INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/2

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 iulie 2022 – Republica Italiană, Comune di Milano/Consiliul Uniunii Europene

(Cauzele conexate C-59/18 și C-182/18) (1)

(Acțiune în anulare - Drept instituțional - Organe, oficii și agenții ale Uniunii Europene - Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) - Competență în materie de stabilire a sediului - Articolul 341 TFUE - Domeniul de aplicare - Decizie adoptată de reprezentanții guvernelor statelor membre în marja unei reuniuni a Consiliului - Competența Curții în temeiul articolului 263 TFUE - Autorul și natura juridică a actului - Lipsa unor efecte obligatorii în ordinea juridică a Uniunii)

(2022/C 340/02)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistată de C. Colelli, S. Fiorentino și G. Galluzzo, avvocati dello Stato), Comune di Milano (reprezentanți: M. Condinanzi, A. Neri și F. Sciaudone, avvocati)

Intervenientă în susținerea Comune di Milano: Regione Lombardia (reprezentant: M. Tamborino, avvocato)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer, J. Bauerschmidt, F. Florindo Gijón și E. Rebasti, agenți)

Intervenienți în susținerea pârâtului: Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: K. Bulterman și M. J. Langer, agenți), Comisia Europeană (reprezentanți: K. Herrmann, M. Konstantinidis și D. Nardi, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunile.

2)	Republica Italiană, Comune di Milano și Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

3)	Regione Lombardia, Regatul Țărilor de Jos și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 94, 12.3.2018.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/3

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 iulie 2022 – Republica Italiană (C-106/19), Comune di Milano (C-232/19)/Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European

(Cauzele conexate C-106/19 și C-232/19) (1)

(Acțiune în anulare - Drept instituțional - Regulamentul (UE) 2018/1718 - Stabilirea sediului Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) la Amsterdam (Țările de Jos) - Articolul 263 TFUE - Admisibilitate - Interesul de a exercita acțiunea - Calitate procesuală activă - Afectare directă și individuală - Decizie adoptată de reprezentanții guvernelor statelor membre în marja unei reuniuni a Consiliului pentru a stabili locul sediului unei agenții a Uniunii Europene - Lipsa efectelor obligatorii în ordinea juridică a Uniunii - Prerogativele Parlamentului European)

(2022/C 340/03)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistată de C. Colelli, S. Fiorentino și G. Galluzzo, avvocati dello Stato) (C-106/19), Comune di Milano (reprezentanți: J. Alberti, M. Condinanzi, A. Neri și F. Sciaudone, avvocati) (C-232/19)

Pârâte: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer, J. Bauerschmidt, F. Florindo Gijón și E. Rebasti, agenți), Parlamentul European (reprezentanți: I. Anagnostopoulou, A. Tamás și L. Visaggio, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtelor: Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: M. K. Bulterman și J. Langer, agenți), Comisia Europeană (reprezentanți: K. Herrmann, D. Nardi și P. J. O. Van Nuffel, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunile.

2)	Republica Italiană, Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European suportă propriile cheltuieli de judecată în cauza C-106/19.

3)	Comune di Milano, Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European suportă propriile cheltuieli de judecată în cauza C-232/19.

4)	Regatul Țărilor de Jos și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 112, 25.3.2019.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/3

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 iulie 2022 – Parlamentul European/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-743/19) (1)

(Acțiune în anulare - Drept instituțional - Organe, oficii și agenții ale Uniunii Europene - Autoritatea Europeană a Muncii (ELA) - Competență în materie de stabilire a sediului - Articolul 341 TFUE - Domeniul de aplicare - Decizie adoptată de reprezentanții guvernelor statelor membre în marja unei reuniuni a Consiliului - Competența Curții în temeiul articolului 263 TFUE - Autorul și natura juridică a actului - Lipsa unor efecte obligatorii în ordinea juridică a Uniunii)

(2022/C 340/04)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Parlamentul European (reprezentanți: I. Anagnostopoulou, C. Biz și L. Visaggio, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer, J. Bauerschmidt și E. Rebasti, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtului: Regatul Belgiei (reprezentanți: J.-C. Halleux, M. Jacobs, C. Pochet și L. Van den Broeck, agenți), Republica Cehă (reprezentanți: L. Březinová, D. Czechová, K. Najmanová, M. Smolek și J. Vláčil, agenți), Regatul Danemarcei (reprezentanți: M. Jespersen, V. Pasternak Jørgensen, J. Nymann-Lindegren și M. Søndahl Wolff, agenți), Irlanda (reprezentanți: M. Browne, G. Hodge, A. Joyce și J. Quaney, agenți, asistați de D. Fennelly, BL), Republica Elenă (reprezentanți: K. Boskovits și E.-M. Mamouna, agenți), Regatul Spaniei (reprezentanți: S. Centeno Huerta și A. Gavela Llopis, agenți), Republica Franceză (reprezentanți: A. Daly, A.-L. Desjonquères, E. Leclerc și T. Stehelin, agenți), Marele Ducat al Luxemburgului (reprezentanți: A. Germeaux, C. Schiltz și T. Uri, agenți), Ungaria (reprezentanți: M. Z. Fehér și K. Szíjjártó, agenți), Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: M. K. Bulterman, J. M. Hoogveld și J. Langer, agenți), Republica Polonă (reprezentant: B. Majczyna, agent), Republica Slovacă (reprezentanți: E. V. Drugda și B. Ricziová, agenți), Republica Finlanda (reprezentant: M. Pere, agent)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

3)	Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Marele Ducat al Luxemburgului, Ungaria, Regatul Țărilor de Jos, Republica Polonă, Republica Slovacă și Republica Finlanda suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 399, 25.11.2019.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/4

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 21 iunie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour constitutionnelle – Belgia) – Ligue des droits humains/Conseil des ministres

(Cauza C-817/19) (1)

(Trimitere preliminară - Prelucrarea datelor cu caracter personal - Datele din registrul cu numele pasagerilor (PNR) - Regulamentul (UE) 2016/679 - Articolul 2 alineatul (2) litera (d) - Domeniul de aplicare - Directiva (UE) 2016/681 - Utilizarea datelor din PNR ale pasagerilor zborurilor aeriene operate între Uniunea Europeană și țări terțe - Posibilitatea de a include datele pasagerilor zborurilor aeriene operate în cadrul Uniunii - Prelucrarea automatizată a acestor date - Termen de păstrare - Combaterea infracțiunilor de terorism și a infracțiunilor grave - Validitate - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolele 7, 8 și 21, precum și articolul 52 alineatul (1) - Legislație națională care extinde aplicarea sistemului PNR la alte transporturi efectuate în cadrul Uniunii - Libertatea de circulație în cadrul Uniunii Carta drepturilor fundamentale - Articolul 45)

(2022/C 340/05)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour constitutionnelle

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Ligue des droits humains

Pârât: Conseil des ministres

Dispozitivul

Articolul 2 alineatul (2) litera (d) și articolul 23 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) trebuie interpretate în sensul că acest regulament este aplicabil prelucrărilor de date cu caracter personal prevăzute de o legislație națională care urmărește să transpună în dreptul intern atât dispozițiile Directivei 2004/82/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind obligația operatorilor de transport de a comunica datele privind pasagerii, cât și ale Directivei 2010/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind formalitățile de raportare aplicabile navelor la sosirea în și/sau la plecarea din porturile statelor membre și de abrogare a Directivei 2002/6/CE și ale Directivei (UE) 2016/681 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) pentru prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor de terorism și a infracțiunilor grave, în ceea ce privește, pe de o parte, prelucrările de date efectuate de operatori privați și, pe de altă parte, prelucrările de date efectuate de autoritățile publice care intră, exclusiv sau inclusiv, în domeniul de aplicare al Directivei 2004/82 sau al Directivei 2010/65. În schimb, acest regulament nu este aplicabil prelucrărilor de date prevăzute de o astfel de legislație care intră numai în domeniul de aplicare al Directivei 2016/681, care sunt efectuate de către unitatea de informații despre pasageri (UIP) sau de către autoritățile competente în scopurile menționate la articolul 1 alineatul (2) din această directivă.

Întrucât o interpretare a Directivei 2016/681 în lumina articolelor 7, 8 și 21, precum și a articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene asigură conformitatea directivei menționate cu aceste articole din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, examinarea întrebărilor preliminare a doua-a patra și a șasea nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea directivei menționate.

Articolul 6 din Directiva 2016/681 trebuie interpretat, în lumina articolelor 7 și 8, precum și a articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale, în sensul că se opune unei legislații naționale care autorizează prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) colectate în conformitate cu această directivă în alte scopuri decât cele vizate în mod expres la articolul 1 alineatul (2) din această directivă.

Articolul 12 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2016/681 trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale potrivit căreia autoritatea înființată ca unitate de informații despre pasageri (UIP) are și calitatea de autoritate națională competentă abilitată să aprobe dezvăluirea datelor din PNR după expirarea perioadei de șase luni de la transferul acestor date către UIP.

Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2016/681 coroborat cu articolele 7 și 8, precum și cu articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale care prevede o perioadă generală de păstrare a datelor din PNR de cinci ani, aplicabilă fără distincție tuturor pasagerilor aerieni, inclusiv celor pentru care nici evaluarea prealabilă prevăzută la articolul 6 alineatul (2) litera (a) din această directivă, nici eventualele verificări efectuate în perioada de șase luni menționată la articolul 12 alineatul (2) din directiva menționată și nici o altă circumstanță nu au evidențiat elemente obiective de natură să demonstreze existența unui risc în materie de infracțiuni teroriste sau de infracțiuni grave care au o legătură obiectivă, cel puțin indirectă, cu transportul aerian de pasageri.

Directiva 2004/82 trebuie interpretată în sensul că nu este aplicabilă zborurilor regulate sau neregulate ale unui transportator aerian provenite de pe teritoriul unui stat membru și planificate să aterizeze pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, fără escală pe teritoriul unei țări terțe (zboruri intra-UE).

Dreptul Uniunii, în special articolul 2 din Directiva 2016/681, interpretat în lumina articolului 3 alineatul (2) TUE, a articolului 67 alineatul (2) TFUE și a articolului 45 din Carta drepturilor fundamentale, trebuie interpretat în sensul că se opune:

—

unei legislații naționale care prevede, în lipsa unei amenințări teroriste reale și actuale sau previzibile cu care să se confrunte statul membru interesat, un sistem de transfer, de către operatorii de transport aerian și de către operatorii de turism, dar și de prelucrare, de către autoritățile competente, a datelor din PNR ale tuturor zborurilor intra-UE și ale transporturilor efectuate cu alte mijloace în interiorul Uniunii, dinspre sau către acest stat membru sau pentru a tranzita teritoriul acestuia, în vederea combaterii infracțiunilor de terorism și a infracțiunilor grave. Într-o asemenea situație, aplicarea sistemului instituit prin Directiva 2016/681 trebuie să se limiteze la transferul și la prelucrarea datelor din PNR ale zborurilor și/sau ale transporturilor referitoare în special la anumite legături sau scheme de călătorie ori chiar la anumite aeroporturi, gări sau porturi maritime pentru care există indicii de natură să justifice această aplicare. Revine statului membru în cauză sarcina de a selecta zborurile intra-UE și/sau transporturile efectuate cu alte mijloace în interiorul Uniunii pentru care există astfel de indicii și de a reexamina periodic aplicarea menționată în funcție de evoluția condițiilor care au justificat selectarea lor, pentru a se asigura că aplicarea acestui sistem în cazul acestor zboruri și/sau al acestor transporturi este întotdeauna limitată la strictul necesar, și

—	unei legislații naționale care prevede un astfel de sistem de transfer și de prelucrare a datelor menționate în scopul îmbunătățirii controalelor la frontiere și al combaterii imigrației clandestine.

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune ca o instanță națională să limiteze în timp efectele unei declarații de nelegalitate care îi revine în temeiul dreptului național în ceea ce privește o legislație națională care impune transportatorilor aerieni, feroviari și tereștri, precum și operatorilor de turism transferul de date din PNR și care prevede prelucrarea și păstrarea acestor date într-un mod incompatibil cu dispozițiile Directivei 2016/681, interpretate în lumina articolului 3 alineatul (2) din TUE, a articolului 67 alineatul (2) din TFUE, a articolelor 7, 8 și 45, precum și a articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale. Admisibilitatea probelor obținute prin acest mijloc intră în sfera de aplicare a dreptului național, în conformitate cu principiul autonomiei procedurale a statelor membre, sub rezerva respectării printre altele a principiilor echivalenței și efectivității.

(1) JO C 36, 3.2.2020.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/6

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 iulie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Landesgericht Klagenfurt – Austria) – GSMB Invest GmbH & Co. KG/Auto Krainer GesmbH

(Cauza C-128/20) (1)

(Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Regulamentul (CE) nr. 715/2007 - Omologarea de tip a autovehiculelor - Articolul 3 punctul 10 - Articolul 5 alineatele (1) și (2) - Dispozitiv de manipulare - Autovehicule - Motor diesel - Emisii de poluanți - Sistem de control al emisiilor - Software integrat în calculatorul pentru controlul motorului - Supapă pentru recircularea gazelor de eșapament (supapa EGR) - Reducerea emisiilor de oxid de azot (NOx) limitată de o „fereastră termică” - Interzicerea folosirii unor dispozitive de manipulare ce reduc eficiența sistemelor de control al emisiilor - Articolul 5 alineatul (2) litera (a) - Excepție de la această interdicție)

(2022/C 340/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesgericht Klagenfurt

Părțile din procedura principală

Reclamantă: GSMB Invest GmbH & Co. KG

Pârâtă: Auto Krainer GesmbH

Dispozitivul

Articolul 3 punctul 10 din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor coroborat cu articolul 5 alineatul (1) din acest regulament trebuie interpretat în sensul că un dispozitiv care garantează respectarea valorilor-limită la emisii prevăzute de regulamentul menționat numai atunci când temperatura exterioară se situează între 15 și 33 de grade Celsius, iar altitudinea de circulație este mai mică de 1 000 de metri, constituie un „dispozitiv de manipulare”, în sensul acestui articol 3 punctul 10.

Articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretat în sensul că un dispozitiv de manipulare ce garantează respectarea valorilor-limită la emisii prevăzute de acest regulament numai atunci când temperatura exterioară se situează între 15 și 33 de grade Celsius, iar altitudinea de circulație este mai mică de 1 000 de metri, nu poate intra sub incidența excepției de la interdicția privind folosirea unor asemenea dispozitive, prevăzută de această dispoziție, doar pentru faptul că dispozitivul respectiv contribuie la menajarea unor componente precum supapa pentru recircularea gazelor de eșapament, răcitorul EGR și filtrul pentru particule diesel, în afara cazului în care se stabilește că dispozitivul respectiv răspunde în mod strict necesității de a evita riscurile imediate de deteriorări sau de accident la motor, ocazionate de o disfuncționalitate a uneia dintre aceste componente de o asemenea gravitate, încât generează un pericol concret la momentul conducerii vehiculului echipat cu același dispozitiv. În orice caz, nu poate intra sub incidența excepției prevăzute la articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007 un dispozitiv de manipulare ce ar trebui, în condiții normale de circulație, să funcționeze în cea mai mare parte a anului pentru ca motorul să fie protejat împotriva deteriorărilor sau împotriva unui accident și pentru ca funcționarea în siguranță a vehiculului să fie asigurată.

(1) JO C 271, 17.8.2020.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/7

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 iulie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Landesgericht Eisenstadt – Austria) – IR/Volkswagen AG

(Cauza C-134/20) (1)

(2022/C 340/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesgericht Eisenstadt

Părțile din procedura principală

Reclamant: IR

Pârâtă: Volkswagen AG

Dispozitivul

Articolul 3 punctul 10 din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor coroborat cu articolul 5 alineatul (1) din acest regulament trebuie interpretat în sensul că un dispozitiv care garantează respectarea valorilor-limită la emisii prevăzute de regulamentul menționat numai atunci când temperatura exterioară se situează între 15 și 33 de grade Celsius, iar altitudinea de circulație este mai mică de 1 000 de metri constituie un „dispozitiv de manipulare”, în sensul acestui articol 3 punctul 10.

Articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretat în sensul că un dispozitiv de manipulare ce garantează respectarea valorilor-limită la emisii prevăzute de acest regulament numai atunci când temperatura exterioară se situează între 15 și 33 de grade Celsius, iar altitudinea de circulație este mai mică de 1 000 de metri nu poate intra sub incidența excepției de la interdicția privind folosirea unor asemenea dispozitive, prevăzută de această dispoziție, doar pentru faptul că dispozitivul respectiv urmărește să protejeze supapa pentru recircularea gazelor de eșapament, în afara cazului în care se stabilește că dispozitivul respectiv răspunde în mod strict necesității de a evita riscurile imediate de deteriorări sau de accident la motor, ocazionate de o disfuncționalitate a acestei componente de o asemenea gravitate încât generează un pericol concret la momentul conducerii vehiculului echipat cu acest dispozitiv. În orice caz, nu poate intra sub incidența excepției prevăzute la articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007 un dispozitiv de manipulare ce ar trebui, în condiții normale de circulație, să funcționeze în cea mai mare parte a anului pentru ca motorul să fie protejat împotriva deteriorărilor sau împotriva unui accident și pentru ca funcționarea în siguranță a vehiculului să fie asigurată.

Articolul 5 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 715/2007 coroborat cu articolul 3 punctul 10 din acest regulament trebuie interpretat în sensul că împrejurarea că un dispozitiv de manipulare, în înțelesul acestei din urmă dispoziții, a fost instalat după punerea în circulație a unui vehicul, în cadrul unei reparații, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe, nu este relevantă pentru a se aprecia dacă folosirea dispozitivului respectiv este interzisă în temeiul acestui articol 5 alineatul (2).

(1) JO C 271, 17.8.2020.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/8

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 iulie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – DS/Porsche Inter Auto GmbH & Co KG, Volkswagen AG

(Cauza C-145/20) (1)

(Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Regulamentul (CE) nr. 715/2007 - Omologarea de tip a autovehiculelor - Articolul 5 alineatul (2) - Dispozitiv de manipulare - Autovehicule - Motor diesel - Sistem de control al emisiilor - Software integrat în calculatorul pentru controlul motorului - Supapă pentru recircularea gazelor de eșapament (supapa EGR) - Reducerea emisiilor de oxid de azot (NOx) limitată de o „fereastră termică” - Interzicerea folosirii unor dispozitive de manipulare ce reduc eficiența sistemelor de control al emisiilor - Articolul 5 alineatul (2) litera (a) - Excepție de la această interdicție - Protecția consumatorilor - Directiva 1999/44/CE - Vânzare de bunuri de consum și garanții conexe - Articolul 2 alineatul (2) litera (d) - Noțiunea de „bun care prezintă calitatea și performanța care sunt normale pentru bunurile de același tip și la care consumatorul se poate aștepta în mod rezonabil, dată fiind natura bunurilor” - Vehicul care dispune de o omologare de tip CE - Articolul 3 alineatul (6) - Noțiunea de „neconformitate minoră”)

(2022/C 340/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamant: DS

Pârâte: Porsche Inter Auto GmbH & Co KG, Volkswagen AG

Dispozitivul

Articolul 2 alineatul (2) litera (d) din Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe trebuie interpretat în sensul că un autovehicul care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor nu prezintă calitatea care este normală pentru bunurile de același tip la care consumatorul se poate aștepta în mod rezonabil în cazul în care acest vehicul, deși dispune de o omologare CE de tip valabilă și poate fi, în consecință, utilizat în circulația rutieră, este echipat cu un dispozitiv de manipulare a cărui folosire este interzisă în temeiul articolului 5 alineatul (2) din acest regulament.

Articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretat în sensul că un dispozitiv de manipulare ce garantează printre altele respectarea valorilor-limită la emisii prevăzute de acest regulament numai atunci când temperatura exterioară se situează între 15 și 33 de grade Celsius poate fi justificat în temeiul acestei dispoziții doar dacă se stabilește că dispozitivul respectiv răspunde în mod strict necesității de a evita riscurile imediate de deteriorări sau de accident la motor, ocazionate de o disfuncționalitate a unei componente a sistemului de reciclare a gazelor de eșapament de o asemenea gravitate încât generează un pericol concret la momentul conducerii vehiculului echipat cu acest dispozitiv. În orice caz, nu poate intra sub incidența excepției prevăzute la articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007 un dispozitiv de manipulare ce ar trebui, în condiții normale de circulație, să funcționeze în cea mai mare parte a anului pentru ca motorul să fie protejat împotriva deteriorărilor sau împotriva unui accident și pentru ca funcționarea în siguranță a vehiculului să fie asigurată.

Articolul 3 alineatul (6) din Directiva 1999/44 trebuie interpretat în sensul că o neconformitate care constă în echiparea unui vehicul cu un dispozitiv de manipulare a cărui folosire este interzisă în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 715/2007 nu poate fi calificată drept „minoră” atunci când consumatorul, având cunoștință de prezența acestuia și de modul său de acțiune, ar fi achiziționat totuși vehiculul.

(1) JO C 279, 24.8.2020.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/9

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 14 iulie 2022 – Comisia Europeană/Regatul Danemarcei

(Cauza C-159/20) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 - Sisteme din domeniul calității produselor agricole și alimentare - Articolul 13 - Utilizarea denumirii de origine protejate (DOP) „Feta” pentru a desemna brânză produsă în Danemarca și destinată exportului către țări terțe - Articolul 4 alineatul (3) TUE - Principiul cooperării loiale)

(2022/C 340/09)

Limba de procedură: daneza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Konstantinidis, I. Naglis și U. Nielsen, agenți)

Pârât: Regatul Danemarcei (reprezentanți: M. P. Brøchner Jespersen, J. Nymann-Lindegren, V. Pasternak Jørgensen, M. Søndahl Wolff și L. Teilgård, agenți)

Interveniente în susținerea reclamantei: Republica Elenă (reprezentanți: E. E. Krompa, E. Leftheriotou, E. Tsaousi și A.-E. Vasilopoulou, agenți), Republica Cipru (reprezentanți: V. Christoforou și E. Zachariadou, agenți)

Dispozitivul

Prin faptul că nu a prevenit și oprit utilizarea, de către producătorii de lactate danezi, a denumirii de origine protejate (DOP) „Feta” pentru a desemna brânză care nu corespunde caietului de sarcini al acestei DOP, Regatul Danemarcei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 13 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Regatul Danemarcei suportă, pe lângă cheltuielile sale de judecată, patru cincimi din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

4)	Comisia Europeană suportă o cincime din cheltuielile sale de judecată.

5)	Republica Elenă și Republica Cipru suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 201, 15.6.2020.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/10

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 14 iulie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Superior de Justicia de la Comunidad Valenciana – Spania) – Asociación Estatal de Entidades de Servicios de Atención a Domicilio (ASADE)/Consejería de Igualdad y Políticas Inclusivas

(Cauza C-436/20) (1)

(Trimitere preliminară - Articolele 49 și 56 TFUE - Situație pur internă - Servicii în cadrul pieței interne - Directiva 2006/123/CE - Domeniu de aplicare - Articolul 2 alineatul (2) litera (j) - Atribuirea contractelor de achiziții publice - Directiva 2014/24/UE - Noțiunea de „contracte de achiziții publice” - Articolele 74-77 - Prestație de servicii sociale de asistență personală - Acorduri de acțiune concertată cu entități private de inițiativă socială - Excluderea operatorilor care urmăresc un scop lucrativ - Locul stabilirii entității drept criteriu de selecție)

(2022/C 340/10)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de la Comunidad Valenciana

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Asociación Estatal de Entidades de Servicios de Atención a Domicilio (ASADE)

Pârâtă: Consejería de Igualdad y Políticas Inclusivas

Dispozitivul

Articolele 76 și 77 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care rezervă entităților private fără scop lucrativ posibilitatea de a încheia, prin intermediul unei proceduri concurențiale de ofertare, acorduri în temeiul cărora aceste entități furnizează servicii sociale de asistență personală, în schimbul rambursării costurilor pe care le suportă, indiferent de valoarea estimată a acestor servicii, chiar dacă entitățile respective nu îndeplinesc cerințele prevăzute la acest articol 77, în măsura în care, pe de o parte, cadrul legal și convențional în care se desfășoară activitatea acestor entități contribuie efectiv la scopul social și la urmărirea obiectivelor de solidaritate și de eficiență bugetară pe care se bazează această reglementare și, pe de altă parte, este respectat principiul transparenței, astfel cum este precizat printre altele la articolul 75 din directiva menționată.

Articolul 76 din Directiva 2014/24 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale potrivit căreia, în cadrul atribuirii unui contract de achiziții publice de servicii sociale prevăzute în anexa XIV la această directivă, stabilirea operatorului economic în localitatea în care trebuie furnizate serviciile constituie un criteriu de selecție a operatorilor economici, prealabil examinării ofertelor lor.

(1) JO C 423, 7.12.2020.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/11

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 14 iulie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – ÖBB-Infrastruktur Aktiengesellschaft/Lokomotion Gesellschaft für Schienentraktion mbH

(Cauza C-500/20) (1)

(Trimitere preliminară - Acorduri internaționale - Transport feroviar - Convenția privind transporturile internaționale feroviare (COTIF) - Regulile uniforme privind contractul de utilizare a infrastructurii în traficul internațional feroviar (CUI) - Articolul 4 - Drept imperativ - Articolul 8 - Răspunderea administratorului - Articolul 19 - Alte acțiuni în justiție - Competența Curții - Avarieri ale locomotivelor transportatorului în urma unei deraieri - Închirierea de locomotive de înlocuire - Obligația administratorului de infrastructură de a rambursa costurile de închiriere - Contract care prevede extinderea răspunderii părților printr-o trimitere la dreptul național)

(2022/C 340/11)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă: ÖBB-Infrastruktur Aktiengesellschaft

Intimată: Lokomotion Gesellschaft für Schienentraktion mbH

Dispozitivul

Curtea de Justiție a Uniunii Europene, sesizată în conformitate cu dispozițiile articolului 267 TFUE, este competentă să interpreteze articolul 4, articolul 8 alineatul 1 litera b) și articolul 19 alineatul 1 din apendicele E la Convenția privind transporturile internaționale feroviare din 9 mai 1980, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la Vilnius din 3 iunie 1999, intitulat „Regulile uniforme privind contractul de utilizare a infrastructurii în traficul internațional feroviar (CUI)”.

Articolul 8 alineatul 1 litera b) din apendicele E la Convenția privind transporturile internaționale feroviare din 9 mai 1980, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la Vilnius din 3 iunie 1999, trebuie interpretat în sensul că răspunderea administratorului de infrastructură pentru pagube materiale nu include costurile suportate de întreprinderea feroviară pentru închirierea de locomotive de înlocuire în perioada în care locomotivele avariate s-au aflat în reparație.

Articolul 4 și articolul 19 alineatul 1 din apendicele E la Convenția privind transporturile internaționale feroviare din 9 mai 1980, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la Vilnius din 3 iunie 1999, trebuie interpretate în sensul că părțile la contract își pot extinde răspunderea printr-o trimitere generală la legislația națională, în temeiul căreia se extinde sfera răspunderii administratorului de infrastructură, și care condiționează această răspundere de existența unei culpe.

(1) JO C 19, 18.1.2021.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/12

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 iulie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de College van Beroep voor het bedrijfsleven – Țările de Jos) – Sense Visuele Communicatie en Handel vof (acționând de asemenea sub numele De Scharrelderij)/Minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit

(Cauza C-36/21) (1)

(Trimitere preliminară - Politica agricolă comună - Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 - Scheme de sprijin direct - Norme comune - Articolul 30 alineatul (6) și articolul 50 alineatul (2) - Cerere de alocare a drepturilor la plată din rezerva națională pentru tinerii fermieri - Autoritate națională administrativă care a oferit informații eronate cu privire la calificarea unei persoane drept „tânăr fermier” - Principiul protecției încrederii legitime - Acțiune în repararea unui prejudiciu întemeiată pe nerespectarea principiului de drept național al protecției încrederii legitime)

(2022/C 340/12)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

College van Beroep voor het bedrijfsleven

Părțile din procedura principală

Recurentă: Sense Visuele Communicatie en Handel vof (acționând de asemenea sub numele De Scharrelderij)

Intimat: Minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit

Dispozitivul

Dreptul Uniunii și în special principiul protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca un justițiabil să obțină, în temeiul principiului protecției încrederii legitime recunoscut de dreptul național și exclusiv în temeiul acestui drept, despăgubirea pentru un prejudiciu care rezultă dintr-o interpretare eronată furnizată de o autoritate națională a unei dispoziții precise a dreptului Uniunii, cu condiția ca o astfel de despăgubire să nu echivaleze cu acordarea unui avantaj contrar dreptului Uniunii, să nu greveze bugetul Uniunii Europene și să nu fie de natură să determine denaturări ale concurenței între statele membre.

(1) JO C 128, 12.4.2021.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/12

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 iulie 2022 – Universität Bremen/Agenția Executivă Europeană pentru Cercetare (REA)

(Cauza C-110/21 P) (1)

(Recurs - Acțiune în anulare - Articolul 19 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene - Reprezentarea părților neprivilegiate în cadrul unei acțiuni directe în fața instanțelor Uniunii Europene - Profesor universitar - Profesor care predă la universitatea reprezentată în cadrul acestei acțiuni, precum și care exercită funcții de coordonator și de șef de echipă al proiectului care face obiectul litigiului - Condiția de independență - Existența unui interes direct și personal în soluționarea litigiului)

(2022/C 340/13)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Universität Bremen (reprezentanți: C. Schmid)

Cealaltă parte din procedură: Agenția Executivă Europeană pentru Cercetare (REA) (reprezentanți: V. Canetti și S. Payan-Lagrou, agenți, asistați de R. van der Hout, advocaat, și C. Wagner, Rechtsanwalt)

Dispozitivul

1)	Anulează Ordonanța Tribunalului Uniunii Europene din 16 decembrie 2020, Universität Bremen/REA (T-660/19, nepublicată, EU:T:2020:633).

2)	Trimite cauza T-660/19 spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene.

3)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1) JO C 182, 10.5.2021.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Köln (Germania) la 11 mai 2022 – Gesamtverband Autoteile-Handel e.V./Scania CV AB

(Cauza C-319/22)

(2022/C 340/19)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Köln

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Gesamtverband Autoteile-Handel e.V.

Pârâtă: Scania CV AB

Întrebările preliminare

Cerința prevăzută la articolul 61 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul (UE) 2018/858 (1), conform căreia trebuie să fie prezentate

„[i]nformații […] într-un mod ușor accesibil în format care poate fi citit automat și sub formă de seturi de date prelucrabile electronic”,

include toate informațiile referitoare la reparare și întreținere în sensul articolului 3 punctul 48 din regulament sau această cerință este limitată la așa-numitele informații privind piese de schimb („piesele vehiculului, […] care pot fi înlocuite cu piese de schimb”), în conformitate cu punctul 6.1 din anexa X la regulament?

II.

A doua teză a alineatului (1) al articolului 61 din Regulamentul (UE) 2018/858, potrivit căreia trebuie să fie prezentate

„[i]nformații […] într-un mod ușor accesibil în format care poate fi citit automat și sub formă de seturi de date prelucrabile electronic”,

și articolul 61 alineatul (2) al doilea paragraf, potrivit căruia, pentru operatorii independenți, alții decât reparatorii,

„informațiile sunt prezentate, de asemenea, într-un format care poate fi citit automat și prelucrat electronic cu ajutorul unor instrumente de tehnologia informațiilor și software-uri ușor accesibile și care le permite operatorilor independenți să își îndeplinească sarcinile asociate activității lor comerciale în cadrul lanțului de aprovizionare de pe piața pieselor de schimb”,

trebuie să fie interpretate în sensul că producătorul de vehicule își îndeplinește obligațiile corespunzătoare numai în măsura în care:

face accesibile informațiile prin internet, printr-o interogare controlată automat, prin intermediul unei interfețe a bazei de date, cu posibilitatea descărcării rezultatelor, sau este suficient ca aceasta să permită numai o căutare manuală, de către un utilizator uman, pe un site de internet, pe ecran și să limiteze rezultatul interogării la conținutul vizibil al paginilor de pe ecran?

și

face posibilă căutarea tuturor informațiilor din baza de date legate de numerele sale de identificare a vehiculului (VIN) pe baza respectivelor VIN-uri pe care le va furniza într-o listă separată și, independent de acestea,

—	atât pe baza altor criterii de identificare a vehiculelor, precum cele prevăzute la punctul 6.1 al treilea paragraf din anexa X la regulament,

—	cât și pe baza termenilor utilizați de el pentru categorii (precum, de exemplu, categorii de componente, piese de schimb, instrucțiuni de reparare și întreținere și ilustrații tehnice) și a altor înregistrări în baza de date în orice combinații

sau este suficient ca producătorul să ofere căutarea exclusiv ca o interogare unică pe baza VIN-ului unui singur vehicul concret, fără a furniza totodată o listă actualizată a tuturor VIN-urilor vehiculelor sale?

și

furnizează aceste seturi de date în fișiere al căror format este destinat prelucrării (ulterioare) electronice directe a seturilor de date conținute, cu indicarea descrierii corespunzătoare a setului de date (în cazul textelor și al tabelelor), sau este suficientă în acest scop posibilitatea de a prezenta o simplă captură de ecran în orice format uzual de fișier, precum un fișier PDF?

III.

Articolul 61 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/858 constituie o obligație legală a producătorilor de autovehicule, în sensul articolului 6 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul general privind protecția datelor [Regulamentul (UE) 2016/679], care justifică divulgarea VIN-ului sau a informațiilor legate de VIN către operatori independenți, în calitate de alți operatori în sensul articolului 4 punctul 7 din RGPD?

(1) Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (JO 2018, L 151, p. 1).

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Varhoven administrativen sad (Bulgaria) la 17 mai 2022 – Zamestnik izpalnitelen direktor na Darzhaven fond „Zemedelie”/IW

(Cauza C-329/22)

(2022/C 340/20)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Varhoven administrativen sad

Părțile din procedura principală

Recurent: Zamestnik izpalnitelen direktor na Darzhaven fond „Zemedelie”

Intimat: IW

Întrebările preliminare

Articolul 29 alineatul (3) a doua teză din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (1) (denumit în continuare „Regulamentul [UE] nr. 1305/2013”) trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune unei dispoziții de drept național precum articolul 11 alineatul (5) [anterior, alineatul (4)] din Naredba No. 4 ot 24.02.2015 za prilagane na myarka 11 „Biologichno zemedelie” ot Programata za razvitie na selskite rayoni za perioda 2014-2020 [Decretul nr. 4 din 24 februarie 2015 de aplicare a măsurii 11 „Agricultură ecologică” din cadrul programului de dezvoltare rurală pentru perioada 2014-2020], care limitează posibilitatea unui sprijin financiar pentru producție ecologică, în cursul conversiei, la o perioadă ce nu depășește perioadele de conversie minime prevăzute la articolul 36 alineatul (1), la articolul 37 alineatul (1) și la articolul 38 din Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei din 5 septembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice în ceea ce privește producția ecologică, etichetarea și controlul (2)?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolul 29 alineatul (3) a doua teză din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 trebuie interpretat în sensul că statele membre sunt autorizate să stabilească, prin intermediul unei norme, o perioadă maximă pentru acordarea sprijinului pentru conversia la agricultura ecologică exclusiv în funcție de tipul de producție, iar nu în funcție de particularitățile cazului concret?

Cum trebuie să fie interpretată formularea „statele membre pot stabili o perioadă inițială mai scurtă care să corespundă perioadei de conversie” [articolul 29 alineatul (3) a doua teză din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013]? Noțiunile de „perioadă inițială” și de „perioadă de conversie” sunt utilizate ca fiind sinonime sau au sensuri diferite?

Formularea „statele membre pot stabili o perioadă inițială mai scurtă care să corespundă perioadei de conversie”, prevăzută la articolul 29 alineatul (3) a doua teză din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, trebuie să fie interpretată în sensul că, în ceea ce privește activitățile de „trecere” la agricultura ecologică, întreaga măsură privind agricultura ecologică poate fi solicitată și finanțată pentru o perioadă mai scurtă decât cea prevăzută la articolul 2 alineatul (3) prima teză din regulament sau în sensul că, în cadrul angajamentului general privind agricultura ecologică, există o perioadă inițială pentru activități în cursul trecerii la agricultura ecologică?

(1) JO 2013, L 347, p. 487.

(2) JO 2008, L 250, p. 1.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de rechtbank van eerste aanleg Oost-Vlaanderen, afdeling Gent (Belgia) la 1 iunie 2022 – BV Osteopathie Van Hauwermeiren/Belgische Staat

(Cauza C-355/22)

(2022/C 340/22)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank van eerste aanleg Oost-Vlaanderen, Afdeling Gent

Părțile din procedura principală

Reclamantă: BV Osteopathie Van Hauwermeiren

Pârât: Belgische Staat

Întrebările preliminare

Hotărârea Curții de Justiție din 8 aprilie 1976 în cauza 43/75, Defrenne/SABENA (1) trebuie interpretată în sensul că această hotărâre îi conferă instanței naționale competența autonomă (sua sponte și fără o cerere de decizie preliminară în temeiul articolului 267 TFUE) ca, pe baza unei simple dispoziții de drept intern, să mențină efectele pentru trecut ale unei dispoziții de drept național privind scutirea de TVA pentru servicii medicale și paramedicale, dispoziție cu privire la care aceeași instanță (după ce a adresat anterior Curții în această privință, în același litigiu, 3 cereri de decizie preliminară în temeiul articolului 267 TFUE, la care Curtea a răspuns prin Hotărârea din 27 iunie 2019 în cauza C-597/17 (2)) constată ulterior că dispoziția atacată este contrară dreptului european și anulează în parte această dispoziție de drept intern atacată, însă menține efectele pentru trecut ale normei de drept intern care încalcă dreptul UE și le refuză complet, în acest mod, persoanelor impozabile în scopuri de TVA dreptul la rambursarea TVA-ului perceput cu încălcarea dreptului Uniunii?

Este de competența instanței naționale să mențină (în mod autonom și fără o cerere de decizie preliminară în temeiul articolului 267 TFUE) efectele pentru trecut ale unei dispoziții naționale cu privire la care s-a constatat că este contrară Directivei TVA, pe baza unei trimiteri generale la „considerații imperioase de securitate juridică ținând de ansamblul intereselor publice și private aflate în joc” și la o pretinsă „imposibilitate practică de a rambursa TVA-ul perceput în mod eronat clienților care au beneficiat de livrările efectuate sau de serviciile prestate de persoanele impozabile sau de a le solicita să plătească în caz de nesupunere, în mod incorect, la plata impozitului, în special atunci când aceasta privește un număr mare de persoane care nu mai pot fi identificate sau când persoanele impozabile nu dispun de un sistem contabil care să le permită să identifice livrările sau serviciile în cauză și valoarea acestora”, atunci când persoanelor impozabile nici nu li s-a dat posibilitatea de a demonstra că nu se află în fața unei astfel de „imposibilități practice”?

(1) EU:C:1976:56.

(2) EU:C:2019:544.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/18

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation (Franța) la 1 iunie 2022 – Bolloré logistics SA/Direction interrégionale des douanes et droits indirects de Caen, Recette régionale des douanes et droits indirects de Caen, Bolloré Ports de Cherbourg SAS

(Cauza C-358/22)

(2022/C 340/23)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din procedura principală

Recurentă: Bolloré logistics SA

Intimate: Direction interrégionale des douanes et droits indirects de Caen,

Recette régionale des douanes et droits indirects de Caen,

Bolloré Ports de Cherbourg SAS

Întrebările preliminare

Articolele 195, 217 și 221 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului din 16 noiembrie 2009 de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale (2), trebuie interpretate în sensul că administrația vamală nu poate solicita garantului solidar plata unei datorii vamale atât timp cât taxele nu au fost comunicate în mod legal debitorului?

Respectarea dreptului la apărare, în special dreptul de a prezenta observații anterior oricărui act cauzator de prejudiciu, care constituie un principiu fundamental al dreptului Uniunii, implică faptul că, atunci când, în lipsa plății de către debitor a datoriei vamale în termenul stabilit, recuperarea acesteia este urmărită față de garant, administrația vamală trebuie să dea în prealabil garantului posibilitatea de a-și exprima în mod util punctul de vedere cu privire la elementele pe care aceasta intenționează să își întemeieze decizia de a-l urmări în vederea plății?

b)	Faptul că debitorului datoriei vamale i s-a dat, în ceea ce îl privește, posibilitatea de a-și prezenta în mod util punctul de vedere înainte de comunicarea taxelor este de natură să influențeze răspunsul la întrebarea 2 litera a)?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 2 litera a), care este decizia cauzatoare de prejudicii garantului care trebuie precedată de o fază de schimburi contradictorii: decizia administrației vamale de a înscrie taxele în evidența contabilă și de a le notifica debitorului datoriei vamale sau decizia de a urmări garantul în vederea plății?

(1) JO 1992, L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58.

(2) JO 2009, L 324, p. 23.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Minden (Germania) la 7 iunie 2022 – J.B., S.B. și F.B./Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-364/22)

(2022/C 340/24)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Minden

Părțile din procedura principală

Reclamanți: J.B., S.B., F.B.

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Întrebările preliminare

Articolul 33 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2013/32/UE (1) trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei norme naționale în temeiul căreia o nouă cerere de protecție internațională este respinsă ca inadmisibilă, indiferent dacă solicitantul în cauză s-a întors în țara sa de origine după respingerea unei cereri de protecție internațională și înainte de depunerea unei noi cereri de protecție internațională?

2.	În cadrul răspunsului la prima întrebare, are vreo importanță dacă solicitantul în cauză a fost expulzat în țara sa de origine sau dacă s-a întors de bunăvoie în această țară?

Articolul 33 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2013/32/UE trebuie să fie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să respingă ca inadmisibilă o nouă cerere de protecție internațională în cazul în care, deși decizia privind cererea anterioară nu a inclus o decizie privind acordarea statutului de protecție subsidiară, au fost totuși examinate interdicții de expulzare, iar această examinare este comparabilă pe fond cu examinarea acordării statutului de protecție subsidiară?

Examinarea interdicțiilor de expulzare și examinarea acordării statutului de protecție subsidiară sunt comparabile în cazul în care, în cadrul examinării interdicțiilor de expulzare, ar trebui să se examineze în mod cumulativ dacă solicitantul în cauză, în statul în care urmează să fie expulzat, este expus:

a)	unui risc concret de tortură sau de tratamente sau pedepse inumane sau degradante;

b)	aplicării sau executării pedepsei cu moartea;

c)	unei încălcări a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția europeană a drepturilor omului – CEDO); sau

d)	unui pericol concret și considerabil în privința vieții, integrității corporale sau libertății sau dacă,

e)	în calitate de membru al populației civile, este expus unui pericol individual considerabil pentru viață sau integritate corporală, în contextul unui conflict armat internațional sau intern?

(1) Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO 2013, L 180, p. 60).

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Okrazhen sad Burgas (Bulgaria) la 14 iunie 2022 – Obshtina Pomorie/„Anhialo auto” OOD

(Cauza C-390/22)

(2022/C 340/25)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Okrazhen sad Burgas

Părțile din procedura principală

Reclamant: Obshtina Pomorie

Pârât:„Anhialo auto” OOD

Întrebările preliminare

Dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 (1) permit unui stat membru să introducă, prin intermediul legislației naționale sau al normelor interne, cerințe și restricții suplimentare referitoare la plata unei compensații către o întreprindere de transport pentru îndeplinirea unei obligații de serviciu public, care nu sunt prevăzute în acest regulament?

Articolul 4 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 permite plata unei compensații către întreprinderea de transport pentru îndeplinirea unei obligații de serviciu public în cazul în care parametrii pe baza cărora se calculează compensația nu au fost stabiliți în prealabil într-un contract de servicii publice, ci au fost stabiliți prin norme generale, iar efectul financiar net sau cuantumul compensației datorate a fost stabilit în conformitate cu procedura prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 1370/2007?

(1) Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și (CEE) nr. 1107/70 ale Consiliului (JO 2007, L 315, р. 1).

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franța) la 20 iunie 2022 – Ministre de l’Économie, des Finances et de la Relance/Manitou BF SA

(Cauza C-407/22)

(2022/C 340/26)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Recurent: Ministre de l’Économie, des Finances et de la Relance

Intimată: Manitou BF SA

Întrebarea preliminară

Articolul 49 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se opune unei legislații a unui stat membru referitoare la un regim de integrare fiscală în temeiul căreia o societate-mamă integrantă beneficiază de neutralizarea cotei-părți din cheltuieli și din costuri reintegrate ca urmare a dividendelor primite de ea de la societăți rezidente care fac parte din integrare, precum și, pentru a ține seama de Hotărârea din 2 septembrie 2015, Groupe Steria SCA (C-386/14), ca urmare a dividendelor primite de la filiale stabilite într-un alt stat membru care, dacă aceste filiale ar fi fost rezidente, ar fi fost eligibile în mod obiectiv, la cerere, pentru regimul de integrare, dar care refuză beneficiul acestei neutralizări unei societăți-mamă rezidente care, în pofida existenței unor legături de capital cu alte entități rezidente care permit constituirea unui grup fiscal integrat, nu a optat pentru apartenența sa la un astfel de grup, atât ca urmare a dividendelor care îi sunt distribuite de filialele sale rezidente, cât și a celor provenite de la filiale stabilite în alte state membre care îndeplinesc alte criterii de eligibilitate decât rezidența?

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franța) la 20 iunie 2022 – Ministre de l’Économie, des Finances et de la Relance/Bricolage Investissement France SA

(Cauza C-408/22)

(2022/C 340/27)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Recurent: Ministre de l’Économie, des Finances et de la Relance

Intimată: Bricolage Investissement France SA

Întrebarea preliminară

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Szegedi Törvényszék (Ungaria) la 28 iunie 2022 – SOLE-MiZo Zrt./Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

(Cauza C-426/22)

(2022/C 340/28)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Szegedi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: SOLE-MiZo Zrt.

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

Întrebările preliminare

În situațiile în care, în conformitate cu legislația statului membru, dobânzile aferente valorii excedentului de taxă pe valoarea adăugată (denumită în continuare „TVA”) deductibil (denumite în continuare „dobânzi aferente TVA-ului”) care nu a putut fi recuperat ca urmare a aplicării condiției „de plată a contraprestației” sunt calculate prin aplicarea unei rate a dobânzii care acoperă în mod incontestabil dobânda aferente creditelor de pe piața monetară pe termen scurt și care este stabilită la rata de referință a băncii centrale, majorată cu două puncte procentuale, pentru perioada de declarare a TVA-ului, astfel încât aceste dobânzi curg începând din ziua următoare celei a depunerii formularului declarației de TVA în care persoana impozabilă a indicat un excedent de TVA care trebuia reportat în perioada de declarare următoare, ca urmare a aplicării condiției „de plată a contraprestației”, până în ultima zi a depunerii formularului declarației de TVA următoare, dreptul Uniunii, în special articolul 183 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) (denumită în continuare „Directiva TVA”), principiile efectivității și echivalenței, efectului direct și proporționalității, precum și Hotărârea Curții pronunțată la 23 aprilie 2020 în cauzele conexate Sole-Mizo și Dalmandi Mezőgazdasági (C-13/18 și C-126/18) (denumită în continuare „Hotărârea Sole-Mizo și Dalmandi Mezőgazdasági”) trebuie interpretat în sensul că este contrară acestuia o practică a unui stat membru precum cea în discuție în prezenta cauză, care nu permite ca, pe lângă dobânzile aferente TVA-ului, să se perceapă dobânzi pentru a compensa persoana impozabilă pentru deprecierea monetară a sumei în cauză, provocată de scurgerea timpului în urma respectivei perioade de declarare până la plata efectivă a acestor dobânzi?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, dreptul Uniunii menționat în întrebarea respectivă și Hotărârea Sole-Mizo și Dalmandi Mezőgazdasági trebuie interpretate în sensul că este compatibil cu acestea faptul că o instanță națională stabilește rata dobânzii aplicabilă deprecierii monetare prin echivalarea acesteia cu rata inflației?

Dreptul Uniunii menționat în prima întrebare preliminară și Hotărârea Sole-Mizo și Dalmandi Mezőgazdasági trebuie interpretate în sensul că se opun practicii unui stat membru potrivit căreia, la calcularea valorii deprecierii monetare, se ia în considerare și faptul că, până la îndeplinirea condiției „de plată a contraprestației”, și anume până la plata contravalorii bunului sau a serviciului, persoana impozabilă în cauză avea la dispoziție contraprestația pentru achiziții și taxa corespunzătoare și se evaluează de asemenea, pe lângă rata inflației înregistrate în perioada de depreciere monetară, perioada în care persoana impozabilă a fost privată de TVA (nu a putut solicita rambursarea sa)?

(1) JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 03, p. 7.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/22

Recurs introdus la 5 iulie 2022 de Leon Leonard Johan Veen împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 27 aprilie 2022 în cauza T-436/21, Veen/Europol

(Cauza C-444/22 P)

(2022/C 340/29)

Limba de procedură: slovaca

Părțile

Recurent: Leon Leonard Johan Veen (reprezentant: M. Mandzák, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii

Concluziile recurentului

—	Anularea în totalitate a hotărârii atacate;

—	trimiterea cauzei spre reexaminare Tribunalului;

—	impunerea în sarcina Tribunalului a obligației de a se pronunța cu privire la cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recursul este întemeiat pe patru motive. Tribunalul a săvârșit o eroare de apreciere în drept și a aplicat în mod greșit dreptul material, în special în ceea ce privește răspunderea pârâtei pentru prejudiciu și obligația acesteia de a prelucra datele cu caracter personal în cadrul unei verificări încrucișate. De asemenea, Tribunalul a constatat, de asemenea în mod greșit, lipsa unei legături de cauzalitate între acțiunile pârâtei și faptul prejudiciabil și nu a motivat suficient hotărârea atacată.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/23

Recurs introdus la 4 iulie 2022 de Larko Geniki Metalleftiki kai Metallourgiki AE împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 4 mai 2022 în cauza T-423/14 RENV, Larko Geniki Metalleftiki kai Metallourgiki AE/Comisia

(Cauza C-445/22 P)

(2022/C 340/30)

Limba de procedură: elena

Părțile

Recurentă: Larko Geniki Metalleftiki kai Metallourgiki AE (reprezentanți: N. Korogiannakis, I. Dryllerakis și E. Rantos, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 4 mai 2022 în cauza T-423/14 RENV, Larko Geniki Metalleftiki kai Metallourgiki AE (ECLI:EU:T:2022:268);

—	trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului și

—	soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată aferente prezentei cauze.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, recurenta invocă următorul motiv de recurs:

Motiv de recurs: încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE în măsura în care Tribunalul a concluzionat că măsura 2 (garanția statului din 2008) a conferit un avantaj recurentei

Potrivit recurentei, aprecierea Tribunalului potrivit căreia măsura 2 (garanția statului din 2008) i-a conferit un avantaj, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, este afectată de mai multe erori de drept.

Recurenta invocă în special că concluzia Tribunalului, pe de o parte, este afectată de o eroare de apreciere a punctului 3.2 litera d) din Comunicarea privind garanțiile și, pe de altă parte, este afectată de o repartizare eronată a sarcinii probei între Comisie și statul membru în cauză, cu încălcarea celor stabilite prin jurisprudența Curții.

În plus, concluzia hotărârii atacate se bazează pe elemente total insuficiente și în orice caz care nu sunt anterioare momentului acordării măsurii 2, cu încălcarea celor stabilite de Curte în Hotărârea din 26 martie 2020, C-244/18 P, Larko Geniki Metalleftiki kai Metallourgiki AE/Comisia.

În sfârșit, recurenta arată că această concluzie este bazată pur și simplu pe o prezumție negativă, întemeiată pe lipsa de informații care să permită să se ajungă la concluzia contrară, fără să existe alte elemente de natură să stabilească în mod pozitiv existența unui astfel de avantaj.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/24

Recurs introdus la 5 iulie 2022 de Robert Roos și alții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 27 aprilie 2022 în cauzele conexate T-710/21, T-722/21 și T-723/21, Robert Roos și alții/Parlamentul European

(Cauza C-458/22 P)

(2022/C 340/31)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Robert Roos și alții (reprezentanți: P. de Bandt, avocat, M. R. Gherghinaru, V. Heinen, avocate)

Celelalte părți din procedură: Parlamentul European, IC și alții

Concluziile recurenților

Recurenții solicită Curții:

—	anularea punctelor 1 și 2 din dispozitivul Hotărârii pronunțate de Tribunalul Uniunii Europene la 27 aprilie 2022 în cauzele T-710/21, T-722/21 și T-723/21;

—	obligarea Parlamentului European la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură în fața Curții, inclusiv a onorariilor de avocat.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului formulat, recurenții invocă două motive.

Primul motiv, referitor la o eroare de drept întemeiată pe lipsa unui temei juridic valid al deciziei atacate.

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European constituie un temei juridic valid, pe de o parte, pentru a limita accesul la clădirile Parlamentului European doar la cazul persoanelor care dispun de un certificat digital al UE privind COVD valid și, pe de altă parte, pentru a justifica prelucrarea datelor cu caracter personal extrem de sensibile ale recurenților. Hotărârea atacată cu recurs conduce în special la încălcarea următoarelor prevederi legale și principii generale de drept: (i) articolul 8 și articolul 52 alineatele (1) și (3) din cartă; (ii) articolul 7 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene; (iii) articolul 2 din Decizia 2005/684/CE, Euratom a Parlamentului European din 28 septembrie 2005 de adoptare a Statutului deputaților în Parlamentul European (1); (iv) articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul 2018/1725 (2); (v) obligația de motivare a hotărârilor Tribunalului consacrată la articolul 36 și la articolul 53 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene; (vi) principiul general al dreptului privind paralelismul formelor și (vii) principiul ierarhiei normelor.

Al doilea motiv, referitor la o eroare de drept întemeiată pe încălcarea principiilor limitării scopului prelucrării datelor cu caracter personal și al legalității.

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că Parlamentul European este autorizat să prelucreze datele cu caracter personal cuprinse în certificatele COVID naționale ale reclamanților pentru a restrânge accesul la clădirile Parlamentului European, deși totuși acest obiectiv nu este prevăzut de dreptul belgian și de dreptul francez. Tribunalul a săvârșit de asemenea o eroare de drept atunci când a statuat că tratamentul datelor cu caracter personal realizat de Parlamentul European intră sub incidența excepției prevăzute la articolul 6 din Regulamentul 2018/1725.

În acest mod, hotărârea atacată cu recurs conduce la încălcarea următoarelor prevederi legale și principii generale: (i) articolul 4 primul paragraf literele (a), (b) și (c) și articolele 5 și 6 din Regulamentul 2018/1725 și (ii) obligația de motivare a hotărârilor Tribunalului consacrată la articolele 36 și 53 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(1) JO 2005, L 262, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 6, p. 28.

(2) Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO 2018, L 295, p. 39).

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/25

Recurs introdus la 14 iulie 2022 de OC împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 4 mai 2022 în cauza T-384/20, OC/Comisia

(Cauza C-479/22 P)

(2022/C 340/32)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: OC (reprezentant: I. Ktenidis, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Obiectul recursului: Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) pronunțată la 4 mai 2022 în cauza T-384/20, OC/Comisia Europeană (ECLI:EU:T:2022:273)

Recurenta solicită Curții:

—	anularea în totalitate a hotărârii atacate;

—	soluționarea în mod definitiv a litigiului;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor aferente atât procedurii de recurs, cât și procedurii în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului său, recurenta invocă următoarele trei motive:

Primul motiv, întemeiat pe o interpretare eronată a articolului 3 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2018/1725 (1) în ceea ce privește, pe de o parte, noțiunea de persoană fizică „identificabilă” și, pe de altă parte, noțiunea de „toate mijloacele […] pe care este probabil, în mod rezonabil, să le utilizeze […] în scopul identificării […] persoanei fizice respective”, precum și pe o denaturare a elementelor de probă aferente identificării recurentei de către o persoană particulară.

Al doilea motiv, întemeiat pe o interpretare eronată a articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2013 (2) și a articolului 48 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu articolul 6 paragraful 2 din CEDO, în ceea ce privește întinderea prezumției de inocență.

3)	Al treilea motiv, întemeiat pe o denaturare a unui element de probă aferent atingerii aduse dreptului la bună administrare care este consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(1) Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO 2018, L 295, p. 39).

(2) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO 2013, L 248, p. 1).

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/25

Recurs introdus la 22 iulie 2022 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 11 mai 2022 în cauza T-151/20, Republica Cehă/Comisia

(Cauza C-494/22 P)

(2022/C 340/33)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-P. Keppenne, T. Materne, P. Němečková, agenți)

Celelalte părți din procedură: Republica Cehă, Regatul Belgiei, Republica Polonă

Concluziile recurentei

—	Anularea punctului 1 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 11 mai 2022, Republica Cehă/Comisia (T-151/20, EU:T:2022:281).

—	respingerea acțiunii în cauza T-151/20 sau, dacă este cazul, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la acele aspecte ale motivelor care nu au fost încă examinate;

—

în cazul în care Curtea de Justiție soluționează în mod definitiv această cauză, obligarea Republicii Cehe la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană în cadrul procedurilor în fața Tribunalului și a Curții sau, în cazul trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunal, soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă două motive:

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de Tribunal în interpretarea articolului 6 alineatul (3) litera (b) și a articolului 17 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 (1), cu modificările ulterioare.

În această privință, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în interpretarea articolul 6 alineatul (3) din regulamentul menționat atunci când a statuat că înscrierea în evidența contabilă B a sumelor corespunzătoare drepturilor constatate în temeiul articolului 2 din același regulament constituie o operațiune pur contabilă și, prin urmare, termenele pentru o astfel de înregistrare nu trebuie calculate de la data la care drepturile în cauză ar fi trebuit să fie constatate, ci de la data la care aceste drepturi au fost efectiv constatate de autoritățile competente din Republica Cehă.

În consecință, Tribunalul a săvârșit de asemenea o eroare de drept atunci când a statuat că Republica Cehă se putea prevala de posibilitatea de a fi scutită de obligația de a pune la dispoziția Comisiei suma în litigiu în temeiul articolului 17 alineatul (2) din regulamentul menționat (motiv îndreptat împotriva punctelor 85-93 din hotărârea atacată).

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de Tribunal în interpretarea articolului 2 alineatul (1) și a articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1150/2000 coroborate cu articolul 217 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (2), precum și cu articolul 325 din Tratatul FUE, care impune statelor membre să combată frauda și orice alte activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, considerând că Republica Cehă nu a stabilit cu întârziere taxele vamale în cauză, în măsura în care nu a făcut această constatare în zilele următoare întoarcerii reprezentantului biroului vamal ceh care a participat la misiunea de control efectuată de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) în Laos în luna noiembrie 2007 (motiv îndreptat împotriva punctelor 94-126 din hotărârea atacată).

Prin urmare, Tribunalul a apreciat în mod greșit aplicabilitatea cadrului juridic în sensul că acest cadru juridic ar fi trebuit să permită Republicii Cehe să aștepte furnizarea de către OLAF a probelor colectate în cursul misiunii (și, prin urmare, să nu respecte obligația de a constata existența unui drept al Uniunii asupra resurselor proprii), în detrimentul intereselor financiare ale Uniunii. Tribunalul ar fi trebuit să interpreteze dreptul Uniunii aplicabil în sensul că, în temeiul principiului diligenței, Republica Cehă era obligată, imediat după întoarcerea reprezentantului său din misiunea de inspecție, să solicite OLAF elementele de probă colectate în cursul acestei misiuni, ceea ce i-ar fi permite să constate dreptul Uniunii asupra resurselor proprii în zilele următoare întoarcerii reprezentantului ceh din misiunea de inspecție în Laos.

(1) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților (JO 2000, L 130, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 184)

(2) JO 1992, L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/27

Hotărârea Tribunalului din 6 iulie 2022 – ABLV Bank/SRB

(Cauza T-280/18) (1)

(„Uniunea economică și monetară - Uniunea bancară - Mecanismul unic de rezoluție pentru instituțiile de credit și anumite întreprinderi de investiții (MUR) - Procedură de rezoluție aplicabilă în cazul în care o entitate se află sau este susceptibilă de a se afla în dificultate - Decizie a SRB de a nu adopta o schemă de rezoluție - Acțiune în anulare - Act care lezează - Interes de a exercita acțiunea - Calitate procesuală activă - Admisibilitate parțială - Articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 - Competența emitentului actului - Dreptul de a fi ascultat - Obligație de motivare - Proporționalitate - Egalitate de tratament”)

(2022/C 340/34)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: ABLV Bank AS (Riga, Letonia) (reprezentant: O. Behrends, avocat)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție (reprezentanți: J. De Carpentier, E. Muratori și H. Ehlers, agenți, asistați de J. Rivas Andrés, avocat, și de B. Heenan, solicitor)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: R. Ugena, A. Witte și A. Lefterov, agenți)

Obiectul

Prin intermediul acțiunii sale întemeiate pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea deciziilor Comitetului unic de rezoluție (SRB) din 23 februarie 2018 de a nu adopta scheme de rezoluție în privința instituțiilor de credit ABLV Bank AS și ABLV Bank Luxembourg SA, în sensul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	ABLV Bank AS suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comitetul unic de rezoluție (SRB).

3)	Banca Centrală Europeană (BCE) va suporta propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 259, 23.7.2018.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/27

Hotărârea Tribunalului din 6 iulie 2022 – Puigdemont i Casamajó și Comín i Oliveres/Parlamentul

(Cauza T-388/19) (1)

(„Drept instituțional - Membru al Parlamentului - Refuz al președintelui Parlamentului de a le recunoaște unor candidați aleși calitatea de deputat european și drepturile asociate - Acțiune în anulare - Act care nu este supus căilor de atac - Inadmisibilitate”)

(2022/C 340/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Carles Puigdemont i Casamajó (Waterloo, Belgia), Antoni Comín i Oliveres (Waterloo) (reprezentanți: P. Bekaert, G. Boye, S. Bekaert, avocați, și B. Emmerson, QC)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: N. Görlitz, T. Lukácsi și C. Burgos, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtului: Regatul Spaniei (reprezentant: A. Gavela Llopis, agent)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanții solicită anularea, pe de o parte, a instrucțiunii președintelui Parlamentului European din 29 mai 2019 prin care li se refuză beneficiul serviciului de primire și de asistență oferit deputaților europeni la începerea mandatului și acordarea unei acreditări temporare și, pe de altă parte, a refuzului președintelui Parlamentului de a le recunoaște calitatea de deputat european, cuprins în scrisoarea din 27 iunie 2019.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Îi obligă pe domnii Carles Puigdemont i Casamajó și Antoni Comín i Oliveres la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Parlamentul European, inclusiv în cauzele T-388/19 R, C-646/19 P(R) și T-388/19 R-RENV.

3)	Regatul Spaniei va suporta propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 270, 12.8.2019.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/28

Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2022 – Design Light & Led Made in Europe și Design Luce & Led Made in Italy/Comisia

(Cauza T-886/19) (1)

(„Concurență - Abuz de poziție dominantă - Înțelegeri - Sectorul iluminării cu leduri - Program de acordare a licențelor de brevet (Patent Licensing Program) - Decizie de respingere a unei plângeri - Articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 - Eroare vădită de apreciere - Obligația de motivare - Lipsa interesului Uniunii - Probabilitatea de a putea stabili existența unei încălcări”)

(2022/C 340/36)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Design Light & Led Made in Europe (Milano, Italia), Design Luce & Led Made in Italy (Roma, Italia) (reprezentanți: M. Maresca, D. Maresca și S. Pelleriti, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Ernst, C. Sjödin și J. Szczodrowski, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Signify Holding BV (Eindhoven, Țările de Jos) (reprezentanți: R. Snelders, R. Lepetska și N. Van Belle, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea formulată în temeiul articolului 263 TFUE, reclamantele solicită anularea Deciziei C(2019) 7805 final a Comisiei din 25 octombrie 2019 de respingere a plângerii lor privind încălcări ale articolelor 101 sau 102 TFUE pretins săvârșite de Koninklijke Philips NV (cazul AT.39913 – LED)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Design Light & Led Made in Europe și Design Luce & Led Made in Italy la plata cheltuielilor de judecată.

3)	Signify Holding BV suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 61, 24.2.2020.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/29

Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2022 – Tartu Agro/Comisia

(Cauza T-150/20) (1)

(„Ajutoare de stat - Agricultură - Contract de arendare privind terenuri agricole din Estonia - Decizie prin care se declară ajutorul incompatibil cu piața internă și se dispune recuperarea acestuia - Avantaj - Stabilirea prețului pieței - Principiul operatorului privat - Aprecieri economice complexe - Control jurisdicțional - Luare în considerare a tuturor elementelor relevante - Obligația de diligență”)

(2022/C 340/37)

Limba de procedură: estona

Părțile

Reclamantă: Tartu Agro AS (Tartu, Estonia) (reprezentanți: T. Järviste, T. Kaurov, M. Valberg și M. Peetsalu, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Bottka și E. Randvere, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, Tartu Agro AS, solicită anularea Deciziei C(2020) 252 final a Comisiei din 24 ianuarie 2020 privind SA. 39182 (2017/C) (ex 2017/NN) (ex 2014/CP), presupus ajutor ilegal în favoarea AS Tartu Agro

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia C(2020) 252 final a Comisiei din 24 ianuarie 2020 privind SA. 39182 (2017/C) (ex 2017/NN) (ex 2014/CP), presupus ajutor ilegal în favoarea AS Tartu Agro.

2)	Comisia Europeană va suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Tartu Agro, inclusiv pe cele aferente procedurii de măsuri provizorii.

(1) JO C 175, 25.5.2020.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/29

Hotărârea Tribunalului din 6 iulie 2022 – JP/Comisia

(Cauza T-179/20) (1)

(„Funcție publică - Concurs general - Anunţ de concurs EPSO/AD/363/18 pentru recrutarea de administratori în domeniul fiscalității (AD 7) - Neînscriere pe lista de rezervă - Componența juriului - Stabilitate - Eroare vădită de apreciere - Răspundere”)

(2022/C 340/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanta: JP (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Champetier, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Lilamand, D. Milanowska și A.-C. Simon, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 270 TFUE, reclamanta solicită, pe de o parte, anularea deciziei din data de 10 decembrie 2019 prin care juriul concursului EPSO/AD/363/18 a refuzat, după reexaminare, să înscrie numele său pe lista de rezervă a laureaților respectivului concurs și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pe care l-ar fi suportat din cauza acestei decizii.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O obligă pe JP la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 209, 22.6.2020.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/30

Hotărârea Tribunalului din 6 iulie 2022 – Aerospinning Master Franchising/EUIPO – Mad Dogg Athletics (SPINNING)

(Cauza T-246/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene verbală SPINNING - Marcă devenită o denumire comercială obișnuită a unui produs sau serviciu pentru care este înregistrată - Articolul 51 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 58 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Public relevant”)

(2022/C 340/39)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Aerospinning Master Franchising s. r. o. (Praga, Republica Cehă) (reprezentant: K. Labalestra, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: D. Walicka și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Mad Dogg Athletics, Inc. (Venice, California, Statele Unite) (reprezentant: J. Steinberg, avocat)

Obiectul

Prin acțiunea formulată întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 26 februarie 2020 (cauza R 369/2019-4) privind o procedură de decădere între ea și intervenientă.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Aerospinning Master Franchising s. r. o. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 215, 29.6.2020.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/30

Hotărârea Tribunalului din 6 iulie 2022– Zhejiang Hangtong Machinery Manufacture și Ningbo Hi-Tech Zone Tongcheng Auto Parts/Comisia

(Cauza T-278/20) (1)

(„Dumping - Importuri de roți rutiere din oțel originare din China - Instituirea unei taxe antidumping definitive și perceperea definitivă a taxei provizorii - Articolul 17 alineatul (4), articolul 18 și 20 din Regulamentul (UE) 2016/1036 - Lipsă de cooperare - Insuficiența informațiilor comunicate Comisiei”)

(2022/C 340/40)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Zhejiang Hangtong Machinery Manufacture Co. Ltd (Taizhou, China), Ningbo Hi-Tech Zone Tongcheng Auto Parts Co. Ltd (Ningbo, China) (reprezentanți: K. Adamantopoulos și P. Billiet, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Blanck și G. Luengo, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea formulată în temeiul articolului 263 TFUE, reclamantele solicită anularea parțială a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/353 al Comisiei din 3 martie 2020 de instituire a unei taxei antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de roți rutiere din oțel originare din Republica Populară Chineză (JO 2020, L 65, p. 9)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă societățile Zhejiang Hangtong Machinery Manufacture Co. Ltd și Ningbo Hi-Tech Zone Tongcheng Auto Parts Co. Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 222, 6.7.2020.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/31

Hotărârea Tribunalului din 6 iulie 2022 – MZ/Comisia

(Cauza T-631/20) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Concurs EPSO/AD/363/18 pentru recrutarea de administratori în domeniul fiscalității - Limitarea alegerii celei de a doua limbi în care se desfășoară testele - Neînscriere pe lista de rezervă - Excepție de nelegalitate - Admisibilitate - Discriminare bazată pe limbă - Natura specifică a posturilor care urmează să fie ocupate - Justificare - Interesul serviciului - Proporționalitate”)

(2022/C 340/41)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: MZ (reprezentant: M. Velardo, avocată)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Lilamand, D. Milanowska și A.-C. Simon, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 270 TFUE, reclamanta solicită anularea deciziei din 10 decembrie 2019 prin care comisia de selecție din cadrul concursului EPSO/AD/363/18 a refuzat, după reexaminare, să îi înscrie numele pe lista de rezervă pentru recrutarea de administratori cu gradul AD 7 în domeniul fiscalității.

Dispozitivul

1)	Anulează decizia din 10 decembrie 2019 prin care comisia de selecție a concursului EPSO/AD/363/18 a refuzat, după reexaminare, să înscrie numele lui MZ pe lista de rezervă pentru recrutarea de administratori de gradul AD 7 în domeniul fiscalității.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 423, 7.12.2020.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/32

Hotărârea Tribunalului din 6 iulie 2022 – OC/SEAE

(Cauza T-681/20) (1)

(„Răspundere - Funcție publică - Personal al SEAE repartizat într-o țară terță - Denunțare a neregularităților - Raport de inspecție - Transfer - Acte care lezează - Comportamente nedecizionale - Respectarea cerințelor aferente procedurii precontencioase - Protecția avertizorilor de integritate - Articolul 22a din statut - Obligaţie de solicitudine - Articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale - Respectarea vieții private - Protecția datelor cu caracter personal”)

(2022/C 340/42)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: OC (reprezentanți: L. Levi și A. Champetier, avocați)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă (reprezentanți: S. Marquardt și R. Spáč, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 270 TFUE, reclamanta a solicitat repararea prejudiciului pe care l-ar fi suferit din cauza actelor și a comportamentelor Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE).

Dispozitivul

1)	Obligă Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) la plata sumei de 10 000 de euro lui OC cu titlu de prejudiciu moral suferit.

2)	Respinge acțiunea în rest.

3)	Obligă SEAE să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cele efectuate de OC.

(1) JO C 19, 18.1.2021.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/32

Hotărârea Tribunalului din 6 iulie 2022 – VI/Comisia

(Cauza T-20/21) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Recrutare - Concurs general EPSO/AD/363/18 - Neînscriere pe lista de rezervă - Egalitate de tratament - Stabilitatea compunerii comisiei de evaluare”)

(2022/C 340/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: VI (reprezentanți: D. Rovetta și V. Villante, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Lilamand, D. Milanowska și A.-C. Simon, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 270 TFUE, reclamanta solicită, pe de o parte, anularea, în primul rând, a deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului EPSO/AD/363/18 de a nu o înscrie pe lista de rezervă a concursului, în al doilea rând, a deciziei aceleiași comisii de evaluare de a respinge cererea reclamantei de reexaminare a deciziei inițiale, în al treilea rând, a deciziei Comisiei din 20 august 2019 de respingere a reclamației sale, în al patrulea rând, a anunțului de concurs EPSO/AD/363/18 din 11 octombrie 2018 organizat în vederea constituirii a două liste de rezervă de pe care Comisia ar recruta administratori (AD7) în domeniul vamal și al fiscalității, și, în al cincilea rând, a listei de rezervă a concursului, precum și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pretins suferit.

Dispozitivul

1)	Anulează decizia comisiei de evaluare din cadrul concursului general EPSO/AD/363/18 din 27 februarie 2020 de a nu înscrie numele VI pe lista de rezervă a concursului menționat, adoptată după reexaminare.

2)	Respinge acțiunea în rest.

3)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 128, 12.4.2021.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/33

Hotărârea Tribunalului din 6 iulie 2022 – Colombani/SEAE

(Cauza T-129/21) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Personal al SEAE - Postul de șef al delegației Uniunii în Canada - Postul de director pentru Africa de Nord și Orientul Mijlociu - Respingerea candidaturii”)

(2022/C 340/44)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Jean-Marc Colombani (Auderghem, Belgia) (reprezentant: N. de Montigny, avocat)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă (reprezentanți: S. Marquardt și R. Spáč, agenți, asistați de M. Troncoso Ferrer și F.-M. Hislaire, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 270 TFUE, reclamantul solicită anularea deciziei din 17 aprilie 2020 prin care Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) a respins candidatura sa pentru postul de director pentru Africa de Nord și Orientul Mijlociu (anunțul privind vacanța postului 2020/48) și a deciziei din 6 iulie 2020 prin care SEAE a respins candidatura sa pentru postul de șef al delegației Uniunii Europene în Canada (anunțul privind vacanța postului 2020/134).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Jean-Marc Colombani la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 182, 10.5.2021.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/33

Hotărârea Tribunalului din 6 iulie 2022 –Zdút/EUIPO – Nehera și alții (nehera)

(Cauza T-250/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă NEHERA - Cauză de nulitate absolută - Lipsa relei-credințe - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2022/C 340/45)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamant: Ladislav Zdút (Bratislava, Slovacia) (reprezentant: Y. Echevarría García, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Gája, agent)

Celelalte părţi din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenienți la Tribunal: Isabel Nehera (Sutton, Ontario, Canada), Jean-Henri Nehera (Burnaby, Columbia-Britanică, Canada), Natacha Sehnal (Montferrier-sur-Lez, Franța) (reprezentant: W. Woll, avocat)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 10 martie 2021 (cauza R 1216/2020-2).

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 10 martie 2021 (cauza R 1216/2020-2).

2)	Obligă EUIPO să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de domnul Ladislav Zdút, inclusiv cheltuielile de judecată necesare aferente procedurii care s a aflat pe rolul camerei de recurs.

3)	Doamna Isabel Nehera, domnul Jean Henri Nehera și doamna Natacha Sehnal vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 278, 12.7.2021.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/34

Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2022 – Tigercat International/EUIPO – Caterpillar (Tigercat)

(Cauza T-251/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Tigercat - Marcă a Uniunii Europene figurativă anterioară CAT - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2022/C 340/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Tigercat International Inc. (Cambridge, Ontario, Canada) (reprezentanți: B. Führmeyer și E. Matthes, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: P. Georgieva, D. Gája și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Caterpillar Inc. (Peoria, Illinois, Statele Unite) (reprezentanți: A. Renck și S. Petivlasova, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea și modificarea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 25 februarie 2021 (cauza R 16/2020-2) privind o procedură de opoziție între intervenientă și aceasta.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Tigercat International Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 263, 5.7.2021.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/35

Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2022 – Pejovič/EUIPO – ETA živilska industrija (TALIS)

(Cauza T-283/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală TALIS - Cauză de nulitate absolută - Rea-credință - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2022/C 340/47)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Edvin Pejovič (Pobegi, Slovenia) (reprezentant: U. Pogačnik, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Ivanauskas, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: ETA živilska industrija d.o.o. (Kamnik, Slovenia) (reprezentant: J. Sibinčič, avocat)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea și reformarea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 23 martie 2021 (cauza R 888/2020-4).

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 23 martie 2021 (cauza R 888/2020-4).

2)	Respinge acțiunea în rest.

3)	EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de domnul Edvin Pejovič în cadrul prezentei proceduri, precum și în cadrul procedurii care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

4)	ETA živilska industrija d.o.o. suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 278, 12.7.2021.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/35

Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2022 – Pejovič/EUIPO – ETA živilska industrija (RENČKI HRAM)

(Cauza T-284/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă RENČKI HRAM - Cauză de nulitate absolută - Rea-credință - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2022/C 340/48)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamant: Edvin Pejovič (Pobegi, Slovenia) (reprezentant: U. Pogačnik, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Ivanauskas, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: ETA živilska industrija d.o.o. (Kamnik, Slovenia) (reprezentant: J. Sibinčič, avocat)

Obiectul

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 23 martie 2021 (cauza R 1050/2020-4).

2)	Respinge acțiunea în rest.

3)	EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de domnul Edvin Pejovič în cadrul prezentei proceduri, precum și în cadrul procedurii care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

4)	ETA živilska industrija d.o.o. suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 278, 12.7.2021.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/36

Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2022 – Pejovič/EUIPO – ETA živilska industrija (RENŠKI HRAM)

(Cauza T-286/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală RENŠKI HRAM - Cauză de nulitate absolută - Rea-credință - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2022/C 340/49)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamant: Edvin Pejovič (Pobegi, Slovenia) (reprezentant: U. Pogačnik, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Ivanauskas, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: ETA živilska industrija d.o.o. (Kamnik, Slovenia) (reprezentant: J. Sibinčič, avocat)

Obiectul

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 23 martie 2021 (cauza R 679/2020 4).

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de domnul Edvin Pejovič în cadrul prezentei proceduri, precum și în cadrul procedurii care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

4)	ETA živilska industria d.o.o. suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 278, 12.7.2021.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/37

Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2022 – Pejovič/EUIPO – ETA živilska industrija (SALATINA)

(Cauza T-287/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală SALATINA - Cauză de nulitate absolută - Rea-credință - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2022/C 340/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Edvin Pejovič (Pobegi, Slovenia) (reprezentant: U. Pogačnik, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Ivanauskas, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: ETA živilska industrija d.o.o. (Kamnik, Slovenia) (reprezentant: J. Sibinčič, avocat)

Obiectul

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 23 martie 2021 (cauza R 889/2020-4).

2)	Respinge acțiunea în rest.

3)	EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de domnul Edvin Pejovič în cadrul prezentei proceduri, precum și în cadrul procedurii care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

4)	ETA živilska industrija d.o.o. suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 278, 12.7.2021.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/37

Hotărârea Tribunalului din 6 iulie 2022 – ALO jewelry CZ/EUIPO – Cartier International (ALOve)

(Cauza T-288/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative ALOve - Marca internațională figurativă anterioară LOVe - Motiv relativ de refuz - Profit necuvenit obținut din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2022/C 340/51)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: ALO jewelry CZ s. r. o. (Praga, Republica Cehă) (reprezentant: K. Čermák, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Capostagno, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Cartier International AG (Steinhausen, Elveția) (reprezentant: A. Zalewska, avocat)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta a solicitat anularea deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din data de 18 martie 2021 (cauza R 2679/2019-5).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă ALO jewelry CZ s. r. o la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 278, 12.7.2021.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/38

Hotărârea Tribunalului din 6 iulie 2022 – HB/Comisia

(Cauza T-408/21) (1)

(„Contracte de achiziții publice de servicii - Prestări de servicii de asistență tehnică pentru Consiliul Superior al Magistraturii și autoritățile ucrainene - Neregularități în procedurile de atribuire a contractelor - Recuperarea sumelor plătite nejustificat - Decizii care constituie titluri executorii - Articolul 299 TFUE - Competența autorului actului - Răspunderea extracontractuală a Uniunii”)

(2022/C 340/52)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: HB (reprezentant: L. Levi, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Araujo Arce, J. Estrada de Solà și J. Baquero Cruz, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea formulată, reclamanta solicită, pe de o parte, în temeiul articolului 263 TFUE, anularea Deciziei C(2021) 3339 final a Comisiei din 5 mai 2021 referitoare la recuperarea unei creanțe în cuantum de 4 241 507 de euro în sarcina sa, în temeiul contractului având numărul de referință TACIS/2006/101-510 și a Deciziei C(2021) 3340 final a Comisiei din 5 mai 2021 referitoare la recuperarea unei creanțe în cuantum de 1 197 055,86 euro în sarcina sa, în temeiul contractului având numărul de referință CARDS/2008/166-429, și, pe de altă parte, în temeiul articolului 268 TFUE, rambursarea tuturor sumelor eventual recuperate de Comisia Europeană pe baza acestor decizii, plus dobânzi de întârziere la rata aplicată de Banca Centrală Europeană (BCE), majorată cu 7 puncte, precum și plata unui euro simbolic cu titlu de daune interese, sub rezerva acoperirii prejudiciului moral pe care aceasta l-ar fi suferit

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia C(2021) 3339 final a Comisiei din 5 mai 2021 referitoare la recuperarea unei creanțe în cuantum de 4 241 507 de euro în sarcina HB și a Deciziei C(2021) 3340 final a Comisiei din 5 mai 2021 referitoare la recuperarea unei creanțe în cuantum de 1 197 055,86 euro în sarcina HB.

2)	Respinge acțiunea în rest.

3)	HB și Comisia Europeană suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată, inclusiv pe cele aferente procedurii măsurilor provizorii.

(1) JO C 338 din 23.8.2021.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/39

Hotărârea Tribunalului din 6 iulie 2022 – Les Éditions P. Amaury/EUIPO – Golden Balls (BALLON D’OR)

(Cauza T-478/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene verbală BALLON D’OR - Utilizarea serioasă a mărcii - Decădere parțială - Articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Dovada utilizării serioase - Aprecierea probelor - Calificarea serviciilor”)

(2022/C 340/53)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Les Éditions P. Amaury (Boulogne-Billancourt, Franța) (reprezentanți: T. de Haan și M. Laborde, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: M. Chylińska și J. Crespo Carrillo, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Golden Balls Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: M. Hawkins, solicitor, T. Dolde și V. Pati, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea formulată în temeiul articolului 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 7 iunie 2021 (cauza R 1073/2020-4).

Dispozitivul

Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 7 iunie 2021 (cauza R 1073/2020-4) întrucât a confirmat decizia diviziei de anulare prin care s-a declarat decăderea mărcii în ceea ce privește serviciile „divertisment”, „divertisment televizat” și „organizare și concursuri (divertisment)” din clasa 41 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare.

2)	Respinge acțiunea în rest.

3)	Fiecare parte va suporta propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 382, 20.9.2021.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/40

Hotărârea Tribunalului din 27 iulie 2022 – RT France/Consiliul

(Cauza T-125/22) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina - Interdicție temporară a difuzării și suspendare a autorizațiilor de difuzare a conținuturilor anumitor canale mass-media - Înscriere pe lista entităților cărora li se aplică măsuri restrictive - Competența Consiliului - Dreptul la apărare - Dreptul de a fi ascultat - Libertatea de exprimare și de informare - Proporționalitate - Libertatea de a desfășura o activitate comercială - Principiul nediscriminării pe motiv de cetățenie”)

(2022/C 340/55)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: RT France (Boulogne-Billancourt, Franța) (reprezentanți: E. Piwnica și M. Nguyen Chanh, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Lejeune, R. Meyer și S. Emmerechts, agenți)

Intervenienți în susținerea pârâtului: Regatul Belgiei (reprezentanți: C. Pochet, M. Van Regemorter și L. Van den Broeck, agenți), Republica Estonia (reprezentanți: N. Grünberg și M. Kriisa, agenți), Republica Franceză (reprezentanți: A.-L. Desjonquères, J.-L. Carré, W. Zemamta și T. Stéhelin, agenți), Republica Letonia (reprezentanți: K. Pommere, J. Davidoviča, I. Hūna, D. Ciemiņa și V. Borodiņeca, agenți), Republica Lituania (reprezentanți: K. Dieninis și V. Kazlauskaitė-Švenčionienė, agenți), Republica Polonă (reprezentanți: B. Majczyna și A. Miłkowska, agenți), Comisia Europeană (reprezentanți: D. Calleja Crespo, V. Di Bucci, J.-F. Brakeland și M. Carpus Carcea, agenți), Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (reprezentanți: F. Hoffmeister, L. Havas și M. A. De Almeida Veiga, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei (PESC) 2022/351 a Consiliului din 1 martie 2022 de modificare a Deciziei 2014/512/PESC privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina (JO 2022, L 65, p. 5) și a Regulamentului (UE) 2022/350 al Consiliului din 1 martie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 833/2014 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina (JO 2022, L 65, p. 1), în măsura în care aceste acte o vizează.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	RT France suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene, inclusiv pe cele aferente procedurii de măsuri provizorii.

3)	Regatul Belgiei, Republica Estonia, Republica Franceză, Republica Letonia, Republica Lituania, Republica Polonă, Comisia Europeană și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 148, 4.4.2022.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/41

Ordonanța Tribunalului din 6 iulie 2022 – JP/Comisia

(Cauza T-638/20) (1)

(„Acțiune în anulare și în despăgubire - Funcție publică - Concurs general - Anunț de concurs EPSO/AD/363/18 pentru recrutarea de administratori în domeniul fiscalității (AD 7) - Neînscriere pe lista de rezervă - Litispendență - Inadmisibilitate vădită”)

(2022/C 340/56)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: JP (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Champetier, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Milanowska și T. Lilamand, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 270 TFUE, reclamanta solicită, pe de o parte, anularea deciziei din 10 decembrie 2019 prin care comisia de evaluare din cadrul concursului EPSO/AD/363/18 a refuzat, după reexaminare, să îi înscrie numele pe lista de rezervă a candidaților care au reușit la concursul menționat și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pe care l-ar fi suferit ca urmare a acestei decizii.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O obligă pe JP la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 433, 14.12.2020.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/41

Ordonanța Tribunalului din 14 iulie 2022 – IN.PRO.DI/EUIPO – Aiello (CAPRI)

(Cauza T-203/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Revocare a deciziei atacate - Dispariția obiectului litigiului - Nepronunțare asupra fondului”)

(2022/C 340/57)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: IN.PRO.DI – Inghirami produzione distribuzione SpA (Milano, Italia) (reprezentant: V. Piccarreta, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Capostagno, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului: Antonino Aiello (Napoli, Italia) (reprezentant: L. Manna, avocat)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 3 februarie 2021 (cauza R 49/2020-1).

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului cauzei.

2)	Obligă Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 217, 7.6.2021.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/42

Ordonanța Tribunalului din 12 iulie 2022 – LW/Comisia

(Cauza T-728/21) (1)

(„Funcție publică - Reclamant care a încetat să răspundă solicitărilor Tribunalului - Nepronunțare asupra fondului”)

(2022/C 340/58)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: LW (reprezentanți: L. Levi și N. Flandin, avocate)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Hohenecker și T. Lilamand, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 270 TFUE, reclamanta solicită, pe de o parte, anularea deciziei Comisiei Europene din 8 ianuarie 2021 prin care a fost repartizată pe un alt post în cadrul aceleiași unități și, în măsura în care este necesar, a deciziei Comisiei din 29 iulie 2021 de respingere a reclamației formulate în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene împotriva deciziei menționate și, pe de altă parte, repararea prejudiciului moral pe care l-ar fi suferit ca urmare a acestor decizii.

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra prezentei acțiuni.

2)	O obligă pe LW să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 11, 10.1.2022.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/42

Ordonanța Tribunalului din 6 iulie 2022 – ClientEarth/Comisia

(Cauza T-792/21) (1)

(„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Convenția de la Aarhus - Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 - Raport de evaluare a impactului și alte documente referitoare la o inițiativă legislativă în domeniul mediului - Refuz implicit de acordare a accesului - Decizie explicită adoptată după introducerea acțiunii - Nepronunțare asupra fondului”)

(2022/C 340/59)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: ClientEarth AISBL (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: F. Logue, solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Ehrbar și A. Spina, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea deciziei implicite a Comisiei Europene din 12 octombrie 2021 de respingere a cererii de acordare a accesului la mai multe documente referitoare la inițiativa legislativă a Uniunii Europene privind guvernanța corporativă sustenabilă

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 84, 21.2.2022.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/43

Ordonanța Tribunalului din 6 iulie 2022 – Ana Teresa Perez Lopes Pargana Calado/Curtea de Justiție a Uniunii Europene

(Cauza T-31/22) (1)

(„Contracte de achiziții publice de servicii - Retragerea deciziilor atacate - Nepronunțare asupra fondului”)

(2022/C 340/60)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Ana Teresa Perez Lopes Pargana Calado (Lisabona, Portugalia) (reprezentant: M. Marques Matias, avocată)

Pârâtă: Curtea de Justiție a Uniunii Europene (reprezentanți: J. Inghelram și Á. Almendros Manzano, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea formulată, întemeiată în esență pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea deciziilor Curții de Justiție a Uniunii Europene de excludere a cererilor sale de participare la procedura de achiziții publice privind traducerea de texte juridice din anumite limbi oficiale ale Uniunii Europene în portugheză

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Curtea suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de doamna Ana Teresa Perez Lopes Pargana Calado.

(1) JO C 158, 11.4.2022.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/43

Ordonanța președintelui Tribunalului din 14 iulie 2022 – Telefónica de España/Comisia

(Cauza T-170/22 R)

(„Măsuri provizorii - Contracte de achiziții publice de servicii - Servicii transeuropene securizate de telematică între administrații (TESTA) - Cerere de măsuri provizorii - Lipsa urgenței”)

(2022/C 340/61)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Telefónica de España, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: F. González Díaz, J. Blanco Carol, avocați, și P. Stuart, barrister)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. André și M. Ilkova, agenți)

Obiectul

Prin cererea întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE, reclamanta solicită, pe de o parte, suspendarea executării Deciziei Comisiei Europene din 21 ianuarie 2022 privind cererea de ofertă DIGIT/A 3/PR/2019/010, intitulată „Servicii transeuropene securizate de telematică între administrații (TESTA)”, prin care reclamanta a fost informată că oferta sa nu a fost reținută în cadrul procedurii de atribuire a contractului și prin care a fost anunțată semnarea iminentă a contractului cu ofertantul selectat, precum și, pe de altă parte, obligarea Comisiei să suspende semnarea acestui contract

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Revocă Ordonanța din 1 aprilie 2022, Telefónica de España/Comisia (T-170/22 R).

3)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererii de intervenție formulate de societatea BT Global Services Belgium BV.

4)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul, cu excepția celor efectuate de societatea BT Global Services Belgium BV. Aceasta din urmă suportă cheltuielile de judecată în cadrul cererii sale de intervenție.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/44

Acțiune introdusă la 3 iunie 2022 – Stöttingfjällets Miljöskyddsförening/Comisia

(Cauza T-345/22)

(2022/C 340/62)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Stöttingfjällets Miljöskyddsförening (Lycksele, Suedia) (reprezentant: G. Byrne, Barrister-at-Law)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Comisiei de respingere ca inadmisibilă a cererii reclamantei din 15 decembrie 2021 de efectuare a unei reexaminări interne, notificată reclamantei prin scrisoarea din 1 aprilie 2022, pentru motivul că decizia respectivă încalcă tratatele;

—

în plus sau cu titlu subsidiar, declararea, în temeiul articolului 265 TFUE, a faptului că Comisia s-a abținut în mod nelegal să acționeze după ce a fost invitată să o facă prin scrisoarea reclamantei din 15 decembrie 2021 și/sau s-a abținut să adopte o poziție în privința plângerii formulate de reclamantă în scrisoarea respectivă;

—

declararea faptului că, în împrejurările în care planul energetic și climatic național integrat din Suedia adoptat în luna ianuarie 2020 (denumit în continuare „PECN-ul suedez”) nu respectă Convenția de la Aarhus, Comisia a săvârșit o eroare atunci când l-a evaluat și/sau adoptat și/sau publicat, el fiind, prin urmare, contrar dreptului Uniunii și dreptului internațional și/sau nelegal;

—

declararea faptului că, în prezența unor încălcări grave, persistente și actuale ale dreptului mediului, Comisia nu și-a îndeplinit obligațiile pozitive care îi revin în temeiul dreptului Uniunii și al dreptului internațional de a lua măsurile necesare și adecvate pentru a remedia caracterul neconform cu Convenția de la Aarhus al PECN-ului suedez;

—

declararea faptului că Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (1) nu pune în aplicare dispozițiile Convenției de la Aarhus, în special articolul 7 din aceasta, și, ca atare, nu este conform cu dreptul Uniunii și cu dreptul internațional al mediului și, prin urmare, este nelegal;

—

având în vedere caracterul neconform cu Convenția de la Aarhus al PECN-urilor și în special al PECN-ului suedez, declararea faptului că neîndeplinirea de către Comisie a obligațiilor care îi revin în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 constituie o încălcare a regulamentului menționat, o încălcare a convenției [de la Aarhus] și, în plus, o încălcare a obligațiilor pozitive ale Comisiei care decurg din tratate;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv, referitor la necesitatea anulării deciziei Comisiei comunicate reclamantei prin scrisoarea din 1 aprilie 2022. Reclamanta a prezentat Comisiei o cerere prin scrisoarea din 15 decembrie 2021. Ca răspuns la cererea reclamantei, Comisia, prin scrisoarea menționată mai sus, a considerat că cererea respectivă era inadmisibilă. Reclamanta susține că decizia Comisiei în această privință este fundamental viciată și constituie o încălcare a dreptului Uniunii și a dreptului internațional al mediului, precum și o încălcare a tratatelor. În opinia reclamantei, Comisia nu și-a îndeplinit obligațiile pozitive care decurg din tratate și din dreptul internațional, printre care articolele 3, 6 și 7 din Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu („Convenția de la Aarhus”). Reclamanta mai arată că decizia atacată a Comisiei a încălcat dreptul derivat al Uniunii, în special articolele 9 și 10 din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (2). Reclamanta susține că decizia Comisiei îi încalcă dreptul de acces la justiție în temeiul Convenției de la Aarhus și al Regulamentului nr. 1367/2006. În plus, reclamanta arată că actul administrativ al Comisiei, astfel cum este definit în Regulamentul nr. 1367/2006, constituie o încălcare a tratatelor.

Al doilea motiv, referitor, în plus sau cu titlu subsidiar, la abținerea Comisiei de a acționa în sensul articolului 265 TFUE în ceea ce privește PECN-urile evaluate, adoptate și publicate de Comisie, printre care în special PECN-ul suedez contestat. Prin faptul că nu a dat curs cererii reclamantei de reexaminare internă formulate în conformitate cu articolul 265 TFUE, Comisia și-a încălcat obligațiile pozitive care decurg din tratate, printre care în special articolul 3 TUE și articolul 191 TFUE. Această încălcare reflectă de asemenea o încălcare flagrantă a dreptului cutumiar și convențional internațional și european, inclusiv a articolelor 3, 6 și 7 din Convenția de la Aarhus, a articolelor 9 și 10 din Regulamentul nr. 1367/2006 și a Deciziei VII/8f a reuniunii părților la Convenția de la Aarhus privind respectarea de către Uniunea Europeană a obligațiilor care îi revin în temeiul convenției (cu modificările ulterioare), adoptată la 21 octombrie 2021.

Al treilea motiv, întemeiat pe neasigurarea de către Comisie a respectării integrale de către PECN-ul suedez a Convenției de la Aarhus, de unde rezultă că PECN-ul suedez menționat este și a fost în orice moment relevant evaluat, adoptat și publicat cu încălcarea vădită a dreptului Uniunii și a dreptului internațional și, așadar, este nelegal. În această privință, reclamanta invocă o excepție de nelegalitate, în temeiul articolului 277 TFUE, a PECN-ului menționat.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Regulamentul (UE) 2018/1999 nu pune în aplicare dispozițiile Convenției de la Aarhus, printre care articolul 7 din aceasta, și este astfel neconform cu dreptul Uniunii și cu dreptul internațional al mediului. Prin urmare, reclamanta apreciază că Regulamentul (UE) 2018/1999 încalcă tratatele și trebuie declarat nelegal.

(1) Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO 2018, L 328, p. 1).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO 2006, L 264, p. 13, Ediție specială, 15/vol. 17, p. 126).

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/45

Acțiune introdusă la 30 iunie 2022 – Good Services/EUIPO – ITV Studios Global Distribution (EL ROSCO)

(Cauza T-381/22)

(2022/C 340/63)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Good Services ltd. (Sliema, Malta) (reprezentantă: L. Alonso Domingo, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: ITV Studios Global Distribution Ltd (Londra, Regatul Unit)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: marca verbală EL ROSCO – marca Uniunii Europene nr. 17 907 312

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 20 aprilie 2022 în cauza R 959/2021-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate și confirmarea înregistrării mărcii Uniunii Europene nr. 17 907 312 pentru toate produsele și serviciile pentru care a fost acordată sau, cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei în fața camerei de recurs a EUIPO pentru examinarea ulterioară a cauzei potrivit indicațiilor Tribunalului;

—	obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri, precum și procedurilor anterioare în fața EUIPO.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

—	încălcarea jurisprudenței care interpretează articolul menționat și noțiunea de bună-credință, precum și momentul în care trebuie apreciată aceasta.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/46

Acțiune introdusă la 30 iunie 2022 – Good Services/EUIPO – ITV Studios Global Distribution (EL ROSCO)

(Cauza T-382/22)

(2022/C 340/64)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Good Services ltd. (Sliema, Malta) (reprezentantă: L. Alonso Domingo, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: ITV Studios Global Distribution Ltd (Londra, Regatul Unit)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală EL ROSCO – marca Uniunii Europene nr. 13 265 021

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 20 aprilie 2022 în cauza R 957/2021-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate și confirmarea înregistrării mărcii Uniunii Europene nr. 13 265 021 pentru toate produsele și serviciile pentru care a fost acordată, sau, cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei în fața camerei de recurs a EUIPO pentru examinarea ulterioară a cauzei potrivit indicațiilor Tribunalului;

—	obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri, precum și procedurilor anterioare în fața EUIPO.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

—	încălcarea jurisprudenței care interpretează articolul menționat și noțiunea de bună-credință, precum și momentul în care trebuie apreciată aceasta.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/47

Acțiune introdusă la 30 iunie 2022 – Good Services/EUIPO – ITV Studios Global Distribution (EL ROSCO)

(Cauza T-383/22)

(2022/C 340/65)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Good Services ltd. (Sliema, Malta) (reprezentantă: L. Alonso Domingo, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: ITV Studios Global Distribution Ltd (Londra, Regatul Unit)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: marca figurativă EL ROSCO – marca Uniunii Europene nr. 13 265 483

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 20 aprilie 2022 în cauza R 958/2021-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate și confirmarea înregistrării mărcii Uniunii Europene nr. 13 265 483 pentru toate produsele și serviciile pentru care a fost acordată, sau, cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei în fața camerei de recurs a EUIPO pentru examinarea ulterioară a cauzei potrivit indicațiilor Tribunalului;

—	obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri, precum și procedurilor anterioare în fața EUIPO.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

—	încălcarea jurisprudenței care interpretează articolul menționat și noțiunea de bună-credință, precum și momentul în care trebuie apreciată aceasta.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/48

Acțiune introdusă la 1 iulie 2022 – Productos Ibéricos Calderón y Ramos/EUIPO – Hijos de Rivera (ESTRELLA DE CASTILLA)

(Cauza T-384/22)

(2022/C 340/66)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Productos Ibéricos Calderón y Ramos, SL (Salamanca, Spania) (reprezentant: J. C. Erdozain López, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Hijos de Rivera, SA (La Coruña, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta.

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene ESTRELLA DE CASTILLA – cererea de înregistrare nr. 17 992 941.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 13 aprilie 2022 în cauza R 1576/2021-4.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată, în cazul în care aceasta din urmă intervine și se opune acestei cereri.

Motivul invocat

Încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/48

Acțiune introdusă la 24 iunie 2022 – Carmeuse Holding/Comisia

(Cauza T-385/22)

(2022/C 340/67)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Carmeuse Holding SRL (Brașov, România) (reprezentanți: S. Olaru, R. Ionescu și R. Savin, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii ca fiind admisibilă și întemeiată;

—

anularea Deciziei 2022/C 160/09 a Comisiei din 14 februarie 2022 prin care administratorului central al Registrului de tranzacții al Uniunii Europene i se încredințează sarcina de a introduce în Registrul de tranzacții al Uniunii Europene modificări ale tabelelor naționale de alocare pentru Belgia, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Germania, Estonia, Irlanda, Spania, Franța, Italia, Lituania, Ungaria, România, Slovenia, Finlanda și Suedia (1) în măsura în care aceasta stabilește un număr greșit de certificate alocate cu titlu gratuit instalațiilor reclamantei din Valea Mare-Pravăț și Fieni în perioada cuprinsă între anii 2021-2025 și în care efectuează o reducere:

—	de 5 355 de certificate cu titlu gratuit pentru societatea Carmeuse Holding SRL – instalația din Valea Mare-Pravăț, situată în Valea Mare-Pravăț, județul Argeș, România, cu numărul ID 55 în registrul Uniunii, pentru fiecare dintre anii 2021-2025;

—	de 4 569 de certificate cu titlu gratuit pentru societatea Carmeuse Holding SRL – instalația din Fieni, situată în strada Gării 2, Fieni, județul Dâmbovița, România, cu numărul ID 56 în registrul Uniunii, pentru fiecare dintre anii 2021-2025;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă în prezenta procedură;

—	dispunerea oricărei alte măsuri sau modalități considerate necesară.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este afectată de o eroare de calcul privind numărul de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit instalațiilor aparținând societății Carmeuse.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a mai multor principii fundamentale ale dreptului Uniunii Europene în adoptarea deciziei atacate, și anume principiul egalității, principiul securității juridice și încrederii legitime, dreptul societății Carmeuse la o bună administrare și dreptul său la apărare, fapt care a condus la alocarea unui număr mai mic de certificate de emisii cu titlu gratuit către instalațiile aparținând societății Carmeuse.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este insuficient motivată în ceea ce privește numărul de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit instalațiilor societății Carmeuse, în măsura în care aceasta nu precizează procesul decizional, nici motivele respingerii argumentelor societății Carmeuse și în măsura în care nu abordează motivele esențiale pentru care formula astfel aplicată de Comisie înlocuiește legislația obligatorie.

(1) Decizia Comisiei din 14 februarie 2022 prin care administratorului central al Registrului de tranzacții al Uniunii Europene 2022/C 160/09 i se încredințează sarcina de a introduce în Registrul de tranzacții al Uniunii Europene modificări ale tabelelor naționale de alocare pentru Belgia, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Germania, Estonia, Irlanda, Spania, Franța, Italia, Lituania, Ungaria, România, Slovenia, Finlanda și Suedia l’Union européenne – C/2022/968 (JO 2022, C 160, p. 27).

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/49

Acțiune introdusă la 1 iulie 2022 – Fresenius Kabi Austria și alții/Comisia

(Cauza T-416/22)

(2022/C 340/68)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Fresenius Kabi Austria GmbH (Graz, Austria) și alți 14 reclamanți (reprezentanți: W. Rehmann și A. Knierim, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	declararea drept nulă și neavenită a Deciziei Comisiei din 24 mai 2022 C(2022) 3591, în măsura în care aceasta obligă statele membre ale Uniunii Europene să suspende autorizațiile de introducere pe piață naționale pentru medicamentele vizate în anexa I la decizia respectivă;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată;

—

cu titlu subsidiar și în scop preventiv, declararea drept nulă și neavenită a Deciziei Comisiei din 24 mai 2022 C(2022) 3591, în măsura în care aceasta obligă statele membre ale Uniunii Europene să suspende autorizațiile de introducere pe piață naționale pentru medicamentele reclamanților vizate în anexa I la decizia respectivă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că condițiile prevăzute la articolul 116 din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) de natură să justifice suspendarea autorizării introducerii pe piață a medicamentelor care conțin hidroxietil amidon nu sunt îndeplinite. În consecință, Comisia nu poate adopta o decizie care impune statelor membre să suspende autorizațiile de introducere pe piață vizate executând decizia.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comisiei încalcă principiul precauției.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că suspendarea autorizării introducerii pe piață pentru medicamentele care conțin hidroxietil amidon nu este nici adecvată, nici proporțională pentru a întruni cerințele de siguranță care rezultă din studiul de farmacovigilență. O utilizare în afara AIP nu ar trebui să determine suspendarea utilizărilor conforme ale căror efecte benefice sunt solid documentate, în special în lipsa unor noi rapoarte privind reacțiile adverse în ceea ce privește siguranța medicamentului.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este în mod intrinsec contradictorie și, așadar, este afectată de o motivare insuficientă.

(1) Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și al Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO 2001, L 311, p. 67, Ediție specială, 13/ vol. 33, p. 3).

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/50

Acțiune introdusă la 11 iulie 2022 – D’Agostino și Dafin/BCE

(Cauza T-424/22)

(2022/C 340/69)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamanți: Vincenzo D’Agostino (Napoli, Italia) și Dafin Srl (Casandrino, Italia) (reprezentant: M. De Siena, avocată)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

stabilirea și constatarea răspunderii extracontractuale a Băncii Centrale Europene (BCE), reprezentată de președinta acesteia, doamna Christine Lagarde:

pentru că a provocat o prăbușire a valorii titlurilor financiare aparținând domnului Vincenzo D'Agostino denumite SI FTSE.COPERP, care au înregistrat o pierdere echivalentă cu valoarea totală a capitalului investit, și anume 450 596,28 euro, drept consecință a faptului că, la 12 martie 2020, doamna Christine Lagarde, în calitatea sa de președintă a BCE, pronunțând celebra frază „Nu suntem aici pentru a reduce «spread-urile», nu este funcția BCE”, a provocat o scădere semnificativă a valorii titlurilor la toate bursele lumii și, în ceea ce privește bursa din Milano, o scădere de 16,92 %, o rată fără precedent în istoria acestei instituții și a celorlalte burse mondiale, prin declararea în cadrul unei conferințe de presă adresate întregii lumi, că BCE nu ar mai susține valoarea titlurilor emise de țările aflate în dificultate și prin anunțarea astfel a unei schimbări totale a orientării politicii monetare adoptate de BCE sub președinția lui Mario Draghi, al cărui mandat s-a încheiat în noiembrie 2019;

b)	pentru că a provocat, prin acest comportament și ca urmare a prăbușirii vertiginoase a indicelui bursei din Milano, reducerea valorii patrimoniului reclamantului;

pentru că l-a obligat pe reclamant, ca urmare a reducerii substanțiale și semnificative a valorii patrimoniului său, în vederea compensării pierderii valorii acestuia, și în calitate de garant al societății Dafin Srl pentru linia de credit acordată acestei societăți de banca Fideuram SpA, să ramburseze partea utilizată din această linie de credit furnizând fondurile necesare prin vânzarea, într-un timp scurt, a altor titluri aflate în proprietatea sa, ceea ce a cauzat o pierdere de 2 534 422,16 euro în anul 2020, apoi 336 517,30 euro în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și 15 aprilie 2021 și, în consecință, o pierdere totală de 2 870 939,30 euro;

d)	pentru că a cauzat un prejudiciu patrimonial aferent beneficiului nerealizat în valoare de 1 013 074,00 euro;

e)	pentru că a cauzat în consecință un prejudiciu patrimonial în valoare totală de 4 334 609,28 euro.

—

obligarea BCE, în persoana președintei acesteia:

—

să îl despăgubească pe domnul Vincenzo D'Agostino pentru prejudiciul patrimonial corespunzător prejudiciului real și beneficiului nerealizat, pentru prejudiciul nepatrimonial și dauna aferentă pierderii oportunității, despăgubiri evaluate conform criteriilor indicate în capitolele și alineatele corespunzătoare din cererea introductivă, prin plata către acesta a următoarelor sume: 1) 4 334 609,28 euro pentru prejudiciul patrimonial; 2) 1 000 000 euro pentru prejudiciul moral; 3) și, în consecință, să achite suma totală de 5 321 535 euro;

—	în subsidiar, să plătească diferitele sume care ar fi stabilite în cursul procedurii, în măsura considerată echitabilă, inclusiv stabilită printr-o expertiză dispusă de Tribunal, în sensul articolului 70 din regulamentul său de procedură;

—	să plătească în plus suma pe care Tribunalul o va determina și o va stabili în mod echitabil, ca despăgubire pentru dauna aferentă pierderii oportunității;

—	penalitățile de întârziere calculate începând de la 12 martie 2020, data producerii faptei prejudiciabile, până la despăgubirea efectivă.

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă patru motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe răspunderea BCE potrivit articolului 340 al treilea paragraf TFUE și articolului 2043 din Codul civil italian, pentru prejudiciul patrimonial și moral suferit de reclamant personal și în calitate de asociat al Dafin Srl.

Al doilea motiv întemeiat pe principiile enunțate în jurisprudența instanțelor Uniunii Europene, în special în Hotărârea din 28 octombrie 2021, Vialto Consulting/Comisia, C-650/19 P, Hotărârea din 9 februarie 2022, QI și alții/Comisia și BCE, T-868/16 și Hotărârea din 21 ianuarie 2014, Klein/Comisia, T-309/10.

Reclamanții expun condițiile necesare pentru răspunderea extracontractuală a unei instituții europene față de un cetățean al Uniunii Europene și susțin că aceste condiții sunt îndeplinite.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către BCE a dreptului primar și derivat al Uniunii Europene și pe abuzul de putere din partea președintei.

Reclamanții invocă încălcarea săvârșită la 12 martie 2020 de către BCE, în persoana președintei acesteia, a articolelor 127 TFUE capitolul 1 intitulat „Politica monetară”, a articolelor 3, 10, 11, 12, 13 și 38 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, precum și a articolului 17 punctele 17.2 și 17.3 din Regulamentul adoptat prin Decizia BCE din 19 februarie 2004 (1).

4.	În cel de al patrulea motiv se cuantifică, se justifică și se documentează prejudiciul patrimonial suferit de reclamant (prejudiciul real și beneficiul nerealizat).

(1) Decizia 2004/257/CE a Băncii Centrale Europene din 19 februarie 2004 de adoptare a Regulamentului de procedură al Băncii Centrale Europene de la Banque centrale (BCE/2004/2) (JO 2004, L 80, p. 33, Ediție specială, 10/vol. 5, p. 224), astfel cum a fost modificată prin Decizia BCE/2014/1 a Băncii Centrale Europene din 22 ianuarie 2014 (JO 2014, L 95, p. 56).

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/52

Acțiune introdusă la 6 iulie 2022 – Nordea Bank/SRB

(Cauza T-430/22)

(2022/C 340/70)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Nordea Bank Oyj (Helsinki, Finlanda) (reprezentant: H. Berger și M. Weber, avocați)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei SRB din 11 aprilie 2022 (SRB/ES/2022/18), inclusiv a anexelor I, II și III la aceasta, în măsura în care aceasta privește contribuția ex ante a reclamantei;

—	obligarea SRB la plata cheltuielilor de jduecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 69 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (1) al Parlamentului European și al Consiliului, precum și a articolelor 16, 17, 41 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin faptul că SRB s-a întemeiat pe o abordare dinamică în determinarea nivelului-țintă al contribuțiilor ex ante.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că stabilirea de către SRB a nivelului-țintă în decizia atacată este afectată de erori vădite de apreciere în ceea ce privește rata de creștere estimată pentru depozitele acoperite și evaluarea ciclului de activitate actual.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul (EU) nr. 806/2014 și a articolelor 16, 17 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prin faptul că SRB nu a aplicat plafonul obligatoriu de 12,5 % nivelului-țintă atunci când a stabilit nivelul-țintă anual.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că articolele 69 și 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 sunt contrare principiului stabilirii contribuțiilor potrivit unei abordări întemeiate pe risc și principiului proporționalității, încălcând astfel articolele 16, 17 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în cazul în care este necesar ca nivelul-țintă să fie stabilit potrivit unei abordări dinamice și ca plafonul prevăzut la articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 să nu fie aplicat, cum ar fi cazul dacă decizia atacată ar urma să fie confirmată.

(1) Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/52

Acțiune introdusă la 12 iulie 2022 – Machková/EUIPO – Aceites Almenara (ALMARA SOAP)

(Cauza T-436/22)

(2022/C 340/71)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Veronika Machková (Šestajovice, Republica Cehă) (reprezentant: M. Balcar, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Aceites Almenara, SL (Puebla de Almenara, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta.

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene ALMARA SOAP – cererea de înregistrare nr. 18 198 833.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție.

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 25 aprilie 2022 în cauza R 1613/2021-1.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate pentru toate produsele;

—	cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei la EUIPO pentru reexaminare;

—	dispunerea înregistrării în registru a mărcii Uniunii Europene Union solicitate prin cererea de înregistrare nr. 18 198 833, în conformitate cu dispozițiile articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	obligarea Aceites Almenara, SL la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii de opoziție, stabilite la 620 de euro;

—	obligarea Aceites Almenara la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii căii de atac în fața camerei de recurs, stabilite la 720 de euro;

—	obligarea Aceites Almenara la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele invocate

—	Încălcarea articolului 10 alineatul (1) of Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/53

Acțiune introdusă la 13 iulie 2022 – International British Education XXI/EUIPO – Saint George’s School SL (IBE ST. GEORGE’S)

(Cauza T-438/22)

(2022/C 340/72)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: International British Education XXI SL (Madrid, Spania) (reprezentant: N. Fernández Fernández-Pacheco, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Saint George’s School SL (Fornells De La Selva, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative IBE ST. GEORGE’S – cererea de înregistrare nr. 18 020 505

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 11 mai 2022 în cauza R 2226/2020-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	admiterea cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene nr. 18 020 505 IBE ST. GEORGE’S pentru toate produsele și serviciile solicitate;

—	obligarea pârâtului și a intervenientei, în cazul în care aceasta din urmă intervine în cauză, la plata cheltuielilor de judecată efectuate în toate procedurile desfășurate în fața EUIPO și a Tribunalului.

Motivul invocat

Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/54

Acțiune introdusă la 19 iulie 2022 – Hofmeir Magnetics/EUIPO – Healthfactories (Hofmag)

(Cauza T-452/22)

(2022/C 340/73)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Hofmeir Magnetics Ltd (Witney, Regatul Unit) (reprezentant: S. Baur, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Healthfactories GmbH (Saaldorf-Surheim, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale „Hofmag” – cererea de înregistrare nr. 18 107 493

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 3 mai 2022 în cauza R 1367/2021-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în cadrul procedurii în fața camerei de recurs.

Motivele invocate

—

Restrângerea eronată a mărcii neînregistrate HOFMAG a reclamantei din perspectiva unei desemnări care nu îndeplinește criteriul privind „un domeniu de aplicare care depășește domeniul local” în sensul articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	neluarea în considerare a semnului „Hofmag” ca denumire comercială [ca semn relevant în sensul articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului] în ceea ce privește Germania/Austria.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/55

Acțiune introdusă la 22 iulie 2022 – Sky/EUIPO – Skyliners (SKYLINERS)

(Cauza T-454/22)

(2022/C 340/74)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Sky Ltd (Isleworth, Regatul Unit) (reprezentant: A. Zalewska-Orabona, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Skyliners GmbH (Frankfurt am Main, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale „SKYLINERS” – cererea de înregistrare nr. 14 570 915

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 27 aprilie 2022 în cauza R 0006/2022-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și, în cazul în care cealaltă parte intervine în procedură, a intervenientei, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b), a articolului 8 alineatul (5) și a articolului 8 alineatul (4) coroborat cu articolul 41 alineatul (1) literele (a) și (c) și cu articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) 207/2009 al Consiliului;

—	încălcarea articolului 27 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei coroborat cu articolul 95 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/55

Acțiune introdusă la 21 iulie 2022 – Laboratorios Ern/EUIPO – Biolark (BIOLARK)

(Cauza T-459/22)

(2022/C 340/75)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Laboratorios Ern, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: S. Correa Rodríguez, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Biolark, Inc. (San Diego, California, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii figurative BIOLARK – înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1 453 505

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 22 aprilie 2022 în cauza R 1234/2021-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate și respingerea înregistrării care desemnează Uniunea Europeană a mărcii internaționale nr. 1 453 505 pentru toate produsele și serviciile;

—	obligarea pârâtei și Biolark Inc., în cazul în care aceasta din urmă decide să intervină în prezenta procedură, la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

5.9.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 340/56

Acțiune introdusă la 20 iulie 2022 – Millennium BCP Participações și BCP África/Comisia

(Cauza T-462/22)

(2022/C 340/76)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamante: Millennium BCP Participações, SGPS, SU, Lda (Funchal, Portugalia), BCP África, SGPS, Lda (Funchal) (reprezentanți: B. Santiago, L. do Nascimento Ferreira, P. Gouveia e Melo, D. Oda și A. Queiroz Martins, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

obligarea Comisiei Europene să depună la dosar scrisoarea din 28 iunie 2006 prin care autoritățile portugheze i-au notificat proiectul de măsură „Regim III”, în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) TFUE, inclusiv toate documentele anexate la scrisoarea menționată, în sensul și în scopul articolului 88 alineatele (1) și (2) și al articolului 89 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul de procedură al Tribunalului;

—

anularea articolului 1 și a articolului 4 alineatul (1) din Decizia C(2020) 8550 final a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind regimul de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) aplicat de Portugalia în favoarea zonei de liber schimb Madeira (ZFM) – Regim III, în măsura în care acestea se aplică sociedades gestoras de participações sociais [societățile de gestionare de participații sociale (societățile holding), denumite în continuare „SGPS”] la care face referire articolul 36 alineatul 8 din Estatuto dos Benefícios Fiscais (Statutul avantajelor fiscale), printre care se numără reclamantele;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii, inclusiv a celor efectuate de reclamante.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept ca urmare a neîndeplinirii obligației de motivare, consacrată la articolul 296 TFUE.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept ca urmare a încălcării articolului 108 alineatul (3) TFUE, în măsura în care Decizia C(2020) 8550 final a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind regimul de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) aplicat de Portugalia în favoarea zonei de liber schimb Madeira (ZFM) – Regim III include SGPS printre beneficiarii afectați de obligația de recuperare în cazul nerespectării cerinței de creare de locuri de muncă.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept ca urmare a încălcării principiilor încrederii legitime și securității juridice.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 340

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 65 5 septembrie 2022

Cuprins		Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2022/C 340/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1