretului și invită Comisia să acorde prioritate acestei chestiuni și în viitoarea strategie a UE în materie de îngrijire; subliniază că legătura dintre factorii socioeconomici, cum ar fi șomajul, insecuritatea locativă, sănătatea mintală și bunăstarea trebuie abordate pentru a asigura o abordare holistică a sănătății mintale care trebuie adoptată la nivelul UE; subliniază că incertitudinea cu privire la viitor, inclusiv impactul schimbărilor climatice, are efecte negative asupra sănătății mintale a tinerilor; invită, prin urmare, statele membre să facă din sănătatea mintală o parte integrantă a redresării UE în urma pandemiei și o prioritate în materie de sănătate la locul de muncă, în special în mediile educaționale și la locul de muncă; solicită ca serviciile de îngrijire în materie de sănătate mintală să fie accesibile și abordabile ca preț pentru toate grupele de vârstă, în special pentru tineri și copii, și ca inegalitățile în materie de sănătate să fie abordate prin acordarea unui sprijin adecvat grupurilor vulnerabile de tineri; invită Comisia să efectueze un studiu amănunțit asupra diferitelor cauze ale suferinței psihologice a tinerilor din Europa;

subliniază rolul esențial pe care tinerii trebuie să îl joace în conturarea politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă în Europa; salută dialogul UE cu tinerii, activitățile pentru tineret și organizațiile de tineret, care aduc Uniunea mai aproape de tineri, cu condiția ca procesele care vizează participarea tinerilor să fie urmate de inițiative concrete din partea factorilor de decizie; încurajează să se promoveze principiul de cogestiune în elaborarea politicilor pentru tineret, în care este inclusă participarea tinerilor a și a reprezentanților lor în procesul de elaborare; invită Comisia să recunoască impactul pozitiv al sectorului terțiar, inclusiv al organizațiilor de tineret, precum și oportunitățile de învățare nonformală și informală pe care acestea le oferă prin voluntariat și participarea tinerilor, recunoscând în același timp în mod oficial cunoștințele și competențele dobândite de tineri prin experiența în sectorul terțiar, pentru a-i ajuta să își consolideze perspectivele pe piața muncii; încurajează recunoașterea angajamentului civic ca experiență profesională meritorie în timpul procesului de angajare; invită Comisia să aibă în vedere sprijinirea proiectului „Capitalele europene ale tineretului” ca o continuare a Anului european al tineretului; invită Comisia și statele membre să ia în considerare o clauză privind tineretul care să evalueze impactul asupra tineretului a unei inițiative atunci când propun noi inițiative în toate domeniile de politică;

subliniază că este necesar ca statele membre să continue să investească resurse suficiente din FSE + în măsuri de sprijinire a ocupării forței de muncă în rândul tinerilor; subliniază că este necesar, prin urmare, ca statele membre să aloce cel puțin 15 % din resursele lor în cadrul FSE+ prin gestiune partajată unor acțiuni specifice și reforme structurale pentru a sprijini ocuparea forței de muncă de calitate în rândul tinerilor; reamintește necesitatea unei garanții pentru tineret cu caracter obligatoriu, mai eficace și mai incluzive, într-un cadru clar de criterii de calitate, care să ofere stagii și ucenicii remunerate tuturor tinerilor NEET;

Investirea în tânăra generație

invită Comisia și Consiliul să utilizeze pe deplin și în mod optim fondurile disponibile în cadrul financiar multianual 2021-2027, fără a aduce atingere programelor deja instituite în cadrul FSE+, ca urmare a problemelor structurale referitoare la șomajul în rândul tinerilor și la sărăcie; reamintește că regiunile ultraperiferice sunt afectate în mod deosebit de aceste probleme și au nevoie, prin urmare, de sprijin specific; salută, în acest sens, disponibilitatea fondurilor în cadrul MRR pentru măsuri destinate copiilor și tinerilor și se așteaptă ca acest lucru să conducă la crearea unor oportunități semnificative pentru tineretul european; solicită implicarea partenerilor sociali și a organizațiilor de tineret în monitorizarea și evaluarea planurilor naționale de redresare și reziliență; invită statele membre să se asigure că Fondul pentru o tranziție justă și FSE+ sprijină planurile integrate la nivel local pentru a contribui la perfecționarea și recalificarea profesională, în special pentru grupurile cele mai vulnerabile afectate de tranziție;

invită statele membre să asigure complementaritatea dintre măsurile din cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, alte programe ale UE, cum ar fi Garanția pentru tineret consolidată și Garanția europeană pentru copii, și investițiile naționale și măsurile de promovare a competențelor, a educației, a formării și a integrării pe piața muncii, în conformitate cu propriile nevoi și cu condițiile naționale specifice; invită Comisia să monitorizeze în continuare investițiile și cheltuielile alocate priorităților pentru tineret în cadrul NextGenerationEU, MRR și FSE+ și să implice îndeaproape Parlamentul; reamintește oportunitatea oferită de componenta InvestEU pentru investiții sociale și competențe de a genera investiții cu impact social; ia act de atenția tot mai mare acordată conceptelor de „obligațiuni cu impact social” și de „contracte cu rezultate sociale” destinate tinerilor, implicând totodată și sectorul privat în conceperea și implementarea lor;

salută creșterea sprijinului acordat tinerilor fermieri în cadrul următoarei politici agricole comune;

10.

salută domeniul de aplicare extins al Garanției pentru tineret consolidate, care acoperă grupa de vârstă 15-29 de ani; reamintește că Garanția pentru tineret consolidată ar trebui să asigure mai degrabă oportunități reale de angajare, decât stagii de proastă calitate sau activități de formare interminabile;

Integrarea tinerilor pe piața muncii

11.

constată cu îngrijorare că Garanția pentru tineret nu și-a îndeplinit până acum pe deplin obiectivele și solicită măsuri consolidate, inclusiv exploatând pe deplin de oportunitățile oferite de FSE+, pentru a promova ocuparea forței de muncă prin intervenții active pentru integrarea pe piața muncii și crearea de posturi sustenabile pentru persoanele care intră în câmpul muncii, care garantează că tinerii au acces la securitate socială și la o remunerare echitabilă; invită Comisia să solicite statelor membre să prezinte programe actualizate ale Garanției pentru tineret și să introducă un cadru cu standarde de calitate clare și obligatorii pentru ofertele prevăzute în cadrul inițiativelor, pentru a promova rezultate pozitive și durabile pentru tineri și a le asigura o tranziție cu succes pe piața muncii; invită Comisia și statele membre să încurajeze întreprinderile să joace un rol activ în cadrul Garanției pentru tineret consolidate; reamintește că unul dintre obiectivele FSE+ este să promoveze o participare de gen echilibrată la piața muncii prin măsuri menite să asigure, printre altele, condiții de muncă egale, un echilibru mai bun între viața profesională și cea privată și un acces mai bun la serviciile de îngrijire a copiilor, inclusiv la educație și îngrijire timpurie; reamintește, de asemenea, că FSE+ ar trebui, de asemenea, să vizeze asigurarea unui mediu de lucru sănătos și bine adaptat, pentru a răspunde riscurilor la adresa sănătății legate de evoluția formelor de muncă și de necesitățile forței de muncă în curs de îmbătrânire;

12.

reamintește că parteneriatele cu părțile interesate reprezintă un element-cheie al Garanției pentru tineret consolidate, dar că nu există în prezent niciun organism sau mecanism oficial la nivelul UE pentru participarea acestora la monitorizarea și punerea în aplicare a Garanției pentru tineret; invită Comisia să monitorizeze punerea în aplicare a Garanției pentru tineret consolidate prin intermediul Comitetului pentru ocuparea forței de muncă (EMCO) și să raporteze în mod regulat către EMCO cu privire la implementarea și rezultatele Garanției pentru tineret, informând în același timp Parlamentul; invită Comisia să înființeze un grup de lucru pentru punerea în aplicare a Garanției pentru tineret consolidate, care să reunească părțile interesate relevante, inclusiv partenerii civici, organizațiile de tineret și lucrătorii sociali în activitatea EMCO pentru a facilita coordonarea și schimbul de bune practici între autoritățile UE și cele naționale, împreună cu partenerii civici și organizațiile de tineret, precum și să evalueze regulat impactul său și să propună recomandări de îmbunătățire;

13.

invită statele membre să se asigure că serviciile publice de ocupare a forței de muncă colaborează cu autoritățile locale, sectorul educației, organizațiile de tineret și sectorul privat prin intermediul rețelei europene a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă, pentru a promova locurile de muncă de calitate, stabile și bine plătite și pentru a stimula sprijinul personalizat acordat tinerilor în ceea ce privește formarea, căutarea unui loc de muncă și consilierea și încurajează statele membre să doteze în mod adecvat serviciile publice de ocupare a forței de muncă pentru a asigura resursele și formarea necesare menținerii sănătății mintale în ciuda situației economice nesigure și în contextul provocărilor legate de căutarea unui loc de muncă;

14.

recomandă consolidarea concentrării pe ocuparea forței de muncă a sistemelor de sănătate mintală, în special prin sublinierea contribuției pozitive pe care munca de calitate o poate aduce la recuperarea sănătății mintale;

15.

invită statele membre să faciliteze accesul tinerilor la stagii și ucenicii remunerate, de calitate și incluzive; solicită consolidarea sistemelor de monitorizare, garantându-se că tinerii beneficiază de o primă experiență profesională adecvată și de calitate, de oportunități de actualizare a competențelor și de noi calificări sau acreditări; condamnă practica stagiilor neremunerate ca formă de exploatare a tinerilor și o încălcare a drepturilor lor și invită Comisia și statele membre, în colaborare cu Parlamentul și respectând principiul subsidiarității, să propună un cadru juridic comun care să asigure o remunerație echitabilă pentru stagii și ucenicii pentru a evita practicile de exploatare; condamnă practica contractelor de muncă de zero ore și invită statele membre să ofere sprijin angajatorilor care oferă stagii și ucenicii tinerilor cu dizabilități;

16.

invită Comisia să revizuiască instrumentele europene existente, cum ar fi cadrul de calitate pentru stagii și cadrul european pentru programe de ucenicie de calitate și eficace, și să includă criterii de calitate pentru ofertele adresate tinerilor, inclusiv principiul remunerației echitabile pentru stagiari, accesul la protecție socială, ocuparea durabilă a forței de muncă și drepturi sociale;

Mobilitatea forței de muncă și competențele pentru viitor

17.

invită Comisia să se asigure că noua inițiativă ALMA sprijină tinerii, în special tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), să aibă experiențe profesionale temporare de calitate într-un alt stat membru; insistă asupra faptului că programul ALMA trebuie să respecte standardele de calitate care susțin drepturile de muncă ale tinerilor, cum ar fi remunerarea decentă, condițiile bune de muncă și accesul la protecție socială;

18.

subliniază că competențele digitale sunt esențiale pentru tineri și toate industriile în secolul 21 și invită Comisia și statele membre să aibă în vedere dezvoltarea unui acces permanent, certificat și gratuit pentru tineri la cursuri online și offline de alfabetizare digitală și dobândirea de competențe digitale în toate limbile UE, în parteneriat cu entități publice și întreprinderi private; solicită crearea unor spații de schimb privind învățarea și predarea online; insistă ca UE și statele membre să dezvolte mai multe programe, cum ar fi eTwinning și Platforma electronică pentru educația adulților în Europa; constată că în multe state membre trebuie depășite anumite limitări severe în ceea ce privește accesul la hardware, dotările, formatorii adecvați și infrastructura digitală corespunzătoare; reamintește, prin urmare, că trebuie corelat accesul la cursurile online cu inițiativele consolidate pentru a remedia accesul deficitar la internet și la instrumentele digitale, astfel încât nimeni să nu fie lăsat în urmă, și insistă asupra faptului că aceste cursuri ar trebui concepute într-un mod accesibil, pentru a evita excluderea tinerilor cu dizabilități;

19.

subliniază că este important să se dezvolte competențe verzi și să existe oportunități de angajare de calitate într-o economie neutră din punct de vedere climatic, eficientă din punct de vedere energetic și circulară, în special în regiunile cele mai afectate de tranziția verde, cum sunt cele care depind în mare măsură de sectorul agricol și cele implicate în combaterea schimbărilor climatice, producerea de energie din surse regenerabile, reducerea emisiilor de carbon, creșterea eficienței energetice, gestionarea deșeurilor și a apei, îmbunătățirea calității aerului și refacerea și conservarea biodiversității; solicită angajatorilor să asigure perfecționarea și/sau recalificarea forței lor de muncă și să îmbunătățească furnizarea de programe de ucenicie mai eficace în conformitate cu Cadrul european pentru programe de ucenicie de calitate și eficace;

20.

invită Comisia să propună în 2022 noi instrumente și inițiative menite să dezvolte antreprenoriatul în rândul tinerilor și investițiile sociale ale tinerilor în planul de acțiune pentru economia socială;

21.

regretă corelația insuficientă dintre reformele și investițiile în educație și formare profesională și măsurile care asigură incluziunea pe piața muncii a tinerilor, în special a tinerilor NEET; încurajează parcursuri de învățare flexibile, incluzive, accesibile și deschise prin intermediul conturilor individuale de învățare și al micro-certificatelor pentru tineri, animatori socioeducativi, formatori și profesioniști, inclusiv prin aptitudinile și competențele dobândite prin intermediul educației nonformale și al învățării informale; subliniază că consolidarea orientării profesionale de la o vârstă fragedă și sprijinirea accesului egal la informații și consiliere pentru studenți și cursanții adulți pot ajuta tinerii să aleagă parcursuri educaționale și profesionale adecvate care să le aducă oportunități de angajare care le corespund;

22.

își reiterează apelul adresat Comisiei și Consiliului de a încuraja în continuare dezvoltarea educației și formării profesionale (EFP) și de a promova mai bine competențele comerciale, depunând eforturi pentru a evita percepțiile negative asupra educației nonformale care prevalează în mai multe state membre, sporind în același timp atractivitatea EFP prin campanii de comunicare și de informare, programe de învățământ, centre sau poluri de competențe comerciale pentru tineri, ecosisteme speciale pentru EFP în comunitățile locale, sisteme de învățământ dual și mobilitate pe termen lung pentru ucenici; salută, în acest sens, inițiativa de a înființa Centre europene de excelență profesională, dezvoltată cu scopul de a oferi competențe profesionale de înaltă calitate și de a sprijini activitățile antreprenoriale; invită Comisia și statele membre să creeze un spațiu EFP de sine stătător și un statut european al ucenicului; reiterează faptul că stagiile ar trebui să facă parte din dezvoltarea educațională și profesională și, prin urmare, să includă o dimensiune pedagogică; subliniază că este important să se îmbunătățească mecanismele de recunoaștere transfrontalieră a competențelor și calificărilor și insistă asupra promovării și sprijinirii unor practici precum solidaritatea intergenerațională și mentoratul, pentru a reduce inegalitățile și a acorda sprijin tinerilor;

23.

încurajează adăugarea de activități legate de participarea civică printre activitățile considerate în mediul profesional benefice pentru dezvoltarea personală și profesională a angajaților, în special a tinerilor angajați;

24.

subliniază că protecția salariului minim s-a dovedit a fi un mijloc eficient de combatere a sărăciei persoanelor încadrate în muncă; subliniază că, în unele state membre, tinerii lucrători primesc în practică o remunerație sub salariul minim garantat din cauza variațiilor actuale, perpetuând astfel o situație de discriminare structurală pe criterii de vârstă; invită statele membre să asigure un tratament egal pentru tineri pe piața muncii, inclusiv în ceea ce privește salariul minim garantat prevăzut în propunerea de directivă privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană (COM(2020)0682);

25.

subliniază faptul că, în multe state membre, tinerii nu pot avea acces deplin la sistemele de venit minim sau sunt excluși complet din acestea din cauza criteriilor de eligibilitate pe baza vârstei; invită Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a facilita accesul tinerilor la aceste sisteme în viitoarea recomandare a Consiliului privind venitul minim;

Combaterea excluziunii tinerilor și evitarea unei generații pierdute

26.

invită Comisia să elaboreze o recomandare pentru a se asigura că stagiile, uceniciile și plasamentele profesionale sunt considerate experiență profesională și, prin urmare, dau acces la prestații sociale; solicită o reducere a perioadei minime de contribuții necesare pentru a avea acces la prestațiile sociale; salută inițiativa Comisiei privind crearea unui grup de experți la nivel înalt pentru a studia viitorul statului bunăstării și principalele provocări cu care se confruntă tinerii pentru a beneficia de protecție socială;

27.

invită Comisia să analizeze fezabilitatea fuzionării Portalului european pentru tineret, Europass și EURES, care există deja, într-un spațiu digital unic, cu scopul de a oferi informații și oportunități tuturor tinerilor europeni în ceea ce privește formarea, locurile de muncă, stagiile, ofertele de educație și formare profesională, ajutorul financiar, programele de mobilitate, consilierea privind înființarea unei firme, programele de mentorat, programele de voluntariat, drepturile legate de cetățenia europeană, accesul la cultură etc.; sugerează că platforma unică ar putea centraliza candidaturile pentru diferite oferte și programe și ar putea oferi informații despre toate oportunitățile pe care UE le oferă tinerilor europeni în funcție de situația lor personală; salută crearea de ghișee unice într-o serie de state membre și sprijină o astfel de agregare a serviciilor offline, care este esențială pentru a ajunge la beneficiari și pentru a le oferi îndrumare și asistență și sprijină crearea acestora în toate statele membre, în diferite orașe pentru a ajunge la grupurile cele mai vulnerabile de tineri;

28.

invită Comisia să se asigure că noua inițiativă ALMA ajută tinerii, în special tinerii NEET, să aibă acces la incluziunea socială și pe piața muncii în țările lor de origine, prin găsirea unor locuri de muncă temporare de calitate și dobândirea de calificări profesionale care îndeplinesc standardele de calitate care protejează drepturile de muncă ale tinerilor într-un alt stat membru, cum ar fi remunerarea echitabilă și accesul la protecție socială; subliniază că este esențial să se asigure tinerilor sprijin și orientări înainte, în timpul și după participarea la program; subliniază că ALMA trebuie să promoveze mobilitatea reală și programele de dezvoltare a competențelor de calitate, formarea profesională sau ocuparea forței de muncă pentru toți participanții, inclusiv pentru tinerii cu dizabilități sau tinerii care provin din medii defavorizate, și trebuie să includă o strategie de incluziune concepută cu participarea organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali pentru a garanta accesul egal, a preveni discriminarea și a elimina barierele care ar putea apărea și că ALMA nu devine un instrument care să creeze condiții de muncă precare pentru tineri; observă că ar trebui să se acorde sprijin serviciilor publice naționale de ocupare a forței de muncă pentru implementarea inițiativei prin linia bugetară FSE+, în coordonare cu partenerii publici și privați, creând în același timp sinergii cu spațiul european al educației; îndeamnă Comisia să garanteze valoarea adăugată a ALMA pe lângă oportunitățile existente pe care le oferă Erasmus+ și Corpul european de solidaritate și să se asigure că învățarea și cooperarea virtuale sunt combinate în continuare cu mobilitatea fizică în cadrul FSE+; invită Comisia să evalueze dacă ALMA ar putea fi inclusă ca una dintre componentele de mobilitate ale Garanției pentru tineret consolidate;

29.

consideră că bunăstarea tinerilor este o responsabilitate comună a actorilor publici și privați; invită Comisia și statele membre să colaboreze cu angajatorii europeni și naționali pentru a pune în aplicare recomandările privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) pentru a sprijini tinerii vulnerabili și pentru a include dispoziții cu privire la tineret în viitoarele inițiative legate de RSI;

30.

reamintește că femeile tinere sunt expuse unui risc crescut de discriminare la locul de muncă (19), accentuat de inegalități intersectoriale și șomaj, de faptul că sunt mame singure și prestează servicii informale de îngrijire pe termen lung, ceea ce le exclude adesea de pe piața muncii sau le poate ține sub pragul sărăciei; invită Consiliul și Comisia să aibă în vedere, în inițiativele privind tineretul și ocuparea forței de muncă începând cu 2022, obiective minime, orientative de asistență și scheme de ajutor adaptate pentru femeile tinere expuse acestor riscuri; invită Comisia să colaboreze cu statele membre pentru a integra în planurile naționale de acțiune privind Garanția pentru copii măsuri de integrare pe piața muncii la nivel național, regional și local, cu scopul de a sprijini tinerii părinți singuri;

31.

reiterează importanța accesului la locuințe decente și la un preț accesibil și la servicii sociale adaptate pentru tineri, în special pentru tinerii care aparțin grupurilor vulnerabile, cum ar fi tinerii cu dizabilități și tinerii care provin din familii numeroase; solicită Comisiei să colaboreze cu statele membre în ceea ce privește mai întâi locuințele pentru programele pentru tineret, completate de servicii de ocupare a forței de muncă, sociale și de asistență medicală; subliniază importanța investițiilor private și publice în infrastructura socială pentru tineri; salută Platforma europeană pentru combaterea fenomenului lipsei de adăpost, lansată de Comisie și obiectivul său final de a pune capăt lipsei de adăpost până în 2030, și potențialul pe care îl reprezintă aceasta pentru tineri; invită statele membre și Comisia să ia măsuri și să implementeze programe pentru tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani și care sunt expuși riscului de a rămâne fără adăpost, în special grupurile vulnerabile, cum ar fi persoanele LGBTIQ+ fără adăpost; invită Comisia și statele membre să se asigure că Garanția pentru tineret consolidată contribuie la combaterea lipsei de adăpost în rândul tinerilor, fenomen care este în creștere în multe țări ale UE;

32.

încurajează Comisia să elimine principalele bariere care împiedică tinerii să facă pasul spre agricultură, cum ar fi accesul la terenuri, la finanțare, la cunoștințe și la inovare;

33.

ia act cu îngrijorare de înrăutățirea condițiilor pentru mulți tineri, în general, și în special pentru tinerii vulnerabili care se confruntă cu șomajul de lungă durată și excluziunea socială, cum ar fi tinerii romi, tinerii cu dizabilități, tinerii membri ai comunității LGBTIQ+ și tinerii migranți, și solicită o abordare coordonată pentru a le crea și a le oferi oportunități de incluziune socială în cadrul Garanției consolidate pentru tineret, al FSE+ și al Mecanismului de redresare și reziliență;

34.

invită instituțiile europene și statele membre să asigure un cadru nediscriminatoriu al tuturor politicilor care vizează tinerii, ținând seama de diversitatea tinerilor din Europa și de provocările cu care se confruntă aceștia;

o o

35.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 23, 27.1.2010, p. 35.

(2) JO C 316, 6.8.2021, p. 2.

(3) JO C 395, 29.9.2021, p. 101.

(4) JO C 465, 17.11.2021, p. 82.

(5) JO C 15, 12.1.2022, p. 184.

(6) JO C 202, 28.5.2021, p. 31.

(7) JO C 67, 8.2.2022, p. 90.

(8) JO C 506, 15.12.2021, p. 94.

(9) JO C 67, 8.2.2022, p. 186.

(10) JO L 57, 18.2.2021, p. 17.

(11) Moxon, D., Bacalso, C, și Șerban, A. M., „Beyond the pandemic: The impact of COVID-19 on young people in Europe”, (Dincolo de pandemie: impactul pandemiei de COVID-19 asupra tinerilor în Europa), Forumul European de Tineret, Bruxelles, 2021.

(12) JO C 456, 18.12.2018, p. 1.

(13) JO C 372, 4.11.2020, p. 1.

(14) Texte adoptate, P9_TA(2021)0430.

(15) JO C 465, 17.11.2021, p. 110.

(16) Texte adoptate, P9_TA(2021)0385.

(17) Direcția Generală Afaceri Economice și Financiare, Previziuni economice europene – toamna anului 2021, Comisia Europeană, 2021.

(18) Eichhorst, W., Hinte H. and Rinne, U., ‘IZA Policy Paper No. 65: Youth Unemployment in Europe: What to Do about It?’Intereconomics, 2013, 48 (4), p. 230-235.

(19) Baptista, I., Marlier, E., et al., Social protection and inclusion policy responses to the COVID-19 crisis – An analysis of policies in 35 countries Răspunsurile politice în materie de protecție socială și incluziune la criza COVID-19 – O analiză a politicilor din 35 de țări), European Social Policy Network, Brussels, 2021.

6.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 342/295

P9_TA(2022)0042

Corupția și drepturile omului

Recomandarea Parlamentului European din 17 februarie 2022 adresată Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind corupția și drepturile omului (2021/2066(INI))

(2022/C 342/23)

Parlamentul European,

—	având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC), care a intrat în vigoare la 14 decembrie 2005,

—	având în vedere Declarația universală a drepturilor omului și Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului,

—	având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

—	având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale,

—	având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Convenția Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind combaterea mituirii funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale, recomandarea Consiliului OCDE din 2009 privind măsuri fiscale suplimentare de combatere a mituirii, precum și recomandarea din 1996 privind deducerea fiscală a sumelor provenite din mituirea funcționarilor publici străini și alte instrumente aferente,

—	având în vedere raportul OCDE din 2010 intitulat „Angajarea în sectorul privat după ocuparea unui post în sectorul public: bune practici în vederea prevenirii conflictelor de interese”,

—	având în vedere Convenția din 1997 privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene (1),

—	având în vedere Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2020-2024, adoptat de Consiliul Uniunii Europene la 18 noiembrie 2020,

—	având în vedere Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului, adoptate la a 2914-a reuniune a Consiliului Afaceri Generale din 8 decembrie 2008,

—	având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) stabilite în Rezoluția ONU din 25 septembrie 2015, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, inclusiv ODD 16, care acoperă eforturile de combatere a corupției,

—	având în vedere raportul Băncii Europene de Investiții (BEI) din 8 noiembrie 2013 intitulat „Politica de prevenire și descurajare a conduitei interzise în activitățile Băncii Europene de Investiții” („Politica BEI de combatere a fraudei”),

—	având în vedere Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului: aplicarea cadrului de referință „protecție, respect și remediere” al Organizației Națiunilor Unite,

—	având în vedere ediția din 2011 a Orientărilor OCDE pentru întreprinderile multinaționale și standardele elaborate de această organizație în lupta împotriva corupției,

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 20 iunie 2016 privind afacerile și drepturile omului,

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2020/1998 al Consiliului din 7 decembrie 2020 privind măsuri restrictive împotriva încălcărilor grave ale drepturilor omului și a abuzurilor grave împotriva drepturilor omului (2),

—	având în vedere rezoluția sa din 8 iulie 2021 referitoare la regimul mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului (Legea Magnițki a UE) (3),

—	având în vedere Regulamente globale din 2021 privind sancțiunile împotriva corupției și Principiile generale de compensare a victimelor din străinătate (inclusiv a statelor afectate) în cazurile de dare sau luare de mită, corupție și criminalitate economică, adoptate de Regatul Unit,

—	având în vedere adoptarea de către Parlamentul francez a unor noi dispoziții obligatorii privind restituirea bunurilor confiscate sau furate persoanelor din țările de origine,

—	având în vedere rezoluția sa din 10 martie 2021 incluzând recomandări adresate Comisiei cu privire la obligația de diligență și responsabilitatea întreprinderilor (4),

—	având în vedere rezoluția sa din 17 decembrie 2020 referitoare la guvernanța corporativă sustenabilă (5),

—	având în vedere rezoluția sa din 19 mai 2021 referitoare la efectele schimbărilor climatice asupra drepturilor omului și rolul activiștilor de mediu în această chestiune (6),

—	având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2020 referitoare la consecințele epidemiei de COVID-19 în materie de politică externă (7),

—	având în vedere rezoluția sa din 13 septembrie 2017 referitoare la corupție și drepturile omului în țările terțe (8),

—	având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țări terțe (9),

—	având în vedere rezoluția sa din 8 iulie 2015 referitoare la impactul evaziunii fiscale și al fraudei fiscale asupra guvernanței, protecției sociale și dezvoltării în țările în curs de dezvoltare (10),

—	având în vedere rezoluția sa din 8 octombrie 2013 referitoare la corupția din sectorul public și sectorul privat: impactul asupra drepturilor omului în țările terțe (11),

—

având în vedere Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului (12) și pachetul de propuneri legislative al Comisiei Europene de consolidare a normelor UE privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului (CSB/CTF) din 20 iulie 2021,

—	având în vedere articolul 83 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) referitor la domeniile criminalității cu o dimensiune transfrontalieră, printre care și corupția, în care UE poate stabili norme comune prin intermediul directivelor,

—	având în vedere Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană (13),

—

având în vedere Directiva (UE) 2019/1153 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 de stabilire a normelor de facilitare a utilizării informațiilor financiare și de alt tip în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a anumitor infracțiuni și de abrogare a Deciziei 2000/642/JAI a Consiliului (14),

—

având în vedere convențiile penale și civile ale Consiliului Europei privind corupția și alte instrumente juridice și recomandări politice în acest domeniu adoptate de organismele Consiliului Europei, inclusiv cu privire la normele comune împotriva corupției la finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale, precum și rezoluțiile (98) 7 și (99) 5 adoptate de Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei la 5 mai 1998, respectiv la 1 mai 1999, prin care se constituie Grupul de state împotriva corupției (GRECO),

—	având în vedere rezoluția (97) 24 din 6 noiembrie 1997 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind cele douăzeci de principii directoare pentru combaterea corupției,

—	având în vedere declarația GRECO din 15 aprilie 2020 privind riscurile de corupție și referințele juridice utile în contextul COVID-19,

—	având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene (15),

—

având în vedere declarația politică intitulată „Angajamentul nostru comun de a aborda în mod eficace provocările și de a pune în aplicare măsuri de prevenire și combatere a corupției și de consolidare a cooperării internaționale”, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 2 iunie 2021 în cadrul sesiunii sale speciale împotriva corupției, precum și contribuția UE la documentul final al sesiunii speciale a Adunării Generale a ONU privind corupția din 17 decembrie 2019,

—	având în vedere raportul din 17 iunie 2020 al Grupului de lucru al ONU privind chestiunea drepturilor omului, a corporațiilor transnaționale și a altor întreprinderi, intitulat „Conectarea întreprinderilor cu drepturile omului și cu agendele anticorupție”,

—

având în vedere rezoluția Adunării Generale a ONU privind instituțiile naționale pentru promovarea și protecția drepturilor omului, adoptată la 17 decembrie 2015, precum și rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului privind instituțiile naționale pentru promovarea și protecția drepturilor omului, adoptată la 29 septembrie 2016,

—

având în vedere raportul din 21 aprilie 2020 al Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) privind provocările cu care se confruntă statele și cele mai bune practici aplicate de acestea în ceea ce privește integrarea drepturilor omului în strategiile și politicile lor naționale de combatere a corupției, inclusiv cele care se adresează actorilor nestatali, cum ar fi sectorul privat,

—

având în vedere raportul din 15 aprilie 2016 al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului privind cele mai bune practici de contracarare a impactului negativ al corupției asupra exercitării tuturor drepturilor omului, precum și raportul final din 5 ianuarie 2015 al Comitetului consultativ al Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite privind impactul negativ al corupției asupra exercitării drepturilor omului,

—	având în vedere Proiectul de orientări ale Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) privind un cadru al drepturilor omului pentru recuperarea activelor,

—	având în vedere inițiativa „Global Compact” a Organizației Națiunilor Unite de a fundamenta strategii și măsuri privind principiile universale ale drepturilor omului, ocuparea forței de muncă, mediul și combaterea corupției,

—	având în vedere recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională,

—	având în vedere indicele anual de percepție a corupției stabilit de organizația Transparency International,

—	având în vedere articolul 118 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0012/2022),

întrucât corupția este un fenomen care conduce la facilitarea, perpetuarea și instituționalizarea încălcărilor drepturilor omului și care împiedică respectarea și punerea în aplicare a drepturilor omului; întrucât corupția este o infracțiune enumerată la articolul 83 alineatul (1) din TFUE, care necesită o definiție și o abordare comune, ca urmare a naturii sale deosebit de grave și a dimensiunii sale transfrontaliere;

întrucât corupția afectează în mod disproporționat persoanele și grupurile cele mai vulnerabile și marginalizate din societate, încălcând dreptul la nediscriminare și interzicându-le acestora, în special femeilor, accesul egal la participare politică, servicii publice și de bază, justiție, resurse naturale, locuri de muncă, educație, sănătate și locuințe; întrucât corupția exacerbează sărăcia și inegalitatea prin deturnarea bogăției și a bunurilor publice, afectând în același timp conservarea mediului natural și sustenabilitatea în ceea ce privește mediul;

întrucât corupția este un fenomen complex și global care există în toate țările lumii, indiferent de sistemele lor economice și politice; întrucât combaterea corupției face necesară cooperarea internațională și este o parte integrantă a angajamentelor internaționale de a respecta drepturile omului, de a proteja planeta și de a garanta faptul că toți oamenii se bucură de pace și prosperitate până în 2030, în cadrul obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, în special al ODD 16, care se concentrează pe promovarea unor societăți juste, pașnice și favorabile incluziunii și care, printre altele, obligă comunitatea internațională să intensifice recuperarea și returnarea activelor furate;

întrucât corupția implică, de obicei, abuzul de putere, lipsa răspunderii, obstrucționarea justiției, utilizarea unei influențe necorespunzătoare, instituționalizarea discriminării, clientelismul, acapararea statului, nepotismul, perpetuarea cleptocrațiilor și denaturarea mecanismelor de piață, printre altele, fiind adesea asociată cu criminalitatea organizată și fiind facilitată de transparența inadecvată și de accesul insuficient la informații; întrucât autoritarismul în creștere și emergența regimurilor nedemocratice oferă un teren fertil pentru corupție, iar combaterea acesteia din urmă necesită o cooperare internațională cu democrațiile care împărtășesc aceeași viziune; întrucât corupția face ca țările să devină vulnerabile în fața influențelor externe negative și, în plus, afectează instituțiile democratice;

întrucât țările, comunitățile, întreprinderile sau persoanele fizice pot deveni victime ale corupției, în special în situațiile în care sunt implicate în eforturile de anchetare, urmărire penală și judecare a cazurilor de corupție și de raportare cu privire la acestea, fiind expuse unui risc sporit și având nevoie de o protecție eficace; întrucât informarea publicului cu privire la corupție reprezintă cauza principală a asasinării jurnaliștilor și, potrivit Comisiei pentru protecția jurnaliștilor, până în octombrie 2021 au fost uciși cinci jurnaliști care au investigat cazuri de corupție; întrucât protecția avertizorilor de integritate împotriva represaliilor și asigurarea unei protecții juridice eficace și a unor proceduri sigure de raportare pentru aceștia în sectorul public și în cel privat fac parte integrantă din efortul de combatere a corupției; întrucât toate măsurile de combatere a corupției trebuie să respecte standardele privind drepturile omului;

întrucât corupția subminează guvernanța și calitatea serviciilor publice, diminuează eficiența și eficacitatea instituțiilor democratice, are un impact negativ asupra guvernanței corporațiilor, echilibrului între puteri și principiilor democratice, creează riscuri la adresa statului de drept, subminează încrederea publică și împiedică dezvoltarea durabilă, conducând la impunitatea făptașilor, la îmbogățirea ilicită a persoanelor aflate la putere și la manevre de acaparare a puterii pentru a evita urmărirea penală; întrucât absența unui sistem judiciar independent subminează respectarea statului de drept; întrucât corupția este un catalizator major și unul dintre principalii factori determinanți ai conflictelor, în special în țările în curs de dezvoltare, și destabilizează eforturile de consolidare a păcii, cauzând încălcări masive ale drepturilor omului și, în unele cazuri, pierderi de vieți omenești; întrucât fluxurile financiare ilicite din țările în curs de dezvoltare sunt facilitate și încurajate de jurisdicții opace și de paradisuri fiscale, precum și de actori financiari și juridici, mulți dintre ei provenind din Europa; întrucât cercetarea și urmărirea penală a unor astfel de infracțiuni sunt, în continuare, limitate;

întrucât practicile corupte din politică, cum ar fi frauda electorală, finanțarea ilicită a campaniilor și a partidelor politice și nepotismul subminează drepturile civile și politice ale cetățenilor de a participa la afacerile publice, de a vota și de a fi aleși în funcții publice și, totodată, duc la erodarea încrederii în partidele politice, în reprezentanții aleși, în procesele democratice și în guverne, subminând astfel legitimitatea democratică și încrederea publicului în politică; întrucât, în absența unei reglementări eficiente, finanțarea campaniilor politice și a partidelor sunt deosebit de expuse riscurilor de corupție și sunt utilizate în întreaga lume, în special de către actori privați și state terțe, pentru a exercita influență și a interveni în alegeri, în campaniile pentru referendumuri și în dezbaterile sociale; întrucât unele state terțe și unii actori nestatali utilizează corupția ca instrument de politică externă pentru a împiedica progresul către democrații funcționale și pun în aplicare din ce în ce mai mult strategii de acaparare a elitelor și de cooptare a funcționarilor publici atât în UE, cât și la nivel mondial, în vederea promovării intereselor lor în procesele legislative și politice;

întrucât, în unele țări, actuala criză provocată de pandemia de COVID-19 a exacerbat încălcările drepturilor omului legate de corupție, deoarece țările cu niveluri mai ridicate de corupție se confruntă cu un număr mai mare de decese cauzate de pandemia de COVID-19, iar comunitățile cele mai vulnerabile sunt afectate în mod disproporționat; întrucât corupția limitează capacitatea de exercitare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și dreptul de a beneficia de un nivel de trai decent, deoarece afectează capacitatea statelor de a furniza și de a distribui în mod echitabil servicii de sănătate publică sau vaccinuri; întrucât produsele farmaceutice și dispozitivele medicale sunt deosebit de vulnerabile la riscurile legate de corupție; întrucât numeroase guverne au utilizat în mod abuziv competențele asociate cu pandemia de COVID-19 dobândite în regim de urgență pentru a-și concentra puterea și a intensifica represiunea împotriva ziariștilor, a avertizorilor de integritate și a organizațiilor societății civile (OSC) care depun eforturi pentru demascarea corupției;

întrucât credibilitatea externă a UE depinde și de acțiunile eficace de combatere a corupției în statele sale membre și la nivelul UE; întrucât mai multe state membre ale UE ocupă o poziție de frunte în clasificarea întocmită în temeiul Indicelui privind secretul financiar elaborat de Rețeaua pentru Justiție Fiscală, care clasifică jurisdicțiile în funcție de nivelul lor de confidențialitate și de amploarea activităților offshore; întrucât o serie de deficiențe au fost documentate în diferite state membre în evaluările realizate de Forumul mondial al OCDE privind transparența și schimburile de informații în scopuri fiscale și de Grupul de Acțiune Financiară Internațională; întrucât statele membre ale UE ar trebui să sporească transparența în ceea ce privește proprietatea asupra organizațiilor din sectorul mass-mediei;

întrucât, în unele state membre, sistemele de acordare a cetățeniei și a dreptului de ședere pentru investitori sunt utilizate în mod abuziv în scopul spălării banilor sau al ascunderii fondurilor obținute din activități de corupție; întrucât numeroase state membre dispun de norme pentru a preveni încercările de a exercita o influență nejustificată din partea legiuitorilor și a funcționarilor publici, inclusiv a foștilor funcționari publici, precum și actele de corupție comise de aceștia, iar aceste norme joacă un rol fundamental în prevenirea, depistarea și monitorizarea activităților de corupție, dar ele sunt puse în aplicare doar parțial, în timp ce normele armonizate la nivelul UE sunt insuficiente și trebuie consolidate;

întrucât Adunarea Generală a ONU, în declarația sa politică din 2 iunie 2021, și-a recunoscut responsabilitatea și necesitatea de a lua măsuri urgente împotriva corupției și s-a angajat să intensifice eforturile de prevenire și să urmărească o abordare multilaterală împotriva corupției, în special având în vedere pandemia de COVID-19;

L.	întrucât UE sprijină țările terțe în lupta lor împotriva corupției nu numai prin asistență tehnică, acțiune diplomatică, sprijin financiar și prin activitatea forumurilor multilaterale, ci și prin legislația UE și prin stabilirea de standarde, de orientări și de cadre privind acțiunea externă;

întrucât Consiliul și-a luat angajamentul de a combate corupția în Planul de acțiune al UE privind drepturile omului pentru perioada 2020-2024, prin intermediul unei asistențe cuprinzătoare pentru sprijinirea reformei administrației publice, a unor strategii anticorupție și a unor cadre juridice eficace, inclusiv a avertizorilor de integritate și a protecției martorilor, a organelor specializate, a parlamentelor, a mass-mediei independente și a OSC-urilor, precum și prin sprijinirea ratificării și a punerii în aplicare a UNCAC; întrucât credibilitatea externă a UE depinde, de asemenea, de acțiuni eficace de combatere a corupției în statele sale membre;

întrucât sectorul privat și întreprinderile, în special companiile multinaționale și entitățile bancare pot juca un rol esențial în combaterea corupției la nivel mondial și în reducerea efectelor acesteia asupra drepturilor omului; întrucât entitățile bancare pot contribui în mod semnificativ la detectarea spălării banilor, a finanțării terorismului și a altor activități ilicite legate de corupție, fapt care pune în evidență importanța stabilirii unor relații de cooperare fructuoase între instituțiile statului și sectorul privat;

întrucât normele legislative obligatorii privind diligența necesară a întreprinderilor sunt mijloace indispensabile pentru a preveni, a aborda și a remedia în mod eficace încălcările drepturilor omului și ale legislației de mediu la nivel mondial de-a lungul întregului lanț de aprovizionare și nu ar trebui să afecteze în mod negativ întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile); întrucât dispozițiile UNCAC ar trebui să facă parte din obligațiile de diligență prevăzute în viitoarea propunere a Comisiei în această privință;

întrucât regimurile de sancțiuni ale UE adaptate fiecărei țări în parte permit deja adoptarea unor măsuri specifice împotriva persoanelor și a entităților responsabile de subminarea democrației și a statului de drept, inclusiv de nereguli financiare grave care afectează fondurile publice, în măsura în care actele respective intră sub incidența UNCAC; întrucât adoptarea regimului global de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului (Legea Magnițki a UE) este o completare esențială a setului de instrumente al UE; întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat extinderea domeniului de aplicare a acestui regim pentru a include în mod explicit actele de corupție, în vederea combaterii eficiente a tuturor încălcărilor drepturilor omului, indiferent de natura infracțiunii, precum și crearea unui regim complementar în cazul în care actele de corupție nu sunt incluse în revizuirea regimului actual; întrucât Statele Unite, Canada și Regatul Unit au adoptat, de asemenea, regimuri similare de sancțiuni împotriva corupției,

recomandă Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate următoarele:

Către o strategie globală anticorupție a UE

(a)

să recunoască legătura dintre corupție și drepturile omului și faptul că corupția reprezintă un obstacol enorm în calea exercitării tuturor drepturilor omului; să adopte, prin urmare, o abordare bazată pe drepturile omului în lupta împotriva corupției, în centrul căreia să se afle victimele corupției, și să confere luptei împotriva corupției un loc primordial și central în cadrul tuturor eforturilor și politicilor UE de promovare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept în întreaga lume; să abordeze corupția ca pe un fenomen global, care face necesară crearea unor instituții anticorupție și a unor mecanisme de prevenire eficace și a unui cadru de reglementare internațional, precum și mijloace de recuperare a activelor și urmărirea penală în cadrul UE; să inițieze lucrări cu privire la o definiție recunoscută la nivel internațional a corupției, utilizând UNCAC ca orientare; să recunoască faptul că lupta împotriva corupției necesită o acțiune concertată la nivel mondial și o colaborare mai strânsă între specialiștii în combaterea corupției și cei din domeniul drepturilor omului; să promoveze cooperarea dintre UE, statele sale membre și țările terțe, în special la nivelul asigurării respectării legii și la nivel judiciar, precum și schimbul de informații între acestea, pentru a face posibil schimbul de bune practici și de instrumente eficace în lupta împotriva corupției;

(b)

să recunoască faptul că transparența este piatra de temelie a tuturor strategiilor de combatere a corupției; în acest context, să solicite eliminarea normelor excesiv de constrângătoare privind secretul profesional în sectoarele relevante, în special în sectorul financiar, și să promoveze schimbul automat de informații privind frauda fiscală și evitarea obligațiilor fiscale, precum și raportarea publică pentru fiecare țară în parte de către întreprinderile multinaționale și transparența în ceea ce privește registrele publice ale beneficiarilor reali ai societăților; să adopte o politică de toleranță zero față de paradisurile fiscale, deoarece acestea permit ascunderea cu ușurință a fluxurilor financiare ilicite;

(c)

să recunoască actuala tendință de regres al democrațiilor, precum și legătura dintre acest fenomen și ascensiunea cleptocrațiilor în întreaga lume, fapt cauzat, de asemenea, de influența exercitată de oligarhi în unele țări; să își asume un rol de lider în cadrul forumurilor multilaterale pentru a crea o coaliție de democrații, cu scopul de a combate amenințarea globală a cleptocrației și a autoritarismului;

(d)

să formuleze o strategie globală, cuprinzătoare, coerentă și eficientă a UE de combatere a corupției prin evaluarea instrumentelor anticorupție și a bunelor practici existente din setul de instrumente al UE, prin identificarea lacunelor, prin majorarea finanțării și prin extinderea sprijinului acordat OSC-urilor anticorupție, astfel cum a solicitat deja Parlamentul în rezoluția sa din 13 septembrie 2017 referitoare la corupție și la drepturile omului în țările terțe; să acorde prioritate prevenirii în lupta împotriva corupției prin instituirea unor măsuri, politici și practici preventive, inclusiv prin campanii de sensibilizare și formare în sectorul public și în cel privat;

(e)	să instituie un grup de lucru specific al Consiliului pentru lucrările pregătitoare privind aspectele legate de combaterea corupției (similar sau după modelul COHOM, al Grupului de lucru pentru drepturile omului), pentru a contribui la discuțiile din cadrul Consiliului;

(f)

să întărească rolul Parlamentului în controlarea eforturilor de combatere a corupției; să ia act de hotărârea Parlamentului de a pregăti un raport periodic de actualizare privind corupția și drepturile omului în fiecare legislatură; să pregătească evaluări anuale ale progreselor înregistrate în raport cu recomandările din aceste rapoarte;

(g)

să insiste asupra punerii depline în aplicare și a asigurării respectării instrumentelor naționale și internaționale anticorupție existente, cum ar fi UNCAC, Convenția OCDE privind combaterea mituirii funcționarilor publici, normele și recomandările în materie de luptă împotriva corupției ale Consiliului Europei, Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și Convențiile penale și civile ale Consiliului Europei privind corupția; să încurajeze toate statele care nu au făcut încă acest lucru să ratifice fără întârziere aceste instrumente anticorupție; să desfășoare cu promptitudine un proces incluziv și cuprinzător de revizuire a punerii în aplicare de către UE a UNCAC, precum și să introducă în mod prompt un proces de monitorizare a revizuirilor UNCAC;

Coerența internă-externă

(h)

să întărească credibilitatea acțiunii externe anticorupție a UE prin combaterea mai eficace a corupției, precum și a evaziunii fiscale, a comerțului ilicit, a secretului bancar și a spălării banilor în UE; să recunoască rolul și propria responsabilitatea specifică ale unui număr critic de persoane și entități cu sediul în UE, în calitate de inițiatori, facilitatori și beneficiari ai corupției în țările terțe; să recunoască faptul că, în calitate de state semnatare ale UNCAC, toate statele membre ale UE s-au angajat să incrimineze penal mituirea funcționarilor publici naționali și străini; să recunoască faptul că corupția sistemică și faptul de a nu urmări în justiție în mod efectiv darea și luarea de mită străină în unele state membre ale UE subminează eforturile de combatere a corupției în țările terțe și să adopte măsuri pentru a elimina aceste deficiențe; să recunoască faptul că absența unor acțiuni armonizate și hotărâte, întârzierile și deficiențele în punerea în aplicare a reglementărilor anticorupție în cadrul UE le dau curaj actorilor corupți din afara UE; să asigure tragerea la răspundere a persoanelor responsabile pentru mecanismele de corupție gravă și să adopte standarde comune privind transparența, controlul și supravegherea investițiilor pentru reducerea riscurilor de corupție și de spălare a banilor pe care le prezintă așa-numitele programe de acordare a „vizelor de aur”;

(i)	să solicite Comisiei să consolideze cadrul anticorupție al UE și să prezinte o directivă a UE privind combaterea corupției în temeiul articolului 83 din TFUE, care să stabilească norme comune la nivelul UE privind sancțiunile penale pentru corupție;

(j)

să recunoască faptul că UE este o destinație pentru fondurile și activele deturnate, dintre care majoritatea nu sunt confiscate și returnate, că, în prezent, cadrul juridic pentru recuperarea activelor furate rămâne extrem de fragmentat și că returnarea activelor deturnate este un imperativ moral din perspectiva justiției și a responsabilității, precum și în scopul menținerii credibilității politicii UE de sprijinire a democrației; să promoveze depunerea de eforturi în toate statele membre ale UE pentru înghețarea și confiscarea activelor furate și a veniturilor obținute din corupție în jurisdicțiile lor, în conformitate cu UNCAC, și pentru returnarea acestora într-un mod transparent și responsabil țării de origine și victimelor, inclusiv prin îmbunătățirea semnificativă a transparenței, a accesului la informații privind activele străine deținute pe teritoriul UE și prin implicarea semnificativă a organizațiilor societății civile; să monitorizeze cu promptitudine angajamentele asumate în 2021 în cadrul Adunării Generale a ONU referitoare la recuperarea activelor, inclusiv a celor legate de confiscarea și returnarea produselor provenite din corupție care nu se bazează pe sentințe de condamnare, precum și colectarea și publicarea de date privind recuperarea activelor; să conceapă o succesiune adecvată a acțiunilor (sancțiuni, confiscarea civilă și penală a activelor, urmărirea penală, mecanisme de returnare a activelor), care să ducă, în cele din urmă, la o reorientare, în beneficiul victimelor corupției, a activelor furate; să stabilească o cooperare eficientă între statele membre cu privire la această chestiune; să formuleze o comunicare care să prezinte posibile inițiative la nivelul UE și la nivel internațional pentru a asigura recuperarea rapidă și eficientă a activelor dobândite ilegal în urma proceselor de tranziție democratică și să se asigure că nu există paradisuri sigure pentru aceste active; să stabilească norme comune la nivelul UE pentru restituirea activelor furate, care să impună ca, odată ce un reclamant prezintă o cauză inițială, entitatea sau persoana vizată de reclamație să demonstreze, în ceea ce privește infracțiunile grave, astfel cum sunt definite în dreptul intern, că și-a îndeplinit obligațiile juridice și financiare, cum ar fi cele privind originea legală a finanțării sau a altor active; să îi urmărească penal pe cei responsabili, să faciliteze accesul adecvat al victimelor la căi de atac și să sprijine capacitatea parlamentelor de a exercita o supraveghere bugetară eficace;

(k)

să monitorizeze atent ingerințele externe și să stabilească și să asigure aplicarea strictă a normelor europene privind finanțarea partidelor și fundațiilor politice, a ONG-urilor și a mass-mediei, în special atunci când finanțarea provine de la țări nedemocratice și de la actori nestatali, cu scopul de a preveni capturarea elitei, influența negativă și interferențele în procesele democratice și afacerile publice ale UE și ale țărilor partenere; să promoveze transparența în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei ca o componentă esențială a democrației; să promoveze programe specifice privind finanțarea partidelor politice și cheltuielile de campanie ca parte a sprijinului extern acordat de UE democrației în țările beneficiare; să adopte standarde stricte privind perioada ulterioară ocupării unor funcții publice care să fie aplicabile persoanelor alese în funcțiile respective și înalților funcționari publici, să evite cazurile de tip „ușă turnantă” și să asigure adoptarea unor norme armonizate și respectarea acestora la nivelul UE prin intermediul unui sistem solid de supraveghere;

Drepturile omului și combaterea corupției: îmbogățirea și operaționalizarea setului de instrumente al UE

(l)

să asigure o integrare mai aprofundată a unei abordări anticorupție bazate pe drepturile omului în instrumentele UE din domeniul acțiunii externe, inclusiv în Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI), Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA) și în fondurile fiduciare ale UE; să acorde prioritate angajamentelor obligatorii în materie de combatere a corupției, cu obiective și calendare; să acorde prioritate colectării veniturilor interne în țările partenere prin sprijinirea luptei împotriva evaziunii fiscale și prin consolidarea bunei guvernanțe; să consolideze monitorizarea și aplicarea riguroasă pentru a evita utilizarea fondurilor UE de către guverne pentru activități ilicite; să includă societatea civilă în monitorizarea utilizării fondurilor UE și să consolideze rolul Parlamentului în acest domeniu; să îmbunătățească comunicarea la fața locului dintre agențiile specializate ale UE și partenerii de pe teren; să investească în metode digitale și bazate pe date de luptă împotriva corupției, în special în capacitățile tehnologice de investigație ale agențiilor de aplicare a legii; să promoveze o cooperare consolidată între Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și Parchetul European; să asigure o bază de date coerentă, cuprinzătoare și accesibilă a beneficiarilor finali ai fondurilor UE pe parcursul întregului ciclu de achiziții publice;

(m)

să consolideze programele prevăzute în cadrul instrumentelor de acțiune externă ale UE pentru a sprijini consolidarea capacităților de combatere a corupției, pe baza principiilor transparenței, responsabilității, nediscriminării și participării semnificative a părților interesate și în conformitate cu reglementările relevante privind aceste instrumente; să mărească eficiența cheltuielilor UE prin includerea unor obiective și calendare clare ale programelor; să îmbunătățească transparența și responsabilitatea asistenței sale oficiale pentru dezvoltare, pentru a respecta standardele prevăzute în conformitate cu principiile eficacității dezvoltării convenite la nivel internațional; să dezvolte un sistem holistic de gestionare a riscurilor pentru a împiedica utilizarea fondurilor UE în scopul sprijinirii corupției, de exemplu prin corelarea sprijinului bugetar cu obiective anticorupție și prin acordarea unei atenții speciale monitorizării punerii în aplicare; să efectueze o monitorizare riguroasă a proiectelor finanțate de UE în țările terțe și să se asigure că acestea nu sunt utilizate ca instrumente pentru finanțarea activităților ilicite; să prevadă efectuarea unor audituri pentru a verifica dacă aceste fonduri sunt utilizate în conformitate cu obiectivele stabilite în regulamentele pentru fiecare instrument; să suspende sprijinul bugetar în țările în care corupția este larg răspândită și în care se constată cu claritate că autoritățile nu adoptă măsuri cu adevărat eficiente, asigurându-se, în același timp, că asistența ajunge la populația civilă prin alte canale; în ceea ce privește finanțarea UE, să acorde o atenție deosebită bunei gestionări a activelor publice ale țărilor terțe, în conformitate cu Regulamentul financiar al UE, și să sprijine eforturile OCDE de a îmbunătăți guvernanța corporativă a întreprinderilor de stat; să analizeze posibilitatea creării unui grup operativ al UE pentru combaterea corupției, căruia să i se confere competențe, expertiză și resurse adecvate pentru a efectua anchete și evaluări în țările terțe și să pună la dispoziție asistență tehnică și operațională, inclusiv planuri de reformă adaptate, statelor care primesc fonduri UE și care nu dispun de o capacitate suficientă de a combate corupția și doresc să își consolideze cooperarea cu UE; să încurajeze delegațiile UE și ambasadele statelor membre să realizeze o raportare periodică în ceea ce privește corupția și să ofere formare tehnică personalului delegațiilor UE, astfel încât acesta să poată aborda problemele din acest domeniu și să propună soluții pentru contextele naționale specifice;

(n)

să se asigure că în finanțarea UE se aplică cele mai înalte standarde etice și de transparență, inclusiv în ceea ce privește finanțarea proiectelor și a împrumuturilor de către BEI, că OSC și actorii independenți sunt pe deplin implicați în monitorizarea acestor fonduri și că mecanismele de soluționare a reclamațiilor sunt disponibile, accesibile și asigură asumarea răspunderii pentru posibila utilizare abuzivă a fondurilor; să se asigure că toate organismele și agențiile UE garantează accesul gratuit, rapid și ușor la informații, inclusiv în ceea ce privește alocarea, destinatarul final al finanțării și utilizarea finală a fondurilor;

(o)	să acorde prioritate combaterii corupției în cadrul negocierilor și criteriilor de preaderare; să se concentreze asupra dezvoltării capacităților, cum ar fi organismele specializate în lupta împotriva corupției;

(p)

să includă în toate acordurile comerciale și de investiții dintre UE și țările terțe un cadru de condiționalitate solid și obligatoriu privind drepturile omului, care să cuprindă dispoziții privind transparența și clauze privind drepturile omului și combaterea corupției cu caracter obligatoriu și executoriu; în ultimă instanță, să impună sancțiuni sau să suspende acordurile în cazul unor fapte grave de corupție și al unor încălcări grave ale drepturilor omului; să se asigure că negocierile comerciale sunt incluzive și transparente și că există mijloace de supraveghere semnificativă din partea publicului a acestor negocieri, precum și o informare adecvată a publicului cu privire la strategiile și prioritățile lor;

(q)

să întărească accentul pus pe combaterea corupției în dialogurile privind drepturile omului și în diplomația publică, promovând un dialog deschis între state și societatea civilă cu privire la probleme și la posibilele soluții și asigurând o implicare activă a apărătorilor drepturilor omului și a OSC care desfășoară activități în domeniul combaterii corupției;

(r)

să monitorizeze riscurile de corupție pe care le implică proiectele de construcție și de investiții la scară largă ale țărilor terțe autoritare, desfășurate la nivel mondial, dar și în statele membre, inclusiv în sectoarele energiei și industriilor extractive, infrastructurii, apărării și sănătății; să acorde o atenție deosebită transparenței în cadrul acestor proiecte, care stârnesc adesea preocupări legate de finanțarea netransparentă sau de riscurile fiscale; să treacă la punerea în aplicare rapidă a programului UE „O Europă conectată la nivel global”, aprobat de Consiliu la 12 iulie 2021, care are potențialul de a contribui la abordarea acestei probleme prin promovarea valorilor și a intereselor UE în domeniul politicilor economice, de dezvoltare și de securitate;

Sprijinirea societății civile, a jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului

(s)

să recunoască rolul esențial pe care îl joacă OSC-urile independente, apărătorii drepturilor omului, activiștii anticorupție, avertizorii de integritate și jurnaliștii de investigație în lupta împotriva corupției prin modificarea normelor societale, combaterea impunității, colectarea de date și realizarea unei mai bune puneri în aplicare și a respectării efective a măsurilor de combatere a corupției; să depună eforturi pentru crearea unui mediu sigur și propice pentru cei care previn și combat corupția, inclusiv pentru avertizorii de integritate și jurnaliști, precum și pentru martori; să ofere sprijin victimelor corupției – atât persoanelor fizice, cât și comunităților – astfel încât acestea să poată fi identificate și informate, să poată participa la procedurile judiciare și să poată solicita și primi despăgubiri pentru prejudiciile cauzate; să intensifice eforturile de realizare a unei transpuneri și puneri în aplicare rapide a Directivei UE privind avertizorii de integritate de către statele membre; să colaboreze cu țările terțe în privința protecției avertizorilor, inclusiv prin asumarea unor angajamente de a asigura standarde ridicate de protecție a acestora în toate acordurile comerciale și de investiții ale UE, în conformitate cu standardele internaționale privind drepturile omului; să sprijine eforturile de a aduce făptașii în fața justiției;

(t)

să conceapă programe pentru a asigura mai mult sprijin financiar organizațiilor societății civile, mass-mediei independente, avertizorilor de integritate, jurnaliștilor de investigație și apărătorilor drepturilor omului care lucrează la prevenirea și demascarea corupției, la promovarea transparenței și a responsabilității, inclusiv pentru a asigura sprijin împotriva acțiunilor strategice în justiție împotriva mobilizării publice (a proceselor SLAPP); să îmbunătățească accesul organizațiilor societății civile mai mici la finanțarea UE; să insiste asupra instituirii unei directive ambițioase și eficiente a UE împotriva SLAPP, inclusiv în ceea ce privește posibila hărțuire judiciară de către autorități, corporații sau alte entități din afara UE;

(u)

să consolideze protecția martorilor, a avertizorilor de integritate, a jurnaliștilor de investigație și a apărătorilor drepturilor omului care activează în domeniul combaterii corupției și a rudelor acestora, după caz, inclusiv prin eliberarea de vize de urgență și prin furnizarea de adăpost temporar în statele membre ale UE, precum și prin alocarea de resurse dedicate delegațiilor UE și reprezentanțelor statelor membre; să solicite o anchetă aprofundată în ceea ce privește violențele împotriva jurnaliștilor de investigație, a apărătorilor drepturilor omului și a altor activiști anticorupție și uciderea lor, precum și să li se facă dreptate acestora;

Transparența și responsabilitatea organismelor publice

(v)

să promoveze legi solide privind liberul acces la informații, precum și furnizarea de date guvernamentale semnificative, cuprinzătoare, actuale, ușor de căutat și digitalizate fără a percepe taxe, inclusiv o mai mare transparență a achizițiilor publice și a activităților de lobby, cu organe de supraveghere independente; să încurajeze statele să achiziționeze servicii de la întreprinderi care au respectat obligațiile de diligență în materie de drepturi ale omului, inclusiv dispozițiile privind combaterea corupției;

(w)	să desfășoare programe de sprijinire a capacității parlamentare de exercitare a controlului bugetar și a altor activități de supraveghere;

(x)

să sprijine și să consolideze sistemele judiciare, parchetele și organele de aplicare a legii independente, imparțiale, dotate cu resurse adecvate, cu personal instruit în mod corespunzător și eficace pentru cercetarea, urmărirea penală și judecarea cu succes a infracțiunilor de corupție; să sprijine crearea și profesionalizarea unor organisme de stat anticorupție specializate în țările terțe;

(y)

să sprijine în continuare procesele electorale libere și corecte și să promoveze asumarea răspunderii față de alegători, acordând o atenție deosebită fraudei electorale și cumpărării voturilor; să promoveze normele în materie de transparență și imparțialitate pentru a combate finanțarea politică ilicită; să asigure o monitorizare mai sistematică a recomandărilor misiunilor internaționale de observare;

Combaterea corupției în cadrul forurilor multilaterale

(z)

să își asume un rol de lider în formarea unei coaliții de democrații pentru a contracara ascensiunea cleptocrațiilor la nivel mondial; să insiste asupra includerii combaterii corupției pe ordinea de zi a viitoarelor summituri internaționale, cum ar fi G7, și să solicite punerea în aplicare deplină a agendei anticorupție convenite în cadrul Summitului pentru democrație propus de Statele Unite; să continue să contribuie în mod proactiv la activitatea forurilor internaționale și regionale de combatere a corupției și de promovare a drepturilor omului;

(aa)

să salute declarația politică de referință privind corupția adoptată de Adunarea Generală a ONU și să utilizeze această ocazie pentru a da curs recomandărilor sale și a întări cooperarea cu organismele ONU, cum ar fi Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) și Biroul ONU pentru Droguri și Criminalitate (UNODC); să insiste asupra faptului că este important ca societatea civilă să participe în mod sistematic la discuțiile de la nivelul ONU și la mecanismele de monitorizare a corupției;

(ab)

să încurajeze aprofundarea și respectarea angajamentelor internaționale de a plasa combaterea corupției în centrul ODD ca o cale de combatere a sărăciei la nivel mondial și de respectare a drepturilor economice, sociale și culturale, acordând o atenție deosebită dreptului la educație și participării politice; să recunoască faptul că corupția acționează ca o barieră în calea multor aspecte ale educației, ceea ce duce la risipirea talentelor și influențează negativ economia; să sublinieze faptul că educația și informarea sunt instrumente fundamentale pentru combaterea corupției; prin urmare, să acorde prioritate combaterii corupției în domeniul educației și să încurajeze UE să dezvolte și să pună în aplicare programe specifice dedicate sensibilizării cu privire la corupție, la costurile sale pentru societate și la mijloacele de combatere a acesteia;

(ac)

să insiste cu privire la desemnarea unui Raportor Special al ONU pentru infracțiunile financiare, corupție și drepturile omului, cu un mandat cuprinzător, inclusiv un plan orientat pe obiective și o evaluare periodică a măsurilor anticorupție luate de către state; să preia inițiativa în ceea ce privește mobilizarea sprijinului din partea statelor membre ale Consiliului pentru Drepturile Omului și să devină sponsori comuni ai unei rezoluții care va prezenta mandatul propus; să detalieze, în cadrul acestei rezoluții, cerințele pe care candidații la funcția susmenționată trebuie să le îndeplinească pentru a asigura buna executare a mandatului lor și să precizeze procesul legat de asigurarea transparenței și de gestiunea drepturilor de autor care va trebui respectat înainte de preluarea funcției de către candidatul selecționat;

(ad)	să inițieze procedura pentru ca UE să devină membru cu drepturi depline al GRECO, în cadrul căreia UE deține statutul de observator din 2019; să insiste ca statele membre ale UE să publice și să respecte recomandările GRECO;

(ae)

să promoveze dezbaterile cu privire la o infrastructură internațională pentru a aborda impunitatea persoanelor puternice implicate în cazuri de corupție la scară largă, inclusiv mecanismele internaționale de anchetă, procurorii și instanțele; să exploreze abordări cuprinzătoare care ar putea reforma instituțiile judiciare internaționale, cum ar fi extinderea jurisdicției Curții Penale Internaționale, utilizarea jurisdicției universale pentru urmărirea în justiție a actelor de corupție cu o gravitate deosebită sau posibila instituire a unei Curți internaționale pentru combaterea corupției; să recunoască importanța transparenței și a asigurării responsabilității organizațiilor internaționale și a înalților funcționari;

(af)

să promoveze standardele europene, inclusiv în ceea ce privește combaterea spălării banilor, transparența cu privire la beneficiarii reali și protecția avertizorilor de integritate în alte forumuri multinaționale, și să sprijine adoptarea acestor standarde de către țările terțe; să sprijine reforma legislației privind beneficiarii reali, care ar trebui să asigure faptul că registrele sunt actualizate și accesibile, atât în UE, cât și la nivel mondial, pentru a permite o transparență adecvată a entităților juridice relevante, inclusiv a fiduciilor și a societăților de tip „cutie poștală”, pentru a permite victimelor corupției, precum și autorităților de aplicare a legii și autorităților fiscale să identifice proprietarii efectivi ai acestor entități;

(ag)	să promoveze includerea părților interesate neguvernamentale, inclusiv a mediului universitar și a OSC-urilor, în calitate de observatori în organele subsidiare ale Conferinței statelor părți la UNCAC și în alte mecanisme multilaterale anticorupție;

Afaceri, corupție și drepturile omului

(ah)

să instituie de urgență o legislație obligatorie a UE privind obligația de diligență în materie de drepturi ale omului și de mediu (HRDD), impusă tuturor entităților și relațiilor de afaceri din întregul lanț valoric al unei întreprinderi, care să impună întreprinderilor, inclusiv celor care furnizează produse și servicii financiare, să asigure identificarea, evaluarea, atenuarea, prevenirea, încetarea, contabilizarea și notificarea oricărui impact negativ al întreprinderilor și lanțurilor lor de aprovizionare asupra drepturilor omului, a mediului și a bunei guvernanțe; totodată, această legislație ar trebui să respecte cele mai înalte standarde și să includă dispoziții anticorupție solide, mecanisme obligatorii de soluționare a reclamațiilor și regimuri de răspundere care permit victimelor să tragă la răspundere întreprinderile și să exercite căi de atac; să se asigure că se aplică obligații de diligență necesară în cazurile care presupun mituirea funcționarilor publici străini, care are loc direct sau prin intermediari; subliniază, în acest sens, că viitoarea legislație privind diligența necesară ar trebui să reducă la minimum sarcinile birocratice pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri;

(ai)

să intensifice eforturile de prevenire a corupției și de consolidare a standardelor de contabilitate și de audit în sectorul privat, în conformitate cu UNCAC, și să aplice efectiv sancțiuni corporațiilor pentru acte de corupție; să recomande ca toate societățile mari și cotate la bursă să raporteze cu privire la punerea în aplicare a programelor lor de combatere a corupției și a dării și luării de mită și la activitățile lor în acest domeniu; să adopte dispoziții și să elaboreze orientări pentru întreprinderi, cu scopul de a asigura raportarea sigură și confidențială cu privire la încălcările normelor anticorupție și de a-i proteja pe cei care prezintă astfel de informații; să încurajeze țările terțe să aloce resurse adecvate punctelor naționale de contact și să instituie alte mecanisme extrajudiciare de soluționare a reclamațiilor pentru a oferi căi de atac persoanelor și comunităților afectate de practici comerciale corupte;

(aj)

să elaboreze un plan de acțiune pentru a consolida obligația de diligență în materie de drepturi ale omului și de mediu (HRDD) în sectoare precum finanțele, contabilitatea sau imobiliarele, care oferă adesea structura favorizantă a corupției la nivel mondial, oferind căi pentru ca veniturile obținute din corupție să ajungă în economia legală;

(ak)

să reconfirme importanța Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului garantând că toate statele membre care nu au adoptat încă planuri naționale de acțiune fac acest lucru cât mai curând posibil și să promoveze adoptarea planurilor de acțiune și a legislației privind diligența necesară a întreprinderilor de către țările terțe; să se implice în mod constructiv și activ în negocierile privind Tratatul obligatoriu al ONU privind afacerile și drepturile omului;

Sancționarea corupției prin intermediul Legii Magnițki a UE

(al)

să prezinte rapid o propunere legislativă orientată în mod eficace și menită să impună sancțiuni împotriva persoanelor și entităților care facilitează la nivel economic și financiar activitățile actorilor care încalcă drepturile omului și care dețin active și proprietăți în UE, în conformitate cu solicitările repetate ale Parlamentului de a modifica actualul regim mondial al UE de sancțiuni în materie de drepturi ale omului prin extinderea domeniului său de aplicare pentru a include actele de corupție sau, alternativ, să prezinte o propunere legislativă de adoptare a unui nou regim specific de sancțiuni împotriva actelor grave de corupție și să introducă votul cu majoritate calificată pentru adoptarea de sancțiuni în temeiul acestui regim; să asigure Parlamentului un rol proactiv în acest sens; să coopereze îndeaproape cu Regatul Unit, care a adoptat un nou regim de sancțiuni împotriva corupției, precum și cu alte democrații care împărtășesc aceeași viziune; să ia act de riscul ca actorii corupți să își transfere activele în UE, întrucât tot mai multe țări adoptă cadre mai stricte; să solicite, prin urmare, ca sancțiunile să fie adoptate rapid și să fie puse în aplicare în mod corespunzător de către statele membre, în special în ceea ce privește interdicțiile de intrare și identificarea și înghețarea activelor, pentru a împiedica transformarea UE într-un centru de spălare a banilor și să ia măsuri împotriva statelor membre care nu își îndeplinesc obligațiile;

Efectele COVID-19

(am)

să se asigure că măsurile anticorupție sunt integrate în răspunsul global la COVID-19 pentru a asigura și a distribui în mod echitabil servicii de sănătate publică și a asigura accesul la vaccinuri, inclusiv prin întărirea instituțiilor publice și asigurarea transparenței depline a măsurilor și a utilizării finanțării;

(an)	să se asigure că sprijinul financiar acordat de UE țărilor terțe în contextul pandemiei este legat de un angajament ferm față de eforturile de combatere a corupției;

(ao)	să ofere sprijin specific ziariștilor și OSC-urilor care lucrează la demascarea corupției, care au fost victime ale unei reprimări intensificate prin utilizarea abuzivă a legilor de urgență în contextul pandemiei;

Corupția, schimbările climatice și drepturile omului

(ap)

să recunoască legăturile dintre degradarea și distrugerea mediului ca un obstacol în calea exercitării drepturilor omului și rețelele subiacente de corupție, mită sau criminalitate organizată; să integreze combaterea corupției în acțiunile globale ale UE în domeniul climei și al mediului, promovând transparența și buna guvernanță a resurselor naturale și lupta împotriva acaparării terenurilor și punând accentul pe sectoarele cele mai expuse riscurilor, cum ar fi industriile extractive;

(aq)

să ia act de faptul că apărătorii drepturilor omului și apărătorii drepturilor funciare, precum și avocații lor, în special femeile care militează pentru drepturile omului și apărătorii indigeni ai drepturilor omului se confruntă cu cel mai mare risc de hărțuire, intimidare, violență și ucidere și, astfel, să adopte măsuri decisive pentru a-i proteja, inclusiv prin eliberarea de vize de urgență și prin asigurarea unui adăpost temporar în statele membre ale UE;

Impactul corupției din perspectiva genului

(ar)

să ia act de faptul că corupția exacerbează inegalitatea între femei și bărbați și afectează măsura în care drepturile femeilor sunt garantate și protejate; să promoveze integrarea perspectivei de gen și a diversității în acțiunile anticorupție, astfel cum recomandă UNODC, și să evalueze aspectele de gen ale corupției și impactul său diferențiat; Să abordeze impactul corupției asupra drepturilor femeilor și să se asigure că femeile sunt conștiente de drepturile lor pentru a reduce vulnerabilitatea lor în fața corupției; să aibă în vedere legătura potențială dintre traficul de persoane și corupție;

(as)	să țină seama de faptul că corupția afectează și exacerbează, totodată, inegalitatea pentru alte grupuri vulnerabile, cum ar fi copiii, persoanele cu dizabilități, persoanele în vârstă, persoanele aflate într-o situație de vulnerabilitate economică sau persoanele care aparțin minorităților;

(at)

să recunoască extorsiunea de favoruri sexuale ca o formă de corupție; să elaboreze programe care să ajute victimele extorcării sexuale, o formă de corupție deosebit de extremă, specifică sexului, care implică corpul uman ca monedă de schimb în corupție; să colecteze date pentru a măsura prevalența extorsiunii de favoruri sexuale, să adopte cadre și instrumente juridice pentru a aborda și sancționa în mod adecvat cazurile de extorsiune de favoruri sexuale și pentru a promova aceste măsuri în forurile multilaterale;

o o

îi încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.

(1) JO C 195, 25.6.1997, p. 2.

(2) JO L 410 I, 7.12.2020, p. 1.

(3) Texte adoptate, P9_TA(2021)0349.

(4) JO C 474, 24.11.2021, p. 11.

(5) JO C 445, 29.10.2021, p. 94.

(6) JO C 15, 12.1.2022, p. 111.

(7) JO C 425, 20.10.2021, p. 63.

(8) JO C 337, 20.9.2018, p. 82.

(9) JO C 215, 19.6.2018, p. 125.

(10) JO C 265, 11.8.2017, p. 59.

(11) JO C 181, 19.5.2016, p. 2.

(12) JO L 156, 19.6.2018, p. 43.

(13) JO L 127, 29.4.2014, p. 39.

(14) JO L 186, 11.7.2019, p. 122.

(15) JO L 317, 4.11.2014, p. 1.

COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 342

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 65 6 septembrie 2022

	II Comunicări
	COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Parlamentul European
	Marți, 15 februarie 2022
2022/C 342/24	Decizia Parlamentului European din 15 februarie 2022 privind cererea de ridicare a imunității Elenei Yoncheva (2019/2155(IMM))	307
2022/C 342/25	Decizia Parlamentului European din 15 februarie 2022 privind cererea de apărare a privilegiilor și imunităților lui Mario Borghezio (2021/2159(IMM))	310
2022/C 342/26	Decizia Parlamentului European din 15 februarie 2022 privind cererea de ridicare a imunității lui Jörg Meuthen (2021/2160(IMM))	311
2022/C 342/27	Decizia Parlamentului European din 15 februarie 2022 privind cererea de ridicare a imunității lui Álvaro Amaro (2021/2082(IMM))	313

	III Acte pregătitoare
	Parlamentul European
	Marți, 15 februarie 2022
2022/C 342/28	Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 15 februarie 2022 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind aderarea Uniunii Europene la Convenția privind conservarea și gestionarea resurselor piscicole în marea liberă din Pacificul de Nord (12617/2021 – C9-0420/2021 – 2021/0184(NLE))	315
2022/C 342/29	Decizia Parlamentului European din 15 februarie 2022 privind componența numerică a delegațiilor interparlamentare (2022/2547(RSO))	316
2022/C 342/30	Rezoluția Parlamentului European din 15 februarie 2022 referitoare la Regulamentul delegat al Comisiei din 5 noiembrie 2021 de completare a Regulamentului (UE) 2021/1139 al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură în ceea ce privește perioadele și datele de inadmisibilitate a cererilor de sprijin (C(2021)7701 – 2021/2961(DEA))	319
	Miercuri, 16 februarie 2022
2022/C 342/31	Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 16 februarie 2022 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui sistem de documentare a capturilor de ton roșu (Thunnus thynnus) și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 640/2010 (COM(2020)0670 – C9-0336/2020 – 2020/0302(COD))	320
2022/C 342/32	Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați în urma unei cereri din partea Franței – EGF/2021/005 FR/Airbus (COM(2021)0698 – C9-0011/2022 – 2021/0363(BUD))	324
2022/C 342/33	P9_TA(2022)0035 Transportul feroviar: prelungirea măsurilor temporare privind perceperea de tarife – COVID-19 ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2020/1429 în ceea ce privește durata perioadei de referință pentru aplicarea măsurilor temporare privind perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare (COM(2021)0832 – C9-0001/2022 – 2021/0437(COD)) P9_TC1-COD(2021)0437 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 16 februarie 2022 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2022/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2020/1429 în ceea ce privește durata perioadei de referință pentru aplicarea măsurilor temporare privind perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare	328
2022/C 342/34	P9_TA(2022)0036 Acordarea de asistență macrofinanciară Ucrainei ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind acordarea de asistență macrofinanciară Ucrainei (COM(2022)0037 – C9-0028/2022 – 2022/0026(COD)) P9_TC1-COD(2022)0026 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 16 februarie 2022 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2022/… a Parlamentului European și a Consiliului de acordare de asistență macrofinanciară Ucrainei	329
	Joi, 17 februarie 2022
2022/C 342/35	P9_TA(2022)0046 Protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la locul de muncă la agenți cancerigeni, mutageni și la substanțe toxice pentru reproducere ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă (COM(2020)0571 – C9-0301/2020 – 2020/0262(COD)) P9_TC1-COD(2020)0262 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 17 februarie 2022 în vederea adoptării Directivei (UE) 2022/… a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă	330
2022/C 342/36	Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării directivei Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 1999/62/CE, 1999/37/CE și (UE) 2019/520, în ceea ce privește taxarea vehiculelor pentru utilizarea anumitor infrastructuri (10542/1/2021 – C9-0423/2021 – 2017/0114(COD))	332

Textul propus de Comisie	Amendamentul
6. Un BCD validat include, după caz, informațiile prevăzute în anexa 1 la recomandarea ICCAT [18-13] . Instrucțiunile privind emiterea, numerotarea, completarea și validarea documentului de captură sunt prevăzute în anexa 3 la recomandarea ICCAT [18-13] .	6. Un BCD validat include, după caz, informațiile menționate la punctul 2 din anexa la prezentul regulament . Instrucțiunile privind emiterea, numerotarea, completarea și validarea documentului de captură sunt menționate la punctul 3 din anexa la prezentul regulament .

Textul propus de Comisie	Amendamentul
3. BFTRC validat include informațiile prevăzute în anexele 4 și 5 la recomandarea ICCAT [18-13] .	3. BFTRC validat include informațiile menționate la punctele 4 și 5 din anexa la prezentul regulament .

Cuprins		Pagina

	PARLAMENTUL EUROPEAN SESIUNEA 2021-2022 Ședințele dintre 14 și 17 februarie 2022 TEXTE ADOPTATE	1

	I Rezoluții, recomandări și avize
	REZOLUŢII
	Parlamentul European
	Marți, 15 februarie 2022
2022/C 342/01	Rezoluția Parlamentului European din 15 februarie 2022 referitoare la provocările cu care se confruntă zonele urbane în perioada post-COVID-19 (2021/2075(INI))	2
2022/C 342/02	Rezoluția Parlamentului European din 15 februarie 2022 referitoare la impactul reformelor fiscale naționale asupra economiei UE (2021/2074(INI))	14
2022/C 342/03	Rezoluția Parlamentului European din 15 februarie 2022 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin sau sunt compuse sau fabricate din soia modificată genetic GMB151 (BCS-GM151-6), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (D075506/01 – 2021/2947(RSP))	22
2022/C 342/04	Rezoluția Parlamentului European din 15 februarie 2022 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din bumbac modificat genetic GHB614 (BCS-GHØØ2-5), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (D076839/01 – 2021/3006(RSP))	29
	Miercuri, 16 februarie 2022
2022/C 342/05	Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la raportul anual al Băncii Centrale Europene pentru 2021 (2021/2063(INI))	35
2022/C 342/06	Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la raportul de punere în aplicare privind calitatea vieții animalelor în exploatații (2020/2085(INI))	45
2022/C 342/07	Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2020 (2021/2167(INI))	58
2022/C 342/08	Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la o strategie europeană privind energia din surse regenerabile exploatate în largul mării (2021/2012(INI))	66
2022/C 342/09	Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la evaluarea implementării articolului 50 din TUE (2020/2136(INI))	78
2022/C 342/10	Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la punerea în aplicare a celei de a șasea Directive privind TVA: ce lipsește pentru a reduce deficitul de încasare a TVA în UE? (2020/2263(INI))	88
2022/C 342/11	Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind siguranța jucăriilor (Directiva privind siguranța jucăriilor) (2021/2040(INI))	99
2022/C 342/12	Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2022 referitoare la consolidarea Europei în lupta împotriva cancerului – către o strategie cuprinzătoare și coordonată (2020/2267(INI))	109
	Joi, 17 februarie 2022
2022/C 342/13	Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune – raportul anual pe 2021 (2021/2182(INI))	148
2022/C 342/14	Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la punerea în aplicare a Politicii de securitate și apărare comune – raportul anual pe 2021 (2021/2183(INI))	167
2022/C 342/15	Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință – raport anual pe 2021 (2021/2181(INI))	191
2022/C 342/16	Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la eliminarea barierelor netarifare și nefiscale de pe piața unică (2021/2043(INI))	212
2022/C 342/17	Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 conținând recomandări adresate Comisiei privind un statut pentru asociațiile și organizațiile non-profit transfrontaliere europene (2020/2026(INL))	225
2022/C 342/18	Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la capacitarea tineretului european: ocuparea forței de muncă și redresarea socială după pandemie (2021/2952(RSP))	265
2022/C 342/19	Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la prioritățile UE pentru cea de a 66-a sesiune a Comisiei ONU pentru statutul femeilor (2022/2536(RSP))	276
2022/C 342/20	Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la evoluțiile recente ale situației drepturilor omului din Filipine (2022/2540(RSP))	281
2022/C 342/21	Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la pedeapsa cu moartea în Iran (2022/2541(RSP))	286
2022/C 342/22	Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 referitoare la criza politică din Burkina Faso (2022/2542(RSP))	290
	RECOMANDĂRI
	Parlamentul European
	Joi, 17 februarie 2022
2022/C 342/23	Recomandarea Parlamentului European din 17 februarie 2022 adresată Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind corupția și drepturile omului (2021/2066(INI))	295

Textul propus de Comisie	Amendamentul
1. În fiecare an până la 15 august, statele membre transmit Comisiei un raport care conține informațiile prevăzute în anexa 6 la recomandarea ICCAT [18-13] , care acoperă perioada de la 1 ianuarie până la 31 decembrie a anului precedent.	1. În fiecare an până la 15 august, statele membre transmit Comisiei un raport care conține informațiile menționate la punctul 7 din anexa la prezentul regulament , care acoperă perioada de la 1 ianuarie până la 31 decembrie a anului precedent.

Textul propus de Comisie	Amendamentul
2. Rapoartele generate din sistemul eBCD vor fi utilizate pentru a îndeplini cerințele anuale de raportare. Statele membre furnizează în raportul lor anual elementele descrise în anexa 6 la recomandarea ICCAT [18-13] care nu pot fi furnizate din sistemul eBCD.	2. Rapoartele generate din sistemul eBCD vor fi utilizate pentru a îndeplini cerințele anuale de raportare. Statele membre furnizează în raportul lor anual elementele menționate la punctul 7 din anexa la prezentul regulament care nu pot fi furnizate din sistemul eBCD.