A 568-a sesiune plenară a Comitetului Economic și Social European – INTERACTIO, 23.3.2022-24.3.2022

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/1

Rezoluția Comitetului Economic și Social European pe tema „Războiul din Ucraina și impactul său economic, social și ecologic”

(2022/C 290/01)

Temei juridic	Articolul 35 din Regulamentul de procedură
	Rezoluție
Data adoptării în sesiunea plenară	24.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	176/1/1

COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN (CESE)

condamnă ferm agresiunea unilaterală împotriva Ucrainei, poruncită de președintele Federației Ruse, și implicarea regimului din Belarus; subliniază că invazia Ucrainei de către forțele militare ale Rusiei încalcă normele și acordurile internaționale în vigoare și amenință securitatea europeană și mondială. De asemenea, invazia încalcă în mod direct obiectivul principal al UE, care urmărește „să promoveze pacea, valorile sale și bunăstarea popoarelor sale”;

îndeamnă UE să ofere sprijin deplin pentru a se asigura că toate crimele de război și împotriva umanității sunt înregistrate și urmărite de Curtea Penală Internațională;

omagiază curajul extraordinar de care dă dovadă poporul ucrainean apărând Ucraina împotriva agresorilor ruși; cere lumii libere să sprijine lupta sa pentru pace și libertate prin toate mijloacele pe care le are la dispoziție;

invită UE și partenerii săi internaționali care împărtășesc aceeași viziune să rămână uniți, să dea în continuare dovadă de solidaritate deplină, răspunzând acestui război nejustificat și neprovocat, și să identifice o cale diplomatică pentru a pune capăt ostilităților; subliniază necesitatea unei acțiuni diplomatice pentru a înceta imediat focul și a edifica un proces de pace real, cu un rol activ al instituțiilor UE. Acești actori ar trebui, de asemenea, să-și intensifice presiunea asupra regimului rus prin impunerea promptă a unor sancțiuni suplimentare și să utilizeze toate celelalte instrumente de care dispun pentru a opri imediat acțiunea militară a Rusiei pe teritoriul Ucrainei, pentru a retrage complet forțele ruse și pentru a restabili pacea, securitatea și stabilitatea în vecinătatea estică a UE și pentru a sprijini societățile care împărtășesc valorile noastre;

consideră că, pentru UE și comunitatea internațională, este foarte important să nu se schimbe frontierele prin mijloace militare, iar agresorul să nu obțină niciun beneficiu. Trebuie respectat statul de drept, nu drepturile celui mai puternic, iar Ucraina trebuie să primească despăgubiri de război integrale;

sprijină și își însușește mesajele-cheie din Rezoluția Parlamentului European din 1 martie referitoare la agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, inclusiv măsurile propuse pentru a sprijini imediat Ucraina și pe cetățenii săi în lupta lor pentru independență și libertate;

salută acțiunile acelor întreprinderi europene care au decis să se retragă de pe piața rusă și încurajează alte întreprinderi să acorde întâietate, de asemenea, umanității și solidarității în detrimentul intereselor economice pe termen scurt;

își reiterează sprijinul fără echivoc pentru suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Ucrainei și a altor țări din Parteneriatul estic, și anume Moldova și Georgia, precum și a tuturor statelor membre ale UE, în cadrul frontierelor lor recunoscute la nivel internațional;

își exprimă profunda durere pentru toate victimele agresiunii, copii, femei și bărbați, pentru distrugerea orașelor și a infrastructurii, pentru nenumăratele suferințe umane și daunele aduse mediului; regretă că milioane de persoane au fost obligate să-și părăsească locuințele și să caute adăpost în locuri mai sigure din Ucraina sau în țările vecine; insistă ca agresorii să fie trași la răspundere pentru crimele comise;

10.

îndeamnă la sporirea acțiunilor de consolidare a poziției și suveranității Ucrainei, precum și a acțiunilor umanitare care îi pot ajuta pe ucraineni să aibă acces la produse esențiale, mai ales apă, alimente, medicamente și electricitate; cere guvernelor să facă tot ce le stă în putință pentru a asigura aprovizionarea cu alimente și siguranța alimentară prin furnizarea de alimente și apă potabilă în zonele de război; îndeamnă Rusia să asigure acces umanitar la populația Ucrainei; avertizează că mulți lucrători nu își vor primi salariile și oamenii nu vor avea acces la economii; în acest sens, solicită măsuri economice adecvate menite să prevină colapsul economic;

11.

salută abordarea activă a tuturor guvernelor UE, îndeosebi a celor ale Poloniei, României, Ungariei, Bulgariei, Slovaciei, precum și a guvernului Moldovei în a-și menține deschise frontierele și a furniza căi de evacuare, adăpost, asistență de urgență, asistență medicală și azil celor care fug din calea războiului din Ucraina, inclusiv resortisanților ucraineni și neucraineni; invită Consiliul și Comisia să ofere finanțare suplimentară pentru aceste țări, deoarece sunt punctele principale de intrare a refugiaților ucraineni în UE. De asemenea, ele vor rămâne principalele țări de reședință ale refugiaților ucraineni în lunile următoare;

12.

solicită din nou o politică în domeniul imigrației care să garanteze că nicio țară nu suportă o sarcină disproporționată și că această sarcină este împărțită în mod egal între statele membre;

13.

sprijină angajamentul UE de a acorda asistență refugiaților din Ucraina, astfel cum se subliniază în comunicarea Comisiei intitulată „Solidaritatea europeană cu refugiații și cu cei care fug de războiul din Ucraina” (1) și subliniază că fondurile disponibile prin inițiativele Acțiunea de coeziune pentru refugiații din Europa și REACT-EU (2) ar trebui să fie flexibile și disponibile cu promptitudine; salută inițiativa UE de a fi activat deja mecanismul de protecție civilă al UE și de a crea centre logistice în țările vecine pentru a canaliza ajutorul către Ucraina;

14.

salută solidaritatea puternică manifestată de UE și de organizațiile societății civile învecinate și acțiunile lor neîntrerupte încă din prima zi a agresiunii Rusiei și subliniază necesitatea de a aloca sprijin financiar din partea UE atât guvernelor, cât și organizațiilor societății civile care acționează pe teren;

15.

solicită punerea deplină în aplicare a Directivei privind protecția temporară (care a fost activată pentru prima dată de Consiliul European la 4 martie 2022, la propunerea Comisiei Europene) prin solidaritate și responsabilitate comună între statele membre ale UE, garantând întreaga gamă de drepturi prevăzute de directivă, între care acces la piața muncii, locuințe, asistență medicală, educație și asistență socială, pentru toți cei care au dreptul la această protecție și abordarea adecvată a nevoilor grupurilor vulnerabile (în special copii, femei, persoane în vârstă și persoane cu dizabilități); încurajează țările-gazdă să favorizeze crearea și respectarea acelorași coridoare umanitare pentru toți refugiații care fug din calea războiului din Ucraina, indiferent de naționalitatea lor;

16.

recunoaște dificultățile pe care țările-gazdă le-ar putea întâmpina în integrarea rapidă a refugiaților pe propriile piețe ale muncii; subliniază că economiile UE pot absorbi afluxul de persoane din Ucraina, dacă relocarea este gestionată corespunzător; solicită ca mecanismele de incluziune să țină seama de dimensiunea de gen și de vârstă; solicită Autorității Europene a Muncii să monitorizeze integrarea refugiaților pe piața muncii, în conformitate cu mandatul primit, și să prezinte rapoarte periodice cu privire la aceasta; reamintește, în acest sens, potențialul economiei sociale și solidare, în cadrul serviciilor statului social, de a menține și spori locurile de muncă chiar și în perioade de criză și încurajează statele membre să găsească soluții pentru o mai bună integrare a refugiaților ucraineni pe piața muncii. Recunoaște situația specifică a femeilor și copiilor în zonele de conflict și la sosirea în țările-gazdă, inclusiv riscurile de exploatare și de violență bazată pe criterii de gen, în special violența sexuală și traficul de persoane. Observă că situația cetățenilor ucraineni cărora li s-a acordat protecție temporară în Uniunea Europeană sau care au dreptul să solicite un astfel de statut va continua să fie monitorizată și luată în considerare de Forumul european privind migrația;

17.

solicită sprijin sporit pentru societatea civilă ucraineană, atât în interiorul, cât și în afara Ucrainei; consideră că UE ar trebui să ia în considerare implicarea societății civile ucrainene în toate discuțiile legate de Ucraina; societatea civilă ucraineană va fi direct implicată în atenuarea impactului războiului și în reconstruirea structurii socioeconomice a țării; în acest context, CESE solicită consolidarea și intensificarea sistemelor de finanțare existente, menite să sprijine societatea civilă din Ucraina;

18.

în urma declarațiilor recente ale președintei CE, cere instituțiilor UE și tuturor statelor membre să coopereze pe deplin cu Ucraina și să deschidă Ucrainei toate fondurile și programele relevante ale UE;

19.

invită instituțiile UE să deschidă cât mai curând posibil un dialog concret cu Ucraina cu privire la procesul de aderare a acestei țări la Uniunea Europeană, în conformitate cu articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană și pe baza meritelor, și să ofere imediat ajutor financiar pentru a asigura sprijin umanitar Ucrainei și îndeamnă să se deschidă același dialog cu celelalte țări care s-au asociat cu UE, cum ar fi Georgia și Moldova, pentru a garanta stabilitatea și egalitatea de tratament acestor țări. Acest lucru ar trebui să aibă loc fără a aduce atingere procesului de aderare în curs al Balcanilor de Vest. Între timp, solicită să se depună în continuare eforturi pentru integrarea Ucrainei pe piața unică a UE, în conformitate cu Acordul de asociere;

20.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la utilizarea masivă a propagandei și a dezinformării de către guvernul Rusiei, care încearcă să-și justifice și să-și ascundă agresiunea împotriva Ucrainei; în acest sens, subliniază necesitatea de a consolida reziliența UE la atacuri cibernetice și de a elabora o strategie globală pentru a contracara dezinformarea. UE trebuie să-și asume rolul de lider mondial în acest sens;

21.

subliniază necesitatea de a sprijini societatea civilă și jurnaliștii independenți din Rusia și din Belarus și de a menține deschise canale de comunicare cu ei; condamnă cu fermitate valul de represiuni din Rusia și arestările în rândul protestatarilor pașnici, reducând la tăcere mass-media și blocând vocea societății civile;

22.

solicită acțiuni comune de solidaritate pentru boicotarea produselor și serviciilor din Rusia; subliniază necesitatea de a întrerupe cooperarea cu întreprinderile și organizațiile rusești care sprijină politicile lui Putin; condamnă eludarea acțiunilor colective de boicot, în încercarea de a obține orice fel de avantaje;

23.

recunoaște că războiul și toate măsurile conexe, și anume sancțiunile, vor avea un impact socioeconomic asupra statelor membre și a țărilor învecinate, iar UE trebuie să fie pregătită să și le asume; subliniază că criza demonstrează necesitatea de a consolida piața internă și funcționarea sa; subliniază că este important ca pierderile suferite de întreprinderile europene afectate de sancțiuni să fie compensate și necesitatea de a analiza în profunzime impactul sancțiunilor, pentru a fi pregătite să le atenueze consecințele economice și sociale;

24.

subliniază că mai multe sectoare industriale vor fi grav afectate; subliniază că, pe lângă energie, Rusia și Ucraina au o pondere semnificativă în importurile UE de metale, cum ar fi nichelul, cuprul și fierul și de materii prime esențiale, cum ar fi neonul, paladiul, titanul și platina, care sunt esențiale pentru mai multe industrii strategice, inclusiv pentru producția de microcipuri și apărare;

25.

subliniază necesitatea de a accelera dezvoltarea autonomiei strategice și tehnologice a Europei și îi invită pe liderii UE să-și confirme unitatea și hotărârea de a transforma Uniunea Europeană într-o putere mai independentă și suverană, îmbunătățindu-ne capabilitățile de apărare și limitându-ne dependențele de energie, materii prime critice și alimente;

26.

subliniază importanța reducerii dependenței energetice a UE de țări terțe, în special de Rusia; solicită un plan viabil de diversificare a surselor de energie în cadrul mixului energetic al statelor membre și salută propunerile făcute de Declarația de la Versailles (3); recunoaște că securitatea și sustenabilitatea aprovizionării cu energie pot fi realizate pe deplin doar pe termen lung, prin stimularea utilizării surselor de energie cu emisii scăzute sau fără emisii de carbon, utilizând mai mult surse regenerabile de energie locale; pledează pentru investiții mai rapide în cercetare, pentru a dezvolta noi tehnologii curate care să asigure un viitor rezilient și durabil sistemului energetic al UE;

27.

subliniază necesitatea unei diferențieri a strategiilor fiscale între statele membre, în vederea menținerii sustenabilității datoriei, în special în statele membre cu o datorie publică ridicată. Statele membre cu niveluri scăzute și medii ale datoriei ar trebui să acorde prioritate extinderii investițiilor publice; subliniază că este important să se acorde prioritate extinderii investițiilor publice pentru a spori reziliența economiei UE;

28.

își exprimă îngrijorarea cu privire la situația de urgență în părți însemnate din sectorul transporturilor și îndeamnă Comisia să acorde atenția cuvenită crizei din sectorul transporturilor cauzate de costurile extrem de ridicate ale combustibililor și energiei electrice atunci când elaborează cadrul temporar de criză menționat în comunicarea REPowerEU: acțiuni europene comune pentru o energie mai accesibilă ca preț, sigură și durabilă (4) și solicită prudență atunci când se relaxează procedurile de reglementare pentru a avea grijă să nu slăbească standardele sociale și ecologice;

29.

subliniază că conflictul va avea inevitabil consecințe grave pentru sectorul agroalimentar al UE, care va necesita sprijin suplimentar; în acest scop; subliniază că UE trebuie să își consolideze angajamentul de a asigura sisteme alimentare sustenabile, garantând totodată alimente de calitate pentru toți la prețuri accesibile; în special, UE trebuie să își îmbunătățească securitatea alimentară, prin reducerea dependenței de produse agricole esențiale și de factorii de producție agricolă importați; în plus, consumatorii din toate statele membre ale UE se vor confrunta cu creșteri semnificative ale prețurilor la alimente și energie, ceea ce ar putea duce la creșterea nivelului de sărăcie în UE;

30.

subliniază că Ucraina și Rusia sunt exportatori importanți de mai multe produse agricole, cum ar fi cerealele și oleaginoasele; constată că perturbarea exporturilor din aceste țări a condus deja la creșteri uriașe la nivel mondial ale prețului produselor agricole de bază și că consecințele sunt resimțite în special în țările cele mai sărace ale lumii, iar persoanele cele mai sărace sunt cele care vor suferi cel mai mult;

31.

subliniază că impactul războiului nu ar trebui să afecteze acțiunile climatice și sustenabilitatea, astfel cum se prevede în Agenda 2030 a ONU privind dezvoltarea durabilă, care este, în primul rând, o agendă pentru pace, securitate și reducere a sărăciei; subliniază nevoia de progrese în implementarea Agendei 2030 a ONU și a unei tranziții echitabile, prin intermediul Pactului verde european, subliniind că derogările excepționale pot fi acordate numai pentru o perioadă limitată de timp;

32.

consideră că impactul ecologic cauzat de conflict, ca urmare a bombardamentelor, a scurgerilor de petrol/gaze, a incidentelor din uzine chimice sau centrale nucleare, reprezintă o preocupare majoră atât pentru populația ucraineană, cât și pentru cea a UE; subliniază că UE trebuie să contribuie la protejarea mediului și la repararea daunelor ecologice cauzate de război și la sancționarea infracțiunilor împotriva mediului, dat fiind că vor avea în mod inevitabil consecințe pe termen lung;

33.

subliniază nevoia de a menține solidaritatea și de a concepe în continuare răspunsuri europene comune pentru a partaja povara impactului economic și propune elaborarea unui instrument european flexibil; observă că, în cazul țărilor cele mai afectate, ar putea fi necesară prelucrarea și revizuirea planurilor naționale de redresare și reziliență, mai ales din cauza riscului de stagflație; recunoaște că toate statele membre ale UE și cetățenii lor vor fi direct afectați de invadarea Ucrainei și că costurile umane și repercusiunile pentru ucraineni vor fi incalculabile, de aici decurgând necesitatea solidarității în interiorul UE și a solidarității pe termen lung a UE cu Ucraina;

34.

salută angajamentul exprimat în Declarația de la Versailles (5) de a spori utilizarea Instrumentului european pentru pace; subliniază că UE ar trebui să se îndrepte către o integrare politică mai puternică, care ar putea sprijini o politică externă comună și invită statele membre să înceapă imediat să lucreze la punerea în aplicare a unui sistem defensiv cu adevărat comun și eficace, care ar consolida în mod semnificativ capacitatea Europei de a se apăra;

35.

recunoaște că ocuparea centralelor nucleare ridică semne de întrebare cu privire la securitatea nucleară a populației locale și a Europei în ansamblu și solicită cooperare deplină cu toți actorii implicați și cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică, pentru a monitoriza situația și a preveni orice potențiale scurgeri radioactive;

36.

subliniază necesitatea ca liderii politici să fie clari în comunicarea lor cu cetățenii UE și să explice costul războiului; subliniază că pacea are un preț și trebuie să plătim cu toții acest preț, care trebuie să fie împărțit între statele membre;

37.

cere UE și statelor sale membre să pregătească un plan adecvat de asistență și redresare pentru Ucraina, pentru a sprijini economia ucraineană și reconstrucția infrastructurii sale distruse; subliniază că Federația Rusă trebuie să-și asume responsabilitatea pentru distrugerea infrastructurii ucrainene, inclusiv a clădirilor civile și rezidențiale, și pentru pierderile economice semnificative și va trebui să compenseze daunele cauzate de acțiunile sale agresive;

38.

se angajează să monitorizeze îndeaproape situația, prin încurajarea schimburilor de informații privind sprijinul organizațiilor societății civile europene de pe teren, prin încurajarea unui dialog veritabil cu organizațiile societății civile ucrainene, inclusiv cu organizațiile patronale și sindicatele, prin intermediul mecanismelor lor permanente de dialog; se angajează să monitorizeze situația refugiaților atât pe teren, cât și în țările învecinate, acordând sprijin deplin poporului ucrainean.

Bruxelles, 24 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) COM(2022) 107 final – Solidaritatea europeană cu refugiații și cu persoanele care fug de războiul din Ucraina.

(2) COM (2022) 109 final – Acțiunea de coeziune pentru refugiații din Europa (CARE).

(3) Declarația de la Versailles, adoptată în cadrul reuniunii informale a șefilor de stat și de guvern din 10 și 11 martie 2022 https://www.consilium.europa.eu/media/54773/20220311-versailles-declaration-en.pdf

(4) COM(2022) 108 final – REPowerEU: acțiuni europene comune pentru o energie mai accesibilă ca preț, sigură și durabilă.

(5) Declarația de la Versailles, adoptată în cadrul reuniunii informale a șefilor de stat și de guvern din 10 și 11 martie 2022 https://www.consilium.europa.eu/media/54773/20220311-versailles-declaration-en.pdf

A 568-a sesiune plenară a Comitetului Economic și Social European – INTERACTIO, 23.3.2022-24.3.2022

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/6

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Acțiunea UE în perioada post-COVID-19: o redresare mai bună prin sport”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 290/02)

Raportor:

domnul Pietro Vittorio BARBIERI

Decizia Adunării Plenare	23.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	7.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	24.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	148/0/0

1. Concluzii și recomandări

1.1.

După lunga perioadă de pandemie, cu efecte grave asupra întregului sector al sportului și, mai ales, asupra asociațiilor sportive de masă, care au dus la închiderea multor entități, este necesară o abordare strategică pentru relansarea și consolidarea rolului sportului și al activității fizice în edificarea unei societăți mai reziliente și mai durabile. O astfel de alegere ar trebui privită ca parte a procesului mai amplu de redresare economică și socială, trebuind a fi identificate obiective de consolidare a capacității de reacție a sectorului sportului la crizele care ne afectează din ce în ce mai mult.

1.2.

Sportul și activitatea fizică vor trebui integrate în strategiile de dezvoltare economică și socială, creând legături transsectoriale mai ample, în special cu sectorul sănătății publice, cu educația și cu incluziunea socială. Sportul este un vector de durabilitate socială, economică și de mediu care stimulează redresarea, creând noi oportunități de ocupare a forței de muncă și de afaceri pe această bază. De asemenea, va fi important să se promoveze dialogul social privind bunăstarea și activitatea fizică la locul de muncă, cu implicarea partenerilor sociali. Din acest motiv, CESE solicită elaborarea unor studii care să demonstreze legătura dintre sport și bunăstarea generală a cetățenilor.

1.3.

În școală și în diversele faze de învățare, fetelor și băieților trebuie să li se predea toate elementele de bază privind funcționarea corpului, în mod similar modului în care învață să îndeplinească o sarcină, cum să învețe și să se dezvolte. Relansând educația despre corp în învățământ, prin abordări ludice, amuzante și multidisciplinare, este creat un instrument fără pereche pentru a obține rezultate, serenitate, convivialitate și, mai presus de toate, succesul educativ și promovarea unui stil de viață sănătos. Aceasta înseamnă recunoașterea valorii sportului și a activității fizice, pe același plan cu celelalte materii, în special în educația tinerei generații, cu un accent deosebit pe zonele interioare și dezavantajate din punct de vedere teritorial.

1.4.

Tratatul de la Lisabona a subliniat dimensiunea europeană a valorii sociale și economice a sportului. Ca urmare a urgenței sanitare, este necesar ca valorile pe care sportul și activitatea fizică le reprezintă să devină mai vizibile în politica europeană, ele trebuind să se bucure de aceeași apreciere, pe picior de egalitate cu celelalte politici europene. Prin urmare, este nevoie nu doar de politici de coeziune, ci și de o cale reală de emancipare, adică de viziunea unei tranziții sportive veritabile, care să sporească în mod semnificativ impactul pe care îl are asupra bunăstării și calității vieții oamenilor.

1.5.

În consecință, este necesar:

1.5.1.

să se includă rata privării de sport – adică rata de persoane excluse de la fructificarea unui bun necesar, dreptul de a practica sportul – în lista Eurostat de indici pentru măsurarea privațiunilor materiale;

1.5.2.

să se pună la dispoziția sectorului sportului toate finanțările din partea UE pentru perioada 2021-2027, atât cele care fac obiectul gestiunii directe, cât și cele care fac obiectul gestiunii indirecte, considerând sportul și activitatea fizică drept investiții în bunăstarea individuală și colectivă a comunităților;

1.5.3.

să se prevadă o creștere a cotei din cuantumul total al finanțării alocate sportului și cooperării transsectoriale, inclusiv în sectorul sportului, în cadrul programului Erasmus+. Finanțarea ar trebui să provină nu numai din fondurile de coeziune, ci și din cele prevăzute de diversele misiuni din cadrul Fondului de redresare, dat fiind că alocările pentru sport au fost reduse drastic. În plus, ar fi de dorit o mai mare redistribuire a resurselor între sportul de înaltă performanță și cel de promovare socială;

1.5.4.

să se elaboreze planuri de sprijinire a sportului în caz de crize și urgențe (economice, sociale și sanitare), precum și planuri de pregătire pentru acestea, inclusiv prin intermediul formelor necesare de simplificare administrativă pentru a face față birocrației greoaie, în special pentru cluburile sportive de masă. Prin urmare, este prioritar să se ia măsuri de sprijinire mai ales a sportului de masă, dat fiind că este cel care joacă o funcție incluzivă pentru persoanele cu handicap sau aflate în situații fragile și vulnerabile și pentru că îndeplinește o însemnată funcție interculturală.

1.5.5.

să se stimuleze sprijinirea rețelelor cetățenești active în realizarea acestor obiective la nivel local, prin parteneriate și prin proiectarea în comun a politicilor și rețelelor publice, pentru a genera forme de inovare socială, valorificând experiențele legate de administrarea partajată și de subsidiaritatea circulară. De asemenea, trebuie încurajată participarea partenerilor sociali și a organizațiilor sociale.

2. Observații generale

2.1.

În contextul unei pandemii care continuă să ne pună la încercare, în timp ce luptăm pentru a proteja viețile oamenilor și mijloacele de subzistență, nu trebuie să pierdem din vedere că ne confruntăm cu alegeri care vor determina viitorul sistemelor socioeconomice ale UE și viețile cetățenilor europeni.

2.2.

Situația de urgență sanitară a arătat că, din cauza naturii multidimensionale a problemelor care ne afectează, este imposibil să se atingă niveluri de reziliență care să securizeze pe deplin sistemele socioeconomice ale UE. Sunt necesare acțiuni pentru adaptarea societății noastre la crize și schimbări, promovând modele de reziliență bazate pe capacitatea de a anticipa crizele și de a le aborda cu „instrumente” adecvate.

2.3.

Pandemia de COVID-19 a schimbat perspectivele economice, sociale și de sănătate pentru următorii ani, iar modul de abordare a strategiilor de dezvoltare și coeziune a evoluat, de asemenea, odată cu acestea. Trebuie să alegem între a continua să facem ceea ce am făcut mereu până în prezent și a schimba și a adapta paradigma care stă la baza politicilor de dezvoltare și de coeziune, având în vedere problemele evidențiate și experiența dobândită ca urmare a situației de urgență sanitară provocate de pandemia de COVID-19.

2.4.

Întreaga lume a sportului a fost puternic afectată de criza provocată de pandemia de COVID-19 în întreaga Europă, dar trebuie să subliniem că sectorul sportului de masă s-a confruntat cu cele mai grave probleme și provocări. Impactul crizei sportive i-a afectat în special pe tineri, limitându-le „dreptul” de a practica sport și activități fizice. În mod similar, întregul sector al asociațiilor sportive și al industriei sportului a fost afectat de criza din domeniul sănătății, cu consecințe care vor afecta redresarea acestuia pe termen mediu.

3. Rolul sportului în procesele de dezvoltare și coeziune

3.1.

Prin sport, societatea civilă își poate canaliza energiile în mod constructiv, contribuind cu valori pozitive la bogăția sa, după o abordare unică și multidimensională, datorită căreia bunăstarea fizică și mentală are de câștigat. Sportul atenuează problemele sociale, dat fiind că poate reuni laolaltă comunități diverse din punct de vedere cultural. Sportul este un vector de durabilitate socială, economică și ecologică, iar prezentul aviz urmărește să-i definească circumstanțele. De asemenea, sportul contribuie la regenerarea și atractivitatea regiunilor și localităților, favorizând redresarea și făcând posibilă crearea unor noi oportunități de muncă și de afaceri conexe.

3.2.

În ceea ce privește dimensiunea economică, sportul poate stimula apariția unor noi activități antreprenoriale sau consolidarea celor existente, prin fructificarea proceselor de inovare socială și tehnologică. Prin sport pot apărea noi oportunități de locuri de muncă, inclusiv prin programe de învățare formală și non-formală în beneficiul tinerilor. Sportul reprezintă un instrument de ameliorare și consolidare a sănătății și competențelor lucrătorilor și, dat fiind că se bazează în principal pe aportul uman, este o pârghie eficientă pentru a genera locuri de muncă la nivel local.

3.3.

În ceea ce privește dimensiunea socială, sportul se caracterizează prin capacitatea sa de a interacționa cu o gamă largă de grupuri sociale, de a elimina diferențele, de a reuni comunitățile locale și de a implica grupurile sociale fragile și vulnerabile în viața comunității. În plus, proiectele sportive pot contribui la revitalizarea socială în zonele „defavorizate”, cum ar fi suburbiile urbane, zonele rurale și zonele din hinterlandul regiunilor europene.

3.4.

În ceea ce privește dimensiunea de mediu, sportul este un instrument strategic pentru atingerea obiectivelor ca răspuns la provocările generate de lupta împotriva schimbărilor climatice. Sportul este un instrument de promovare a mobilității durabile și a reabilitării zonelor urbane în vederea adaptării la schimbările climatice. Dacă este transformată în instalații sportive cu un consum de energie aproape egal cu zero (1), infrastructura sportivă va contribui la realizarea obiectivelor de durabilitate a mediului și la desfășurarea de manifestări cu „amprentă de carbon” redusă. În sfârșit, manifestările sportive sunt un mijloc formidabil de răspândire și diseminare a mesajelor pozitive privind mediul.

3.5.

În pofida faptului că în toate strategiile supranaționale majore (Agenda 2030; Politica de coeziune 2021-2027; Planul global de acțiune al OMS privind activitatea fizică pentru perioada 2018-2030) sportul este identificat ca un instrument prioritar pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare, durabilitate și coeziune, se poate observa că, din păcate, în multe state membre această abordare nu a fost încă pusă în aplicare pe deplin, în multe cazuri, activitatea fizică și sportul neavând decât o funcție ludică și recreativă.

3.6.

Din cauza situației de urgență provocată de pandemia de COVID-19 în sport, activitatea din acest sector riscă să fie redusă sau să devină imposibilă. În absența unor măsuri specifice și inovatoare, capabile să abordeze în mod eficient problemele și să găsească soluții, contextul actual de criză va genera efecte dezastruoase din perspectivă socială și economică, limitând anumite activități esențiale pentru asigurarea calității vieții, a bunăstării și a sănătății oamenilor. Această situație, pe lângă că pune în pericol „supraviețuirea” multor organisme, asociații și societăți din domeniul sportului, va conduce la o problemă socială, legată de calitatea vieții oamenilor, și la o problemă economică, reprezentată de lipsa unei surse de venit pentru cei care se întrețin prin intermediul acestor activități. De asemenea, din cauza dificultăților economice generate de criză, mulți nu vor putea suporta costurile activităților sportive pentru copiii lor sau pentru ei înșiși, ceea ce va avea un impact negativ asupra bunăstării fizice și a sănătății.

3.7.

Pentru grupurile de populație fragile, cum ar fi persoanele cu dizabilități, riscurile privării de sport vor exacerba situațiile deja critice care, în unele state membre, se prezintă ca limitări sistemice. În special în domeniul sănătății mintale, pandemia a redus semnificativ participarea activă a utilizatorilor, a membrilor familiei, a operatorilor, a cetățenilor și a asociațiilor sportive la servicii și departamente specifice, privând persoanele cu tulburări mintale de practicarea sportului ca mijloc de construire și de menținere a unor relații bazate pe solidaritate, care combat izolarea și marginalizarea cauzate de boală. Bunăstarea colectivă vizează pe toată lumea, nu doar pe cei care acordă îngrijiri și pe cei care sunt îngrijiți.

3.8.

Având în vedere limitarea considerabilă a ocaziilor de socializare, care i-a afectat în mod semnificativ pe copii și pe tineri, vor trebui relansate oportunități de practicare a activităților sportive și fizice, de educație și formare, punându-se accentul pe siguranța locurilor în care sunt practicate, pentru protecția copiilor și a adolescenților. Lumea sportului este un mediu în care fiecare zi reprezintă o nouă întâlnire a unui număr foarte mare de copii și tineri cu educatorii, tehnicienii și antrenorii lor. Acest mediu este unul dintre cele mai delicate pentru dezvoltarea psihofizică a celor care practică activități sportive și necesită adoptarea unor politici specifice, pentru a le oferi posibilitatea de a profita de toate beneficiile pe care activitățile sportive le pot oferi într-un mediu protejat. Sportul pentru toți nu ar trebui să implice sportul cu orice preț.

3.9.

Desfășurarea cu regularitate a unei activități fizice contribuie, de asemenea, la îmbătrânire activă și poate juca un rol esențial în îmbunătățirea capacităților funcționale și a calității vieții persoanelor în vârstă. În plus, efectele exercițiului fizic sunt amplificate dacă persoanele în vârstă sunt implicate, în același timp, în activități sociale și productive. Prin urmare, sportul joacă un rol preventiv în trecerea de la statutul de lucrători la cel de pensionari sănătoși și în formă.

3.10.

Dezvoltarea activității fizice pentru un număr cât mai mare de cetățeni necesită, de asemenea, inovații sociale și la nivelul societății, societatea civilă organizată și partenerii sociali fiind primii care ar trebui să își aducă contribuția. Dimensiunea zilnică, reflectarea asupra ritmului lucrătorilor, studenților și elevilor, precum și capacitatea de a proiecta locuri în care părinții pot desfășura activități fizice în același timp cu copiii pe care îi însoțesc sunt esențiale. Pandemia ne-a făcut să redescoperim sala de gimnastică în aer liber, care poate promova tendințe inovatoare, cum ar fi sportul urban și rural, pentru a regenera spațiile și a împărtăși flexibilitatea acestora. Nevoia de inovare socială este enormă și trebuie apreciată și încurajată pentru a contracara lipsa de timp a majorității cetățenilor care, chiar dacă doresc, nu se pot dedica activităților sportive.

3.11.

Rolul structurilor private locale (centre sportive), care au întreaga capacitate de a colabora cu întreprinderile și alte facilități ale organizațiilor societății civile (de exemplu, adăposturi pentru persoane cu handicap), ar trebui subliniat în momentul dezvoltării unor programe colective pentru lucrători și ceilalți cetățeni.

3.12.

În acest context, acțiunea societății civile și a tuturor partenerilor sociali este esențială, aspect care – prin încurajarea angajamentului civic și activarea dialogului social – poate favoriza strategii privind calitatea vieții la locul de muncă, inclusiv în acordurile colective. Trebuie propuse campanii pentru ca lucrătorii să se înscrie în centre și/sau cluburi sportive, fiind necesar ca lucrătorii să fie încurajați să-și protejeze interesele prin sport și să fie introduse pauze la locul de muncă pentru exerciții de mișcare. Rolul profesioniștilor din domeniul sănătății, precum și al profesorilor care lucrează cu copii de vârstă mică, în sensibilizarea și promovarea sportului ar trebui subliniat și consolidat pentru a construi o nouă cultură și pentru ca angajatorii să stimuleze practicarea sportului.

3.13.

În ce privește dimensiunea de gen, Carta europeană a drepturilor femeilor în sport (2) este cu siguranță un program de lucru menit să continue educația cu privire la diferențe și experimentarea de noi activități, continuând dialogul și colaborarea între diferiți actori, în special pe tema comunicării, dat fiind că există de mult timp o relație mai strânsă între femei și mass-media, pentru promovarea unui limbaj jurnalistic respectuos și atent, permițând sportului să contribuie la combaterea tuturor formelor de violență și de discriminare și a inegalităților economice, și a unei culturi a mișcării tot mai accesibilă și mai adaptată pentru toți.

4. Sportul în Agenda 2030

4.1.

Sportul reprezintă o exprimare universală care reunește oameni, popoare și culturi, valorile sale fiind valori ale universalității și armoniei. Sportul este un instrument esențial de sprijinire a acțiunilor de transformare a societăților noastre în „medii” mai reflexive și orientate spre durabilitate. El contribuie la realizarea obiectivelor Agendei 2030, prin afirmarea principiilor respectului, înțelegerii, integrării și dialogului, și la dezvoltarea și realizarea oamenilor indiferent de vârstă, sex, origine, convingeri și opinii.

4.2.

În pofida caracterului transversal evident al sportului ca instrument de sprijinire a punerii în aplicare a principiilor menționate în Agenda 2030, este clar că, dintre cele 17 obiective ale Agendei 2030, există unele care pot beneficia mai mult decât altele de avantajele sportului.

4.3.

Sportul este un domeniu în care responsabilitățile UE sunt relativ noi și au fost introduse numai odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. UE este responsabilă de elaborarea unor politici bazate pe date concrete, precum și de promovarea cooperării și de gestionarea inițiativelor de sprijinire a activității fizice și a sportului în Europa. În perioada 2014-2020, a fost pusă la dispoziție pentru prima dată o linie bugetară specifică în cadrul programului Erasmus+ (3) pentru a sprijini proiecte și rețele în domeniul sportului. În perioada 2021-2027, acțiunea UE în sprijinul sportului va fi menținută și consolidată.

5. Sportul și politica de coeziune

5.1.

Obiectivele pe care UE se străduiește să le atingă sunt o mai mare echitate și deschidere în competițiile sportive și o mai bună protecție a integrității morale și fizice a celor care practică sportul, ținând seama, în același timp, de natura sa specifică. În special, UE acoperă trei domenii de activitate în domeniul sportului: 1. rolul social al sportului; 2. dimensiunea sa economică; 3. cadrul politic și juridic în acest sector. În aceste domenii, pe lângă acțiunea sprijinită de instrumente financiare gestionate direct, UE promovează utilizarea și complementaritatea oportunităților oferite de politica de coeziune.

5.2.

Sportul și activitatea fizică și-au demonstrat capacitatea de a reuni o gamă largă de grupuri sociale, de a elimina diferențele, de a aduna laolaltă comunități locale și de a implica grupurile sociale excluse în viața comunității. În plus, proiectele din domeniul sportului pot contribui la o serie de obiective de politică: promovarea inovării, generarea reabilitării urbane, sprijinirea dezvoltării rurale și contribuția la investițiile interne în regiunile europene.

6. Sportul și Planul global de acțiune al OMS privind activitatea fizică pentru perioada 2018-2030

6.1.

Planul global de acțiune privind activitatea fizică pentru perioada 2018-2030 (4) stabilește obiectivele strategice care trebuie atinse prin acțiuni de politică menite să reducă prevalența globală a inactivității fizice la adulți și adolescenți cu 15 % până în 2030. Planul subliniază necesitatea unei abordări transsectoriale și globale și importanța investițiilor în politici sociale, culturale, economice, ecologice, educative etc., pentru a promova activitatea fizică și a contribui la realizarea multora dintre obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) până în 2030. Strategiile de punere în aplicare a planului ar trebui să țină seama de toți factorii determinanți care influențează stilul de viață și să vizeze realizarea unor acțiuni eficiente de promovare a sănătății dintr-o perspectivă transsectorială și printr-o abordare integrată.

6.2.

Promovarea activității fizice este o chestiune complexă, ce necesită un puternic leadership și acțiune politică din partea sectorului sănătății, care este esențial la nivel național, dar și o mare interacțiune cu alte sectoare, cum ar fi educația, cultura, transporturile, planificarea urbană și economia. Pentru a spori activitatea fizică și a descuraja comportamentele sedentare, este esențial să se abordeze problemele de mediu, sociale și individuale ale inactivității fizice și să se pună în aplicare acțiuni eficace și durabile prin colaborarea între diferite sectoare la nivel național, regional și local, în conformitate cu abordarea transsectorială care permite să se ia măsuri pentru a schimba comportamentele nesănătoase, atât prin schimbarea stilului de viață individual, cât și prin crearea unor condiții de mediu și sociale care să poată încuraja schimbările comportamentale.

7. De la strategii la practică

7.1.

În ciuda contribuției clare pe care sportul și activitatea fizică o pot avea la realizarea obiectivelor de dezvoltare, durabilitate și coeziune, este încă foarte dificil ca fondurile europene să devină eligibile și accesibile pentru inițiativele care vizează promovarea și consolidarea sportului. Principala cauză a acestei situații este absența sportului ca domeniu clar de investiții în regulamentele care stau la baza politicii de coeziune pentru perioada 2021-2027. Menționarea clară a sportului în programele de punere în aplicare a politicii de coeziune nu numai că ar oferi o cale clară pentru aceste fluxuri de finanțare a sportului, ci ar simplifica, de asemenea, activitatea autorităților de management al fondurilor în evaluarea pozitivă a proiectelor având ca obiect „sportul și activitatea fizică”.

7.2.

Pentru a evidenția natura strategică a sportului în punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare și coeziune, în anexă este prezentată o analiză a corespondenței dintre obiectivele Agendei 2030 și cele ale politicii de coeziune 2021-2027 și posibilele acțiuni care pot fi puse în aplicare prin intermediul sportului.

Bruxelles, 24 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) Propunere de recomandare a Consiliului privind învățarea pentru durabilitatea mediului

(2) Carta europeană a drepturilor femeilor în sport

(3) Erasmus+ – Performance

(4) Planul global de acțiune privind activitatea fizică 2018-2030

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/11

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Un nou cadru pentru acordurile de liber schimb, acordurile de parteneriat economic și acordurile de investiții, care să garanteze implicarea reală a organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali și să asigure sensibilizarea publicului

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 290/03)

Raportor:

Stefano PALMIERI

Decizia Adunării Plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru relații externe
Data adoptării în secțiune	9.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	215/1/7

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE își reafirmă sprijinul pentru noua strategie comercială europeană deschisă, durabilă și fermă și consideră că este deosebit de important ca, prin această strategie, pe de o parte să se promoveze competitivitatea sectoarelor de producție europene și a actorilor economici (întreprinderi mari, mijlocii și mici) și, pe de altă parte, să se contribuie la promovarea valorilor și principiilor europene, în special a democrației și a drepturilor omului, sociale și de gen, precum și a drepturilor în domeniul muncii și al mediului. Astfel se va asigura faptul că Uniunea Europeană (UE) are instrumentele potrivite pentru a proteja lucrătorii și întreprinderile împotriva practicilor comerciale neloiale și, de asemenea, pentru a proteja consumatorii în ceea ce privește produsele dăunătoare și nesustenabile, conectând astfel interesele întreprinderilor cu cele ale consumatorilor și ale lucrătorilor.

1.2.

CESE consideră că, pentru a pune în aplicare noua strategie comercială ambițioasă a UE, sunt necesare:

—

o strategie comercială de negociere inovatoare (acorduri comerciale, acorduri de parteneriat economic, acorduri de investiții), care să poată garanta participarea reală a organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali și care să asigure, astfel, că beneficiile comerțului le sunt garantate tuturor participanților UE și țărilor partenere;

—	o reformă adecvată a instrumentelor de monitorizare, de evaluare si punere în aplicare a acordurilor: grupurile consultative interne – GCI (Domestic Advisory Group – DAG).

1.3.

În opinia CESE, procesul dublu de reformă – a instrumentelor de negociere și a grupurilor consultative interne – va permite o partajare reală și, prin urmare, sensibilizarea publicului cu privire la valoarea acordurilor comerciale, de parteneriat și de investiții, semnate de toți actorii vizați de efectele acestor acorduri (întreprinderi, lucrători, consumatori etc.), pentru ambele părți contractante (UE și țările partenere).

2. Observații generale

2.1.

În februarie 2021, Comisia Europeană a pregătit orientările pentru o nouă strategie comercială europeană deschisă, durabilă și fermă (1). Această strategie ar trebui să asigure îndeplinirea următoarelor trei obiective ale Uniunii Europene:

(i)	sprijinirea redresării economice și a tranziției verzi și digitale;

(ii)	adaptarea normelor mondiale la o globalizare mai sustenabilă și mai echitabilă;

(iii)

creșterea capacității UE de a-și urmări propriile interese și de a-și consolida drepturile.

2.1.1.

Mai mulți factori au contribuit la dezvoltarea acestei noi strategii comerciale. Primul factor este criza provocată de pandemia de COVID-19, care a condus la o reflecție serioasă asupra noilor strategii în ceea ce privește securitatea sanitară și alimentară, aprovizionarea cu materii prime și producțiile strategice și, în general, asupra lanțurilor valorice globale.

2.1.2.

Alți factori determinanți pentru elaborarea noii strategii comerciale propuse de Comisie sunt legați de: (i) criza în care se află Organizația Mondială a Comerțului (OMC); (ii) relațiile problematice cu unele țări sau blocuri comerciale: China, Rusia, SUA; (iii) negocierile dificile cu Regatul Unit; și (iv) impasul actual în care se găsesc unele acorduri comerciale (a se vedea acordul UE-Mercosur, Acordul de parteneriat economic Africa Centrală-UE sau Acordul de parteneriat economic dintre Comunitatea Africii de Est și UE).

2.1.3.

Documentul propus de Comisie precizează în repetate rânduri că noua strategie comercială europeană, pe lângă promovarea competitivității sectoarelor de producție europene, trebuie să contribuie și la promovarea valorilor și principiilor europene, în special a democrației și a drepturilor omului, sociale și de gen, precum și a drepturilor din domeniul muncii și al mediului.

2.1.4.

Parlamentul European (PE) a salutat propunerea Comisiei și a invitat Comisia să se asigure că, în acordurile negociate, capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă (CDD) (capitolele referitoare la CDD) contribuie la asigurarea faptului că beneficiile comerțului le sunt garantate tuturor participanților (2).

2.1.5.

În avizele sale recente, CESE și-a reiterat viziunea asupra politicii comerciale a UE și și-a exprimat sprijinul ferm față de propunerea Comisiei, subliniind importanța, relevanța și actualitatea acesteia. În același timp, CESE a formulat așteptări și recomandări clare pentru o revizuire ambițioasă a comerțului și a dezvoltării durabile (TSD) (3).

2.1.6.

Tocmai pentru că noua strategie propusă de Comisie este cu adevărat ambițioasă, considerăm că, pentru punerea în aplicare a acesteia, sunt necesare:

—

—	o reformă adecvată a instrumentelor de monitorizare, de evaluare si punere în aplicare a acordurilor: grupurile consultative interne – GCI (Domestic Advisory Group – DAG).

2.1.6.1.

Procesul dublu de reformă – a instrumentelor de negociere și a grupurilor consultative interne – va permite o partajare reală și, prin urmare, sensibilizarea publicului cu privire la valoarea acordurilor (comerciale, de parteneriat și de investiții), semnate de toți actorii vizați de efectele acestor acorduri (întreprinderi, lucrători, consumatori etc.), pentru ambele părți la acorduri (UE și țările partenere).

3. O evaluare critică a acordurilor comerciale actuale

3.1.

Deși își reafirmă convingerea cu privire la importanța fundamentală a multilateralismului în schimburile comerciale și convingerea că OMC – prin reforma sa substanțială – trebuie să își reia rolul de garant al unui astfel de multilateralism, CESE înțelege că – în acest context special – acordurile comerciale pot să joace un rol decisiv nu doar pentru schimburile comerciale bilaterale ale UE (care reprezintă în orice caz peste 30 % din comerțul cu bunuri și servicii pentru Uniune), ci mai ales pentru răspândirea dezvoltării durabile din punct de vedere economic, social și de mediu pentru UE și țările sale partenere.

3.2.

În ultimii ani, diferite instrumente de negociere utilizate de UE (acorduri comerciale, acorduri de parteneriat economic, acorduri de investiții) au făcut obiectul unor evaluări deosebit de critice din partea CESE (4).

3.3.

CESE consideră că este necesar ca aceste evaluări să constituie punctul de plecare pentru a putea analiza oportunitatea unei reforme a actualelor instrumente de negociere, astfel încât să se asigure realizarea obiectivelor noii strategii comerciale propuse de Comisie.

3.3.1.

Un prim aspect se referă la lipsa transparenței în procesele de negociere privind acordurile comerciale. Deși este clară nevoia de confidențialitate a conținutului tratatelor care fac obiectul negocierii, CESE consideră că această confidențialitate trebuie totuși să garanteze că negocierile comerciale au loc în mod transparent, asigurându-se un flux continuu de informații pentru cetățeni și pentru părțile interesate în negocieri.

3.3.1.1.

Comisia a manifestat întotdeauna o opoziție clară față de asigurarea unei transparențe complete a negocierilor, făcând trimitere la reglementările existente (5) și la unele hotărâri ale Curții de Justiție (6), susținând că difuzarea de informații în timpul negocierilor ar prejudicia interesele Uniunii Europene.

3.3.1.2.

CESE recunoaște că, în ultimii ani, Comisia a dat dovadă de o deschidere semnificativă și interesantă, îmbunătățind nivelul de transparență prin punerea la dispoziție – pentru diferitele acorduri comerciale – de informații cu privire la: rapoartele diferitelor runde de negociere, mandatul de negociere primit, diferitele propuneri de text, precum și organizarea de întâlniri prin dialogul cu societatea civilă și cu grupul de experți privind acordurile comerciale ale UE.

3.3.1.3.

În pofida acestor îmbunătățiri, mandatul de negociere convenit de Consiliu ar trebui să fie mai ambițios și să ofere Comisiei mai multe posibilități de a organiza participarea societății civile și a partenerilor sociali, prin asigurarea implicării reale a acestora în procesul de negociere. CESE a solicitat, de asemenea, reintegrarea Grupului de experți, al cărui mandat a expirat (7).

3.3.1.4.

Deși înțelege că există un compromis real între transparență și confidențialitate în cursul negocierilor, CESE recunoaște că problema transparenței provoacă cele mai multe fricțiuni cu părțile interesate, organizațiile societății civile și partenerii sociali.

3.4.

Un alt aspect care generează critici se referă la faptul că evaluările impactului acordurilor asupra sustenabilității sunt parțiale, sunt publicate cu întârziere – atunci când negocierile au fost deja încheiate – sau lipsesc cu desăvârșire în țările partenere cu care s-au încheiat acorduri.

3.4.1.

Tocmai întârzierea cu care a fost publicată evaluarea impactului acordului UE-Mercosur asupra dezvoltării durabile a făcut obiectul unei plângeri, pe care unele organizații neguvernamentale au adresat-o Ombudsmanului European (8). În martie 2021, Ombudsmanul European și-a exprimat următoarea poziție critică față de Comisia Europeană: „Comisia Europeană nu a reușit să asigure finalizarea evaluării impactului asupra dezvoltării durabile în timp util, în special înainte de încheierea negocierilor comerciale UE-Mercosur. Acesta este un exemplu de proastă administrare” (9).

3.4.2.

CESE subliniază că evaluările impactului acordurilor asupra dezvoltării durabile din punct de vedere economic, social și de mediu trebuie să fie publicate – la începutul negocierilor – și actualizate prompt în timpul negocierilor și trebuie să facă parte, periodic, dintr-o evaluare ex post a acordului în etapa de monitorizare a acestuia. În plus, aceste evaluări trebuie să se refere la ambele părți ale negocierii: Uniunea Europeană cu statele sale membre și statele care se află de cealaltă parte la masa negocierilor (10).

3.5.

O altă critică adresată acordurilor comerciale a vizat incapacitatea de a garanta în mod efectiv respectarea drepturilor omului, a drepturilor sociale, a convențiilor fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii, precum și a standardelor de mediu și de siguranță. De asemenea, acordurile nu garantează condiții de concurență echitabile între toți operatorii existenți pe piețe (în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, precum și pentru unele sectoare de producție) (11).

3.6.

În plus, uneori acordurile comerciale nu țin seama de particularitățile specifice ale țărilor în curs de dezvoltare, de existența unor asimetrii între UE și țările partenere ale acordului cu riscul de a nu rezolva sau, uneori, de a adânci diferențele existente (de exemplu, accesul în condiții echitabile la medicamente care pot salva viața sau la vaccinuri); de asemenea, acestea nu țin seama de posibilele poziții dominante pe care companiile multinaționale și le pot asuma în urma încheierii unor acorduri comerciale.

3.7.

Pentru a asigura o implicare efectivă și largă a societății civile organizate, o introducere pe scară largă a GCI este necesară nu numai în toate negocierile comerciale viitoare, ci și, în special, în actualele acorduri de parteneriat economic cu zone din Africa, unde GCI lipsesc cu totul. Procesele de revizuire în curs și viitoare, precum și punerea în aplicare a noului acord UE-OEACP pot oferi o oportunitate efectivă de introducere a GCI în acordurile comerciale existente care nu dispun de acest instrument [de exemplu, revizuirea acordului de parteneriat economic (APE) dintre Uniunea Europeană și grupul APE al Comunității de Dezvoltare a Africii Australe (SADC)].

3.8.

Participarea societății civile și a partenerilor sociali la negocierile și la monitorizarea acordurilor semnate de Uniune a evoluat într-o anumită măsură încă de la primele experiențe. CESE recunoaște eforturile depuse și, în multe cazuri, a luat parte la acestea.

3.9.

CESE ia act de rezultatele studiului recent de evaluare a dialogului dintre Direcția Generală Comerț și societatea civilă (Study Reviewing the DG Trade Civil Society Dialogue) (12), prin care s-a evaluat dialogul cu societatea civilă la nivel european și național. Deși împărtășește unele dintre concluziile studiului, CESE consideră că este necesar să se avanseze cu pași mari în ceea ce privește implicarea reală a organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali în politica comercială a UE.

3.10.

CESE a solicitat în repetate rânduri o implicare reală și tot mai mare a societății civile și a partenerilor sociali, în toate etapele de negociere ale acordurilor comerciale, pentru ambele părți prezente la masa negocierilor (Comisia și țările partenere) (13).

3.11.

Având în vedere toate aceste motive, CESE consideră că a sosit momentul elaborării unei strategii de negociere noi și mai eficace, cu norme și proceduri noi, pentru a asigura participarea efectivă și eficace a organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali. Acest lucru ar favoriza îndeplinirea obiectivelor noii strategii comerciale a UE, asigurând realizarea unor acorduri compatibile cu dezvoltarea durabilă din punct de vedere economic, social și de mediu pentru ambele părți implicate în negociere: UE și țările partenere cu care se încheie acorduri comerciale.

4. Un nou cadru de negociere pentru acordurile comerciale

4.1.

CESE consideră că noua politică comercială a UE oferă posibilitatea evaluării și consolidării normelor, procedurilor și criteriilor de organizare a participării societății civile organizate și a partenerilor sociali într-un mod mult mai eficace, transparent și incluziv, atât în timpul negocierilor, cât și ulterior, în timpul monitorizării, al evaluării și eventual al punerii în aplicare a acordurilor.

4.2.

CESE consideră că ar trebui să se dezvolte o nouă metodologie de negociere, care să poată stabili o nouă foaie de parcurs, astfel încât să se prevadă implicarea reală a organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali în toate etapele negocierii. Această metodologie trebuie să fie valabilă atât pentru Uniunea Europeană, cât și pentru statele care se află de cealaltă parte la masa negocierilor.

4.3.

Primul pas al foii de parcurs a negocierii ar trebui să includă semnarea unui memorandum de înțelegere între negociatori (Comisia și statele relevante care se află de cealaltă parte), prin care să se asigure angajamentul reciproc al negociatorilor privind:

(i)	respectarea diferitelor etape ale negocierii; și

(ii)	implicarea – în diferitele etape ale negocierii – a organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali în calitate de „observatori” reuniți într-un „comitet consultativ mixt al părților interesate” special ( Joint Consultative Committee of stakeholders – JCCS).

4.3.1.

Etapele procesului de negociere prevăzute în memorandumul de înțelegere se vor aplica atât rundei generale de negociere, cât și oricăror runde de negocieri tehnice care ar putea fi înființate.

4.3.2.

Înființarea unui comitet consultativ mixt al părților interesate ar trebui să se bazeze pe aceeași abordare ca și principiul parteneriatului în vigoare pentru politica de coeziune.

4.3.2.1.

Prin parteneriat, fiecare program din cadrul politicii de coeziune este dezvoltat printr-un proces colectiv care implică autorități de la nivel european, regional și local, parteneri sociali și organizații ale societății civile. Acest parteneriat se aplică tuturor etapelor procesului de programare, de la proiectare la gestionare și punerea în aplicare, la monitorizare și evaluare. Această abordare contribuie la asigurarea faptului că acțiunea este adaptată nevoilor și priorităților locale și regionale ale tuturor părților interesate.

4.3.3.

Alegerea observatorilor dintre reprezentanții organizațiilor societății civile și ai partenerilor sociali ar trebui să respecte criteriul fundamental al reprezentativității efective, independenței și distribuției echitabile a părților interesate. În ceea ce privește reprezentativitatea și independența, în cazul partenerilor sociali ar trebui să se facă referire la criteriile adoptate de OIM, de grupul lucrătorilor și de grupul antreprenorilor, în timp ce pentru celelalte organizații ale societății civile ar trebui să se facă referire la aderarea la organismele internaționale. Observatorii prezenți în comitetul consultativ mixt al părților interesate ar trebui să respecte un cod de conduită specific.

4.3.4.

Pe lângă organizațiile societății civile și partenerii sociali, din comitetul consultativ mixt al părților interesate ar trebui să facă parte, în calitate de observatori externi, și instituții internaționale relevante precum: Organizația Internațională a Muncii (OIM), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Secretariatul pentru acorduri multilaterale de mediu – Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu.

4.3.4.1.

Codul de conduită ar trebui să sublinieze:

(i)

drepturile și îndatoririle observatorilor care fac parte din comitetul consultativ mixt al părților interesate și participă la negocieri în numele societății civile și al partenerilor sociali. În cadrul codului de conduită, trebuie să se prevadă un protocol de confidențialitate special, care va impune respectarea principiului confidențialității, ce implică obligația de a nu divulga informațiile diseminate în etapa de negociere „confidențială” și în etapa de „alertă timpurie”;

(ii)

principiile privind identificarea observatorilor care fac parte din „comitetul consultativ mixt al părților interesate” într-un mod transparent și în conformitate cu independența reală, reprezentativitatea și distribuția echitabilă a acestora în raport cu societatea civilă și partenerii sociali (a se vedea punctul 4.3.3);

iii)	normele și procedurile diferitelor etape de negociere prevăzute în foaia de parcurs a negocierii.

Codul de conduită ar trebui să fie semnat de toți participanții la negocieri în calitate de observatori în cadrul comitetului consultativ mixt.

4.4.

Foaia de parcurs a negocierii ar trebui să conțină următoarele etape, care se repetă ciclic până la sfârșitul negocierii.

4.4.1.

Etapa de negociere confidențială. Este etapa în care participă în calitate de observatori atât membrii de la masa negocierilor (Comisia și țările din zona geografică care se află de cealaltă parte la negocieri), cât și reprezentanții societății civile și ai partenerilor sociali care se angajează – prin semnarea „protocolului de confidențialitate” prezent în codul de conduită – să asigure confidențialitatea informațiilor de care dispun în această etapă. În această etapă, OIM ar trebui să prezinte un raport de pre-negociere privind starea ratificării și a punerii în aplicare a convențiilor fundamentale în țara terță, pus la dispoziția tuturor membrilor de la masa negocierilor (negociatori și observatori). Acest raport nu ar avea caracter obligatoriu, dar ar ajuta să se clarifice dacă standardele sociale sunt sau nu respectate în țările vizate de acord.

4.4.2.

Etapa de alertă timpurie prin intermediul comitetului consultativ mixt. Este etapa în care observatorii identifică subiectele sensibile din cadrul negocierilor, din cauza cărora negocierile nu ajung la soluții satisfăcătoare pentru societatea civilă și partenerii sociali. Această etapă este, în continuare, o etapă confidențială, în care observatorii sunt obligați să respecte pe deplin confidențialitatea.

4.4.3.

Etapa comunicării deschise. Atât Comisia, cât și țările din zona geografică care se află de cealaltă parte la negocieri prezintă un raport de informare comun și public, periodic, cu privire la progresul negocierilor. În această etapă, observatorii își pot exprima evaluările în conformitate cu „regula Chatham House” (14), subliniind subiectele sensibile ale negocierii identificate în etapa anterioară a alertelor timpurii împreună cu comitetul consultativ. Această etapă este o etapă publică, în care sunt evidențiate rezultatele preliminare ale negocierii. Este o etapă care servește la creșterea gradului de sensibilizare a opiniei publice cu privire la progresul negocierilor.

4.4.4.

Etapa de prezentare a raportului preliminar independent de evaluare a impactului acordului comercial. În această etapă, ambele părți (Comisia și țările din zona geografică care se află de cealaltă parte la negocieri) prezintă evaluarea preliminară independentă a impactului acordului. În această etapă, organizațiile societății civile și ale partenerilor sociali își exprimă opiniile cu privire la efectele economice, sociale și de mediu ale acordului, bazându-se inclusiv pe propriile evaluări independente. O contribuție importantă este așteptată din partea „observatorilor externi”, care ar trebui să prezinte un raport pus la dispoziția tuturor părților și făcut public.

4.4.5.

Odată finalizată etapa de prezentare a raportului preliminar privind impactul, va reîncepe ciclic etapa de negociere confidențială, urmată de etapa de alertă timpurie prin intermediul comitetului consultativ, care va fi urmată de etapa de comunicare deschisă și, în cele din urmă, de etapa de prezentare a raportului final de evaluare a impactului acordului comercial. Runda de negocieri va continua până la încheierea sa, cu semnarea sau nu a acordului de către reprezentanții Comisiei și ai țărilor din zona geografică care se află de cealaltă parte la negocieri.

4.4.6.

În cazul în care acordul este semnat de părți, acestea, împreună cu observatorii societății civile și cu partenerii sociali ai grupului consultativ, vor elabora un protocol specific de constituire a grupului consultativ intern – GCI (pentru UE și pentru țările partenere), care să includă regulile de funcționare ale acestora (a se vedea punctul 5.5.2).

4.4.7.

CESE consideră că acest cadru de negociere propus ar reprezenta o provocare pentru toate părțile implicate în negocieri. Această provocare necesită conștientizarea propriului rol din partea fiecăruia dintre actorii din domeniu (Comisie, organizații ale societății civile, parteneri sociali, observatori externi), precum și un nivel deosebit de ridicat de profesionalism și pregătire pentru toți actorii implicați. CESE consideră că ar fi util să se consolideze implicarea Parlamentului European, care ar trebui să joace un rol mai important în etapa de negociere și de monitorizare a acordurilor. CESE este, de asemenea, convins că numai în acest mod va fi posibilă asigurarea implicării reale a tuturor părților, inclusiv a societății civile și a partenerilor sociali în negocierile comerciale, asigurând astfel partajarea efectivă a conținutului acordului.

5. O propunere de reformare a grupurilor consultative interne pentru monitorizarea, evaluarea și punerea în aplicare a acordurilor

5.1.

UE se confruntă cu o cerere din ce în ce mai mare de dialog incluziv și democratic din partea societății civile și a partenerilor sociali, nu numai în timpul elaborării acordurilor comerciale, ci și în etapa de punere în aplicare a acestora (15). Deși apreciază eforturile depuse de Comisie pentru a sprijini dezbaterile și participarea, CESE consideră că este esențială îmbunătățirea procedurilor de monitorizare, evaluare și punere în aplicare a acestor acorduri.

5.2.

Pentru CESE, instrumentele consultative – grupurile consultative interne (GCI) – instituite pentru a monitoriza punerea în aplicare și asigurarea respectării angajamentelor cuprinse în capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă (CDD), iar pe viitor ale acordurilor comerciale în ansamblu, nu răspund în mod satisfăcător față de obiectivele stabilite. Aceste grupuri consultative interne prezintă unele lacune atât în ceea ce privește criteriile care conduc la alcătuirea lor, cât și în ceea ce privește lipsa unor reguli clare de funcționare a acestora.

5.3.

În urma recomandărilor politice susținute în documentul neoficial al grupurilor consultative interne din UE (EU DAG) (16) și a recentei analize efectuate privind grupurile consultative interne din UE și din țările partenere (17), grupurile consultative interne pot fi evaluate pe baza a patru niveluri diferite de succes, bazate pe capacitatea de a asigura:

1.	funcționarea lor;

2.	schimbul de informații;

3.	monitorizarea acordurilor;

4.	impactul politic.

5.3.1.

În ceea ce privește funcționarea, deși GCI sunt active în UE – datorită faptului că CESE asigură funcția importantă de secretariat – acestea sunt prezente doar în unele dintre țările partenere (18). În țările partenere, acolo unde GCI sunt prezente, ele au probleme organizaționale evidente – din cauza lipsei clare de resurse financiare (19) – precum și probleme legate de reprezentativitate, de distribuția echitabilă a reprezentării intereselor și de independența organizațiilor lor membre (20).

5.3.2.

În ceea ce privește capacitatea participanților la GCI de a face schimb de informații, nici aici nu pare să existe o distincție clară între un GCI al UE și un GCI al țărilor partenere. În GCI din UE, dincolo de unele divergențe, există în general un bun schimb de informații între participanții la dialog, în timp ce, în GCI din țările partenere, apar tensiuni între reprezentanții unei întreprinderi și reprezentanții din afara întreprinderii. În ambele forme de GCI, însă, există relații nesatisfăcătoare între guverne și respectivele GCI (așa-numitul dialog vertical). Este, de asemenea, nevoie de un dialog transnațional mai structurat și mai aprofundat între GCI din UE și cele din țările partenere, în special în timpul reuniunii transnaționale anuale a societății civile și prin organizarea de reuniuni specifice între GCI în temeiul aceluiași acord.

5.3.3.

În ceea ce privește monitorizarea acordurilor, deși aceasta reprezintă obiectivul principal al GCI, trebuie recunoscut faptul că este dificil de pus în practică. Incapacitatea de a monitoriza punerea în aplicare și asigurarea respectării capitolului privind comerțul și dezvoltarea durabilă este generată în principal de absența resurselor specifice necesare în vederea monitorizării, precum și de lipsa de disponibilitate și responsabilitate din partea guvernelor. În acest context, trebuie apreciată presiunea exercitată de Comisie și de GCI din UE asupra guvernelor țărilor partenere pentru a-și crește nivelul de responsabilitate în etapa de monitorizare (21). Prezentarea unui raport de informare – fără caracter obligatoriu – de către OIM și OCDE, pus la dispoziția GCI, ar reprezenta o bază de încredere pentru evaluarea acordului comercial.

5.3.4.

Nu există nicio îndoială că, în urma celor constatate până acum, impactul politic, mai exact, capacitatea GCI de a influența punerea în aplicare a acordurilor care se încadrează la capitolul privind comerțul și dezvoltarea durabilă, nu este nici pe departe suficient. Comisia ar trebui să stabilească criterii mai ambițioase pentru ca guvernele să țină seama de recomandările GCI; în plus, deși angajamentele GCI sunt obligatorii, nu există o forță executorie efectivă și o implicare permanentă a GCI în procesul de soluționare a litigiilor (22).

5.4.

Pe baza acestor considerații, CESE consideră că este oportun să se realizeze în profunzime un proces de reformă a GCI, care să poată elimina lacunele subliniate (punctele 5.3.1-5.3.4).

5.5.

CESE atrage atenția asupra faptului că trebuie să se instituie cât mai curând, pentru fiecare tip de acord negociat, un organism unic care să implice societatea civilă și partenerii sociali. Acest grup consultativ intern reformat ar fi în măsură să monitorizeze punerea în aplicare și asigurarea respectării acordurilor și să evalueze rezultatele acestora (23).

5.5.1.

Acest organism trebuie să fie comun și pe deplin funcțional pentru ambele părți la acord (UE și țările partenere) și trebuie să vizeze toate aspectele acordului, acordând prioritate tuturor elementelor care au un impact asupra punerii în aplicare a capitolului privind comerțul și dezvoltarea durabilă.

5.5.2.

CESE consideră că fiecare acord semnat trebuie să conțină un protocol privind funcționarea grupurilor consultative interne, care să creeze un cadru instituționalizat solid, în măsură să instituie normele de funcționare a acestuia pentru ambele părți la acord (UE și țările partenere) În mod specific, acest protocol:

(a)	ar stabili criteriile care stau la baza identificării membrilor GCI pentru a asigura reprezentativitatea, distribuția echitabilă a reprezentării intereselor și independența acestora (a se vedea punctul 4.3.3);

(b)

ar prevedea cerința de a asigura participarea în calitate de observatori externi la GCI atât a Organizației Internaționale a Muncii (OIM), cât și a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Atribuirea unui sediu OIM i-ar permite acesteia să monitorizeze punerea în aplicare a convențiilor sale în contextul acordurilor de liber schimb, folosind mecanismul intern de supraveghere și punând la dispoziția părților la negociere un raport specific care să vizeze orice problemă în ceea ce privește punerea în aplicare a standardelor sociale ale capitolului privind comerțul și dezvoltarea durabilă. Participarea OCDE, prin punctele de contact naționale și guvernele în cauză, va permite monitorizarea punerii în aplicare a orientărilor destinate companiilor multinaționale, în special în avalul lanțului de aprovizionare. Cu toate acestea, evaluările acestor organisme nu vor fi obligatorii în cadrul GCI;

(c)	ar încredința GCI un rol cu adevărat activ în activarea procedurilor de soluționare a litigiilor, în toate aspectele acordului, trimise de GCI responsabilului cu aplicarea dispozițiilor în materie comercială (Chief Trade Enforcement Officer – CTEO);

(d)	ar stabili un calendar de concepere a unor foi de parcurs obligatorii, aplicabile pentru angajamentele prevăzute în acord, cu termene clare pentru ratificarea acestora;

(e)	ar actualiza ghidul de punere în aplicare a angajamentelor asumate prin acord, definind un set de indicatori calitativi și cantitativi pe baza cărora să se constituie monitorizarea continuă și evaluarea impactului ex post a acordului;

(f)	ar fixa data până la care trebuie primit studiul de impact independent ex post al acordului pentru fiecare dintre părțile interesate la acord (UE și țările partenere), în cazul în care părțile consideră că este oportun să se devanseze termenul de 5 ani;

(g)	ar stabili numărul de întâlniri pe care fiecare grup consultativ intern va trebui să le organizeze în cursul anului pentru fiecare parte interesată la acord (UE și țări partenere);

(h)	ar prevedea obligația de a organiza o reuniune anuală între GCI din UE și din țara parteneră;

(i)	ar formula angajamentul de a asigura o întâlnire anuală a grupurilor consultative interne din UE și din țările partenere, care să aibă loc la Bruxelles, cu participarea activă a tuturor membrilor GCI;

(j)

ar formula angajamentul de a înființa o platformă web unde participanții la grupul consultativ intern să poată înțelege importanța „învățării între GCI”, să facă schimb de informații necesare, de exemplu cu privire la subiecte specifice (drepturile lucrătorilor, drepturile omului, impactul comercial al normelor privind agricultura ecologică etc.), să facă schimb de eventuale bune practici și să instituie cursuri de formare online specifice pentru participanții la GCI;

(k)	ar institui un calendar al reuniunilor pentru a raporta Comisiei, Parlamentului European și Consiliului cu privire la progresul activității GCI;

(l)	ar evalua resursele financiare necesare funcționării GCI;

(m)

ar formula angajamentul de a întocmi un raport anual privind funcționarea fiecărui GCI. În acest raport, GCI vor fi în măsură să stabilească priorități și recomandări pentru punerea în aplicare a capitolului privind comerțul și dezvoltarea durabilă, iar Comisia Europeană va trebui să includă aceste priorități și recomandări în prioritățile UE pentru punerea în aplicare a capitolului privind comerțul și dezvoltarea durabilă sau, în orice caz, să justifice orice respingere;

(n)

ar formula angajamentul de a încredința CESE funcția de organizare a GCI pentru partea UE și sarcina de a oferi asistență tehnică pentru reuniunea transnațională a GCI european și cel al țărilor partenere. În acest context, secretariatul CESE va oferi asistență tehnică pentru identificarea omologilor din țările partenere (referitor la criterii, a se vedea punctul 4.3.3), va sprijini președințiile GCI în stabilirea ordinii de zi, gestionarea reuniunilor, redactarea rapoartelor de ședință, prezentarea de rapoarte instituțiilor UE și societății civile și asumarea responsabilității pentru furnizarea informațiilor necesare.

5.5.3.

Un rol esențial îl vor avea indicatorii monitorizării continue, care vor trebui să asigure respectarea angajamentelor prevăzute în acord și vor viza următoarele domenii: economic/comercial, social, mediu și securitate sanitară.

5.5.4.

CESE consideră că, pe baza procesului de reformare a GCI, rolul CESE va fi deosebit de important și va necesita o adaptare corespunzătoare a resurselor umane și financiare. Din acest motiv, CESE își reiterează solicitarea către autoritățile bugetare de a oferi, în momentul punerii în aplicare pe deplin a reformei, un pachet financiar suplimentar în conformitate cu cheltuielile curente prevăzute de Comisie, pentru a ajuta grupurile consultative interne să desfășoare activitățile prevăzute în plan, în conformitate cu standardele necesare.

Bruxelles, 23 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) COM(2021) 66 final.

(2) Rezoluția Parlamentului European din 26 noiembrie 2020 referitoare la analiza politicii comerciale a UE [2020/2761(RSP)].

(3) JO C 105, 4.3.2022, p. 148; JO C 105, 4.3.2022, p. 40; JO C 364, 28.10.2020, p. 53; JO C 364, 28.10.2020, p. 160; JO C 159, 10.5.2019, p. 28.

(4) JO C 105, 4.3.2022, p. 148; JO C 105, 4.3.2022, p. 40; REX/530, Evaluarea rolului societății civile în structurile de participare în cadrul Acordului dintre Uniunea Europeană și Columbia/Peru/Ecuador, raportor: G. Iuliano; JO C 364, 28.10.2020, p. 160; JO C 47, 11.2.2020, p. 38; REX/503: Către un acord de asociere UE-Mercosur, raportor: J. Puxeu Rocamora, coraportor: M. Soares.

(5) Articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1049/2001.

(6) Scrisoarea prin care Comisia refuză accesul, solicitat de organizația Les Amis de la Terre, la un document, 2019 [b], https://www.asktheeu.org/fr/request/7049/response/23196/attach/3/Signed%20letter.pdf?cookie_passthrough=1, accesat la 30.7.2020, p. 2.

(7) JO C 374, 16.9.2021, p. 73 op. cit.

(8) ClientEarth, Fern, Veblen Institute, La Fondation Nicolas Hulot pour la Nature et l’Homme și Federația Internațională pentru Drepturile Omului.

(9) Decizia în cazul 1026/2020/MAS privind nefinalizarea, de către Comisia Europeană, a unei „evaluări a impactului asupra dezvoltării durabile” actualizate înainte de încheierea negocierilor comerciale UE-Mercosur.

(10) JO C 47, 11.2.2020, p. 38 op. cit.

(11) JO C 105, 4.3.2022, p. 148 op. cit.; REX/532; JO C 364, 28.10.2020, p. 160 op. cit.

(12) Martie 2021, Uniunea Europeană, Study Reviewing DG Trade Civil Society Dialogue (Studiu de revizuire a dialogului DG Comerț cu societatea civilă), Tetra Tech – Deloitte.

(13) JO C 105, 4.3.2022, p. 40; JO C 105, 4.3.2022, p. 148; JO C 159, 10.5.2019, p. 28.

(14) Regula conform căreia „[c]ând o întâlnire, sau o parte a acesteia, se desfășoară conform regulii Chatham House, participanții sunt liberi să folosească informațiile primite, dar nici identitatea sau afilierea vorbitorului (vorbitorilor), nici identitatea sau afilierea oricărui alt participant nu pot fi dezvăluite”.

(15) Document neoficial din partea Țărilor de Jos și a Franței privind comerțul, efectele socioeconomice și dezvoltarea durabilă.

(16) Document neoficial: Consolidarea și îmbunătățirea funcționării grupurilor consultative interne ale UE în domeniul comerțului.

(17) Martens, D., Potjomkina, D., Orbie, J., 2020, Domestic Advisory Groups in EU trade agreements – Stuck at the Bottom or Moving up the Ladder? Friederich Ebert Stiftung – Universitatea din Gent,

(18) Un astfel de exemplu este Peru, unde, ca urmare a refuzului guvernului peruan de a înființa un GCI special, organizațiile societății civile au lansat un GCI „în umbră”, însă nerecunoscut de UE. Martens et al., 2020, op. cit.

(19) „CESE asigură secretariatul tuturor GCI din UE. Aproximativ 78 % (36/46) dintre participanții la GCI din UE consideră că ședințele GCI sunt bine pregătite de secretariat. Cu toate acestea, majoritatea GCI din țări terțe nu beneficiază de asistență similară care să le ajute să își organizeze și să își pregătească activitatea. O mare parte a activității este adesea desfășurată de președinte (și, uneori, de vicepreședinți), dar posibilitatea acestuia de a dedica timp acestor activități este limitată”. Martens, D., et al., op. cit., p. 16.

(20) Acesta este cazul GCI din Coreea de Sud, care, în pofida faptului că a făcut progrese considerabile, are încă lacune în ceea ce privește reprezentativitatea și independența. Martens, D., et al., 2020, op. cit.

(21) În Acordul UE-Coreea, presiunea politică a condus la o plângere oficială, iar grupul de experți s-a pronunțat cu privire la nerespectarea de către țara respectivă a convențiilor OIM.

(22) JO C 105, 4.3.2022, p. 40.

(23) JO C 159, 10.5.2019, p. 28.

Figura 1

Diferitele etape de negociere (foaia de parcurs)

Figura 2

Diferitele etape de negociere (foaia de parcurs)

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/22

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Care sunt condițiile necesare pentru acceptarea socială a tranziției energetice și a tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon?”

(aviz exploratoriu la solicitarea Președinției franceze a Consiliului UE)

(2022/C 290/04)

Raportor:	domnul Arnaud SCHWARTZ
Coraportor:	domnul Pierre Jean COULON

Sesizare	Președinția franceză a Consiliului UE, 20.9.2021
Baza procedurală	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Data adoptării în secțiune	10.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	224/6/5

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Pentru a asigura o acceptabilitate socială a tranziției energetice, ținând seama de reacțiile de feedback din etapele de planificare și punere în aplicare, CESE solicită tuturor actorilor vizați să îmbunătățească următoarele elemente: independența procesului, calitatea și accesibilitatea informației, libertatea și diversitatea participării, claritatea modalităților, responsabilitatea și luarea în calcul a participării la procesele decizionale, transparența și monitorizarea din etapele incipiente și până la încheierea unui plan sau a unui proiect, dar și caracterul abordabil din punct de vedere economic și funcțional al tranziției (cu soluții disponibile, cum ar fi puncte de reîncărcare suficiente și bine poziționate pentru vehiculele electrice).

1.2.

CESE invită UE să promoveze mult mai intens justiția distributivă și prosumul prin intermediul stimulentelor financiare, deoarece este vorba despre factorul cu cel mai puternic impact asupra acceptării locale a tranziției energetice. Aceste stimulente ar trebui să facă obiectul unor informații accesibile și al unor procese simple. Trebuie realizat mult mai rapid decât până acum obiectivul uniunii energetice, de a plasa cetățenii în centrul politicii și de a garanta că ei pot deveni cu ușurință producători de energie și pot beneficia de noile tehnologii. CESE precizează și că este important ca atât avantajele, cât și costurile percepute ale unui proiect să fie repartizate în mod echitabil în cadrul unei comunități.

1.3.

CESE propune ca UE să identifice și să înlăture obstacolele care explică, dacă este cazul, slaba participare și adeziune a publicului. Ca regulă generală, dacă populațiilor și organizațiilor societății civile vizate li se oferă ocazia de a participa la elaborarea proiectelor și la deciziile de planificare, acest lucru sporește acceptarea socială. Lipsa de timp, de educație în spiritul cetățenesc și de responsabilitate a autorităților vizate și a altor factori ar trebui, așadar, să facă obiectul unui plan de acțiune pentru dezvoltarea participării.

1.4.

CESE dorește o concertare, dacă nu chiar o construire în comun alături de public și îndeosebi cu partenerii sociali și organizațiile societății civile încă din stadiul de planificare, mai puternică decât la ora actuală, și o articulare fină între obiective și planificări la toate nivelurile teritoriale, până la implementarea locală a tranziției. Acest lucru este indispensabil dacă dorim să evoluăm spre o mai bună acceptabilitate sociale și să atingem într-un ritm adecvat obiectivele privind tranziția energetică.

1.5.

CESE subliniază că îmbunătățirea acceptabilității de către populație și de către părțile interesate vizate de tranziție și de schimbările sale tehnice necesită o atenție și măsuri speciale, precum educația pe parcursul întregii vieți, recalificarea și perfecționarea forței de muncă, asistența oferită întreprinderilor și campanii de informare care să se adreseze diferitelor tipuri de public vizate de tranziție. Informațiile trebuie să evidențieze mesajul-cheie că tranziția energetică este necesară deoarece este mai justă și mai ecologică atât la nivel individual, cât și colectiv, și că, pe termen lung, este mai ieftină pentru cetățeni.

1.6.

CESE reafirmă însă că tranziția energetică va necesita schimbări individuale și colective din partea indivizilor, întreprinderilor și localităților etc. Pe termen scurt, deoarece politica energetică nu a fost până în prezent conștientă de externalitățile negative ale combustibililor fosili, decarbonizarea implică costuri mai mari pentru producători și prețuri mai mari pentru consumatori. În acest sens, este nevoie de mai multă transparență. Prețurile actuale ale energiei îngreunează foarte mult acceptarea voluntară de către consumatori a unor costuri mai mari. Este important să fim conștienți de acest lucru. Ca o completare, este important și să comunicăm ca atare pe marginea reușitelor în ceea ce privește tranziția justă. Or, în dezbaterea actuală, auzim mult prea des relatări negative. Un aspect-cheie pentru ca tranziția să fie acceptabilă din punct de vedere social și să reușească este menținerea competitivității întreprinderilor din UE pe piața mondială, pentru a evita presiunea excesivă asupra economiei și a șomajului.

1.7.

CESE trage un semnal de alarmă că vechile taxe pentru energia din surse fosile și noile taxe verzi reprezintă prelevări care afectează proporțional și mai mult bugetele gospodăriilor modeste decât pe cele ale gospodăriilor înstărite. Subvențiile și taxele dăunătoare mediului trebuie eliminate treptat, dar rapid, așa cum promit adesea politicienii. Veniturile provenite din aceste taxe ecologice ar trebui, prin urmare, să fie utilizate mai ales pentru a inova din punct de vedere social, a subvenționa tranziția energetică a gospodăriilor vulnerabile și a le menține puterea de cumpărare.

1.8.

CESE subliniază și că tranziția către o societate cu emisii scăzute de dioxid de carbon trebuie să plaseze conceptul de tranziție justă în centrul reflecției și al acțiunilor. Tranziția justă trebuie să fie mai mult decât un set de obiective politice, deoarece reprezintă baza pentru acceptarea socială a tranziției energetice. La nivel european, un cadru juridic pentru o tranziție justă, care să cuprindă, de exemplu, propuneri concrete menționate în prezentul aviz, care pot fi transpuse în planurile naționale privind energia și clima, ar trebui să completeze pachetul „Pregătiți pentru 55”.

1.9.

CESE solicită reevaluarea pachetului „Pregătiți pentru 55” pentru a îmbunătăți capacitatea de a face față volatilității prețurilor la energie și problemelor generate de situații de urgență, inclusiv de război, și introducerea unor dispoziții adecvate pentru a face față unor astfel de situații, astfel încât să se evite efectele negative asupra utilizatorilor finali.

2. Context și elemente definitorii

2.1.

Omenirea se confruntă cu caracterul limitat al resurselor terestre (1), cu prăbușirea biodiversității și cu încălzirea climatică. Tranziția energetică și în direcția unei economii neutre din punctul de vedere al carbonului presupune o transformare a societăților noastre, atât concretă (mai ales prin intermediul unor obișnuințe individuale și colective), cât și civilizațională. Aceasta trebuie să ne permită să ne reducem nevoile materiale și energetice în mod democratic, echitabil și cu respectarea ecosistemelor (2), veghind în tot acest timp la bunăstarea (3) fiecăruia dintre noi.

2.1.1.

A continua să exploatăm combustibili fosili în deceniile următoare, așa cum se întâmplă în prezent, nu este o opțiune, atât din motive ecologice, cât și din motive de aprovizionare și sociale. Aceasta înseamnă că tranziția în direcția unei societăți neutre din punctul de vedere al emisiilor de carbon reprezintă o necesitate urgentă.

2.1.2.

Cu toate acestea, în cadrul creșterii verzi (4), randamentul slab al investițiilor energetice ale energiilor alternative ne amenință economiile cu o prăbușire sistemică, fără a omite impactul de mediu cu potențial devastator al extracției miniere.

2.1.3.

Pentru mai multă coerență și acceptare socială, va fi necesar:

—	să se reducă cererea de minerale brute, prin îmbunătățirea reciclării lor;

—	să se facă evaluări ale impactului pentru o tranziție care să le evite, să le reducă sau să le compenseze mai bine;

—	să dispunem de o economie circulară în sectorul energiei din surse regenerabile;

—	să fie stimulată eficiența energetică și să se reducă semnificativ cererea globală de energie;

—	să se reevalueze propunerile din pachetul „Pregătiți pentru 55” pentru a îmbunătăți capacitatea de a face față volatilității prețurilor la energie și problemelor apărute ca urmare a situațiilor de urgență, inclusiv a războiului.

2.1.4.

Cunoscând limitele scenariilor legate de riscul tehnologic, de eșecul absorbantelor de carbon sau de eficacitatea energetică, va fi necesar nu numai să se creeze spații de manevră sigure, cu o cumpătare sistemică, prin regândirea modurilor noastre de viață, ci și să se amplifice acceptarea măsurilor de adaptare la schimbările climatice.

2.2.

Condițiile acceptabilității sociale ale unei astfel de tranziții au fost studiate științific în decursul ultimilor ani. CESE le constată în prezentul aviz, care își propune în principal să îmbunătățească practicile din cadrul instituțiilor și al statelor membre ale UE.

2.3.

Acceptabilitatea socială a unui proiect util pentru tranziția energetică este foarte complexă. Ea reunește considerente privind înțelegerea tehnologiilor propuse, a riscurilor asociate (sociale, sanitare, economice etc.) și a alternativelor posibile, aprecierea costurilor și a avantajelor opțiunilor preconizate, precum și dispozițiile din teritoriul-gazdă. Acceptabilitatea socială obligă la punerea în discuție a unor astfel de proiecte împreună cu populația, precum și cu ansamblul părților interesate, și la punerea unor întrebări mai ample referitoare la dezvoltarea teritoriului și a modurilor de viață care sunt de dorit în acestea.

2.4.

Conform studiilor (5) și în opinia CESE, principalii factori ai acceptării sociale sunt:

—	încrederea în guvernanță și în justiția procedurală;

—	caracterul just și abordabil din punct de vedere financiar ca preț al tranziției;

—	preocupările asociate amplasării și planificării;

—	efectul factorilor sociodemografici;

—	fezabilitatea socio-tehnică.

2.5.

Să vedem acum la ce se referă acești termeni și cum ne-ar putea ajuta ei la conceperea unei modalități de punere în aplicare a tranziției în direcția unei economii cu emisii reduse de carbon.

3. Condiții de punere în aplicare

3.1. Încrederea în guvernanță și în justiția procedurală

3.1.1.

Numeroase studii au indicat că încrederea este crucială pentru a determina nivelul de acceptare socială. Există o corelare între justiția procedurală, încredere și nivelul de acceptare a tranziției. Un proces decizional transparent și difuzarea de informații îmbunătățesc nivelul de încredere reciprocă între dezvoltatorii de proiecte și comunități.

3.1.2.

Prin urmare, CESE reiterează că ar trebui să se acorde atenție statului de drept, de exemplu în ceea ce privește utilizarea diferitelor fonduri ale UE. În mod similar, Comitetul este de părere că Comisia ar trebui să își publice propunerile în toate limbile oficiale, într-un mod rapid și lizibil, pentru a asigura accesibilitatea și participarea pe scară largă.

3.1.3.

În plus, studiile indică faptul că participarea cetățenilor contribuie la oferirea unui răspuns la preocupările comunității și la sporirea nivelului de încredere reciprocă. Difuzarea informației este crucială pentru a corecta orice idee falsă privitoare la tranziție și la acțiunile sau instrumentele ce trebuie puse în aplicare pentru a o concretiza. Astfel, este important să existe consultări pe marginea subiectelor privitoare, de exemplu, la amplasare, la costuri și la eventualele impacturi de mediu, economice, sanitare și sociale negative ale proiectelor care vizează tranziția energetică, dar și să se evidențieze avantajele lor. Acest aspect contribuie și la acceptarea de către public a construirii de noi instalații în vecinătate.

3.1.4.

Așadar, CESE consideră că este esențial pentru acceptarea de către comunități să se inițieze un dialog cu locuitorii, precum și cu părțile interesate vizate și să se stabilească o încredere reciprocă printr-o comunicare deschisă și oportunități de participare, cât mai curând posibil în procesul de dezvoltare a acțiunilor și a proiectelor asociate tranziției energetice (6), la toate nivelurile teritoriale adecvate, de la cel local la cel al Uniunii Europene.

3.1.5.

Sprijinul local, în special cel oferit de organizațiile societății civile care susțin public tranziția, bazându-se pe știință, este important pentru a promova participarea și a naște încredere (7). Această rețea locală poate să difuzeze informația în sfera publică într-un mod mai organic și să contrabalanseze eventualele idei false care circulă.

3.1.6.

Democrația participativă constituie astăzi un element-cheie al modelului de cetățenie europeană. Tratatul de la Lisabona asigură complementaritatea între democrația reprezentativă și democrația participativă. Din punct de vedere internațional, accesul la informație și participarea publicului la planificare și la dezvoltare reprezintă doi dintre cei trei piloni ai Convenției de la Aarhus. Punerea lor în aplicare necesită în continuare îmbunătățiri, similar punerii în aplicare a pilonului accesului la justiție (8).

3.1.7.

Dezbaterea publică este o metodă de participare care trebuie încurajată. Ea trebuie asigurată de o comisie de specialiști în participare civică, cu experiență dovedită și cu caracter independent (9). Acest lucru reprezintă o garanție a credibilității indispensabile a întregii dezbateri care implică cetățenii în dezvoltarea de acțiuni majore privitoare la teritoriul în care locuiesc. Este furnizată astfel tuturor părților interesate o informare completă și transparentă pe marginea unui anume plan, a unui program sau a unui proiect în faza de elaborare, oferindu-le posibilitatea de a-și exprima opinia, atât ca persoane, cât și ca grupuri organizate, în privința oportunității măsurilor prezentate.

3.1.8.

De câțiva ani, dematerializarea participării cetățenești, fără responsabilitate, nici dezbatere purtată cu mediatori terți garanți ai metodei, deconstruiește progresiv încrederea cetățenilor. Cu toate acestea, pe lângă informare, este necesară o combinație de consultări online și reuniuni cu prezență fizică (10), pentru a implica publicul în toate etapele și pentru a stabili în comun alegerile care trebuie făcute.

3.1.9.

Pentru a îmbunătăți dialogul dintre toate părțile interesate, ar trebui ca, de exemplu, în urma participării publicului, autoritățile decizionale sau responsabilii pentru democrație reprezentativă să indice în scris ce fac cu diferitele contribuții primite și care este îmbunătățirea de care vor beneficia cetățenii. Această responsabilitate ar permite să se înțeleagă mai bine motivele deciziilor lor și ar crește încrederea în democrație.

3.2. O tranziție justă și la prețuri accesibile

3.2.1.

Prin pachetul „Pregătiți pentru 55” și obiectivul de neutralitate a emisiilor de dioxid de carbon până în anul 2050, provocarea ce trebuie acceptată este semnificativă. Conform Comisiei Europene, realizarea obiectivelor noastre până în 2030 va necesita investiții suplimentare în valoare de 350 de miliarde EUR pe an numai în sistemele de producție a energiei. Întrebările importante pentru CESE și, bineînțeles, pentru societate în ansamblu sunt: cine va plăti, cine va investi, cine va beneficia? Vor fi suficiente fondurile?

3.2.2.

Pentru o tranziție justă și la prețuri accesibile, justiția distributivă garantează că beneficiile (și nu doar costurile) unui proiect sunt repartizate echitabil. Ea este un determinant esențial al acceptării sociale. Un stimulent financiar, lipsit de complexitate administrativă sau tehnică, se dovedește chiar a fi cel mai important factor de motivare pentru a accepta un proiect legat de tranziție. De exemplu, indivizii, fermierii, IMM-urile, comunitățile energetice etc. vor fi pregătiți să devină parte a noului sistem prin investițiile și angajamentul lor de a realiza transformarea necesară.

3.2.3.

Consideră că o premisă fundamentală pentru o tranziție de succes și acceptabilă din punct de vedere social către o economie neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon este ca întreprinderile europene să rămână competitive pe piața mondială, pentru a evita presiuni excesive asupra economiei și a șomajului.

3.2.4.

Stimulentele financiare, sub o formă sau alta (de exemplu, prin tarife energetice mai scăzute sau prin posibilități de realizare de venituri sau sprijinirea economiei locale, a formării continue sau a recalificării profesionale), reprezintă un puternic factor de acceptare la nivel local și de sprijinire a unui proiect.

3.2.5.

Totodată, percepția asupra avantajelor poate contribui la sporirea acceptării la nivel local. De exemplu, crearea de locuri de muncă la nivel local, în cazul unei tranziții energetice a unei piețe a forței de muncă, este percepută ca un beneficiu adus comunității care poate favoriza acceptarea unui proiect.

3.2.6.

Electricitatea provenită cu precădere din sisteme eoliene și solare este pe cale să devină deja – sau a și devenit – în numeroase locuri cea mai abordabilă financiar și cea mai sustenabilă. Producția și oferirea acestei electricități ieftine către toți cetățenii locali constituie o posibilitate: devenind și producători, rolul lor se schimbă și, din consumatori, devin prosumatori. Drepturile lor trebuie să fie consolidate și garantate. Această abordare este cu atât mai importantă cu cât sectoarele transporturilor și încălzirii sunt din ce în ce mai electrificate.

3.2.7.

În ceea ce privește clima, teoretic, contează în mai mică măsură cine construiește și exploatează un sistem fotovoltaic sau eolian, însă, pentru acceptarea locală și economia regională, această întrebare are o importanță centrală. În mod concret, trebuie să se depună eforturi deosebite pentru ca acest tip de participare să devină posibilă.

3.2.8.

CESE consideră că numărul de prosumatori și acceptabilitatea socială a tranziției ar putea crește rapid odată cu următoarele măsuri:

(a)	autosuficiența comunității: dacă consumatorii exploatează sistemele colectiv și dacă electricitatea produsă este consumată la fața locului, atunci ar trebui tratată ca electricitate de origine individuală;

(b)	distribuirea energiei: în cadrul comunităților energiilor regenerabile ar trebui să se aplice tarife reduse de acces la rețea pentru electricitatea care face obiectul unei partajări a energiei pentru a fi utilizată de producători;

(c)

contabilizare netă virtuală: persoanele care nu locuiesc în imediata apropiere a unui sistem de energie regenerabilă vor beneficia de posibilitatea de a participa la acesta și de a utiliza în mod direct electricitatea produsă. În acest scop, contabilizarea netă virtuală ar trebui să reprezinte o nouă posibilitate prevăzută prin lege, în care fiecare kilowatt-oră de electricitate consumat și provenit din sistemul în care este implicat consumatorul să fie compensat prin kilowattul-oră pe care consumatorul îl obține din altă sursă la un moment diferit. Această contabilizare există deja în Grecia, în Polonia și în Lituania, de exemplu.

3.2.9.

Prosumul local este atrăgător și din perspectiva contoarelor inteligente, care prelucrează semnalele privitoare la prețurile pieței și care permit un consum și o flexibilitate care respectă rețeaua și care pot, astfel, să fie recompensate. Această combinație poate contribui la reducerea încărcării rețelei și, astfel, la diminuarea necesității de extindere a acesteia.

3.2.10.

Aspectele legate de creșterea costurilor energiei și de capacitatea statelor membre de a le atenua trebuie să se afle în centrul viitoarelor măsuri politice. CESE nu doar că sprijină măsurile de urgență având ca scop evitarea consecințelor sociale drastice, dar și încurajează în mod ferm evaluările pieței, care testează comportamentul actorilor de pe piața energiei. În același timp, CESE reamintește valorile comune ale Uniunii în ceea ce privește serviciile de interes economic general în sensul articolului 14 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), astfel cum sunt menționate în Protocolul nr. 26 privind serviciile de interes general anexat la TFUE. Aceasta ar putea conduce la mai multă eficiență și la eliminarea disfuncționalităților pieței. Este necesar un control mai eficace al pieței de către autorități.

3.2.11.

CESE solicită reevaluarea pachetului „Pregătiți pentru 55”, pentru a îmbunătăți capacitatea de a face față volatilității prețurilor la energie și problemelor generate de situații de urgență, inclusiv de război, astfel încât să se evite efectele negative asupra utilizatorilor finali, de exemplu prin introducerea unor mecanisme adecvate de evitare a prețurilor excesive, cum ar fi neaplicarea temporară a sistemului ETS.

3.2.12.

În același timp, va trebui să veghem la justiția socială și să resorbim sărăcia energetică în creștere a europenilor (11). Conform Comisiei Europene, lupta împotriva schimbărilor climatice comportă riscuri tangibile de agravare a inegalităților, împotriva cărora trebuie instituite politici publice specifice. Este vorba îndeosebi de consolidarea formării și a reconversiei profesionale și de ținerea sub control a creșterii anumitor prețuri pentru gospodăriile care sunt afectate de „sărăcie energetică” (12). Este mai acceptabilă din punct de vedere social o tranziție energetică creatoare de locuri de muncă și capabilă să păstreze puterea de cumpărare a gospodăriilor modeste (13).

3.2.13.

În plus, pentru a facilita acceptarea tranziției, au fost luate în considerare diferite scenarii care oferă mai multe resurse gospodăriilor mici, cum ar fi în simulările consorțiului Locomotion. Cu toate acestea, CESE reamintește că Fondul UE pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice și Fondul pentru o tranziție energetică echitabilă (14) ar trebui extinse pentru a garanta că nimeni nu este neglijat, integrând toate dimensiunile excluziunii și marginalizării.

3.2.14.

Pentru a-i ajuta în special pe cei aflați în cele mai precare situații să implementeze tranziția energetică, ar trebui să se dezvolte și să se îmbunătățească politicile redistributive și, în acest sens, ar trebui să se experimenteze anumite măsuri inovatoare (15), precum venitul de bază universal, creditele fiscale, săptămâna de lucru mai scurtă, partajarea muncii, programe de garantare a ocupării forței de muncă și un loc mai important pentru lucrători în guvernanța întreprinderilor.

3.2.15.

Este probabil ca aceste măsuri, precum și celelalte menționate mai sus, să sporească acceptabilitatea tranziției. Acestea vor putea beneficia de reorientarea imediată a subvențiilor, a finanțărilor și a avantajelor fiscale care sunt încă alocate la ora actuală energiilor fosile. Este important să se creeze surse de finanțare pentru investiții durabile.

3.2.16.

În special, eliminarea finanțărilor dăunătoare mediului ar trebui planificată acum foarte rapid, după cum s-a promis de mult, iar taxele ecologice ar trebui dezvoltate în conformitate cu o fiscalitate specifică (16), adică cu alocarea surselor de finanțare pentru tranziție. Aceasta va ajuta toate persoanele să înțeleagă și să accepte acțiunea publică în acest domeniu.

3.2.17.

Într-adevăr, acceptabilitatea socială a fiscalității verzi presupune o compensare care ia în considerare veniturile gospodăriilor și sărăcia lor energetică (lipsa transportului în comun, izolare insuficientă a locuinței, eficacitate redusă a sistemului de încălzire și a tipului de vehicul aflat în posesie etc.), pentru a le ajuta să beneficieze de economii potențial realizabile pe termen lung (17), datorită unor echipamente care consumă mai puțină energie.

3.2.18.

De asemenea, experimentarea cu cardul pentru carbon (18), care constă în atribuirea de cote individuale de emisii netransferabile, ar trebui să stabilească nu doar dacă potențialul său pedagogic poate să se transpună pe teren în reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră și într-o tranziție energetică sporită, ci și dacă aceasta din urmă ar putea, prin intermediul acestui instrument egalitar, să îi consolideze acceptabilitatea.

3.2.19.

Exemplaritatea actorilor publici (dincolo de practicile și măsurile lor în favoarea cumpătării și a energiilor regenerabile, a democrației participative, a dialogului social și a finanțării instalațiilor cetățenești sau a acțiunilor de educare în privința tranziției pe durata întregii vieți) va consta și în capacitatea lor de a aduce în discuție chestiunea finanțărilor și de a le pereniza, de exemplu, printr-un program multianual de finanțare a renovării energetice care să cuprindă inclusiv obligația de a atinge anumite rezultate.

3.2.20.

Noile subvenții și măsuri fiscale vor trebui să fie completate în mod util de norme care se impun tuturor, deoarece, urmând exemplul acțiunii ce trebuie desfășurate pentru a permite evoluția interacțiunilor similare propice tranziției, tot ele ne vor permite să construim lumea viabilă pe care ne-o dorim.

3.3. Amplasare și planificare

3.3.1.

Numeroase probleme legate de implantarea unor proiecte utile pentru tranziția energetică sunt generate de caracteristicile fizice specifice acestora. Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a răspunde la acest tip de preocupări, îndeosebi prin difuzarea cunoștințelor destinate luptei împotriva informațiilor false și prin punerea în aplicare a celor mai bune practici care permit rezolvarea acestor probleme.

3.3.2.

Este vorba în special despre conștientizarea moștenirii culturale și urbane a trecutului (intrări în orașe desfigurate de zonele comerciale și industriale, parcări care consumă spații fertile, zone cu mici clădiri izolate și imobile de periferie care generează o dependență de autoturism etc.). În prezent, beneficiile tranziției energetice depășesc efectele asupra „peisajului”. Pentru a garanta că aceasta se desfășoară într-un mod sustenabil, trebuie, în măsura posibilului, să evităm, ba chiar să reducem și să compensăm efectele negative asociate nevoii acesteia de terenuri.

3.3.3.

Acest lucru trebuie să fie realizat prin plasarea infrastructurii în locuri în care nu face concurență agriculturii sau respectării naturii și a moștenirii culturale. Integrarea de instalații în spații urbane sau industriale existente sau situarea acestora pe terenuri marginale care au o valoare productivă sau naturală neglijabilă reprezintă o soluție.

3.3.4.

În momentul în care instalarea pe terenuri productive este inevitabilă, aceasta ar trebui – pe cât posibil – să fie integrată în sistemul agricol, în loc să genereze defrișări și/sau artificializare netă.

3.3.5.

Totodată, pentru a informa corect ansamblul populației și a-i câștiga încrederea, ar trebui să se desfășoare sistematic evaluări riguroase ale impactului de mediu pentru instalații și pentru ansamblul obiectivelor și al planurilor naționale și europene privitoare la energie.

3.3.6.

Evaluările ex post sunt, de asemenea, indispensabile pentru a ne menține societatea într-o dinamică de îmbunătățire continuă. Drept completare, se pot stabili căi de dialog între toate nivelurile teritoriale, precum și instrumente adecvate de urmărire și de punere în aplicare a politicilor, în scopul de a evita la maximum artificializarea solurilor și „deplasarea problemelor de mediu”, astfel cum o recomandă în mod deosebit AEM (19).

3.3.7.

În evaluarea ex post a acțiunilor și a proiectelor asociate tranziției energetice, cuantificarea efectelor economice locale constituie o componentă care poate genera acceptabilitate socială.

3.3.8.

O soluție complementară la problema reprezentată de dificultatea de a găsi locuri pentru a produce energie în Europa ar fi importul de energie electrică verde produsă în țările din vecinătate sub formă lichidă, datorită vectorului reprezentat de hidrogen. În ceea ce privește acceptabilitatea socială, aceasta trebuie înțeleasă ca o dimensiune de dezvoltare în comun a acestor regiuni (20).

3.4. Factori sociodemografici

3.4.1.

Pe lângă aceste motive, demografia generală joacă, totodată, un rol în percepția publicului. Desfășurarea unor studii demografice prealabile ar ajuta la o mai bună formulare a unei strategii pentru acceptarea proiectelor, cunoscându-se dimensiunea și componența publicului-țintă cel mai susceptibil de a se opune acestora. Aceste studii ar trebui să fie accesibile tuturor părților interesate.

3.4.2.

Nivelurile cele mai ridicate de acceptare sunt în corelare cu un nivel de educație mai ridicat și cu o vârstă mai tânără. Se remarcă astfel importanța dezvoltării unei educații pe parcursul întregii vieți (inclusiv în întreprinderi și în centrele de formare profesională) cu privire la cumpătare, la participarea cetățenească și la investițiile în acțiunile colective în favoarea tranziției.

3.4.3.

CESE propune ca acele campanii de sensibilizare cu privire la tranziție să se inspire din curentul BIMBY (Build In My Backyard), care corespunde curentului NIMBY (Not In My Backyard), valorificând exemple care generează un mimetism social virtuos și beneficii pentru populație, o listă de relatări pozitive transpuse în mărturii și exemple concrete de reușite din diverse regiuni și țări cu care și unele, și celelalte ar putea să se identifice.

3.4.4.

Toate acestea ar putea crea acceptare și ar putea să suscite interesul de a evolua împreună în direcția acestei noi modalități de trai care implică în mod necesar nevoia actuală de a înlocui energiile fosile. Ar trebui dedicate mijloace pentru acțiunile de sensibilizare care ar putea fi desfășurate judicios de către diversele părți implicate.

3.4.5.

Nu există niciun consens în ceea ce privește efectul direct al factorilor sociodemografici specifici, deoarece au impacturi variabile în funcție de țară și de contextul lor politic. Cu toate acestea, au un efect cert asupra acceptării locale a planurilor și a proiectelor care permit tranziția. Așadar, pentru CESE este necesar să se sprijine acțiunile de formare inițială și continuă în privința tranziției energetice, în colaborare cu partenerii sociali și cu organizațiile societății civile.

3.4.6.

Cu toate acestea, discuția pe tema acceptabilității sociale înseamnă, uneori, să redirecționăm către publicul-țintă responsabilitatea de a adopta sau nu tehnologiile vizate. Aceasta înseamnă să considerăm că numai dimensiunea socială ar avea un rol în fructificarea potențialelor cu care sunt învestite tehnologiile. Or rezistența la a achiziționa sau utiliza noi instrumente poate fi mai complexă (21).

3.5. Fezabilitate sociotehnică (22)

3.5.1.

Obstacolele în calea adoptării anumitor echipamente au, de asemenea, o natură tehnică. Ele țin în special de dificultatea de a împărtăși o cultură mai puțin consumatoare de energie într-o societate care, paradoxal, îndeamnă la un consum din ce în ce mai mare, ceea ce contravine puternic cu mesajele al căror obiectiv constă în economisirea energiei.

3.5.2.

Acceptabilitatea socială se referă la o situație complexă de coexistență acceptată între tehnică și utilizatori. Însă acceptabilitatea nu înseamnă și adoptare (cf., de exemplu, cazul contoarelor inteligente în teorie, dar neadoptate și, ca atare, sortite refuzului de a le instala). Adoptarea implică în prealabil un fel de „banalizare” a tehnologiei. Nu se mai discută pe marginea acesteia, ea a fost dovedită și există alături de alte alternative tehnologice, însă, cu toate acestea, nu se aderă la ea. A adera la această tehnologie înseamnă aproprierea ei, în sensul încorporării acesteia în modul de viață al persoanelor și al considerării ei ca fiind indispensabilă și esențială.

3.5.3.

Constrângerile legate de adoptarea tehnologiilor tranziției trimit, de asemenea, la faptul că sunt cel mai adesea concepute pornind de la presupunerea că utilizatorii vor ști să le utilizeze în conformitate cu finalitățile cu care sunt învestite.

3.5.4.

Acestea din urmă se presupune că aderă la proiectele energetice vehiculate de aceste tehnologii, înainte de a putea să le facă să funcționeze la înălțimea potențialului lor. Or, mai multe anchete au demonstrat că chiar și obiectele tehnice din viața noastră cotidiană sunt, în mare măsură, utilizate insuficient, din cauza faptului că nu se cunosc bine capacitățile lor reale și modul de mobilizare a acestora.

3.5.5.

Putem considera că fezabilitatea sociotehnică este un proces de inserare și de difuzare socială care se înscrie într-un cadru temporal care necesită un anumit număr de faze. Prima este fundamentală, deoarece se referă la perioada de cercetare-dezvoltare și a controverselor (23), adică acea perioadă care anticipează schimbările datorate introducerii noii tehnologii. A doua fază se referă la primele schimburi de experiență. Aici, logicile de concepere se confruntă cu utilizarea proiectată și cu capacitatea tehnologiilor de a integra dimensiunea socială. Cea din urmă fază este aceea a banalizării și a timpului îndelungat. În acest stadiu, se stabilesc respingerea sau adoptarea proiectului, caracterul său adecvat și modalitățile inserării sale sociale.

3.5.6.

Acesta este stadiul în care au loc manifestările de mobilizare locală: teritoriile decid dacă să abordeze sau nu o serie de probleme legate de aceste tehnologii. Inserarea socială corespunde în acest caz transformărilor macrosociale generate de adoptarea lor.

3.5.7.

Prin utilizarea unei tehnologii, raportul față de lume, relațiile și reprezentările sociale pot fi modificate în profunzime. Acest lucru nu este însă posibil decât dacă tehnologia nu se impune ca „fiind de la sine înțeleasă”, ci oferă posibilitatea unor ajustări, a unor reaproprieri. În această privință, pentru CESE, neutralitatea tehnologică bazată pe studii științifice, concurența loială și posibilitatea de a testa și discuta despre caracterul oportun al diferitelor tehnologii pot contribui la îmbunătățirea acceptabilității sociale.

3.5.8.

Astfel, când este analizată în detaliu, dezbaterea privind tranziția energetică se delimitează de abordarea sa tehnocentrică, evoluând în direcția unei abordări mai sociocentrice. Aceasta presupune nuanțarea noțiunii de acceptabilitate socială atunci când ea tinde să impună responsabilitatea pentru modurile noastre de viață consumatoare de energie exclusiv consumatorilor, pentru a o include în sfera mai vastă a fezabilității sociotehnice care obligă la punerea sub semnul întrebării a sensului tehnicilor și a alegerilor politice în materie de energie.

Bruxelles, 23 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) https://www.footprintnetwork.org/our-work/ecological-footprint/

(2) https://www.ipcc.ch/site/assets/uploads/2021/07/IPBES_IPCC_WR_12_2020.pdf

(3) https://doughnuteconomics.org/about-doughnut-economics

(4) https://eeb.org/library/decoupling-debunked/; https://www.eea.europa.eu/publications/growth-without-economic-growth

(5) Trends in Social Acceptance of Renewable Energy Across Europe – A Literature Review, 8.12.2020.

(6) Ceea ce preconizează France Nature Environnement în scope-urile sale (metascop, eoloscop etc.).

(7) https://www.fondation-nicolas-hulot.org/sondage-science-et-transition-ecologique-en-qui-les-francais-ont-il-confiance/ (numai în limba franceză).

(8) JO C 123, 9.4.2021, p. 66.

(9) Precum Commission nationale du débat public (Comisia Națională pentru Dezbatere Publică, CNDP) din Franța.

(10) Cf. Consiliul de Stat, Raportul public pentru anul 2011, Consulter autrement, participer effectivement, La Documentation française 2011.

(11) Raport de informare al Comitetului Economic și Social European pe tema „Evaluarea uniunii energetice europene – Dimensiunea socială și societală a tranziției energetice”.

(12) Această precaritate duce la fenomene precum furtul (sub formă de racordare la rețele aparținând altora), fie din motive de sărăcie, fie din nesupunere civilă, ca protest împotriva sistemului de comercializare a energiei electrice.

(13) JO C 152, 6.4.2022, p. 158.

(14) JO C 311, 18.9.2020, p. 55.

(15) https://eeb.org/library/escaping-the-growth-and-jobs-treadmill/

(16) JO C 62, 15.2.2019, p. 8.

(17) Eurofound, 2015, Access to social benefits: reducing non-take-up, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg. Nota politică a AEM Eurofound intitulată „Explorarea provocărilor sociale ale politicilor energetice cu emisii scăzute de dioxid de carbon în Europa” ef22004en.pdf

(18) https://www.socialter.fr/article/carte-carbone-plutot-qu-une-taxe-un-quota-pour-chaque-citoyen-1 (numai în limba franceză).

(19) https://www.eea.europa.eu/themes/energy/renewable-energy/eu-renewable-electricity-has-reduced

(20) JO C 123, 9.4.2021, p. 30.

(21) De exemplu, achiziționarea unui autoturism electric implică schimbarea modului de conducere, trecând de la o cutie de viteze manuală la una automată, experiență care se poate dovedi descurajantă.

(22) https://www.larevuedelenergie.com/les-energies-renouvelables-en-transition-de-leur-acceptabilite-sociale-a-leur-faisabilite-sociotechnique/ (numai în limba franceză).

(23) Cf., de exemplu, într-un alt domeniu decât tranziția energetică, telefoanele inteligente, care sunt larg acceptate și adoptate.

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/30

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Consolidarea protecției civile a UE: Mecanismul de îmbunătățire a capacității UE de a răspunde la evenimente extreme, inclusiv din afara teritoriului său”

(aviz exploratoriu la solicitarea Președinției franceze)

(2022/C 290/05)

Raportor:	domnul Christophe QUAREZ
Coraportoare:	doamna Violeta JELIĆ

Sesizare	Președinția franceză a Consiliului Uniunii Europene, 21.9.2021
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru relații externe
Data adoptării în secțiune	9.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	24.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	211/0/2

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Mecanismul de protecție civilă al Uniunii (UCPM sau „mecanismul”) nu mai deține nici capacitatea suficientă, nici anvergura necesară pentru a răspunde la dezastrele legate de schimbările climatice și la numeroasele riscuri din punctul de vedere al capacităților de prevenire, pregătire, alertă, planificare și operaționale de pe teritoriul Uniunii și din afara acestuia.

1.2.

Dincolo de activitatea sa bine stabilită în ceea ce privește dezastrele naturale, UCPM are misiunea de a aborda alte riscuri precum pandemiile, asistența acordată populațiilor din zonele de război, riscurile industriale majore, poluarea maritimă la scară largă, consecințele atacurilor cibernetice asupra rețelelor de energie electrică sau de apă potabilă și a tuturor infrastructurilor esențiale sau gestionarea crizelor umanitare legate de imigrație.

1.3.

Legătura dintre protecția civilă (operațiuni pe termen scurt) și ajutorul umanitar (gestionarea pe termen lung) trebuie să beneficieze de o abordare și coordonare mai bune.

1.4.

CESE consideră că trebuie identificate și dezvoltate în continuare măsuri postdezastru ale UE pentru evenimentele din afara teritoriului său.

1.5.

CESE subliniază importanța capitală a unei cooperări operaționale evolutive prin armonizarea formării, prin compatibilitatea materialelor și a echipamentelor, precum și prin claritatea și eficacitatea lanțurilor de comandă.

1.6.

CESE consideră că ar trebui analizată nevoia de a înființa o agenție europeană pentru protecție civilă și ajutor umanitar, ca mecanism practic de consolidare a acțiunilor de politică externă.

1.7.

CESE atrage atenția asupra progresului necesar în ceea ce privește procesul decizional de intervenție, în afara teritoriului UE.

1.8.

CESE consideră că dimensiunea diplomatică a protecției civile europene nu este suficient de bine dezvoltată. În ceea ce privește relațiile externe și reacția UE în fața unor evenimente extreme, CESE subliniază importanța următoarelor aspecte:

—

axarea pe procedurile de prevenire, pregătire și redresare într-un mod mai rezilient; cooperarea cu ONU în ce privește strategiile de reducere a riscului de dezastre și punerea în aplicare a priorității de „a reconstrui mai bine” din Cadrul de acțiune ONU-Sendai, în vederea consolidării rezilienței în interiorul și în exteriorul UE, ca o abordare sustenabilă adaptată la ODD;

—	intensificarea schimbului de cunoștințe, a expertizei și a schimbului de experiență privind învățămintele desprinse, formare și exerciții comune la nivel mondial, incluzând societatea civilă la nivel local;

—	evidențierea legăturilor dintre protecția civilă și ajutorul umanitar, în special în zonele izolate ale lumii atunci când se produce un dezastru;

—	includerea sensibilizării culturale ca aspect esențial al formării în materie de protecție civilă pentru a spori eficacitatea activității UCPM (acordarea de asistență) în zona dezastrului, la nivel mondial.

1.9.

CESE pune sub semnul întrebării definiția zonei geografice acoperite de UCPM și criteriile de selecție ale țărilor participante.

1.10.

Trebui încurajată o comunicare adecvată la nivelul opiniei publice internaționale pentru a consolida acțiunile UCPM.

1.11.

CESE se declară în favoarea ideii de a crea echipe transnaționale de intervenție rapidă pentru gestionarea comună a dezastrelor, cu resurse proprii, formare comună și standardizarea resurselor și a echipamentelor.

1.12.

CESE încurajează propunerea de modificare legislativă pentru autorizarea răspunsului automat și imediat în cadrul mecanismului, în eventualitatea unei catastrofe umanitare în interiorul și în afara teritoriului UE, fără necesitatea unei cereri prealabile din partea țării participante în cauză, aceasta păstrându-și dreptul de a refuza o astfel de asistență. Această resursă sub forma unui grup operativ poate contribui la consolidarea dimensiunii externe a relațiilor UE prin intermediul protecției civile.

1.13.

CESE sprijină consolidarea voluntarismului pentru protecția civilă, recomandând elaborarea unor standarde pentru programe de voluntariat cu dispoziții care să garanteze drepturile omului și în materie de muncă ale voluntarilor, precum și crearea unui sistem de certificare comun pentru echipele de protecție civilă voluntare.

1.14.

CESE remarcă lipsa unui instrument financiar flexibil pentru răspunsul rapid menit să asigure finanțarea directă a populațiilor afectate în vederea despăgubirii, la cerere.

1.15.

CESE sprijină consolidarea acțiunilor de informare a publicului cu privire la activitatea UCPM prin canale de comunicare moderne (de exemplu, platformele de comunicare socială) și rolul activ al organizațiilor de voluntari.

1.16.

CESE remarcă nevoia continuării consolidării cooperării răspunsului operațional al Uniunii cu organizațiile umanitare și cu societatea civilă pentru îmbunătățirea implementării ajutorului pe teren.

1.17.

CESE subliniază necesitatea de a se lua în considerare în continuare asigurarea continuității activității IMM-urilor în urma unui dezastru.

1.18.

CESE recomandă o implicare mai puternică a comunității științifice în ceea ce privește procesul de alertă și prevenire al UCPM, valorificând avantajele Rețelei europene de cunoștințe în materie de protecție civilă și consolidarea Centrului de cunoștințe privind gestionarea riscului de dezastre.

2. Contextul avizului

2.1.

Mecanismul de protecție civilă al Uniunii, care se află în centrul cooperării europene în ceea ce privește gestionarea riscului de dezastre, pune la dispoziție o rețea de asistență reciprocă și solidaritate în interiorul și în afara granițelor Uniunii Europene.

2.2.

Mecanismul reunește 33 de state, adică 27 de state membre ale UE și șase state participante: Islanda, Norvegia, Serbia, Macedonia de Nord, Muntenegru și Turcia. Acesta este utilizat pentru prevenire, planificare și răspunsuri operaționale și permite un ajutor coordonat în caz de dezastre și situații de criză umanitară. Orice țară din lume care se confruntă cu un dezastru major poate solicita asistență prin intermediul Centrului de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC) – un mecanism de politică externă al UE.

2.3.

Consolidat deja din 2019 prin crearea unei rezerve de capacități suplimentare și prin Rețeaua europeană de cunoștințe în materie de protecție civilă, cadrul politic al UCPM a fost consolidat suplimentar printr-o nouă legislație publicată la 20 mai 2021. UCPM revizuit include în prezent o abordare transsectorială și transfrontalieră a gestionării riscurilor și a dezastrelor, bazată pe „obiectivele în materie de reziliență la dezastre” și pe o planificare la nivelul UE. În urma unei propuneri din partea Parlamentului European, acesta include, de asemenea, conceptele de schimbări climatice și biodiversitate.

2.4.

Cu toate acestea, dezastrele naturale majore din ultimii ani (incendii masive în sudul Europei în 2017 și 2021, inundații în Europa Centrală și de Nord în 2014 și 2021, cutremurele din Haiti din 2010 și 2021 etc.), precum și creșterea frecvenței și intensității lor, subminează actualele mecanisme de răspuns, cum ar fi UCPM, care se confruntă în același timp cu crize complexe (în materie de migrație, sănătate, ajutor umanitar). Evenimentele recente din Ucraina demonstrează necesitatea de a consolida mecanismul și de a îmbunătăți coerența legăturilor dintre protecția civilă și ajutorul umanitar.

2.5.

Din acest motiv, autoritățile franceze au invitat CESE să se aplece asupra răspunsului Europei la schimbările climatice prin intermediul a trei domenii principale de studiu: (i) alerta timpurie și informarea publicului; (ii) previzionarea și planificarea; (iii) capacitatea de reacție.

3. Observații generale

3.1.

Din punct de vedere operațional, UCPM a fost consolidat prin intermediul mai multor instrumente complementare, precum rezerva de resurse rescEU, serviciul prin satelit Copernicus (un sistem de cartografiere a riscurilor prin satelit), Rezerva europeană de protecție civilă (ECPP) și Rețeaua europeană de cunoștințe în materie de protecție civilă (KN).

3.2.

Creată în 2019, rescEU a stabilit o nouă rezervă suplimentară de resurse (rezerva rescEU) care include o flotă de avioane și elicoptere pentru stingerea incendiilor, echipamente de salvare, avioane medicale de evacuare, echipe medicale de urgență, precum și un stoc de echipamente medicale și spitale de campanie care pot răspunde urgențelor sanitare și incidentelor chimice, biologice, radiologice și nucleare. RescEU completează UCPM în misiuni precum stingerea incendiilor și asistența și cercetarea medicală.

3.3.

Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC) se află în centrul funcționării UCPM. Acesta centralizează și coordonează diferite ajutoare trimise de țări și este responsabil pentru furnizarea rapidă a ajutoarelor de urgență în zone afectate de dezastre.

3.4.

Țările anunță mijloacele pe care le pot pune la dispoziție țărilor solicitante utilizând sistemul comun de comunicare și informare în caz de urgență (CECIS). Platforma permite păstrarea înregistrărilor online, în timp ce ERCC poate detalia nevoile țărilor solicitante și cazurile în care țările care oferă asistență pot specifica mijloacele pe care intenționează să le pună la dispoziție.

3.5.

În plus, participanții pot pune la dispoziția Rezervei europene de protecție civilă resurse naționale pentru răspunsul la situații de urgență. Această rezervă permite o mai bună planificare și coordonare a activităților de răspuns la nivel european și național, ceea ce asigură un răspuns mai rapid și mai fiabil al UE la dezastre.

3.6.

Prin sprijinirea activităților de prevenire și pregătire, UE a crescut și sprijinul financiar pentru capacitățile înregistrate în Rezerva europeană de protecție civilă. Sprijinul financiar poate fi utilizat pentru a adapta și a repara capacitățile, precum și pentru a acoperi costurile operaționale (în interiorul UE) și costurile cu transportul (în afara UE) atunci când sunt realizate în cadrul UCPM.

3.7.

Mecanismul a fost declanșat de câteva ori în cadrul gestionării situațiilor de criză ale UE pe durata pandemiei de COVID-19. Experiența a demonstrat că UE trebuie să fie mai bine pregătită pentru a răspunde situațiilor de urgență la scară largă și că actualul cadru juridic privind sănătatea și protecția civilă ar trebui consolidat.

3.8.

Din punct de vedere financiar, mecanismul beneficiază, în plus față de contribuțiile din partea țărilor participante, de un pachet financiar din partea bugetului multianual al UE pentru 2021-2027. Mai precis, pachetul financiar pentru punerea în aplicare a mecanismului în perioada 2021-2027 va fi de 1 263 000 000 EUR. În plus, venitul extern alocat din partea Instrumentului de redresare al Uniunii Europene în valoare de 2 056 480 000 EUR va fi, de asemenea, alocat pentru punerea în aplicare a mecanismului în cursul aceleiași perioade.

3.9.

Rețea europeană de cunoștințe în materie de protecție civilă (KN), o nouă platformă pentru schimbul de cunoștințe, bune practici și lecții învățate de experții în protecție civilă și personalul de gestionare a situațiilor de urgență, este un instrument prin care UE intenționează să consolideze gestionarea europeană a riscului de dezastre.

3.10.

KN vizează să stimuleze găsirea unor sinergii solide în rândul practicienilor, al responsabililor de elaborarea politicilor și al cercetătorilor științifici prin pilonii reprezentați de dezvoltarea capacităților și de știință, în cadrul cărora să fie inițiate, planificate, concepute și implementate activități. Acțiunile KN includ exerciții comune, schimburi bilaterale și multilaterale, precum și acțiuni de cooperare și proiecte comune.

3.11.

În ceea ce privește protecția civilă în afara cadrului UE, este important să menționăm Centrul euroatlantic de coordonare a reacțiilor în situații de dezastru al NATO (EADRCC), care oferă asistență în special în cazurile de dezastre naturale și provocate de om, și Misiunile ONU de evaluare a dezastrelor și de coordonare (UNDAC), acestea oferind asistență pe durata primei faze a unei situații de urgență instalate brusc.

3.12.

În Europa, Uniunea pentru Mediterana (UpM), un parteneriat multilateral axat pe creșterea potențialului integrării și coeziunii regionale în rândul țărilor euromediteraneene, inclusiv Turcia, a aprobat un plan de acțiune privind pregătirile pentru o asistență reciprocă eficace în zona euromediteraneeană. Răspunsurile rapide se numără printre acțiunile propuse. Principalii factori includ consolidarea acțiunilor serviciului public de urgență prin implicarea voluntarilor și a cetățenilor în salvarea de vieți.

3.13.

În perioada 2007-2020, UCPM a fost activat de 382 de ori. În 2020, a fost activat de 102 ori, ceea ce înseamnă cu 82 de activări mai mult decât în anul precedent. Dintre cele 102 activări, 36 au fost în interiorul UE și 66 în afara UE, iar 85 din totalul activărilor au fost legate de pandemia de COVID-19.

4. Observații specifice

4.1.

UCPM nu mai este suficient de amplu pentru a răspunde dezastrelor naturale legate de schimbările climatice din punctul de vedere al capacităților de prevenire, alertă, previziune și operaționale.

4.2.

În cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii ar trebui îmbunătățită abordarea unor sectoare precum poluarea maritimă, riscurile industriale și catastrofele care afectează rețelele de energie electrică și de apă potabilă.

4.3.

CESE consideră că dimensiunea diplomatică a protecției civile europene nu este suficient de bine dezvoltată în ceea ce privește vecinătatea imediată a UE (în special, Balcanii) sau Africa de Nord și țările africane, în plus față de politica de dezvoltare a UE. Această dimensiune diplomatică a UCPM ar trebui exploatată în diferite moduri, (i) prin consolidarea procesului de pre-aderare a țărilor candidate la UE, cu respectarea tuturor criteriilor de aderare; (ii) prin reducerea influenței Chinei și a Rusiei în unele țări și zone geografice (Africa, Georgia, Ucraina); (iii) prin facilitarea relațiilor diplomatice cu anumite țări ostile (de exemplu, ajutor în stingerea incendiilor de pădure din Rusia sau Turcia); (iv) prin completarea politicii privind ajutorul pentru dezvoltare a Uniunii Europene; (v) prin implicarea țărilor care se află sub influența directă a Rusiei, precum Kazahstan, partener energetic al Europei, care sunt de mari dimensiuni și care sunt expuse unui risc semnificativ (de incendii de pădure, de exemplu).

4.4.

CESE pune sub semnul întrebării definiția zonei geografice acoperite de UCPM și criteriile de selecție pentru statele membre. De exemplu, țările candidate, Elveția și Moldova ar trebui să se alăture UCPM pentru a dobândi o dimensiune cu adevărat continentală.

4.5.

În ceea ce privește operațiunile externe coordonate de Comisia Europeană, atunci când țările terțe solicită asistență, este necesar să se specifice condițiile și procesul decizional pentru inițierea acestor operațiuni, acordând o atenție specială transparenței.

4.6.

CESE recomandă, de asemenea, ca un corespondent în materie de protecție civilă să fie desemnat în fiecare Reprezentanță permanentă a UE pentru a asigura informarea sistematică a țărilor terțe cu privire la posibila asistență a UE în eventualitatea unui dezastru grav și pentru a asigura coordonarea necesară cu propriile forțe de protecție civilă ale țărilor în cauză.

4.7.

CESE atrage atenția Comisiei cu privire la disparitățile semnificative care există în prezent între diferitele structuri de protecție civilă și subliniază nevoia de a se armoniza modul în care sunt organizate aceste forțe, în special din punctul de vedere al formării personalului, al procedurilor și al echipamentelor (de exemplu, diametrele furtunurilor de incendiu diferă de la o țară la alta). Această disparitate poate fi depășită prin organizarea și introducerea de module standard în fiecare țară a UE. Aceste module standard sunt deja instituite. Totuși, creșterea numărului lor și îmbunătățirea standardizării acestora trebuie încurajate în mod activ. De exemplu, modulele privind incendiile de pădure dintr-o țară pot fi echipate cu vehicule rutiere, iar în altă țară cu vehicule de teren.

4.8.

În plus, ar trebui consolidată cooperarea strânsă între autoritățile naționale de protecție civilă, universități și cercetători. Punerea în aplicare a Rețelei europene de cunoștințe în materie de protecție civilă prin pilonii reprezentați de dezvoltarea capacităților și de știință, precum și consolidarea Centrului de cunoștințe privind gestionarea riscului de dezastre oferă spațiul și mijloacele necesare pentru consolidarea acestei cooperări.

4.9.

În ceea ce privește capacitatea resurselor, utilizarea urgentă și pe distanță lungă a acestora, de-a lungul a mii și chiar a zeci de mii de kilometri, reprezintă o altă prioritate. Situațiile de urgență necesită deseori utilizarea activelor aeriene. În cazul în care personalul este transportat de avioane de linie, ar fi necesare aeronave de transport de mare capacitate pentru transportul echipamentelor.

4.10.

Problema asigurării capacității de transport ar putea fi rezolvată, eventual, prin utilizarea aeronavelor militare, naționale sau ale NATO. Cu toate acestea, utilizarea lor necesită respectarea garanțiilor procedurale și implică acțiuni de planificare, care nu sunt compatibile cu situațiile de urgență. O altă opțiune adecvată ar consta în luarea în considerare a unei flote dedicate de transportoare Airbus A330 sau închirierea punctuală de aeronave ale unor companii specializate. O unitate aeriană cu trei aeronave ar părea că răspunde așteptărilor experților. Aceste unități sunt versatile, iar capacitatea de a le transforma este fiabilă din punct de vedere tehnic, de exemplu, pentru utilizarea în situații precum pulverizarea de substanțe ignifuge pentru a stinge incendiile de pădure și transportarea de material rulant.

4.11.

Achiziționarea și gestionarea acestor active de proiecție aeriană ar putea fi studiate în cadrul rescEU.

4.12.

În ceea ce privește guvernanța, CESE solicită înființarea unei agenții europene pentru protecție civilă și ajutor umanitar. De-a lungul timpului, a fost solicitată intervenția lor în aceleași locuri, cu privire la aceleași populații. În general, protecția civilă reprezintă o acțiune de scurtă durată – zile sau săptămâni –, în timp ce ajutorul umanitar ar putea dura câteva luni sau chiar mai mult.

Bruxelles, 24 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

A 568-a sesiune plenară a Comitetului Economic și Social European – INTERACTIO, 23.3.2022-24.3.2022

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/35

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu – Raport pe 2021 de analiză prospectivă strategică – Capacitatea și libertatea de acțiune a UE

[COM (2021) 750 final]

(2022/C 290/06)

Raportoare:

Sandra PARTHIE

Sesizare	Comisia Europeană, 1.3.2022
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	4.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	199/3/0

1. Preambul

1.1.

Raportul și avizul CE au fost elaborate înainte de agresiunea Rusiei, de războiul din Ucraina și de criza umanitară provocată, prin urmare efectele acestora nu se reflectă în aviz. CESE subliniază că aceste evenimente tragice au, în mod evident, un impact grav asupra modului nostru de viață și, prin urmare, îndeamnă ca, pentru viitorul raport de analiză prospectivă strategică, activitățile de analiză prospectivă strategică în curs ale Centrului Comun de Cercetare (JRC) și ale Comisiei Europene să acorde o importanță mult mai mare decât raportul planificat anterior efectelor de natură geopolitică ale acestor modificări strategice, precum creșterea prețurilor la energie, creșterea cheltuielilor pentru securitate și apărare, noile fluxuri de migrație și insecuritatea aprovizionării nu numai în Europa, ci și dincolo de granițele ei.

2. Concluzii și recomandări

2.1.

CESE salută în continuare cu entuziasm includerea prevăzută a metodologiei de analiză prospectivă în procesul de elaborare a politicilor al UE. Având în vedere că analiza prospectivă strategică este un proces participativ, CESE așteaptă în continuare, pe această bază, dezvoltarea de sinergii, precum și implicarea structurală a tuturor instituțiilor UE, inclusiv a CESE. În acest context, CESE evidențiază Sistemul european de evaluare a strategiilor și a politicilor (ESPAS) ca un bun exemplu al colaborării interinstituționale de la nivelul UE.

2.2.

CESE consideră că cele patru tendințe globale principale sunt relevante pentru chestiunea fundamentală a capacității și a libertății de acțiune a UE. Acestea reprezintă megatendințele generale centrale ale epocii actuale, care vor continua să aibă o importanță esențială în modelarea politicii europene. Cu toate acestea, dezvoltarea lor are în continuare un caracter global și abordează diverse aspecte, deși nu include o explorare aprofundată a subtemelor individuale. CESE deplânge mai ales faptul că dimensiunea socială nu a fost suficient luată în seamă și că nu se acordă atenție tineretului și echității între generații, deși aceste aspecte au fost dezvoltate în raportul de bază al Centrului Comun de Cercetare (JRC) Shaping & Securing the EU’s open strategic autonomy by 2040 and beyond („Definirea și securizarea autonomiei strategice deschise a UE până în 2040 și ulterior”) (1).

2.3.

CESE este de acord că tema aleasă pentru Raportul pe 2021 de analiză prospectivă strategică are o mare relevanță politică și are capacitatea de a crea condiții-cadru adecvate unei interdependențe bine gestionate și unei autonomii strategice deschise bazate pe valori comune, coeziune, guvernanță multilaterală puternică și cooperare bazată pe norme. Cu toate acestea, Comitetul încurajează utilizarea adecvată a metodelor procesului de analiză prospectivă pentru a stabili teme viitoare. Este esențială evaluarea evoluțiilor de-a lungul timpului, de exemplu, actualele investiții în C&D sau actualul număr al brevetelor trebui comparat nu doar cu cele din China sau SUA, ci și cu nivelurile anterioare pentru a stabili cu claritate dacă direcția spre care ne îndreptăm este cea potrivită.

2.4.

Deși abordarea utilizării analizei prospective strategice și actualul punct de interes al raportului nu sunt puse sub semnul întrebării, este în continuare neclar ce anume face ca Raportul pe 2021 de analiză prospectivă strategică să fie o veritabilă resursă de analiză prospectivă. Lipsește o legătură clară între selecția tendințelor, tipul (tipurile) de viitor avut(e) în vedere și concluziile logice privind chestiunea centrală a raportului.

În afară de lipsa unei metodologii evidente de analiză prospectivă, al doilea raport de analiză prospectivă strategică al Comisiei, pentru 2021, nu reușește să ofere un cadru logic, coerent și orientat spre acțiune pentru procesul de elaborare a politicilor din UE și, astfel, să permită responsabililor cu elaborarea politicilor să stabilească priorități strategice și să acționeze.

2.5.

O temă foarte relevantă pentru o explorare aprofundată vizează rolul actorilor nestatali din sistemele de guvernanță actuale, în special corporațiile multinaționale. În opinia Comitetului, autonomia strategică ar trebui sporită cel puțin în ceea ce privește actorii care au un statut de facto de responsabili cu stabilirea de reguli și de norme, precum marile companii tehnologice, băncile și actorii financiari activi la nivel global, precum și organizațiile societății civile.

2.6.

Dimensiunea analizei prospective a raportului își va realiza pe deplin potențialul față de responsabilii cu elaborarea politicilor din UE dacă este concepută în mod fundamental ca exercițiu diversificat, interdisciplinar și de natură pluralistă, care să implice parteneri sociali organizați și societatea civilă organizată, în special CESE, în toate etapele procesului de analiză prospectivă conducând la (viitoare) rapoarte de analiză prospectivă strategică.

2.7.

În acest context, CESE solicită în mod special JRC să implice pe deplin Comitetul în ciclul său de analiză prospectivă și să îl sprijine în examinarea activităților prospective desfășurate de organizațiile societății civile, sindicate și asociațiile de întreprinderi. De asemenea, CESE propune sprijinirea organizațiilor societății civile din UE în dezvoltarea expertizei prospective și în desfășurarea activităților prospective în cadrul unui proces structurat, împreună cu JRC, de exemplu, sub forma unui proiect pilot cu membrii CESE și organizațiile societății civile.

2.8.

Prin urmare, deși aspirația este pe deplin salutată, există în continuare posibilități de îmbunătățire pentru viitoarele rapoarte de analiză prospectivă în ceea ce privește următoarele:

—	raportul trebuie să asigure o mai bună corelare a megatendințelor cu pietrele de temelie strategice din punctul de vedere al coerenței, probabilității și relevanței;

—	procesul de analiză prospectivă care conduce la următorul raport ar trebui să furnizeze oportunități concrete pentru CESE, precum și pentru alți actori relevanți din care să se poată învăța, la care să se poată contribui și a căror calitate să poată fi îmbunătățită;

—	CESE a elaborat deja o serie de avize cu privire la viitorul raport de analiză prospectivă pentru 2022, și anume cu privire la tranziția dublă verde și digitală (2);

—

în acest sens, CESE propune Comisiei, în cooperare cu JRC, să elaboreze un ciclu de consultare anuală pentru a contribui la pregătirea raportului anual de analiză prospectivă. Comisia ar trebui să implice CESE și Comitetul Regiunilor, precum și alte instituții ale UE, de exemplu, prin oferirea unor ateliere periodice și dedicate și prin implicarea membrilor CESE la activitățile subiacente de analiză prospectivă derulate de DG JRC și de Secretariatul General;

—

ar trebui creat un grup de reflecție cu partenerii civili/actorii societății civile pentru a discuta modul în care acest grup specific poate beneficia de rapoartele de analiză prospectivă strategică ale Comisiei și modul în care ar putea fi conturate viitoarele rapoarte pentru a le oferi cea mai mare valoare;

—	o cerere din partea Comisiei pentru o rețea ministerială având scopul de a implica parteneri sociali și reprezentanți ai societății civile în activitățile legate de analiza prospectivă ale rețelei.

2.9.

CESE sugerează remodelarea proceselor de lucru ale Comitetului în ceea ce privește rapoartele de analiză prospectivă, astfel încât să ofere informații, expertiză și propuneri specifice ex ante, adică în timpul procesului de elaborare a rapoartelor respective, în loc să facă doar observații ex post. Credem că acest lucru va îmbunătăți informațiile colectate pentru rapoartele anuale de analiză prospectivă, deoarece membrii CESE au legături puternice și profunde cu sectoarele pe care le reprezintă ale societății și economiei și sunt mai în măsură să detecteze deficiențele esențiale legate de evoluțiile relevante. În plus, CESE poate transmite și disemina rezultatele și cunoștințele analizei prospective, ajutând astfel actorii societății civile de la nivel național să înțeleagă mai bine deciziile politice luate de UE.

2.10.

În cele din urmă, CESE încurajează Comisia să continue elaborarea agendei analizei prospective strategice a UE. CESE este convins că o integrare mai amplă a analizei prospective în procesul decizional al UE reprezintă calea de urmat și își reiterează oferta de a ajuta Comisia și alte instituții ale UE cu privire la acest obiectiv.

3. Observații generale

3.1.

CESE sprijină pe deplin raportul, evidențiind faptul că, pentru ca întreprinderile să se dezvolte la scara necesară pentru a concura la nivel mondial, este important să existe o piață unică deschisă, competitivă și complet funcțională. Aceasta se extinde și la recomandarea raportului de a pune integral în aplicare uniunea piețelor de capital și uniunea bancară. CESE consideră că acest lucru va contribui în mod direct la reziliența UE în fața crizelor financiare, la protejarea deponenților și la o redresare economică solidă și stabilă (3).

3.2.

CESE salută publicarea orientărilor și a setului de instrumente revizuite privind o mai bună legiferare, care se axează pe definirea modului în care analiza prospectivă strategică ar trebui utilizată în analiza și evaluarea impactului. Pentru a asigura punerea sa în aplicare cu succes, este esențial să fie puse la dispoziție sesiuni de formare și resurse adecvate de către Comisie pentru personalul său responsabil de analiza și evaluarea impactului.

3.3.

În cadrul răspunsului său la un peisaj mai dificil pentru guvernanță, raportul evidențiază nevoia unei guvernanțe participative și incluzive, pentru a spori încrederea și legitimitatea la toate nivelurile, crescând importanța platformelor precum CESE. Comitetul consideră că, acum mai mult ca niciodată, punerea la dispoziția societății civile a oportunității de a-și face vocea auzită la nivelul UE este esențială pentru asigurarea unei guvernanțe eficiente în secolul XXI și pentru găsirea unor soluții globale și durabile, mai curând decât unele facile.

3.4.

CESE recunoaște cursul dat de Comisia Europeană (4) avizului CESE pe tema Raport pe 2020 de analiza prospectivă strategică – Drumul de parcurs către o Europă mai rezilientă (5) și se simte obligat să răspundă aspectelor pe care le consideră în continuare relevante, dat fiind faptul că acestea nu au fost abordate suficient în Raportul pe 2021 de analiză prospectivă strategică:

—

Documentul de monitorizare afirmă faptul că analiza prospectivă a fost inclusă în Raportul pe 2020 de analiza prospectivă strategică. Totuși, din punctul de vedere al CESE, există o lipsă de transparență în ceea ce privește modul în care principiile și metodologiile de analiză prospectivă au fost utilizate pentru a se ajunge la concluziile raportului și modul în care actorii externi au fost incluși în activitățile de analiză prospectivă. De exemplu, CESE nu a primit o traiectorie clară de angajament.

—

Documentul de monitorizare evidențiază că aspectele individuale trebuie dezvoltate și specificate în continuare, după cum a solicitat CESE, și ar trebui integrate în propunerile de politică și că raportul de analiză prospectivă oferă doar un punct de pornire pentru reflecție. În opinia CESE, actualul format al raportului nu este nici adecvat pentru a se extrage propuneri de politică, nici nu oferă puncte de pornire concrete pentru reflecție.

—

Documentul de monitorizare evidențiază, de asemenea, importanța descrierii situației prezente și a statu-quoului în cadrul unei analize prospective. CESE este de acord că, din punct de vedere tradițional, acesta reprezintă primul pas într-o analiză prospectivă. Totuși, în afară de utilizarea sa actuală în rapoartele de analiză prospectivă strategică, acesta nu ar trebui să constituie decât un punct de pornire spre o analiză orientată către viitor, ce constituie o modalitate mai relevantă pentru membrii CESE de a extrage recomandări de acțiune.

3.5.

În ceea ce privește cele zece domenii în care UE și-ar putea consolida autonomia strategică deschisă și poziția de lider mondial, deși sunt general relevante, din perspectiva CESE, nu sunt prezentate sub forma unor concluzii strategice logice derivate dintr-un cadru care acoperă tendințe și incertitudini. Prin urmare, nu se poate asuma faptul că acestea reprezintă pietre de temelie strategice holistice și exacte dintr-o perspectivă a analizei prospective.

3.6.

CESE consideră că nu există un deficit real de previziune sau de planificare strategică din partea Comisiei. În opinia CESE, problema reală este lipsa de voință politică din partea factorilor de decizie ai UE de a transforma analiza prospectivă în propuneri ambițioase. Dacă nu există voință politică, nici măcar analiza prospectivă nu va duce la adoptarea măsurilor dorite.

3.7.

Evidențiind lacunele unui proces de analiză prospectivă închis și consultarea limitată, CESE remarcă faptul că nu este menționată chestiunea inflației în creștere, nici creșterea prețurilor la energie, ambele fiind considerate de CESE drept elemente esențiale ale aspectului autonomiei strategice. În cadrul rolului său consultativ, CESE pregătește deja avize prospective (6) pentru a contribui la capacitatea UE de a integra mai bine analiza prospectivă în procesul decizional.

3.8.

În plus, rolul sistemelor de securitate socială, inclusiv dezvoltarea statului bunăstării, nu beneficiază de nicio mențiune în raport. În general, aspectele sociale ale chestiunii par a fi neglijate în favoarea aspectelor tehnologice și economice. Cetățenii UE se așteaptă la un nivel ridicat al securității sociale și al bunăstării oferit de stat. Prin urmare, în contextul autonomiei strategice, o întrebare fără răspuns rămâne cea privind modul în care sistemele de securitate socială vor fi finanțate în viitor. Comitetul ar dori foarte mult o analiză mai aprofundată a acestei teme utilizând instrumentele analizei prospective.

3.9.

Raportul pe 2021 de analiză prospectivă strategică elaborează o listă cuprinzătoare de provocări. Cu toate acestea, raportul nu oferă orientări clare privind prioritățile și acțiunile sau propunerile prioritare legate de modul în care întreprinderile sau lucrătorii se pot pregăti sau ar trebui să se pregătească pentru a face față acestor provocări. Multe tendințe îi pot afecta pe cetățeni și întreprinderile în mod simultan. Aceasta este o ocazie pierdută. CESE poate contribui la remedierea ei dată fiind relevanța sa în ceea ce privește abordarea provocărilor de înalt nivel și transpunerea soluțiilor propuse în viața de zi cu zi, în special în viața angajatorilor și a angajaților.

3.10.

În prezent, raportul nu se ridică la înălțimea obiectivelor sale în calitate de document de analiză prospectivă, astfel cum se descrie în Foresight Primer („Abecedarul analizei prospective”) anterior al CESP, de exemplu (7). Un bun exemplu de practică pentru rapoartele de analiză prospectivă transparente poate fi găsit în Tackling Obesities: Future Choices (8) („Combaterea obezității: alegeri viitoare”), solicitat de Serviciul de analiză prospectivă al guvernului din Regatul Unit.

3.11.

Raportul se referă în mod specific la Rețeaua de analiză prospectivă la nivelul UE a „miniștrilor pentru viitor” și la dezvoltarea aferentă a capacităților de analiză prospectivă la nivel național. Comitetul solicită Comisiei să se asigure, de asemenea, că în această rețea, actori precum CESE sunt luați în considerare în mod activ la punerea în aplicare a exercițiilor de analiză prospectivă și nu le sunt prezentate doar rezultatele acestor exerciții.

3.12.

CESE încurajează Comisia să își continue elaborarea agendei analizei prospective strategice a UE. După cum a indicat avizul, sunt necesare mai multe modificări. Cu toate acestea, CESE este convins că o integrare mai amplă a analizei prospective în procesul decizional al UE reprezintă calea de urmat și își reiterează oferta de a ajuta Comisia și alte instituții ale UE și de a coopera cu acestea cu privire la acest obiectiv. Analiza prospectivă își va atinge obiectivele declarate numai dacă este un exercițiu deschis, de natură pluralistă, diversificat și interdisciplinar, care să implice partenerii sociali organizați și societatea civilă organizată, în special CESE, în toate etapele procesului de analiză prospectivă.

Bruxelles, 23 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) https://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/bitstream/JRC125994/open_strategic_autonomy_2040_online_1.pdf

(2) Avize CESE: JO C 311, 18.9.2020, p. 36; JO C 364, 28.10.2020, p. 143; JO C 440, 18.12.2020, p. 99; JO C 429, 11.12.2020, p. 268; JO C 429, 11.12.2020, p. 51; JO C 429, 11.12.2020, p. 66; JO C 429, 11.12.2020, p. 187; JO C 429, 11.12.2020, p. 259; JO C 374, 16.9.2021, p. 84.

(3) https://www.eesc.europa.eu/ro/policies/policy-areas/financial-services-and-capital-markets

(4) Paginile 187-200 https://www.eesc.europa.eu/sites/default/files/files/04_eesc_follow-up_report_april_2021_gri.pdf

(5) JO C 220, 9.6.2021, p. 67.

(6) A se vedea exemple recente de avize prospective ale CESE:

—	JO C 374, 16.9.2021, p. 73;

—	JO C 129, 11.4.2018, p. 36;

—	CCMI/184 – Anticiparea schimbărilor structurale și sectoriale și remodelarea culturilor industriale – către noi frontiere de redresare și reziliență în diferitele părți ale Europei;

—	JO C 220, 9.6.2021, p. 118;

—	JO C 341, 24.8.2021, p. 1: CESE organizează, de asemenea, activități de promovare a dezbaterilor orientate spre viitor, cum ar fi, de exemplu:

—	Conferința Secțiunii ECO pe tema Aspectele economice ale analizei prospective strategice și ale procesului decizional al UE (iunie 2021);

—	Conferința Secțiunii REX pe tema Geopolitica Pactului verde european (PEV), o perspectivă transversală asupra implicațiilor geopolitice ale PEV (decembrie 2021);

—	Dezbaterea Secțiunii REX din cadrul ședinței secțiunii: Analiza prospectivă strategică – o viziune pentru viitorul Europei (februarie 2022).

(7) „Ce nu este analiza prospectivă strategică? Nu este un raport – o intervenție concepută atent și cu sens. Analiza prospectivă strategică este un proces de învățare care oferă factorului de decizie perspective noi și tonice privind situația prezentă – care este deseori un puzzle, dezordonat și nesigur din punct de vedere social. Acesta se însoțește de incertitudine ca de un prieten mai degrabă decât ca de un adversar. Nu este un raport, ci un mijloc către un alt scop. Intervențiile concepute atent și cu sens se axează pe procesul de învățare socială privind nevoile unei categorii specifice de utilizatori și nevoile acestora (de exemplu, modul lor de utilizare a analizei prospective).”, Comisia Europeană, Centrul European de Strategie Politică, Wilkinson, A., Strategic Foresight Primer (Abecedarul analizei prospective strategice), Oficiul pentru Publicații, 2017, extras la 16 ianuarie 2022 de la adresa: https://data.europa.eu/doi/10.2872/71492

(8) Tackling obesities: Future choices – project report („Abordarea obezității: Alegeri viitoare – raportul proiectului”). Extras la 14 ianuarie 2022, la adresa https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/287937/07-1184x-tackling-obesities-future-choices-report.pdf

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/40

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește cerințele referitoare la riscul de credit, riscul de ajustare a evaluării creditului, riscul operațional, riscul de piață și în ceea ce privește pragul minim al modelelor interne

[COM(2021) 664 final – 2021/0342 (COD)]

(2022/C 290/07)

Raportor:

domnul Bogdan PREDA

Sesizări	Parlamentul European, 17.1.2022 Consiliul Uniunii Europene, 20/01/2022
Temei juridic	Articolele 114 și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	3.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	154/0/1

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE pledează pentru o politică de capital robustă, echilibrată și orientată către viitor, cu ponderi de risc bazate pe riscurile reale pentru stabilitate, ținând seama totodată de nevoia de a stimula competitivitatea băncilor din UE și de a spori finanțarea creșterii durabile. Prin urmare, CESE invită Comisia să evalueze în continuare măsura în care propunerile răspund provocărilor menționate anterior.

1.2.

CESE salută punerea în aplicare a celorlalte elemente ale standardelor internaționale convenite de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară („standardele Basel III”) (1), atât din punctul de vedere al calendarului, cât și din punctul de vedere al conținutului, deoarece ele sunt menite să consolideze stabilitatea pieței financiare în UE și, prin urmare, să nu-i expună pe cetățenii europeni la riscuri sporite pe piața financiară.

1.3.

CESE subliniază faptul că stabilitatea pieței financiare reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru stabilitatea economică globală, în timp ce reglementarea solidă și supravegherea sectorului bancar sunt esențiale pentru a preveni amenințarea reprezentată de perturbări și de crize. Cerințele prudențiale în materie de capital joacă un rol fundamental pentru îndeplinirea condițiilor prealabile menționate mai sus, în timp ce CESE solicită legiuitorilor să se asigure că propunerile au în vedere un echilibru adecvat între două obiective complementare, și anume: (i) asigurarea unei reziliențe sporite a băncilor din UE; și (ii) nevoia de a asigura soliditatea și competitivitatea financiară în cadrul sectorului, inclusiv din perspectiva unui cadru echilibrat privind cerințele de capital, pentru a sprijini rolul băncilor în finanțarea economiei reale.

1.4.

CESE solicită Comisiei să efectueze evaluări periodice ale impactului real al propunerilor, pentru a aprecia dacă punerea lor în aplicare contribuie la o mai mare stabilitate și reziliență a pieței financiare în sectorul bancar, ținând seama, în același timp, de competitivitatea băncilor din UE. CESE recunoaște, de asemenea, că ratele de capital solide și echilibrate contribuie la competitivitate.

1.5.

CESE apreciază în mod deosebit eforturile depuse de Comisie pentru a transforma economia UE într-o economie mai verde și mai rezilientă, inclusiv prin revizuirea și evaluarea permanentă a actualelor instrumente avute în vedere pentru a crește gradul de utilizare a finanțării verzi durabile. Sectorul financiar ar putea deveni esențial în construirea unei economii cu zero emisii nete de dioxid de carbon. Prin urmare, CESE salută abordarea Comisiei de a consolida accentul pus pe riscurile de mediu, sociale și de guvernanță („riscuri ESG”) în cadrul prudențial (în conformitate cu fluxurile de lucru internaționale, și anume în cadrul Basel III), inclusiv printr-o mai bună contabilizare a riscurilor de pe piața financiară legate de schimbările climatice.

1.6.

CESE salută, de asemenea, activitatea de publicare de informații în materie de riscuri ESG (2) de către Autoritatea Bancară europeană (ABE), cu scopul de a permite evaluarea adecvată a riscurilor de mediu ale băncilor și a strategiei lor de finanțare pentru tranziția către o economie cu zero emisii de dioxid de carbon. De asemenea, CESE solicită ABE să își accelereze activitatea de control cu privire la cadrul primului pilon pentru a stabili dacă acesta reflectă în mod suficient caracteristicile unice ale riscurilor climatice. Reglementarea politicilor macroprudențiale, inclusiv a celor bazate pe capital, poate juca un rol important pentru a se ține seama mai bine de riscurile de pe piața financiară legate de schimbările climatice. De asemenea, CESE solicită ABE să își intensifice eforturile pentru a remedia deficiențele actuale în ce privește publicarea de informații în materie de riscuri ESG la nivelul UE, inclusiv în ceea ce privește activele legate de combustibilii fosili și activele care sunt supuse unor evenimente cronice și acute legate de schimbările climatice, astfel încât să încurajeze o creștere substanțială a strategiilor de finanțare durabilă ale băncilor.

2. Introducere

2.1.

Prezentul aviz are ca obiect propunerea Comisiei privind: (i) un regulament de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit în ceea ce privește cerințele referitoare la riscul de credit, riscul de ajustare a evaluării creditului, riscul operațional, riscul de piață și în ceea ce privește pragul minim al modelelor interne („propunerea CRR”); și (ii) o directivă de modificare a Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) în ceea ce privește competențele de supraveghere, sancțiunile, sucursalele entităților din țări terțe și riscurile de mediu, sociale și de guvernanță, precum și de modificare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului („propunerea CRD”).

2.2.

Astfel cum se prevede în expunerea de motive, cele două acte normative sunt justificate de nevoia de a pune în aplicare standardele Basel III, abordând totodată mai multe aspecte importante pentru stabilitatea financiară și finanțarea stabilă a economiei în contextul redresării în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19. Acestea includ consolidarea cadrului cerințelor de capital bazate pe riscuri, acordarea unei atenții sporite în cadrul prudențial riscurilor ESG și armonizarea suplimentară a competențelor de supraveghere și a instrumentelor aferente.

3. Observații generale

3.1.

CESE subliniază că stabilitatea pieței financiare reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru stabilitatea economică globală și, prin urmare, este în interesul public comun. Reglementarea solidă și supravegherea riguroasă a sectorului bancar sunt esențiale pentru a preveni amenințarea reprezentată de perturbări și crize, în timp ce cerințele prudențiale de capital joacă un rol determinant pentru a se evita utilizarea fondurilor publice pentru salvarea băncilor aflate în dificultate.

3.2.

Punerea în aplicare fidelă, dar echitabilă a standardelor Basel III este importantă pentru întreprinderile și locurile de muncă europene, dar și pentru a promova accesul la proprietatea rezidențială și pentru a face să funcționeze economiile din UE, orientate spre export, de care depind multe întreprinderi, pentru a se dezvolta, și multe persoane, pentru a putea avea un loc de muncă. De asemenea, aceste standarde internaționale sunt puse în aplicare într-un model bancar al UE care prezintă, prin natura sa, o mai mare aversiune față de riscuri și este mai puțin dependent de piețele de capital decât în alte jurisdicții.

3.3.

CESE salută propunerile Comisiei de a introduce celelalte elemente ale standardelor Basel III, care sunt destinate să limiteze riscul arbitrajului de reglementare și să genereze încredere și predictibilitate pentru investitori și autoritățile de reglementare. CESE recunoaște că UE are nevoie de norme pentru a face față provocărilor (redresarea, provocările climatice și digitale), caracteristicilor specifice (creditul bancar este de departe principalul canal de finanțare pentru economia UE) și ambițiilor Uniunii Europene (uniunea piețelor de capital și Pactul verde). Pe de altă parte, este imperativ ca cetățenii și contribuabilii europeni să nu fie expuși unor riscuri sporite de criză a pieței financiare; prin urmare, trebuie să se ajungă la un echilibru adecvat între provocările menționate mai sus și conținutul și marjele discreționare ale standardelor Basel III. Prin urmare, CESE invită Comisia să evalueze în continuare caracteristicile specifice ale băncilor europene și impactul aferent asupra acestora și asupra economiei UE, pentru a garanta că propunerile legislative asigură un echilibru adecvat între punerea în aplicare fidelă a standardelor Basel III, exercitarea marjelor discreționare de la nivel național prevăzute de standardele Basel III și nevoia de a propune ajustări care să reflecte particularitățile economiei UE și ale băncilor din UE.

3.4.

CESE observă că punerea în aplicare a acestor propuneri ar trebui să protejeze stabilitatea pieței financiare, dar fără să ducă la o creștere nejustificată a cerințelor de capital pentru băncile din UE, dincolo de ceea ce se preconizează în evaluarea Comisiei. Prin urmare, CESE solicită Comisiei să se asigure că impactul asupra cerințelor de capital, inclusiv asupra băncilor cooperatiste mici și a băncilor mici, nu va genera poveri excesive și, prin urmare, nu le va afecta competitivitatea, asigurând în același timp stabilitatea pieței financiare.

3.5.

CESE este pe deplin conștient și de faptul că actualele cerințe de capital au contribuit în mod decisiv la creșterea rezilienței sistemului bancar pe durata crizelor, astfel cum s-a observat și în contextul pandemiei, când actualul nivel al capitalizării a permis băncilor europene să iasă cu bine din pandemie și să continue finanțarea și sprijinirea economiei europene pentru a face față șocului economic considerabil al pandemiei de COVID-19. De asemenea, CESE subliniază rolul esențial al Băncii Centrale Europene, care a instituit o politică deosebit de favorabilă, ceea ce a contribuit la reziliența băncilor pe durata crizei provocate de pandemia de COVID-19.

3.6.

Prin urmare, CESE îndeamnă Comisia să se asigure că actualele propuneri consolidează normele în vigoare, în special în contextul cerințelor de capital, pentru a continua să prevină asumarea unor riscuri excesive, efectele de levier ridicate și comportamentele speculative. Având în vedere contextul economic și social actual, există multe riscuri semnificative care trebuie încă abordate în mod corespunzător, cum ar fi riscurile climatice sau creditele neperformante, de exemplu. Cerințele de capital ar trebui să fie suficient de ridicate pentru a preveni amenințarea falimentului, a perturbărilor pe piețele financiare și a crizelor, dar nu ar trebui să fie excesive. În același timp, CESE recunoaște că băncile din UE joacă un rol esențial în finanțarea economiei reale și în sprijinirea tranziției digitale și a celei durabile, cu un impact indirect asupra locurilor de muncă și a nivelurilor de trai. Dispozițiile de reglementare legate de cerințele de capital trebuie să țină seama de aceste aspecte.

3.7.

În ceea ce privește ESG, CESE subliniază că piețele financiare pot și ar trebui să sprijine și să consolideze tranziția către o economie mai durabilă și mai verde, dar sectorul bancar nu poate asigura singur această schimbare de lungă durată. Potrivit ultimelor analize ale Curții de Conturi Europene (CCE), mai mult de jumătate dintre statele membre ale UE subvenționează în continuare combustibilii fosili într-o măsură mai mare decât energia din surse regenerabile (5), în timp ce „sprijinul acordat de UE pentru investiții trebuie să fie mai bine aliniat la principiile finanțării durabile” (6). În acest context, CESE solicită ca politicile industriale și cadrele juridice relevante ale UE și naționale să devină pe deplin coerente în ceea ce privește (i) promovarea oportunităților de investiții durabile pentru a influența alocarea resurselor economice în această direcție și (ii) eliminarea subvențiilor pentru combustibilii fosili și reconcilierea obiectivelor climatice cu nevoile sociale. Prin urmare, CESE salută consolidarea dispozițiilor legate de ESG în propunerile legislative, dar solicită Comisiei să clarifice aplicabilitatea dispozițiilor privind competențele supraveghetorilor de a „reduce riscurile care decurg din nealinierea instituțiilor la obiectivele de politică relevante ale Uniunii și la tendințele mai ample de tranziție legate de factorii ESG”, astfel încât să devină clar modul în care ar trebui exercitate aceste competențe.

3.8.

Pe lângă publicarea de informații și testele de rezistență climatică, politicile macroprudențiale, inclusiv măsurile bazate pe capital, pot juca un rol în contabilizarea corespunzătoare a riscurilor legate de ESG ale băncilor și în facilitarea unei distribuții a fluxurilor de credit între sectoare care pot sprijini tranziția către o economie cu zero emisii nete de dioxid de carbon. Prin urmare, CESE recomandă ABE și BCE să își accelereze activitatea:

(i)	în ceea ce privește cadrul primului pilon, pentru a determina în ce măsură cadrul de reglementare actual reflectă în mod adecvat riscurile ESG și măsurile conexe necesare, dacă este cazul, și

(ii)	în ceea ce privește calibrarea adecvată și în timp util a testelor de rezistență pentru riscurile ESG.

3.9.

CESE salută mandatul acordat Comisiei de a monitoriza punerea în aplicare a standardelor în alte jurisdicții pentru a asigura coerența din punctul de vedere al calendarului și al amplorii impactului asupra părților interesate relevante, inclusiv din punctul de vedere al creșterii cerințelor de capital. Cu toate acestea, CESE avertizează, de asemenea, cu privire la o spirală descendentă a standardelor de reglementare sau la o nouă întârziere a intrării în vigoare a standardelor, semnalând punerea în aplicare deficitară a anumitor norme în unele jurisdicții. Această situație ar putea genera riscuri grave la adresa stabilității globale.

4. Observații specifice

4.1.

CESE salută, în special, următoarele propuneri din propunerea Comisiei, dar recomandă analizarea mai multor îmbunătățiri tehnice suplimentare:

(i)

Aplicarea pragului minim al modelelor interne la cel mai înalt nivel de consolidare cu un mecanism de redistribuire bazat pe riscuri (pentru a asigura capitalizarea adecvată a filialelor în UE) pentru fiecare grup bancar, întrucât aceasta nu numai că va asigura coerența internațională, ci va contribui și la evitarea efectelor negative pe care le-ar putea avea aplicarea la nivelul entităților.

(ii)

Îmbunătățirile specifice în ceea ce privește pragul minim al modelelor interne în finanțările specializate (articolul 495b) sunt apreciate, dar ar trebui evaluate în continuare din perspectiva obținerii unei mai mari coerențe în ceea ce privește pragurile minime, având în vedere particularitățile subclaselor finanțărilor specializate, în timp ce pragurile minime ale parametrilor din cadrul abordării standardizate nu corespund riscurilor reale și nici nu reflectă soliditatea acestor tipuri de finanțare.

(iii)

Menținerea factorilor de sprijinire a IMM-urilor și a infrastructurii, precum și a exceptărilor de la ajustările evaluării creditului (articolul 501/501a) este deosebit de apreciată, întrucât acestea reprezintă instrumente semnificative cu ajutorul cărora băncile pot continua sprijinirea unor segmente importante ale economiei europene, în special în contextul redresării în urma pandemiei de COVID-19. Cu toate acestea, CESE invită Comisia să evalueze oportunitatea de a clarifica și simplifica și mai mult criteriile privind factorii de sprijinire a infrastructurii pentru a stimula finanțarea acesteia, ținând seama, în același timp, de riscurile aferente și protejând stabilitatea financiară;

(iv)

Raționalizarea abordării de tip look-through în tratarea fondurilor de investiții (OPC-uri) este, ca principiu, bine concepută, dar CESE consideră că este necesară corelarea într-o mai mare măsură a normelor și limitărilor de guvernanță conexe (de exemplu, bazarea pe date puse la dispoziție de terți, în contextul calculării cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață în raport cu OPC);

(v)

Menținerea ponderii de risc de 100 % pentru investițiile strategice de capital pe termen lung ale băncilor este necesară, dar CESE consideră că este adecvat ca aceasta să fie aplicată în mod echitabil tuturor băncilor, indiferent dacă fac obiectul unei abordări standardizate sau unei abordări bazate pe modele interne.

(vi)

Stimulii pentru ca băncile să reorienteze resurse către o economie cu zero emisii nete de carbon și relațiile cu clienții sunt esențiale pentru finanțarea tranziției verzi. În acest sens, pentru a accelera și a consolida o astfel de schimbare necesară, CESE consideră că este esențial ca UE și statele membre să opereze o schimbare majoră în ceea ce privește stimulentele și contrastimulentele la adresa economiei subiacente, astfel cum au fost transpuse în politicile industriale și în cadrele relevante. CESE solicită Comisiei să evalueze în continuare dispozițiile legate de ESG din propunerea CRR și din propunerea CRD în lumina celor de mai sus.

4.2.

Între timp, CESE evidențiază o serie de aspecte care ar trebui reexaminate în cadrul propunerilor. CESE subliniază, în acest context, că interesul public comun de a proteja stabilitatea pieței financiare este o prioritate absolută și că, în acest sens, trebuie atins un echilibru adecvat cu alte obiective de politică, evitându-se totodată cu orice preț periclitarea stabilității financiare. Adoptarea standardelor Basel III în UE nu trebuie să submineze obiectivul de creștere a stabilității pieței financiare pentru a fi mai bine pregătită pentru turbulențele și crizele economice viitoare. În plus, măsurile propuse ar trebui, în orice caz, să asigure consolidarea suplimentară a capitalizării băncilor, asigurând totodată competitivitatea acestora:

(i)

Eliminarea condiționalității bazate pe adoptarea evaluărilor de credit pentru soluția tranzițională în scopul de a reduce impactul pragului minim al modelelor interne asupra societăților care nu beneficiază de o evaluare a creditului [articolul 465 alineatul (3)]. Acest demers se explică prin acoperirea scăzută a evaluărilor externe a creditului pentru piața UE și vizează evitarea dependenței excesive de evaluările externe ale creditului, în conformitate cu Directiva privind agențiile de rating de credit.

(ii)

În ceea ce privește dispozițiile tranzitorii referitoare la pragul minim al modelelor interne pentru ipotecile asupra unor bunuri imobile locative, CESE solicită Comisiei să evalueze oportunitatea de a-l revizui din mai multe perspective (raportul între valoarea creditului acordat și cea a garanției aferente creditului, asimetria dintre metodologiile de stabilire a riscului, senzitivitatea la risc) pentru a evita consecințele nedorite asupra accesului la ipoteci asupra unor bunuri imobile locative. Orice revizuire în acest sens ar trebui însă să ia în considerare, de asemenea, necesitatea de a evita orice risc de apariție a unor bule imobiliare.

(iii)

Revizuirea în continuare a dispozițiilor privind abordarea bazată pe ratinguri interne (IRB), permițând utilizarea scadențelor reale, în locul celor fixe, pentru a reflecta riscul real încorporat.

(iv)

Menținerea factorilor de conversie a creditului (CCF) la 20 % pentru elementele contingente legate de tranzacții (de exemplu, garanții de bună execuție, garanții de participare la licitație, garanții), datorită rolului lor esențial în economia UE, astfel încât să fie în concordanță cu datele reale privind nerambursarea de pe piața relevantă.

(v)

Dispozițiile legate de piața de capital ar trebui evaluate în continuare, pentru a evita riscurile unui impact disproporționat asupra costurilor de acoperire, lichiditate și finanțare pentru entitățile suverane și pentru societăți și, prin urmare, pentru a contribui la consolidarea capacității băncilor de investiții pentru corporații din UE să concureze pe piețele din UE și internaționale.

(vi)	Modificarea modului de calcul al contribuțiilor reale ale intereselor minoritare la capitalul consolidat, dat fiind că la ora actuală el contravine obiectivelor uniunii piețelor de capital, întrucât afectează interesul pentru cotarea la bursă a întreprinderilor.

4.3.

CESE subliniază că schimbările climatice generează riscuri care afectează deja băncile și care ar putea avea implicații profunde asupra stabilității financiare pentru bănci, dacă nu sunt abordate în mod corespunzător atât la nivel de reglementare, cât și la nivel bancar. În acest sens, CESE apreciază activitatea Comitetului de la Basel și a autorităților europene privind riscurile financiare legate de climă, în ce privește identificarea potențialelor lacune din cadrul actual și luarea în considerare a unor eventuale măsuri pentru abordarea acestor lacune. În plus, CESE solicită Comisiei să se asigure că principiul dublei perspective asupra pragului de semnificație este respectat pe deplin atunci când se dezvoltă în continuare cadrul relevant pentru finanțarea tranziției către o economie mai ecologică.

4.4.

CESE invită Comisia să evalueze aplicabilitatea principiului proporționalității în ceea ce privește băncile care, din punctul de vedere al dimensiunii, rolului și expunerii la riscuri sistemice, sunt mici (conform definiției entităților mici și cu grad redus de complexitate din Regulamentul privind cerințele de capital), dar care trebuie să respecte în continuare mai multe cerințe oneroase, inclusiv publicarea de date și cerințe de capital, întrucât fac parte dintr-un grup bancar „semnificativ”. Cu toate acestea, orice evaluare a principiului proporționalității trebuie să țină seama de faptul că băncile mai mici care fac parte dintr-un grup bancar semnificativ dispun de mai multe resurse pentru a gestiona cerințele de publicare de informații și de capital.

Bruxelles, 23 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) https://www.bis.org/bcbs/basel3.htm

Basel III reprezintă un set de măsuri convenite la nivel internațional și elaborate de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară ca răspuns la criza financiară din 2007-2009. Măsurile vizează să consolideze reglementarea, supravegherea și gestionarea riscurilor în sectorul bancar. La fel ca toate standardele Comitetului de la Basel, standardele Basel III reprezintă cerințe minime care se aplică băncilor active la nivel internațional. Membrii se angajează să implementeze și să aplice standardele în propria jurisdicție în termenul stabilit de Comitet.

(2) https://www.eba.europa.eu/regulation-and-policy/transparency-and-pillar-3

(3) Cunoscut sub denumirea de „Regulamentul privind cerințele de capital”.

(4) Cunoscută sub denumirea de „Directiva privind cerințele de capital”.

(5) https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=60760

(6) https://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/SR21_22/SR_sustainable-finance_EN.pdf

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/45

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Consiliului de stabilire a unor norme pentru prevenirea utilizării abuzive în scopuri fiscale a entităților fictive și de modificare a Directivei 2011/16/UE

[COM(2021) 565 final – 2021/0434 (CNS)]

(2022/C 290/08)

Raportor:	domnul Benjamin RIZZO
Coraportor:	domnul Javier DOZ ORRIT

Sesizare	Consiliul Uniunii Europene, 10.2.2022
Temei juridic	Articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	3.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	206/1/6

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE sprijină pe deplin propunerea Comisiei privind utilizarea în scopuri fiscale abuzive a societăților fictive și obiectivele acesteia. Asigurarea unei impozitări eficace și echitabile în întreaga piață unică este esențială pentru a favoriza o redresare reală după pandemia de COVID-19.

1.2.

CESE apreciază consultarea publică amplă lansată de Comisie, care va fi deschisă tuturor părților interesate, precum și consultarea mai specifică a experților naționali, care au fost implicați pe baza expertizei lor specifice. Aceste consultări au oferit părților interesate posibilitatea de a aduce o contribuție semnificativă și ar trebui să fie incluse în continuare în discuțiile viitoare.

1.3.

CESE sprijină alegerea unei directive menite să asigure un cadru juridic comun între statele membre. Natura obiectului care urmează să fie reglementat și obiectivele urmărite înseamnă că acestea nu pot fi, într-adevăr, gestionate prin inițiative individuale ale statelor membre în sistemele lor juridice respective.

1.4.

CESE consideră că propunerea respectă principiul proporționalității, deoarece nu depășește asigurarea nivelului necesar de protecție a pieței unice, cu un impact aparent rezonabil asupra întreprinderilor.

1.5.

CESE este de părere că, pentru a gestiona în mod corect verificările necesare și pentru a partaja informațiile rezultate legate de propunere, Comisia și autoritățile fiscale naționale ar trebui să aibă capacitatea adecvată de a face acest lucru în ceea ce privește competențele și resursele.

1.6.

CESE speră ca, după efectuarea și finalizarea investigațiilor privind societățile fictive, rezultatul să fie făcut public în mod transparent, aducând la cunoștința cetățenilor rezultatele punerii în aplicare a directivei.

1.7.

CESE consideră că ar trebui efectuate controale adecvate nu numai în ceea ce privește veniturile întreprinderilor, ci și în ceea ce privește activele, având în vedere că impozitele pot fi percepute chiar dacă aceste active nu generează niciun venit, cum se întâmplă, de exemplu, în cazul impozitelor pe avere.

1.8.

CESE subliniază necesitatea de a stabili norme comune și clare cu privire la conținutul specific al declarațiilor solicitate întreprinderilor. Ar trebui evitată supraraportarea, care depășește obiectivele directivei, precum și costurile de conformare care derivă de aici.

1.9.

CESE recomandă ca, într-un alt act normativ, să se prevadă norme specifice pentru a preveni activitatea „facilitatorilor profesioniști”, urmând astfel abordarea OCDE cu privire la acest subiect. CESE consideră că cooperarea organismelor profesionale de supraveghere în combaterea relelor practici și a eventualelor activități infracționale desfășurate de „facilitatorii profesioniști” ar fi foarte utilă.

1.10.

CESE reiterează necesitatea de a avea o listă completă și cuprinzătoare la nivelul UE a jurisdicțiilor fiscale necooperante situate în afara UE, printre altele, astfel încât întreprinderile din UE să poată constata dacă fondurile și activele pe care le gestionează pot fi conectate la entități fictive situate în afara UE.

1.11.

1.12.

CESE observă că societățile fictive pot fi, de asemenea, înființate și utilizate pentru a facilita munca nedeclarată, precum și pentru a evita contribuțiile la asigurările sociale. Prin urmare, CESE sugerează Comisiei să ia în considerare posibilitatea de a aborda astfel de aspecte în legislația europeană, pe lângă propunerea de față, care este doar o directivă fiscală.

2. Contextul Comisiei Europene

2.1.

Comunicarea Comisiei Europene intitulată „Impozitarea întreprinderilor pentru secolul XXI”, adoptată la 18 mai 2021, stabilește obiective pe termen lung și scurt vizând sprijinirea redresării în urma pandemiei de COVID-19 și asigurarea unor venituri publice adecvate în viitor.

2.2.

Propunerea de directivă a Comisiei privind entitățile fictive este una dintre inițiativele specifice pe termen scurt anunțate de Comisie pentru a îmbunătăți actualul regim fiscal, cu o atenție deosebită acordată asigurării unei impozitări echitabile și eficace.

2.3.

Entitățile juridice lipsite de substanță și activitate economică minimă ar putea fi utilizate în scopuri fiscale necorespunzătoare, precum evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale sau chiar spălarea banilor. Prin urmare, este necesară combaterea situațiilor în care cei care ar trebui să plătească impozite eludează sau evită obligațiile fiscale prin intermediul unor întreprinderi care nu desfășoară nicio activitate economică reală. Întreprinderile fictive ar putea favoriza un mediu în care sarcina fiscală este distribuită inechitabil, precum și o concurență fiscală neloială în rândul jurisdicțiilor.

2.4.

Propunerea prezentată de Comisie se aplică tuturor întreprinderilor care sunt considerate rezidente fiscale și care sunt eligibile pentru a primi un certificat de rezidență fiscală într-un stat membru al UE. Odată adoptate sub formă de directivă, noile norme ar trebui transpuse în diversele sisteme juridice naționale ale statelor membre până la 30 iunie 2023, urmând să intre în vigoare pe deplin la 1 ianuarie 2024.

2.5.

Există o multitudine de acte legislative europene privind spălarea banilor, o infracțiune care este adesea favorizată de anumite societăți fictive, care ar putea oferi un context util propunerii Comisiei. În special, ar trebui să se facă trimitere la pachetul legislativ propus de Comisie în iulie 2021, care cuprinde trei regulamente și o directivă (1).

3. Propunerile Comisiei Europene

3.1.

Directiva se referă la schemele utilizate în scopul evitării obligațiilor fiscale sau al evaziunii fiscale. Schema vizată de propunere implică înființarea în UE a unor întreprinderi care se presupune că desfășoară activități economice veritabile, dar care în realitate nu desfășoară astfel de activități. Motivul real pentru care sunt înființate unele dintre aceste tipuri de întreprinderi este, într-adevăr, acela de a permite ca anumite avantaje fiscale să fie direcționate către beneficiarul real sau către grupul din care acesta face parte.

3.2.

Pentru a combate aceste scheme, propunerea de directivă stabilește un test menit să ajute statele membre să identifice întreprinderile care se presupune că sunt implicate într-o activitate legitimă, dar care nu au o substanță economică minimă și, prin urmare, pot fi utilizate în mod abuziv pentru obținerea unor avantaje fiscale necuvenite. Acest test este numit „test de substanță”.

3.3.

Prima etapă a testului împarte diversele tipuri de întreprinderi în întreprinderi „expuse riscului” de a fi lipsite de substanță și de a fi utilizate în mod abuziv în scopuri fiscale pe de o parte, și cele „cu un grad scăzut de risc”, pe de altă parte. Cazurile de risc se caracterizează printr-o serie de caracteristici identificate, în general, simultan în cazul întreprinderilor lipsite de substanță („criterii de prag”). În schimb, cazurile cu un grad scăzut de risc nu prezintă niciunul dintre aceste criterii sau doar o parte dintre acestea și nu depășesc criteriul de prag.

3.4.

Criteriile relevante consideră ca fiind „expuse riscului” acele întreprinderi care nu sunt exceptate în mod specific de directivă și care desfășoară activități transfrontaliere, care sunt mobile din punct de vedere geografic și care, în plus, se bazează pe alte întreprinderi pentru propria lor administrare (în special prestatorii terți profesioniști de servicii). Cazurile cu un grad scăzut de risc care nu depășesc pragul sunt irelevante în sensul directivei.

3.5.

În primul rând, societățile trebuie să se autoevalueze și, în cazul în care sunt considerate drept „expuse riscului”, li se solicită să declare informațiile cu privire la substanță în declarația lor fiscală. Raportarea cu privire la substanță implică furnizarea unor informații specifice menite să faciliteze evaluarea activității desfășurate de întreprindere.

3.6.

În ceea ce privește a doua etapă, rezultatul testului de substanță este determinat de trei elemente:

(i)	un sediu disponibil pentru utilizarea exclusivă de către întreprindere;

(ii)	cel puțin un cont bancar propriu și activ în UE;

(iii)

cel puțin un administrator cu domiciliul în apropierea întreprinderii și care se ocupă de activitățile acesteia sau, alternativ, un număr suficient de angajați ai întreprinderii care au domiciliul aproape de aceasta și care sunt implicați în „activitățile generatoare de venituri” de bază ale acesteia.

3.7.

A treia etapă a testului prevede evaluarea corespunzătoare a informațiilor declarate de întreprindere cu privire la substanță în cea de-a doua etapă. Despre o întreprindere care este un caz de risc – întrucât a depășit pragul – și a cărei raportare conduce, de asemenea, la identificarea faptului că îi lipsește cel puțin unul dintre elementele relevante de substanță, ar trebui să se presupună, în temeiul noii directive, că este o întreprindere fictivă și, prin urmare, nu are substanță și este, probabil, utilizată în scopuri fiscale abuzive.

3.8.

În schimb, despre o întreprindere care este un „caz de risc”, dar a cărei raportare ilustrează faptul că dispune de toate elementele relevante de substanță, ar trebui să se presupună că nu este o întreprindere fictivă în sensul directivei. Însă această prezumție nu exclude posibilitatea ca o administrație fiscală să constate că o astfel de întreprindere este fictivă pentru motive care nu intră în domeniul de aplicare al directivei.

3.9.

Cea de a patra etapă implică dreptul întreprinderii presupuse a fi o întreprindere fictivă și utilizată în mod abuziv pentru evitarea obligațiilor fiscale în temeiul directivei de a demonstra contrariul, făcând dovada propriei substanțe cu ajutorul unor dovezi concrete („obiecție”). Prin urmare, întreprinderea în cauză va avea un drept efectiv de a depune o declarație care să ateste că nu este o întreprindere fictivă în temeiul directivei.

3.10.

Odată ce întreprinderea este considerată o întreprindere fictivă în sensul directivei și nu formulează obiecții împotriva acestei prezumții, consecințele fiscale ar trebui declanșate în consecință. Aceste consecințe ar trebui să interzică orice avantaje fiscale care au fost sau ar putea fi obținute.

3.11.

Întrucât, pentru a avea dreptul la avantajele unui tratat fiscal, o întreprindere trebuie, în mod normal, să furnizeze un certificat de rezidență fiscală, statul membru de reședință fiscală al întreprinderii fictive fie nu va elibera certificatul de rezidență fiscală, fie va emite un certificat cu o declarație de avertizare, ceea ce înseamnă includerea unei declarații explicite pentru a împiedica utilizarea acestuia în scopul obținerii avantajelor menționate anterior.

3.12.

În cazul în care avantajele fiscale acordate întreprinderii sunt respinse, ar trebui stabilit modul de impozitare efectiv al fluxurilor de venit către și dinspre întreprindere, precum și al oricăror active deținute de aceasta. Alocarea drepturilor de impozitare ar trebui să țină seama de toate jurisdicțiile care ar putea fi afectate de tranzacțiile care implică întreprinderea fictivă.

3.13.

Normele directivei afectează în mod necesar numai statele membre, deoarece țările terțe nu intră în domeniul de aplicare al legislației UE. În aceste cazuri, acordurile privind evitarea dublei impuneri între un stat membru și o țară terță ar trebui să fie respectate în mod corespunzător în ceea ce privește alocarea drepturilor de impozitare. În absența acestor acorduri, statul membru implicat va aplica dreptul său național.

3.14.

Toate statele membre vor avea acces la entitățile raportoare în temeiul directivei, în orice moment și fără a fi nevoie să depună în mod specific o cerere de informare. În acest sens, între statele membre vor exista schimburi de informații începând din prima etapă, atunci când o întreprindere este clasificată drept „expusă riscului” în sensul acestei directive. În acest scop, se va introduce un registru sau o bază de date.

3.15.

Legislația propusă permite statelor membre să prevadă sancțiuni aplicabile pentru încălcarea obligațiilor de raportare consacrate în directivă, astfel cum a fost transpusă în diverse sisteme juridice naționale. Sancțiunile sunt eficace, proporționale și disuasive.

3.16.

Se preconizează un nivel minim de coordonare între statele membre prin stabilirea unei sancțiuni financiare minime, conform dispozițiilor existente în sectorul financiar. Sancțiunile ar trebui să includă o sancțiune pecuniară administrativă de cel puțin 5 % din cifra de afaceri a întreprinderii.

4. Observații generale ale CESE

4.1.

CESE sprijină pe deplin propunerea Comisiei și obiectivele sale generale. Asigurarea unei impozitări eficace și echitabile în cadrul pieței unice este esențială pentru a favoriza o redresare reală în urma pandemiei de COVID-19. Veniturile suficiente din surse fiscale ale statelor membre sunt într-adevăr esențiale pentru facilitarea investițiilor publice menite să asigure o piață unică mai verde și mai digitalizată. CESE este oarecum preocupat de faptul că cerințele privind substanța nu recunosc dimensiunea digitală și subliniază doar importanța activelor corporale. Acest lucru ar putea crea probleme în viitor.

4.2.

Prin urmare, propunerea Comisiei este în deplin acord cu comunicarea intitulată „Impozitarea întreprinderilor pentru secolul XXI”, rezultând în acțiuni concrete și coerente vizând combaterea evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, asigurând astfel un mediu de echitate fiscală în întreaga Europă.

4.3.

CESE observă că propunerea Comisiei este în concordanță cu inițiativele legislative anterioare întreprinse de instituțiile UE, cum ar fi Directiva împotriva evitării obligațiilor fiscale (ATAD) și Directiva privind cooperarea administrativă (DAC) între autoritățile fiscale. Este extrem de important să se urmărească coerența diferitelor norme fiscale între care se preconizează o interacțiune constantă, pentru a evita rezultate nedorite.

4.4.

Propunerea Comisiei este complementară recentei propuneri privind nivelul minim global de impozitare pentru grupurile multinaționale din UE (cunoscută sub denumirea de „pilonul 2”), fără a aduce atingere diferitelor domenii de aplicare ale celor două directive, dat fiind faptul că pilonul 2 se va aplica întreprinderilor care depășesc pragul de 750 de milioane EUR al cifrei de afaceri, în timp ce Directiva privind întreprinderile fictive nu face obiectul unor astfel de limitări.

4.5.

CESE apreciază consultarea publică lansată de Comisie înainte de publicarea propunerii sale. Această consultare a cuprins 32 de întrebări vizând, printre altele, delimitarea problemei și a cauzei sale și identificarea formei corespunzătoare de acțiune a UE. Prin urmare, părților interesate li s-a oferit o oportunitate semnificativă de a participa prin exprimarea observațiilor și a preocupărilor lor înainte de elaborarea noilor norme. CESE regretă că doar câteva părți interesate (50) au profitat de această oportunitate.

4.6.

CESE sprijină și consultarea publică suplimentară a experților naționali, care au fost implicați într-un mod specific, pe baza expertizei lor științifice. Combinarea unei consultări mai ample destinată părților interesate și a unei consultări mai detaliate destinată experților calificați stabilește un bun echilibru, asigurând atât un proces participativ, cât și un proces legislativ avansat din punct de vedere tehnic.

4.7.

Exact aceeași natură a obiectului care urmează să fie reglementat prin directivă și obiectivele stabilite – combaterea evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale la nivel transfrontalier – necesită un cadru comun care să fie pus în aplicare de statele membre.

4.8.

Într-adevăr, un cadru comun adecvat și eficace nu ar putea fi obținut prin măsuri unice puse în aplicare de fiecare stat membru cu privire la respectivele lor sisteme juridice. În acest caz, fragmentarea existentă ar putea fi, într-adevăr, replicată și eventual chiar agravată prin acțiuni multiple și necoordonate desfășurate la nivel național.

4.9.

Societățile fictive care au fost înființate în statele membre trebuie să fie aliniate la directivă, iar colaborarea administrațiilor statelor membre se impune mai mult ca niciodată pentru a evita erodarea capacității fiscale a UE în ansamblu. Pentru a gestiona corect verificările și pentru a face schimb de informații, Comisia ar trebui să aibă o capacitate adecvată și resurse suficiente în acest sens.

4.10.

CESE consideră, de asemenea, că propunerea este în acord cu principiul proporționalității, întrucât nu trece dincolo de asigurarea nivelului minim necesar pentru protejarea pieței unice, cu un impact aparent rezonabil asupra întreprinderilor. Într-adevăr, directiva vizează obținerea unei protecții minime pentru regimurile fiscale ale statelor membre, asigurând nivelul esențial de coordonare în cadrul UE în scopul atingerii obiectivelor sale.

4.11.

Pe de altă parte, impactul asupra întreprinderilor pare, de asemenea, a fi proporțional, asigurând un echilibru adecvat între diverse obiective și valori, inclusiv:

(i)	eficacitatea în ceea ce privește reducerea utilizării abuzive a entităților fictive;

(ii)	câștiguri fiscale pentru finanțele publice;

(iii)

costuri de conformare pentru întreprinderi și administrații fiscale;

(iv)	efecte indirecte asupra pieței unice și asupra concurenței între întreprinderi.

4.12.

CESE este de acord cu abordarea Comisiei conform căreia un schimb de informații eficace și transparent între autoritățile fiscale este esențial pentru a combate utilizarea necorespunzătoare a întreprinderilor fictive și, mai general, pentru a asigura un mediu de impozitare echitabil și mai eficient. Acest punct trebuie urmărit foarte atent, astfel încât să existe o cooperare între statele membre în care o întreprindere fictivă desfășoară tranzacții ce implică două state membre. După finalizarea proceselor de investigare a societăților fictive, rezultatul ar trebui să fie transparent pentru public. Autoritățile europene și naționale ar trebui să facă cunoscute rezultatele punerii în aplicare a directivei.

4.13.

Societățile fictive care intră sub incidența prezentei directive pot fi utilizate atât pentru evaziune fiscală și evitarea obligațiilor fiscale, cât și, în anumite cazuri, chiar și pentru comiterea de infracțiuni, cum ar fi spălarea banilor, de care sunt adesea legate. Prin urmare, coordonarea legislativă și coordonarea diverșilor supraveghetori responsabili pentru combaterea acestor infracțiuni, atât la nivel național, cât și la nivel național, sunt esențiale. Grație UNSHELL, autoritățile fiscale vor avea acces la informații suplimentare, care le vor permite să verifice încrucișat această nouă gamă de informații cu ajutorul informațiilor furnizate de autoritățile de combatere a spălării banilor. Autoritățile naționale și europene trebuie să se asigure că aplicarea prezentei directive nu creează probleme pentru niciun tip de societate care își desfășoară activitatea în conformitate cu legislația.

4.14.

Cunoștințele privind beneficiarii reali ai întreprinderilor fictive și activele lor și privind deținătorii reali ai tranzacțiilor pe care le execută sunt esențiale pentru a dezvălui adevărata natură a activităților lor și pentru a înțelege amploarea actului de evaziune fiscală sau de spălare a banilor săvârșit. Ascunderea beneficiarilor reali prin intermediul lanțurilor de întreprinderi fictive, gestionate de „facilitatori profesioniști”, este inerentă scopurilor lor infracționale. Instrumentele pentru aflarea beneficiarilor reali se regăsesc în legislația privind combaterea spălării banilor. Cu toate acestea, nu există o trimitere la această chestiune în propunerea de directivă în discuție. CESE consideră că această lacună, precum și altele legate de corelarea celor două acte legislative, ar trebui rezolvată fie prin explicarea modului în care se poate realiza acest lucru în această directivă, fie prin promovarea de urgență a unei legi-cadru europene care să o abordeze.

4.15.

În afara domeniului de aplicare al prezentei directive, societățile fictive sunt, de asemenea, create și utilizate pentru a facilita munca nedeclarată și pentru a evita contribuțiile la asigurările sociale. CESE propune analizarea de către Comisie a posibilității de a aborda această chestiune în legislația europeană.

5. Observații specifice

5.1.

CESE consideră că „criteriul de prag” pus în aplicare în propunerea Comisiei sub forma unor indicatori cumulativi este unul rezonabil și adecvat. În acest sens, CESE remarcă faptul că entitățile care dețin active pentru uz privat, precum bunuri imobile, iahturi, jeturi, opere de artă sau doar acțiuni pot să nu aibă venituri perioade îndelungate de timp, dar pot genera în continuare beneficii fiscale semnificative pentru entitățile care le controlează.

5.2.

Prin urmare, Comitetul consideră că verificările nu ar trebui să vizeze doar veniturile, ci și activele, întrucât pot fi percepute taxe chiar dacă nu se generează venit, precum taxele pe avere, după caz. CESE consideră că, pentru a gestiona corect aceste verificări și pentru a face schimb de informații, Comisia ar trebui să aibă o capacitate adecvată și suficiente resurse în acest sens.

5.3.

CESE sugerează Comisiei să elaboreze orientări adecvate privind testul de substanță prevăzut de directivă, acordând o atenție deosebită semnificației termenilor specifici, cum ar fi „reședință”, „director rezident” și „sediu”. Urmând această abordare, discrepanțele naționale și interpretările divergente care s-ar putea dovedi dăunătoare pentru piața internă ar putea fi reduse sau abordate mai bine. În special, CESE solicită Comisiei să ia în considerare în mod corespunzător noile modele digitale de afaceri în acest sens.

5.4.

CESE consideră că implicarea întreprinderilor în activități transfrontaliere ar trebui evaluată cu atenție în ceea ce privește natura reală a tranzacțiilor desfășurate de aceste întreprinderi pe de o parte, și cu trimitere la proprietățile și activele lor, pe de altă parte. Întreprinderile care prezintă un nivel adecvat de transparență și care nu prezintă un risc real de a fi lipsite de substanță economică în scopul evaziunii fiscale sau al evitării obligațiilor fiscale nu ar trebui să intre în sfera de aplicare a directivei.

5.5.

Directiva UNSHELL se bazează pe standardele existente la nivelul UE și la nivel internațional. CESE recomandă Comisiei să asigure compatibilitatea cu standardele internaționale și comune relevante ale UE deja în vigoare, în special cu conceptul de „activitate economică substanțială” dezvoltat în contextul regimurilor fiscale preferențiale și discutat pe larg în cadrul forumului privind practicile fiscale dăunătoare. O altă chestiune importantă care trebuie abordată vizează stabilirea unor norme comune și clare privind conținuturile specifice ale declarațiilor impuse întreprinderilor. Raportarea excesivă care depășește obiectivele directivei și costurile de conformare rezultate ar trebui evitate.

5.6.

CESE solicită să se acorde o atenție deosebită rolului așa-numiților „facilitatori profesioniști”, aspect care nu este menționat în propunerea de directivă. CESE recomandă ca normele ce reglementează activitatea „facilitatorilor profesioniști” să fie stabilite într-un alt act normativ, în conformitate cu criteriile stabilite pe această temă de OCDE, care joacă adesea un rol important și în domeniul specific al societăților fictive (2).

5.7.

OCDE, care descrie categoriile profesionale ale căror practicieni gestionează sau colaborează cu lanțuri de societăți fictive, consideră că este esențial să se pună accentul pe „facilitatorii profesioniști” pentru a combate activitatea infracțională a societăților înființate în scopuri ilegale, inclusiv evaziunea fiscală. Profesioniștii care respectă legea ar trebui, într-adevăr, să fie diferențiați de micul grup de practicieni care își utilizează competențele în domeniul legislației fiscale și al contabilității corporative pentru a favoriza în mod activ practicile legate de evaziunea fiscală, evitarea obligațiilor fiscale și spălarea banilor.

5.8.

Prin urmare, CESE subliniază nevoia de a viza facilitatorii profesioniști care oferă în mod activ oportunități de exploatare a unor practici ilegale favorizând infracțiunile fiscale și financiare. Astfel, ar fi posibilă eliminarea unui factor esențial legat de abuzurile fiscale. Reducerea oportunităților care permit elaborarea unor practici fiscale neechitabile reprezintă, într-adevăr, un pas fundamental către atingerea acelorași obiective urmărite de propunerea Comisiei.

5.9.

CESE consideră că cooperarea organismelor profesionale de reglementare sau de supraveghere în combaterea neglijenței profesionale și a eventualelor activități infracționale ale „facilitatorilor profesioniști” ar fi de o imensă valoare. Aceasta ar fi o interesantă linie de dezvoltare a pactului social și politic european împotriva infracțiunilor fiscale și economice, a spălării banilor și a corupției, pe care Comitetul l-a susținut în diverse avize.

5.10.

CESE sugerează, de asemenea, să se coordoneze propunerea de directivă a Comisiei cu normele existente privind prețurile de transfer, întrucât utilizarea societăților fictive în scopul evaziunii fiscale ar putea interacționa cu o astfel de practică în întreaga UE și, prin urmare, ar trebui luată în considerare în mod specific în acest sens. Și în acest context, CESE consideră că ar trebui avută în vedere, de asemenea, posibilitatea instituirii unei directive privind prețurile de transfer.

5.11.

Comitetul consideră că lista întreprinderilor care nu fac obiectul raportării [articolul 6 alineatul (2)] trebuie justificată și evaluată în mod adecvat pentru a asigura faptul că nu beneficiază de avantaje fiscale necorespunzătoare și că nu sunt utilizate pentru a eluda legea.

5.12.

De asemenea, CESE consideră că ar trebui instituite mai multe măsuri atunci când o întreprindere sau o entitate din afara UE desfășoară activități economice cu o întreprindere sau entitate cotată la bursă în UE. Trebuie să se înțeleagă tipul de măsuri care ar putea fi puse la dispoziție întreprinderilor sau entităților cotate la bursă în UE pentru a vedea că fondurile sau activele gestionate nu provin de la o entitate fictivă din afara UE.

5.13.

Pentru a putea lua măsuri eficace împotriva societăților care desfășoară activități comerciale cu societăți cu sediul în jurisdicții necooperante în scopuri fiscale, Comitetul reiterează necesitatea ca lista UE a jurisdicțiilor fiscale necooperante să fie cât mai eficace și mai cuprinzătoare posibil.

Bruxelles, 23 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) A se vedea Avizul CESE pe tema „Pachetul legislativ privind combaterea spălării banilor” (JO C 152, 6.4.2022, p. 89).

(2) Ending the Shell Game: Cracking down on the Professionals who enable Tax and White Collar Crimes, OCDE, Paris, 2021.

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/52

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de directivă a Consiliului privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor multinaționale în Uniune

[COM(2021) 823 final – 2021/0433 (CNS)]

(2022/C 290/09)

Raportor:	Krister ANDERSSON
Coraportor:	Petru Sorin DANDEA

Sesizare	Consiliul Uniunii Europene, 10.2.2022
Temei juridic	Articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	3.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	197/1/5

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Propunerea Comisiei vizează transpunerea în UE a regulilor-model GloBE incluse în pilonul 2 al Cadrului incluziv al OCDE/G20. CESE salută faptul că activitatea Comisiei se desfășoară în deplin acord cu discuțiile și acordurile internaționale și sprijină cu fermitate obiectivele Comisiei.

1.2.

CESE este de acord cu opinia Comisiei conform căreia „[e]ficacitatea și echitatea reformei privind impozitul minim global se bazează în mare măsură pe punerea sa în aplicare la nivel mondial”. CESE consideră că este foarte important ca negocierile să fie încununate de succes și să se încheie la timp. Punerea în aplicare comună la nivel global, fără să se recurgă la suprareglementare, este esențială pentru ca regulile să devină eficace și să nu denatureze concurența.

1.3.

CESE este întru totul de acord cu opinia Comisiei conform căreia este „imperativ să se asigure o punere în aplicare uniformă a regulilor-model ale OCDE în UE” și că „[a]cest lucru poate fi realizat numai dacă legislația este adoptată la nivel central și transpusă în mod uniform”.

1.4.

1.5.

CESE sprijină orice efort menit să reducă costurile de conformare pentru întreprinderile europene și autoritățile fiscale în momentul conceperii noului sistem. Punerea în aplicare deplină a pilonului 2 va fi un demers complex și va necesita un timp îndelungat și eforturi semnificative, atât din partea întreprinderilor, cât și a autorităților fiscale. În lunile următoare, se preconizează că OCDE va prezenta reguli importante privind „sfera de siguranță”, înregistrările administrative simplificate etc., care ar putea facilita punerea în aplicare a noului regim fiscal atât pentru întreprinderi, cât și pentru autoritățile fiscale. Aceste reguli ar trebui incluse în directivă.

1.6.

CESE consideră că dispozițiile fiscale specifice adoptate de parlamentele din statele membre ca stimulente deliberate pentru investiții și eforturile de ocupare a forței de muncă nu ar trebui neutralizate de regulile-model. Este important să se promoveze transpunerea în realitate a unei economii mai verzi și digitalizate, iar impozitele ar trebui să joace un rol în acest sens.

1.7.

CESE solicită ca directiva să includă o dispoziție care să permită aplicarea Directivei privind soluționarea litigiilor, cel puțin între statele membre, pentru litigiile legate de pilonul 2.

1.8.

Comitetul este de acord cu impunerea de sancțiuni în caz de neconformare și solicită statelor membre să efectueze inspecții fiscale amănunțite pentru a asigura deplina conformitate cu dispozițiile directivei.

1.9.

CESE solicită revizuirea listei UE a țărilor terțe necooperante în legătură cu pachetul fiscal.

1.10.

CESE dorește să sublinieze faptul că un tratament fiscal echitabil al întreprinderilor multinaționale reprezintă o solicitare formulată de multă vreme de publicul larg și așteaptă un acord rapid privind pilonul 2 în UE și la nivel mondial.

2. Context și propunerea Comisiei

2.1.

Propunerea de directivă a Comisiei privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor multinaționale în Uniune vizează transpunerea în UE a regulilor-model ale OCDE pentru punerea în aplicare la nivel național a impozitului minim global [Cadrul incluziv/OCDE (regulile-model)], prin reguli și o punere în aplicare uniforme (1).

2.2.

Normele privind impozitarea la nivel național și internațional, vechi de un secol, nu mai sunt adaptate unora dintre noile modele de afaceri utilizate în prezent. În numeroase țări, multe întreprinderi nu au prezență fizică și nu plătesc impozit pe profit în jurisdicțiile respective în aceeași măsură ca întreprinderile care au prezență fizică (2).

2.3.

În urma crizei financiare din 2008-2009, s-au exercitat presiuni asupra bugetelor publice. Acești factori au contribuit la un proces la nivelul OCDE destinat să abordeze erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (Base Erosion and Profit Shifting – BEPS).

2.4.

În urma proiectului BEPS al ODCE din 2015, membrii G20/Cadrul incluziv al OCDE au convenit asupra unei soluții la problema privind modul de abordare a provocărilor fiscale tot mai mari generate de digitalizarea economiei.

2.5.

Pachetul convenit implică doi piloni, vizând întreprinderi din toate sectoarele. Pilonul 2 se adresează grupurilor de întreprinderi cu o cifră de afaceri a grupului de cel puțin 750 milioane EUR. Pilonul 1 impune o realocare parțială a drepturilor de a impozita profiturile excedentare către jurisdicțiile de pe piață, iar pilonul 2 introduce o impozitare efectivă minimă de 15 % (3). Regulile-model ale OCDE constau în 70 de pagini de reguli foarte complexe și tehnice, incluzând 10 pagini de definiții care să permită o „abordare comună” a impozitării globale minime.

2.6.

Pilonul 2 constă în două reguli interne: (i) regula privind includerea veniturilor (Income Inclusion Rule – IIR); și (ii) mecanismul său de sprijin, regula privind plățile subimpozitate (Under Taxed Payments Rule – UTPR), cunoscute împreună sub denumirea de reguli globale de combatere a erodării bazei impozabile (GloBE) și o normă bazată pe tratat – norma privind supunerea la plata impozitului (Subject to Tax Rule – STTR).

2.7.

Propunerea impune ca societatea-mamă finală (Ultimate Parent Entity – UPE) să plătească impozitul suplimentar, și anume diferența de impozit aferentă întregului grup în jurisdicția în care este rezidentă. Veniturile din impozit vor fi colectate ulterior de jurisdicția respectivă, ceea ce înseamnă că drepturile de impozitare și veniturile din impozite revin unei alte jurisdicții. Nu există nicio obligație pentru țări de a-și majora cota de impozitare până la nivelul minim.

2.8.

În cazul în care UPE este situată într-o țară în care nu este adoptată o IRR calificată, se aplică UTPR, impunând jurisdicțiilor în care este activă întreprinderea multinațională respectivă să efectueze o ajustare echivalentă în conformitate cu regulile-model, astfel încât obligația fiscală a întreprinderilor din cadrul grupului să fie ajustată într-un mod prin care să se colecteze impozitul suplimentar total.

2.9.

Alocarea de către o jurisdicție a impozitului suplimentar total se bazează pe cota jurisdicției din numărul de angajați și de active corporale al grupului din jurisdicția care a aplicat dispozițiile UTPR.

2.10.

Calculul impozitului suplimentar pentru fiecare jurisdicție include o excepție fundamentată economic care, în cele din urmă, permite ca o anumită valoare a profiturilor să fie impozitată sub cota efectivă minimă. Acest profit exclus este stabilit inițial la o valoare de 10 % din costurile salariale totale și la 8 % din valoarea activelor corporale utilizate la nivel local, fiind redus la 5 % din fiecare bază pe o perioadă de zece ani.

2.11.

Regulile-model ale OCDE utilizează conturile financiare ca bază pentru calcularea cotelor efective de impozitare, cu ajustări complexe. Ele prevăd, de asemenea, opțiunea ca o jurisdicție să aplice o metodă națională de calcul a impozitului suplimentar minim, caz în care impozitul suplimentar este alocat și colectat de jurisdicția respectivă și, prin urmare, veniturile nu sunt transferate în afara jurisdicției către o altă jurisdicție.

2.12.

OCDE a promis deja că va pune la dispoziție comentariul la regulile-model în primul trimestru din 2022 pentru a clarifica interpretarea regulilor și a elabora în detaliu orientări/clarificări privind „sferele de siguranță” și orientările administrative. Este posibil să se furnizeze ulterior clarificări suplimentare.

2.13.

O interpretare globală comună a normelor și a punerii în aplicare care să fie uniformă în ceea ce privește conținutul și perioadele de timp este esențială pentru evitarea denaturărilor și pentru asigurarea unor condiții de concurență echitabile și a competitivității europene (4).

2.14.

Pe baza comunicării Comisiei intitulate „Impozitarea întreprinderilor pentru secolul XXI”, propunerea Comisiei conține doar regulile-model GloBE incluse în pilonul 2 al Cadrului incluziv al OCDE/G20. Pilonul 1 nu este la fel de bine elaborat ca pilonul 2. Această parte a pachetului poate face, de asemenea, obiectul unei directive a UE (5).

2.15.

Domeniul de aplicare al directivei este definit prin referirea la entitățile constitutive situate în Uniune care fac parte din grupuri de întreprinderi multinaționale sau din grupuri naționale de mari dimensiuni cu un venit consolidat la nivel de grup de cel puțin 750 000 000 EUR în cel puțin doi din ultimii patru ani.

2.16.

Directiva prevede că, în situația în care UPE este situată în afara UE într-o jurisdicție care nu aplică o IIR calificată, toate entitățile sale constitutive din jurisdicțiile cu un cadru UTPR adecvat vor fi supuse UTPR. Într-o astfel de situație, entitățile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale situate într-un stat membru vor fi supuse impozitului suplimentar în statul membru, care este alocat pe baza unei formule bazate pe doi factori, care se calculează cu privire la profitul impozitat la un nivel redus al entităților constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale.

2.17.

Directiva include norme pentru determinarea „profitului calificat”, ceea ce înseamnă profitul ajustat care va fi luat în considerare pentru calcularea cotei efective de impozitare. Pentru a calcula acest profit, este necesar să se facă trimitere la profitul net sau la pierderea netă din contabilitatea financiară a entității constitutive pentru exercițiul financiar. Se efectuează ajustări precise și foarte complexe pentru diferența dintre contabilitatea financiară și contabilitatea fiscală. Principala ajustare este legată de cerințele momentului în care urmează să fie declarate profiturile/costurile, dar, de exemplu, dispozițiile privind cotele reduse de impozitare în cadrul unui regim fiscal favorabil pentru brevete nu sunt recunoscute, spre deosebire de deprecierea accelerată a activelor fixe.

2.18.

Sunt definite norme privind calcularea „impozitelor acoperite ajustate” ale unei entități constitutive pentru un exercițiu financiar. Principiul de bază în alocarea impozitelor acoperite este acela de a le atribui jurisdicției în care au fost obținute profiturile subiacente care fac obiectul acestor impozite. Pentru a asigura acest principiu, directiva prevede, de asemenea, norme speciale în ceea ce privește impozitele transfrontaliere sau în cazul unui sediu permanent, al unei entități transparente, al unei societăți străine controlate, al unei entități hibride, sau impozitele pe dividende.

2.19.

Directiva definește cota efectivă ca fiind raportul dintre impozitele acoperite ajustate ale entităților constitutive ale grupului și profitul ajustat realizat de respectivele entități constitutive ale grupului dintr-o jurisdicție specifică pentru exercițiul fiscal. În conformitate cu acordul global și pentru a asigura transpunerea, directiva stabilește cota efectivă minimă de impozitare la 15 % în sensul regulilor-model GloBE.

2.20.

Pentru a reduce costurile de conformare în situațiile cu risc scăzut, o excludere se aplică valorilor minime, urmând o abordare de minimis. Acest lucru se aplică atunci când profiturile entităților constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale nu depășesc 1 000 000 EUR și veniturile nu sunt mai mici de 10 000 000 EUR.

2.21.

În cazul fuziunilor, al achizițiilor, al asocierilor în participație și al grupurilor de întreprinderi multinaționale cu mai multe societăți-mamă se aplică norme speciale. Aceasta prevede aplicarea unui prag pentru veniturile consolidate în cazul membrilor grupului implicați într-o fuziune sau divizare. Atunci când o entitate constitutivă este achiziționată sau vândută de un grup de întreprinderi multinaționale care intră în domeniul de aplicare al normelor, o astfel de entitate constitutivă ar trebui să fie tratată ca făcând parte din ambele grupuri în cursul anului, cu anumite ajustări ale valorilor atributelor utilizate pentru aplicarea regulilor-model GloBE (precum impozite acoperite, salarii eligibile, active corporale eligibile, creanțe privind impozitul amânat în temeiul regulilor-model GloBE).

2.22.

Directiva conține norme privind mecanismele de neutralitate fiscală și sistemele de impozitare la distribuirea profiturilor. Pentru a se evita rezultatele nedorite, cum ar fi o obligație disproporționată privind impozitul suplimentar alocat în temeiul UTPR în cadrul unui grup de întreprinderi multinaționale, directiva prevede norme speciale pentru calculul profitului societății-mamă finale, în cazul în care o astfel de societate este o entitate de tip „flow-through” sau face obiectul unui regim privind dividendele deductibile (6).

2.23.

Directiva impune obligația ca o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaționale situată într-un stat membru să depună o declarație privind impozitul suplimentar, cu excepția cazului în care statul membru a încheiat un acord privind stabilirea autorității competente, ceea ce ar permite schimbul automat de declarații anuale privind impozitul. Declarația solicitată trebuie depusă în termen de 15 luni de la încheierea exercițiului financiar la care se referă.

3. Observații generale

3.1.

CESE salută propunerea de directivă a Comisiei care vizează transpunerea pilonului 2 în sistemul juridic al UE și în cadrul pieței interne. CESE sprijină ferm alinierea de către Comisie a activității sale la discuțiile și acordurile internaționale și apreciază acest lucru. CESE remarcă faptul că întreprinderile care se află sub anumite praguri nu sunt afectate de acord, dar că normele sunt generale și se aplică, potrivit OCDE, unui număr de întreprinderi de ordinul sutelor. Fiecare grup de întreprinderi care intră în domeniul de aplicare al propunerii poate avea numeroase sedii permanente și filiale.

3.2.

CESE remarcă faptul că patru țări din totalul celor participante la negocierile privind Cadrul incluziv nu au fost de acord cu pachetul, în timp ce 137 de țări au semnat acordul global. Directiva UE privind impozitul minim poate oferi măsuri suplimentare de apărare împotriva practicilor BEPS prejudiciabile, iar CESE sprijină și a sprijinit întotdeauna obiectivele proiectului BEPS pentru a asigura fonduri publice durabile în UE.

3.3.

CESE este de acord cu opinia Comisiei conform căreia „[e]ficacitatea și echitatea reformei privind impozitul minim global se bazează în mare măsură pe punerea sa în aplicare la nivel mondial”. CESE consideră că este foarte important ca negocierile să fie încununate de succes și să se încheie la timp. Punerea în aplicare comună la nivel global este esențială pentru ca regulile să devină eficace și să nu denatureze concurența.

3.4.

CESE consideră că pilonul 1 și pilonul 2 din Cadrul incluziv al OCDE/G20 ar trebui tratat ca un pachet cuprinzător și integrat reciproc. Coerența în punerea în aplicare a celor doi piloni este de o importanță capitală. CESE încurajează statele membre și Comisia să-și intensifice eforturile de negociere prin OCDE pentru a asigura punerea în aplicare cât mai curând cu putință la nivel global a pilonului 1.

3.5.

CESE este de acord cu opinia Comisiei conform căreia sunt necesare acțiuni la nivelul UE și că este „imperativ să se asigure o punere în aplicare uniformă a regulilor-model ale OCDE în UE”. În plus, CESE este de acord că „[a]cest lucru poate fi realizat numai dacă legislația este adoptată la nivel central și transpusă în mod uniform” (7). CESE subliniază nevoia ca directiva să respecte libertățile fundamentale, precum și obligațiile și competențele prevăzute în tratate.

3.6.

Faptul că toate statele membre au participat la deliberările OCDE/IF sau au convenit de atunci asupra rezultatului, facilitează procesul UE. CESE dorește să sublinieze faptul că un tratament fiscal echitabil al întreprinderilor multinaționale reprezintă o solicitare formulată de multă vreme de publicul larg și așteaptă un acord rapid privind pilonul 2 în UE și la nivel mondial.

3.7.

Deși este esențial ca discuțiile tehnice și activitatea pregătitoare să aibă deja loc la nivelul UE, CESE remarcă faptul că OCDE lucrează în continuare la elaborarea altor reguli detaliate și la clarificarea definițiilor. Prin urmare, statele membre ar trebui să acorde atenție și să includă toate recomandările și concluziile care vor rezulta din negocierile în curs ale OCDE, întrucât ar fi de dorit să se evite un proces de modificare sau de schimbare a directivei. În mod similar, este important ca UE să examineze atent calendarul de punere în aplicare de către jurisdicțiile din țări terțe.

3.8.

CESE sprijină alegerea Comisiei de a se baza pe activitatea pregătitoare cuprinzătoare realizată la nivel internațional, utilizând evaluarea impactului a OCDE pentru a elabora propunerea supusă examinării în prezent, fără a dubla lucrările printr-o nouă evaluare a impactului. Cu toate acestea, CESE ar fi apreciat o evaluare a impactului pentru părțile care țin de respectarea de către directivă a dreptului UE. CESE solicită efectuarea unei astfel de analize și punerea sa la dispoziția publicului.

3.9.

CESE remarcă nevoia de respectare a cerințelor dreptului UE și înțelege această nevoie. Cea mai simplă metodă, dar nu neapărat singura, este o extindere a dispozițiilor IIR la situațiile exclusiv naționale.

3.10.

CESE este de acord cu opinia Comisiei conform căreia este de dorit să se implice un număr limitat de contribuabili, iar pragul de 750 000 000 EUR să fie „în concordanță cu regulile-model ale OCDE, precum și cu cerințele legislației UE” (8), respectându-se astfel principiul proporționalității. CESE remarcă faptul că pragul este în acord cu normele pentru Country by country Reporting (Raportarea pentru fiecare țară în parte) și cu Directiva împotriva evitării obligațiilor fiscale.

3.11.

CESE este de acord cu opinia Comisiei conform căreia cota minimă de impozitare de 15 % convenită în Cadrul incluziv al OCDE/G20 privind BEPS „reflectă un echilibru între cotele impozitului pe profit la nivel mondial” (9). Este important să se respecte acordul încheiat între guverne și să se transpună normele, precum și să se impună întreprinderilor care sunt acoperite de domeniul său de aplicare plata impozitului suplimentar. CESE sprijină, de asemenea, în conformitate cu acordul OCDE, includerea unei excepții fundamentate economic, cu privire la costurile salariale și la activele corporale și este de acord cu evaluarea Comisiei conform căreia „este puțin probabil ca practicile BEPS să ia amploare” în condițiile desfășurării unor activități economice reale (10).

3.12.

CESE sprijină orice efort posibil menit să reducă costurile de conformare pentru întreprinderile europene și autoritățile fiscale în momentul conceperii noului sistem. Punerea în aplicare deplină a pilonului 2 va fi un demers complex și va necesita timp și eforturi semnificative. Autoritățile fiscale vor trebui să dezvolte sisteme și proceduri pentru a calcula și a colecta noile obligații fiscale. În plus, pentru o punere rapidă în aplicare va fi nevoie de personal adecvat și calificat, asigurându-se totodată resurse pentru alte competențe fiscale internaționale precum acordurile de preț în avans (APA) și mecanismele de soluționare a litigiilor. CESE încurajează autoritățile fiscale să înceapă sau să continue activitatea pregătitoare pentru a putea respecta calendarul punerii în aplicare (ianuarie 2023).

3.13.

CESE solicită ca Directiva privind soluționarea litigiilor să devină aplicabilă în cazul litigiilor privind pilonul 2, cel puțin între statele membre. Aceste noi norme privind soluționarea litigiilor fiscale se aplică de la 1 iulie 2019. Ele sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1852 a Consiliului (11) și aduc o îmbunătățire semnificativă soluționării litigiilor fiscale, întrucât asigură faptul că întreprinderile și cetățenii pot soluționa litigiile legate de interpretarea și aplicarea tratatelor fiscale în mod mai rapid și mai eficace.

3.14.

CESE sprijină, în conformitate cu acordul OCDE, excluderea de minimis, care permite excluderea unei entități a unei întreprinderi multinaționale atunci când profiturile entității respective nu depășesc 1 000 000 EUR și veniturile se situează sub 10 000 000 EUR. Este posibil ca plafonul să trebuiască să fie revizuit în timp.

3.15.

CESE consideră că este important ca normele privind „sfera de siguranță” avute în vedere să fie prezentate cu suficient timp înainte încât să poată fi transpuse în directiva finală. Acest aspect este important pentru a se preveni sarcina administrativă inutilă asupra contribuabililor și a administrațiilor fiscale.

3.16.

CESE este de acord cu intenția ca directiva să prevadă o evaluare de către Comisie a criteriilor de echivalență cu IIR, alături de o listă a jurisdicțiilor din țările terțe care îndeplinesc criteriile de echivalență. Această listă ar urma să fie modificată prin intermediul unui act delegat.

3.17.

CESE remarcă intenția anunțată de Președinția franceză a Consiliului UE de a finaliza discuțiile, în măsura posibilului, înainte de viitoarele alegeri din Franța din aprilie 2022. UE ar trebui să-și încurajeze partenerii comerciali să urmărească un nivel de ambiție similar.

4. Observații specifice

4.1.

Este important ca celelalte dispoziții fiscale adoptate de parlamentele din statele membre ca stimulente deliberate pentru investiții și eforturile de ocupare a forței de muncă să nu fie neutralizate de regulile-model. Normele instituite de mult timp, de exemplu cele care permit deprecierea accelerată a investițiilor fixe, stimulentele pentru activitățile de C&D sau inițiativele mai noi pentru promovarea unei economii mai verzi și mai digitalizate, nu ar trebui subminate. Acest principiu se aplică atât inițiativelor privind redresarea economică în legătură cu pandemia, cât și viitoarelor evoluții tehnologice, care ar trebui încurajate.

4.2.

Punerea în aplicare a regulilor-model GloBE în UE va influența dispozițiile existente ale Directivei împotriva evitării obligațiilor fiscale și, mai specific, normele privind societățile străine controlate (SCC), care ar putea interacționa cu IIR ca normă de bază a pilonului 2. Comunicarea Comisiei intitulată „Impozitarea întreprinderilor pentru secolul XXI” (12) a subliniat că guvernele s-au angajat să adopte un mozaic de măsuri de combatere a evitării obligațiilor fiscale și a evaziunii fiscale și că măsurile au făcut ca situația să devină și mai complexă (13). Chiar dacă nu se dovedește necesară modificarea ATAD (14), o revizuire a eficacității și a sarcinii administrative a normelor combinate ar putea fi benefică, atât pentru administrațiile fiscale, cât și pentru întreprinderi.

4.3.

CESE împărtășește opinia Comisiei conform căreia transpunerea regulilor-model GloBE în UE ar putea deschide calea către un acord asupra propunerii în curs de reformare a Directivei privind dobânzile și redevențele (IRD).

4.4.

CESE solicită monitorizarea îndeaproape a eficacității normelor și a costurilor administrative. Statele membre ar trebui să evite utilizarea excesivă a soluțiilor fiscale anticipate în cazul în care acestea dăunează dispozițiilor acordului global.

4.5.

CESE este de acord cu impunerea de sancțiuni în caz de neconformare și solicită statelor membre să efectueze inspecții fiscale amănunțite pentru a asigura deplina conformitate cu dispozițiile directivei.

4.6.

CESE solicită o revizuire a listei UE a țărilor terțe necooperante în contextul punerii în aplicare a pachetului fiscal al OCDE convenit.

4.7.

CESE dorește să sublinieze că un tratament fiscal echitabil al întreprinderilor multinaționale reprezintă o solicitare formulată de multă vreme de publicul larg și așteaptă un acord rapid privind pilonul 2 în UE și la nivel mondial.

Bruxelles, 23 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) Propunere de directivă a Consiliului privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor multinaționale din Uniune, COM(2021) 823 final.

(2) Măsura în care unele dintre așa-numitele întreprinderi „digitale” plătesc impozit pe profit și țările în care plătesc respectivul impozit au fost analizate, printre altele, de Matthias Bauer, „Digital Companies and Their Fair Share of Taxes: Myths and Misconceptions” (Întreprinderile digitale și cota lor echitabilă de impozite: mituri și concepții greșite), ECIPE, februarie 2018, https://ecipe.org/publications/digital-companies-and-their-fair-share-of-taxes/?chapter=all

(3) „OECD/G20 Base Erosion and Profit Shifting Project – Tax Challenges Arising from the Digitalisation of the Economy Global Anti-Base Erosion Model Rules (Pillar Two) Inclusive Framework on BEPS” [Proiectul OCDE/G20 – Erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor – Provocări fiscale generate de digitalizarea economiei – Regulile-model globale de combatere a erodării bazei impozabile (pilonul 2) – Cadrul incluziv privind BEPS], https://www.oecd.org/tax/beps/tax-challenges-arising-from-the-digitalisation-of-the-economy-global-anti-base-erosion-model-rules-pillar-two.pdf. Pentru o prezentare generală, a se vedea și Jefferson VanderWolk, Squire Patton Boggs, „Global Minimum Taxation for Large Multinationals” (Impozitarea minimă globală pentru marile întreprinderi multinaționale), https://www.linkedin.com/feed/update/urn:li:activity:6884197871441207296

(4) SUA are propriul regim fiscal minim global – Global Intangible Low Tax Income (GILTI) –, dar actuala legislație este, potrivit Comisiei, incompatibilă cu dispoziția privind IIR. SUA este în curs de reformare a regimului GILTI pentru a-l face compatibil cu pilonul 2. OCDE va discuta cu SUA și cu statele membre ale Cadrului incluziv condițiile de echivalență a GILTI reformat cu pilonul 2. Până la stabilirea unor astfel de condiții, întreprinderile europene ar putea fi dezavantajate din punct de vedere concurențial, chiar dacă punerea în aplicare a UTPR ar oferi o anumită acoperire.

(5) „Pentru a asigura punerea sa în aplicare coerentă în toate statele membre ale UE, inclusiv în cele care nu sunt membre ale OCDE și care nu participă la Cadrul incluziv, Comisia va propune o directivă de punere în aplicare a pilonului 1 în UE.”, COM(2021) 251 final, p. 9.

(6) În ceea ce privește entitățile de investiții, există norme specifice pentru stabilirea ETR (Effective Tax Rate), impozitul suplimentar, opțiunea de a le trata ca entități transparente din punct de vedere fiscal și opțiunea de a aplica metoda distribuirii fiscale.

În ceea ce privește sistemele de impozitare la distribuirea profiturilor, directiva prevede că, în urma unei decizii anuale a entității care depune declarația cu privire la entitățile constitutive care fac obiectul unui sistem eligibil de impozitare la distribuirea profiturilor, în calculul impozitelor acoperite ajustate ale entităților constitutive relevante se include un impozit pe distribuirea presupusă.

(7) COM(2021) 823 final, p. 3.

(8) COM(2021) 823 final, p. 3.

(9) COM(2021) 823 final, p. 16.

(10) COM(2021) 823 final, p. 16.

(11) JO C 173, 31.5.2017, p. 29.

(12) COM(2021) 251 final.

(13) A se vedea avizul CESE pe tema „Impozitarea întreprinderilor pentru secolul XXI”. Încă nepublicat.

(14) COM(2021) 823 final, p. 2.

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/58

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui punct unic de acces european care oferă acces centralizat la informațiile puse la dispoziția publicului, relevante pentru serviciile financiare, pentru piețele de capital și pentru durabilitate

[COM(2021) 723 final – 2021/0378 (COD)]

și privind Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a anumitor directive în ceea ce privește instituirea și funcționarea punctului unic de acces european

[COM(2021) 724 final – 2021/0379 (COD)]

și privind Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a anumitor regulamente în ceea ce privește instituirea și funcționarea punctului unic de acces european

[COM(2021) 725 final – 2021/0380 (COD)]

(2022/C 290/10)

Raportor:

Florian MARIN

Sesizări	Consiliul Uniunii Europene, 9.2.2022 [COM(2021) 724 final și COM(2021) 725 final], 15.2.2022 [COM(2021) 723 final] Parlamentul European, 14.2.2022
Temei juridic	Articolele 50, 114 și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	3.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	215/1/2

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE sprijină crearea punctului unic de acces european (ESAP), un instrument care contribuie la o economie mai durabilă, digitală și favorabilă incluziunii, la consolidarea suveranității digitale și la o mai bună integrare a piețelor de capital.

1.2.

CESE consideră că ESAP ar trebui să fie mai ambițios și că ar trebui să se creeze o valoare adăugată mai mare prin prelucrarea informațiilor, în loc să fie doar un instrument de informare pentru colectarea informațiilor brute cu un punct unic de acces. Agregarea și transformarea datelor și a rapoartelor și analizelor sectoriale și teritoriale ar trebui să fie realizate prin intermediul ESAP.

1.3.

CESE propune ca ESAP să fie conceput ca un instrument flexibil și să fie posibil să se adauge noi categorii de date și să existe o comunicare cu registrele naționale sau cu Eurostat, ținând seama de diferitele tipuri de tehnologii. ESAP ar trebui să asigure o sinergie clară între obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) și indicatorii Pactului verde.

1.4.

CESE consideră că ar trebui să se aibă în vedere instituirea unui consiliu consultativ, care să includă societatea civilă și partenerii sociali, pe baza unui proces de selecție transparent și care să decidă cu privire la viitorul ESAP și la schimbările strategice.

1.5.

Reducerea „zonelor albe” pentru a asigura accesul fără discriminare la ESAP este importantă. De asemenea, ESAP ar trebui să permită funcționalități care să le faciliteze persoanelor cu handicap să beneficieze de un acces adecvat, fără discriminare.

1.6.

CESE sugerează că este foarte important ca ESAP să asigure proceduri standardizate, transparență, integritatea datelor și credibilitatea sursei de informații, validarea automată și ușor de utilizat a datelor și un control adecvat al organismului de colectare pentru protecția datelor. Supravegherea adecvată a furnizorilor de date financiare și legate de criteriile de mediu, sociale și de guvernanță va fi importantă în viitorul apropiat.

1.7.

Ar trebui să se aibă în vedere subvenționarea costurilor de colectare, generare și gestionare a datelor pentru IMM-uri, scutirea IMM-urilor de orice taxe, indiferent de cantitatea de date furnizate, precum și asigurarea unor condiții de muncă adecvate pentru lucrătorii responsabili cu furnizarea și gestionarea datelor.

1.8.

ESAP ar trebui să asigure o distincție clară între datele financiare și nefinanciare și să acorde același nivel de importanță acestora și să ofere posibilitatea, în mod voluntar, de a publica date sociale privind activitatea fiecărei societăți, a conducerii acesteia și a angajaților săi, pe baza unor criterii specifice.

1.9.

CESE consideră că este nevoie de un serviciu dedicat de asistență, pentru a oferi sprijin în transmiterea informațiilor în format corect și pentru a garanta că acestea sunt utilizabile din punct de vedere tehnic, fiind necesare și cursuri de formare în domeniul alfabetizării financiare și digitale. Ar putea fi introdus în ESAP un set minim de indicatori-cheie de performanță economici, definiți la nivelul UE, și o metodologie comună pentru a asigura o utilizare mai bună și mai amplă.

2. Context

2.1.

Comisia Europeană lansează un punct unic de acces care va oferi acces electronic centralizat la informațiile relevante pentru piețele de capital și serviciile financiare (inclusiv informații legate de durabilitate) care trebuie făcute publice în temeiul legislației UE, dar și la alte tipuri de informații relevante pentru piețele de capital și serviciile financiare pe care întreprinderile decid în mod voluntar să le publice. Acest punct unic de acces european (ESAP) face parte din planul de acțiune privind uniunea piețelor de capital (UPC) (1).

2.2.

Informațiile vor fi colectate prin intermediul diferitelor organisme de colectare care au, printre altele, responsabilitatea de a efectua validări automatizate și de a oferi asistență tehnică entităților care au transmis informațiile. Comisia și-a declarat intenția de a pune la dispoziție mai multe date care să fie utilizate de economie și societate, incluzând implementarea spațiilor europene ale datelor. Scopul său este de a pune la dispoziție mai multe date de înaltă calitate din sectorul public în vederea reutilizării, inclusiv date privind întreprinderile, astfel încât aceste seturi de date să fie disponibile mai ușor și în mod gratuit (2). Prin urmare, inițiativa legislativă privind ESAP a Comisiei este atât oportună, cât și extrem de relevantă.

2.3.

ESAP va asigura accesul nediscriminatoriu și gratuit la informații, cu posibilitatea de a introduce taxe pentru servicii specifice, de exemplu atunci când se publică un volum mare de date. Validarea automată (pentru a verifica dacă informațiile depuse de organismele de gestiune colectivă respectă cerințele) va fi efectuată pe baza unui cadru tehnic instituit și aprobat de Comisie. ESAP va fi disponibil în fiecare lună pentru aproximativ 95 % din timp.

2.4.

ESAP nu va stoca informațiile aferente datelor cu caracter personal, cu unele excepții, și va fi monitorizat pe baza unor indicatori precum:

—	numărul vizitatorilor și al căutărilor;

—	procentul căutărilor care conduc la o vizualizare sau descărcare;

—	numărul și procentul informațiilor care pot fi prelucrate automat accesibile în ESAP;

—	numărul și procentul vizualizărilor și descărcărilor care pot fi prelucrate automat;

—	proporția notificărilor în funcție de validările automate.

2.5.

ESAP va oferi funcționalități precum o interfață ușor de utilizat în toate limbile UE, o funcție de căutare, un serviciu de descărcare, o abordare inovatoare pentru furnizarea de servicii de traducere și un serviciu de notificare care să informeze utilizatorii cu privire la orice nouă informație disponibilă. ESAP va fi evaluat pe baza accesibilității, a calității și a capacității de utilizare a informațiilor, precum și a satisfacției utilizatorilor finali și a capacității lor de a-și îndeplini obiectivele. Pentru punerea în aplicare a ESAP, mai multe directive și regulamente sunt în prezent în curs de modificare.

3. Observații generale

3.1.

CESE sprijină inițiativa Comisiei de instituire a ESAP. Garanția că economia este pregătită pentru viitorul digital, consolidarea suveranității digitale, creșterea vitezei fluxului de informații și stabilirea unor standarde comune, cu accent pe date, tehnologie și infrastructură, sunt principalele priorități pentru UE. ESAP promovează finanțele bazate pe date și îmbunătățește considerabil accesul întreprinderilor, al companiilor și al instituțiilor financiare la date și la informațiile entităților. ESAP va contribui la crearea unei economii mai durabile, digitale și favorabile incluziunii, precum și la o mai bună integrare a piețelor de capital. În avizul său pe tema O uniune a piețelor de capital pentru cetățeni și întreprinderi – un nou plan de acțiune, CESE afirmă că accesul la un punct unic de acces european este o prioritate pentru a îmbunătăți eficiența uniunii piețelor de capital (3).

3.2.

CESE este de acord că ESAP nu generează noi obligații de raportare și că utilizează cerințele existente de prezentare a informațiilor în temeiul legislației UE. ESAP este un instrument care va face posibilă o mai bună evaluare a modului în care entitățile europene contribuie la obiectivele în materie de sustenabilitate și climă. Informațiile legate de sustenabilitate constituie elementul principal pentru redirecționarea investițiilor către proiecte care vor sprijini tranziția verde, după cum au evidențiat părțile interesate în cadrul consultării referitoare la strategia reînnoită privind finanțarea sustenabilă (4).

3.3.

ESAP asigură accesul la informații pentru o perioadă de timp, inclusiv la informații anterioare. Acest aspect este important pentru a asigura procese decizionale adecvate la nivelul piețelor de capital. Finanțarea europeană este problematică întrucât generează condiții de concurență inechitabile: costurile de finanțare cu care se confruntă întreprinderile depind în mare măsură de țara în care au fost înființate, întreprinderile nou-înființate sunt supuse unor constrângeri în materie de garanții, având dificultăți în a obține orice finanțare, iar consumul nu este protejat împotriva șocurilor economice locale (5). Urmărirea performanței economice și în materie de sustenabilitate va fi esențială pentru piața de capital și viitoarele decizii privind investițiile.

3.4.

ESAP este instituit într-un moment în care sectorul financiar al UE se confruntă cu o transformare profundă ca urmare a două tranziții majore, tranziția digitală și tranziția climatică. Se vor pierde locuri de muncă, se vor dobândi competențe noi, responsabilitățile angajaților sunt în schimbare și vor apărea concedieri sau noi modele de organizare a muncii. ESAP ar putea fi un instrument care să gestioneze în mod pozitiv efectele dificile ale proceselor de transformare financiară ale UE.

3.5.

ESAP are potențialul de a fi un factor de dezvoltare și investiții. IMM-urile care doresc să-și crească vizibilitatea ar putea fi încurajate să-și publice datele, pentru a atrage investiții și piețe viitoare. CESE propune să se ia în considerare rolul intermediarilor de software, întrucât întreprinderile, în special IMM-urile, vor colabora cu aceste tipuri de entități pentru a reduce sarcina administrativă legată de gestionarea și stocarea datelor. ESAP contribuie la reducerea costurilor procesului decizional în materie de investiții și la creșterea vizibilității pentru IMM-uri.

3.6.

ESAP ar trebui să permită interoperabilitatea eficientă cu Eurostat și cu registrele naționale. Dinamica intereselor publicului sau ale piețelor privind transparența și datele ar trebui integrată prin crearea posibilității de a adăuga noi categorii de date în viitor. Planul european de acțiune ar trebui să fie conceput ca un instrument de date flexibil în raport cu diferitele sectoare și inițiative europene. Comunicarea dintre diferite tehnologii este importantă. Costul adăugării de noi date ar trebui evaluat din perspectiva impactului lor asupra piețelor de capital și din punctul de vedere al gestionării datelor.

3.7.

Asigurarea unei conectivități adecvate la internet în întreaga Uniune Europeană este importantă pentru a se asigura accesul tuturor întreprinderilor la ESAP și pentru a preveni discriminarea. Este esențial să se investească în reducerea „zonelor albe” și să asigure accesul tuturor cetățenilor și părților interesate de pe piețele de capital la ESAP.

3.8.

ESAP ar trebui să asigure integritatea datelor și credibilitatea sursei informațiilor prezentate organismelor de gestiune colectivă. Evaluarea automată a informațiilor ar trebui să fie simplă și ușor de utilizat. Acordarea accesului la informații valide și adecvate și protejarea consumatorilor trebuie să rămână priorități permanente. Organismele de colectare ar trebui, de asemenea, să fie monitorizate în mod corespunzător, iar protecția datelor ar trebui să reprezinte și ea o prioritate permanentă.

3.9.

Îmbunătățirea oportunităților de finanțare pentru întreprinderi va crea noi oportunități pentru piața UE și noi oportunități în materie de locuri de muncă în UE. ESAP ar trebui să țină seama de toate tipurile de investiții și de actorii de pe piață, inclusiv în domeniul economiei sociale sau al finanțării participative, ceea ce va avea un impact pozitiv asupra interesului general și, în special, pentru persoanele vulnerabile. ESAP ar trebui să permită funcționalități care să le faciliteze persoanelor cu handicap să beneficieze de o accesibilitate adecvată.

3.10.

CESE își exprimă satisfacția că utilizarea ESAP și a anumitor informații publicate va fi gratuită. Cu toate acestea, costul licențelor sau al colectării, generării și gestionării datelor ar putea fi ridicat. Ar trebui introduse stimulente fiscale și subvenții pentru IMM-uri pentru a reduce costurile furnizării datelor, în special pentru rapoartele obligatorii. Investițiile în echipamente software și hardware pentru întreprinderi și alte părți interesate de pe piața de capital trebuie să fie sprijinite din fonduri UE, pentru a permite utilizarea corespunzătoare a ESAP și interacțiunea cu acesta. În acest sens, este necesară o mai mare implicare la nivelul statelor membre. IMM-urile ar trebui să fie scutite de orice taxe, indiferent de volumul de informații publicat. Nivelul taxelor, atunci când sunt aplicate, ar trebui să fie transparent și să fie stabilit în legătură directă cu costurile de gestionare a datelor.

3.11.

ESAP ar trebui să trateze în mod egal întreprinderile cotate la bursă și pe cele necotate la bursă, indiferent de mărime sau de amplasarea geografică. ESAP ar trebui să devină un instrument care să genereze valoare adăugată printr-o și mai mare eficientizare a raportării, a transparenței și a gestionării datelor.

3.12.

Guvernanța ESAP ar trebui să se bazeze pe implicarea societății civile și ar trebui să includă două niveluri de structură de guvernanță, după cum urmează:

—	un consiliu consultativ, care ar trebui să includă societatea civilă și partenerii sociali, pe baza unui proces de selecție transparent și care va lua decizii cu privire la viitorul ESAP și la modificările strategice;

—	un comitet executiv care să asigure standardele tehnice și funcționarea adecvată a ESAP.

3.13.

În contextul în care gradul de expunere al băncilor este ridicat, încrederea investitorilor și decizia de a investi în întreprinderile care utilizează piețele de capital depinde de facilitarea disponibilității informațiilor și de calitatea și comparabilitatea acestora. CESE afirmă că, pentru a crea o relație eficientă și cuprinzătoare între emitenți și investitori, procedurile standard sunt esențiale. Standardizarea trebuie să includă aceleași termene-limită pentru prezentarea datelor și aceleași metodologii pentru datele publicate conform principiului „aceeași activitate, același risc, aceleași reguli”.

3.14.

Criza provocată de pandemia de COVID-19 și nevoia unei redresări sustenabile și incluzive care să nu neglijeze pe nimeni au sporit presiunea de a accelera punerea în aplicare a planului de acțiune privind UPC. Nevoia întreprinderilor de fonduri și de investiții se situează la cel mai înalt nivel înregistrat vreodată.

4. Observații specifice

4.1.

În opinia CESE, este clar că uniunea piețelor de capital nu reprezintă un exercițiu opțional, de care să profite numai unele state, ci, dimpotrivă, trebuie să devină o realitate în toate statele membre ale UE. Pentru a asigura utilizarea eficientă și eficace a ESAP, trebuie alocate resurse financiare și umane adecvate. Implicarea statelor membre și a supraveghetorilor naționali și sprijinirea lor pentru ca ESAP să fie recunoscut drept un important instrument european de date pentru întreprinderi, investitori și intermediarii financiari ar trebui să constituie o prioritate. ESAP ar trebui promovat în toate statele membre, împreună cu avantajele și importanța acestui instrument. În acest scop, ar putea fi utilizate mijloacele de comunicare socială.

4.2.

CESE sprijină disponibilitatea Comisiei de a asigura mai multă transparență, de a pune la dispoziție mai multe date (6) și de a sprijini transformarea digitală a finanțării în următorii ani, astfel cum se menționează în Strategia privind finanțele digitale (7). Posibilitatea agregării datelor și a generării de rapoarte ar trebui integrată în ESAP (8). Ar trebui să existe funcționalități de comparație și de buletine informative. ESAP ar putea include un forum al părților interesate pentru discuții, explicații și împărtășirea de bune practici.

4.3.

CESE sugerează că ar putea fi pus la dispoziție un serviciu de asistență pentru furnizarea de asistență privind depunerea informațiilor în formatul corect și pentru a garanta că ele că pot fi utilizate din punct de vedere tehnic. Asistența furnizată ar trebui să includă proceduri comune și un cadru pentru a asigura coerența, comparabilitatea și utilizabilitatea datelor. În cele din urmă, pentru a asigura un proces eficient din punctul de vedere al costurilor, ESAP ar trebui să poată lucra cu cele mai uzuale formate de fișiere, precum XBRL, PDF, XML, HTML, CSV, TXT și XLS.

4.4.

CESE consideră că digitalizarea și datele centralizate vor avea un impact pozitiv asupra raportării. Aceasta va conduce la îmbunătățiri la nivelul diferitelor teste de rezistență și analize climatice și la o mai bună identificare și monitorizare a portofoliilor instituțiilor financiare în ceea ce privește obiectivele Acordului de la Paris privind schimbările climatice. ESAP va fi un instrument care va contribui la identificarea riscurilor potențiale și la generarea de oportunități pentru întreprinderi. De asemenea, ESAP poate fi un instrument care să contribuie la stimularea cercetării IMM-urilor la nivel european.

4.5.

CESE sugerează că între datele financiare și cele nefinanciare ar trebui asigurat același nivel al importanței din punctul de vedere al vizibilității și al poziției. Informațiile nefinanciare ar trebui să includă – pe bază voluntară – date sociale privind activitatea fiecărei întreprinderi și angajații săi. Datele privind conducerea și membrii personalului întreprinderii, furnizate pe bază voluntară, nu ar trebui să fie excluse (numărul angajaților, genul etc.). În acest sens, ar putea fi stabilite criterii specifice pentru informațiile sociale.

4.6.

CESE consideră că ESAP ar trebui să fie mai ambițios. În mod specific, ar trebui adăugate obiective suplimentare, care să meargă dincolo de colectarea de date brute, și ar trebui să se creeze o valoare adăugată mai mare prin prelucrarea informațiilor, în loc ca ESAP să fie doar un instrument de informare cu un punct de acces unic. CESE își exprimă satisfacția că ESAP va fi disponibil în toate limbile oficiale ale UE. Rolul și importanța ESAP sunt esențiale pentru a garanta că cercetătorii, partenerii sociali, ONG-urile, mediul academic și analiștii dispun de un acces mai mare, mai adecvat, echitabil, egal și imediat la informații. ESAP ar putea sprijini apariția unor noi platforme private de prelucrare a informațiilor; cu toate acestea, costul utilizării lor și accesul la piețele de capital vor rămâne o problemă, în special pentru micii investitori și persoanele fizice.

4.7.

Permiterea accesului la volumele mari de date, la învățarea automată și la inteligența artificială va eficientiza utilizarea informațiilor pentru a crea piețe de capital mai integrate și va face economia UE mai rezilientă. Rapoartele și analizele sectoriale și teritoriale ar trebui să constituie opțiuni pentru viitorii utilizatori ai ESAP. Verificarea și asigurarea validității datelor ar trebui să rămână o preocupare constantă. Suprapunerea raportării și gestionării datelor ar trebui monitorizată cu atenție. Cu toate acestea, CESE consideră că furnizarea de informații brute este mai puțin ambițioasă și insuficientă pentru noii investitori care nu cunosc piețele de capital și care intenționează să investească în acestea.

4.8.

ESAP trebuie lansat pentru a atinge nu doar obiectivul legate de piețele de capital, ci și obiectivele de politică complementare, precum contribuția întreprinderilor la indicatorii privind ODD ale ONU. Acordarea accesului la date țărilor terțe ar putea contribui la asigurarea unei investiții suplimentare pentru întreprinderile UE în viitor. ESAP ar trebui să urmeze exemplul portalului InvestEU și ar putea sprijini punerea în aplicare cu succes a UPC (9).

4.9.

CESE consideră că ar trebui transpuse în practică alfabetizarea financiară (acțiunea 7 din planul de acțiune privind UPC) și alfabetizarea digitală. De asemenea, este necesar un ghid privind alfabetizarea financiară și datele financiare. Ar putea fi elaborate și promovate orientări dedicate pentru înțelegerea importanței datelor și pentru utilizarea și partajarea datelor. În acest sens, ar putea fi utilizate fondurile FSE+. Condițiile de muncă adecvate pentru lucrătorii implicați în colectarea și gestionarea datelor de la diferite întreprinderi sau părți interesate ar trebui să reprezinte o preocupare permanentă.

4.10.

CESE sugerează că ar putea fi introduse în ESAP un set minim de indicatori-cheie de performanță economici, definiți la nivelul UE, și o metodologie comună pentru a asigura o utilizare mai bună și mai amplă. Trebuie asigurată o sinergie clară cu articolul 8 din taxonomia UE privind sustenabilitatea (10), întrucât ESAP include date privind sustenabilitatea. ESAP ar trebui să includă un spațiu specific pentru statisticile Pactului verde și contribuția întreprinderilor la indicatorii acestui pact.

4.11.

În cele din urmă, CESE ar dori ca Comisia Europeană să evalueze avantajele unei reglementări și supravegheri adecvate și proporționale a furnizorilor de date financiare și legate de criteriile de mediu, sociale și de guvernanță, deoarece aceștia vor continua să joace un rol-cheie, în amonte și în aval, atunci când ESAP va deveni operațional.

Bruxelles, 23 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) Acțiunea 1, Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: O uniune a piețelor de capital pentru cetățeni și întreprinderi – un nou plan de acțiune, 24.9.2020, COM(2020) 590 final.

(2) Directiva (UE) 2019/1024 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind datele deschise și reutilizarea informațiilor din sectorul public (JO L 172, 26.6.2019, p. 56).

(3) JO C 155, 30.4 2021, p. 20.

(4) Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO), 2020, Raportul intitulat Sustainable Finance and the Role of Securities Regulators and IOSCO (Finanțarea sustenabilă și rolul autorităților de reglementare a piețelor valorilor mobiliare și al IOSCO).

(5) https://blogs.imf.org/2019/09/10/a-capital-market-union-for-europe-why-its-needed-and-how-to-get-there

(6) COM(2020) 66 final.

(7) COM(2020) 591 final.

(8) Similar Cloudului european pentru știința deschisă.

(9) JO C 155, 30.4.2021, p. 20.

(10) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32020R0852&from=RO

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/64

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2015/760 în ceea ce privește sfera activelor și investițiilor eligibile, structura portofoliului și cerințele de diversificare, împrumutul de numerar și alte reguli ale fondurilor și în ceea ce privește cerințele referitoare la autorizarea, politicile de investiții și condițiile de funcționare ale fondurilor europene de investiții pe termen lung

[COM(2021) 722 final – 2021/0377 (COD)]

(2022/C 290/11)

Raportor:

Pierre BOLLON

Sesizare	Parlamentul European, 14.2.2022 Consiliul Uniunii Europene, 22.3.2022
Temei juridic	Articolele 114 și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	3.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	111/1/0

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE sprijină ferm propunerea de revizuire echilibrată a Regulamentului privind fondurile europene de investiții pe termen lung (ELTIF), deoarece formatul său anterior nu și-a atins obiectivele, de altfel bine intenționate. O reorientare a resurselor financiare și a economiilor către investiții pe termen lung este necesară în special pentru redresarea post-COVID favorabilă incluziunii sociale și pentru dubla tranziție digitală și climatică. În această perspectivă, o revizuire aprofundată a Regulamentului privind ELTIF este, într-adevăr, esențială. Prin urmare, CESE speră că procesul de adoptare nu va conduce la adăugarea de noi cerințe de reglementare care ar slăbi tendința către o mai mare simplitate propusă pe bună dreptate de către Comisie.

1.2.

„ELTIF 2” este o propunere oportună și relevantă care poate stimula în mod substanțial creșterea economică și crearea de locuri de muncă în UE. ELTIF sunt fonduri pe termen lung care beneficiază de un „pașaport european”. Acestea vor trebui să joace un rol semnificativ în finanțarea dublei tranziții climatice și digitale, în construirea infrastructurii de transport și sociale și în finanțarea proiectelor în domeniul locuințelor, precum și, bineînțeles, în finanțarea întreprinderilor europene mici și mijlocii, în special a celor inovatoare și a celor nou-înființate.

1.3.

O estimare suficient de precisă a deficitului global de finanțare pe termen lung nu este, din păcate, disponibilă în această etapă. Sunt încă necesare eforturi la nivel european pentru o mai bună estimare, dar nevoia de finanțare este, fără îndoială, mare, ridicându-se la câteva mii de miliarde de euro.

1.4.

În mod fundamental, CESE subliniază cu fermitate importanța finanțării tranziției esențiale către o economie europeană mult mai puțin generatoare de emisii de dioxid de carbon (și, în cele din urmă, neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon), precum și a „Strategiei europene pentru finanțarea tranziției către o economie durabilă”. De asemenea, este necesar să se sporească accesibilitatea datelor de mediu, sociale și de guvernanță (MSG) și a datelor financiare, în special prin intermediul proiectului privind punctul unic de acces european (ESAP) și, mai ales, al reglementării și supravegherii necesare a furnizorilor de date.

1.5.

Propunerea Comisiei Europene privind „ELTIF 2” conține îmbunătățiri specifice privind investițiile eligibile. Acest lucru va extinde universul de investiții al ELTIF și va sprijini creșterea economică și competitivitatea. Aceasta le va permite, de asemenea, să acopere o arie geografică mai largă de investiții în Europa.

1.6.

CESE este de acord cu adaptarea barierelor disuasive anterioare în calea accesului la ELTIF pentru investitorii de retail, care în prezent nu pot beneficia de randamentul investițiilor pe termen lung. ELTIF ar completa astfel succesul actual al fondurilor organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM). Este un pas important, cu atât mai mult cu cât protecția investitorilor este consolidată de noua legătură strânsă cu „evaluările caracterului adecvat” obligatorii în temeiul Directivei privind piețele instrumentelor financiare (MiFID II) și de clarificarea normelor privind conflictele de interese. De asemenea, CESE își reiterează cu fermitate numeroasele solicitări anterioare ca educația investitorilor să fie dezvoltată peste tot în Europa.

1.7.

CESE ar fi favorabil unor ELTIF „parțial deschise” (alături de cele de tip închis), adică ELTIF care pot fi mari și diversificate și care pot permite răscumpărări (și subscrieri) după o perioadă de preaviz, cu condiția, bineînțeles, ca aceste posibilități să fie clar menționate în documentația oferită clienților și supervizate de autoritatea națională competentă. Pentru ca aceste ELTIF să fie mai „lichide”, ar trebui ca ele să poată investi până la 50 % (și chiar mai mult) în active diversificate, respectând normele OPCVM. Creșterea suplimentară a nivelului posibil de investiții în alte fonduri ar ajuta, de asemenea, în mod semnificativ.

1.8.

1.9.

Este important să se faciliteze eligibilitatea ELTIF pentru conturile de economii, pentru contractele de asigurare de viață cu capital variabil, pentru sistemele de economii destinate angajaților și, bineînțeles, pentru mecanismele de pensii, cum ar fi produsul paneuropean de pensii personale. În același timp, actuala propunere de reformare a Directivei Solvabilitate II și viitoarea revizuire a Directivei privind instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale (Directiva IORP) ar putea include un stimulent pentru ca întreprinderile de asigurare și de pensii să investească în ELTIF.

1.10.

Nu în ultimul rând, investitorii europeni în ELTIF ar trebui să poată beneficia de „cel mai bun tratament fiscal” pentru economiile lor, acordat de țara lor de reședință. Investitorii pe termen lung ar trebui să beneficieze peste tot în Europa de pe urma unor norme fiscale stabile și stimulatoare.

2. Rezumatul propunerii Comisiei

2.1.

Regulamentul privind ELTIF este un cadru european pentru fondurile de investiții alternative (FIA) care se implică în investiții pe termen lung, cum ar fi proiectele de infrastructură socială și de transport, sectorul imobiliar și întreprinderile mici și mijlocii (IMM). Regulamentul privind ELTIF stabilește norme uniforme privind autorizarea, politicile de investiții și condițiile de funcționare, precum și comercializarea ELTIF.

2.2.

Cadrul de reglementare al ELTIF este menit să faciliteze investițiile pe termen lung în aceste tipuri de active ale investitorilor instituționali și de retail și să ofere o sursă de finanțare nebancară alternativă pentru economia reală.

2.3.

Această revizuire urmărește să sporească gradul de utilizare a ELTIF în întreaga UE, în beneficiul economiei și al investitorilor europeni. Acest lucru, la rândul său, ar sprijini dezvoltarea continuă a uniunii piețelor de capital (UPC), care urmărește, de asemenea, să faciliteze accesul întreprinderilor din UE la o finanțare pe termen lung mai stabilă, mai sustenabilă și mai diversificată.

2.4.

De la adoptarea cadrului juridic inițial al ELTIF în aprilie 2015, doar 67 de ELTIF (începând din februarie 2022) au fost autorizate, cu o cantitate relativ mică de active nete administrate (estimate la aproximativ 2,4 miliarde EUR în 2021). Astfel de ELTIF autorizate sunt domiciliate în doar patru state membre (Luxemburg, Franța, Italia și Spania), iar celelalte state membre nu aveau ELTIF naționale.

2.5.

Deși ELTIF este în continuare un cadru relativ nou, datele de piață disponibile indică faptul că dezvoltarea pieței nu s-a intensificat conform așteptărilor.

2.6.

Pe baza evaluării funcționării cadrului juridic al ELTIF și a feedbackului din partea părților interesate, avantajele ELTIF sunt diminuate de normele restrictive privind fondul și de barierele la intrarea pe piață pentru investitorii de retail, al căror efect combinat reduce utilitatea, eficacitatea și atractivitatea cadrului juridic al ELTIF pentru administratori și investitori. Aceste restricții sunt principalii factori care determină incapacitatea ELTIF de a se extinde în mod semnificativ și de a-și atinge întregul potențial de a canaliza investițiile către economia reală.

2.7.

În acest sens, revizuirea cadrului de reglementare al ELTIF urmărește să accelereze acceptarea ELTIF și să îmbunătățească atractivitatea acestora prin efectuarea unor modificări specifice ale regulilor fondului. Acest lucru înseamnă în special extinderea domeniului de aplicare al activelor și investițiilor eligibile, permiterea unor norme de fond mai flexibile, care includ facilitarea strategiilor de finanțare a fondurilor, și reducerea barierelor nejustificate care îi împiedică pe investitorii de retail să acceseze ELTIF, în special cerința privind investiția inițială de 10 000 EUR și cerința privind pragul agregat maxim de 10 % pentru acei investitori individuali ale căror portofolii financiare sunt mai mici de 500 000 EUR.

2.8.

În plus, propunerea urmărește să sporească atractivitatea structurii ELTIF prin relaxarea regulilor de fonduri selectate pentru ELTIF distribuite exclusiv investitorilor profesioniști. Revizuirea cadrului juridic al ELTIF introduce, de asemenea, un mecanism opțional de fereastră de lichiditate pentru a furniza lichidități suplimentare investitorilor ELTIF și investitorilor care subscriu recent, fără a solicita o tragere din capitalul ELTIF. Propunerea urmărește, de asemenea, să asigure existența unor garanții adecvate de protecție a investitorilor.

3. Observații generale

3.1.

CESE sprijină ferm propunerea de revizuire echilibrată a Regulamentului privind ELTIF, deoarece formatul său anterior nu și-a atins obiectivele, de altfel bine intenționate. Această revizuire binevenită a fost deja salutată în avizul CESE privind uniunea piețelor de capital (1), ca piatră de temelie a noului plan de acțiune privind uniunea piețelor de capital.

3.2.

Într-adevăr, pe lângă îmbunătățirea eficienței și a siguranței piețelor europene de capital, o reorientare a resurselor financiare și a economiilor către investiții pe termen lung este necesară în special pentru redresarea post-COVID favorabilă incluziunii sociale și pentru dubla tranziție digitală și climatică. În această perspectivă, o revizuire aprofundată a Regulamentului privind ELTIF este, într-adevăr, esențială. Prin urmare, CESE speră că procesul de adoptare nu va conduce la adăugarea de noi cerințe de reglementare care ar slăbi tendința către o mai mare simplitate propusă pe bună dreptate de către Comisie.

3.3.

ELTIF sunt fonduri pe termen lung care pot fi comercializate și subscrise la nivel transfrontalier în întreaga Uniune, deoarece beneficiază de un „pașaport european”. Acestea vor putea juca un rol semnificativ în construirea infrastructurii (cum ar fi transporturile și energia), în modernizarea locuințelor, în finanțarea cercetării și dezvoltării și, bineînțeles, în finanțarea întreprinderilor europene mici și mijlocii și a celor nou-înființate (investiții care, în general, nu beneficiază de lichiditățile oferite de o cotare pe piețele financiare), promovând astfel crearea de locuri de muncă.

3.4.

În mod fundamental, CESE subliniază, de asemenea, cu fermitate importanța finanțării tranziției esențiale către o economie europeană favorabilă incluziunii și mult mai puțin generatoare de emisii de dioxid de carbon (și, în cele din urmă, neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon), precum și a „Strategiei europene pentru finanțarea tranziției către o economie durabilă”, în special a propunerii de directivă privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea și a „taxonomiei” sociale avute în vedere. De asemenea, este necesar să se sporească accesibilitatea datelor de mediu, sociale și de guvernanță și a datelor financiare, în special prin intermediul proiectului privind punctul unic de acces european (ESAP) și, mai ales, al reglementării și supravegherii necesare a furnizorilor de date. Activitatea privind etichetele MSG ar trebui, de asemenea, să fie accelerată pentru a oferi orientări investitorilor ELTIF.

3.5.

Propunerea bine calibrată și proporțională a Comisiei Europene privind „ELTIF 2” conține, pe bună dreptate, îmbunătățiri specifice privind investițiile eligibile, care vor permite un sprijin mai puternic pentru creștere și competitivitate prin intermediul ELTIF. Un număr semnificativ dintre acestea vor fi, prin urmare, mai diversificate, pe măsură ce universul de investiții al ELTIF va fi extins, sporind astfel numărul oportunităților. Altele vor fi mai concentrate, punând accentul pe investiții-cheie. Modificările vor permite, de asemenea, ELTIF să acopere o arie geografică mai largă de investiții în Europa.

3.6.

CESE este de acord cu adaptarea barierelor disuasive anterioare în calea accesului la ELTIF pentru investitorii de retail. Având în vedere volumul imens de economii care în prezent nu pot beneficia de randamentul investițiilor pe termen lung, aceasta reprezintă un pas important, în special în contextul unor rate scăzute (deși în unele cazuri în creștere) ale dobânzii și al presiunilor inflaționiste. În ceea ce privește protecția investitorilor, asigurarea unui spectru mai larg de active eligibile și de strategii de investiții este foarte importantă și va fi mai eficientă decât restricțiile detaliate din 2015, care au avut dezavantajul de a limita drastic oferta de fonduri pentru investitori, atât instituționali, cât și de retail. CESE salută noua legătură strânsă cu „evaluările caracterului adecvat” obligatorii în temeiul Directivei MiFID II, precum și clarificarea normelor privind conflictele de interese. De asemenea, CESE își reiterează cu fermitate numeroasele solicitări anterioare ca educația investitorilor să fie dezvoltată peste tot în Europa.

3.7.

Anumite ELTIF au caracteristici care le fac similare cu fondurile de tip închis. Pentru ele, modul clasic de a furniza lichidități investitorilor sunt, așa cum s-a propus, „mecanisme de fereastră” opționale prin intermediul mecanismelor secundare de tranzacționare, dar aceste mecanisme sunt adesea dificil sau chiar imposibil de pus în aplicare, în special atunci când „formatorii de piață” sunt puțini (risc evidențiat în avizul CESE din 16 octombrie 2013, și care s-a materializat din păcate).

3.8.

Acesta este motivul pentru care, alături de aceste „ELTIF închise”, CESE ar fi, de asemenea, favorabil unor ELTIF „parțial deschise” (2), și anume ELTIF care pot fi mari și diversificate și care pot permite periodic (de exemplu, de două ori pe an) răscumpărări (dar și subscrieri) după o perioadă de preaviz (de exemplu, 90 de zile), cu condiția ca aceste posibilități să fie clar menționate de administratorul ELTIF în documentația furnizată clienților și supervizate de autoritatea națională competentă. Propunerea Comisiei de a oferi mai multă claritate în standardele tehnice de reglementare în ceea ce privește procentul de răscumpărare de pe piață este un prim pas pozitiv în direcția cea bună, care ar trebui urmat și de alții. Pentru a putea deveni mai „lichide”, ELTIF parțial deschise ar trebui să poată investi până la 50 % (și chiar mai mult) în active diversificate, respectând normele OPCVM. Creșterea suplimentară a nivelului posibil de investiții în alte fonduri ar ajuta, de asemenea, în mod semnificativ.

3.9.

CESE ar dori ca fondurile colectate prin intermediul ELTIF să fie investite în principal în economia UE, în contextul unei concurențe acerbe la nivel mondial și al necesității de a finanța dubla tranziție. O estimare suficient de precisă a deficitului de finanțare pe termen lung nu este, din păcate, disponibilă în această etapă. Prin urmare, sunt încă necesare eforturi la nivel european pentru o mai bună estimare, dar nevoia de finanțare este, fără îndoială, mare, ridicându-se la câteva mii de miliarde de euro – un procent egal cu o singură cifră din produsul intern brut (PIB) al UE –, dacă se adaugă nevoile în materie de climă și durabilitate, de echitate și de IMM-uri și întreprinderi nou-înființate inovatoare, de infrastructură de transport și, mai important, de infrastructură socială.

3.10.

Având în vedere că ELTIF sunt obligate să respecte cu strictețe normele stabilite într-un regulament european, o acțiune pozitivă suplimentară ar fi ca Comisia Europeană să evalueze meritul și fezabilitatea de a le autoriza să utilizeze un cod ISIN „.eu”, îmbunătățind disponibilitatea și vizibilitatea lor la nivel transfrontalier. CESE salută, în acest sens, consolidarea registrului ELTIF propus de Comisie. CESE solicită stabilirea și asigurarea respectării unor norme clare la nivelul UE, în contextul exercitării unui rol de lider eficace de către ESMA și al unei cooperări adecvate a autorităților naționale de reglementare active. Normele trebuie, în special, să asigure faptul că administratorii ELTIF încorporează instrumente adecvate de gestionare a lichidității (LMT) în fondurile pe care le lansează și furnizează informații clare și exacte cu privire la comisioane și riscuri, astfel cum se prevede deja în Regulamentul privind documentele cu informații esențiale referitoare la produsele de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări (PRIIP) și în actele normative privind piețele instrumentelor financiare (MiFID).

3.11.

Este important să se faciliteze eligibilitatea ELTIF pentru conturile de economii, pentru contractele de asigurare de viață cu capital variabil, pentru sistemele de economii destinate angajaților și, bineînțeles, pentru mecanismele de pensii, cum ar fi produsul paneuropean de pensii personale. În același timp, actuala propunere de reformare a Directivei Solvabilitate II și viitoarea revizuire a Directivei privind instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale ar putea include un stimulent pentru ca întreprinderile de asigurare și de pensii să investească în ELTIF.

3.12.

Nu în ultimul rând, investitorii europeni în ELTIF ar trebui să poată beneficia de „cel mai bun tratament fiscal” pentru economiile lor, acordat de țara lor de reședință. Din păcate, în multe țări europene, economisirea pe termen scurt în active lichide este în prezent foarte adesea favorizată din punct de vedere fiscal, transmițând investitorilor mesajul greșit că este mai bine să „prefere lichiditățile”, chiar și atunci când ar putea să se orienteze către un termen mai lung. În orice caz, investitorii pe termen lung ar trebui să beneficieze de pe urma unor norme fiscale stabile și stimulatoare.

Bruxelles, 23 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) JO C 155, 30.4.2021, p. 20.

(2) Astfel cum se prevede în prezent în viitoarea schemă a Fondului de active pe termen lung (LTAF) din Regatul Unit. Majoritatea respondenților la raportul Comisiei privind evaluarea impactului au avut aceeași opinie (a se vedea p. 73).

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/68

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 în ceea ce privește sporirea transparenței datelor de piață, eliminarea obstacolelor din calea instituirii unui sistem centralizat de raportare, optimizarea obligațiilor de tranzacționare și interzicerea primirii de plăți pentru transmiterea ordinelor clienților

[COM(2021) 727 final – 2021/0385 (COD)]

(2022/C 290/12)

Raportor:

Jörg Freiherr FRANK VON FÜRSTENWERTH

Sesizare	Consiliul Uniunii Europene, 3.2.2022 Parlamentul European, 27.1.2022
Temei juridic	Articolele 114 și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	3.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	210/0/4

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) salută faptul că, așa cum s-a anunțat în Planul de acțiune privind uniunea piețelor de capital din 2020 (1), Comisia Europeană a prezentat în timp util o propunere de sisteme centralizate de raportare pentru fiecare categorie: acțiuni, fonduri tranzacționate la bursă, obligațiuni și instrumente financiare derivate. Acesta este încă un pas către realizarea uniunii piețelor de capital. CESE sprijină propunerea Comisiei Europene.

1.2.

CESE își reafirmă convingerea că crearea uniunii piețelor de capital este o prioritate și o condiție prealabilă pentru crearea unei veritabile piețe unice, pentru depășirea consecințelor pandemiei de COVID-19 și pentru tranziția către o economie durabilă în Europa.

1.3.

CESE salută propunerea de regulament de introducere a sistemului centralizat de raportare la nivel european și măsurile de însoțire aferente. Acestea vor spori în mod semnificativ transparența și disponibilitatea datelor de piață, vor alinia mediul de reglementare al locurilor de executare și vor consolida piețele europene de capital. Transparența consolidată va atenua în mod semnificativ consecințele fragmentării încă ridicate a piețelor de capital europene.

1.4.

CESE acordă o mare importanță asigurării unui acces nediscriminatoriu și liber la datele de piață pentru toți, în special, bineînțeles, pentru întreprinderile mici și mijlocii și, în general, pentru investitorii de retail. CESE solicită Comisiei Europene să reducă asimetriile existente în materie de informații.

1.5.

Comitetul recomandă Comisiei Europene să întreprindă activități suplimentare în contextul creării uniunii piețelor de capital pentru a dezvolta în continuare cultura foarte diversă a capitalurilor proprii în întreaga Europă. Aceasta include, pe lângă normele de consolidare a încrederii privind protecția consumatorilor, în special măsuri de îmbunătățire a educației consumatorilor. De asemenea, CESE solicită Comisiei Europene să acorde o importanță deosebită sănătății, siguranței și condițiilor de muncă în toate măsurile care vizează crearea uniunii piețelor de capital. Aceasta include asigurarea faptului că resursele umane ale autorităților europene și naționale de supraveghere reflectă sarcinile sporite.

1.6.

În ceea ce privește chestiunea controversată a interdicției de a primi plăți pentru fluxul de ordine (payment for order flow – PFOF), CESE recomandă consolidarea următorului principiu: intermediarii financiari pot selecta locul de tranzacționare sau contrapartea numai din punctul de vedere al realizării celei mai bune executări pentru clientul lor. CESE sprijină punctul de vedere al Comisiei Europene potrivit căruia remunerarea tangibilă sau intangibilă a intermediarilor financiari de către locurile de tranzacționare sau contrapartidele pentru transferul ordinelor de executare este fundamental incompatibilă cu această operațiune.

2. Contextul avizului

2.1.

La 25 noiembrie 2021, Comisia Europeană a prezentat un pachet de măsuri pentru consolidarea uniunii piețelor de capital (pachetul privind uniunea piețelor de capital). Pachetul constă într-o comunicare a Comisiei Europene și patru acte juridice (2). Obiectul prezentului aviz – ca parte a pachetului privind piețele de capital – îl reprezintă revizuirea Regulamentului privind piețele instrumentelor financiare (MiFIR) (3), care stabilește, în esență, normele privind infrastructura pieței financiare și, împreună cu Directiva privind piețele instrumentelor financiare (MiFID II) (4), oferă cadrul de reglementare pentru furnizarea de servicii de investiții.

3. Observații generale

3.1. Încadrarea propunerii

3.1.1.

Propunerile rezumate în pachetul privind piețele de capital au în comun ideea creșterii transparenței pe piețele de capital europene, încă fragmentate. Comitetul Economic și Social European salută acest obiectiv, întrucât crearea unei uniuni a piețelor de capital nu va reuși fără o bună transparență și fără date fiabile și disponibile rapid. Modificărilor propuse la MiFIR le revine un rol deosebit de important în acest sens. Acestea se referă în primul rând la infrastructura pieței, întrucât normele de protecție a investitorilor au fost deja abordate prin intermediul așa-numitului „MiFID-quick fix” în contextul pandemiei de COVID-19, la începutul anului 2021 (5).

3.1.2.

Un nivel cât mai ridicat de transparență a piețelor valorilor mobiliare este, de asemenea, necesară pentru a asigura un acces mai bun la piețele de capital pentru întreprinderile mici și mijlocii și, în general, pentru investitorii de retail. Este adevărat că, în prezent, toate platformele de executare sunt deja obligate să publice informații privind, de exemplu, volumul, timpul și prețul tranzacțiilor. O colectare consolidată a acestor date – oferind astfel o imagine reală a pieței – este, însă, posibilă doar pentru marile firme de investiții, cu un efort financiar considerabil. Prin urmare, în prezent nimeni nu poate fi sigur că primește cu adevărat cel mai bun preț. Cu toate acestea, accesul facil la date fiabile referitoare la piață este esențial. Acest lucru este valabil în special pentru informațiile legate de sustenabilitate, esențiale pentru crearea unor piețe financiare sustenabile în contextul punerii în aplicare a Pactului verde european și au un rol din ce în ce mai important. Există o legătură substanțială importantă cu punctul unic de acces european și cu facilitarea furnizării de informații legate de durabilitate (obiectivele de dezvoltare durabilă).

3.1.3.

Accesul rapid, fiabil și facil la datele de piață va stimula, de asemenea, concurența între locurile de tranzacționare prin transparența pe care o asigură, deoarece, în condiții de transparență, tranzacțiile cu valori mobiliare se efectuează acolo unde urmează să se obțină cel mai bun preț și unde lichiditatea este ridicată. Transparența este un aspect esențial și pentru investitorii de retail și investitorii instituționali în ceea ce privește criptoactivele din sistemul european consolidat de raportare.

3.1.4.

Sistemul centralizat de raportare european – câte unul pentru fiecare clasă de active (acțiuni, fonduri tranzacționate la bursă, obligațiuni și instrumente financiare derivate) – este un instrument esențial pentru reducerea asimetriilor informaționale existente. Acestea pot contribui și la reducerea poziției dominante a tranzacționării de mare frecvență. CESE salută concurența în ceea ce privește infrastructura pieței. Comitetul insistă pe ideea că trebuie garantată o concurență loială, care să se desfășoare la același nivel de reglementare. Arbitrajul de reglementare între locurile de tranzacționare trebuie exclus. Deși EMIR se aplică în mod direct în statele membre, este esențial ca Comisia Europeană să monitorizeze îndeaproape actele legislative naționale însoțitoare și punerea lor în practică, precum și practicile naționale de supraveghere, în vederea asigurării unor condiții de concurență echitabile și, dacă este necesar, să solicite statelor membre să efectueze ajustări și, în cazuri justificate, să sancționeze încălcările.

3.1.5.

Introducerea sistemului centralizat de raportare – o bază de date centralizată care să ofere acces facil și nediscriminatoriu la datele de piață consolidate pentru toți investitorii (administratori de active mici și mari, fonduri de pensii, investitori de retail) și pentru toți intermediarii financiari, indiferent dacă sunt mari sau mici, va reduce avantajul informațional al marilor furnizori, dar va facilita în mod semnificativ accesul la piețele financiare, făcându-le astfel mai eficiente în viitor.

3.1.6.

Sistemele centralizate de raportare la nivel european pot contribui, de asemenea, la combaterea volatilității excesive, cum ar fi creșterea prețurilor și scăderea prețurilor, prin creșterea transparenței.

3.1.7.

În opinia CESE, transparența creată de sistemele centralizate de raportare și accesul mai ușor la datele de piață, inclusiv pentru investitorii de retail, nu înlocuiesc necesitatea unui nivel bine dezvoltat de protecție a investitorilor. Facilitarea accesului investitorilor de retail la date reamintește necesitatea de a intensifica eforturile pentru a asigura o educație financiară suficientă a consumatorilor, astfel încât consumatorii să poată face față în mod responsabil oportunităților și riscurilor de pe piețele de capital.

3.1.8.

Crearea sistemului centralizat de raportare reprezintă un pas important și din perspectiva eticii datelor, căreia îi revine un rol din ce în ce mai important în lumea digitalizată, în care datele reprezintă o marfă și un element esențial pentru participarea la viața economică și socială. CESE pledează pentru un acces nediscriminatoriu la datele de piață. Comitetul salută perspectiva că introducerea sistemului centralizat de raportare va oferi acces la date esențiale, în special pentru întreprinderile mici și consumatori, care altfel nu le-ar fi accesibile din cauza lipsei de resurse financiare. Introducerea sistemului centralizat de raportare răspunde astfel nevoii de acces etic la informații pe piețele financiare.

3.1.9.

CESE salută faptul că Comisia Europeană și-a bazat propunerile pe discuții intense privind impactul acestora asupra pieței, atât asupra locurilor de tranzacționare europene, cât și asupra concurenței internaționale. De asemenea, Comitetul salută faptul că Comisia Europeană prevede deja o evaluare ulterioară a noilor norme.

3.2. Sistemul centralizat de raportare (consolidated tape – CT), articolele 22 și 27 din propunerea MiFIR

3.2.1.

CESE își reafirmă (6) sprijinul pentru propunerea Comisiei de a introduce un sistem centralizat de raportare la nivel european. Dacă va fi pus în aplicare în mod corespunzător din punct de vedere tehnic, el va permite tuturor participanților la piață să aibă acces aproape în timp real la datele de tranzacționare – privind titlurile de capital, fondurile de indici tranzacționate la bursă, obligațiunile și instrumentele financiare derivate – din toate locurile de tranzacționare din UE. Ca atare, se preconizează că sistemele centralizate de raportare europene vor avea o contribuție semnificativă la abordarea fragmentării piețelor. Cu toate acestea, succesul sistemelor centralizate de raportare europene va depinde în mod esențial de punerea sa în practică [obligația de a furniza date, standarde în materie de date, acces la date, calitatea datelor, securitatea datelor, protecția datelor (după caz), abordarea problemelor de transparență în atribuirea unui număr internațional de identificare a valorilor mobiliare (ISIN) pentru instrumentele financiare derivate pe întreaga lor durată (și nu cotidian), utilizarea tehnologiilor de ultimă generație, reziliența operațională, accesul ușor și eficient din punctul de vedere al costurilor].

3.2.2.

Pentru a avea succes, toți furnizorii de date trebuie să fie supuși acelorași cerințe stricte de calitate, indiferent dacă sunt burse sau bănci, indiferent dacă sunt furnizori de date convenționali sau tehnologii financiare, în mod nediscriminatoriu. În plus, calitatea datelor și o structură de guvernanță adecvată sunt, de asemenea, condiții prealabile esențiale pentru succes. CESE consideră că este esențial să fie monitorizate în mod constant calitatea datelor și guvernanța sistemului CT și, dacă este necesar, să fie revizuite.

3.2.3.

CESE sprijină propunerea bine echilibrată de a acorda Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe un rol central în monitorizarea în curs a sistemului european centralizat de raportare. CESE speră că ESMA – dar și autoritățile naționale în domeniul supravegherii valorilor mobiliare – vor dispune, de asemenea, de resursele financiare, materiale și umane necesare în acest scop.

3.2.4.

Procedurile de selectare a unui operator de sistem centralizat pentru fiecare clasă de active sunt foarte importante. CESE pune preț pe proceduri de selecție armonioase și transparente, în principal datorită faptului că primii operatori vor avea un avantaj competitiv semnificativ în ceea ce privește organizarea de noi licitații după cinci ani. Prin urmare, este de dorit ca cererile de oferte să abordeze un mediu concurențial larg. Comitetul salută faptul că criteriile de selecție sunt stabilite în detaliu și că cerințele organizatorice pentru furnizorii de sisteme centralizate de raportare sunt, de asemenea, definite. CESE consideră că este o bună abordare ca furnizorii de CT să publice statistici de performanță și rapoarte privind incidentele legate de calitatea datelor, pe site-urile lor, în mod gratuit, la sfârșitul fiecărui trimestru.

3.2.5.

Sistemul european centralizat de raportare va fi, de asemenea, un pas și un instrument esențial pentru a permite furnizorilor de servicii de investiții să își îndeplinească obligația de executare optimă [best execution, articolul 27 alineatul (2) din MiFID II] într-un mod mai bine informat, mai cuprinzător și mai simplu. În special pentru investitorii de retail, criteriul principal va fi obținerea celui mai bun preț. În mod profilactic, CESE dorește însă să sublinieze că sistemele centralizate de raportare nu ar trebui să înlocuiască principiul celei mai bune executări (best execution).

3.2.6.

Sistemul centralizat de raportare european poate fi eficace numai dacă diferitele platforme de execuție de pe piață sunt supuse unor condiții de concurență echitabile. Prin urmare, CESE sprijină propunerile Comisiei Europene de a asigura transparența deplină a platformelor de tranzacționare, în special interzicerea platformelor anonime (dark pools), unde traderii nu fac obiectul niciunei cerințe de transparență.

3.3. Obligația locului de tranzacționare pentru instrumentele financiare derivate, articolul 28 din propunerea MiFIR

3.3.1.

CESE salută faptul că propunerea Comisiei Europene corectează o eroare sistematică apărută odată cu publicarea „EMIR-refit”. Contrapărțile financiare mici vor fi de acum înainte scutite din punct de vedere juridic de obligația locului de tranzacționare și – ca și înainte – de obligația de compensare.

3.4. Locul de tranzacționare pentru acțiuni, articolul 23 din propunerea MiFIR

3.4.1.

Propunerea limitează obligația locului de tranzacționare pentru acțiuni la valorile cu un număr internațional de identificare a valorilor mobiliare (ISIN) din Uniunea Europeană. Chiar și acestea sunt exceptate de la obligația locului de tranzacționare atunci când tranzacționarea în afara Uniunii Europene are loc în moneda locală. Propunerea este benefică din punctul de vedere al investitorului, deoarece este probabil ca într-un loc de tranzacționare din afara Uniunii Europene să poată fi obținute cele mai bune prețuri în acel loc. Acest lucru este valabil în special pentru valorile care au un ISIN UE, dar care sunt tranzacționate în principal în lire sterline, la Bursa de Valori din Londra. Prin urmare, CESE este de acord în mod expres cu această propunere.

3.5. Plăți pentru fluxul de ordine (PFOF), articolul 39 litera (a) din propunerea MiFIR

3.5.1.

Propunerea interzice modelul de remunerare cunoscut sub denumirea de PFOF, în care intermediarii financiari primesc de la partenerii lor comerciali comisioane pentru direcționarea activității clienților lor către partenerul comercial respectiv. PFOF este, în primul rând, un model de finanțare pentru brokerii online, care este adesea o alternativă eficientă din punctul de vedere al costurilor la tranzacționarea tradițională pentru investitorii de retail. În special în cazul așa-numiților „brokeri cu comision zero”, practica este de a percepe clienților doar o mică taxă pentru comandă și de a obține (de către brokeri) venituri din reduceri în locul de tranzacționare. În multe cazuri, toate ordinele de tranzacționare sunt concentrate pe un singur partener comercial. Aceste „rambursări” nu sunt comunicate clienților. CESE împărtășește opinia ESMA (7), conform căreia această practică este incompatibilă cu obligația de bună executare și cu transparența necesară a prețurilor. Pe de altă parte, acești brokeri online oferă un acces ieftin și cu un prag redus la serviciile de investiții, în special pentru investitorii de retail. Comitetul consideră că este esențial să se asigure o transparență egală a costurilor și condiții de concurență echitabile între societățile de tehnologie financiară și furnizorii convenționali. CESE recomandă să se acorde o atenție deosebită acestei chestiuni în cadrul procesului legislativ ulterior.

3.5.2.

În opinia CESE, va fi, de asemenea, necesar să se discute dacă, în pofida preocupărilor juridice (cea mai bună executare posibilă), PFOF nu ar trebui să fie indezirabil din motive de structură a pieței pentru simplul motiv că va deturna prea multe volume de tranzacționare de la bursele de valori și, prin urmare, va pune în pericol funcționarea generală a burselor. O reducere a lichidității pieței ar fi total contrară obiectivelor uniunii piețelor de capital. În special, acestea ar afecta grav transparența necesară a pieței (în special transparența pre-tranzacționare) și ar avea un impact negativ asupra clienților.

3.6. Cea mai bună executare (best execution)

3.6.1.

Comisia Europeană propune derogarea de la obligația locurilor de executare de a publica informații privind calitatea executării ordinelor prevăzute la articolul 27 alineatul (1) din MiFID II. Prezenta propunere a Comisiei Europene are sens, deoarece este cert că rapoartele nu au fost utilizate în practică ca sursă utilă de informații de către investitori și că, în viitor, prin intermediul sistemului centralizat european de raportare, vor fi disponibile și informațiile post-tranzacționare privind tranzacțiile. CESE înțelege și sprijină acest lucru.

3.6.2.

Cu toate acestea, nu are sens ca ESMA să organizeze consultări cu privire la adaptarea standardelor tehnice de reglementare (RTS 27 și RTS 28), care precizează norma propusă de Comisia Europeană prin propunerea de eliminare [articolul 27 alineatul (2) din MiFID II]. Nu numai că aceasta nu are sens, dar astfel s-ar și crea, în mod inutil, o sarcină administrativă pentru părțile în cauză, care, în cele din urmă, nu servește la nimic. În interesul unor reglementări de calitate și sustenabile, CESE consideră că astfel de practici trebuie evitate.

Bruxelles, 23 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) COM(2020) 590 final.

(2) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Uniunea piețelor de capital – rezultate obținute la un an după adoptarea planului de acțiune; Propunerea privind un punct unic de acces european (ESAP); Revizuirea Regulamentului privind fondurile europene de investiții pe termen lung (FEITL); Revizuirea Directivei privind administratorii fondurilor de investiții alternative (DAFIA) și Revizuirea Regulamentului privind piețele instrumentelor financiare (MiFIR).

(3) Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).

(4) Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).

(5) Directiva (UE) 2021/338 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2021 de modificare a Directivei 2014/65/UE în ceea ce privește cerințele în materie de informații, guvernanța produselor și limitele pozițiilor, precum și a Directivelor 2013/36/UE și (UE) 2019/878 în ceea ce privește aplicarea acestora în cazul firmelor de investiții, pentru a contribui la redresarea în urma crizei provocate de COVID-19 (JO L 68, 26.2.2021, p. 14).

(6) JO C 155, 30.4.2021, p. 20 și următoarele.

(7) Declarația publică a ESMA, documentul ESMA35-43-2749, din 13.7.2021: „ESMA avertizează firmele și investitorii cu privire la riscurile care decurg din plățile pentru fluxurile de ordine” [disponibil numai în limba engleză].

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/73

[COM(2021) 615 final]

(2022/C 290/13)

Raportor:

domnul Ákos TOPOLÁNSZKY

Sesizarea Comitetului de către	Comisia Europeană, 1.12.2021
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	7.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	145/0/4

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE susține și subliniază cu fermitate valorile fundamentale, care stau la baza Uniunii Europene și a conviețuirii în Europa. Consideră că nicio formă de manifestare a antisemitismului nu este compatibilă cu valorile și standardele europene, deoarece duce la încălcări ale drepturilor și la excludere, ceea ce reprezintă o amenințare nu numai pentru comunitățile evreiești și viața evreiască, ci și pentru patrimoniul european, cât și pentru un viitor european democratic, care poate fi realizat numai într-o societate diversă.

1.2.

Prin urmare, CESE sprijină, în linii mari, lansarea strategiei (1) și faptul că aceasta a fost precedată de un amplu proces de consultare în 2021. De asemenea, este de acord în toate privințele că nu doar antisemitismul trebuie combătut, ci trebuie continuate politicile publice și cooperarea comunitară în sprijinul acceptării reciproce.

1.3.

CESE sprijină ferm obiectivul strategiei nu numai de a combate antisemitismul, ci și de a susține viața evreiască (Fostering Jewish Life). Comunitățile și persoanele evreiești nu sunt doar victime pasive ale trecutului și prezentului, ci și participanți activi ai vieții Europei. CESE sprijină ferm viziunea Strategiei pentru un viitor european în care comunitățile evreiești cresc și se dezvoltă. CESE este convins că antisemitismul nu este o încălcare a drepturilor care îi afectează doar pe evreii europeni, ci și un test pentru cauza europeană, coexistența europeană, statul de drept, drepturile fundamentale și democrația.

1.4.

CESE este de acord cu definiția antisemitismului adoptată de Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului (IHRA) (2) și sprijină cu fermitate acceptarea acesteia de toate statele membre, care să-și bazeze acțiunile politice pe aceasta.

1.5.

Recomandă Comitetului să înscrie în fiecare an acest subiect pe ordinea de zi a unuia dintre organele sale operaționale de vârf și, dacă este necesar, să evalueze punerea în aplicare a strategiei și prin alte mijloace (vizită de țară, cercetare etc.).

1.6.

CESE sprijină includerea educației printre prioritățile strategiei, deoarece aceasta joacă un rol esențial în combaterea și prevenirea antisemitismului. Materialele educaționale și de formare cu privire la aspecte relevante (inclusiv intoleranța etnică, rasismul, infracțiunile motivate de ură, combaterea prejudecăților) trebuie elaborate în cooperare cu organismele reprezentative civile și evreiești.

1.7.

În mass-media trebuie utilizate în mod consecvent toate instrumentele juridice constituționale și ale UE pentru a descuraja conținutul antisemit, îmbunătățind în același timp cunoștințele și înțelegerea vieții evreiești, ținând seama ca relatările pe acest subiect să fie mai echilibrate și mai sensibile.

1.8.

CESE propune Comisiei să analizeze modalitățile de protejare a dreptului comunităților evreiești de a-și exercita în continuare credințele și ritualurile atunci când elaborează politici viitoare, ca mijloc de promovare a vieții evreiești în Europa.

1.9.

În opinia CESE, cultura evreiască, ca patrimoniu inseparabil al identității europene, trebuie să fie mult mai aproape și mai vizibilă pentru cetățeni și pentru publicul larg. Aceasta reprezintă, de asemenea, o mare oportunitate pentru înțelegerea reciprocă și comunitară, o condiție prealabilă pentru succesul ideii europene, dar și pentru dezvoltarea identității evreiești și consolidarea comunităților lor.

1.10.

Un cadru legislativ clar și solid, care să abordeze în mod sistematic discursurile de incitare la ură și fenomenele conexe, este un element necesar și obligatoriu al ordinii juridice europene, dar nu este un răspuns suficient în sine. Cadrul legislativ ar trebui să fie completat de instrumente educaționale și de un sistem de programe aplicate pe scară largă la nivel comunitar și al societății, capabile să ajungă la cetățeni.

1.11.

Extinderea populismului la nivel mondial scoate în evidență necesitatea de a analiza contextul social mai larg al antisemitismului. Un tip de ură nu poate fi combătut fără a cunoaște și a interveni efectiv împotriva celuilalt.

1.12.

Este o obligație esențială pentru toate statele membre de a asigura cetățenilor libertatea de a-și alege credințele religioase și obiceiurile religioase și de a se bucura de acestea fără teamă. Intimidarea religiilor în general, în special a convingerilor religioase evreiești, prin orice mijloace sau în orice măsură, ar trebui considerată un atentat la ordinea juridică democratică.

1.13.

CESE încurajează Comisia Europeană să acorde combaterii antisemitismului și agendei strategice pentru promovarea vieții evreiești o dimensiune puternică de politică externă în toate aspectele cooperării cu țările terțe și cu organizațiile internaționale.

1.14.

Pentru a pune în aplicare strategia într-un mod și mai eficient, Comitetul recomandă formarea unei unități permanente la nivelul Consiliului, precum și monitorizarea și combaterea antisemitismului.

1.15.

2. Observații generale

2.1.

CESE susține și subliniază cu fermitate valorile fundamentale, care stau la baza Uniunii Europene și a conviețuirii în Europa. Printre aceste valori se numără respectarea demnității umane, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților (3). CESE consideră că nicio formă de manifestare a antisemitismului nu este compatibilă cu valorile și standardele europene, deoarece duce la încălcări ale drepturilor și la excludere, ceea ce reprezintă o amenințare nu numai pentru comunitățile evreiești și viața evreiască, ci și pentru patrimoniul european, cât și pentru un viitor european democratic, care poate fi realizat numai într-o societate diversă.

2.2.

Este important de remarcat că obiectivul strategiei constă nu numai de a combate antisemitismul, ci și de a susține viața evreiască (Fostering Jewish Life). Este cu siguranță pozitiv că strategia scoate în evidență faptul că comunitățile evreiești și aparținătorii acestora sunt nu numai victime pasive ale trecutului și prezentului, ci și participanți activi la modul de viață european, care contribuie în mod semnificativ la crearea unei Europe diversificate și favorabile incluziunii. CESE sprijină ferm viziunea Strategiei pentru un viitor european în care comunitățile evreiești cresc și se dezvoltă.

2.3.

Prin urmare, CESE sprijină, în linii mari, lansarea strategiei (4) și faptul că aceasta a fost precedată de un amplu proces de consultare în 2021. De asemenea, este de acord în toate privințele că nu doar antisemitismul trebuie combătut, ci trebuie continuate politicile publice și cooperarea comunitară în sprijinul acceptării reciproce. De asemenea, CESE consideră că este obligat să sprijine toate eforturile pentru a se asigura că cetățenii europeni de origine evreiască se simt bine și în siguranță, că sunt bine priviți în întreaga Europă și au o perspectivă de viitor pozitivă în Uniunea Europeană.

2.4.

CESE este convins că antisemitismul nu este o încălcare a drepturilor care îi afectează doar pe evreii europeni, ci și un test pentru cauza europeană, coexistența europeană, statul de drept, drepturile fundamentale și democrația. În consecință, acest fenomen afectează pe toată lumea și toate organizațiile politice și sociale cu responsabilități și este hârtia de turnesol care permite măsurarea evoluției modului de viață european și nivelul de protecție a cetățenilor UE și a valorilor sale.

2.5.

Este de acord că instituțiile Uniunii Europene și statele membre trebuie să adopte o strategie bazată pe o abordare comună, care nu este suficientă în sine. Angajamentele care decurg din valorile stabilite în strategii trebuie, de asemenea, să fie puse în aplicare într-un mod măsurabil și verificabil și să fie recunoscute ca o realitate evidentă a coexistenței europene.

2.6.

În lumina Declarației Consiliului European privind combaterea antisemitismului din 2018 și a Declarației Consiliului (5) privind integrarea luptei împotriva antisemitismului în toate domeniile de politică din 2020, recomandările cercetării independente, bazate pe dovezi și anchete comunitare, sunt esențiale pentru elaborarea și punerea în aplicare a strategiilor și a planurilor de acțiune naționale, precum și pentru monitorizarea și evaluarea acestora (6).

2.7.

CESE recomandă ca proiectul NOA (Networks Overcoming Antisemitism – Rețele pentru combaterea antisemitismului) sprijinit de Comisie, care evaluează acțiunile întreprinse de fiecare stat membru în lupta împotriva antisemitismului prin intermediul unor întrebări și indicatori obiectivi, bazate pe standarde internaționale și europene (7), să fie pus în aplicare pe scară largă în toate statele membre, pentru a le ajuta să pună în aplicare și să își dezvolte în mod eficace politicile.

2.8.

CESE adoptă și aplică definiția de lucru a antisemitismului adoptată de IHRA. În același timp, pledează cu fermitate ca toate statele membre să adopte definiția și să-și bazeze acțiunile politice pe aceasta, formulând acțiunile instituțiilor de stat și locale în acest domeniu.

2.9.

CESE salută și ilustrează ca exemplu faptul că elaborarea strategiei se bazează pe un amplu proces de consultare (8). Este de acord cu faptul că principiul nediscriminării, precum și dispozițiile și spiritul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie respectate în toate privințele.

2.10.

CESE sprijină ferm numirea unui coordonator național sau a unui delegat de către fiecare stat membru, ca parte indispensabilă a strategiei sale, și sprijinul statului respectiv pentru autonomia și libertatea de acțiune a acestuia, implicând toate părțile interesate relevante din societate.

2.11.

În calitate de reprezentant al societății civile organizate în Uniunea Europeană, CESE consideră că este nevoie urgentă de acțiune – nu doar ca o campanie punctuală sau o campanie de combatere a antisemitismului, ci ca o sarcină permanentă de monitorizare și sensibilizare în Uniunea Europeană. În acest sens, Comitetul recomandă cu fermitate formarea unei unități permanente la nivelul Consiliului, precum și monitorizarea și combaterea antisemitismului (9). Acesta nu ar fi doar un simbol vizibil important, ci ar consolida, de asemenea, din partea statelor membre, activitatea meritorie a coordonatorului Comisiei Europene pentru combaterea antisemitismului și promovarea vieții evreiești și a Grupului de lucru împotriva antisemitismului din cadrul Parlamentului European.

2.12.

3. Politica educațională și pentru tineret

3.1.

CESE sprijină includerea educației printre prioritățile strategiei, deoarece aceasta joacă un rol esențial în combaterea și prevenirea antisemitismului. Deși legislația și aplicarea ei, inclusiv dreptul penal, joacă, desigur, un rol important în lupta împotriva transmiterea urii de la o generație la alta, schimbările de atitudine pe termen lung, de discurs și de gândire publică pot fi realizate numai prin intermediul politicii educaționale și al instrumentelor comunitare.

3.2.

Raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) (10) din 2019 arată în mod clar că atacurile antisemite au un grup-țintă cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani, iar pentru mulți acestea sunt o realitate de zi cu zi. Școlile evreiești din întreaga Europă au nevoie de protecție. CESE recomandă ca elevilor din învățământul secundar, studenților și tinerilor adulți să li se acorde un rol important în punerea în aplicare a strategiei, prin implicarea și consultarea continuă a lor și dialogul cu liderii tinerilor și cu organizațiile universitare, inclusiv la nivel local. Experiența lor legată de discursurile de incitare la ură, infracțiunile motivate de ură, de platformele de comunicare socială și din sfera educațională este, de asemenea, de o importanță capitală, deoarece ei pot fi principala țintă a atacurilor antisemite.

3.3.

În opinia CESE, strategia ar trebui să includă așa-numitele „acțiuni comune” care să implice toți actorii, inclusiv alte grupuri minoritare și reprezentanți ai organizațiilor interconfesionale existente, pentru a aduce schimbări substanțiale.

3.4.

Universitățile și comunitățile academice pot fi centre intelectuale pentru antisemitism. Implicarea responsabililor din cadrul universităților în lupta împotriva antisemitismului ar trebui să fie o prioritate a strategiei, iar orientările în acest sens sunt furnizate în publicația UNESCO „Abordarea antisemitismului prin educație” (11) (Addressing Anti-Semitism Through Education), a cărei punere în practică obligatorie ar fi cu siguranță recomandată. Orientările includ mecanismele transparente în urma fenomenelor antisemite: procedurile, rapoartele privind incidentele și monitorizarea acestora, inclusiv evidențierea eventualelor acțiuni antisemite ale conducerii universităților.

3.5.

Pentru a oferi cadrelor didactice și cadrelor universitare claritate în ceea ce privește semnificația antisemitismului, ar trebui să li se pună la dispoziție în practică oportunitățile de formare/educație menționate în strategie, iar școlile ar trebui încurajate, prin intermediul organizării educaționale și al finanțării, să desfășoare programe de sensibilizare și de dezvoltare a cunoștințelor pe această temă, cu implicarea organizațiilor evreiești, civile și religioase, pentru a contracara negarea, denaturarea, falsificarea și banalizarea Holocaustului și pentru a contracara eforturile de glorificare a nazismului și a colaboratorilor acestora. Programe tematice similare ar putea face parte din cursurile (de integrare) pentru imigranți. În opinia CESE, este de dorit și oportun ca membrii organismelor decizionale de la nivelul UE și de la nivel național să aibă posibilitatea de a participa la cursuri de formare în care și-ar putea dezvolta competențele în ce privește comunitatea evreiască și alte minorități.

3.6.

Din punctul de vedere al viitorului și al securității comunității evreiești din Europa, CESE recomandă statelor membre ca, prin intermediul ministerelor lor respective, să examineze conținutul programelor școlare naționale și accentul pus pe antisemitism și recunoașterea valorilor și identității evreiești, și să elaboreze materiale educaționale și de formare, în cooperare cu organismele reprezentative civile și evreiești, cu privire la chestiuni relevante (inclusiv combaterea intoleranței etnice, a rasismului, a infracțiunilor motivate de ură, a prejudecăților).

3.7.

Recomandă Comisiei Europene să elaboreze materiale educaționale accesibile care să se adreseze tuturor grupurilor interesate, în limba de predare și în interesul minorităților, în special al comunităților evreiești, și care definesc ce înseamnă să facă parte din Uniunea Europeană bazată pe valorile democrației și drepturile fundamentale ale omului, în care diversitatea și combaterea discriminării sunt valori intrinseci implicite.

3.8.

Recomandă ca instituțiile de învățământ secundar și superior să se angajeze atât în combaterea antisemitismului, cât și în acceptarea valorilor evreiești, ca parte clară a politicii lor de combatere a discriminării.

3.9.

Recomandă ca organizațiilor de tineret evreiești să li se acorde un rol important în viitoarele politici publice de promovare a vieții evreiești în toate domeniile identificate ale strategiei, iar factorii de decizie să asigure sprijin adecvat activităților acestor organizații.

4. Media

4.1.

Pentru a limita conținutul antisemit, în cadrul activităților curente ale mass-mediei, inclusiv prin campanii pe platformele de comunicare socială, sunt necesare acțiuni decisive bazate pe valori comune și sprijin explicit pentru diseminarea conținutului pozitiv care recunoaște demnitatea și drepturile minorităților, inclusiv ale celor de origine evreiască.

4.2.

Reprezentarea comunităților evreiești și a membrilor acestora pe rețelele tradiționale și sociale este, în majoritatea cazurilor, foarte limitată și se axează pe impactul violenței antisemite și al terorismului, respectiv pe memoria colectivă a Holocaustului în Europa, a cărei importanță este, desigur, dincolo de orice îndoială. În același timp, dincolo de aceasta, este nevoie de un conținut mai pozitiv, cum ar fi spectacole contemporane evreiești, festivalurile evreiești sau promovarea limbilor evreiești ca recunoaștere a coexistenței în societățile noastre.

4.3.

Pe lângă cultură, o serie de proiecte și inițiative ale comunității evreiești/civile sunt în desfășurare în paralel în statele membre ale Uniunii Europene, în favoarea unei Europe mai favorabile incluziunii și mai democratice, ținând seama de valorile și obiectivele UE. Aceste inițiative sunt active într-o serie de domenii, care includ, dar nu se limitează la combaterea rasismului, drepturile omului, protecția mediului sau diversitatea culturală.

4.4.

În opinia CESE, pe lângă posibilitatea oferită de canalele de comunicare socială de a promova valorile tradiționale ale comunității evreiești și familiarizarea cu practicile istorice și religioase, ar fi de dorit ca societatea majoritară să aibă o imagine de ansamblu asupra efectelor pozitive ale activismului comunității evreiești asupra întregii societăți, care poate juca, de asemenea, un rol important în combaterea stereotipurilor (12).

4.5.

Prin formarea și informarea jurnaliștilor, este necesar să se îmbunătățească cunoștințele și înțelegerea vieții evreiești în mass-media în ceea ce privește o relatare mai echilibrată și mai sensibilă față de aceste aspecte.

4.6.

În mass-media, toate instrumentele juridice constituționale și europene trebuie utilizate în mod consecvent pentru a combate conținutul antisemit. În acest scop, ar trebui desfășurate, de asemenea, activități de explorare sistematice, cu implicarea organelor de supraveghere de stat și a organizațiilor de tip „câine de pază”.

5. Cultura

5.1.

În opinia CESE, cultura evreiască, ca patrimoniu inseparabil al identității europene, ar trebui să fie mult mai aproape și mai vizibilă pentru cetățeni și pentru publicul larg. Aceasta reprezintă, de asemenea, o mare oportunitate pentru înțelegerea reciprocă și comunitară, o condiție prealabilă pentru succesul ideii europene, dar și pentru dezvoltarea identității evreiești și consolidarea comunităților lor.

5.2.

Educația privind cultura evreiască ca parte evidentă, integrantă și inseparabilă a spectrului cultural european este din ce în ce mai necesară în școli, având în vedere că, în urma Shoah, puține persoane intră în contact zi de zi cu viața evreiască.

5.3.

CESE este convins că patrimoniul cultural ar trebui recunoscut, respectat și promovat ca o realitate vie și în continuă evoluție, nu ca o moștenire închisă a trecutului. În acest scop, este necesar să se sprijine asumarea și implicarea sporită la nivel local prin încurajarea parteneriatelor cu părțile interesate.

5.4.

Deși strategia menționează Convenția de la Faro (13), aceasta nu se referă la aplicarea sa practică. Este necesar să se pună în practică cadrul și orientările prevăzute de Convenția de la Faro, pentru a promova cooperarea și dezvoltarea domeniilor științifice, educaționale, culturale și artistice, inclusiv a turismului.

5.5.

Comitetul invită instituțiile UE, statele membre, societatea civilă și organizațiile partenerilor sociali să prezinte și să celebreze cum se cuvine contribuția evreilor la Uniunea Europeană ca parte integrantă și inalienabilă a unei culturi comune, inspirându-se, de exemplu din inițiativa din Germania, care marchează 1 700 de ani de viață evreiască în această țară. Propune sprijinirea inițiativei „Zilele europene ale culturii evreiești”, cu implicarea instituțiilor relevante și a societății civile, și încurajează cooperarea cu Consiliul Europei în ceea ce privește punerea în aplicare și extinderea programului său privind itinerariile culturale.

5.6.

În cazul în care nu există astfel de inițiative, ar trebui stabilite standarde și orientări naționale pentru conservarea, întreținerea și înnoirea patrimoniului cultural evreiesc, asigurând în același timp o finanțare adecvată în acest scop. Trebuie promovate prezența culturii evreiești în cadrul dialogului intercultural și prezentarea ei.

5.7.

CESE consideră că sunt necesare strategii integrate de protecție a patrimoniului pe termen lung, bazate pe participarea comunităților locale și pe o abordare multidisciplinară, precum și sprijinirea punerii lor în aplicare prin mijloace financiare. În acest scop este necesară identificarea părților interesate relevante (comunități locale, municipalități, voluntari, activiști, parteneri sociali și organizații ale societății civile, comunități religioase evreiești, biserici, instituții regionale și de stat, autorități publice), definirea metodelor de informare, participare și consultare, explorarea posibilităților de cooperare, parteneriat și sprijin sistematic pentru aceste procese. Este esențială implicarea permanentă a Asociației europene pentru protejarea și promovarea culturii și patrimoniului evreilor din Europa – cea mai mare organizație de protecție a patrimoniului evreilor din Europa.

6. Discursurile de incitare la ură, infracțiunile motivate de ură, securitatea

6.1.

Un cadru legislativ clar și solid, care să abordeze în mod sistematic discursurile de incitare la ură și fenomenele conexe, este un element necesar și obligatoriu al ordinii juridice europene, dar nu este un răspuns suficient în sine. Acesta ar trebui să fie completat de instrumente educaționale și de programe utilizate pe scară largă care să ajungă la cetățeni, printre altele, alfabetizarea digitală și informațională, însuflețirea valorilor cetățeniei responsabile și formarea împotriva prejudecăților și a dezinformării, pentru a construi o cultură a înțelegerii reciproce.

6.2.

În opinia CESE, este esențial să se înțeleagă rădăcinile și cauzele tuturor formelor de violență împotriva persoanelor și comunităților evreiești, pentru a putea interveni în mod eficient nu numai prin intermediul justiției penale, ci și printr-un sistem mai eficient de intervenții comunitare și societale. Printre acestea se numără sprijinirea campaniilor de sensibilizare privind nediscriminarea, sprijinirea eforturilor organizațiilor societății civile de formare a grupurilor-țintă în scopul recunoașterii discursurilor de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură, încurajându-le să răspundă la acestea, precum și sprijinirea și finanțarea acțiunilor de monitorizare, colectare de date și raportare ale organizațiilor societății civile naționale și internaționale.

6.3.

În opinia CESE, responsabilitatea cetățenilor în aceste domenii nu este uniformă; în primul rând, trebuie subliniată responsabilitatea celor ale căror activități au cea mai mare influență asupra prejudecăților sociale și, în cazuri grave, inițiate acțiuni în justiție împotriva lor. Printre aceștia se numără actori politici, funcționari din administrația publică și locală, precum și reprezentanți ai autorităților de aplicare a legii și ai organizațiilor judiciare. Trebuie tratate cu prioritate și în mod corespunzător acțiunile abuzive ale acestora.

6.4.

Este necesar să se consolideze în aceste instituții, în special în serviciile de poliție, formarea internă axată pe sensibilizare, și să se efectueze cercetări interne de evaluare la intervale regulate pentru a identifica posibilele prejudecăți ale personalului și pentru a elabora politici de îmbunătățire a situației.

6.5.

CESE recomandă ca în cadrul FRA să se efectueze o analiză mai aprofundată a situației actuale în materie de securitate și a amenințărilor la adresa vieții evreiești. În același timp, încercările de dezinformare bazate pe informații false sau eronate cu privire la comunitatea evreiască la nivelul statelor membre, în special în ceea ce privește actele legate de rituale, ar trebui examinate și prevenite prin intermediul instrumentelor de comunicare și de politică publică.

6.6.

Mecanismele instituționalizate de cooperare între autoritățile de aplicare a legii și organizațiile comunității evreiești ar trebui consolidate; ar trebui oferite cursuri de formare pentru a permite poliției să identifice cu precizie acest tip de infracțiuni și motivațiile lor bazate pe prejudecăți. În acord cu Strategia UE privind drepturile victimelor 2020-2025 (14) trebuie sprijinite capacitatea comunității evreiești și capacitatea organizațiilor societății civile de a furniza servicii de sprijinire a victimelor. Este necesară o colectare de date uniformă, cuprinzătoare și mai comparabilă la nivelul UE.

6.7.

Extinderea populismului la nivel mondial atrage atenția asupra necesității de a analiza contextul social mai larg al antisemitismului: xenofobia, homofobia, transfobia, rasismul, atitudinile antirome merg adesea mână în mână cu antisemitismul, iar un tip de ură nu poate fi combătut fără a fi conștient de celălalt tip. Acestea sunt simptome diferite ale aceluiași fenomen social, care nu pot fi interpretate și tratate eficient independent unele de altele.

6.8.

Comunitățile evreiești din Europa se confruntă cu nevoi tot mai mari în materie de securitate în ceea ce privește școlile, sinagogile și centrele comunitare. Statele ar trebui să adopte o abordare cuprinzătoare și holistică cu privire la această chestiune, oferind măsuri și/sau fonduri adecvate pentru a aborda aceste provocări, pentru a asigura siguranța instituțiilor evreiești și a vieții comunitare.

7. Libertatea religioasă și practica religioasă

7.1.

7.2.

Dialogul interreligios trebuie să facă obiectul unei strategii bazate pe valori reale comune diferitelor organizații religioase, și nu considerat și pus în aplicare doar ca un gest de curtoazie, și ar trebui sprijinit de instrumentele specifice ale statului.

7.3.

Dorința comunităților evreiești este de a elimina incertitudinea juridică din ce în ce mai mare în ceea ce privește sacrificarea rituală (Shrita) și circumcizia (Brit Mila), și de a soluționa această chestiune în mod uniform și la nivelul legislației UE. Prin urmare, CESE recomandă ca aceste chestiuni să fie discutate cu comunitățile evreiești și soluționate din punct de vedere juridic, recunoscând că fac parte integrantă din viața religioasă activă a evreilor de mii de ani și în Europa.

8. Dimensiunea internațională

8.1.

8.2.

CESE salută faptul că comunicarea Comisiei Europene abordează și aspecte internaționale și subliniază în special faptul că politica de vecinătate a UE și instrumentele de cooperare pentru dezvoltare, precum și instrumentele care aduc țările candidate la UE mai aproape de UE, sunt mecanisme adecvate de combatere a antisemitismului și de promovare a vieții evreiești.

9. Sport

9.1.

Având în vedere că sportul, în special fotbalul, datorită popularității și publicității legate de această disciplină, prezintă un risc serios de antisemitism și, pe de altă parte, poate fi un instrument esențial pentru combaterea eficientă a acestuia, CESE este convins că ar trebui elaborate recomandări și orientări solide în acest domeniu. Sprijină Ghidul de bune practici privind diversitatea și combaterea discriminării al FIFA, care ar putea constitui, de asemenea, un punct de referință important pentru strategie.

9.2.

Ar fi important ca federațiile sportive și organizațiile sportive să își formuleze obiectivele pe teme, pe baza recomandărilor FIFA (regulamente interne, sancțiuni și monitorizarea punerii lor în aplicare, educație, colaborare în rețea și cooperare, comunicare și egalitate de șanse).

9.3.

Consideră că este important să se dezvolte și să se utilizeze pe scară largă programele educaționale de formare și informare pentru suporteri, cluburi și asociații, ca parte a angajamentului lor clar. O formare similară poate fi utilizată, de asemenea, ca parte a sancționării suporterilor, chiar și în plus față de instrumentele de drept penal sau independent față de acestea.

9.4.

Consideră că este necesar să se pregătească materiale educaționale pentru comunitatea suporterilor, pentru ca ei să înțeleagă mai bine contextul istoric al antisemitismului în tribune, contribuind în același timp la crearea unei culturi a incluziunii (15).

9.5.

Federațiile naționale și cluburile ar trebui încurajate să elaboreze ele însele publicații educaționale și programe de sensibilizare, împreună cu organizațiile locale relevante, prin intermediul instrumentelor sportive (16).

Bruxelles, 23 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) Comunicarea COM(2021) 615 final a Comisiei; Strategia UE de combatere a antisemitismului și de susținere a vieții evreiești.

(2) „Antisemitismul este o percepție a evreilor care se poate manifesta ca ură împotriva lor. Expresiile verbale și fizice ale antisemitismului se adresează persoanelor evreiești sau ne-evreiești și/sau proprietăților acestora, instituțiilor comunității evreiești și instituțiilor religioase.” https://www.holocaustremembrance.com/resources/working-definitions-charters/working-definition-antisemitism

(3) Versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:12012M/TXT&from=EN

(4) Comunicarea COM(2021) 615 final a Comisiei; Strategia UE de combatere a antisemitismului și de susținere a vieții evreiești.

(5) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-15213-2018-INIT/ro/pdf

(6) https://www.consilium.europa.eu/media/47065/st13637-en20.pdf

(7) https://www.noa-project.eu/report-cards/ Metodologia evaluează modul de acțiune al fiecărui stat membru în cele zece domenii ale strategiei: educația, infracțiunile motivate de ură, discursurile de incitare la ură, mass-media, memoria Holocaustului, sportul, dialogul interconfesional, libertatea religioasă, cultura și protecția patrimoniului, securitatea. Aproape toate standardele se bazează pe standarde, direcții, recomandări sau orientări internaționale, aprobate de instituțiile UE sau de alte organizații internaționale (de exemplu, OSCE sau UNESCO).

(8) De exemplu, din cele 76 de puncte incluse în recomandarea comună a nouă organizații evreiești europene (BBI, CEJI, WJC, EJC, EUJS, EUPJJ, AJC, AEPJ, BBE), strategia a inclus 58 de puncte în textul final.

(9) Președinta CESE, cuvânt de deschidere la dezbaterea privind antisemitismul în contextul Avizului SOC/704 privind strategia UE de combatere a antisemitismului și de promovare a vieții evreiești, ședința Secțiunii SOC, 10 februarie 2022.

(10) Young Jewish Europeans: and experiences of antisemitism (Tineri europeni evrei, percepții și experiențe de antisemitism.) https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2019-young-jewish-europeans_en.pdf

(11) https://en.unesco.org/preventing-violent-extremism/education/antisemitism

(12) Exemple de astfel de campanii și proiecte sunt: https://www.noa-project.eu/profiles/

(13) https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list?module=treaty-detail&treatynum=199

(14) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex:52020DC0258

(15) A se vedea, de exemplu: https://changingthechants.eu/wp-content/uploads/2021/10/Guidelines.ENGpdf.pdf

(16) Un bun exemplu în acest sens este manualul echipei Chelsea: https://www.efdn.org/wp-content/uploads/2018/05/CFC-CST-KIO-Antisemitism-Stewards-Guide-2018.pdf sau inițiativa https://www.theredcard.org

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/81

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind aplicarea Directivei 2009/52/CE din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală

[COM(2021) 592 final]

(2022/C 290/14)

Raportor: Carlos Manuel TRINDADE

Sesizare	Comisia Europeană, 1.12.2021
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	7.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	129/1/3

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE împărtășește analiza efectuată de Comisia Europeană (CE), în special atunci când se afirmă că „angajarea ilegală a persoanelor a căror ședere în UE nu este autorizată (…) [este] dăunătoare din punct de vedere economic, deoarece generează pierderi la nivelul finanțelor publice, al impozitelor și al contribuțiilor sociale, conduc[e] la o diminuare a salariilor și la o degradare a condițiilor de muncă și creează o concurență neloială”, în detrimentul marii majorități a întreprinderilor, care respectă legea. „De asemenea, angajarea ilegală expune migranții la riscul de a li se încălca drepturile individuale și sociale, în special la riscul de a se confrunta cu exploatarea prin muncă, cu condiții precare de viață și de muncă și cu un acces limitat sau inexistent la protecție socială (1)”.

1.2.

CESE ia notă de poziția Comisiei potrivit căreia directiva oferă statelor membre flexibilitatea de a concepe abordări diferite pentru a-și atinge obiectivele, ceea ce le permite să țină seama de particularitățile naționale legate de piața muncii, de rolul pe care îl au angajarea ilegală și migrația, precum și de gravitatea încălcărilor. Cu toate acestea, toate statele membre trebuie să se asigure că normele reușesc să descurajeze migrația ilegală și să combată fenomenul angajării ilegale (2).

1.3.

CESE subliniază că deficiențele acestei directive sunt legate de însăși transpunerea și punerea ei în aplicare de către statele membre, în special de marea varietate a sancțiunilor – rezultatul fiind că, în majoritatea cazurilor, aceste sancțiuni nu sunt destul de disuasive, în sensul de a descuraja angajarea de resortisanți ai unor țări terțe aflați în situație de ședere ilegală- – și de incapacitatea de a-i încuraja pe migranți, în general, să coopereze cu autoritățile, din cauza temerii lor legitime și justificate de a fi repatriați în țara lor de origine. Într-adevăr, mecanismele prin care migranții pot depune plângeri sunt, în general, ineficace, având în vedere că nu există informații disponibile în permanență, detaliate, lămuritoare și convingătoare redactate în limba publicului-țintă, că numărul inspecțiilor este scăzut (din cauza lipsei de resurse umane) sau că ele sunt ineficiente și că statele membre nu furnizează în timp util rapoarte și informații suficiente pentru a permite o evaluare periodică a punerii lor în aplicare.

1.4.

CESE solicită statelor membre să își intensifice eforturile de punere în aplicare și să colaboreze activ cu Comisia Europeană pentru a asigura eficacitatea directivei. CESE sprijină puternic intenția Comisiei de a iniția proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre în cazul în care acestea continuă să nu furnizeze toate informațiile relevante cu privire la punerea în aplicare a principalelor obligații privind sancțiunile, inspecțiile și protecția drepturilor migranților care decurg din directivă. Cu toate acestea, CESE propune Comisiei ca, în cadrul evaluării punerii în aplicare a directivei, care urmează să fie efectuată până în 2024, să examineze sancțiunile care pot fi stabilite sau aplicate întreprinderilor care beneficiază cu bună știință de pe urma rezultatelor activităților ilegale și infracționale.

1.5.

În ceea ce privește sancțiunile, CESE sprijină pe deplin angajamentele Comisiei și recomandările adresate statelor membre, propunând, de asemenea, următoarele:

(i)

CESE recomandă statelor membre să utilizeze în mod adecvat potențialul tuturor sancțiunilor prevăzute în directivă, în special aplicarea tuturor măsurilor administrative suplimentare (pierderea dreptului de a beneficia de prestații publice sau excluderea de la participarea la contracte de achiziții publice, rambursarea subvențiilor publice, închiderea temporară sau definitivă a unităților sau retragerea licenței de operare). De asemenea, CESE recomandă Comisiei să sprijine statele membre în acest proces;

(ii)

CESE recomandă ca sancțiunile din statele membre să fie formulate astfel încât să fie eficace, disuasive (valoarea lor să fie superioară beneficiilor) și proporționale, bazate pe o abordare cuprinzătoare și integrate în cadrul juridic al fiecărui stat membru, și să se adopte un cadru minim de sancțiuni și măsuri administrative, care să fie definite pentru întreaga UE și pe care fiecare stat membru să le poată extinde prin propria legislație, adaptându-le la situația sa economică și socială specifică. În acest context, sancțiunile financiare trebuie să fie cel puțin mai mari decât profiturile obținute din activitatea ilegală.

1.6.

În ceea ce privește măsurile de protejare a drepturilor migranților în situație ilegală, CESE sprijină angajamentele Comisiei și recomandările adresate statelor membre, propunând de asemenea, următoarele:

(i)

Cu privire la colaborarea Comisiei cu statele membre:

—	CESE recomandă Comisiei să își consolideze dialogul cu statele membre pentru a garanta că procedurile administrative elaborate de autoritățile lor publice devin cât mai eficace.

(ii)

Cu privire la colaborarea migranților cu autoritățile în combaterea muncii fără forme legale:

—

CESE recomandă Comisiei și statelor membre să acorde migranților care colaborează cu autoritățile în lupta împotriva angajatorilor de lucrători din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală posibilitatea de a beneficia de permise de ședere și de muncă regulamentare, ca mijloc de a-i motiva să colaboreze activ cu autoritățile țării-gazdă.

(iii)

Cu privire la rolul sindicatelor, al asociațiilor de întreprinderi și al organizațiilor societății civile:

—

CESE recomandă Comisiei ca acestor entități să li se acorde acces la programe specifice ale UE pentru a sprijini, printre altele, activitatea de informare, consiliere, acordare de sprijin juridic și financiar și de formare, ca modalitate concretă pentru ca ele să își continue și să își îmbunătățească activitatea din acest domeniu.

—	Având în vedere pandemia și dificultățile de asigurare a unui capital propriu, CESE solicită ca această cerință de cofinanțare din cadrul programelor specifice ale UE să fie, în mod excepțional, reexaminată.

(iv)

Recomandările CESE adresate statelor membre:

—	să aloce inspectoratelor de muncă resursele necesare pentru a le permite să își îndeplinească sarcinile în mod eficient și, în special, să intensifice inspecțiile în sectoarele cele mai expuse riscului;

—

să utilizeze toate mijloacele disponibile, în special platformele de comunicare socială și mass-media audiovizuală, pentru a desfășura campanii de informare și de sensibilizare, adresate atât antreprenorilor care angajează migranți în situație ilegală proveniți din țări terțe, făcându-le cunoscute riscurile asociate cu astfel de angajări, cât și lucrătorilor înșiși, comunicându-le, în mai multe limbi, care le sunt drepturile și modul în care le pot exercita. În cadrul acestor campanii, sindicatele, asociațiile de întreprinderi și organizațiile societății civile ar trebui să dispună de un spațiu propriu pentru a-și transmite mesajele;

—	să creeze o linie telefonică prin care imigranții să poată raporta în mod anonim situațiile de exploatare și alte practici necorespunzătoare ale angajatorilor lor.

1.7.

În ceea ce privește inspecțiile, CESE sprijină angajamentele Comisiei și recomandările adresate statelor membre, propunând de asemenea, următoarele:

(i)

Pentru statele membre:

—	să stabilească strategii de monitorizare care să vizeze în primul rând sectoarele de risc, să crească numărul inspectorilor de muncă și să îmbunătățească eficacitatea inspecțiilor;

—	să pună în aplicare recomandările sau standardele Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind proporția inspectorilor de muncă, și anume 1 inspector la 10 000 de lucrători, ca mijloc de alocare a unor resurse umane suficiente inspectoratelor de muncă, pentru a-și putea îndeplini sarcinile;

—	strategia de inspecție să precizeze că inspecțiile nu vor fi efectuate împreună cu autoritățile din domeniul migrației și că inspectorii de muncă nu au obligația de a informa autoritățile cu privire la migranții în situație ilegală, dacă întâlnesc astfel de cazuri la locurile de muncă inspectate;

—	în statele membre în care partenerii sociali au deja un rol în inspecții, acesta să fie respectat în continuare;

—	să se acorde sindicatelor și organizațiilor patronale posibilitatea de a participa la activități de inspecție, în conformitate cu practicile naționale existente, dar cu respectarea standardelor OIM, în special în ce privește colectarea și schimbul de informații;

(ii)

Pentru Comisia Europeană:

—

să încurajeze statele membre să aibă un număr suficient de inspectori de muncă raportat la numărul de lucrători din fiecare stat membru până în 2024 (data preconizată pentru prezentarea următorului raport de evaluare) (3), în conformitate cu Convenția nr. 81, iar în cazul în care nu o fac, să ia în considerare adoptarea unei legislații pentru punerea în aplicare a acestui standard internațional în UE;

(iii)

Cu privire la participarea Autorității Europene a Muncii (ELA) la inspecții:

—

CESE recomandă Comisiei și statelor membre ca ELA, în conformitate cu normele prevăzute în regulamentul prin care a fost instituită, să fie implicată într-o măsură mai mare în inspecțiile europene, deoarece s-a constatat deja că numeroase lanțuri de angajare și subcontractare a lucrătorilor migranți în situație ilegală operează la nivel european, ceea ce necesită ca inspecția să fie efectuată la același nivel.

1.8.

Cu privire la lacunele semnificative în materie de informații, CESE salută inițiativa Comisiei de a crea, cu sprijinul Rețelei europene de migrație, un sistem informatic de comunicare a informațiilor și o bază de date care să permită obținerea cu regularitate și în timp util a unor informații comparabile, pentru a depăși dificultățile enorme existente la ora actuală. Cu toate acestea, CESE propune Comisiei Europene să se stabilească în legislația relevantă că această bază de date nu va putea fi utilizată de serviciile de imigrare ale statelor membre pentru a-i identifica pe lucrătorii în situație neregulamentară și a-i returna ulterior în țările lor de origine.

2. Obiectivele comunicării

2.1.

Comunicarea adoptată de Comisie, care face obiectul avizului CESE, vizează consolidarea punerii în aplicare a Directivei 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) și se înscrie în abordarea mai generală a noului Pact privind migrația și azilul. Comisia va analiza modul în care poate consolida eficacitatea directivei și va evalua necesitatea unor acțiuni suplimentare.

2.2.

Comunicarea supusă examinării îndeplinește, de asemenea, obligația de a raporta periodic Parlamentului European și Consiliului – obligație prevăzută la articolul 16 din directivă. Ea identifică măsurile necesare pentru a consolida punerea în aplicare a directivei, punând accentul pe următoarele direcții de acțiune:

—	sancțiuni la adresa angajatorilor (capitolul 2);

—	măsuri pentru protejarea drepturilor migranților aflați în situație ilegală (capitolul 3);

—	inspecții (capitolul 4);

—	lacune semnificative în ceea ce privește informațiile (capitolul 5);

—	intensificarea acțiunilor UE împotriva angajării ilegale (capitolul 6).

2.3.

Prezentul aviz abordează aspectele-cheie ale fiecăruia dintre aceste capitole.

3. Observații generale

3.1.

CESE ia notă de „[dificultatea de a estima] dimensiunea fenomenului angajării ilegale în UE, deoarece este un fenomen «ascuns» […]. Există indicii potrivit cărora angajarea ilegală a migranților în situație ilegală este mai accentuată în cazurile în care ponderea activităților economice informale este ridicată”. Deși se estimează că nivelul de ocupare informală a forței de muncă se ridică, în medie, la 16,8 % din totalul forței de muncă ocupate în UE, „amploarea fenomenului de angajare ilegală a migranților în situație ilegală este din ce în ce mai greu de cuantificat, în special în ceea ce privește aspectele sensibile legate de gen și de copii, având în vedere că migrația ilegală este în continuare dificil de estimat” (5). Natura și amploarea muncii neregulate variază de la un stat membru la altul. Una dintre principalele provocări care se cer soluționate pentru ca acest fenomen să fie înțeles și abordat în mod mai adecvat constă în îmbunătățirea disponibilității unor date actualizate și exacte.

3.2.

CESE împărtășește poziția Comisiei potrivit căreia „lucrătorii fără forme legale pot fi adesea angajați prin intermediul unor raporturi de muncă complexe care implică acorduri de subcontractare, agenții de recrutare și de muncă temporară, precum și prin intermediul platformelor online care oferă locuri de muncă pe termen scurt (de exemplu, furnizarea de alimente și de mâncăruri preparate, servicii de transport), ceea ce sporește dificultatea identificării angajatorilor care angajează migranți în situație ilegală. În acest sens, răspunderea întregului lanț al angajatorilor are rolul de a proteja migranții, în special în acele sectoare economice în care subcontractarea este larg răspândită, cum ar fi cel al construcțiilor, precum și în sectorul economic recent creat al muncii pe platforme online” (6).

3.3.

CESE subliniază că, în unele cazuri, încălcarea extremă și prelungită a drepturilor omului și a statului de drept poate fi legată de alte infracțiuni și de neglijența statului, astfel cum se arată în hotărârea de referință a CEDO din 2017[1], care a recunoscut exploatarea gravă prin muncă a lucrătorilor migranți în fermele de căpșuni din Nea Manolada (Grecia) ca muncă forțată, specificând că exploatarea prin muncă este un aspect al traficului de persoane (7).

3.4.

În avizele emise până acum, Comitetul a subliniat nevoia luării unor măsuri simultane, pentru a crea oportunități pentru imigrația legală și, respectiv, pentru a aborda cauzele imigrației clandestine. În special în avizul său din proprie inițiativă referitor la propunerea de directivă privind sancțiunile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală, CESE a exprimat „unele îndoieli cu privire la conținutul propunerii de directivă, momentul în care a fost elaborată și ordinea adoptării propunerilor legislative”- și, pe de altă parte, a subliniat „importanța unei aplicări eficiente a directivei în statele membre, a căror sarcină nu va fi ușoară, deoarece i) organismele de monitorizare nu dispun de suficient personal calificat, ii) există dificultăți în repartizarea sarcinilor între organismele respective, iii) numărul întreprinderilor care ar trebui monitorizate este foarte mare”, afirmând în concluzie că „punctul forte al directivei al trebui să-l constituie chiar punerea ei în aplicare”.

3.5.

După cei 12 ani de existență a directivei, în pofida aspectelor pozitive cuprinse în comunicare, CESE are îndoieli serioase cu privire la măsura în care ea reprezintă instrumentul adecvat de combatere a exploatării lucrătorilor migranți aflați în situație ilegală și de regularizare a situației lor în țările gazdă.

3.6.

CESE consideră, de asemenea, că Directiva privind sancțiunile împotriva angajatorilor nu este suficientă, ca atare, pentru a promova căile legale de migrație și a combate cu succes imigrația ilegală. Este necesară o abordare mai cuprinzătoare, care să vizeze corelarea diferitelor dispoziții ale politicii UE în domeniul migrației legale cu eforturile naționale de combatere a muncii nedeclarate. Este necesar ca întreprinderile să poată angaja mai ușor migranți aflați în situație regulamentară, iar normele ar trebui să fie simplificate, clarificate și să nu fie excesiv de birocratice.

4. Observații specifice privind sancțiunile la adresa angajatorilor

4.1.

CESE consideră că este foarte important ca directiva să prevadă că sancțiunile financiare și penale trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive, pentru a reduce motivația angajatorilor de a angaja migranți aflați în situație ilegală. Sancțiunile ar trebui să depășească cu mult beneficiile economice generate de angajarea migranților în situație ilegală (8).

4.2.

În mod similar, CESE evidențiază măsurile administrative suplimentare prevăzute în directivă, cum ar fi pierderea dreptului de a beneficia de prestații publice sau excluderea de la participarea la contracte de achiziții publice, rambursarea subvențiilor publice, închiderea temporară sau definitivă a unităților sau retragerea licenței de desfășurare a activității profesionale. CESE regretă profund că aceste măsuri rămân foarte puțin utilizate, în pofida potențialului lor de a-i descuraja pe angajatori să angajeze migranți în situație ilegală (9).

4.3.

Există diferențe substanțiale între statele membre în ceea ce privește cuantumul sancțiunilor financiare și penale (de exemplu, sancțiunea financiară variază între 3 000 și 43 000 EUR, iar durata pedepsei cu închisoarea variază între 8 zile și 12 ani) (10). Cu toate acestea, ar fi important să existe informații cu privire la o viziune de ansamblu asupra modului în care se combină diferitele sancțiuni aplicate în statele membre.

4.4.

CESE subliniază că statele membre cu un sistem de sancțiuni mai strict consideră că un cuantum mai ridicat al sancțiunilor financiare reprezintă un bun factor de descurajare a angajării ilegale, în timp ce statele membre care aplică sancțiuni cu un cuantum inferior sau în care riscul aplicării de sancțiuni este considerat scăzut în comparație cu potențialul profit obținut ca urmare a angajării ilegale au constatat că sancțiunile nu sunt suficient de disuasive. O constatare semnificativă este că, începând cu anul 2014, unsprezece state membre și-au modificat legislația pentru a majora cuantumul amenzii aplicate (11).

4.5.

Deși înțelege că diferența dintre nivelurile amenzilor aplicate în statele membre depinde de o serie de elemente, cum ar fi situația economică și nivelul salariului minim dintr-un stat membru, așa cum se menționează în comunicare, CESE consideră că o astfel de situație nu justifică existența unor sancțiuni lipsite de efect disuasiv.

4.6.

CESE consideră inacceptabilă existența unor lacune semnificative în informațiile furnizate de statele membre referitoare la aplicarea sancțiunilor penale împotriva angajatorilor și numărul de proceduri penale inițiate. Chiar și în aceste condiții, elementele de care dispunem arată că directiva a avut un impact limitat în ceea ce privește descurajarea angajării ilegale prin aplicarea de sancțiuni; ca atare, CESE condamnă faptul că nu s-a reușit încă să se instituie un cadru eficient, cu sancțiuni efective, proporționale și disuasive, în întreaga UE (12).

4.7.

CESE constată și subliniază că feedbackul furnizat de părțile interesate reprezentând sindicatele și ONG-urile, colectat în cursul consultărilor specifice pe această temă, arată că sancțiunile pentru angajatorii abuzivi par să fie mai mici decât beneficiile obținute prin muncă nedeclarată și prin dumping social (13). Cu toate acestea, potrivit evaluării angajatorilor, sancțiunile sunt suficient de severe, fiind important să se îmbunătățească aplicarea eficace și proporțională a sancțiunilor în cadrul punerii în aplicare a directivei de către fiecare stat membru.

5. Observații specifice privind măsurile de protejare a drepturilor migranților în situație ilegală

5.1.

Articolul 6 alineatul (2) și articolul 13 din directivă acordă migranților aflați în situație ilegală un set de drepturi pentru a garanta că aceștia sunt informați în mod corespunzător, că pot depune plângeri împotriva încălcărilor dreptului muncii și că pot solicita rambursarea salariilor neplătite. Toate sunt dispoziții esențiale pentru protejarea migranților împotriva riscului de exploatare și abuz (14).

5.2.

CESE constată și împărtășește punctele de vedere și analizele Comisiei în acest domeniu, în special următoarele aspecte:

(i)	este necesar să se depună în continuare eforturi suplimentare pentru punerea în aplicare a elementelor de protecție ale directivei, în special în ceea ce privește accesul la informații și la justiție, recuperarea plăților restante și acordarea permiselor de ședere temporară (15);

(ii)	majoritatea statelor membre furnizează doar informații generale privind drepturile angajaților, nu și informații specifice care să fie relevante pentru situația specifică a lucrătorilor migranți în situație ilegală;

(iii)

cooperarea dintre autoritățile publice și partenerii sociali și organizațiile neguvernamentale este esențială pentru a facilita depunerea plângerilor, deoarece acestea au adesea contact direct cu lucrătorii și pot crește gradul de conștientizare, îi pot informa pe migranții în situație ilegală cu privire la drepturile lor, pot consolida încrederea reciprocă și îi pot ajuta pe lucrători să identifice situațiile de muncă nedeclarată și de exploatare prin muncă pentru a depune o plângere. Rolul partenerilor sociali și al organizațiilor neguvernamentale este, de asemenea, foarte important pentru a facilita depunerea plângerilor, a denunța situația de exploatare și a reduce teama migranților în situație ilegală de a fi supuși procedurilor de returnare în cazul în care sunt depistați de autoritățile din domeniul migrației. În marea majoritate a statelor membre, legea acordă un rol important acestor părți interesate, în special sindicatelor, în cadrul mecanismului național de facilitare a depunerii plângerilor (16);

(iv)

migranții în situație ilegală care au fost victime ale exploatării prin muncă se confruntă cu provocări în accesul la procedurile necesare pentru obținerea permiselor de ședere sau în condițiile de acordare a permiselor. Părțile interesate raportează că victimele se confruntă cu lipsa de acces la informații și la consiliere juridică privind disponibilitatea permiselor și modalitatea de a depune o cerere pentru eliberarea permisului sau de a solicita examinarea cererii, acordarea permiselor în situațiile în care există acuzații penale împotriva anumitor angajatori și condiționarea acordării permiselor de participarea victimelor la procedurile penale, cu toate că acest lucru nu este impus de directivă (17).

(v)

Agenția pentru Drepturi Fundamentale arată că, în unele state membre, migranții aflați în situație de ședere ilegală nu recurg la sistemele existente de depunere a plângerilor. Acest lucru s-ar putea datora mai multor motive: lipsa unor stimulente pentru ca lucrătorii să își clarifice situația; informații limitate cu privire la drepturile lor și la mecanismul disponibil de depunere a plângerilor; bariere economice, cum ar fi cotizațiile plătite de membrii sindicatelor, care oferă asistență doar membrilor și, în majoritatea cazurilor, teama de a fi depistați, reținuți și returnați (18);

(vi)

partenerii sociali și organizațiile neguvernamentale joacă, de asemenea, un rol central în promovarea și în punerea în aplicare a măsurilor de protecție prevăzute în directivă, procedând astfel încât ele să se aplice unui număr cât mai mare de migranți în situație ilegală. Comisia va consolida dialogul cu partenerii sociali și cu organizațiile neguvernamentale care îi reprezintă pe lucrătorii fără forme legale și va colabora cu platforma europeană împotriva muncii nedeclarate atunci când se vor desfășura aceste activități.

5.3.

CESE avertizează că este posibil ca lucrătorii migranți în situație ilegală, chiar și atunci când sunt informați cu privire la drepturile lor de către sindicate, organizații ale societăți civile sau guverne, să nu depună plângeri împotriva angajatorilor pentru recuperarea salariilor neplătite sau să nu denunțe posibile situații de exploatare, din cauză că se tem că li se poate impune returnarea, își pot pierde veniturile și, în unele cazuri, pot suferi represalii din partea angajatorilor.

6. Observații specifice privind inspecțiile

6.1.

CESE împărtășește poziția Comisiei, potrivit căreia inspecțiile reprezintă cele mai importante instrumente pentru a-i depista pe angajatorii care angajează migranți în situație ilegală și pentru a identifica situațiile de exploatare. Pe baza rezultatelor inspecțiilor, angajatorii pot fi considerați răspunzători și sancționați și se pot lua măsurile necesare pentru a-i proteja pe lucrătorii migranți în situație ilegală care sunt supuși exploatării. Articolul 13 alineatul (1) din directivă impune statelor membre să asigure inspecții eficiente și adecvate, bazate pe evaluări de risc, care să identifice sectoarele de activitate cele mai expuse riscurilor, fără de care este imposibil să se îndeplinească obiectivele directivei (19). De asemenea, CESE subliniază că, pe lângă asigurarea unor inspecții eficace, trebuie abordate și alte probleme legate de angajarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală.

6.2.

CESE este surprins să constate că în comunicare nu se face nicio referire la Autoritatea Europeană a Muncii (ELA) sau la participarea ei la inspecțiile europene, deși se știe că numeroase lanțuri de angajare și subcontractare a lucrătorilor migranți în situație ilegală operează la nivel european, ceea ce necesită ca inspecția să fie efectuată la același nivel. CESE afirmă că această situație trebuie remediată.

6.3.

CESE sprijină pe deplin concluziile Comisiei privind inspecțiile, în special următoarele:

(i)

este puțin probabil ca numărul de inspecții efectuate în cadrul actualului sistem să-i descurajeze pe angajatori să angajeze migranți în situație ilegală. Ponderea angajatorilor activi într-un sector care face obiectul inspecțiilor tinde să fie foarte scăzută; prin urmare, angajatorii pot considera că avantajul economic obținut ca urmare a angajării ilegale este mai mare decât probabilitatea să fie depistată prin intermediul inspecțiilor (20);

(ii)	statele membre și alte părți interesate raportează că personalul autorităților de inspecție a muncii este adesea insuficient și că acestea nu dispun de resurse, ceea ce afectează numărul și frecvența inspecțiilor efectuate (21);

(iii)

părțile interesate promovează ideea separării activității de inspecție a muncii de activitățile de asigurare a respectării legii/aspectele legate de imigrare prin intermediul unui „firewall”, care ar garanta că migranții în situație ilegală depistați în timpul inspecțiilor nu vor fi trimiși către autoritățile din domeniul imigrației pentru procedura de returnare (22).

6.4.

În acest sens, CESE consideră inacceptabil faptul că, în câteva state membre, inspecțiile nu pun accentul pe sectoarele de risc, situație care nu răspunde cerinței directivei (23). În majoritatea statelor membre, printre cele mai frecvente sectoare expuse acestui risc se numără agricultura, construcțiile, industria prelucrătoare, îngrijirea la domiciliu și asistența socială, serviciile hoteliere și alimentare.

6.5.

CESE subliniază observația Agenției pentru Drepturi Fundamentale, potrivit căreia inspecțiile efectuate în comun de autoritățile din domeniul muncii, unitățile de combatere a traficului de persoane sau alte unități specializate instruite în domeniul exploatării prin muncă pot contribui la identificarea migranților care sunt victime ale exploatării prin muncă sau ale traficului de ființe umane (24).

6.6.

În legătură cu acest punct de vedere al Agenției pentru Drepturi Fundamentale, CESE subliniază însă că părțile interesate subliniază că lucrătorii supuși abuzurilor sunt descurajați să-și raporteze situația în timpul inspecțiilor din cauza riscului de a fi reținuți și returnați, în special atunci când inspecțiile sunt efectuate în comun de inspecția muncii și de poliție/autorități din domeniul imigrației.

7. Observații specifice privind lacunele semnificative în ce privește informațiile

7.1.

Directiva prevede ca statele membre să comunice anual Comisiei numărul de inspecții efectuate și rezultatele acestora, plățile restante efectuate de către angajatori, celelalte măsuri aplicate și facilitarea depunerii plângerilor. Aceste informații sunt esențiale pentru evaluarea modului în care sunt puse în aplicare măsurile prevăzute în directivă și a consecințelor acestora. Statele membre furnizează însă informații foarte puține și inegale, ceea ce determină existența unor lacune semnificative în materie de date referitoare la inspecții și la rezultatele acestora (25).

7.2.

Din cauza lipsei de informații fiabile și complete, este dificil să se evalueze în mod concludent dacă directiva a avut un impact în descurajarea și reducerea angajărilor ilegale și dacă sancțiunile penale prevăzute de statele membre sunt efective, proporționale și disuasive. Îmbunătățirea colectării de informații ar contribui la o strategie mai eficace de asigurare a respectării legii, atât la nivel național, cât și la nivelul UE (26).

7.3.

CESE salută inițiativa Comisiei de a crea, cu sprijinul Rețelei europene de migrație, un sistem informatic de comunicare a informațiilor și o bază de date care să permită obținerea cu regularitate și în timp util a unor informații comparabile (27). Rețeaua europeană de migrație poate fi, de asemenea, un vehicul util pentru a structura oportunitățile de învățare reciprocă și de schimb de practici între statele membre și părțile interesate relevante.

7.4.

CESE consideră că această bază de date trebuie să respecte normele Regulamentului general privind protecția datelor și să nu poată fi utilizată de serviciile de imigrație ale statelor membre pentru a-i identifica pe lucrătorii în situație neregulamentară și a-i returna ulterior în țările lor de origine.

8. Observații specifice privind intensificarea acțiunilor împotriva angajării ilegale

8.1.

CESE sprijină pe deplin următoarele poziții și intenții ale Comisiei, astfel cum sunt prezentate în comunicarea supusă examinării:

8.1.1.

Pentru a combate migrația ilegală, este necesar ca UE să ia în considerare toate aspectele legate de acest fenomen prin intermediul unei abordări cuprinzătoare, astfel cum se precizează în noul pact. Pe lângă abordarea cauzelor profunde ale migrației, relansarea – în parteneriat cu țările terțe – a luptei împotriva persoanelor care introduc ilegal migranți și accelerarea deschiderii unor căi legale de migrație către UE, este necesar, de asemenea, ca UE să își consolideze răspunsul la angajarea ilegală, ca factor al migrației ilegale și ca sursă de exploatare și de abuzuri. În acest scop, este necesar să se asigure punerea în aplicare și asigurarea respectării mai eficace a Directivei, care este cel mai important instrument de care dispunem și al cărui potențial nu a fost încă exploatat pe deplin (28).

8.1.2.

De asemenea, Comisia va monitoriza în permanență punerea în aplicare a directivei și va pune accentul pe asigurarea efectivă a respectării acesteia, sprijinind în același timp statele membre în eforturile pe care le depun în acest sens. După adoptarea prezentei comunicări, Comisia va colabora cu autoritățile relevante ale statelor membre pentru a obține informații suplimentare cu privire la punerea în aplicare a principalelor obligații privind sancțiunile, inspecțiile și protecția drepturilor migranților care decurg din directivă și care vizează identificarea unor posibile soluții. După caz, Comisia va iniția proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (29).

8.1.3.

Până la sfârșitul anului 2022, Comisia va pune în aplicare măsurile stabilite în comunicarea supusă examinării și va raporta cu privire la rezultatele obținute în cadrul următorului raport privind punerea în aplicare, ce trebuie prezentat cel târziu în 2024. Luând în considerare progresele realizate ca urmare a recomandărilor prezentate în această comunicare și eforturile reînnoite depuse în direcția punerii în aplicare și a asigurării respectării legislației, precum și posibilele evoluții în ceea ce privește angajarea ilegală și măsura în care Directiva este în continuare adecvată pentru a răspunde acestora, Comisia va analiza dacă este necesară modificarea cadrului juridic existent (30).

Bruxelles, 23 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) Comunicarea COM(2021) 592 final, a se vedea punctul 1.

(2) COM(2021) 592 final, a se vedea punctul 1.

(3) COM(2021) 592 final, a se vedea punctul 6.

(4) Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 168, 30.6.2009, p. 24).

(5) COM(2021) 592 final, a se vedea introducerea.

(6) COM(2021) 592 final, a se vedea punctul 2.3.

(7) Chowdury și alții/Grecia. Condițiile îngrozitoare din Manolada au atras atenția în 2013, când supraveghetorii fermei au deschis focul, rănind grav 30 de lucrători din Bangladesh care protestau pentru a denunța întârzierile în plata salariilor.

(8) COM(2021) 592 final, a se vedea punctul 2.

(9) COM(2021) 592 final, a se vedea punctul 2.3.

(10) COM(2021) 592 final, a se vedea punctele 2.1 și 2.2.

(11) COM(2021) 592 final, punctul 2.1.

(12) COM(2021) 592 final, punctul 2.2.

(13) COM(2021) 592 final, punctul 2.2.

(14) COM(2021) 592 final, punctul 3.

(15) COM(2021) 592 final, punctul 3.

(16) COM(2021) 592 final, punctul 3.2.

(17) COM(2021) 592 final, punctul 3.2.

(18) COM(2021) 592 final, punctul 3.2.

(19) COM(2021) 592 final, punctul 4.1.

(20) COM(2021) 592 final, punctul 4.1.

(21) COM(2021) 592 final, punctul 4.1.

(22) COM(2021) 592 final, punctul 4.1.

(23) COM(2021) 592 final, punctul 4.1.

(24) COM(2021) 592 final, punctul 4.1.

(25) COM(2021) 592 final, punctul 5.

(26) COM(2021) 592 final, punctul 5.

(27) COM(2021) 592 final, punctul 5.

(28) COM(2021) 592 final, punctul 6.

(29) COM(2021) 592 final, punctul 6.

(30) COM(2021) 592 final, punctul 6.

ANEXĂ

Următorul amendament, care a întrunit cel puțin o pătrime din voturile exprimate, a fost respins în timpul dezbaterii [articolul 59 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]:

AMENDAMENTUL 5

SOC/705 – Sancțiuni la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală

Punctul 1.7 subpunctul (i) a treia liniuță

Se modifică după cum urmează:

Aviz al secțiunii

Amendament

—	strategia de inspecție să precizeze că inspecțiile nu vor fi efectuate împreună cu autoritățile din domeniul migrației și că inspectorii de muncă nu au obligația de a informa autoritățile cu privire la migranții în situație ilegală , dacă întâlnesc astfel de cazuri la locurile de muncă inspectate ;

—

să solicite clarificarea strategiei privind inspecțiile efectuate de inspectoratele de muncă și a responsabilității profesionale a acestora în ce privește consemnarea cazurilor de migranți în situație ilegală . CESE observă că inspecțiile efectuate de inspectoratele de muncă împreună cu autoritățile din domeniul migrației au adesea ca scop asigurarea respectării normelor în materie de imigrație. Trebuie recunoscut că acest tip de inspecții îi pot descuraja pe lucrătorii exploatați să își semnaleze situația în timpul unei inspecții. Prin urmare, CESE solicită o definire clară a strategiei privind inspectoratele de muncă și a obligațiilor legale ale acestora.

Expunere de motive

Amendamentul urmărește să clarifice rolul inspectorilor și să sublinieze că, în cadrul sarcinilor lor profesionale, aceștia sunt responsabili pentru raportarea către autorități a prezenței migranților în situație ilegală care s-ar putea afla la locurile de muncă inspectate, recunoscând, în același timp, că inspecțiile comune îi pot descuraja pe lucrătorii exploatați să-și raporteze situația cu această ocazie. Ar fi foarte utilă clarificarea strategiei privind inspectorii de muncă.

Rezultatul votului:

Voturi pentru:	48
Voturi împotrivă:	70
Abțineri:	16

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/90

[COM(2021) 591 final]

(2022/C 290/15)

Raportor:	domnul José Antonio MORENO DÍAZ
Coraportor:	domnul Pietro Vittorio BARBIERI

Sesizare	Comisia Europeană, 1.12.2021
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	7.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	212/0/5

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Introducerea ilegală de migranți este o activitate infracțională transfrontalieră care pune în pericol viețile cetățenilor, încalcă drepturile fundamentale și perturbă gestionarea metodică a fluxurilor de migrație. În ultimii 20 de ani, introducerea ilegală de persoane a crescut ca urmare a numeroșilor factori de îndepărtare din țările de origine (încălcări ale drepturilor omului, violență, conflicte, inegalități, factori economici, factori de mediu etc.), dar și din cauza lipsei unor mijloace juridice de accesare a teritoriilor multor țări. Restricțiile, care s-au amplificat ca urmare a pandemiei de COVID-19, au făcut să crească numărul de persoane care utilizează aceste rețele ilegale, cu toate riscurile implicate de acest demers.

1.2.

De la începutul său, politica europeană în domeniul migrației a urmărit, printre altele, să combată această activitate infracțională, să prevină exploatarea migranților de către rețelele infracționale și să reducă motivațiile care stau la baza migrației ilegale. Planul de acțiune reînnoit al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2021-2025) ar trebui înțeles ca un instrument de continuitate și îmbunătățire în ceea ce privește lupta Uniunii Europene împotriva acestei activități infracționale.

1.3.

Potrivit Europol, peste 90 % dintre persoanele care pătrund în Uniunea Europeană în mod ilegal au fost ajutate în anumite etape ale călătoriei lor de rețelele de introducere ilegală de migranți. În cadrul luptei împotriva introducerii ilegale de migranți, Uniunea Europeană consideră drept o prioritate colaborarea cu țările partenere pentru a reduce motivele care îi determină să se angajeze în aceste călătorii periculoase, a aborda cauzele profunde ale migrației ilegale, a promova migrația legală și căi legale sigure de migrație către Europa, a consolida gestionarea frontierelor comune, a aborda factorii de atracție precum locurile de muncă ilegale, precum și pentru a facilita returnarea și reintegrarea persoanelor care se află în situație de ședere ilegală pe teritoriul UE.

1.4.

CESE salută planul de acțiune reînnoit al UE și abordarea cuprinzătoare pe care o propune, precum continuarea eforturilor Uniunii de a combate introducerea ilegală de migranți. Fiind o activitate infracțională, este evident că introducerea ilegală de migranți pune în pericol viețile migranților și le încalcă drepturile, și profită în mod necuvenit de persoanele care încearcă să pătrundă pe teritoriul UE, reprezentând totodată o amenințare la adresa securității europene.

1.5.

CESE înțelege că protejarea frontierelor externe reprezintă o prioritate pentru Uniunea Europeană, dar subliniază că acestea trebuie să fie protejate mereu garantându-se respectarea drepturilor omului și inviolabilitatea dreptului internațional public, și asigurându-se întotdeauna protecția persoanelor și evitându-se incriminarea solidarității. În orice caz, lupta împotriva traficului de migranți nu poate fi niciodată îndreptată împotriva migranților înșiși sau împotriva ajutorului și asistenței umanitare care li se acordă.

1.6.

CESE consideră că este esențială combaterea introducerii ilegale de migranți prin intermediul unei abordări la nivelul întregii rute. Aceasta înseamnă consolidarea măsurilor propuse împotriva rețelelor de introducere ilegală de migrați prin îmbunătățirea cooperării judiciare și polițienești, prin îmbunătățirea cooperării și a dialogului cu țările învecinate în ceea ce privește lupta împotriva rețelelor de introducere ilegală de migranți, prin consolidarea acțiunilor menite să prevină exploatarea și să asigure protecția persoanelor introduse ilegal, precum și prin combaterea într-un mod mai coordonat și mai ferm a formelor ilegale de muncă și a exploatării prin muncă.

1.7.

CESE este de acord cu nevoia de a elimina cererea, pentru a viza profiturile rețelelor de introducere ilegală de migranți. Cu toate acestea, Comitetul atrage atenția asupra disfuncționalităților ce pot rezulta din abordarea exclusivă a ofertei (adică a rețelelor). În acest sens, Comitetul subliniază că existența unor canale juridice, eficace și sigure, precum și protecția dreptului de azil, sunt esențiale pentru dezactivarea, în mare parte, a acestor modele de afaceri ilegale.

1.8.

De asemenea, CESE condamnă cu fermitate instrumentalizarea migranților și a solicitanților de azil ca elemente de destabilizare a UE (1).

1.9.

CESE subliniază că protejarea persoanelor și acordarea de asistență medicală (2) și ajutor de solidaritate nu ar trebui să fie incriminate și tratate în același mod ca rețelele de introducere ilegală de migranți, și ar trebui să fie urmărite penal numai atunci când sunt comise intenționat în scopul obținerii, în mod direct sau indirect, a unui beneficiu financiar sau material de alt tip (3). Clauza de exonerare obligatorie de răspundere trebuie inclusă în mod expres dacă au existat motive umanitare care au justificat acțiunile de ajutor sau asistență.

2. Observații generale

2.1.

2.2.

În ultimii 20 de ani, introducerea ilegală de persoane a crescut ca urmare a numeroșilor factori de îndepărtare din țările de origine (încălcări ale drepturilor omului, violență, conflicte, inegalități, factori economici, factori de mediu etc.), dar și din cauza lipsei unor mijloace juridice de accesare a teritoriilor multor țări. Restricțiile, care s-au amplificat ca urmare a pandemiei de COVID-19, au făcut să crească numărul de persoane care utilizează aceste rețele ilegale, cu toate riscurile implicate de acest demers (4).

2.3.

Principala diferență dintre introducerea ilegală de migranți și traficul de persoane constă în faptul că, în cazul celei dintâi, migranții participă în mod voluntar la procesul de migrație, plătind pentru serviciile unei persoane care introduce ilegal migranți pentru a traversa o frontieră internațională; în cazul traficului de persoane, persoanele sunt traficate în scopuri de exploatare prin muncă, de exploatare sexuală sau de prelevare de organe, și sunt victime care au nevoie de asistență și de sprijin. Activitățile de trafic de persoane nu sunt neapărat transfrontaliere. Cele două fenomene sunt deseori interconectate, întrucât persoanele introduse ilegal pot deveni victime ale traficanților în scopuri de exploatare prin muncă, de exploatare sexuală sau de alt tip de exploatare.

2.4.

De la începutul său, politica europeană în domeniul migrației a urmărit, printre altele, să combată această activitate infracțională, să prevină exploatarea migranților de către rețelele infracționale și să reducă motivațiile care stau la baza migrației ilegale. În Pactul privind migrația și azilul prezentat de Comisia Europeană în 2020, se menționează că lupta împotriva introducerii ilegale de migranți este o prioritate și că „va fi consolidată cooperarea cu țările de origine și de tranzit pentru a preveni călătoriile periculoase și trecerile neregulamentare ale frontierei, inclusiv prin intermediul încheierii unor parteneriate personalizate cu țările terțe în vederea combaterii introducerii ilegale de migranți”.

2.5.

2.6.

Planul de acțiune reînnoit al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2021-2025) ar trebui înțeles ca un instrument al continuității în ceea ce privește lupta Uniunii Europene împotriva acestei activități infracționale. Introducerea ilegală de migranți nu trebuie privită doar ca o provocare legată de migrație, ci și ca o amenințare la adresa securității, care afectează frontierele externe ale UE. Gestionarea și protecția adecvată a frontierelor externe ale UE, cu respectarea cadrului juridic internațional și a drepturilor fundamentale, constituie un element-cheie. UE trebuie să consolideze standardele și procedurile comune într-un mod care să respecte drepturile omului și standardele internaționale, pentru a preveni introducerea ilegală de migranți în UE.

2.7.

În cadrul luptei împotriva introducerii ilegale de migranți, Uniunea Europeană consideră drept o prioritate colaborarea cu țările partenere pentru a reduce motivele care îi determină să se angajeze în aceste călătorii periculoase, a aborda cauzele profunde ale migrației ilegale, a promova migrația legală și căi legale sigure de migrație către Europa, a consolida gestionarea frontierelor comune, precum și pentru a facilita returnarea și reintegrarea persoanelor care se află în situație de ședere ilegală pe teritoriul european (5).

2.8.

Lupta împotriva traficului de persoane implică, totodată, consolidarea aplicării Directivei privind sancțiunile la adresa angajatorilor (6) și înțelegerea faptului că munca fără forme legale constituie un element de atracție pentru migrația ilegală și că poate fi corelată cu introducerea ilegală de migranți: trebuie reamintit faptul că, dacă există lucrători străini aflați într-o situație de ședere ilegală în UE, acest lucru se întâmplă pentru că există angajatori neregulamentari care le oferă locuri de muncă fără forme legale ce nu respectă condițiile minime de muncă în ceea ce privește salariile, programul de muncă, condițiile de sănătate și securitate etc.

2.9.

Planul de acțiune reînnoit al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2021-2025) ține seama de rezultatele consultărilor specifice și ale unei consultări publice care a avut loc între 19 martie și 11 iunie 2021. Prin contribuția la contracararea modelelor de afaceri infracționale, acesta sprijină, totodată, obiectivele Strategiei UE privind uniunea securității (7), precum și ale Strategiei UE de combatere a criminalității organizate 2021-2025 (8) și ale Strategiei UE privind combaterea traficului de persoane 2021-2025 (9).

3. Observații cu privire la Planul de acțiune reînnoit al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2021-2025)

3.1.

CESE salută planul de acțiune reînnoit al UE și abordarea cuprinzătoare pe care o propune, precum continuarea eforturilor Uniunii Europene de a combate introducerea ilegală de migranți și traficul de persoane.

3.2.

Fiind o activitate infracțională, este evident că introducerea ilegală de migranți pune în pericol viețile migranților și le încalcă drepturile și, de asemenea, profită în mod necuvenit de persoanele care încearcă să pătrundă pe teritoriul UE. Prin urmare, CESE consideră că ar trebui instituite mecanismele și instrumentele necesare pentru a combate această activitate infracțională.

3.3.

CESE înțelege că protejarea frontierelor externe reprezintă, de asemenea, o prioritate pentru Uniunea Europeană, dar subliniază că acestea trebuie să fie protejate mereu, garantându-se respectarea drepturilor omului și inviolabilitatea dreptului internațional public, și asigurându-se întotdeauna protecția persoanelor și evitându-se incriminarea solidarității. În orice caz, lupta împotriva introducerii ilegale de migranți nu poate fi niciodată îndreptată împotriva migranților înșiși sau împotriva ajutorului și asistenței umanitare acordate acestora, și nici nu poate fi o scuză pentru abolirea dreptului de azil atât în UE, cât și la nivel internațional.

3.4.

Protejarea persoanelor și acordarea de asistență medicală (10) și ajutor de solidaritate nu ar trebui să fie incriminate și tratate în același mod ca rețelele de introducere ilegală de migranți, și ar trebui să fie urmărite penal numai atunci când sunt comise intenționat în scopul obținerii, în mod direct sau indirect, a unui beneficiu financiar sau material de alt tip (11). Clauza de exonerare obligatorie de răspundere trebuie inclusă în mod expres dacă au existat motive umanitare care au justificat acțiunile de ajutor sau asistență.

3.5.

CESE consideră că este esențial să se combată introducerea ilegală de migranți prin intermediul unei abordări la nivelul întregii rute, și să se înțeleagă faptul că lipsa unor rute legale și sigure constituie unul dintre motivele pentru care rețelele de introducere ilegală de migranți pot prospera.

3.6.

De asemenea, CESE consideră că munca fără forme legale poate fi legată de rețelele de introducere ilegală de persoane, care deseori ajung în situații de exploatare prin muncă. Prin urmare, CESE consideră că ar trebui depuse eforturi pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a Directivei privind sancțiunile la adresa angajatorilor și pentru a combate într-un mod mai coordonat și mai ferm formele ilegale de muncă și exploatarea prin muncă.

3.7.

CESE consideră că este necesar să se consolideze măsurile propuse împotriva rețelelor de introducere ilegală de migranți prin îmbunătățirea cooperării judiciare și polițienești, prin sprijinirea activității Platformei multidisciplinare europene împotriva amenințărilor infracționale (EMPACT) și a EUROJUST și prin îmbunătățirea colectării de informații și a campaniilor de informare privind riscurile introducerii ilegale de migranți la sursă.

3.8.

CESE salută faptul că această abordare integrată implică și îmbunătățirea cooperării și a dialogului cu țările învecinate în lupta împotriva rețelelor de introducere ilegală de migranți, dar avertizează asupra pericolului unui impact negativ asupra relațiilor de cooperare cu aceste țări, care ar putea avea ca efect consolidarea rețelelor de introducere ilegală de migranți prin falsa utilizare a unor concepte precum returnarea și integrarea. În acest sens, ar trebui remarcat faptul că comunicarea Comisiei atrage atenția în mod corect asupra rolului tot mai important pe care îl joacă actorii statali în crearea și facilitarea în mod artificial a imigrației clandestine pentru a promova destabilizarea UE.

3.9.

CESE consideră că este esențial să se consolideze acțiunile menite să prevină exploatarea și să asigure protecția persoanelor introduse ilegal. În acest sens, Comitetul consideră că este necesară elaborarea unor acțiuni-pilot pe baza abordării la nivelul întregii rute, la care să participe administrațiile și actorii sociali din țările de origine, de tranzit și de destinație.

3.10.

CESE consideră că dezvoltarea de parteneriate operaționale împotriva traficului de persoane cu țări terțe prezintă interes, dar atrage atenția asupra faptului că aceste acorduri nu trebuie să încalce principiile directoare ale Uniunii Europene, nici nu trebuie încheiate cu țări în care au loc încălcări sistematice ale drepturilor omului.

3.11.

CESE consideră că Planul de acțiune reînnoit ale UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2021-2025) reușește să identifice riscurile reprezentate de această activitate infracțională și viteza cu care rețelele de introducere ilegală de migranți se adaptează circumstanțelor și utilizează noi tehnologii spre marele lor profit.

3.12.

CESE este de acord cu nevoia de a elimina cererea, pentru a viza profiturile rețelelor de introducere ilegală de migranți, astfel cum se indică în planul de acțiune reînnoit. Cu toate acestea, atrage atenția asupra disfuncționalităților ce pot rezulta din abordarea exclusivă a ofertei (adică a rețelelor), fără înțelegerea nevoii unor reforme structurale menite să reducă cererea. În acest sens, Comitetul subliniază că existența unor canale juridice, eficace și sigure, precum și protecția dreptului de azil, sunt esențiale pentru dezactivarea, în mare parte, a acestor modele de afaceri ilegale.

3.13.

CESE este îngrijorat că îmbunătățirea prevenirii introducerii ilegale de migranți – un obiectiv pe care îl împărtășește – ar putea constitui o încălcare a mecanismelor de asistare a migranților vulnerabili. Comitetul evidențiază faptul că, în ultimele luni, s-a înregistrat o creștere a acțiunilor desfășurate de partide și guverne pentru a incrimina actele de solidaritate. CESE subliniază că protejarea persoanelor vulnerabile și furnizarea de asistență medicală (12) și de ajutor de solidaritate nu ar trebui incriminate și tratate în același mod în care sunt incriminate și tratate rețelele de introducere ilegală de migranți (13).

3.14.

CESE consideră că ar trebui acordată o atenție specială victimelor introducerii ilegale de migranți, în special celor care sunt mai vulnerabile, precum minorii (neînsoțiți) (14), persoanele cu handicap și femeile (15). Comitetul solicită Comisiei să elaboreze o directivă privind protecția străinilor minori neînsoțiți, care să aibă drept corolar interesul superior al copilului. În plus, activitățile desfășurate de actorii din cadrul societății civile, de entitățile sociale și de ONG-uri pentru susținerea și sprijinirea victimelor introducerii ilegale de migranți ar trebui recunoscute ca acțiuni umanitare menite să consolideze principiile UE.

3.15.

CESE recunoaște că planul este, de asemenea, relevant și abordează în mod clar problemele actuale ale instrumentalizării migrației, în care este evidentă implicarea directă a actorilor statali. Ca și Consiliul European (16), CESE condamnă, de asemenea, instrumentalizarea migranților și a solicitanților de azil ca elemente de destabilizare, după cum s-a observat recent la frontierele cu Maroc și, mai ales, cu Belarus (17).

3.16.

CESE subliniază că statele membre sunt obligate să respecte întotdeauna angajamentele internaționale, inclusiv Convenția de la Geneva din 1951 și Protocolul de la New York din 1967, care guvernează dreptul de azil, pe lângă întregul cadru legislativ al UE.

3.17.

Faptul de a configura migrația ca o amenințare, și discursul care prezintă migranții ca pe un pericol, dezumanizează ființele umane și îi favorizează doar pe cei care doresc să profite de aceștia din motive politice geostrategice sau naționale.

3.18.

CESE regretă faptul că lupta împotriva introducerii ilegale de migranți este mai importantă decât lupta împotriva traficului de persoane, care rămâne activitatea infracțională cea mai lucrativă și reprezintă nu doar o încălcare a drepturilor omului, ci și o amenințare reală la adresa securității naționale, a creșterii economice și a dezvoltării durabile (18).

Bruxelles, 23 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) Viitorul Aviz CESE REX/554.

(2) CPME statement on criminalisation of acts of solidarity (Declarația CPME privind incriminarea actelor de solidaritate). A se vedea, de asemenea, raportul Parlamentului European (2019): Măsuri adecvate? Directiva privind facilitarea și incriminarea asistenței umanitare acordate migranților clandestini: actualizare 2018

(3) Articolul 6 din Protocolul ONU împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare, adițional la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate.

(4) Global Initiative (2021), The Global Illicit Economy (Economia ilegală globală).

(5) JO C 517, 22.12.2021, p. 86.

(6) Directiva 2009/52/CE.

(7) COM(2020) 605 final.

(8) COM(2021) 170 final.

(9) COM(2021) 171 final.

(10) CPME statement on criminalisation of acts of solidarity (Declarația CPME privind incriminarea actelor de solidaritate). A se vedea, de asemenea, raportul Parlamentului European (2019): Măsuri adecvate? Directiva privind facilitarea și incriminarea asistenței umanitare acordate migranților clandestini: actualizare 2018.

(11) Articolul 6 din Protocolul ONU împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare, adițional la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate.

(12) CPME statement on criminalisation of acts of solidarity (Declarația CPME privind incriminarea actelor de solidaritate). A se vedea, de asemenea, raportul Parlamentului European (2019) Măsuri adecvate? Directiva privind facilitarea și incriminarea asistenței umanitare acordate migranților clandestini: actualizare 2018.

(13) Consiliul de experți privind Legea referitoare la ONG-uri al Conferinței ONG-urilor internaționale a Consiliului Europei: Using criminal law to restrict the work of NGOs supporting refugees and other migrants in Council of Europe Member States (Utilizarea dreptului penal pentru a restricționa activitatea ONG-urilor care oferă sprijin refugiaților și altor migranți în statele membre ale Consiliului Europei) (2019).

(14) JO C 429, 11.12.2020, p. 24.

(15) Obiectivul 9 din Pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine: Consolidarea combaterii introducerii ilegale de migranți, la nivel transnațional. A se vedea, de asemenea, punctul 25(c): Elaborarea unor protocoale de cooperare care ia în considerare dimensiunea de gen și drepturile copilului de-a lungul rutelor de migrație, care descriu măsuri pas cu pas pentru a identifica și a ajuta în mod adecvat migranții introduși ilegal.

(16) JOIN(2021) 32 final, Responding to state-sponsored instrumentalisation of migrants at the EU external border (Răspunsul la instrumentalizarea susținută de stat a migranților la frontierele externe ale UE).

(17) https://www.eesc.europa.eu/ro/news-media/presentations/eesc-expresses-its-concern-about-situation-border-belarus

(18) Bigio, J., & Vogelstein, R. B. (2021), Ending Human Trafficking in the Twenty-First Century (Eliminarea traficului de persoane în secolul XXI), Consiliul pentru relații externe.

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/95

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Condiții de muncă mai bune pentru o Europă socială mai puternică: valorificarea deplină a beneficiilor digitalizării pentru viitorul muncii

[COM(2021) 761 final]

și privind Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru lucrul pe platforme

[COM(2021) 762 final]

(2022/C 290/16)

Raportoare:

Cinzia DEL RIO

Sesizare	Parlamentul European, 17.1.2022 Consiliul Uniunii Europene, 4.5.2022
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	7.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	149/80/18

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Pandemia a evidențiat unele schimbări în lumea muncii, care erau deja pe cale să se producă, și a accelerat extinderea tuturor formelor de muncă pe platforme, consolidând astfel creșterea și impactul economiei digitale.

1.2.

CESE salută propunerea Comisiei Europene de directivă privind îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru lucrul pe platforme [COM (2021) 762], în cadrul punerii în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale. Această intervenție normativă ar trebui să vizeze stabilirea unor definiții clare ale criteriilor de clasificare a relațiilor de muncă și de reglementare a utilizării algoritmilor și ar trebui să ofere acces la protecție și la respectarea drepturilor sociale și a drepturilor lucrătorilor.

1.3.

CESE a subliniat deja, într-o serie de avize anterioare, care rămân relevante pentru prezentul aviz, oportunitățile și provocările care însoțesc munca pe platforme, precum și necesitatea de a stabili norme clare și echitabile pentru a asigura concurența loială pe piața internă, punerea în aplicare efectivă a drepturilor lucrătorilor și îmbunătățirea condițiilor de muncă. Obiectivul general este de a asigura respectarea și consolidarea pieței interne prin asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru toți actorii.

1.4.

CESE a subliniat că economia platformelor oferă oportunități atât pentru întreprinderi, cât și pentru lucrători. Întreprinderile pot avea acces la noi piețe, pot reduce costurile și pot valorifica inovațiile în domeniul tehnologiilor digitale și pot face apel la forța de muncă de la nivel mondial și local pentru a-și îmbunătăți eficiența și a-și spori productivitatea. Lucrătorii beneficiază de noi oportunități generatoare de venituri și de locuri de muncă, care sunt din ce în ce mai importante și chiar cruciale pentru grupurile vulnerabile, cum sunt tinerii, migranții și femeile. Aceste oportunități trebuie abordate într-un mod durabil din punct de vedere social.

1.5.

Preocupările exprimate în legătură cu condițiile de muncă în economia platformelor sunt, printre altele, accesul mai limitat la protecția socială și la securitatea socială, riscurile pentru sănătate și securitate, locurile de muncă precare, programul de lucru fragmentat și nivelurile inadecvate ale veniturilor și dificultățile în asigurarea recunoașterii drepturilor colective. Aceste preocupări trebuie abordate și trebuie dezvoltate soluții echilibrate la nivelurile corespunzătoare – european, național și prin negocieri colective care să implice platformele. CESE consideră că este necesar să se asigure egalitatea de tratament între companiile „tradiționale” și cele care utilizează mijloace digitale bazate pe funcțiile gestionării algoritmice, atunci când sunt utilizate pentru a gestiona organizarea muncii și relațiile de muncă: conducere, control și/sau putere organizațională.

1.6.

Dimensiunea platformelor digitale de muncă diferă. Pentru IMM-urile din cadrul platformelor, există și alte provocări, care trebuie luate în considerare, printre care provocările legate de costurile asociate infrastructurii și sarcinilor administrative și de adaptarea la transformarea digitală.

1.7.

1.8.

CESE este de acord că clasificarea juridică a raportului de muncă și distincția clară față de activitățile cu adevărat independente sunt esențiale pentru asigurarea securității juridice atât pentru întreprinderi, cât și pentru lucrători, precum și pentru asigurarea drepturilor și a protecției lucrătorilor. Această chestiune este tratată însă în mod diferit în diversele state membre. Dispozițiile legislative privind domenii specifice, hotărârile judecătorești pronunțate în urma conflictelor de muncă și contractele colective de muncă în anumite segmente ale muncii pe platforme cauzează o fragmentare a reglementărilor existente în cadrul UE și disparități în modul în care sunt tratați lucrătorii pe platforme în diversele state membre. Este necesar să se identifice în mod clar angajatorul responsabil din punct de vedere juridic, atât în ceea ce privește impozitarea și contribuțiile sociale, cât și în vederea instituirii unor procese de negociere colectivă.

1.9.

În fața acelorași provocări, Europa nu poate avea abordări normative diferite. CESE sprijină obiectivul propunerii legislative a Comisiei Europene de a aborda aceste reglementări foarte diverse din statele membre.

1.10.

CESE subliniază că noile norme ale directivei trebuie să se bazeze pe acquis-ul social al UE și trebuie să includă definiții clare, care să nu contravină acquis-ului juridic, contractelor colective de muncă sau jurisprudenței instanțelor din fiecare stat membru. Directiva ar trebui să constituie un cadru juridic clar, care să fie adaptat la nivel național în conformitate cu legislația și practicile naționale, încurajând în special procesele de negociere colectivă.

1.11.

În plus, prezentul aviz abordează în special următoarele aspecte ale directivei propuse:

Criteriile de clasificare: CESE subliniază că, întrucât criteriile de clasificare prevăzute la articolul 4 din propunere nu reflectă evoluția dinamică și rapidă a pieței digitale, ele ar putea necesita actualizări permanente, riscând să devină vagi și ambigue. Ar fi mai adecvat să se afirme că prezumția că există un raport de muncă se aplică în favoarea lucrătorilor individuali care își furnizează forța de muncă și/sau serviciile în cadrul funcțiilor specifice de conducere, control și/sau putere organizațională exercitate de platforma digitală în cauză prin intermediul gestionării algoritmice și, prin urmare, să se stabilească criteriile în funcție de aceste funcții. CESE este de acord ca platformele să aibă posibilitatea de a răsturna prezumția că există un raport de muncă.

1.12.

CESE subliniază că dimensiunea specifică a gestionării algoritmice, care are o influență substanțială asupra lucrătorilor, ar putea să nu fie pertinentă pentru definirea prezumției că există un raport de muncă care implică profesioniști înregistrați sau membri ai asociațiilor profesionale naționale, în cazul în care acestea există.

1.13.

Norme privind gestionarea algoritmică: CESE este de acord că gestionarea algoritmică are un impact semnificativ asupra condițiilor de muncă și ar trebui să se exercite în condiții de transparență și responsabilitate față de lucrători și întreprinderi. Gestionarea algoritmică permite supravegherea lucrătorilor, atribuirea de sarcini, transmiterea de instrucțiuni directe care le limitează nivelul de autonomie și evaluarea lucrătorilor, inclusiv în ceea ce privește performanța și comportamentul, precum și stabilirea remunerației și a condițiilor de muncă și poate duce chiar la concedierea lor. Directiva ar trebui să prevadă în mod explicit că drepturile stabilite în capitolul 3 se aplică tuturor situațiilor în care gestionarea algoritmică este utilizată în contextul ocupării forței de muncă.

1.14.

CESE consideră că tuturor lucrătorilor de pe platforme ar trebui să li se garanteze dreptul la portabilitatea datelor și la descărcarea datelor lor de pe platforme, inclusiv a datelor privind competențele. În plus, ar trebui introduse dispoziții suplimentare pentru a exercita dreptul de a revizui o decizie automatizată sau semiautomatizată. Deciziile care ar putea avea un impact substanțial asupra unui raport de muncă ar trebui luate de oameni. CESE apreciază faptul că propunerea Comisiei Europene merge în această direcție.

1.15.

CESE subliniază importanța aplicării efective a legii printr-o cooperare mai strânsă între autoritățile de protecție a datelor și inspectoratele de muncă și necesitatea de a clarifica responsabilitățile, inclusiv în context transfrontalier.

1.16.

Drepturile colective: CESE subliniază că articolul 14 din directivă ar trebui să se refere în mod explicit la sindicate, care au dreptul de a desfășura negocieri colective. În plus, drepturile la informare și la consultare și dreptul la negociere colectivă ar trebui extinse la toți lucrătorii de pe platforme.

1.17.

Directiva ar trebui să asigure proceduri echitabile de reziliere pentru lucrătorii pe platforme și proceduri de informare și consultare în cazul concedierilor colective.

1.18.

În conformitate cu obiectivele Agendei pentru competențe în Europa, CESE subliniază că este important ca lucrătorii de pe platforme să beneficieze de formare și de informații adecvate, care ar putea să fie disponibile în diverse limbi, cu privire la modul de utilizare și de lucru pe platforma în cauză, precum și la îmbunătățirea competențelor lor digitale.

2. Introducere – Context

2.1.

Pandemia de COVID-19 a accelerat utilizarea muncii pe platforme și a evidențiat și mai mult unele schimbări survenite în lumea muncii care erau deja în curs. CESE a subliniat deja că economia platformelor oferă oportunități atât pentru întreprinderi, cât și pentru lucrători. Platformele digitale de muncă care intermediază munca au pătruns rapid într-o serie de sectoare economice. Întreprinderile pot avea acces la noi piețe, pot reduce costurile și pot valorifica inovațiile în domeniul tehnologiilor digitale și pot face apel la forța de muncă de la nivel mondial și local pentru a-și îmbunătăți eficiența și a-și spori productivitatea. Lucrătorii beneficiază de noi oportunități generatoare de venituri și de locuri de muncă, care sunt din ce în ce mai importante și chiar cruciale pentru grupurile vulnerabile, cum sunt tinerii, migranții și femeile.

2.2.

Cu toate acestea, există, de asemenea, provocări legate de drepturile lucrătorilor, impozitare, distribuirea bogăției și durabilitate, care trebuie abordate la nivel european (1). Lucrul pe platforme devine un element important al noii hărți productive a activităților economice legate de dezvoltarea digitală și de tranziția digitală. CESE a subliniat deja oportunitățile și riscurile într-o serie de avize anterioare (2), care sunt relevante pentru prezentul aviz, și a solicitat o intervenție normativă la nivel european, cu definiții clare ale criteriilor de clasificare a relațiilor de muncă, de reglementare a utilizării algoritmilor și de asigurare a accesului la protecția și drepturile sociale și de muncă.

2.3.

Poziția economică precară a unui mare număr de lucrători care își desfășoară activitatea pe o gamă largă de platforme digitale de muncă sporește riscurile în materie de securitate și sănătate (3) și precaritatea locurilor de muncă (4), un fenomen greu de definit în cadrul unor limite geografice naționale precise și specifice. În plus, în majoritatea sistemelor juridice ale UE, se constată slăbirea mecanismelor generale de protecție și protecție socială pentru lucrătorii cu contracte de muncă atipice.

2.4.

CESE recunoaște că flexibilitatea programului de lucru poate fi o caracteristică pozitivă a muncii pe platforme, salutată în special de cei care se bazează pe lucrul pe platforme online ca sursă suplimentară de venit, în special de tineri. Cu toate acestea, flexibilitatea ar trebui să se bazeze întotdeauna pe respectarea standardelor sociale și de muncă fundamentale garantate de legislația UE și poate fi reglementată de legislația națională sau de contractele colective de muncă pe baza cadrului juridic relevant de la nivelul UE. Acest lucru este necesar în special pentru tinerii care au perioade de lucru fragmentate, niveluri scăzute și inadecvate ale veniturilor și care trebuie să își colecteze contribuțiile sociale pentru pensiile viitoare (5).

2.5.

Natura eterogenă a relațiilor de muncă care apar și se dezvoltă pe platformele digitale de muncă din fiecare stat membru nu duce la o soluție națională uniformă în ceea ce privește recunoașterea protecției sociale necesare, a măsurilor necesare privind securitatea și sănătatea în muncă, a nivelurilor adecvate de venit, a timpului de lucru adecvat și a condițiilor de muncă decente. Aceste forme diferite de relații de muncă, precum și nivelul scăzut de protecție individuală și colectivă la nivel național sunt multiplicate la nivelul UE, creând astfel condiții de dumping social și concurență neloială care amenință eficacitatea standardelor europene și naționale în materie de protecție a muncii.

2.6.

Platformele digitale de muncă pot fi clasificate în două mari categorii: platforme online bazate pe internet și platforme bazate pe o locație fizică. Dimensiunea lor diferă. Pentru IMM-urile din cadrul platformelor, există și alte provocări, care trebuie luate în considerare, printre care provocările legate de costurile asociate infrastructurii și sarcinilor administrative și de adaptarea la transformarea digitală.

2.7.

Numărul persoanelor care lucrează pentru angajatorii care utilizează platforme online este în continuă creștere, nu numai în Uniunea Europeană, ci și în lume (6). După cum au arătat OIM și Eurofound, provocările cu care se confruntă întreprinderile tradiționale includ concurența neloială a platformelor, dintre care unele nu fac obiectul impozitării convenționale și al altor reglementări referitoare la forța lor de muncă. În plus, o jurisprudență abundentă a demonstrat că unele modele de afaceri bazate pe platforme își consolidează avantajul competitiv încercând să evite reglementările aplicabile, fie că este vorba de legislația socială, de mediu sau economică (7). Această strategie nu este favorabilă sustenabilității economice pe termen lung și este în detrimentul concurenței loiale, în special între societățile mari și microsocietățile sau societățile mici care oferă servicii de platforme.

2.8.

Odată cu tranziția digitală, puternic sprijinită de UE, în viitor tot mai multe sectoare și profesii vor fi afectate de modelul de „platforme online”. CESE a subliniat în repetate rânduri (8) că o bună reglementare a pieței interne trebuie să fie pusă în aplicare și consolidată prin asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru toți actorii și că digitalizarea trebuie să aducă beneficii lucrătorilor și întreprinderilor. Este esențial să se elaboreze un cadru de reglementare care să asigure un mediu și condiții de muncă sigure, echitabile și sănătoase, printr-un sistem de drepturi, responsabilități și obligații clar definite.

2.9.

Toți lucrătorii au dreptul la condiții de muncă echitabile și decente. Acesta este un principiu fundamental al legislației internaționale în domeniul muncii și al dreptului UE. Lucrătorul are dreptul, în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2019/1152, de a fi informat de către angajator cu privire la elementele esențiale ale contractului de muncă sau ale raportului de muncă. Lucrătorii angajați de o platformă trebuie să fie supuși acelorași dispoziții de drept al muncii ca și cele în vigoare în țara în care este prestat serviciul.

2.10.

Prin urmare, aspectul-cheie este definiția clară a „angajatului” și distincția clară față de adevăratul „lucrător independent”. Eficacitatea și eficiența întregului cadru de reglementare al proiectului de directivă depind de claritatea acestor definiții. Studiile menționate (9) arată că, în multe cazuri, lucrătorilor li se solicită să se înregistreze ca lucrători independenți, iar provocarea este de a evita activitatea independentă fictivă. Lucrătorii ar trebui să primească informațiile necesare pentru a putea alege dacă doresc sau nu să desfășoare cu adevărat activități independente. Studiul Comisiei Europene menționat în documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Raport de evaluare a impactului privind îmbunătățirea condițiilor de muncă în lucrul pe platforme” arată că se estimează că 5,5 milioane de lucrători pe platforme sunt clasificați incorect ca lucrători independenți.

2.11.

Aspectul clasificării juridice a raporturilor de muncă este tratat în mod diferit în statele membre. Riscul greșelilor în ceea ce privește clasificarea juridică a raporturilor de muncă este determinat în special de deficitul de legislație în cadrul sistemelor juridice naționale și de lipsa clarității juridice. Până în prezent, niciun stat membru nu a abordat în mod cuprinzător aspectul clasificării juridice a lucrului pe platforme. Unele state membre (Italia, Spania și Franța) au optat pentru o legislație sectorială axându-se pe platformele de transport și de livrare. Un număr semnificativ de țări (Belgia, Germania, Grecia, Spania, Franța, Irlanda, Italia, Țările de Jos și Suedia) au încercat să clarifice relațiile de muncă a căror clasificare este incertă prin legislație, acte administrative sau jurisprudență, dar acestea se referă la situațiile generale de pe piața forței de muncă și nu țin seama de particularitățile lucrului pe platforme. În Italia și Spania, negocierea colectivă a jucat un rol important în acordurile și protocoalele specifice care au anticipat adoptarea unor dispoziții juridice specifice.

2.12.

Opinia conform căreia sistemul de reglementare existent la nivel național, în diferitele state membre ale UE, nu este în prezent adecvat pentru reglementarea diverselor profiluri ale muncii pe platformele digitale este confirmată de aproape 100 de litigii inițiate de lucrători și/sau de reprezentanții sindicali ai acestora, precum și de diversitatea soluțiilor oferite de jurisprudența multor țări europene, acestea împărțindu-se între cele care reafirmă natura independentă a relației de muncă și cele, din ce în ce mai numeroase, care recunosc existența unui raport de muncă, fără a le uita pe cele care plasează acest caz specific într-o situație juridică intermediară (10). Deși au dus deseori la rezultate contradictorii, aceste proceduri se referă cel mai adesea la servicii de livrare și la servicii de conducere auto (servicii de platforme pentru lucrul într-o locație fizică) și cea mai mare parte a lor acceptă definirea persoanelor care lucrează pe platforme drept angajați (în special în sectorul transportului și al livrării, care sunt probabil cele în care există cel mai mare grad de protecție contractuală și sindicală).

2.13.

Un alt aspect esențial se referă la impactul gestionării algoritmice asupra condițiilor de muncă, care este inerent modelului de afaceri al platformelor digitale de muncă (11). Ar trebui să se acorde atenție asigurării transparenței și responsabilității în ceea ce privește algoritmii pentru lucrători și întreprinderi.

2.14.

Unele state membre au luat măsuri pentru a îmbunătăți această situație prin punerea în aplicare a unor inițiative legislative care abordează în mod specific gestionarea algoritmică la locul de muncă (IT, ES). Între timp, mai multe state membre (AT, BE, CY, CZ, DK, EE, FI, DE, IE, LV, LT, LU, NL, SV) abordează gestionarea algoritmică prin adoptarea unor măsuri în cadrul politicilor privind confidențialitatea datelor, protecția datelor și nediscriminarea. Au fost pronunțate hotărâri judecătorești pertinente în mai multe țări (FR, IT, NL, PL și LU) (12). Fragmentarea reglementărilor existente în UE face ca platformele digitale de muncă care operează în diferite țări să fie supuse unor reglementări diferite. Dată fiind natura flexibilă, mobilă și rapid evolutivă a economiei platformelor, această lipsă a unei abordări comune va crea dificultăți în ceea ce privește menținerea unor condiții de concurență echitabile în rândul statelor membre.

2.15.

În acest context, inițiativa instituțiilor europene merită salutată, cu referire specifică la pachetul de măsuri prezentat de Comisia Europeană la 9 decembrie 2021 pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă pe platforme, în cadrul punerii în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale. Inițiativa Comisiei Europene recunoaște necesitatea urgentă de a aborda disparitățile de tratament dintre statele membre, abordează aspectele problematice prezentate mai sus și prezintă o propunere de reglementare însoțită de o directivă.

3. Observații generale

3.1.

CESE este de acord cu decizia Comisiei de a elabora o propunere de directivă al cărei domeniu de aplicare să se extindă la munca pe platforme desfășurată atât prin platforme online bazate pe web (de exemplu, servicii juridice, servicii de traducere, lucrători independenți etc.), cât și prin platforme pentru servicii într-o locație fizică, care impun ca lucrătorul să furnizeze un serviciu fizic (de exemplu, servicii de taxe, livrări, servicii la domiciliu). După cum se menționează în mod clar în considerentul 49 din propunerea de directivă, necesitatea mai curând a unei directive decât a unor instrumente juridice fără caracter obligatoriu este justificată de diversitatea extremă a situațiilor, a condițiilor de muncă și a legislației din fiecare stat membru, în special în ceea ce privește asigurarea unei acoperiri oficiale și reale, precum și de caracterul adecvat și de transparența sistemelor de protecție socială, cu atât mai mult cu cât statele membre asigură niveluri diferite de protecție socială. Numărul mare și în continuă creștere de cauze și hotărâri judecătorești care pledează în favoarea calificării acestei activități ca loc de muncă demonstrează în mod clar că problema nu este reglementată suficient de clar nici măcar în cadrul fiecărui sistem juridic național. Prin urmare, obiectivul îmbunătățirii condițiilor de muncă pe platformele digitale nu poate fi atins suficient de bine de fiecare stat membru pe cont propriu, dar, în conformitate cu principiul subsidiarității, poate fi atins mai bine la nivelul UE.

3.2.

Într-adevăr, propunerea de directivă remarcă în considerentul 9 că „atunci când platformele operează în mai multe state membre sau la nivel transfrontalier, este adesea neclar unde se desfășoară activitatea platformei și de către cine. De asemenea, autoritățile naționale nu au acces ușor la datele cu privire la platformele digitale de muncă, inclusiv la numărul de persoane care lucrează pe platforme, la statutul lor profesional și la condițiile lor de muncă. Acest lucru complică asigurarea respectării normelor aplicabile, inclusiv în ceea ce privește dreptul muncii și protecția socială”. CESE a subliniat deja (13) că ar fi necesar să se creeze un registru al platformelor în fiecare stat membru și o bază de date la nivel european a platformelor mari și mici.

3.3.

Aceste incertitudini juridice pot favoriza, în anumite situații, apariția și proliferarea formelor de muncă nedeclarate și a situațiilor deplorabile de exploatare și de concurență între lucrătorii înșiși, care ar putea face obiectul unor practici ilegale de subcontractare. Acești lucrători sunt adesea migranți, care se află într-o poziție dezavantajoasă și nu-și cunosc nici măcar drepturile minime prevăzute în materie de protecție. Directiva propusă nu conține nicio dispoziție privind subcontractarea și, prin urmare, nu le oferă lucrătorilor de pe acele platforme nicio protecție împotriva acestor practici (14).

3.4.

Textul propunerii Comisiei este însă vag, generic și ambiguu în ceea ce privește o serie de aspecte. El nu reflectă obiectivele de protecție și de garantare a drepturilor sociale și de muncă enunțate în mod clar în considerente, în special definiția unui lucrător care își desfășoară activitatea prin intermediul platformelor digitale (articolele 2 și 5) și drepturile atât ale lucrătorilor, cât și ale reprezentanților sindicali la informare și consultare (articolul 9, care face însă referire în mod explicit numai la Directiva 2002/14/CE). Ca punct preliminar, ar trebui notat faptul că propunerea de directivă deseori echivalează protecția drepturilor lucrătorilor cu principiul libertății de a desfășura o activitate comercială. Drepturile lucrătorilor și libertățile fundamentale trebuie protejate în mod corespunzător, în conformitate cu legislația și cu Carta drepturilor fundamentale.

3.5.

CESE consideră că este necesar ca directiva să includă dispoziții specifice privind condițiile de muncă și securitatea socială bazate pe principiul nediscriminării, inclusiv cu privire la lucrători similari și comparabili angajați în același sector. Acest lucru ar încuraja dezvoltarea unei protecții contractuale uniforme pentru sectoare și ar combate formele de dumping social și fiscal.

3.6.

CESE salută eforturile pe care Comisia intenționează să le depună pentru a sprijini schimbul de bune practici în contextul programului său de învățare reciprocă, precum și activitățile Autorității Europene a Muncii în limitele mandatului său, și pentru a sprijini statele membre în aplicarea normelor de coordonare a securității sociale, oferindu-le orientări atunci când este necesar și prin intermediul programelor UE (cum ar fi Orizont Europa) (15).

3.7.

CESE consideră că proiectul de directivă ar trebui să stabilească criterii și principii de referință clare, care să-i ghideze pe legiuitorii de la nivel național și să încurajeze negocierile colective pentru a stabili norme care să ofere certitudine, securitate și previzibilitate unui mediu de producție foarte digitalizat. Aceste norme trebuie să vizeze crearea unor condiții de concurență echitabile între platformele digitale de muncă și furnizorii de servicii offline. Ele nu ar trebui să intre în conflict cu acquis-ul juridic, nu ar trebui să modifice conținutul și domeniul de aplicare al normelor care definesc existența unui raport de muncă în cazul unei relații de prestare de servicii în conformitate cu legislația națională, convențiile colective, sistemele naționale de clasificare sau jurisprudența instanțelor din fiecare stat membru și nu ar trebui să submineze concurența loială între întreprinderi.

3.8.

De asemenea, CESE consideră că este necesar să se asigure un tratament egal al întreprinderilor „tradiționale” și al celor care utilizează mijloace de control digital bazate pe gestionarea algoritmică a datelor, pe baza unei concurențe transparente și loiale între acestea, clarificând statutul de angajat pentru lucrătorii care prestează servicii și/sau desfășoară activități în aceste sectoare. CESE salută, de asemenea, obiectivul Comisiei de a clarifica cine sunt persoanele care desfășoară o activitate independentă autentică și de a le sprijini. „Atunci când este necesar, persoanele care desfășoară o activitate independentă vor primi, de asemenea, sprijin pentru a-și clarifica statutul”. Se preconizează că directiva va consolida autonomia activităților independente și va sprijini capacitatea persoanelor care desfășoară astfel de activități de a profita de posibilitățile lor antreprenoriale, de exemplu prin dezvoltarea portofoliului lor de clienți. Persoanele care desfășoară deja activități independente veritabile se vor bucura în continuare de beneficiile legate de statutul lor profesional (16).

3.9.

Prin urmare, este esențial ca domeniul de aplicare (la articolul 1) să fie îmbunătățit și să devină mai puțin ambiguu, pentru a se garanta că directiva se aplică tuturor platformelor digitale care furnizează o ofertă mediată de forță de muncă. Este necesar să se identifice în mod clar angajatorul real și responsabil din punct de vedere juridic inclusiv în ceea ce privește impozitele și contribuțiile sociale și în vederea stabilirii unor procese de negociere colectivă, ținând seama de particularitățile microplatformelor și ale platformelor mici.

Trimiterea la conceptul de organizare a muncii prestate de persoane fizice poate conduce la excluderea nedorită a anumitor platforme digitale.

4. Capitolul 4 – Considerații specifice

4.1.

În prezentul aviz, vor fi analizate în special următoarele aspecte ale propunerii de directivă:

—	criteriile pentru clasificarea ca angajat;

—	gestionarea algoritmică;

—	drepturile colective.

4.2. Criteriile de clasificare

4.2.1.

Articolul 4 din propunere prevede criteriile pe baza cărora se stabilește prezumția că există un raport de muncă. CESE observă că criteriile propuse ar trebui să reflecte dinamica pieței digitale și evoluția modelelor de afaceri și a metodelor de lucru și că acestea ar trebui actualizate în permanență. Constatăm cu regret că criteriile prevăzute la articolul 4 sunt încă expresia predominantă a diferitelor forme de control pe care îl exercită platforma digitală asupra activității profesionale a angajatului. CESE consideră că ancorarea protecției muncii în exercitarea controlului nu ilustrează și nu corectează în mod adecvat dezechilibrul de putere dintre platformă și lucrători.

4.2.2.

În plus, articolul 4 din propunere lasă prea multă putere discreționară platformelor de a decide – deoarece prezumția că există un raport de muncă este legată de prezența a cel puțin două dintre cele cinci criterii – dar, într-un context în continuă evoluție, ar fi ușor să se eludeze aceste criterii. CESE consideră că un statut profesional clar definit, chiar și pentru cei care lucrează câteva ore, ar garanta dreptul la protecție socială, securitate și sănătate, dreptul de organizare și dreptul la negociere colectivă în ceea ce privește timpul de lucru efectuat, garantând astfel flexibilitatea necesară.

4.2.3.

Criteriile ar trebui să abordeze mai punctual riscul uniformizării la un nivel inferior a standardelor de muncă. În acest scop, ar fi de dorit să existe un criteriu unic pentru prezumția că există un raport de muncă, care poate fi răsturnată de platformă în temeiul articolului 5, care inversează sarcina probei impunând platformelor digitale de muncă să dovedească natura independentă a relației de muncă. CESE este de acord cu propunerea Comisiei Europene potrivit căreia platformele ar trebui să fie cele care să răstoarne prezumția că există un raport de muncă.

4.2.4.

Într-adevăr, lucrătorii independenți și relațiile de muncă care constituie cu adevărat o activitate independentă, pentru care nu există o definiție în directivă, trebuie, de asemenea, să fie protejați în mod adecvat. Există numeroase forme diferite de muncă pe platforme, care nu se pot încadra într-o singură categorie. Există forme de muncă care pot fi considerate similare angajării și există forme de muncă care necesită profesioniști calificați, chiar și lucrători cu înaltă calificare, care, în unele țări, sunt comparabili cu cei înscriși în registrele profesionale sau care sunt membri ai asociațiilor profesionale naționale. Dimensiunea specifică a gestionării algoritmice, care are o influență substanțială asupra lucrătorilor, ar putea să nu fie pertinentă pentru definirea prezumției că există un raport de muncă care implică profesioniști înregistrați sau membri ai asociațiilor profesionale naționale, în cazul în care acestea există.

4.2.5.

Prin urmare, ar fi mai adecvat să se afirme că prezumția că există un raport de muncă în domeniul platformelor digitale de muncă funcționează în favoarea lucrătorilor individuali care își furnizează forța de muncă și/sau serviciile sub conducerea, controlul și/sau puterea organizațională a unei platforme digitale care utilizează gestionarea algoritmică.

Platformele ar trebui să poată răsturna această prezumție că există un raport de muncă dovedind că nu exercită putere organizațională comercială, nici măcar indirect sau implicit, asupra furnizării serviciului/muncii efectuate de către lucrător (17).

4.2.6.

Un argument comun în hotărârile judecătorești care recunosc existența unui raport de muncă – ele fiind de altfel emise de înalte instanțe naționale – este că platforma, în special gestionarea algoritmică, exercită pe deplin o formă de supraveghere a executării serviciului prestat de lucrător. În realitate, acest lucru indică faptul că serviciul furnizat de lucrător este pe deplin integrat în activitatea platformei. Acest element în sine consolidează nevoia de a contrabalansa puterea de control menționată anterior prin punerea la dispoziție a unor garanții individuale și colective adecvate pentru toți lucrătorii care își desfășoară munca și/sau își furnizează serviciile prin intermediul platformelor digitale.

5. Observații specifice și recomandări privind gestionarea algoritmică

5.1.

Gestionarea algoritmică prelucrează un volum semnificativ de date, permite supravegherea lucrătorilor, atribuirea de sarcini, transmiterea de instrucțiuni directe care le limitează nivelul de autonomie și evaluarea lucrătorilor, inclusiv în ceea ce privește performanța și comportamentul, precum și stabilirea remunerației și a condițiilor de muncă și poate duce chiar la concedierea lor. CESE salută faptul că proiectul de directivă adoptă principiile RGPD – Regulamentul general privind protecția datelor – și în acord cu articolul 9 din RGPD, directiva ar trebui să interzică în mod clar prelucrarea datelor sensibile cu caracter personal, inclusiv opiniile și apartenența sindicală. Directiva ar trebui să indice în mod explicit că drepturile consacrate în capitolul 3 se aplică în toate cazurile de gestionare algoritmică, inclusiv atunci când platforma reușește să demonstreze că nu exercită competențe comerciale de organizare, nici măcar indirect sau implicit, asupra furnizării serviciului de către lucrător și, ca atare, în cazul prezumției platformei că nu există un raport de muncă.

5.2.

Sistemele utilizate de platformele digitale de muncă se bazează deseori pe elemente ale inteligenței artificiale (IA). Întrucât platformele vor trebui să respecte atât dispozițiile directivei, cât și pe cele ale Legii privind inteligența artificială (o reglementare privind piața produselor), CESE invită Comisia să facă trimiteri la directiva propusă și la Legea privind inteligența artificială și viceversa, pentru a evita sau a clarifica eventualele inconsecvențe și lacune.

5.3.

CESE încurajează încă o dată (18) Comisia să clarifice responsabilitățile tuturor părților implicate în domenii precum sănătatea și securitatea, protecția datelor, asigurările și răspunderea juridică, în vederea evaluării, adaptării și armonizării reglementărilor existente. CESE a remarcat deja că algoritmii utilizați de platforme trebuie să fie asimilați instrucțiunilor orale sau scrise care fac parte din munca convențională (19).

5.4.

Dreptul de revizuire a unei decizii automate sau semiautomate este extrem de binevenit. Cu toate acestea, CESE consideră că pentru exercitarea practică a acestui drept, Comisia ar trebui să adauge dispoziții care să impună platformelor digitale de muncă: (a) să-și dezvolte algoritmii și sistemele pe baza principiului „sigur încă din faza de proiectare”; și (b) urmând argumentația propunerii de Lege privind IA, să aibă în vedere dispoziții care să impună platformelor digitale de muncă să se supună unei evaluări a conformității algoritmilor lor, nu doar înainte de a-i utiliza, ci și pe durata desfășurării muncii și/sau furnizării serviciului de către lucrător. Această evaluare a conformității ar trebui efectuată cu ajutorul unei abordări multidisciplinare pentru a promova o evaluare comună de către experții desemnați de sindicate, de platformă și de autoritățile din domeniul muncii, al protecției sociale și de alte autorități relevante. În momentul apariției unui conflict în contextul revizuirii unei decizii asistate de algoritmi, lucrătorii ar trebui să aibă posibilitatea de a avea acces la un arbitraj independent.

5.5.

Cu toate acestea, CESE consideră că articolul 8 ar trebui să prevadă că lucrătorul ar putea fi reprezentat de un sindicat în cazul revizuirii umane a unei decizii semnificative.

5.6.

Întrucât modelul de lucru pe platforme se bazează pe recenziile consumatorilor, lucrătorii pe platforme ar trebui să aibă capacitatea de a transfera și a utiliza recenziile, ca element esențial al datelor, de la o platformă la alta. CESE consideră că dreptul la portabilitatea datelor ar trebui garantat tuturor lucrătorilor pe platforme. Chiar mai important, directiva ar trebui să le garanteze capacitatea de a-și utiliza profilul, inclusiv competențele, pentru a obține un loc de muncă în afara economiei platformelor.

5.7.

Succesul propunerii Comisiei va depinde de asigurarea respectării legii în mod eficace. Cooperarea dintre autoritățile din domeniul protecției datelor și din domeniul muncii este impusă de propunerea de directivă. Totuși, CESE dorește să atragă atenția Comisiei asupra faptului că autoritățile din domeniul protecției datelor din mai multe țări nu au sarcina de a efectua examinări aprofundate ale aspectelor legate de forța de muncă și, invers, în special în ceea ce privește supravegherea și căile de atac. Prin urmare, CESE invită Comisia să clarifice și mai mult repartizarea competențelor, inclusiv aspectele transfrontaliere, și să ia în considerare inspectoratele de muncă.

6. Drepturi colective

6.1.

În capitolul privind asigurarea respectării legii, articolul 14 din directivă se referă la reprezentanții lucrătorilor și nu la sindicate. Este o problemă esențială, deoarece este important să se facă referire în mod explicit la reprezentanții sindicatelor, astfel încât să se evite crearea de sindicate de fațadă și să se acorde lucrătorilor dreptul la reprezentare colectivă, inclusiv în cazul unui litigiu.

6.2.

CESE remarcă faptul că directiva prevede drepturi la informare și la consultare. Cu toate acestea, articolul 9 face trimitere doar la Directiva 2002/17/CE care stabilește un cadru general. Ar trebui să se facă o trimitere directă și la Directiva 2001/23/CE privind transferurile de întreprinderi, la Directiva 98/59/CE cu privire la concedierile colective și la Directiva 2009/38/CE privind comitetele europene de întreprindere. CESE remarcă faptul că articolul 10, care extinde drepturile în materie de muncă consacrate în capitolul 3 din directivă la toți lucrătorii pe platforme (inclusiv la cei care nu au un raport de muncă), exclude drepturile la informare și consultare prevăzute la articolul 9. Această derogare nu poate fi justificată. Este necesară o definiție mai clară a drepturilor de informare și consultare pentru a sprijini negocierea colectivă, care este un drept ce trebuie recunoscut tuturor lucrătorilor de pe platforme (20).

6.3.

CESE subliniază că ar trebui garantate drepturile la informare și consultare ale reprezentanților sindicali ai lucrătorilor (articolul 9), și în ceea ce privește parametrii, normele și instrucțiunile care stau la baza algoritmilor sau a sistemelor bazate pe inteligența artificială care influențează procesul decizional sau adoptarea unor decizii ce pot afecta condițiile de muncă, accesul la piața forței de muncă și menținerea locurilor de muncă, inclusiv stabilirea de profiluri.

6.4.

CESE observă că lucrătorii de pe platforme ar trebui să beneficieze de formare adecvată și specifică, disponibilă în diferite limbi europene, cu privire la modul de utilizare și de muncă pe platformă și ar trebui să fie instruiți în ceea ce privește competențele digitale relevante. După cum s-a subliniat într-un aviz anterior (21), punerea în aplicare a Planului de acțiune pentru educația digitală 2021-2027 trebuie să asigure un dialog social și o consultare eficace cu părțile interesate, respectarea și punerea în aplicare a drepturilor lucrătorilor și a dreptului lucrătorilor la informare, consultare și participare, precum și capacitatea lucrătorilor de a-și dezvolta competențele digitale și antreprenoriale, în special prin educație și formare profesională (EFP), educația adulților și formarea angajaților, pentru a reduce lacunele în materie de competențe cu care se confruntă întreprinderile.

6.5.

După cum se precizează într-un aviz anterior, în contextul introducerii de noi tehnologii, cum ar fi roboții sau mașinile inteligente, CESE reamintește în studiul său importanța informării și consultării reprezentanților lucrătorilor în amonte și necesitatea negocierii colective care să însoțească schimbările determinate de introducerea acestor tehnologii (22). De asemenea, Comitetul reamintește că Directiva privind comitetele europene de întreprindere prevede obligația de consultare (23).

6.6.

Negocierea se referă, de asemenea, la negocierea colectivă sectorială, care constituie o parte importantă a definiției drepturilor lucrătorilor, dar propunerea de directivă nu face nicio referire la acordurile sectoriale.

6.7.

Asigurarea unor procese echitabile de reziliere pentru lucrătorii de pe platforme și accesul la mecanisme independente de soluționare a litigiilor sunt obiective importante care ar trebui incluse într-un cadru de reglementare. Directiva propusă se referă numai la concedierile individuale, dar ar trebui să abordeze și chestiunea procedurilor de informare și consultare în cazul concedierilor colective, făcând trimitere la legislația existentă a UE (24).

Bruxelles, 23 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) JO C 286, 16.7.2021, p. 70, punctul 2.7.

(2) JO C 429, 11.12.2020, p. 173; JO C 220, 9.6.2021, p. 1; JO C 194, 12.5.2022, p. 50; JO C 517, 22.12.2021, p. 61; JO C 286, 16.7.2021, p. 70.

(3) Sondajul COLLEEM II al JRC.

(4) Studiu al Comisiei (2021).

(5) Forumul European al Tineretului – Document de poziție privind lucrul pe platforme.

(6) Raportul OIM The role of digital labour platforms in transforming the world of work (Rolul platformelor digitale de muncă în transformarea lumii muncii); Raportul EUROFOUND 2018; Documentul de lucru al serviciilor CE – date privind cifrele și cifra de afaceri care s-au triplat odată cu pandemia (conform datelor OIM, în 2020 s-a înregistrat o cifră de afaceri de 12 miliarde de euro în UE); Raportul final CEPS 2021; Digital Labour Platforms in the EU (Platformele digitale de muncă în UE); Studiul Institutului European al Sindicatelor 2021; The definition of worker in the platform economy: exploring workers’ risks and regulatory solutions (Definiția lucrătorului în economia platformelor: examinarea riscurilor la care sunt supuși lucrătorii și a soluțiilor de reglementare).

(7) JO C 123, 9.4.2021, p. 1, punctul 3.2.7.

(8) JO C 440, 6.12.2018, p. 1; JO C 123, 9.4.2021, p. 1; JO C 286, 16.7.2021, p. 70; JO C 367, 10.10.2018, p. 15.

(9) A se vedea nota de subsol 6.

(10) Printre hotărârile în favoarea recunoașterii existenței unui raport de muncă, este suficient să amintim, de exemplu: hotărârea Curții de Casație a Franței (Chambre sociale, nr. 374 din 4 martie 2020), care a recunoscut că exista un raport de muncă în cazul activității prestate de un șofer Uber; hotărârea Curții Supreme spaniole (Tribunal Superior de Justicia de Madrid, Sala de lo Social, Sentința 40/2020 din 17 ianuarie 2020), care a recunoscut existența unui raport de muncă între curierii care livrează mâncare la domiciliu și platforma Deliveroo; hotărârea Tribunalului din Barcelona, din 13 ianuarie 2021, care a recunoscut existența unui raport de muncă în cazul a 748 de persoane care desfășoară această activitate. Conform acestei din urmă hotărâri, este necesar să se examineze noi indici pe care să se bazeze hotărârea privind natura relațiilor de muncă, stabilind, în concluzie, că flexibilitatea orară este, în orice caz, rezultatul unei alegeri care vizează identificarea celor mai profitabile intervale orare pentru întreprindere și care, cu siguranță, nu vizează menținerea unei mai bune concilieri a vieții profesionale cu cea personală pentru curieri; prin urmare, aceștia trebuie considerați angajați. În plus față de aceste hotărâri, cele belgiene, italiene și neerlandeze au decis că relația de muncă constituie o activitate independentă, pe baza relativizării libertății presupuse a curierilor de livrare în ceea ce privește furnizarea concretă a serviciului.

(11) Comisia Europeană, Study to support the impact assessment on improving working conditions in platform work (Studiu în sprijinul evaluării impactului inițiativei privind îmbunătățirea condițiilor de muncă pe platforme).

(12) Comisia Europeană, Study to support the impact assessment on improving working conditions in platform work (Studiu în sprijinul evaluării impactului inițiativei privind îmbunătățirea condițiilor de muncă pe platforme).

(13) JO C 429, 11.12.2020, p. 173, punctul 1.15.

(14) Raport Fairwork (2021); Fairwork response to the European Commission's Proposal for Directive on Platform Work (Răspunsul Fairwork la propunerea Comisiei Europene de directivă privind lucrul pe platforme).

(15) A se vedea comunicarea Comisiei.

(16) COM(2021) 761 final din 9.12.2021, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Condiții mai bune de lucru pentru o Europă socială mai puternică: valorificarea deplină a beneficiilor digitalizării pentru viitorul muncii, p. 10, caseta din josul paginii.

(17) A se vedea definiția de la considerentul 30 din Orientările Comisiei în domeniul concurenței în cazul negocierii colective: (iii) implică, ca o componentă necesară și esențială, organizarea muncii efectuate de persoane, indiferent dacă munca respectivă este efectuată online sau într-o anumită locație. Platformele care nu organizează munca persoanelor fizice, ci doar oferă un mijloc prin care lucrătorii independenți pe cont propriu pot ajunge la utilizatorii finali, nu constituie platforme digitale de muncă. De exemplu, o platformă care asigură doar agregarea furnizorilor de servicii (de exemplu, instalatori) disponibili într-un anumită zonă și afișarea acestora, permițând astfel consumatorilor să le utilizeze serviciile la cerere, nu este considerată o platformă digitală de muncă, întrucât nu organizează munca respectivilor furnizori de servicii.

(18) JO C 429, 11.12.2020, p. 173.

(19) JO C 429, 11.12.2020, p. 173, punctul 1.8.

(20) JO C 123, 9.4.2021, p. 1, punctul 3.2.8.

(21) JO C 286, 16.7.2021, p. 27.

(22) Studiul CESE (2017).

(23) JO L 122, 16.5.2009, p. 28.

(24) Directiva 98/59/CE; Directiva 2001/23/CE.

ANEXĂ

Următorul contraaviz, care a întrunit cel puțin o pătrime din voturile exprimate, a fost respins în timpul dezbaterii [articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul de procedură]:

AMENDAMENTUL 1

SOC/709 – Pachetul privind condițiile de muncă – lucrul pe platforme

Se înlocuiește întregul aviz:

1. Concluzii

1.1.

Platformele digitale de muncă promovează servicii inovatoare și noi modele de afaceri și creează numeroase oportunități pentru consumatori, întreprinderi, lucrători și persoane cu activități independente. Conceptul de platformă digitală acoperă o gamă largă de activități, servicii, sarcini și modele de afaceri. Aceasta înseamnă că o soluție universală poate deveni un obstacol în calea inovării și a investițiilor în crearea și dezvoltarea platformelor digitale în UE.

1.2.

CESE recunoaște necesitatea de a aborda unele dintre provocările legate de lucrul pe platformele digitale, acolo unde ele există. Dar orice regulament privind lucrul pe platforme ar trebui conceput astfel încât să mențină flexibilitatea ca factor de motivare esențial, oferind totodată garanții esențiale pentru protecția adecvată a lucrătorilor, ținând seama și de natura complementară a multor activități pe platforme (1). Acesta este motivul pentru care CESE sprijină, în general, abordarea utilizată de CE în pachetul privind condițiile de muncă, și anume utilizarea unor instrumente diferite pentru a crea mediul favorabil necesar care să permită condiții de muncă mai bune pe platformele digitale. Accesul adecvat la protecție socială și la condiții de sănătate și siguranță prin punerea în aplicare corespunzătoare a celor două recomandări ale Consiliului (2) este, de asemenea, necesar în acest domeniu.

1.3.

Deși determinarea corectă a raportului de muncă este unul dintre aspectele-cheie și trebuie abordate posibilele încadrări eronate, această chestiune se referă doar la o mică parte a lucrătorilor pe platforme, astfel cum subliniază și cifrele Comisiei, care arată că 5,5 milioane de lucrători pe platforme din 28,8 milioane ar putea fi expuși riscului unei încadrări eronate a statutului profesional.

1.4.

Cu toate acestea, CESE consideră că multe din aspectele care fac obiectul proiectului de directivă sunt deja abordate în legislația UE existentă sau viitoare, și anume protecția datelor, dreptul la informare și consultare pentru lucrători etc. Aceasta înseamnă că punerea în aplicare a legislației existente trebuie consolidată și îmbunătățită acolo unde este necesar. O nouă directivă care repetă drepturile existente creează doar confuzie și fragmentarea acquis-ului UE. În cazul în care sunt necesare clarificări, identificate în procesul de punere în aplicare, ajustările trebuie efectuate în respectivele acte ale UE. În acest sens, CESE reamintește instituțiilor UE că, mai ales în prezent, UE are nevoie de reglementări efectiv inteligente și de verificarea competitivității, permițându-le întreprinderilor să inoveze, să se dezvolte și să creeze locuri de muncă și valoare adăugată pentru societatea și economia noastră.

1.5.

Pentru a întări securitatea juridică și a evita litigiile inutile, ar trebui să se pună accentul pe clarificarea normelor și definițiilor naționale existente privind statutul de lucrător, respectând în același timp normele care permit autonomia antreprenorilor și a altor tipuri de lucrători independenți. O definiție juridică la nivelul UE a persoanelor care desfășoară activități salariate și a celor care desfășoară activități independente pe platforme nu ar fi adecvată sau eficace, deoarece nu poate ilustra diversele modele din statele membre și nu poate ține pasul cu evoluțiile dinamice de pe piețele forței de muncă. Acest lucru sporește confuzia și insecuritatea juridică și subminează definițiile naționale prin introducerea unei definiții specifice pentru un grup limitat de lucrători pe platformele digitale.

1.6.

O altă sursă de confuzie este încercarea directivei de a acoperi atât lucrătorii care desfășoară activități salariate, cât și pe cei cu activități independente, prin introducerea a două definiții separate pentru „persoane care lucrează pe platforme” și pentru „lucrătorii pe platforme”. Amestecarea diverselor categorii de subiecte, reglementate de directivă, și asocierea lor cu seturi diferite de drepturi și obligații creează, de asemenea, incertitudini juridice și complexitate.

1.7.

Nu există nicio justificare pentru estomparea liniei de demarcație dintre activitatea independentă autentică și situația în care există un raport de muncă, prin crearea de norme care au un impact asupra antreprenorilor/lucrătorilor independenți în temeiul articolul 153 din TFUE, care nu reprezintă deloc temeiul juridic adecvat pentru reglementarea relațiilor dintre întreprinderi.

1.8.

Prezumția propusă în proiectul de directivă prevede că, odată ce sunt îndeplinite 2 din 5 criterii, orice relație contractuală se presupune a fi din punct de vedere juridic un raport de muncă. În același timp, o bună parte a criteriilor propuse la articolul 4 alineatul (2) conține clauze standard pentru relațiile dintre întreprinderi, de exemplu (a) [plafoane pentru remunerație și onorarii] și (c) [verificarea calității rezultatelor], (d) [programul de lucru] și (e) [posibilitatea de a construi o bază de clienți]. Aceasta înseamnă că chiar și adevărații lucrători independenți ar putea fi încadrați în mod eronat ca angajați și vor trebui apoi să răstoarne această prezumție dacă vor să-și continue activitatea. Statutul de lucrător independent ar putea fi confirmat numai în instanță sau prin proceduri administrative, ceea ce impune o sarcină administrativă inutilă pentru toate părțile, inclusiv pentru autorități.

1.9.

Instituirea mecanismului de răsturnare a prezumției legale creează confuzie și este de natură să reducă claritatea juridică în măsura în care un mecanism similar este deja inclus în Directiva privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă (3) ca una dintre opțiunile de care dispun statele membre.

1.10.

În locul celor două criterii din cinci, CESE consideră că evaluarea criteriilor ce definesc existența unui statut de angajat la nivelul statelor membre și în conformitate cu jurisprudența CEJ reprezintă calea corectă de urmat. În acest sens, CESE salută eforturile propuse de Comisie pentru a sprijini schimbul de bune practici.

1.11.

CESE consideră că un set separat de norme privind aspectele legate de lucrul pe platforme și de gestionarea algoritmică nu este pertinent și nici necesar. Normele existente în Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD) (4) și în viitoarea Lege privind IA vor oferi, de asemenea, lucrătorilor o varietate de drepturi în ceea ce privește datele lor cu caracter personal, alături de un set cuprinzător de cerințe de gestionare a riscurilor, de supraveghere umană și de transparență pentru a atenua riscurile pentru sănătate, siguranță și drepturile fundamentale. Prin urmare, ar trebui evitate suprapunerile și dublările inutile ale eforturilor.

2. Observații generale

2.1.

În procesul de transformare rapidă a economiei și a întreprinderilor, digitalizarea a căpătat un rol strategic esențial, ajungând să se generalizeze în toate sectoarele de activitate, vizând întregul ciclu al lanțului valoric al produselor și serviciilor și implicând atât întreprinderile mari, cât și întreprinderile mici și microîntreprinderile. Consecințele pentru lumea muncii, rezultând din noile forme de muncă și din organizarea întreprinderilor, sunt relevante atât în ceea ce privește natura, cât și rapiditatea schimbărilor.

2.2.

Platformele digitale de muncă pot corela în mod eficient cererea și oferta de forță de muncă și pot oferi posibilități de a câștiga sau de a obține venituri suplimentare. Pentru consumatori, aceasta înseamnă un acces îmbunătățit la produse și servicii care altfel ar fi dificil de obținut, precum și accesul la o gamă nouă și mai variată de servicii (5). Cu toate acestea, pe lângă oportunități, lucrul pe platformele digitale, ca parte integrantă a formelor de muncă în continuă evoluție, poate crea probleme care ar putea necesita soluții adaptate.

2.3.

Statutul pe piața forței de muncă al lucrătorilor pe platforme este un aspect esențial care a fost abordat de statele membre și în jurisprudența lor națională. Această evoluție a creat o serie de norme și hotărâri judecătorești diferite, bazate pe concepte, modele și definiții naționale diferite, reflectând astfel pur și simplu și respectând sistemele și practicile naționale de pe piața forței de muncă. Ar trebui să se pună accentul pe clarificarea normelor și definițiilor naționale existente privind statutul de lucrător, respectând în același timp normele care permit autonomia antreprenorilor și a altor tipuri de lucrători independenți. În acest sens, ar putea fi promovate și acțiuni la nivel european, precum schimburi de informații, educație și formare și cooperare între autorități. De asemenea, atât partenerii sociali, cât și platformele ca atare au un rol important de jucat. Cadrul de reglementare ar putea fi adaptat la nivelul adecvat, fără a submina practicile și legislația naționale care funcționează bine. Protecția lucrătorilor pe platforme trebuie îmbunătățită, după caz.

3. Observații generale asupra propunerii de directivă

3.1.

La 9 decembrie, Comisia Europeană a propus un set de măsuri menite să îmbunătățească condițiile de muncă pentru lucrul pe platforme și să sprijine creșterea durabilă a platformelor digitale de muncă în UE (6). Avizul SOC/709 al Secțiunii SOC, adoptat la 7 martie 2022, abordează doar propunerea de directivă privind îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru lucrul pe platforme. Prin urmare, și prezentul contraaviz se concentrează pe aceeași propunere.

3.2.

CESE recunoaște că evoluțiile recente ale economiei platformelor de muncă i-au pus pe cei care lucrează prin intermediul acestor platforme în fața unor noi provocări. După cum observă Comisia, aceste provocări sunt diverse, de la lipsa de transparență și predictibilitate a acordurilor contractuale, la provocările în materie de sănătate și siguranță, încadrarea greșită a statutului profesional sau accesul inadecvat la protecție socială (7), precum și provocările legate de gestionarea algoritmică a lucrului pe platforme.

3.3.

Directiva propusă nu este, însă, instrumentul adecvat pentru a răspunde acestor provocări. În plus, propunerea se concentrează, în mod clar, în principal, pe activitățile furnizorilor, ale curierilor de livrare și, în general, pe servicii care necesită un nivel mai scăzut de calificare, prin platforme cu o locație fizică, omițând faptul că lucrul pe platforme îmbracă forme mult mai diverse. Regulamentul propus nu este deloc adaptat pentru cei care lucrează prin intermediul platformelor online. În plus, posibilele efecte ale legislației UE asupra platformelor online care pot furniza servicii din afara UE nu sunt luate în considerare (8). Ar trebui evaluată cel puțin posibila pierdere și relocare a acestor activități în afara UE (de exemplu, în Regatul Unit).

3.4.

Provocările ar trebui abordate în primul rând prin utilizarea și, acolo unde este necesar, prin consolidarea punerii în aplicare a reglementărilor și practicilor existente. În plus, o gamă largă de acțiuni pot fi întreprinse chiar de platforme împreună cu partenerii locali, precum și cu partenerii sociali. Acest lucru ar trebui sprijinit de Comisie.

3.5.

O definiție juridică la nivelul UE a statutului de „angajat” și a celui de „lucrător independent” în contextul lucrului pe platforme nu ar fi adecvată sau eficace, deoarece nu ar fi în măsură să reflecte diversele modele din statele membre și să țină pasul cu dinamica piețelor forței de muncă. Aceasta nu ar face decât să sporească confuzia și insecuritatea juridică și să submineze definițiile stabilite la nivel național, introducând o definiție specifică unui grup limitat de lucrători.

4. Observații specifice cu privire la propunerea de directivă

4.1. Domeniu de aplicare și definiții

4.1.1.

Există un risc clar ca domeniul de aplicare și definițiile directivei propuse să acopere o gamă mult mai largă de activități ale platformelor digitale decât fusese prevăzut. Principalul său obiectiv pare să se refere la activitățile cu un nivel scăzut de calificare, însă definițiile și criteriile propuse ar acoperi toate categoriile de muncă pe platforme, chiar și atunci când sunt efectuate de persoane cu adevărat independente.

4.2. Stabilirea corectă a statutului profesional și prezumția legală

4.2.1.

CESE este de acord că statele membre ar trebui să dispună de mecanismele necesare pentru a asigura „stabilirea corectă a statutului profesional al persoanelor care lucrează pe platforme […]”. Cu toate acestea, CESE are îndoieli serioase în ceea ce privește cadrul propus pentru prezumția legală a unui raport de muncă dacă sunt îndeplinite două dintre cele cinci criterii enumerate în directivă.

4.2.2.

CESE consideră că criteriile, în special cele de la punctele (a) [plafoanele pentru remunerație și onorarii] și (c) [verificarea calității rezultatelor], (d) [programul de lucru] și (e) [posibilitatea de a construi o bază de clienți] sunt utilizate în mod regulat în contractele B2B și ar duce la o situație în care lucrătorii independenți autentici ar face obiectul prezumției că există un raport de muncă și ar fi obligați să devină angajați.

4.2.3.

Această abordare contravine practicii evaluării globale a criteriilor privind raportul de muncă aplicate de jurisprudența statelor membre. În plus, astfel cum s-a menționat mai sus, lucrătorii pe platforme ar fi încadrați în mod implicit drept angajați și privați de libertatea de a alege să desfășoare o activitate independentă. Crearea de obstacole în calea activității antreprenoriale nu ar trebui să fie în interesul nimănui. Având în vedere că majoritatea lucrătorilor pe platforme online se consideră și doresc să fie considerați lucrători independenți, această abordare ar intra în contradicție cu drepturile și libertățile fundamentale, cum ar fi dreptul de a alege o ocupație și dreptul la muncă și libertatea de a desfășura o activitate comercială.

4.2.4.

Având în vedere varietatea sistemelor naționale ale pieței forței de muncă, tradițiile și jurisprudența în domeniul legislației muncii, precum și definițiile diferite utilizate, de exemplu, în legislația muncii, în sistemele fiscale și de securitate socială, există riscul ca cele cinci criterii ale directivei propuse să nu reflecte în mod adecvat realitatea complexă a diverselor situații. În locul celor două criterii din cinci, CESE ar opta pentru o evaluare globală a criteriilor pentru definirea existenței unui statut de angajat, aceasta fiind abordarea general aplicabilă în statele membre și în jurisprudența CEJ.

4.3. Posibilitatea de a răsturna prezumția legală

4.3.1.

CESE consideră că posibilitatea de a răsturna prezumția legală este un instrument care riscă mai degrabă să creeze probleme decât să clarifice situații juridice complexe. Instituirea acestui mecanism creează confuzie, dat fiind că un mecanism similar este deja inclus în directiva privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă, ca una dintre opțiunile de care dispun statele membre.

4.3.2.

Posibilitatea de a răsturna prezumția legală nu asigură un echilibru echitabil între părțile la procesul de răsturnare, întrucât, odată ce sarcina probei este plasată asupra platformei, prezumția legală, astfel cum este definită de cele cinci criterii, ar fi dificil de contestat în practică. Având în vedere diversitatea definițiilor naționale, cele cinci criterii și relevanța acestora vor fi probabil interpretate în moduri diferite în statele membre, ceea ce duce la un mozaic și mai complex de jurisprudență în întreaga Europă. Întrucât acest proces ar putea fi continuat atât în instanțele care se ocupă de chestiuni legate de dreptul muncii, cât și în instanțele administrative care se ocupă de chestiuni fiscale și de securitate socială, în final claritatea juridică ar avea și mai mult de suferit, în loc să se îmbunătățească.

4.4. Gestionarea algoritmică

4.4.1.

CESE împărtășește obiectivul Comisiei de a se asigura mai multe informații și mai multă transparență în utilizarea algoritmilor în activitatea platformelor. CESE consideră, însă, că un set separat de norme privind aspectele legate de lucrul pe platforme nu este pertinent și nici necesar. Normele existente în RGPD (9) și în viitoarea Lege privind IA (10) vor oferi, de asemenea, lucrătorilor o varietate de drepturi în ceea ce privește datele lor cu caracter personal, alături de un set cuprinzător de cerințe de gestionare a riscurilor, de supraveghere umană și de transparență pentru a atenua riscurile pentru sănătate, siguranță și drepturi fundamentale. Prin urmare, ar trebui evitate suprapunerile și dublările inutile ale eforturilor.

4.4.2.

În ceea ce privește forma și conținutul informațiilor care trebuie furnizate de platforme, ar trebui să se garanteze că platformele dispun de marja de manevră necesară în ceea ce privește definirea mijloacelor tehnice de furnizare a informațiilor. Același lucru este valabil și pentru metodele de evaluare a riscurilor și de revizuire umană a deciziilor importante. În plus, ar trebui să se garanteze că cerințele de divulgare de informații referitoare la algoritmi nu se aplică niciunui tip de secret comercial sau informațiilor confidențiale de orice fel. CESE subliniază, de asemenea, necesitatea de a permite măsuri de atenuare adaptate IMM-urilor în ceea ce privește procedurile administrative impuse de gestionarea algoritmică (11). Acestea includ, în special, termene mai lungi pentru a oferi cereri de revizuire a deciziilor algoritmice și reducerea frecvenței de actualizare a informațiilor relevante.

4.5. Drepturi colective

4.5.1.

Propunerea urmărește să asigure informarea și consultarea lucrătorilor pe platforme și ale reprezentanților acestora cu privire la deciziile care ar putea duce la introducerea de modificări substanțiale legate de utilizarea sistemelor automatizate de monitorizare și de luare a deciziilor. În acest scop, propunerea se referă la Directiva 2002/14/CE (12). Întrucât această referință permite aplicarea mecanismelor existente de informare și consultare, astfel cum sunt definite la nivel național, precum și promovarea dialogului social fără a institui mecanisme noi sau a le duplica pe cele existente, această soluție poate fi sprijinită. Cu toate acestea, responsabilitatea platformei digitale de a suporta cheltuielile pentru expert [articolul 9 alineatul (3)] nu este compatibilă cu normele generale privind informarea și consultarea bazate pe Directiva 2002/14/CE.

4.6. Căi de atac

4.6.1.

CESE subliniază necesitatea clarificării distincției dintre „lucrători” și „persoane care lucrează pe platforme”, în special în ceea ce privește căile de atac și punerea în aplicare a directivei. Articolul 18 cuprinde norme similare privind protecția împotriva concedierilor pentru ambele categorii, ceea ce poate duce la confuzie și la lipsa securității juridice, întrucât căile de atac în materie de drept al muncii și de drept al contractelor din statele membre se bazează pe seturi diferite de legislații și, prin urmare, nu sunt similare. În aceeași ordine de idei, articolul 17 (Protecția împotriva tratamentului sau consecințelor nefavorabile) poate antrena consecințe și probleme nedorite în sistemele judiciare ale statelor membre în cazul impunerii obligației ca relații contractuale diferite să fie tratate în conformitate cu aceleași norme.

4.7. Menținerea nivelului de protecție și dispoziții mai favorabile

4.7.1.

Pentru a promova condiții de muncă echitabile în munca pe platforme digitale, CESE subliniază rolul dialogului social și al convențiilor colective la nivelurile adecvate și în limitele mandatului și autonomiei partenerilor sociali din statele membre. Prin urmare, CESE pune sub semnul întrebării limitarea domeniului de aplicare al convențiilor colective numai la convențiile care sunt mai favorabile persoanelor care lucrează pe platforme (articolul 20). Această limitare interferează cu autonomia partenerilor sociali.

Expunere de motive

Textul propus reprezintă un amendament al cărui scop este de a prezenta o opinie divergentă referitoare la un aviz prezentat de secțiune și, prin urmare, trebuie considerat un contraaviz. El prezintă motivele pentru care propunerea Comisiei nu este instrumentul adecvat de abordare a provocărilor legate de lucrul pe platforme și nu reflectă în mod adecvat realitatea complexă și diversitatea situațiilor din domeniul platformelor, aflat în schimbare rapidă. În plus, contraavizul urmărește să evidențieze deficiențele și provocările majore ale proiectului de directivă, în special în ceea ce privește prezumția legală a statutului de angajat și gestionarea algoritmică.

Rezultatul votului:

Voturi pentru:	149
Voturi împotrivă:	80
Abțineri:	17

(1) În ceea ce privește ritmul de dezvoltare, din datele colectate de anchetele COLLEEM I și II se poate conchide că fenomenul muncii pe platforme crește lent, dar constant în Europa. În al doilea rând, doar o mică parte – circa 1,4 % – din populația în vârstă de muncă desfășoară activități pe platforme ca formă principală de ocupare a forței de muncă. În plus, conform studiului menționat în raportul Comisiei de evaluare a impactului, aproximativ 5,5 milioane de lucrători pe platforme din 28,8 milioane ar putea fi expuși riscului de încadrare greșită ca statut profesional. Cf. Registrul publicațiilor JRC – Lucrătorii pe platforme online din Europa: dovezi din ancheta COLLEEM (europa.eu) și Registrul publicațiilor JRC – Noi date despre lucrătorii pe platforme online din Europa (europa.eu); Cf. Document de lucru al serviciilor Comisiei – Raport de evaluare a impactului. În studiul comandat de Delivery Platforms Europe cei mai mulți curieri (72 %) declară că munca pe platforme este o activitate complementară, 34 % dintre ei muncind în timp ce studiază, iar o altă treime (34 %) recurg la munca pe platforme pentru a-și suplimenta veniturile obținute din alte forme de muncă cu normă întreagă sau cu fracțiune de normă. Pentru două treimi dintre respondenți (67 %), principalul motiv pentru care sunt curieri este flexibilitatea. Această activitate le permite să combine lucrul cu alte activități sau studii, cu îngrijirea membrilor familiei și reprezintă o modalitate de a-și asigura un venit suplimentar. De asemenea, flexibilitatea pare a fi cea mai apreciată trăsătură a activității de curier (pentru 58 %).

(2) Recomandarea Consiliului privind accesul la protecție socială pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă și Recomandarea Consiliului privind îmbunătățirea protecției sănătății și securității la locul de muncă în cazul lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă.

(3) Directiva privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă.

(4) Regulamentul (UE) 2016/679 și COM(2021) 206 final.

(5) Cf. COM(2021) 762 final, expunerea de motive, p. 1.

(6) Printre acestea se numără: 1) o propunere de directivă privind îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru lucrul pe platforme; 2) proiectul de orientări privind aplicarea legislației UE în domeniul concurenței în cazul contractelor colective de muncă privind condițiile de muncă ale persoanelor cu activitate independentă individuală, pentru cei care lucrează prin intermediul platformelor digitale de muncă; 3) solicitări de noi măsuri, astfel cum se subliniază mai jos, adresate autorităților naționale, partenerilor sociali și tuturor părților interesate relevante pentru a obține condiții de muncă mai bune pentru persoanele care lucrează prin intermediul platformelor digitale de muncă (Comunicarea pe tema „Condiții mai bune de lucru pentru o Europă socială mai puternică: valorificarea deplină a beneficiilor digitalizării pentru viitorul muncii”).

(7) Idem (Comunicare), p. 2.

(8) Potrivit studiului Comisiei, „chiar dacă, în UE-27, lucrătorii independenți care furnizează servicii prin intermediul platformelor și-ar întrerupe activitatea, aceste întreprinderi s-ar putea baza în continuare pe lucrători independenți din alte părți ale lumii”. A se vedea Study to support the impact assessment on improving working conditions in platform work (Studiu în sprijinul evaluării impactului inițiativei privind îmbunătățirea condițiilor de muncă pe platforme).

(9) Regulamentul (UE) 2016/679.

(10) COM(2021) 206 final.

(11) COM(2021) 762 final, Expunerea de motive, p. 13.

(12) Directiva 2002/14/CE.

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/109

[COM(2022) 16 final]

și propunerea de recomandare a Consiliului privind crearea de punți pentru o cooperare europeană eficace în domeniul învățământului superior

[COM(2022) 17 final]

(2022/C 290/17)

Raportoare:

Tatjana BABRAUSKIENĖ

Sesizarea Comitetului de către	Comisia Europeană, 1.3.2022
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	190/0/2

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE subliniază importanța declarației Comisiei Europene cu privire la această inițiativă: „Universitățile trebuie să fie locuri care să asigure libertatea: de exprimare, de gândire, de învățare, de cercetare și libertatea academică în general. Libertatea academică nu poate fi izolată de autonomia instituțională și nici de participarea studenților și a personalului la guvernanța învățământului superior” (1). Comitetul solicită Comisiei Europene, statelor membre și instituțiilor de învățământ superior să considere că acesta este un principiu director pentru punerea în aplicare.

1.2.

CESE salută faptul că inițiativa încurajează statele membre și instituțiile de învățământ superior să consolideze cooperarea transnațională pentru a îmbunătăți aptitudinile și competențele studenților pentru dubla tranziție a pieței forței de muncă și a economiei, pentru a susține valorile, identitatea și democrația UE și pentru a spori reziliența societății și economiei europene.

1.3.

CESE atrage atenția (2) asupra rolului important al instituțiilor de învățământ superior în îmbunătățirea dobândirii de competențe ecologice, a responsabilității față de mediu și a dezvoltării durabile, care ar trebui integrate transversal în obiectivele de învățare ale programelor educaționale. Comitetul salută acțiunile prevăzute de Comisia Europeană pentru a sprijini statele membre și instituțiile de învățământ superior în dezvoltarea unor abordări naționale și instituționale în ceea ce privește durabilitatea și alfabetizarea în domeniul climei și al mediului. CESE subliniază că acest lucru este important pentru studenți, atât în cadrul programelor de studii complete, cât și al programelor de învățare pe tot parcursul vieții oferite de instituțiile de învățământ superior, și nu doar pentru obținerea de micro-certificate (3).

1.4.

CESE invită statele membre și instituțiile de învățământ superior să îmbunătățească calitatea, echitatea, egalitatea și incluziunea socială a învățământului superior și a cercetării atunci când elaborează strategii de digitalizare, să îmbunătățească accesul egal la materialele digitale pentru toți studenții, să sprijine utilizarea în condiții de siguranță a tehnologiilor digitale, acordând întotdeauna prioritate interacțiunii sociale din cadrul predării cu prezență fizică, și să respecte drepturile de proprietate intelectuală ale cadrelor universitare. CESE solicită Comisiei Europene să colaboreze cu studenții și cadrele universitare atunci când elaborează programe de educație și formare privind competențele digitale în cadrul programului Europa digitală.

1.5.

CESE subliniază importanța unor parteneriate echilibrate între instituțiile de învățământ superior și întreprinderi, pentru a răspunde nevoilor în materie de competențe ale studenților, societății și pieței forței de muncă, precum și pentru a asigura și extinde accesul studenților la ucenicii și stagii de înaltă calitate și remunerate în întreprinderi și instituții. Comitetul invită statele membre și instituțiile de învățământ superior să asigure libertatea academică și autonomia instituțională, în special în domeniul colaborării cu actorii din afara mediului universitar în ceea ce privește dezvoltarea programei școlare, competențele personalului academic și cerințele la adresa acestuia.

1.6.

CESE reamintește că atât Comisia Europeană, cât și fiecare stat membru trebuie să protejeze libertatea academică și autonomia instituțională ca valori fundamentale consacrate în Comunicatul de la Roma. CESE salută inițiativa privind alianțele universitare europene (UA), în calitate de proiecte Erasmus+ care cuprind acțiuni voluntare și ascendente ale instituțiilor de învățământ superior și sunt importante pentru o cooperare mai strânsă sub o conducere democratică. CESE este preocupat de faptul că valorile fundamentale sunt în joc atunci când Comisia Europeană și Consiliul instituționalizează proiectele acestor alianțe universitare și invită statele membre să instituie un statut juridic pentru diplomele europene comune ale acestora, precum și pentru asigurarea externă a calității și acreditarea pentru activitățile și programele educaționale transnaționale comune ale alianțelor.

1.7.

CESE atrage atenția asupra valorii esențiale a diversității instituțiilor de învățământ superior, care pot sprijini diferite tipuri de nevoi culturale, educaționale, societale și economice. CESE solicită recunoașterea valorii egale a instituțiilor de învățământ superior atât în afara, cât și în cadrul UA, precum și respectarea principiului libertății de cunoaștere. CESE salută stabilirea unor principii directoare care să protejeze valorile academice fundamentale, pe baza Comunicatului de la Roma, cu implicarea partenerilor sociali și a părților interesate relevante.

1.8.

CESE regretă că instituțiile de învățământ superior sunt subfinanțate (4), în pofida nevoilor lor sporite în timpul pandemiei, și invită statele membre să majoreze finanțarea publică pentru acestea. Comitetul este îngrijorat de privatizarea într-o măsură din ce în ce mai mare a instituțiilor de învățământ superior și de investițiile private tot mai ample în învățământul superior și în cercetare, care ar putea pune în pericol libertatea academică și autonomia instituțională. De asemenea, subliniază că menținerea sprijinului financiar pentru UA va asigura o finanțare publică națională durabilă pentru toate instituțiile de învățământ superior. CESE invită statele membre să utilizeze semestrul european și fondurile UE, inclusiv Mecanismul de redresare și reziliență, FSE+, Erasmus+ și Orizont Europa, pentru a ajuta instituțiile de învățământ superior să își atingă obiectivele.

1.9.

CESE solicită Comisiei Europene să monitorizeze investițiile de la nivelul european, național și instituțional în învățământul superior, utilizând principalele instrumente politice ale semestrului european și ale Mecanismului de redresare și reziliență. De asemenea, solicită Comisiei ca utilizarea tabloului de bord al sectorului european al învățământului superior și a constatărilor Grupului de experți privind investițiile de calitate în educație și formare să fie limitată la un rol de sprijin.

1.10.

CESE își exprimă îngrijorarea cu privire la obiectivele și guvernanța tabloului de bord al sectorului european al învățământului superior, care realizează evaluări anuale ale progreselor înregistrate în întreaga UE în ceea ce privește îndeplinirea priorităților-cheie ale inițiativei: incluziunea, valorile, calitatea și relevanța, mobilitatea, competențele verzi și digitale, capacitatea de inserție profesională, cooperarea transnațională, transferul de tehnologie și valorificarea cunoștințelor. CESE solicită Comisiei Europene să clarifice rolul acestui instrument în monitorizarea progreselor înregistrate de statele membre și guvernanța acestui instrument de monitorizare în raport cu procesul semestrului european și să precizeze dacă acest instrument va fi utilizat și pentru a monitoriza investițiile naționale în învățământul superior. CESE solicită menținerea rolului statelor membre, al partenerilor sociali în domeniul educației și al părților interesate relevante în acest proces.

1.11.

CESE salută înființarea unui Observator european al sectorului învățământului superior, care să reunească cele mai bune instrumente și capacități actuale ale UE în materie de date. CESE solicită Comisiei Europene să susțină rolul statelor membre, al partenerilor sociali în domeniul educației și al părților interesate relevante în acest proces. Partenerii sociali joacă un rol important în tranziția de la educație la încadrarea în muncă, în reprezentarea intereselor studenților pe piața forței de muncă și în reducerea numărului de tineri neîncadrați profesional și care nu urmează niciun program educativ sau de formare. Ar trebui depuse mai multe eforturi, atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre, pentru a urmări parcursul studenților pe măsură ce trec de la educație la încadrarea în câmpul muncii.

1.12.

CESE solicită Comisiei Europene și statelor membre să implice în mod activ partenerii sociali din domeniul educației și organizațiile societății civile în dezvoltarea în continuare a inițiativelor și acțiunilor Comisiei din cadrul acestei strategii și în punerea în aplicare la nivelul statelor membre. Acest lucru este important pentru a garanta că studenții dobândesc competențele necesare pentru a fi cetățeni ai unei democrații și pentru a avea acces la locuri de muncă de calitate în cadrul dublei tranziții. Guvernanța democratică și dialogul social eficace sunt esențiale pentru a îmbunătăți bunăstarea studenților, libertatea academică, statutul permanent și condițiile de muncă pentru personal, precum și autonomia instituțională. CESE solicită Comisiei Europene să implice partenerii sociali din domeniul educației și organizațiile societății civile în elaborarea unor criterii europene pentru acordarea unei etichete de diplomă europeană.

1.13.

CESE solicită statelor membre și instituțiilor de învățământ superior să implice mai eficient cursanții, cadrele universitare și cercetătorii în guvernanța politicii în domeniul învățământului superior și în structurile de cooperare instituțională și transnațională, cu o conducere colaborativă eficace, o guvernanță colegială și un dialog social. Acest lucru ar trebui să vizeze asigurarea unui învățământ superior și a cercetării de bună calitate și favorabile incluziunii, mobilitatea eficace a studenților, a personalului și a cercetătorilor, precum și diversitatea deplină (inclusiv egalitatea de gen) a studenților, a cadrelor universitare, a cercetătorilor și a personalului profesional.

1.14.

CESE solicită Comisiei Europene să se asigure că există un dialog social cu sindicatele personalului academic atunci când se elaborează un cadru european pentru cariere atractive și durabile în învățământul superior, pentru a îmbunătăți condițiile de muncă, bunăstarea și statutul cadrelor universitare și pentru a sprijini carierele academice în mediul academic și în afara acestuia. Creșterea participării studenților la procesul decizional și îmbunătățirea capacității operaționale a organizațiilor studențești ar trebui să reprezinte o preocupare constantă. În acest scop, ar putea fi alocate fonduri FSE+.

1.15.

CESE salută promovarea personalului și a studenților din medii diverse, ceea ce implică crearea unui cadru european pentru diversitate și incluziune (inclusiv pentru eliminarea disparităților de gen), acordarea de sprijin cercetătorilor aflați în situații de risc, cu principii directoare pentru universități, pentru a facilita incluziunea acestora, precum și stabilirea unor strategii naționale și instituționale de incluziune, cu accent pe refugiați și pe solicitanții de azil. CESE solicită recunoașterea transparentă și echitabilă a calificărilor obținute în țările terțe, inclusiv a celor deținute de refugiați, prin intermediul rețelei de centre de recunoaștere academică. CESE solicită Comisiei Europene, statelor membre și instituțiilor de învățământ superior să elaboreze astfel de strategii împreună cu studenții și cu personalul, în special cu cei care își pot aduce propria experiență în elaborarea de strategii.

1.16.

CESE salută dezvoltarea în continuare a inițiativei privind legitimația europeană de student, pentru a reduce sarcina administrativă pe care o implică gestionarea mobilității și a schimburilor de studenți și personal, subliniind totodată importanța asigurării securității și protecției datelor. Reducerea birocrației și facilitarea transferurilor de credite între statele membre sunt obligatorii pentru asigurarea unei mobilități adecvate la nivelul UE.

1.17.

CESE salută intenția de a extinde mobilitatea studenților și a personalului către țări terțe și subliniază importanța mobilității individuale și a asigurării sănătății și siguranței. Comitetul salută noua Cartă Universitară Erasmus și noua Cartă Erasmus a studenților; ele integrează libertatea și integritatea academică și încurajează dezbaterile academice și schimbul de bune practici privind valorile și democrația, ca parte a activităților de învățământ superior Jean Monnet din cadrul Erasmus+, inclusiv în țări terțe.

2. Contextul avizului

2.1.

După adoptarea de către Consiliul Educație al UE a Concluziilor Consiliului referitoare la „Inițiativa privind universitățile europene – Crearea unei legături între învățământul superior, cercetare, inovare și societate: pregătirea terenului pentru o nouă dimensiune a învățământului superior european”, Comisia Europeană a publicat două documente. Comunicarea Comisiei privind o strategie europeană pentru universități include acțiunile care urmează să fie întreprinse de Comisia Europeană în perioada 2022-2024 în legătură cu învățământul superior și cercetarea, în timp ce propunerea de recomandare a Consiliului privind crearea de punți pentru o cooperare europeană eficace în domeniul învățământului superior, care urmează să fie adoptată de Consiliul miniștrilor educației în cadrul reuniunii sale din 4-5 aprilie 2022, include recomandări specifice pentru statele membre. Aceste inițiative intenționează să îndeplinească noul obiectiv al UE ca, până în 2030, cel puțin 45 % dintre persoanele cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani să fi absolvit învățământul terțiar (5).

2.2.

Prin această inițiativă, Comisia intenționează să extindă cele 41 de alianțe universitare europene existente la 60 de astfel de alianțe, cu un număr de peste 500 de universități membre până la jumătatea anului 2024. Va exista un buget orientativ al programului Erasmus+ de 1,1 miliarde EUR pentru perioada 2021-2027 și mai multe inițiative de sprijin.

2.3.

Recomandările adresate statelor membre le solicită acestora să permită instituțiilor de învățământ superior să dezvolte și să pună în aplicare activități educaționale transnaționale inovatoare (în interiorul și în afara UE), să instituie un statut juridic pentru alianțele universitare europene până în 2024, să faciliteze realizarea la nivel național a unei diplome europene comune până în 2024, inclusiv legătura cu cadrele naționale ale calificărilor, să sprijine mai mult mobilitatea studenților și a personalului (inclusiv online), să ofere un sprijin financiar durabil alianțelor universităților europene și să promoveze și să protejeze libertatea academică și autonomia instituțională.

3. Observații generale

3.1.

CESE subliniază (6) că „este important să se caute mai multe legături între Spațiul european al învățământului superior (EHEA) și Spațiul european de cercetare pentru a îmbunătăți calitatea și caracterul incluziv al învățământului superior și al cercetării pentru toți elevii și studenții, indiferent de vârstă sau de originea socioeconomică. Îmbunătățirea calității și a recunoașterii studiilor între universități trebuie să constituie o preocupare importantă a inițiativei privind universitățile europene. Deși învățământul superior este o competență națională, propunerile Comisiei pentru o diplomă europeană, un statut universitar european și un sistem de asigurare a calității și de recunoaștere la nivel european par să reprezinte o orientare spre sincronizarea studiilor superioare. Astfel, CESE solicită ca ideile aflate în spatele acestor inițiative și viitoarele acțiuni de politică să fie discutate pe larg cu guvernele, cu partenerii sociali relevanți și cu organizațiile societății civile.” CESE salută faptul că partenerii sociali și organizațiile societății civile își pot exprima opiniile cu privire la această inițiativă prin consultări publice.

3.2.

Libertatea academică și autonomia instituțională sunt din ce în ce mai atacate în unele țări semnatare ale Procesului de la Bologna (7). Comunicatul de la Roma, adoptat de 49 de ministere din Spațiul european al învățământului superior în cadrul Conferinței ministeriale a Procesului de la Bologna din 2020, reafirmă angajamentul miniștrilor de a „promova și proteja valorile noastre fundamentale comune în întregul Spațiu european al învățământului superior, prin intensificarea dialogului politic și a cooperării ca bază necesară pentru învățarea, predarea și cercetarea de calitate, precum și pentru societățile democratice”. Cu aceeași ocazie, ministerele s-au angajat „să susțină autonomia instituțională, libertatea și integritatea academică, participarea studenților și a personalului la guvernanța învățământului superior, precum și responsabilitatea publică pentru învățământul superior, dar și a sectorului ca atare”. Anexa I la Comunicatul de la Roma definește libertatea academică ca fiind „un aspect indispensabil al învățării, predării și cercetării de calitate în învățământul superior, precum și al democrației”, pe baza autonomiei instituționale, și subliniază că „societățile nu pot fi cu adevărat democratice fără a respecta libertatea academică și autonomia instituțională”.

3.3.

Pandemia de COVID-19 a avut un impact fără precedent asupra metodelor de predare și cercetare, asupra funcționării universităților (din perspectiva închiderii campusurilor și trecerii la învățarea online) și asupra guvernanței universităților. Pandemia a evidențiat, de asemenea, importanța implicării comunităților universitare. Aproximativ jumătate dintre studenți au considerat că performanța lor academică s-a înrăutățit odată cu educația online și au avut un volum de muncă mai mare odată cu tranziția către predarea online. Accesul la competențele digitale, la instrumentele de comunicare online și la internet a rămas o provocare pentru mulți studenți defavorizați din punct de vedere socioeconomic. A existat, de asemenea, un impact asupra bunăstării psihologice și emoționale a studenților (8).

3.4.

Pentru personalul academic, criza provocată de pandemia de COVID-19 a dus la o deteriorare a condițiilor de muncă, inclusiv la o creștere masivă a volumului de muncă din cauza învățării online și a învățării mixte, precum și la pierderi de locuri de muncă pentru personalul cu contract pe durată determinată și personalul ocazional. Aceste evoluții au avut un efect disproporționat asupra unor grupuri specifice de personal, cum ar fi femeile și minoritățile etnice. Pandemia a avut, de asemenea, un impact negativ asupra sănătății mintale și a bunăstării personalului.

3.5.

Personalul academic joacă un rol esențial în asigurarea unei educații și cercetări de calitate în universități. Chiar și înainte de pandemie, cadrele universitare din întreaga Europă se confruntau cu o scădere a siguranței locurilor de muncă, din cauza constrângerilor bugetare, a reducerii oportunităților de angajare, a creșterii proporției personalului care ocupă posturi temporare, cu fracțiune de normă sau cu durată determinată și a unei proporții tot mai mari a personalului care ocupă posturi finanțate din fonduri externe. Condițiile de muncă și salariile decente sunt esențiale pentru a fi în măsură să îi pregătească în mod eficace pe studenți pentru dubla tranziție a societății și a economiei. Cadrele universitare cu contracte pe durată determinată se află în situații precare de muncă, ceea ce le îngreunează desfășurarea unor activități de predare și cercetare de înaltă calitate (9). Pandemia de COVID-19 a înrăutățit perspectivele de carieră ale cercetătorilor postdoctorali și are un efect negativ asupra bunăstării acestora. Cercetătorii tineri și femeile sunt mai expuși riscului de a fi afectați de condițiile precare și de efectele negative ale pandemiei în această privință (10). Creșterea indemnizațiilor pentru doctoranzi și asigurarea accesului gratuit la literatura de specialitate și a participării la conferințe internaționale ar trebui să constituie o prioritate.

3.6.

Pentru a reduce deficitul de competențe și pentru a garanta că studenții din instituțiile de învățământ superior pot avea acces la piața forței de muncă, sunt esențiale parteneriatele eficace între instituția de învățământ superior și întreprinderi și accesul studenților la ucenicii și stagii de înaltă calitate și remunerate în întreprinderi. CESE dorește să sublinieze că „parteneriatele dintre întreprinderi și instituțiile de învățământ superior ar trebui să fie benefice pentru ambele părți, fără presiuni externe, și ar trebui să fie echilibrate, astfel încât să se asigure, într-o manieră autonomă, activitățile de cercetare și inovare ale întreprinderilor, pe de o parte, și obiectivele publice în materie de învățământ superior și cercetare, pe de altă parte” (11).

3.7.

Facilitarea accesului la învățământul superior ar trebui să țină seama de faptul că taxele universitare sunt supuse unor presiuni din cauza prețurilor la energie și a costurilor suplimentare legate de procesul educațional (cazare, acces la literatura de specialitate etc.). Costurile suplimentare ar putea fi subvenționate din fonduri UE, reducând expunerea la împrumuturi și la alte metode financiare utilizate pentru finanțarea studiilor universitare. Trebuie asigurate sinergii între dinamica progresului tehnologic și echipamentele, standardele și procedurile utilizate în procesul educațional, pentru a asigura o tranziție eficientă de la educație la viața activă.

Bruxelles, 23 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) Comunicarea Comisiei privind o strategie europeană pentru universități, 2022.

(2) JO C 56, 16.2.2021, p. 1.

(3) JO C 56, 16.2.2021, p. 1.

(4) Raportul Observatorului finanțării publice al Asociației Universităților Europene, 2019/20.

(5) Rezoluția Consiliului privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării în perspectiva realizării și dezvoltării în continuare a spațiului european al educației (2021-2030).

(6) JO C 10, 11.1.2021, p. 40.

(7) https://www.scholarsatrisk.org/academic-freedom-monitoring-project-index/?_gp=1

(8) Comisia Europeană: Impactul pandemiei de COVID-19 asupra învățământului superior: o analiză a dovezilor emergente, 2021.

(9) Raportul ETUCE către Reuniunea ministerială de la Roma (2020).

(10) OCDE: Reducerea precarității carierelor în domeniul cercetării academice, 2021.

(11) JO C 10, 11.1.2021, p. 40.

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/114

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind performanța energetică a clădirilor (reformare)

[COM(2021) 802 final – 2021/0426 (COD)]

(2022/C 290/18)

Raportor:

domnul Mordechaj Martin SALAMON

Sesizare	Parlamentul European, 14.2.2022 Consiliu, 9.2.2022
Temei juridic	Articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea responsabilă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Data adoptării în secțiune	10.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	212/6/6

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută propunerea de reformare a Directivei privind eficiența energetică a clădirilor (EPBD), întrucât abordează principalele provocări identificate în avize anterioare ale Comitetului pentru a pune la dispoziție instrumentele necesare pentru a combate sărăcia energetică și a remedia subinvestițiile structurale pe termen lung în domeniul clădirilor, încurajând renovarea în special a clădirilor cu cele mai slabe performanțe și plasându-ne pe calea către încălzirea și răcirea decarbonizate.

1.2.

CESE sprijină de deplin această abordare a UE vizând obținerea unui mediu construit eficient din punct de vedere energetic, de înaltă calitate și fără combustibili fosili, întrucât măsurile la nivelul UE sunt mai eficiente în accelerarea tranziției necesare.

1.3.

CESE consideră că recenta creștere puternică a prețurilor la energie și perspectiva unor prețuri ridicate, cel puțin pe termen mediu, au demonstrat cât de importantă este instituirea unei strategii pentru a atenua și a eradica sărăcia energetică. Trebuie puse în aplicare măsuri concrete vizând îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor pentru a asigura locuințe decente, accesibile ca preț și sănătoase pentru toți. Aceste măsuri trebuie să includă eliminarea în condiții de siguranță a azbestului.

1.4.

1.5.

CESE solicită stabilirea unei evoluții mai cuprinzătoare a cerințelor de îmbunătățire încă de la început, cu un calendar mai clar și mai complet până în 2050, pentru a încuraja renovările vizionare.

Având în vedere că EPBD în sine nu oferă o nouă finanțare, iar sarcina de finanțare a renovărilor necesare este dificilă, CESE consideră că este esențial ca cadrul și instrumentele prevăzute pentru accesul atât la finanțarea publică, cât și la cea bancară în cadrul EPBD să se ridice la înălțimea situației.

1.6.

Având în vedere rolul lor central în îmbunătățirea eficienței energetice a parcului imobiliar, CESE salută cerințele sporite, fiabilitatea și utilizabilitatea certificatelor de performanță energetică.

1.7.

CESE salută importanța sporită acordată planurilor naționale de renovare a clădirilor și includerea raportării eforturilor statelor membre de a reduce sărăcia energetică.

1.8.

CESE sprijină introducerea unui „pașaport de renovare” a clădirilor până în 2024, care să ofere consumatorilor un acces mai ușor la informații și costuri mai mici în momentul planificării renovării clădirilor lor.

1.9.

CESE recunoaște nevoia de a include cerințe de raportare a emisiilor de dioxid de carbon pe durata întregului ciclu de viață (producție și construcție, utilizare și sfârșitul ciclului de viață) al clădirilor, întrucât principala influență asupra climei în momentul construirii de noi clădiri poate să provină de la materiale și efortul de construcție. CESE subliniază nevoia de a se asigura că modul în care este definită o „clădire cu emisii zero” îi permite să interacționeze în mod optim cu sistemele energetice înconjurătoare și include toate emisiile de gaze cu efecte de seră integrate. Evaluările pe durata ciclului de viață ar trebui înțelese ca instrumente de orientare specifice proiectelor, comparând diferite alegeri în ceea ce privește materialele și tehnicile.

1.10.

CESE solicită punerea în aplicare a unui veritabil proces comunitar de formare și modernizare în domeniul construcțiilor.

2. Contextul avizului

2.1.

Comisia a propus o revizuire a Directivei privind performanța energetică a clădirilor (reformare) (EPBD) în contextul ambiției Pactului verde european de a realiza neutralitatea climatică până în 2050. În cadrul strategiei „Pregătiți pentru 55”, EPBD urmează strategiei privind valul de renovări ale clădirilor, care a stabilit obiectivul privind cel puțin dublarea ratei anuale de renovare energetică a clădirilor până în 2030 și a subliniat nevoia unor măsuri de reglementare, de finanțare și de facilitare necesare.

2.2.

EPBD prevede măsurile și instrumentele necesare în cadrul a trei domenii de interes ale strategiei privind valul de renovări ale clădirilor, și anume combaterea sărăciei energetice și clădirile cu cele mai slabe performanțe; clădirile publice și infrastructura socială deschizătoare de drumuri și decarbonizarea sistemelor de încălzire și de răcire.

2.3.

Se propun o serie de schimbări și adăugiri pentru actuala EPBD, în special:

—	Începând din 2030, toate clădirile noi trebuie să aibă emisii zero; clădirile publice noi trebuie să aibă emisii zero deja până în 2027.

—

O nouă cerință este impusă statelor membre privind asigurarea faptului că toate clădirile deținute de organismele publice și toate clădirile nerezidențiale sunt modernizate cel puțin până la clasa de performanță energetică F până în 2027 și cel puțin până la clasa de performanță energetică E până în 2030. Toate clădirile rezidențiale trebuie îmbunătățite, de asemenea, cel puțin până la clasa de performanță energetică F până în 2030 și cel puțin până la clasa de performanță energetică E până în 2033. Dată fiind recalibrarea claselor de performanță energetică, aceste cerințe vor avea ca rezultat modernizarea a peste 15 % din parcul imobiliar până în 2033.

—

Obligația deținerii unui certificat de performanță energetică este extinsă la clădirile care fac obiectul unor renovări majore, la clădirile pentru care se reînnoiește un contract de închiriere și la toate clădirile publice. Clădirile sau unitățile de clădire care sunt oferite spre vânzare sau închiriere trebuie să aibă un certificat de performanță energetică, care trebuie indicat în toate comunicările cu caracter publicitar.

—

Planurile naționale de renovare a clădirilor vor fi pe deplin integrate în planurile energetice și climatice naționale pentru a asigura comparabilitatea și pentru a urmări progresele – incluzând foi de parcurs pentru eliminarea treptată a combustibililor fosili utilizați pentru încălzire și răcire până cel târziu în 2040.

—	Un „pașaport de renovare” a clădirilor va oferi acces la informații și costuri mai mici pentru consumatori pentru a le facilita planificarea și renovarea etapizată către nivelul de emisii zero.

—	Statele membre sunt invitate să includă considerații privind renovarea în normele de finanțare publice și private și să stabilească instrumentele adecvate, în special pentru gospodăriile cu venituri reduse.

—	Este introdusă o clauză de caducitate în cazul stimulentelor financiare pentru utilizarea de combustibili fosili în clădiri.

—	Trebuie stabilite infrastructura de încărcare pentru vehiculele electrice și locurile de parcare pentru biciclete.

3. Observații generale

3.1.

CESE salută propunerea de reformare a Directivei privind eficiența energetică a clădirilor (EPBD), întrucât abordează principalele provocări identificate în avize anterioare pentru a pune la dispoziție instrumentele necesare pentru a combate sărăcia energetică și a remedia subinvestițiile structurale pe termen lung în domeniul clădirilor, încurajând renovarea în special a clădirilor cu cele mai slabe performanțe și plasându-ne pe calea către încălzirea și răcirea decarbonizate.

3.2.

Problema clădirilor cu izolare necorespunzătoare sau moderată ce depind de combustibilii fosili pentru încălzire și răcire se întâlnește în întreaga UE. În absența unor politici coordonate la nivelul UE, există riscul ca statele membre să nu întreprindă suficiente măsuri din cauza preocupărilor legate de lipsa condițiilor de concurență echitabile.

3.3.

Prin urmare, CESE sprijină pe deplin propunerea Comisiei privind o abordare a UE vizând atingerea unui mediu construit eficient din punct de vedere energetic, de înaltă calitate și fără combustibili fosili. Măsurile de la nivelul UE sunt mai eficiente în accelerarea tranziției necesare. În plus, o abordare comună la nivelul UE contribuie la fructificarea avantajelor pieței interne, precum economiile de scară și cooperarea tehnologică între statele membre. Ea contribuie, de asemenea, la o mai mare certitudine pentru investitori și, în general, stă la baza rolului de lider pe care Europa și întreprinderile europene îl pot juca în calitate de organisme de standardizare la nivel mondial și de pionierat în acest domeniu.

3.4.

CESE consideră că recenta creștere puternică a prețurilor la energie și perspectiva unor prețuri ridicate, cel puțin pe termen mediu, au demonstrat cât de importantă este instituirea unei strategii pentru a atenua și a eradica sărăcia energetică. În timp ce, în 2018, 6,8 % din persoanele din întreaga UE (30,3 milioane) nu erau în măsură să facă față facturilor la utilități, și prin urmare se confruntau cu riscul sistării aprovizionării, evoluțiile recente au agravat această problemă. Pe termen lung, trebuie luate măsuri concrete vizând îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor pentru a asigura locuințe decente, accesibile ca preț și sănătoase pentru toți. Acest lucru este cu atât mai urgent, cu cât costurile pentru încălzire și răcire bazate pe combustibilii fosili vor crește prin creșterea costurilor certificatelor ETS.

3.5.

CESE sprijină cu fermitate stabilirea unor standarde minime de performanță energetică, în special pentru clădirile rezidențiale cu cele mai slabe performanțe. Introducerea principiului la nivelul UE este un important pas înainte. Totuși, statele membre sunt cele care decid dacă restul masei clădirilor rezidențiale ar trebui acoperite de standarde stabilite la nivel național.

3.6.

Deși CESE sprijină accentul pus pe eradicarea sărăciei energetice prin renovarea prioritizată a clădirilor cu cele mai slabe performanțe care fac parte din parcul imobiliar rezidențial, acest lucru nu ar trebui să conducă la o lipsă a îmbunătățirii altor clădiri rezidențiale. Prin urmare, CESE solicită stabilirea unei evoluții mai cuprinzătoare a cerințelor de îmbunătățire încă de la început, cu un calendar mai clar și mai complet până în 2050. Acest lucru va oferi, de asemenea, proprietarilor de clădiri informații cu privire la cerințele viitoare pentru a planifica renovarea la un nivel optim al costurilor.

3.7.

Pe măsură ce certificatele de performanță energetică (CPE) devin un instrument central, fiabilitatea și ușurința de utilizare a acestora trebuie îmbunătățite. Prin urmare, CESE salută cerințele sporite privind modernizarea în format digital, calitatea, conținutul detaliat și metodele de calcul, accesibilitatea, accesul la certificatele de performanță energetică și publicarea acestora. Un CPE pe suport de hârtie ar trebui să fie întotdeauna disponibil pentru cetățenii care au nevoie de un astfel de certificat.

3.8.

CESE salută includerea de către fiecare stat membru a eforturilor de a reduce sărăcia energetică în planurile naționale de renovare a clădirilor, în cadrul cărora vor raporta cu privire la reducerea numărului de persoane afectate de sărăcia energetică și proporția populației care trăiește în gospodării necorespunzătoare (de exemplu, acoperiș sau pereți cu scurgeri) sau cu condiții de confort termic necorespunzător.

3.9.

CESE sprijină instituirea unui „pașaport de renovare” a clădirilor până în 2024, dar pune sub semnul întrebării efectul acestuia, întrucât nu are caracter obligatoriu. Pașaportul va oferi consumatorilor un acces mai ușor la informații și costuri mai mici în momentul planificării renovării clădirilor lor. Ca evoluție pozitivă, acesta include și beneficiile mai ample legate de sănătate, confort și răspunsul clădirii la schimbările climatice.

3.10.

Dată fiind incapacitatea generalizată de a îndeplini cerințele de finanțare pentru inițierea renovării în rândul celor care se confruntă cu sărăcia energetică, inclusiv al proprietarilor de locuințe de mici dimensiuni, CESE consideră că este esențial ca instrumentele și cadrul de finanțare prevăzute de EPBD să se ridice la înălțimea situației. Aceasta trebuie să includă explicații și orientări clare privind aspectele financiare ale renovării, inclusiv utilizarea creditelor la nivel local. De asemenea, CESE atrage atenția asupra solicitării sale (TEN/723) ca multiplele sisteme existente să fie unificate pentru a le face mai clare și mai accesibile pentru gospodăriile și autoritățile publice vizate.

3.11.

CESE recunoaște nevoia de a include în EPBD cerințe de raportare a emisiilor de dioxid de carbon pe durata întregului ciclu de viață (producție și construcție, utilizare și sfârșitul ciclului de viață) al clădirilor. Atunci când sunt construite noi clădiri cu performanțe energetice slabe, principala influență climatică poate să nu provină de la utilizarea clădirii, ci de la materiale și efortul de construcție. Evaluările pe durata ciclului de viață ar trebui înțelese ca instrumente de orientare specifice proiectelor, comparând diferite alegeri în ceea ce privește materialele și tehnicile.

3.12.

CESE subliniază nevoia de a se asigura că modul în care este definită o „clădire cu emisii zero” îi permite să interacționeze în mod optim cu sistemele energetice înconjurătoare și include toate emisiile de gaze cu efecte de seră integrate provenite din utilizarea materialelor de construcție și șantiere.

4. Observații specifice

4.1.

În timp ce EPBD în sine nu prevede fonduri noi, ea stabilește cerințe privind nivelul de finanțare și coordonare al statelor membre pentru a crea un cadru juridic și financiar adaptat, incluzând un sprijin financiar specific. CESE se întreabă, totuși, dacă finanțarea va fi în realitate ușor accesibilă renovatorilor prospectivi și consideră că nu este clar dacă întregul efort de finanțare din fiecare stat membru va fi suficient pentru a asigura faptul că obiectivele în materie de renovare vor fi atinse.

4.2.

În prezent, finanțarea și granturile pot fi plătite adeseori numai după finalizarea renovării energetice, ceea ce îngreunează inițierea lucrărilor de către mulți consumatori. Prin urmare, CESE recomandă ca textul să precizeze că sistemele de finanțare trebuie să acopere cel puțin o parte din costurile inițiale suportate de consumatori.

4.3.

CESE își reiterează solicitarea (TEN/749) ca un procent substanțial din cota de 37 % din Mecanismul de redresare și reziliență care este rezervată pentru proiecte verzi să fie alocat proiectelor de eficiență energetică, în conformitate cu cererea reală și cu nevoile din fiecare stat membru.

4.4.

CESE consideră că este esențial pentru succesul EPBD ca statele membre să fie nevoite să ajusteze cadrele de reglementare care nu sunt adecvate scopului și să elimine barierele neeconomice, dintre care, mai ales, problema stimulentelor divergente care stau în calea renovării pentru mulți dintre proprietarii de locuințe și chiriași. În același timp, CESE consideră că este necesar să se includă măsuri de protecție a chiriașilor împotriva unor niveluri disproporționate ale chiriei, fie prin sprijin pentru chirie, fie prin plafonarea creșterilor chiriilor.

4.5.

CESE consideră că o revizuire a articolelor din directivă legate de certificatele de performanță energetică ar fi fost necesară mult mai devreme. Experiența cu certificatele de performanță energetică de la nivelul UE atrage atenția asupra unor ajustări necesare, unele dintre acestea regăsindu-se în actuala propunere.

4.6.

CESE recunoaște ca pas înainte faptul că statele membre vor trebui să asigure calitatea, fiabilitatea și accesibilitatea certificatelor de eficiență energetică, trebuind să efectueze controale și să instituie un sistem de control funcțional.

CESE consideră drept îmbunătățiri valoroase perioada scurtată a validității certificatelor de eficiență energetică la cinci ani pentru parcul imobiliar cu cele mai slabe performanțe, nevoia ca experții să fie calificați sau certificați și independenți și cerința explicită de a include vizite la fața locului înainte de emiterea certificatelor respective.

4.7.

CESE propune ca certificatul de performanță energetică să devină mai util pentru consumatori, prin includerea de informații cu privire la:

(a)	durata de viață rămasă a sistemului de încălzire, costul mediu al lucrărilor; și

(b)	datele de contact ale celui mai apropiat ghișeu unic.

4.8.

CESE sprijină propunerea de a raționaliza clasele de performanță (A-F) de la nivelul UE în cadrul certificatelor de performanță energetică și crearea unor modele comune. Cerințele privind crearea unor baze de date ușor accesibile la nivel național pentru certificatele de performanță energetică, pașapoartele de renovare a clădirilor și indicatorii gradului de pregătire, cuplate cu transferul de informații din bazele de date naționale către Observatorul parcului imobiliar, sunt, de asemenea, elemente pozitive.

4.9.

CESE remarcă faptul că coerența dintre pașaportul de renovare a clădirilor și certificatele de eficiență energetică este necesară pentru a evita redundanța și inutilitatea unor costuri suplimentare.

4.10.

CESE își reiterează apelul (TEN/723) privind consolidarea în continuare a Observatorului sărăciei energetice și stabilirea unei strânse cooperări cu Observatorul parcului imobiliar.

4.11.

Pentru cetățenii europeni, accesul la consiliere, informații, asistență în materie de planificare și orientări financiare va fi esențial. În prezent, se estimează că ghișeele unice vor ajuta doar aproximativ 100 000 de proprietari de locuințe pe an să execute renovări energetice, în timp ce potențialul în 2030 ar putea fi de aproximativ 2 000 000 de proprietari pe an (1). CESE solicită o mai bună dezvoltare și coordonarea la nivel național a ghișeelor unice, finanțarea lor adecvată, schimbul transfrontalier de bune practici și o monitorizare mai atentă din partea Comisiei.

4.12.

CESE sprijină extinderea consultării publice privind planul național de renovare a clădirilor și propune ca asociațiile de consumatori să fie menționate în mod specific, întrucât sunt cele mai bine poziționate pentru a oferi o evaluare și feedback privind modul în care programele și instrumentele financiare au ajuns la consumatori.

4.13.

CESE notează consolidarea indicatorilor gradului de pregătire pentru soluții inteligente prin stabilirea definițiilor, a cerințelor și a schimbului de date necesare, dar regretă că clădirile rezidențiale nu sunt încă incluse și că nivelurile care trebuie atinse nu au fost încă introduse.

4.14.

Date fiind investițiile ample, inovările preconizate și nivelul crescut al activităților în sectoarele relevante, nevoia de forță de muncă calificată, recalificată și perfecționată va crește în mod semnificativ. Prin urmare, CESE salută cerința conform căreia statele membre trebuie să promoveze și să finanțeze educația și formarea pentru a asigura forță de muncă calificată în sectorul construcțiilor, și cerința corespunzătoare de raportare a unei imagini de ansamblu a capacităților în sectorul construcțiilor, al eficienței energetice și al energiei din surse regenerabile în planul național de renovare a clădirilor. CESE solicită punerea în aplicare a unui veritabil proces comunitar de formare și modernizare în domeniul construcțiilor.

4.15.

CESE își reiterează apelul (CCMI/166) privind asigurarea de către statele membre și Comisie a faptului că substanțele periculoase sunt eliminate pe durata renovării clădirilor și subliniază necesitatea eliminării în condiții de siguranță a azbestului.

4.16.

Având în vedere accelerarea cererii pentru infrastructuri de încărcare deja existente în prezent, CESE propune creșterea nivelului cerințelor, incluzând instalarea de puncte de reîncărcare inteligente în clădirile nerezidențiale mai devreme, eventual înainte de 2027.

4.17.

Dispoziția referitoare la informare, consiliere și fonduri pentru renovare este susceptibilă în mare măsură să aibă loc la nivel local și regional. De asemenea, EPBD preconizează că autoritățile locale și regionale vor fi în avangardă în ceea ce privește modernizarea clădirilor lor. Prin urmare, CESE consideră că este important ca atenția și eforturile de la nivelul UE și de la nivel național să fie orientate către coordonarea cu autoritățile locale și regionale și implicarea alături de acestea, explorând și potențialul unor inițiative precum Convenția primarilor.

4.18.

Pentru a depăși raportarea și a stimula acțiunile privind impactul asupra climei înainte de 2030, CESE îndeamnă Comisia să stabilească valori maxime cu mult înainte de 2030 pentru emisiile de CO2 pe metru pătrat pe an, ajustate pentru zonele climatice.

4.19.

CESE sprijină extinderea definiției „energiei din surse regenerabile” pentru a include mai multe resurse energetice, în special energia ambientală valorificată prin dispozitive electrice precum pompele de căldură, dar propune ca biomasa și biogazul să fie definite ca parțial regenerabile întrucât doar o foarte mică parte din biomasa utilizată sau biogazul produs poate fi considerată pe deplin regenerabilă. Pentru o utilizare limitată într-o perioadă de tranziție, în cazul în care nu există alternative, această definiție mai largă ar putea include, de asemenea, energia lichidă din surse regenerabile (biocombustibili și combustibili regenerabili de origine nebiologică). Ar putea fi introdusă o nouă anexă la directivă, în care să se determine impactul asupra climei al diferitelor forme de biomasă, al producției de biogaz și al energiei lichide.

4.20.

Pe lângă emisiile dăunătoare climei și indiferent de vectorul energetic, poluanții atmosferici clasici nu trebuie ignorați, cum ar fi particulele în suspensie/praful fin, NOx și altele.

4.21.

CESE subliniază nevoia de a lua în considerare cu atenție efectele practice ale utilizării definiției alese pentru o „clădire cu emisii zero”, ca o clădire cu o cerință energetică scăzută și în care toată energia necesară trebuie să fie produsă la fața locului sau în sistemul centralizat de termoficare sau în sistemele de răcire centralizate. Definiția:

(a)	reglementează principiul clădirii ca „insulă” conectată necorespunzător la sistemul de energie electrică înconjurător, întrucât doar o gamă limitată de surse de energie regenerabilă este permisă în mod explicit;

(b)	nu include emisiile de gaze cu efect de seră integrate provenite din utilizarea materialelor de construcții și emisiile provenite de la șantiere.

4.22.

CESE propune includerea energiei electrice produse extern din surse de energie regenerabilă pe poziții de egalitate cu producția de energie electrică la fața locului pentru clădirile cu emisii zero. Clauza derogatorie din anexa III, sfârșitul punctului I, nu va oferi mijloacele generale pentru un schimb național eficient din punctul de vedere al costului și sistemele energetice care vor fi alimentate cu energie din surse regenerabile. Extinderea sistemului energetic global cu unități mari este mult mai puțin costisitoare per unitate de energie produsă decât unitățile mici în fiecare clădire. Acest aspect este deosebit de important pentru perioadele în care producția proprie a clădirii nu funcționează (soare/vânt). De asemenea, flexibilitatea în legătură cu sistemul de energie electrică va reduce costurile atât în cadrul clădirilor, cât și privind sistemul ca întreg.

4.23.

Comisia propune oprirea acordării de subvenții pentru instalațiile bazate pe combustibili fosili începând din 2027. CESE este surprins de acest lucru, deoarece o perioadă de amortizare rezonabilă de 15 ani înseamnă că vor fi subvenționate instalații care trebuie eliminate treptat până cel târziu în 2040. Prin urmare, CESE recomandă cu fermitate avansarea termenului-limită în 2025 cel târziu.

Bruxelles, 23 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) https://op.europa.eu/ro/publication-detail/-/publication/423a4cad-df95-11eb-895a-01aa75ed71a1/language-ro

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/120

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport, de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1153 și a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1315/2013

[COM(2021) 812 final – 2021/0420 (COD)]

(2022/C 290/19)

Raportor:

Stefan BACK

Sesizare	Consiliul Uniunii Europene, 17.2.2022 Parlamentul European, 7.3.2022
Temei juridic	Articolul 172 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Decizia Adunării Plenare	25.10.2021
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Data adoptării în secțiune	10.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	222/1/7

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută propunerea, având în vedere că actualul Regulament TEN-T a fost adoptat în 2013 și că, prin urmare, era momentul să se propună un nou cadru actualizat, adaptat actualului context politic și bazat pe învățămintele desprinse din actualul regulament. De exemplu, Regulamentul TEN-T actualizat constituie baza de infrastructură necesară pentru punerea în aplicare cu succes a obiectivelor Comisiei incluse în Pactul verde, în Strategia pentru o mobilitate durabilă și inteligentă și în Planul de acțiune pentru căile ferate. În plus, punerea în aplicare a TEN-T în cadrul actual nu a fost satisfăcătoare, înregistrându-se întârzieri semnificative. În consecință, CESE salută normele consolidate privind punerea în aplicare.

1.2.

CESE este de acord cu măsura de armonizare tot mai mare a cerințelor privind rețeaua centrală și cea globală, prin care diferențierea între acestea să devină o chestiune de timp.

1.3.

De asemenea, CESE aprobă atenția specială acordată coridoarelor europene ca mijloc de a promova un transport eficace și multimodalitatea, precum și mecanismului de monitorizare solid și rolului consolidat al coordonatorilor europeni.

1.4.

CESE salută, în egală măsură, valoarea adăugată sub forma efectelor de sinergie rezultate din îmbunătățirea coordonării coridoarelor europene cu coridoarele de transport feroviar de marfă.

1.5.

CESE salută importanța pe care propunerea o acordă coeziunii în ceea ce privește punerea în aplicare a rețelei și ia act de faptul că aceasta înseamnă asigurarea accesibilității și a conectivității pentru toate regiunile din Uniune, atât pentru traficul de călători, cât și pentru cel de marfă, precum și coordonarea și interconectarea eficientă între, respectiv, traficul pe distanțe lungi, regional și local, și transportul în nodurile urbane. Prin urmare, CESE salută, de asemenea, faptul că, în temeiul articolului 58 din propunere, statele membre au obligația să se asigure că planurile naționale în materie de transport și de investiții sunt coerente cu politica Uniunii în domeniul transporturilor.

Existența unor legături eficiente de transport feroviar de marfă, cu o infrastructură care să permită o viteză adecvată, contribuind la punctualitate, va permite transportului feroviar să își joace pe deplin rolul în lanțul de transport intermodal, având în vedere că punctualitatea insuficientă a transportului feroviar a reprezentat un obstacol major în calea afirmării multimodalității, inclusiv a transportului feroviar, ca opțiune atractivă.

1.6.

În ceea ce privește cele două funcții suplimentare de coordonator legate de spațiul maritim european și Sistemul european de management al traficului feroviar (ERTMS), CESE consideră că implementarea rapidă a ERTMS va necesita un sprijin financiar semnificativ, având în vedere costurile implicate. Prin urmare, CESE salută sugestia Comisiei de a lua în considerare exceptarea finanțării publice a ERTMS de la obligația de notificare în temeiul normelor privind ajutoarele de stat. Mai mult, CESE solicită realizarea unui studiu de fezabilitate privind punerea în aplicare a ERTMS până în 2030, ținând seama și de aspectele legate de finanțare.

În ceea ce privește spațiul maritim european, CESE atrage atenția asupra podurilor maritime cu legături regulate și dese prin nave de tip feribot, care ar putea fi privite drept similare infrastructurii și eligibile pentru cofinanțare ca proiecte de interes comun.

1.7.

CESE regretă faptul că nu este prevăzut un calendar fix pentru rapoartele statelor membre privind implementarea rețelei globale.

1.8.

CESE sprijină pe deplin atenția specială acordată consultării extinse, adecvate și oportune a tuturor părților interesate privind proiectele planificate, și reamintește avizul său din 2012 privind potențialul CESE ca legătură cu societatea civilă.

1.9.

CESE remarcă cu satisfacție prioritățile generale pentru toate rețelele menționate la articolul 12, care prevede eliminarea barierelor administrative, tehnice și operaționale și optimizarea utilizării infrastructurii.

1.10.

CESE solicită ca această facilitare a măsurilor de consolidare a eficacității să fie realizată la nivel general, pentru a promova multimodalitatea, care implică utilizarea optimă a avantajelor tuturor modurilor de transport în vederea obținerii celor mai bune rezultate posibile, îmbunătățind totodată siguranța și reducând sarcina de mediu. CESE atrage în mod deosebit atenția asupra importanței interfeței dintre transportul terestru și alte moduri de transport, care le permite căilor navigabile interioare, transportului maritim pe distanțe scurte și transportului aerian să contribuie pe deplin la lanțul multimodal.

1.11.

CESE consideră că sporirea rezilienței rețelei la schimbările climatice, la riscurile naturale și la dezastrele provocate de om este esențială pentru crearea unei rețele care să genereze valoare pe termen lung pentru cetățenii și întreprinderile din UE. Aspectele legate de reziliență ar trebui luate în considerare cât mai devreme posibil în etapa de planificare a unui proiect.

1.12.

CESE subliniază că, în cazul problemelor de trafic sau al situațiilor de urgență, ar trebui preferată soluția cea mai durabilă.

1.13.

CESE aprobă atenția acordată sistemelor TIC și capacității lor de a facilita dezvoltarea transportului multimodal. Comitetul consideră că este important ca vastul potențial al digitalizării de a îmbunătăți performanța transporturilor să fie dezvoltat cu maximă prioritate.

1.14.

De asemenea, CESE atrage atenția asupra posibilității de a îmbunătăți, prin mijloace digitale, monitorizarea respectării reglementărilor privind orele de lucru și de odihnă, în special în ceea ce privește transportul feroviar, și solicită dezvoltarea unui sistem de acest tip.

1.15.

CESE salută includerea nodurilor urbane și a terminalelor multimodale ca elemente specifice ale TEN-T, întrucât ambele sunt esențiale pentru buna funcționarea a transporturilor. Comitetul observă că, dacă se respectă criteriile funcționale prevăzute în propunere, un terminal multimodal poate deservi mai multe noduri urbane.

1.16.

CESE observă că infrastructura feroviară dispune de facilități foarte inegale pentru personalul feroviar. În opinia Comitetului, infrastructura pentru lucrători trebuie să includă cel puțin rute sigure, cazare pe timpul nopții, camere de repaus moderne (răcire, încălzire, igienă), utilități publice și instalații sanitare.

1.17.

CESE ia notă de cerințele privind spațiile de servicii, prevăzute la articolul 29 alineatul (2) litera (b), și propune introducerea unor standarde minime comune și pentru acestea.

1.18.

În egală măsură, CESE salută atenția specială sporită acordată legăturilor cu țările învecinate, inclusiv cu țările partenere precum statele membre ale SEE și Elveția, precum și cu statele în curs de aderare. CESE constată că acest obiectiv este menit să promoveze extinderea la țările terțe a politicii în materie de TEN-T, inclusiv obiectivele de durabilitate, coeziune, eficiență și beneficii sporite pentru utilizatori.

1.19.

CESE salută, de asemenea, atenția acordată implicării entităților din țări terțe în proiectele TEN-T, ca o chestiune de securitate și ordine publică, precum și obligația statelor membre de a notifica această implicare, pentru a permite o evaluare a impactului și în afara cadrului general privind examinarea investițiilor străine directe în UE. Aceasta asigură, de asemenea, interoperabilitatea și respectarea standardelor UE.

1.20.

În egală măsură, CESE aprobă posibilitatea unor ajustări, prin intermediul unor acte delegate, ale elementelor de infrastructură și ale configurării coridoarelor.

1.21.

CESE este mulțumit de faptul că, în prezent, se propune includerea în Regulament a obligației de întreținere a infrastructurii TEN-T de către statele membre. CESE ar fi apreciat existența și în acest context a unui mecanism de monitorizare și a unor sancțiuni adecvate în cazul unei întrețineri necorespunzătoare.

1.22.

CESE salută obiectivele privind infrastructura de transport la nivel mondial stabilite în strategia Comisiei în materie de conectivitate intitulată „Global Gateway”.

2. Contextul avizului

2.1.

La 14 decembrie 2021, Comisia și-a prezentat propunerea privind un nou regulament care să înlocuiască actualul Regulament privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport [(UE) 1315/2013] („propunerea”) [COM(2021) 812 – 2021/0420 (COD)], ca acțiune-cheie a Pactului verde european și a Strategiei pentru o mobilitate durabilă și inteligentă.

2.2.

Propunerea menține structura rețelei centrale și a rețelei globale ale rețelei transeuropene de transport (TEN-T). În ceea ce privește rețeaua centrală, termenul de punere în aplicare rămâne stabilit pentru 2030, cu 2040 ca obiectiv intermediar suplimentar pentru o rețea centrală extinsă, în timp ce, în ceea ce privește rețeaua globală, termenul este fixat pentru 2050.

2.3.

Cele patru obiective specifice ale actualului Regulament TEN-T (eficiență, coeziune, durabilitate și beneficii sporite pentru utilizatori) sunt menținute și dezvoltate în continuare.

2.4.

Propunerea urmărește să remedieze problemele legate de întârzierile în pregătirea și punerea în aplicare a proiectelor, prin alinierea intereselor, obiectivelor și responsabilităților naționale și ale rețelei TEN-T și prin consolidarea monitorizării, în special în ceea ce privește coridoarele europene de transport, prioritățile orizontale ERTMS și spațiul maritim european, în care rolul coordonatorului european este consolidat, iar planurile de lucru dobândesc forță juridică prin acte de punere în aplicare.

2.5.

Propunerea asigură alinierea coridoarelor de transport feroviar de marfă la coridoarele europene prin modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 913/2010, și prevede coordonarea celor două instrumente.

2.6.

Propunerea introduce obligația ca statele membre să asigure întreținerea rețelei TEN-T.

2.7.

În cazul unor întârzieri semnificative în implementarea rețelelor, în situația în care o astfel de întârziere nu este justificată în mod obiectiv, iar problema nu a fost rezolvată în termen de șase luni, Comisia poate retrage cofinanțarea UE.

3. Observații generale

3.1.

CESE salută propunerea, ținând seama de faptul că actualul Regulament privind TEN-T a fost adoptat în 2013 și că agenda politicii UE în domeniul transporturilor s-a schimbat mult de atunci, Cartea albă privind politica în domeniul transporturilor din 2011 fiind urmată de Strategia pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă din 2020, care, printre altele, se axează pe sustenabilitate, digitalizare și promovarea transportului feroviar și a multimodalității.

În plus, experiențele legate de punerea în aplicare a TEN-T în temeiul actualului Regulament privind TEN-T nu au fost satisfăcătoare, înregistrându-se întârzieri semnificative.

A sosit momentul să se propună un cadru, adaptat la contextul politic actual, prin crearea unei infrastructuri compatibile, de exemplu, cu Pactul verde european, Strategia pentru o mobilitate durabilă și inteligentă și Planul de acțiune pentru căile ferate, pe baza învățămintelor desprinse din actualul regulament. În raportul său de evaluare din 2020 (1), CESE a atras atenția asupra acestei nevoi de actualizare.

3.2.

CESE este de acord cu măsura care urmărește armonizarea din ce în ce mai mare a cerințelor privind infrastructura rețelei centrale și a celei globale și diferențierea substanțială a celor două categorii prin stabilirea termenului-limită pentru punerea în aplicare a rețelei centrale pentru 2030, termenul pentru așa-numita rețea centrală extinsă fiind fixat pentru 2040, iar cel pentru rețeaua globală pentru 2050. În ceea ce privește termenul-limită din 2030, CESE își menține îndoielile legate de fezabilitate exprimate în raportul său de evaluare din 2020, dar consideră că termenul-limită ar trebui menținut pentru a exercita presiune asupra statelor membre.

3.3.

CESE salută, de asemenea, importanța acordată coeziunii, inclusiv prin intermediul conectivității și accesibilității pentru toți în întreaga UE, atât pentru pasageri, cât și pentru mărfuri, atât pe distanțe lungi, cât și pe distanțe scurte, precum și obligația statelor membre de a asigura, în acțiunile lor naționale, coerența cu politica în domeniul transporturilor a UE. Criteriile minime privind infrastructura feroviară vor îmbunătăți perspectivele de multimodalitate.

3.4.

CESE salută atenția specială acordată coridoarelor europene pentru a promova un transport eficace și multimodalitatea. De asemenea, Comitetul sprijină rolul consolidat al coordonatorilor europeni și mecanismul de monitorizare solid care asigură punerea în aplicare adecvată și oportună.

CESE își exprimă satisfacția cu privire la coordonarea configurării și a gestionării coridoarelor de transport feroviar de marfă cu coridoarele europene, care ar trebui să aducă o valoare adăugată semnificativă prin efectele de sinergie.

3.5.

CESE remarcă numirea coordonatorilor europeni și pentru spațiul maritim european și ERTMS. În ceea ce privește ERTMS, CESE subliniază necesitatea unui sprijin financiar pentru a asigura punerea sa rapidă în aplicare, și salută sugestia de a excepta sprijinul de stat de la notificarea ajutoarelor de stat. Coordonatorul pentru spațiul maritim european asigură integrarea legăturilor maritime în rețeaua transeuropeană de transport, precum și crearea și modernizarea legăturilor de transport maritim pe distanță scurtă. CESE subliniază, în special, că sarcinile care vizează asigurarea unei interfețe neîntrerupte între transportul maritim, cel pe căile navigabile interioare și cel terestru sunt foarte utile.

3.6.

Spațiul maritim european înlocuiește autostrăzile maritime, considerate prea complexe. CESE atrage atenția asupra așa-numitelor poduri maritime, care înseamnă legături regulate și dese cu nave de tip feribot Ro-Ro, în cadrul cărora navele de tip feribot aproape că îndeplinesc funcția de pod. CESE își pune întrebarea dacă astfel de poduri maritime nu ar trebui considerate drept legături similare cu un element de infrastructură și drept eligibile pentru cofinanțare ca proiect de interes comun.

3.7.

CESE regretă faptul că nu se prevede un calendar fix pentru furnizarea de informații de către statele membre privind progresele înregistrate în ce privește punerea în aplicare a proiectelor în afara coridoarelor europene.

3.8.

Totuși, CESE aprobă mecanismul de monitorizare și sancționare prevăzut în cazul întârzierilor în punerea în aplicare a proiectelor, care nu sunt însoțite de o explicație satisfăcătoare. CESE regretă faptul că singura sancțiune clar formulată este încetarea cofinanțării, și invită Comisia să prezinte propuneri, de exemplu, pentru o amendă zilnică, atât timp cât întârzierea continuă din cauza neglijenței.

3.9.

CESE sprijină pe deplin accentul pus pe consultarea adecvată a părților interesate, atât a autorităților de la diferite niveluri, cât și a societății civile, și pe schimbul de informații privind cele mai bune practici în acest sens, care trebuie asigurat de Comisie. În acest context, CESE reamintește avizul său din 2012 pe tema Cartea albă privind transporturile: către adeziunea și angajamentul societății civile și Proiectul de orientări pentru participarea cetățenilor și a societății civile la politicile și proiectele UE în domeniul transporturilor, discutat în cadrul unei conferințe organizate la Milano de Grupul de studiu permanent „Transporturi” al CESE, la 24-25 octombrie 2016. De asemenea, Comitetul formulează o observație în acest sens și în evaluarea sa din 2020 menționată anterior. CESE insistă asupra nevoii de a iniția consultări ample cât mai curând cu putință, cu o atenție specială acordată societății civile organizate și ținând seama în mod adecvat de feedbackul primit.

3.10.

CESE apreciază condițiile prealabile suplimentare privind infrastructura prevăzute pentru promovarea atingerii obiectivului Pactului verde de reducere a emisiilor de CO2 cu 90 % până în 2050, precum și accentul pus pe aspectele de mediu, inclusiv costurile externe, în momentul conceperii unui proiect.

3.11.

CESE ia notă de prioritățile generale pentru toate rețelele menționate la articolul 12, care prevăd eliminarea barierelor administrative, tehnice și operaționale și optimizarea utilizării infrastructurii [articolul 12 alineatul (2) literele (c) și (d)]. Această măsură este, de asemenea, în acord cu abordarea de ansamblu favorabilă utilizării eficiente a resurselor și inovării, prevăzută la articolul 43 privind serviciile sustenabile de transport de marfă. În acest context, CESE subliniază importanța unei mai bune reziliențe a rețelei la dezastre, care ar trebui luată în considerare încă din etapa de planificare. La rezolvarea problemelor datorate presiunii asupra rezilienței rețelei, ar trebui privilegiate soluții durabile.

3.12.

Prin urmare, CESE consideră că obiectivul ar trebui să fie creșterea eficienței la nivel general, ținând seama de faptul că îmbunătățirea eficacității tuturor modurilor de transport va contribui la îmbunătățirea performanței de mediu, astfel cum s-a constatat într-un studiu recent al Agenției suedeze pentru protecția mediului (2).

3.13.

CESE apreciază că, atât în ceea ce privește rețeaua globală, cât și rețeaua centrală, statele membre trebuie să se asigure că infrastructura feroviară permite o lungime a trenurilor de 740 m fără o autorizație specială, și că ar trebui să se aibă în vedere dezvoltarea infrastructurii pentru trenuri cu o lungime mai mare de 740 m și până la 1 500 m și cu o masă pe axe de 25,0 t, sub rezerva unor analize în ce privește costurile-beneficiile socioeconomice. În ceea ce privește infrastructura de transport multimodal, se aplică și o dispoziție privind trenurile cu o lungime de 740 m de pe liniile private.

3.14.

3.15.

Având în vedere dispoziția menționată la punctul precedent, este, de asemenea, surprinzător faptul că durata maximă a timpului de oprire pentru trenuri la punctele de trecere a frontierei prevăzută pentru coridoarele europene de transport nu se aplică ambelor rețele, centrală și globală.

3.16.

CESE salută atenția acordată sistemelor TIC pentru transport în scopul de a facilita, printre altele, gestionarea transportului și schimbul de informații între modurile de transport în vederea facilitării dezvoltării transportului multimodal, care reprezintă una dintre prioritățile stabilite pentru dezvoltarea unui transport de marfă sustenabil. CESE consideră că amplul potențial al digitalizării de a îmbunătăți eficiența, coerența și durabilitatea transporturilor ar trebui dezvoltat cât mai repede posibil.

3.17.

De asemenea, CESE aprobă includerea nodurilor urbane și a terminalelor multimodale ca elemente specifice ale TEN-T. Ambele sunt fundamentale pentru buna funcționare a transportului, primele pentru că sunt esențiale pentru primul și ultimul kilometru, iar cele din urmă pentru că joacă un rol-cheie pentru funcționarea optimă a transportului multimodal. CESE observă că criteriile propuse în ceea ce privește amplasarea terminalelor permit unui terminal să deservească mai multe noduri urbane.

3.18.

În acest context, CESE atrage atenția asupra avizului său pe tema Transportul intermodal și logistica multimodală, care subliniază importanța digitalizării și a terminalelor multimodale pentru dezvoltarea multimodalității (3).

3.19.

CESE salută atenția sporită acordată legăturilor cu țările învecinate, inclusiv cu țările partenere, cum ar fi statele membre ale SEE și Elveția, și cu statele în curs de aderare, în special țările din Balcanii de Vest, astfel cum se apreciază pe larg în comunicarea Comisiei privind extinderea rețelei transeuropene de transport (TEN-T) la țările terțe învecinate.

3.20.

În acest context, CESE atrage, de asemenea, atenția asupra importanței punerii în aplicare a strategiei Comisiei în materie de conectivitate intitulată „Global Gateway” [JOIN(2021) 30] pentru a promova investițiile la nivel mondial în transporturi durabile, inteligente, reziliente și sigure în ceea ce privește toate modurile de transport, dar și pentru a reuni toate modurile de transport într-un sistem multimodal.

3.21.

CESE salută în continuare atenția acordată implicării entităților din țări terțe în proiectele TEN-T și obligația statelor membre de a notifica Comisiei această implicare, astfel încât să poată evalua impactul acesteia asupra securității sau a ordinii publice în Uniune în toate cazurile care nu intră sub incidența Regulamentului (UE) 2019/452 de stabilire a unui cadru pentru examinarea investițiilor străine directe în Uniune.

3.22.

CESE dorește să își exprime aprecierea cu privire la posibilitatea unei ajustări, prin intermediul unor acte delegate, a elementelor de infrastructură și a configurării coridoarelor. Fluxurile de transport aflându-se în schimbare, această posibilitate de ajustare facilitează asigurarea faptului că infrastructura rețelei și configurarea coridoarelor corespund realităților acestor fluxuri.

3.23.

În cele din urmă, CESE își exprimă satisfacția cu privire la faptul că, astfel cum a sugerat în raportul său de evaluare menționat anterior, propunerea precizează, în forma sa actuală, că întreținerea TEN-T constituie o obligație care le revine statelor membre.

4. Observații specifice

4.1.

CESE ia notă de necesitatea de a pune la dispoziție infrastructuri adecvate pentru ca personalul să se poată odihni în stațiile feroviare.

4.2.

Ca urmare a observației generale privind digitalizarea, CESE observă că ea ar putea fi utilizată pentru a monitoriza respectarea legislației sociale, de exemplu în sectorul feroviar.

4.3.

În ceea ce privește transportul rutier, CESE consideră că ar trebui definite criterii minime nu numai pentru zonele de parcare securizate [articolul 29 alineatul (2) litera (c)], ci și pentru spațiile de servicii [articolul 29 alineatul (2) litera (b)].

Bruxelles, 23 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) Evaluarea orientărilor privind Rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T) pentru perioada 2013-2020 – TEN/701.

(2) „Modal shift for an environmental lift – Rapport 7003” (Transferul modal pentru o performanță de mediu sporită – Raportul 7003), august 2021, cu un rezumat în limba engleză.

(3) JO C 374, 16.9.2021, p. 1.

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/126

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliuluide modificare a Directivei 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru interfețele cu alte moduri de transport

[COM(2021) 813 final – 2021/0419 (COD)]

(2022/C 290/20)

Raportor:

Stefan BACK

Sesizări	Parlamentul European, 27.1.2022 Consiliul, 28.1.2022
Temei juridic	Articolele 91 și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Data adoptării în secțiune	10.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	225/1/5

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută propunerea Comisiei, care este aliniată complet la recomandările CESE din avizul său precedent pe tema „Sistemele de transport inteligente cooperative”, și consideră că propunerea prezintă o valoare adăugată semnificativă în ceea ce privește îmbunătățirile, securitatea, siguranța și eficiența.

1.2.

De asemenea, CESE salută sfera mai amplă a informațiilor care trebuie furnizate și obligația statelor membre de a coopera. În special, merită evidențiate sfera extinsă de aplicare a schimbului de informații în ceea ce privește transportul de mărfuri, precum și mobilitatea cooperativă, conectată și automatizată, inclusiv comunicarea inter-vehicule, care, de asemenea, îmbunătățește semnificativ siguranța rutieră.

1.3.

CESE constată că eficiența îmbunătățită va viza atât transportul de mărfuri, cât și transportul de persoane, permițând, de exemplu, urmărirea stadiului unei livrări.

1.4.

Totuși, atunci când apreciază necesitatea de a standardiza schimbul de informații, CESE subliniază nevoia de a lăsa un spațiu rezonabil pentru soluții locale și specifice fiecărei întreprinderi, atunci când acest lucru este justificat și proporțional, luând în considerare totodată posibilele efecte asupra pieței interne.

1.5.

CESE subliniază că sistemele de transport inteligente (STI) trebuie introduse într-un context societal amplu, ținând cont de elemente care nu se rezumă la simple aspecte tehnice, și că a nu face acest lucru poate avea efecte adverse, atât din punctul de vedere al sustenabilității, cât și din punctul de vedere al eficienței utilizării resurselor. În acest context, CESE subliniază importanța acordării unei atenții adecvate și alocării unui volum suficient de resurse pentru nevoile zonelor rurale, inclusiv pentru aspecte legate de serviciile publice și mijloacele de mobilitate alternative, precum mersul pe jos și cu bicicleta.

1.6.

De asemenea, CESE ridică problema partajării resurselor de mobilitate și ar dori să atragă atenția că ar putea fi nevoie de un act delegat privind sprijinirea STI în acest scop, care să abordeze, de exemplu, disponibilitatea resurselor și a capacității de transport, precum și agregarea nevoilor de deplasare, și să definească posibilități corespunzătoare de optimizare a utilizării capacității.

1.7.

Optimizarea utilizării resurselor disponibile, în condițiile unui număr crescut de vehicule cu emisii zero, va îmbunătăți sustenabilitatea.

1.8.

CESE consideră că această propunere este un pas semnificativ în direcția unui spațiu european comun al datelor privind mobilitatea, ceea ce înseamnă o valoare adăugată prin îmbunătățirea eficienței și, de asemenea, creează condiții de lucru îmbunătățite în sectorul transporturilor, de exemplu facilitând respectarea legislației privind timpul de lucru și de odihnă și găsirea și accesarea spațiilor de odihnă.

1.9.

CESE atrage atenția asupra importanței consolidării încrederii, pentru ca un sistem bazat pe partajarea resurselor și a informațiilor să fie acceptat de către public și să funcționeze în mod corespunzător. Aceasta înseamnă că, printre altele, confidențialitatea și protecția datelor, dar și protecția secretelor comerciale trebuie să fie satisfăcătoare. Prin urmare, CESE așteaptă cu interes cadrul de guvernanță anunțat de Comisie în comunicarea sa intitulată „O strategie europeană privind datele”.

1.10.

În ceea ce privește datele din sistemul de bord al autovehiculului, CESE subliniază, de asemenea, nevoia de a asigura protecția consumatorilor și concurența loială, după cum se detaliază și la punctul 3.18.

1.11.

CESE solicită o reglementare specifică sectorului privind accesul la datele, funcțiile și resursele de la bordul vehiculelor. Până în prezent, Comisia nu a prezentat o propunere în această privință. O astfel de întârziere este deosebit de prejudiciabilă pentru consumatori.

1.12.

CESE evidențiază totodată nevoia de a îmbunătăți incluziunea persoanelor cu mobilitate redusă și solicită includerea în cerințele privind STI a cerințelor referitoare la accesibilitate prevăzute în Directiva (UE) 2019/882, eventual sub forma unui act delegat.

1.13.

În final, CESE își reiterează oferta formulată în avizul menționat anterior, pe tema „Sistemele de transport inteligente cooperative”, de a asista Comisia în activitățile sale de punere în aplicare, îndeplinind rolul de legătură cu societatea civilă.

2. Contextul avizului

2.1.

Propunerea Comisiei face parte din punerea în aplicare a Strategiei Comisiei din 2020 pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă (Strategia) și din transformarea sistemului european de transport. Aceasta stabilește în ce măsură digitalizarea joacă un rol esențial în eficientizarea și fluidizarea sistemului de transport.

2.2.

Sistemele de transport inteligente (STI) joacă un rol fundamental în crearea unui sistem conectat și automatizat de mobilitate multimodală, care va îmbunătăți eficiența, siguranța și sustenabilitatea transporturilor.

2.3.

În conformitate cu comunicarea sa intitulată „O strategie europeană privind datele” [COM(2020) 66], Comisia a prezentat propunerea actuală pentru a contribui la punerea în aplicare a obiectivelor Pactului verde și pentru a asigura adaptarea Europei la era digitală.

2.4.

Directiva privind STI (2010/40/UE) trebuie actualizată pentru a răspunde provocărilor dezvoltării tehnice din cadrul STI și în special pentru a îmbunătăți cooperarea între părțile interesate, dar și disponibilitatea serviciilor STI.

2.5.

Propunerea de actualizare a Directivei privind STI face parte dintr-un pachet legislativ care se axează pe obiectivele de reducere a emisiilor de CO2, de digitalizare și de îmbunătățire a rezilienței infrastructurii de transport. De exemplu, atât propunerea de revizuire a Regulamentului TEN-T (1), cât și comunicarea privind noul cadru al UE pentru mobilitatea urbană (2) includ dispoziții referitoare la implementarea serviciilor STI, precum furnizarea de informații privind siguranța și dezvoltarea mobilității urbane.

2.6.

Directiva privind STI va fi un element important în punerea în aplicare a spațiului european comun al datelor privind mobilitatea, care este unul dintre spațiile de date planificate pentru sectoarele strategice în temeiul strategiei europene privind datele.

2.7.

Propunerea modifică Directiva privind STI, adăugând la sfera de aplicare a directivei disponibilitatea datelor și implementarea serviciilor STI. Domeniile prioritare de acțiune au fost restructurate pentru a corespunde mai bine diferitelor tipuri de servicii STI.

—	În fiecare stat membru se instituie un punct național de acces pentru schimbul de date. Schimbul/furnizarea de date devine obligatoriu/obligatorie în mai multe domenii și, într-o măsură semnificativă, datele vor fi transmise și părților interesate.

—	De asemenea, statele membre trebuie să coopereze, atunci când este necesar, cu părțile interesate relevante cu privire la aspectele operaționale ale punerii în aplicare.

—	O nouă secțiune din anexa I referitoare la domeniile prioritare conține dispoziții privind rolul datelor în urmărirea și depistarea mărfurilor și o nouă secțiune privind serviciile de mobilitate cooperative, conectate și automatizate.

—	De asemenea, există dispoziții privind protecția și integritatea datelor.

—	Un element important este că Comisia urmează să fie împuternicită să adopte acte delegate pentru a actualiza anumite cerințe în materie de informare.

—	Statele membre trebuie să raporteze în mod regulat Comisiei cu privire la punerea în aplicare a directivei.

3. Observații generale

3.1.

CESE salută propunerea Comisiei, care este în deplină conformitate cu evoluțiile recomandate de CESE în avizul său privind sistemele de transport inteligente cooperative (3). El consideră că sistemul STI actualizat, propus acum de Comisie, prezintă o valoare adăugată considerabilă, întrucât se referă la îmbunătățirea securității și a siguranței, dar și a eficienței, nu numai în ceea ce privește fluxurile de trafic îmbunătățite și mai sigure, ci și ca o funcție de sprijin pentru o logistică eficientă.

3.2.

Prin urmare, CESE salută și sfera mai amplă a informațiilor care trebuie furnizate, precum și faptul că statele membre vor avea obligația de a coopera. El apreciază în special sfera lărgită a dispozițiilor privind schimbul de informații în ceea ce privește transportul de marfă și extinderea informațiilor vizate pentru a include mobilitatea cooperativă, conectată și automatizată.

3.3.

CESE presupune că sistemul de informații propus acoperă și comunicarea inter-vehicule, după cum se solicită deja în avizul său referitor la Strategia europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative. CESE reamintește contribuția majoră a comunicării inter-vehicule la prevenirea accidentelor rutiere.

3.4.

Comitetul presupune că sistemul modernizat de schimb de informații propus în prezent va genera valoare adăugată sub forma unei eficiențe îmbunătățite a transportului de persoane și de mărfuri deopotrivă și, de asemenea, că, de exemplu, stadiul unei livrări va fi ușor de urmărit pentru cei implicați, întrucât informațiile relevante vor fi transmise acum și părților interesate relevante.

3.5.

Comitetul constată că informațiile care trebuie comunicate în această etapă sunt standardizate în mare măsură și, prin urmare, își reiterează opinia că este important să se lase un spațiu rezonabil pentru soluții locale și specifice întreprinderilor, atunci când acest lucru este bine justificat și proporțional, luând în considerare totodată posibilele efecte asupra pieței interne. CESE presupune că aceasta nu reprezintă o problemă atât timp cât informațiile transmise în sistemul propus respectă standardele stabilite.

3.6.

CESE constată că sistemele de transport inteligente (STI) trebuie implementate într-un context societal amplu și că aceasta nu conduce în mod automat la un sistem de transport favorabil climei. Digitalizarea modurilor de transport în sine (de exemplu, mobilitatea automatizată cu ajutorul autovehiculelor) poate fi chiar contraproductivă în ceea ce privește politica de mediu. Sistemele de transport inteligente ar trebui dezvoltate, promovate și utilizate astfel încât să dezvolte o valoare adăugată favorabilă climei.

3.7.

Un sistem eficient de transport în comun în cadrul serviciilor de interes (economic) general, completat cu mersul cu bicicleta și pe jos, este esențial pentru o mobilitate sustenabilă. CESE susține promovarea sistemelor de transport inteligente pentru consolidarea și completarea transportului în comun.

3.8.

CESE arată că o viziune pur tehnologică a dezvoltării sistemelor de transport inteligente poate face să eșueze încercarea de a contribui la atingerea obiectivelor și rezultatelor stabilite – de exemplu, contribuția sistemelor de co-voiajare în aglomerările urbane care au deja sisteme de transport în comun bine dezvoltate. S-ar putea ca nici conducerea automată a autovehiculelor să nu fie o soluție de perspectivă pentru orașe, mai ales atunci când spațiul public este insuficient și când traficul este congestionat. Prin urmare, CESE susține că principalele inovații în materie de mobilitate, precum electrificarea, automatizarea și partajarea, vor genera cea mai bună valoare adăugată dacă sunt concepute și elaborate ținând cont în mod corespunzător de nevoile societății, precum accesibilitatea, eficiența și aspectele legate de serviciile publice.

3.9.

Consultările cu părțile interesate au evidențiat numeroase îngrijorări în legătură cu acoperirea teritorială. CESE regretă că propunerea nu menționează dezvoltarea sistemelor de transport inteligente pentru a acoperi nevoile zonelor rurale, ca o problemă separată de dezvoltarea lor în zonele urbane. CESE recomandă Comisiei să acorde o atenție deosebită extinderii sistemelor STI în zonele rurale, întrucât viața în aceste zone depinde în mare măsură de disponibilitatea unor servicii și a unor infrastructuri publice de calitate. O comunicare separată din partea Comisiei, intitulată „O viziune pe termen lung pentru zonele rurale ale UE” (4), menționează, de asemenea, că serviciile de bază și infrastructura aferentă din aceste domenii sunt esențiale pentru asigurarea incluziunii sociale și economice. Prin urmare, ar trebui să existe o preocupare la nivelul UE ca zonele rurale să poată profita de soluțiile oferite de STI.

3.10.

Acest lucru poate fi deosebit de important pentru utilizarea eficientă a capacităților de transport în zonele rurale. Daunele provocate de transport se reflectă nu numai în emisii, ci și în utilizarea resurselor de transport. Recomandăm Comisiei să ia în considerare, acolo unde este cazul, adoptarea de acte delegate pentru abordarea partajării resurselor sprijinite de STI. Aici ar trebui să intre agregarea inteligentă și asistată digital a nevoilor de deplasare și partajarea capacităților neutilizate (a se vedea co-voiajarea), care ar fi deosebit de necesare în zonele rurale, unde capacitatea de transport disponibilă devine din ce în ce mai limitată și unde este din ce în ce mai dificil să se construiască noi capacități, din cauza distanțelor. Astfel de sisteme inteligente ar trebui să permită partajarea de informații privind utilizarea vehiculului și să ofere posibilitatea de a completa sistemul existent cu călători sau cu bunuri suplimentare.

3.11.

CESE salută faptul că, pe lângă proliferarea vehiculelor cu emisii zero, propunerea va contribui și la transporturi mai sustenabile prin servicii de mobilitate partajată, astfel încât vom ajunge la emisii zero până în 2050. Prin fluidizarea traficului rutier și reducerea blocajelor în trafic, ne sprijinim obiectivele de mediu în mai multe moduri.

3.12.

CESE este de părere că consolidarea sistemului STI, astfel cum este propusă în prezent, poate fi considerată un prim pas către un spațiu european comun al datelor privind mobilitatea, ceea ce ar presupune o valoare adăugată considerabilă din punctul de vedere al îmbunătățirii eficienței.

3.13.

În mod clar, crearea unui astfel de spațiu ar facilita furnizarea mobilității ca serviciu în raport cu călătorii, dar și cu mărfurile, și poate îmbunătăți condițiile de muncă în sectorul transporturilor.

3.14.

CESE salută STI pentru parcarea în siguranță pentru șoferii profesioniști în Rețeaua transeuropeană de autostrăzi. Aplicațiile telematice pentru parcarea în siguranță pot facilita respectarea timpilor legali de condus și de odihnă. Totuși, CESE arată că principala problemă atât pentru întreprinderi, cât și pentru conducătorii profesioniști este infrastructura necorespunzătoare a zonelor de odihnă de pe autostradă, ceea ce duce la depășirea duratei de parcare permise pe timp de noapte. Dezvoltarea infrastructurii trebuie să meargă mână în mână cu serviciile bazate pe STI (de exemplu, parcarea rezervată).

3.15.

În acest context, CESE dorește să sublinieze din nou importanța consolidării încrederii și faptul că nicio obligație de a furniza informații nu ar trebui să afecteze confidențialitatea activității, respectarea vieții private sau protecția datelor.

3.16.

Referitor la dreptul Comisiei de a adopta acte delegate pentru a actualiza obligațiile specifice de informare, CESE constată necesitatea unor condiții de concurență echitabile și a încrederii în ceea ce privește toți factorii implicați în „schimbul de date”. CESE sprijină extinderea domeniului de aplicare al Directivei privind STI și valoarea adăugată generată de aceasta. De asemenea, CESE ia act de existența unor probleme de încredere în ceea ce privește schimbul de date și necesitatea instituirii unui cadru de guvernanță privind spațiile europene ale datelor, mai ales în domenii strategice precum mobilitatea, astfel cum se arată în comunicarea Comisiei intitulată „O strategie europeană privind datele” (5).

3.17.

În cest context, CESE ar dori, de asemenea, să sublinieze că este important ca informațiile din sistem să fie folosite doar în scopul STI, și nu în alte scopuri. CESE reiterează importanța unei protecții eficace a datelor și a confidențialității în contextul introducerii sistemelor de transport inteligente. Cu toate acestea, Regulamentul general privind protecția datelor nu oferă o protecție suficientă atunci când, la anonimizarea datelor, se folosesc tehnologii (de exemplu, modele de mobilitate pentru datele privind vehiculele, recunoașterea facială etc.), care permit să se tragă concluzii asupra persoanelor sau chiar să se discrimineze prin algoritmi. În ceea ce privește folosirea datelor cu caracter personal la locul de muncă, lucrătorii, reprezentanții acestora și sindicatele trebuie să aibă un cuvânt de spus și drept de veto. CESE subliniază că articolul 10 din propunere (dispozițiile privind protecția și confidențialitatea datelor) trebuie să excludă acest risc potențial. Acest aspect este deosebit de important pentru a consolida încrederea în sistem și acceptarea în societate, în general.

3.18.

CESE observă că consumatorii trebuie să păstreze controlul asupra datelor care fac obiectul schimbului: informațiile lor cu caracter personal furnizate în momentul rezervării serviciilor sau a biletelor, precum și datele pe care autoturismele lor le partajează cu furnizorii de servicii sau cu infrastructura. În orice situație, consumatorii trebuie să se afle în centrul atenției, iar datele lor trebuie să fie protejate, în deplină conformitate cu RGPD.

3.19.

Accesul la datele din sistemul de bord al autovehiculului trebuie să fie în sfârșit reglementat în favoarea protecției datelor și a consumatorilor, precum și a concurenței loiale. Dacă datele din sistemul de bord al autovehiculului rămân la latitudinea producătorilor de autoturisme, aceasta duce la monopoluri și la poziții dominante pe piață și creează riscul unor abuzuri. Comisia a fost invitată de mult timp să prezinte o propunere de reglementare și a transmis semnale pozitive în această privință, de exemplu în strategia privind datele menționată anterior, fără a lua însă până acum măsuri concrete pentru a prezenta o propunere. Această întârziere aduce prejudicii în special intereselor consumatorilor și posibilităților acestora de a controla datele și de a alege și alte opțiuni, în cunoștință de cauză.

3.20.

Digitalizarea poate reduce lipsa de incluziune care afectează persoanele cu mobilitate redusă în viața lor de zi cu zi. În acest sens, cerințele explicite în materie de accesibilitate prevăzute în Directiva (UE) 2019/882 ar trebui consacrate în mod programatic în această directivă, pentru toate sectoarele STI. Menționarea acestei teme doar într-un considerent care prevede perspectiva dezvoltării, în serviciile multimodale digitale, a caracteristicilor de accesibilitate pentru persoanele cu mobilitate redusă este o măsură insuficientă.

3.21.

Trebuie salutate schimbul planificat de date și disponibilitatea planificată a datelor privind șoselele și autostrăzile (interdicțiile de circulație, limitele de viteză, datele în timp real privind închiderea drumurilor, lucrările rutiere etc.) din anexa III. În acest context, CESE ar încuraja dezvoltarea unor sisteme inteligente de gestionare a traficului care pot egaliza traficul de transporturi rutiere (de tranzit) pe autostrăzi din punctul de vedere al timpului și, astfel, pot asigura siguranța și fluiditatea traficului.

3.22.

De asemenea, CESE constată că, în activitatea sa de actualizare a listei de informații obligatorii, Comisia intenționează să solicite informații de la Grupul consultativ european privind STI. În această privință, CESE își reiterează oferta formulată în avizul menționat anterior, de a oferi asistență Comisiei, îndeplinind rolul de legătură cu societatea civilă.

Bruxelles, 23 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) Regulamentul (UE) nr. 1315/2013.

(2) COM(2021) 811.

(3) JO C 288, 31.8.2017, p. 85 și COM(2016) 766.

(4) „O viziune pe termen lung pentru zonele rurale ale UE – Către zone rurale mai puternice, conectate, reziliente și prospere până în 2040”, COM(2021) 345.

(5) COM(2020) 66.

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/131

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Strategia UE privind solul pentru 2030 – Valorificarea beneficiilor solurilor sănătoase pentru ființele umane, alimentație, natură și climă

[COM (2021) 699 final]

(2022/C 290/21)

Raportor:

domnul Arnaud SCHWARTZ

Sesizarea Comitetului de către	Comisia Europeană, 20.12/2021
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	8.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	169/0/5

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul salută comunicarea Comisiei Europene privind o strategie pentru protecția solului pentru 2030 și dorește să fie informat în mod regulat și să contribuie activ la pregătirea propunerii privind protecția solului.

1.2.

Solul este un bun economic și ecologic strategic amenințat și merită să dispună de un cadru de obiective, programe și reglementări. Comitetul îndeamnă Comisia să promoveze un cadru juridic european eficace pentru prevenirea degradării solului, sprijinirea programelor de refacere și stabilirea foii de parcurs către o stare bună a sănătății solului. Comitetul solicită, de asemenea, alocarea necesară a resurselor din bugetul european pentru punerea în aplicare a Strategiei pentru protecția solului.

1.3.

Pentru punerea în aplicare a strategiei, Comisia Europeană prevede adoptarea unei legi privind sănătatea solului. Cu toate acestea, CESE recomandă efectuarea evaluării de impact planificate și apoi stabilirea celor mai adecvate instrumente. De asemenea, CESE recomandă ca acest cadru să se bazeze pe următoarele principii, astfel încât să se asigure condiții de concurență echitabile pentru toate părțile interesate care își desfășoară activitatea în sectoarele economice legate de sol și de utilizarea acestuia:

—	furnizarea unei definiții clare a „solurilor sănătoase”, a indicatorilor și a valorilor limită elaborate pe o bază științifică solidă;

—	stabilirea unor obiective clare pentru 2030, pe baza definiției „solurilor sănătoase”;

—	garantarea unui nivel adecvat de protecție a mediului și al acțiunilor în favoarea climei;

—	respectarea deplină a principiului subsidiarității, având în vedere eterogenitatea solurilor, varietatea utilizărilor și a cererilor de utilizare, diferitele condiții geologice, climatice și de peisaj, precum și pericolele diferențiate și normele naționale deja în vigoare;

—	prioritizarea măsurilor privind educația, consilierea, transferul de cunoștințe și stimulentele pentru protecția solului față de obligațiile legale suplimentare;

—	menținerea sarcinii administrative pentru toți actorii la un nivel rezonabil, garantând în același timp că ea rămâne accesibilă.

1.4.

Comitetul recomandă o dezbatere cât mai amplă cu actorii economici și sociali, precum și cu organizațiile societății civile, cu privire la conținutul inițiativei legislative. Din acest motiv, Comitetul solicită Comisiei să prezinte cât mai curând posibil o propunere, pentru a acorda suficient timp discuțiilor înainte de votarea textului în cadrul actualului mandat legislativ.

1.5.

Comitetul subliniază necesitatea de a aborda toate aspectele legate de degradarea solului, acordând o atenție deosebită aspectelor legate de poluarea solului, ocuparea terenurilor prin dezvoltarea și infrastructura urbană, precum și de epuizarea materiei organice în solurile agricole, deoarece aceste fenomene au un impact deosebit de profund și potențial ireversibil asupra sănătății solului și a capacității sale în ceea ce privește furnizarea de servicii ecosistemice.

1.6.

Există o mare diversitate de soluri în Europa, reflectând diferențele în materie de climă, geologie și utilizare a terenurilor, iar amenințările la care sunt expuse solurile diferă, la rândul lor, în ceea ce privește tipul și intensitatea; prin urmare, politicile elaborate pentru a preveni degradarea solului necesită adaptarea la diferite contexte geografice și culturale. Legislația privind protecția solului în statele membre este eterogenă și fragmentată, iar multe amenințări la adresa solului nu sunt abordate de cadrele de politică și legislative ale mai multor state membre.

1.7.

Comitetul subliniază, de asemenea, necesitatea crucială și urgentă de a aborda efectele provocate de om asupra solurilor ca urmare a schimbărilor climatice. Prin urmare, Comitetul recomandă cu fermitate integrarea în noua strategie a UE privind solul a acțiunilor de combatere a eroziunii și a deșertificării legate de inundații extreme, secete și incendii.

1.8.

Comitetul își exprimă profunda îngrijorare cu privire la ocuparea terenurilor cauzată de procesele de urbanizare care, în marea majoritate a cazurilor, afectează solurile fertile din zonele de câmpie și de coastă. Obiectivul de „zero ocupări nete de teren”, de îndeplinit până în 2050, trebuie să fie însoțit de stimulente pentru a încuraja reutilizarea siturilor abandonate și refacerea suprafețelor impermeabile neutilizate.

1.9.

Comitetul consideră o prioritate, în concordanță cu provocarea pe care o reprezintă o economie circulară și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, protejarea productivității ecologice a solurilor europene, reducând astfel amprenta cererii UE față de țările terțe. Acesta consideră ca fiind o prioritate absolută finalizarea inițiativelor de introducere a garanțiilor anti-defrișări în comerțul internațional.

2. Context

2.1.

La 20 mai 2020, Comisia a publicat propunerea sa de strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2030. Această comunicare subliniază că „solul este o resursă neregenerabilă extrem de importantă, vitală pentru sănătatea umană și economică, precum și pentru producția de alimente și de medicamente noi” (1) și subliniază necesitatea de a aborda problema ocupării terenurilor și de a reface ecosistemele solului. Ea anunță angajamentul Comisiei de a actualiza Strategia tematică pentru protecția solului în 2021 și de a forma o misiune în domeniul „sănătății solului și alimentelor” în cadrul programului Orizont Europa, pentru a dezvolta soluții pentru refacerea sănătății și a funcțiilor solului.

2.2.

La 28 aprilie 2021, Parlamentul European a adoptat o rezoluție referitoare la protecția solului, subliniind necesitatea de a proteja, de a gestiona și de a reface în mod durabil solurile Europei, de a păstra rolul multifuncțional al acestora și capacitatea de a sprijini producția de alimente sănătoase și de materii prime, precum și de a oferi societății o multitudine de servicii ecosistemice. Rezoluția subliniază că solurile sănătoase sunt esențiale pentru atingerea obiectivelor Pactului verde european, inclusiv neutralitatea climatică și refacerea biodiversității. Aceasta reclamă, de asemenea, lipsa unor condiții de concurență echitabile între statele membre în ceea ce privește diferitele lor regimuri de protecție a solului și invită Comisia „să elaboreze, în conformitate strictă cu principiul subsidiarității, un cadru juridic comun la nivelul UE pentru protecția și utilizarea durabilă a solului”.

2.3.

La 9 iunie 2021, Parlamentul European a salutat propunerea de strategie europeană în domeniul biodiversității pentru 2030, aprobând o rezoluție în care, dintre cele aproape 200 de recomandări, rolul central al biodiversității solului este evidențiat în mare măsură. Parlamentul European îndeamnă din nou Comisia să prezinte o propunere de instituire a unui cadru juridic comun pentru protecția solului și „pentru integrarea efectivă a acestei protecții în toate politicile relevante ale UE”. În rezoluția sa, Parlamentul European subliniază, de asemenea, că „UE s-a angajat să atingă neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030, dar este puțin probabil ca acest obiectiv să fie atins”, astfel cum s-a concluzionat într-un raport special al Curții de Conturi Europene (2).

2.4.

La 17 noiembrie 2021, Comisia a publicat, ca parte a Strategiei UE în domeniul biodiversității, propunerea sa de strategie europeană pentru protecția solului, intitulată „Valorificarea beneficiilor solurilor sănătoase pentru ființele umane, alimentație, natură și climă”.

2.5.

Propunerea Comisiei actualizează fosta Strategie pentru protecția solului, în conformitate cu misiunea strategică a Pactului verde european, pentru abordarea crizelor climatice și a crizelor în materie de biodiversitate și pentru a sprijini o ambiție a UE în ceea ce privește acțiunea globală în domeniul solului.

2.6.

Strategia urmărește să aducă o contribuție decisivă la realizarea multor obiective ale Pactului verde, inclusiv: combaterea deșertificării și refacerea terenurilor și a solurilor degradate și depunerea de eforturi pentru a asigura o lume caracterizată de neutralitate din punctul de vedere al degradării terenurilor (obiectivul de dezvoltare durabilă 15.3); contribuția la eliminarea gazelor cu efect de seră; atingerea unei stări ecologice și chimice bune a apelor de suprafață și a unei stări chimice și cantitative bune a apelor subterane până în 2027; reducerea pierderilor de nutrienți cu cel puțin 50 %, a nivelului general de utilizare și de risc al pesticidelor cu 50 % până în 2030; reducerea poluării solului la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare sănătății umane și ecosistemelor naturale, creând astfel un mediu fără substanțe toxice până în 2050; și să se ajungă la zero ocupări nete de teren până în 2050 (3).

2.7.

Strategia stabilește o definiție a „solului sănătos” ca fiind cel care se află într-o stare chimică, biologică și fizică bună și, prin urmare, capabil să furnizeze în permanență cât mai multe dintre serviciile sale ecosistemice preconizate, cum ar fi cele legate de alimente și biomasă, stocarea și filtrarea apei, ciclul nutrienților minerali, sprijinirea vieții și a biodiversității, stocarea carbonului și sprijinirea activităților umane, a peisajelor și a patrimoniului cultural. Această definiție este în concordanță cu cea furnizată de organizațiile Organizației Națiunilor Unite (4). În viziunea prezentată de strategie, trebuie obținută o stare bună de sănătate a solului până în 2050, prin angajamente privind utilizarea durabilă a terenurilor și eforturi de refacere a acestora: CE a estimat că, în prezent, 60 % până la 70 % din solurile din UE nu sunt sănătoase „ca rezultat direct al practicilor actuale de gestionare” (5), cu diferențe mari între diferite țări; cu toate acestea, „un obiectiv de 75 % de sol sănătos până în 2030 printr-o schimbare radicală a practicilor actuale de gestionare a terenurilor este atât fezabil, cât și necesar” (6).

2.8.

Strategia urmărește să asigure același nivel de protecție a solului ca cel existent pentru apă și aer, depășind vidul legislativ în domeniul solului la nivelul UE. Prin urmare, Comisia anunță o lege privind sănătatea solului care urmează să fie elaborată până în 2023, în urma unei evaluări a impactului, a unei verificări a subsidiarității și a unei consultări a părților interesate și a statelor membre. Noua Lege privind sănătatea solului ar trebui să abordeze impactul transfrontalier al degradării solului și să asigure coerența politicilor la nivelul UE și la nivel național pentru a urmări obiectivele strategiei.

2.9.

Strategia cuprinde o combinație de noi măsuri voluntare și obligatorii din punct de vedere juridic, care urmează să fie elaborate cu respectarea deplină a subsidiarității și pe baza politicilor naționale existente privind solul, pentru:

—	îmbunătățirea protecției solurilor organice și a turbăriilor;

—	sprijinirea inițiativei Comisiei privind ciclurile sustenabile ale carbonului, inclusiv recompensarea practicilor de sechestrare a carbonului în solurile agricole;

—	sprijinirea reutilizării solurilor excavate, inclusiv introducerea unui „pașaport” pentru a se asigura că acestea sunt transportate, tratate și reutilizate în condiții de siguranță;

—

a solicita statelor membre să stabilească, până în 2023, obiective naționale pentru reducerea numărului de terenuri ocupate de noi așezări și infrastructuri, în conformitate cu obiectivul de „zero ocupări nete de teren” până în 2050, și să introducă o ierarhie pentru o mai bună utilizare a solurilor urbane, acordând prioritate reutilizării mediului construit și eliminând treptat beneficiile fiscale locale pentru transformarea urbană a terenurilor agricole;

—	promovarea reciclării materiei organice, cum ar fi compostul, digestatul, nămolul de epurare, gunoiul de grajd prelucrat și alte reziduuri agricole, într-un mod sigur și durabil;

—	evaluarea, protejarea și refacerea biodiversității solului;

—	integrarea și coordonarea gestionării solului și a apei și promovarea adoptării unor soluții bazate pe natură pentru gestionarea apelor de suprafață și pluviale;

—	sprijinirea gestionării durabile a solului în agricultură;

—	monitorizarea tendințelor de deșertificare și adoptarea de măsuri de atenuare și prevenire a degradării solului;

—	prevenirea poluării solului prin reglementarea și restricționarea utilizării și eliberării de microplastice, de substanțe polifluoroalchilate (PFAS) și de alte substanțe chimice toxice în sol;

—	cooperarea cu statele membre în vederea identificării siturilor contaminate și a reabilitării acestora;

—	evaluarea fezabilității introducerii unui certificat de sănătate a solului pentru tranzacțiile funciare;

—	îmbunătățirea activităților de monitorizare a solului și adoptarea de instrumente digitale pentru gestionarea nutrienților;

—	finanțarea în mod substanțial a activității de cercetare privind biodiversitatea solului și soluțiile pentru degradarea și contaminarea solului;

—	punerea în aplicare a măsurilor vizând comunicarea, educația și implicarea cetățenilor pentru a promova sănătatea solului.

2.10.

În avizul său din 2017, NAT/713, intitulat „Utilizarea terenurilor pentru producția durabilă de alimente și servicii ecosistemice”, CESE a fost de acord cu importanța decisivă a unui cadru politic actualizat al UE pentru utilizarea durabilă și protecția solului, în special în ceea ce privește solul agricol, care să includă o definiție a stării bune a solului și o terminologie uniformă și criterii armonizate de monitorizare, și a solicitat ca principiile gestionării durabile a solului să fie integrate în măsurile de politică ale UE.

3. Observații generale

3.1.

Comitetul salută propunerea Comisiei privind o strategie europeană pentru protecția solului pentru 2030, puternic ancorată în cadrul Pactului verde și viziunea acesteia de a transforma amenințările reprezentate de schimbările climatice, de pierderea biodiversității și de degradarea mediului într-o oportunitate de a transforma UE într-o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă.

3.2.

Comitetul recunoaște rolul strategic jucat de solurile sănătoase, care, în ansamblul și diversitatea lor, constituie unul dintre cele mai importante atuuri naturale pe care cetățenii se pot baza pentru bunăstarea și securitatea lor.

3.3.

Comitetul este conștient de faptul că solul este o resursă unică și limitată, amenințată de o multitudine de presiuni. Degradarea solului și pierderea de fertilitate asociată acesteia pot contribui la amprenta europeană asupra solurilor la nivel mondial, conducând la o dependență sporită de importurile de materii prime alimentare și nealimentare din țări terțe în care creșterea cultivării inadecvate declanșează procese de degradare a terenurilor, asociate cu defrișări și cu emisii de gaze cu efect de seră.

3.4.

Comitetul subliniază cerința și nevoia imperioasă de a finaliza inițiativele de introducere a garanțiilor anti-defrișări în comerțul cu țările terțe și consideră că reducerea impactului cererii interne prin protejarea și refacerea productivității ecologice pe termen lung a solurilor europene reprezintă o prioritate, în concordanță cu provocarea de a crea o economie circulară și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor. O utilizare mai durabilă a solului, bazată pe principiile agroecologiei, poate avea un impact semnificativ, atât la nivel european, cât și la nivel mondial, în ce privește atingerea obiectivelor Pactului verde european și a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030 a ONU.

3.5.

Este necesar să se depășească conceptul reducționist de sol ca simplă platformă pentru așezări și activități, întrucât solul este un sistem biotic complex de care depinde furnizarea de servicii ecosistemice și de bunuri esențiale; gestionarea sa necesită o guvernanță adecvată, inclusiv administrarea de către proprietarii și utilizatorii terenurilor, responsabilitatea administratorilor locali și rolul guvernelor naționale. Rolul de lider al Europei este necesar, deoarece provocările legate de securitatea alimentară, stocarea apei, conservarea biodiversității și răspunsul la schimbările climatice sunt strict legate de buna gestionare a solului.

3.6.

Comitetul subliniază că este nevoie ca Strategia pentru protecția solului să utilizeze metode și instrumente echitabile, în conformitate cu principiile subsidiarității, pentru gestionarea durabilă a solurilor: fiecărui nivel de guvernanță a solului trebuie să i se atribuie sarcini și responsabilități, precum și resurse adecvate, în ce privește alocarea fondurilor; trebuie însă acordată o atenție specială sprijinirii comunităților rurale de mici dimensiuni. Comitetul solicită, de asemenea, o mai mare includere a cetățenilor, a organizațiilor societății civile, a sindicatelor și a întreprinderilor, partajând responsabilitățile și resursele pentru atingerea obiectivului de combatere a degradării solului.

3.7.

—	furnizarea unei definiții clare a „solurilor sănătoase”, a indicatorilor și a valorilor limită elaborate pe o bază științifică solidă;

—	stabilirea unor obiective clare pentru 2030, pe baza definiției „solurilor sănătoase”;

—	garantarea unui nivel adecvat de protecție a mediului și al acțiunilor în favoarea climei;

—	respectarea deplină a principiului subsidiarității, având în vedere eterogenitatea solurilor, varietatea utilizărilor și a cererilor de utilizare, diferitele condiții geologice, climatice și de peisaj, precum și pericolele diferențiate și normele naționale deja în vigoare;

—	prioritizarea măsurilor privind educația, consilierea, transferul de cunoștințe și stimulentele pentru protecția solului față de obligațiile legale suplimentare;

—	menținerea sarcinii administrative pentru toți actorii la un nivel rezonabil, garantând în același timp că ea rămâne accesibilă.

3.8.

Noua propunere privind protecția solului trebuie să creeze sinergii cu legislația privind clima, apa, aerul și biodiversitatea, precum și cu politica agricolă comună. Comitetul solicită Comisiei să anticipeze prezentarea cadrului de politică pentru a permite o dezbatere mai amplă a conținutului acesteia cu diferitele părți interesate, înainte de a fi prezentată spre aprobare finală în cursul actualei legislaturi.

4. Observații specifice

4.1.

Printre formele de degradare a solului, una dintre cele mai grave și mai dificil de inversat este, cu siguranță, ocuparea terenurilor asociată cu procesele de urbanizare: în perioada 2012-2018, ocuparea terenurilor în UE-28 se desfășura într-un ritm de 539 km2/an, cu 78 % dintre terenuri ocupate în detrimentul suprafețelor agricole și doar 13 % din dezvoltarea urbană a avut loc pe terenuri reciclate (7). Comitetul consideră că obiectivul de „zero ocupări nete de teren” până în 2050 trebuie să fie însoțit de obiective intermediare și realiste pe termen mai scurt, susținute de stimulente pentru a încuraja reutilizarea așezărilor abandonate și restaurarea suprafețelor impermeabile neutilizate. Obiectivele de reducere a ocupării terenurilor pentru dezvoltarea urbană și infrastructură pot și ar trebui să țină seama de evoluțiile demografice diferite din statele membre și din regiuni. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită protejării și refacerii teritoriului de coastă, în special a țărmului mediteraneean, care a fost supus unor procese ample de urbanizare, provocând daune semnificative biodiversității costiere și turismului.

4.2.

Solurile neperturbate ale ecosistemelor reprezintă o sursă esențială de susținere a biodiversității și un rezervor natural de carbon, a cărui stare trebuie conservată. Din acest motiv, Comitetul consideră că strategia privind solul trebuie să acorde prioritate protecției acestor soluri și a vegetațiilor aferente, menținându-le integritatea și sprijinind gestionarea lor printr-o creștere adecvată a animalelor sau printr-o cultivare adecvată.

4.3.

Ar trebui să se acorde un sprijin specific menținerii pășunilor permanente și a pajiștilor, deoarece gestionarea lor adecvată prin creșterea durabilă poate contribui la conservarea solurilor bogate în carbon ale acestora.

4.4.

Materia organică din sol este componenta-cheie în reglarea capacității solului de a susține un nivel ridicat de biodiversitate și de a furniza servicii ecosistemice legate de fertilitatea sa, precum și de a constitui un stoc de carbon eliminat din atmosferă. Declinul materiei organice în solurile europene reprezintă un motiv major de îngrijorare, în principal din cauza pierderii fertilității și a riscurilor de deșertificare pe care le implică, dar și din cauza emisiilor de GES rezultate: s-a calculat această cantitate la peste 170 de milioane de tone CO2 pe an (8), sau la peste 4 % din emisiile globale de gaze cu efect de seră din UE-27, în principal în legătură cu schimbările în utilizarea solurilor organice și a celor bogate în turbă. Noua strategie pentru sol ar trebui să asigure protecția turbăriilor și a zonelor umede și să-i sprijine în mod adecvat pe fermieri prin noi forme de venituri pentru adoptarea de practici bazate pe concepte agroecologice, care favorizează menținerea și creșterea materiei organice în soluri. Diseminarea cunoștințelor privind bunele practici și gestionarea durabilă a solurilor agricole ar trebui să constituie o prioritate și să îi vizeze în special pe micii fermieri.

4.5.

Pe lângă importanța materiei organice în sol, CESE subliniază necesitatea de a se evita epuizarea sau pierderea nutrienților minerali din sol. Utilizarea îngrășămintelor trebuie să fie dozată în funcție de nevoile culturilor, evitând aplicarea excesivă și urmărind o reducere cu 50 % a scurgerilor de azot și fosfor din soluri până în 2030, în conformitate cu obiectivele Strategiei „De la fermă la consumator”.

4.6.

Solurile care au suferit contaminări industriale trecute sau recente continuă să reprezinte o amenințare la adresa sănătății publice și a stării chimice a resurselor de apă; 2,8 milioane de situri din UE au un sol potențial contaminat, dintre care aproximativ 390 000 necesită remediere (9). Deciziile cu privire la modul de refacere a acestora ar trebui luate în conformitate cu criterii de reabilitare durabilă și pe baza unor analize ale riscurilor specifice sitului. Comitetul se așteaptă ca strategia să ofere, pe baza celor mai avansate experiențe naționale, metode și criterii omogene pentru desfășurarea acestor proceduri, astfel încât să se evite neconcordanțele semnificative care există între diferitele reglementări naționale.

4.7.

Apreciind că strategia se concentrează asupra conceptului-cheie de „sol sănătos” (10), Comitetul subliniază necesitatea de a dezvolta un sistem de indicatori eficienți pentru a defini fără echivoc starea de sănătate a solurilor într-un indice al sănătății solului, obiectivele generale care trebuie atinse și articularea acestora în contextul diversității condițiilor pedoclimatice europene. Pentru a monitoriza realizarea acestor obiective, trebuie să fie disponibile instrumente fiabile pentru estimarea fără echivoc a indicelui sănătății solului la nivelul fiecărei parcele.

4.8.

Comitetul subliniază necesitatea creșterii gradului de conștientizare și de cunoaștere a solului, a ecologiei și a funcțiilor acestuia. În acest scop, este necesar să se sprijine programele de informare pentru cetățeni și educația pentru școli, precum și formarea fermierilor și, în general, a profesioniștilor care lucrează cu terenurile și solul, în domeniile tradiționale sau emergente ale bioeconomiei și ale economiei circulare, precum și pentru factorii de decizie de la nivel local și regional de care depind alegerile care determină schimbările în utilizarea terenurilor.

4.9.

Accesul la un sol sănătos este vital pentru diferite sectoare economice; locurile de muncă și competitivitatea nu ar trebui să fie afectate de implicațiile economice și sociale ale strategiei. În special, este necesar să se protejeze veniturile comunităților rurale și ale familiilor care depind de sol pentru a trăi. Strategia ar trebui să asigure o distribuție echitabilă a costurilor și beneficiilor între părțile interesate: grupurile și regiunile vulnerabile ar trebui protejate, fermierii care practică agricultura de subzistență ar trebui sprijiniți, și ar trebui să se aloce fonduri comunităților aflate în dificultate.

Bruxelles, 23 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) Comisia Europeană, 2020, Strategia în domeniul biodiversității pentru 2030, https://ec.europa.eu/environment/strategy/biodiversity-strategy-2030_en

(2) Raportul special nr. 33/2018 al CCE: „Combaterea deșertificării în UE: o amenințare din ce în ce mai mare, care impune acțiuni suplimentare”.

(3) Strategia se referă la sol ca fiind sistemul complex și activ din punct de vedere biologic (pedosferă) care susține vegetația terestră, care se află la interfața dintre litosferă și atmosferă și care interacționează cu hidrosfera. Ea nu include sedimentele marine și din lacuri. Conform comunicărilor FAO, solul reprezintă baza a 95 % din producția mondială de alimente.

(4) Solurile sănătoase reprezintă baza producției de alimente sănătoase, FAO 2015, https://www.fao.org/documents/card/en/c/645883cd-ba28-4b16-a7b8-34babbb3c505/

(5) Comisia Europeană 2020, Caring for soil is caring for Life („Grija față de soluri înseamnă grijă pentru viață”), raport al Comitetului misiunii pentru sănătatea solului și alimentație. https://op.europa.eu/en/web/eu-law-and-publications/publication-detail/-/publication/32d5d312-b689-11ea-bb7a-01aa75ed71a1

(6) Ibidem.

(7) AEM (2020), „Ocuparea terenurilor în Europa – O evaluare bazată pe indicatori”, https://www.eea.europa.eu/data-and-maps/indicators/land-take-3/assessment.

(8) JRC-EC (2015), Soil threats in Europe: status, methods, drivers and effects on ecosystem services, technical report https://esdac.jrc.ec.europa.eu/public_path/shared_folder/doc_pub/EUR27607.pdf

(9) JRC-EC 2018, Status of local soil contamination in Europe https://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/handle/JRC107508

(10) „Viziune și obiective: atingerea unei stări bune de sănătate a solului până în 2050”, Comisia Europeană 2021, Strategia UE privind solul pentru 2030, https://ec.europa.eu/environment/publications/eu-soil-strategy-2030_en

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/137

Avizul Comitetului Economic și Social European privind O viziune pe termen lung pentru zonele rurale ale UE

[COM(2021) 345 final]

(2022/C 290/22)

Raportoare:	Lidija PAVIĆ-ROGOŠIĆ
Coraportoare:	Piroska KÁLLAY

Sesizare	Comisia Europeană, 10.8.2021
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	9.2.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	222/1/5

1. Concluzii și recomandări

Concluzii

1.1.

CESE salută, în linii mari, viziunea pe termen lung a Comisiei Europene privind zonele rurale. Sunt, de asemenea, binevenite propunerile privind un plan de acțiune, inclusiv cele privind un pact rural care invită actorii de la nivelul UE, de la nivel național, regional și local să sprijine viziunea, precum și cele privind crearea unui observator rural și a unui mecanism de analiză din perspectiva mediului rural.

1.2.

Nu este clar însă care vor fi implicațiile concepției și conținutului noii politici agricole comune (PAC) a Comisiei și planurilor strategice PAC pentru fiecare stat membru în ceea ce privește viziunea pe termen lung și nici modul în care Comisia își propune să asigure coerența și valoarea adăugată între PAC și alte politici.

1.3.

CESE sprijină prioritățile planului de acțiune, care urmăresc ca zonele rurale să devină „mai puternice, conectate, reziliente și prospere”. CESE consideră că prosperitatea, definită ca un mod de viață durabil din punct de vedere social și ecologic, trebuie să fie obiectivul de urmărit în cazul tuturor cetățenilor, indiferent de locul în care trăiesc. Dacă va fi pus în aplicare, planul de acțiune va fi temelia unui viitor optimist și încrezător al Europei rurale.

1.4.

Comisia se angajează să obțină rezultate prin intermediul Pactului rural și al planului de acțiune rurală; acest lucru depinde însă, într-o măsură hotărâtoare, de adeziunea tuturor statelor membre, a regiunilor și a comunităților locale. CESE consideră că, pentru concretizarea viziunii, Consiliul Uniunii Europene, fiecare președinție a Consiliului, Parlamentul European, Comitetul Regiunilor (CoR) și CESE însuși au un rol de jucat, la fel ca și organizațiile și rețelele societății civile. Esențială pentru realizarea viziunii este existența unui plan de acțiune finanțat integral, cu obiective și termene clare pentru a măsura progresele în mod transparent.

1.5.

CESE salută, de asemenea, consolidarea analizei din perspectiva mediului rural și crearea unui observator transparent pentru monitorizarea progreselor (1). Schimbul de informații și dialogul cu partenerii sociali și societatea civilă sunt esențiale. CESE este dispus să ofere sprijin pentru această activitate, contribuind, de exemplu, la lucrările noului Grup tematic al Rețelei Europene de Dezvoltare Rurală (REDR) privind analiza din perspectiva mediului rural.

Recomandări

1.6.

1.7.

CESE consideră că rețeaua rurală și grupurile de dialog civil ale Comisiei, care sunt pilotate de diferite direcții generale, trebuie să promoveze proceduri transparente de informare în ambele sensuri. De asemenea, deși apreciază angajamentele privind analiza din perspectiva mediului rural din cadrul programului de cercetare Orizont, CESE consideră că multe alte departamente ale Comisiei ar trebui să își manifeste angajamentul global față de această viziune. În special, analiza din perspectiva mediului rural ar trebui extinsă pentru a include programele „Europa creativă” și Erasmus+.

1.8.

CESE consideră că Pactul rural impune Comisiei să creeze un model de guvernanță care să includă atât administrațiile locale, cât și întreprinderile locale, private și non-profit, colaborând cu structurile locale democratice și cele ale partenerilor sociali pentru a se asigura că vocile locale sunt auzite și că viziunea pe termen lung poate fi pusă în aplicare cu succes. Pactul ar trebui să aplice învățămintele desprinse din experiența celor mai bune practici aplicate în cadrul LEADER și al dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității (DLRC), iar fiecare președinție a Consiliului UE ar trebui să promoveze conceptul acestui pact în întreaga UE. Comisia și statele membre ar trebui să fie facilitatori și finanțatori activi ai proiectelor-pilot.

1.9.

1.10.

Elaborarea unei Carte europene a drepturilor și responsabilităților rurale și urbane poate ajuta și mai mult cetățenii să înțeleagă cum își pot realiza obiectivele de bunăstare și să îi inspire să acționeze, iar Pilonul drepturilor sociale trebuie să orienteze toate acțiunile.

2. Context

2.1.

În UE, aproximativ 136 de milioane de persoane locuiesc în zonele rurale, ceea ce reprezintă aproape 30 % din populație, și, ca urmare a unei întregi serii de factori, asupra cărora CESE a atras atenția în avizele sale anterioare (2), există un decalaj din ce în ce mai mare între cetățenii din mediul urban și cei din mediul rural în ceea ce privește bunăstarea economică și socială. Deși joacă un rol esențial în coeziunea economică și socială, inclusiv în producția durabilă de alimente, zonele rurale se confruntă cu fenomenul depopulării, mai ales în ceea ce privește populația tânără.

2.2.

Din punct de vedere istoric, zonele rurale au beneficiat de sprijinul acordat de diverse departamente și instrumente financiare, de la nivelul UE, de la nivel național, regional și local, într-un mod oarecum birocratic, fragmentat, incoerent și generator de nemulțumiri. Intervenția publică a reușit doar parțial, în special în zonele rurale îndepărtate și în insule, să ofere un răspuns suficient de rapid la declinul activității economice, la accesibilitatea digitală scăzută, la exodul tinerilor și la dispariția serviciilor publice esențiale, a competențelor meșteșugărești în zonele rurale, a biodiversității și a patrimoniului cultural.

2.3.

Din acest motiv, CESE crede într-o abordare a acestor dezechilibre mult mai integrată, dar echitabilă, bazată pe realitatea zonei. Avizul NAT/820 „Către o strategie globală privind dezvoltarea rurală/urbană durabilă” (3) subliniază că este necesară o abordare globală, transversală și integrată, care să nu lase în urmă niciun cetățean și nicio zonă. Se recomandă un parteneriat al tuturor cetățenilor bazat pe înțelegere reciprocă și care să respecte atât realitățile rurale, cât și pe cele urbane.

2.4.

Recunoscând multitudinea provocărilor cu care se confruntă zonele rurale, Comisia Europeană a publicat, în iunie 2021, o comunicare care prezintă o viziune pe termen lung pentru zonele rurale ale UE până în 2040 (4). Această comunicare include propuneri pentru un pact rural care să implice actorii de la nivelul UE, de la nivel național, regional și local pentru a sprijini viziunea și un plan de acțiune care să vizeze crearea unor zone rurale mai puternice, conectate, reziliente și prospere. Ea prevede, de asemenea, înființarea unui observator rural pentru a îmbunătăți colectarea datelor și analiza situației din zonele rurale, precum și a unui mecanism de analiză din perspectiva mediului rural, pentru a evalua impactul preconizat al principalelor inițiative legislative ale UE asupra zonelor rurale.

3. Observații generale

3.1.

Anticipând cadrul comun menționat mai sus, care ar putea fi dezvoltat în continuare în cadrul Conferinței privind viitorul Europei, CESE salută în linii mari viziunea pe termen lung a Comisiei Europene pentru zonele rurale ale UE și sprijină inițiativa și angajamentul președintei Comisiei.

3.2.

CESE consideră că o viziune trebuie să fie favorabilă incluziunii, înțeleasă pe scară largă, să inspire și să dea rezultate. În plus, CESE salută faptul că se acordă o atenție deosebită regiunilor rurale îndepărtate și mai puțin dezvoltate, inclusiv insulelor. Nu este clar însă care vor fi implicațiile concepției și conținutului noii politici agricole comune (PAC) a Comisiei și planurilor strategice PAC pentru fiecare stat membru în ceea ce privește viziunea pe termen lung și nici modul în care Comisia își propune să asigure coerența și valoarea adăugată între PAC și alte politici. PAC trebuie să poată combina politicile agricole și alimentare cu dezvoltarea teritorială.

3.3.

Comisia Europeană a organizat o amplă consultare a cetățenilor, atât din mediul rural, cât și din mediul urban și a colaborat mai intens cu organizațiile părților interesate prin intermediul unor platforme precum Rețeaua europeană pentru dezvoltare rurală (REDR) și al unor consultări specifice (5). Acest angajament a fost sprijinit, de asemenea, de scenariile de cercetare ale Centrului Comun de Cercetare (6), iar în cadrul Comisiei s-au desfășurat lucrări transversale privind viziunea. CESE salută această abordare.

3.4.

CESE consideră că, pentru ca viziunea să fie pe deplin înțeleasă și favorabilă incluziunii, este necesar ca organizațiile locale participative și organizațiile societății civile din zonele rurale și urbane să fie implicate în mod permanent și să fie mai bine capacitate. Centrul de competențe privind democrația participativă și deliberativă, recent creat de Comisie, ar putea fi un forum de dezvoltare a bunelor practici și de asigurare a legăturilor între structurile politice locale și structuri mai extinse. Viziunea menționează în mod specific activitatea Parlamentului rural european ca un exemplu de structură care aduce în atenție opiniile comunității locale și creează o platformă de priorități pentru dialogul cu factorii de decizie de la nivel înalt. Activitatea și contribuțiile altor rețele existente sunt la fel de importante.

3.5.

Părțile consultate de la nivel local au nevoie de dovezi tangibile că punctele lor de vedere au fost ascultate și că au un rol de jucat. Prin urmare, CESE consideră că rețeaua rurală (care va deveni viitoarea rețea PAC) și grupurile de dialog civil ale Comisiei, care sunt pilotate de diferite direcții generale, trebuie să promoveze proceduri transparente de informare în ambele sensuri. Rețeaua Europeană de Dezvoltare Rurală (REDR) va contribui cu două noi grupuri tematice axate pe revitalizarea zonelor rurale și pe analiza din perspectiva mediului rural, în special la nivel național și regional. CESE așteaptă cu interes să ia cunoștință de rezultatele activității acestor grupuri în lunile următoare.

3.6.

CESE consideră, de asemenea, că mai multe departamente ale Comisiei, inclusiv cele responsabile pentru cultură, cercetare și inovare, educație și formare, mobilitate și transport, tineret, ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune, politici climatice, energie, mediu și alte domenii relevante, ar trebui să își demonstreze angajamentul global față de viziunea pe termen lung. Cu toate acestea, au fost adoptate decizii referitoare la perioada de finanțare 2021-2027 înainte de publicarea comunicării. În această perioadă, responsabilitatea includerii nevoilor zonelor rurale în programele relevante le revine, în principal, autorităților de la nivel național, regional și local. Există în continuare un risc de confuzie și de lipsă de înțelegere dacă politicile și finanțarea nu sunt raționalizate și simplificate la toate nivelurile. Instituțiile europene trebuie, de asemenea, să asigure conformitatea cadrului financiar multianual (CFM) și a Mecanismului de redresare și reziliență (MRR) cu Pactul verde european și cu instrumentele sale legislative, precum și capacitatea lor de a finanța punerea în aplicare a viziunii rurale.

3.7.

Sunt enumerate datele de începere a planului de acțiune și unele date ale evaluării la jumătatea perioadei, dar nu și datele privind finalizarea pentru fiecare program în parte. În ceea ce privește datele, probabil că vor exista unele amânări, în măsura în care noua PAC, cu contribuția sa la viziune, nu va fi finalizată până în 2023. De asemenea, este posibil să apară o anumită confuzie dacă nu se face referire la schimbările climatice globale și la alte termene convenite.

3.8.

Pentru a fi o sursă de inspirație, viziunea trebuie să se bazeze, așa cum se recomandă în NAT/820, pe o Cartă europeană a drepturilor și responsabilităților rurale și urbane, care să fie difuzată și explicată pe scară largă, astfel încât toți cetățenii să înțeleagă cum își pot realiza obiectivele în materie de bunăstare. CESE consideră că impulsul de a acționa și a aduce o schimbare depinde de o bună înțelegere a provocărilor și de instaurarea unui climat de asumare comună și de încredere.

3.9.

Comisia se angajează să obțină rezultate prin intermediul pactului și al planului de acțiune; acestea depind însă, într-o măsură hotărâtoare, de adeziunea tuturor statelor membre, a regiunilor și a comunităților locale. Dacă stabilirea de obiective la nivelul Comisiei pentru punerea în aplicare este în sine o provocare, stabilirea și realizarea obiectivelor la nivel național, regional și local ridică probleme și mai mari. CESE consideră că, în vederea realizării acestei viziuni, Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European, CoR și CESE însuși au, fiecare, un rol de jucat, precum și organizațiile și rețelele societății civile. În caz contrar, lipsa de consecvență în punerea în aplicare ar putea duce la noi dezechilibre, unele localități beneficiind de planul de acțiune, altele nu.

3.10.

CESE consideră, de asemenea, că Comisia ar putea, de asemenea, să învețe de la statele și regiunile din afara UE și să facă schimb de cunoștințe cu acestea, deoarece, în diverse regiuni ale lumii, provocările și oportunitățile sunt similare în ce privește zonele rurale și urbane. CESE salută faptul că Comisia a prezentat comunicarea privind viziunea rurală partenerilor noștri din Balcanii de Vest și din Turcia.

4. Observații specifice

4.1.

CESE consideră că Pactul rural impune Comisiei să creeze un model de guvernanță care să includă atât administrațiile locale, cât și întreprinderile locale, private și non-profit, colaborând cu structurile locale democratice și cele ale partenerilor sociali pentru a se asigura că vocile locale sunt auzite și că viziunea pe termen lung poate fi pusă în aplicare cu succes. Utilizarea pe scară mai largă a instrumentelor de interacțiune hibridă poate spori participarea, în timp ce contribuția comunităților locale va trebui demonstrată în mod clar. Comisia și statele membre ar trebui să fie facilitatori și finanțatori activi ai proiectelor-pilot.

4.2.

Pactul ar trebui să aplice învățămintele desprinse din experiența celor mai bune practici aplicate în cadrul LEADER și al DLRC), iar fiecare președinție a Consiliului UE ar trebui să promoveze conceptul acestui pact pe durata mandatului său.

4.3.

CESE consideră că dezvoltarea rurală ar trebui să facă parte integrantă din politica de dezvoltare regională. LEADER și DLRC ar trebui să fie o componentă importantă a dezvoltării teritoriale. CESE recunoaște că politica de coeziune post-2020 introduce un nou obiectiv de politică transversal pentru dezvoltarea teritorială și locală integrată și durabilă, cu scopul de a nu lăsa deoparte pe nimeni și niciun teritoriu. Ea oferă, de asemenea, un cadru flexibil pentru ca statele membre să sprijine zonele rurale, abordând provocările lor specifice.

4.4.

Pentru realizarea viziunii este esențial să existe un plan de acțiune finanțat integral, cu obiective și date clare pentru o măsurare transparentă a progreselor, pus la dispoziția tuturor instituțiilor și statelor membre ale UE. CESE așteaptă cu interes ca, până la jumătatea anului 2023, să apară bilanțul lucrărilor Comisiei, care va trece în revistă acțiunile planificate pentru zonele rurale – în cadrul PAC și al fondurilor politicii de coeziune – pentru perioada de programare 2021-2027. Acesta ar trebui să identifice în mod clar eventualele lacune care trebuie remediate.

4.5.

De asemenea, CESE așteaptă cu interes raportul pe care Comisia îl va publica până în primul trimestru al anului 2024, bazat pe punerea în aplicare a Planului de acțiune rurală al UE, care ar trebui să conțină reflecții asupra unei posibile reorientări a acțiunilor de sprijin și de finanțare consolidate pentru zonele rurale, care să sprijine pregătirile pentru perioada 2028-2034.

4.6.

CESE sprijină prioritățile planului de acțiune, care au în vedere ca zonele rurale să devină „mai puternice, conectate, reziliente și prospere”, și apreciază accentul pus pe acțiuni specifice pentru fiecare prioritate.

4.7.

În ceea ce privește prioritatea privind zonele rurale „mai puternice”, Comisia evidențiază cadrele de luare a deciziilor la nivelul comunităților, care oferă posibilități depline de integrare a egalității dintre femei și bărbați și alte oportunități favorabile incluziunii sociale, în vederea unor răspunsuri inovatoare. Vocile coordonate ale tinerilor din mediul rural trebuie să fie auzite și implicate în procesul decizional de la toate nivelurile de guvernare. În cadrul programului Erasmus+ ar trebui să existe oportunități specifice de dezvoltare a competențelor de conducere și a unei mai bune înțelegeri între tinerii din mediul rural și cei din mediul urban. O atenție specifică trebuie acordată și femeilor, lărgind oferta de muncă și de formare la care pot avea acces și promovând măsuri care să asigure echilibrul dintre viața profesională și cea privată.

4.8.

CESE consideră că sprijinul acordat întreprinderilor ar trebui să vizeze nu numai activitățile agricole, ci și activități rurale durabile la scară mai largă, valorificând valoarea adăugată locală, economia circulară și potențialul de realizare a obiectivelor globale în domeniul energiei din surse regenerabile, al sănătății și al turismului cultural. Evidențierea rolului sistemelor de calitate alimentară echitabile (de exemplu, indicațiile geografice, evitarea practicilor comerciale neloiale, programele de promovare a produselor certificate) și finanțarea soluțiilor alternative de încălzire sunt exemple concrete de acțiune. Crearea de locuri de muncă decente, în special de locuri de muncă de calitate, este esențială pentru dezvoltarea durabilă a zonelor rurale. Pot fi necesare măsuri speciale pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă ale lucrătorilor sezonieri. Sunt necesare, de asemenea, măsuri inovatoare suplimentare, inclusiv stimulente fiscale (7), pentru a le permite tinerilor să se întoarcă în zonele rurale.

4.9.

Ar trebui facilitat accesul la un sprijin financiar simplificat, inclusiv printr-o impozitare adaptată, în special pentru IMM-uri, prin Mecanismul de redresare și reziliență, InvestEU și Banca Europeană de Investiții, printre alte surse, care ar trebui supuse unei analize din perspectiva mediului rural. Ar trebui promovată contribuția voluntarilor, exprimată în timp de lucru, la finanțarea întreprinderilor sociale.

4.10.

În ceea ce privește prioritatea privind „conectivitatea” zonelor rurale, CESE recomandă cu fermitate ca inițiativa Comisiei privind „deceniul digital” să fie accelerată și să devină universală, astfel încât toate comunitățile rurale să poată inova, dezvolta legături comerciale și aborda problemele legate de sănătate, educație și deprivare socială.

4.11.

Sunt necesare sisteme de transport durabile pentru o societate favorabilă incluziunii, iar necesitatea de a trece de la un sistem bazat pe combustibili pe bază de carbon la unul regenerabil va crea atât probleme, cât și oportunități pentru zonele rurale îndepărtate. În acest context, asigurarea unor sisteme de transport public accesibile ușor și la prețuri abordabile reprezintă pârghii esențiale pentru abordarea schimbărilor demografice și stoparea depopulării.

4.12.

În ceea ce privește prioritatea privind „reziliența” zonelor rurale, Comisia recunoaște, în Pactul verde european, contribuția imensă pe care agricultura durabilă, silvicultura și alte resurse terestre și de apă o pot aduce la combaterea schimbărilor climatice mai ample, de la nivel global, și propune furnizarea de servicii ecosistemice, în vederea conservării și refacerii biodiversității, o agricultură mai ecologică și promovarea peisajelor culturale ca posibilități existente în mediul rural pentru consolidarea rezilienței economice și a bunăstării. Inițiativa „Un pact al solului pentru Europa” va îmbunătăți comunicarea de informații între toate statele membre.

4.13.

CESE este de acord cu această abordare, dar consideră că reziliența se referă și la coeziunea comunităților, la relațiile dintre generații, la formare, la educație și la transferul de competențe. CESE subliniază că ar trebui să se pună un accent mai puternic pe reziliența socială, adoptând o abordare mai largă.

4.14.

Pilonul drepturilor sociale ar trebui respectat, căutându-se soluții de sprijin pentru crearea de locuri de muncă de calitate, locuri de muncă în mediul rural, locuri de muncă decente și condiții de muncă decente. Partenerii sociali trebuie să fie implicați în mod oficial în formularea politicilor economice și sociale prin dialog social la nivel local și regional. Pactul verde european ar trebui să fie, de asemenea, un pact social favorabil incluziunii.

4.15.

În ceea ce privește prioritatea privind „prosperitatea” zonelor rurale, Comisia recunoaște necesitatea ca zonele rurale să se diversifice și să se bazeze pe „strategii economice locale durabile”. CESE sprijină această solicitare, recunoscând, în același timp, că zonele periurbane și cele îndepărtate pot avea așteptări diferite.

4.16.

CESE recunoaște că pandemia a accelerat crearea unor activități diverse legate de producția durabilă de alimente, de ocuparea forței de muncă, crearea de noi locuri de muncă, de telemuncă și de noi forme de muncă, precum și necesitatea unei noi abordări pentru a asigura o mai bună calitate a vieții în zonele rurale, astfel încât populația rurală să poată continua să lucreze în condiții decente. Odată cu continuarea procesului de digitalizare a vieții profesionale, dacă se dovedește necesar, ar putea fi promovate spații de lucru în comun ușor accesibile ca serviciu public, utilizând infrastructurile neutilizate existente la nivel local, în sate.

4.17.

În zonele rurale îndepărtate și mai puțin dezvoltate, o calitate mai scăzută a vieții este atribuită dificultăților de acces la serviciile publice și, în general, nivelului mai scăzut al serviciilor publice. Este nevoie de o îmbunătățire generală a serviciilor educaționale, de sănătate și de asistență socială pentru toate vârstele, precum și de creșterea numărului și calității locuințelor sociale. După cum CESE a subliniat deja în avizul său SOC/628 (8) pe tema „Provocările demografice din UE în contextul inegalităților economice și de dezvoltare”, protejarea nivelului de trai al familiilor, inclusiv promovarea unor servicii educaționale pentru copii, ar fi una dintre măsurile-cheie de combatere a depopulării zonelor rurale și a orașelor mici și mijlocii.

4.18.

Prioritățile comune ar trebui concepute utilizându-se metode ascendente și bazate pe date. Ar trebui efectuată o reevaluare a efectului pandemiei asupra planului de acțiune, analizând impactul creșterii cererii de locuințe rurale, de noi spații pentru activități economice în sate, de îmbunătățire a serviciilor publice, de călătorii care au ca destinație zonele rurale și al creșterii cererii în domeniul turismului recreativ, terapeutic, ecologic și cultural. CESE consideră că intensificarea migrării dinspre orașe în zonele periurbane și, poate, în zonele rurale în sens larg poate provoca tensiuni, necesitând anumite activități de mediere, între activitatea economică rurală tradițională și așteptările legate de posibilitatea unor activități recreative, destinate destinderii.

4.19.

Comisia trebuie să accelereze și să integreze multe dintre învățămintele valoroase desprinse din proiectele sale de cercetare din cadrul programului Orizont. Programele Life (9), Robust (10), Rubizmo (11), Sherpa (12), Smart Villages (13), Farmwell (14) și multe altele au oferit orientările necesare pentru a contribui la punerea în practică a viziunii.

4.20.

CESE consideră, de asemenea, că obiectivul de urmărit în cazul tuturor cetățenilor, indiferent de locul în care trăiesc, trebuie să fie prosperitatea, definită ca un mod de viață durabil din punct de vedere social și ecologic. Prosperitatea nu ar trebui privită strict din perspectivă economică; ea trebuie completată cu abordări centrate pe comunitate, axate pe durabilitatea socială și de mediu.

4.21.

CESE salută inițiativele emblematice propuse în planul de acțiune, deoarece acestea acordă prioritate răspunsurilor obținute în urma consultării. CESE consideră că provocarea este ca resursele combinate ale Comisiei, în parteneriat cu statele membre și cu regiunile, să fie aliniate, fără sincope și cu fonduri suficiente, pentru a genera un impact pozitiv asupra comunităților locale, a populației și teritoriilor. Propunerile privind un ghișeu unic pentru sprijin și un set de instrumente de finanțare, care urmează să fie creat, sunt de apreciat; este necesar, însă, să se stabilească un calendar precis pentru aceste măsuri.

4.22.

Noul Bauhaus european, menit să contribuie la realizarea Pactului verde, demonstrează evoluția Comisiei către elaborarea și punerea în aplicare a unor politici mai favorabile incluziunii și mai bine coordonate.

4.23.

CESE salută, de asemenea, consolidarea analizei din perspectiva mediului rural și crearea unui observator transparent pentru monitorizarea progreselor.

4.24.

Deși conceptul de „analiză din perspectiva mediului rural” nu este nou (a se vedea Declarația de la Cork 2.0) (15), CESE nu este încă convins că atât Comisia în ansamblu, cât și statele membre și regiunile sunt suficient de hotărâte pentru a opera schimbări de durată. Conceptul este pernicios deoarece multe bugete sunt alocate pe cap de locuitor, dezavantajând comunitățile slab populate. Experiența a demonstrat că elaborarea de politici bazate pe nevoile urbane și adaptarea acestora, ulterior, la zonele rurale generează o problemă de adecvare și de acțiune oportună, în timp ce o procedură de contabilizare rapidă și transparentă, cu asigurarea faptului că toate departamentele implicate acceptă analiza din perspectiva mediului rural, are efect mobilizator.

4.25.

CESE recunoaște însă eforturile Comisiei de a asigura o mai bună analiză din perspectiva mediului rural și speră că o concepție globală, rurală/urbană a politicilor și a alocării resurselor va putea contribui la realizarea viziunii. CESE încurajează Comisia să publice un raport anual în care să se precizeze care sunt serviciile, politicile și statele membre și regiunile care au pus în aplicare analiza din perspectiva mediului rural și în ce mod. Ar trebui evidențiate bunele exemple de analiză din perspectiva mediului rural. CESE sprijină integrarea analizei din perspectiva mediului rural în Agenda pentru o reglementare inteligentă și solicită, de asemenea, statelor membre să ia în considerare punerea în aplicare a principiului analizei din perspectiva mediului rural la nivel național, regional și local.

4.26.

CESE salută intenția de a înființa un observator în cadrul Comisiei pentru a îmbunătăți colectarea și analiza datelor, sprijinind în același timp punerea în aplicare globală a planului de acțiune, dar recomandă transparență, date de lucru, bugete și obiective clare precum și un control extern efectuat de reprezentanți ai societății civile al funcționării acestui observator.

Bruxelles, 23 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) Raportul de informare al CESE „Evaluarea impactului PAC asupra dezvoltării teritoriale a zonelor rurale”.

(2) Avizul din proprie inițiativă al CESE „Către o strategie globală privind dezvoltarea rurală/urbană durabilă” (JO C 105, 4.3.2022, p. 49); raportul de informare al CESE „Evaluarea impactului PAC asupra dezvoltării teritoriale a zonelor rurale”; avizul din proprie inițiativă al CESE „O abordare integrată pentru zonele rurale ale UE, cu un accent special pe regiunile vulnerabile” (JO C 429, 11.12.2020, p. 60).

(3) Raportul de informare al CESE „Evaluarea impactului PAC asupra dezvoltării teritoriale a zonelor rurale”.

(4) https://europa.eu/!TH39QH

(5) Document de lucru al serviciilor Comisiei: Consultarea părților interesate – raport de sinteză, SWD(2021) 167 final/2.

(6) Registrul publicațiilor JRC – Scenarii pentru zonele rurale ale UE 2040.

(7) Exemple de astfel de stimulente fiscale există în mai multe state membre [de exemplu, regiunea Castilla-La-Mancha din Spania (jccm.es), https://bit.ly/3Llp0hb].

(8) Avizul CESE „Provocările demografice din UE în contextul inegalităților economice și de dezvoltare” (JO C 232, 14.7.2020, p. 1).

(9) https://ec.europa.eu/growth/industry/strategy/hydrogen/funding-guide/eu-programmes-funds/life-programme_en

(10) https://rural-urban.eu

(11) https://rubizmo.eu

(12) https://rural-interfaces.eu/what-is-sherpa

(13) https://enrd.ec.europa.eu/smart-and-competitive-rural-areas/smart-villages/smart-villages-portal_en

(14) https://farmwell-h2020.eu

(15) Avizul din proprie inițiativă pe tema „De la Declarația de la Cork 2.0 la acțiuni concrete” (JO C 345, 13.10.2017, p. 37).

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/143

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal și de înlocuire a Directivei 2008/99/CE

[COM(2021) 851 final – 2021/0422 (COD)]

(2022/C 290/23)

Raportor:	domnul Arnaud SCHWARTZ
Coraportoare:	doamna Ozlem YILDIRIM

Sesizare	Comisia Europeană, 2.5.2022
Temei juridic	Articolul 83 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	8.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	215/3/6

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută propunerea Comisie de revizuire a Directivei privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal și de înlocuire a Directivei 2008/99/CE (ECD), întrucât aceasta abordează principalele lacune ale actualei directive și urmărește să combată creșterea numărului de infracțiuni împotriva mediului în Europa.

1.2.

CESE atrage atenția asupra faptului că propunerea își menține domeniul anterior de aplicare printr-o listă de infracțiuni și nu include o definiție a infracțiunii generale autonome de prejudiciere sau de punere în pericol a mediului. CESE consideră că lista infracțiunilor ar trebui extinsă la cât mai multe tipuri de infracțiuni cu putință, în așa fel încât să nu mai fie nevoie ca ECD să fie revizuită la scurt timp după intrarea sa în vigoare și să se împiedice ca anumite activități infracționale împotriva mediului să rămână nepedepsite.

1.3.

CESE recunoaște nevoia urgentă de a îmbunătăți punerea în aplicare a dreptului penal al mediului în Europa și recunoaște că o ECD cu dispoziții mai clare ar contribui la îmbunătățirea punerii în aplicare. CESE consideră că elementele propuse spre a fi luate în considerare atunci când se evaluează dacă daunele sunt semnificative sunt nesatisfăcătoare, că ar putea fi necesare orientări suplimentare și că ar fi mai clară o definiție de sine stătătoare a „daunelor semnificative”.

1.4.

CESE salută trimiterea, în cadrul considerentelor, la ecocid. Cu toate acestea, CESE consideră că ar fi adecvat ca acest termen să fie inclus în partea dispozitivă a directivei.

1.5.

CESE aprobă includerea unor standarde minime de stabilire a unor limite maxime ale sancțiunilor pentru persoanele fizice și a unor limite maxime ale sancțiunilor pentru persoanele juridice. Cu toate acestea, CESE consideră că, pentru ca sancțiunile să fie cu adevărat eficace, proporționale și disuasive, limitele lor ar trebui majorate în mod semnificativ.

1.6.

CESE încurajează Comisia să evalueze posibilitatea de a extinde jurisdicția Parchetului European asupra infracțiunilor împotriva mediului, creând astfel un Parchet European Verde, care ar putea susține lupta împotriva infracțiunilor împotriva mediului cu legături cunoscute cu criminalitatea organizată.

1.7.

CESE subliniază necesitatea de a consolida lanțul de asigurare a respectării legislației și punerea în aplicare a dreptului penal european în materie de mediu. Comitetul își reiterează recomandarea formulată în raportul de informare NAT/767 „Evaluarea Directivei privind infracțiunile împotriva mediului” (1), conform căreia statele membre ale UE ar trebui să instituie forțe de poliție specializate, procurori, judecători și instanțe judecătorești în domeniul infracțiunilor împotriva mediului. CESE consideră că ECD poate fi eficace numai dacă este cuplată cu resurse și o formare adecvate la nivelul statelor membre.

2. Context

2.1.

Infracțiunile împotriva mediului ocupă locul patru la nivel mondial în clasamentul infracțiunilor cu caracter lucrativ și, conform datelor înregistrate de Eurojust, sunt în creștere în Uniunea Europeană (2). Deși condamnările la nivel transfrontalier pentru infracțiunile împotriva mediului nu au crescut în mod semnificativ, rata infracțiunilor împotriva mediului comise în Europa a crescut.

2.2.

La 15 decembrie 2021, Comisia Europeană și-a publicat propunerea de revizuire a Directivei privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal și de înlocuire a Directivei 2008/99/CE.

2.3.

Obiectul directivei este de stabili norme minime comune pentru a incrimina infracțiunile împotriva mediului prin abordarea lacunelor actualei Directive 2008/99/CE.

2.4.

Comisia a publicat evaluarea Directivei 2008/99/CE în 2020 (3). Această evaluare a identificat lacune semnificative legate de asigurarea respectării legii pe teren, limitarea domeniului de aplicare, definiția infracțiunilor, nivelurile sancțiunilor, lipsa de claritate a terminologiei juridice, lipsa cooperării transfrontaliere, sistemul de răspundere pentru persoanele juridice, precum și alte domenii ale directivei.

2.5.

Propunerea de directivă urmărește îmbunătățirea eficacității anchetelor și a urmăririlor penale prin actualizarea domeniului de aplicare al directivei și prin clarificarea sau eliminarea termenilor vagi utilizați în definițiile infracțiunii împotriva mediului, asigurarea unor tipuri și niveluri de sancțiuni eficace, disuasive și proporționale pentru infracțiunile împotriva mediului, încurajarea anchetelor și urmăririlor penale transfrontaliere, îmbunătățirea procesului decizional informat privind infracțiunile împotriva mediului prin îmbunătățirea colectării și diseminării de date statistice și îmbunătățirea eficacității operaționale a lanțurilor de asigurare a respectării legii de la nivel național pentru a stimula anchetarea, urmărirea penală și sancționarea.

2.6.

Propunerea se bazează pe articolul 83 alineatul (2) din TFUE, care, spre deosebire de temeiul juridic anterior intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, este ancorat mai puternic în natura transfrontalieră a infracțiunilor împotriva mediului și conferă UE competența de a stabili norme minime în ceea ce privește definirea infracțiunilor și a sancțiunilor penale.

2.7.

Prin urmare, obiectivul acestei propuneri este de a armoniza utilizarea dreptului penal ca instrument de ultimă instanță cu scopul de a consolida întregul acquis legislativ de mediu, inclusiv Pactul verde european, respectând totodată obiectivele UE privind dezvoltarea durabilă, îmbunătățirea calității mediului și principiul poluatorul plătește.

3. Observații generale

3.1.

CESE salută propunerea Comisie de revizuire a Directivei privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal și de înlocuire a Directivei 2008/99/CE, întrucât aceasta abordează principalele lacune ale actualei directive și urmărește să combată creșterea numărului de infracțiuni împotriva mediului în Europa.

3.2.

CESE subliniază rolul Uniunii Europene de lider internațional în lupta împotriva schimbărilor climatice globale și în protecția mediului. CESE este de părere că lupta împotriva infracțiunilor ecologice și a criminalității organizate legate de mediu la nivel european este un element fundamental al acestui rol de lider și subliniază nevoia de a crește cooperarea cu țările din vecinătatea UE și cu alte țări terțe.

3.3.

CESE consideră că revizuirea este o etapă bine-venită în direcția abordării chestiunii multiplicării infracțiunilor împotriva mediului și a criminalității organizate legate de mediu în Europa. Comitetul apreciază decizia de a înlocui în întregime vechea Directivă privind infracțiunile împotriva mediului (ECD), disfuncțională, și nu de a o modifica.

3.4.

CESE recunoaște nevoia urgentă de a îmbunătăți punerea în aplicare a dreptului penal al mediului în Europa și recunoaște că o ECD cu dispoziții mai clare va contribui la îmbunătățirea punerii în aplicare. În plus, CESE sprijină cu fermitate obligațiile concrete privind punerea în aplicare a strategiilor naționale, a sarcinilor de raportare și a cerințelor minime privind resursele, formarea și instrumentele de anchetă.

3.5.

CESE salută propunerea de extindere a domeniului de aplicare al ECD. Comitetul remarcă faptul că propunerea de revizuire a definiției termenului „ilegal” elimină o importantă sursă de ambiguitate, iar propunerea de extindere semnificativă a listei de infracțiuni permite o protecție mult mai bună a acquis-ului de mediu al UE.

3.6.

CESE atrage atenția că propunerea nu include o definiție a infracțiunii generale autonome de prejudiciere sau de punere în pericol a mediului. Deși extinde în mod semnificativ domeniul de aplicare al ECD, propunerea corelează în continuare domeniul de aplicare cu cel al mai multor ramuri ale dreptului și cu legislația secundară a UE, făcând-o astfel dependentă, printre altele, de dreptul administrativ și împiedicând-o să facă față exigențelor viitorului. CESE observă că lista exclusivă de infracțiuni propusă ar putea necesita proceduri legislative viitoare pentru a fi actualizată.

3.7.

CESE salută trimiterea, în cadrul considerentelor, la ecocid. Cu toate acestea, CESE consideră că ar fi adecvat ca ecocidul să fie inclus în partea dispozitivă a directivei. În plus, CESE subliniază că trimiterea la ecocid trebuie să reflecte formularea propusă de grupul independent de experți pentru definirea juridică a ecocidului în iunie 2021 (4). CESE recomandă ca ecocidul să fie denumit drept un act ilegal sau nejustificat comis în deplina cunoștință a faptului că există o probabilitate considerabilă ca respectivul act să aibă ca rezultat daune extinse sau pe termen lung asupra mediului. CESE ar saluta menționarea în considerente a conflictelor armate și constată că acestea sunt practic întotdeauna ecocide, prin definiție. CESE regretă că niciuna dintre măsurile și hotărârile sugerate nu s-a aplicat sau nu sunt aplicabile în cazurile respective.

3.8.

Comitetul și-a prezentat recomandările privind revizuirea directivei în Raportul său de informare NAT/767 intitulat „Evaluarea Directivei privind infracțiunile împotriva mediului”. În contextul propunerii publicate, CESE își reiterează recomandările anterioare privind utilizarea revizuirii ECD pentru a crea o infracțiune generală de punere în pericol a mediului, stabilirea unui dialog permanent între autoritățile publice și organizațiile societății civile și extinderea domeniului de aplicare al dreptului penal al mediului pentru a acoperi criminalitatea informatică în materie de mediu.

3.9.

Mai multe anchete au arătat că tot mai multe infracțiuni împotriva mediului sunt folosite ca instrumente ale unui comportament corupt sau ca legături cu acesta sau ca infracțiune premisă pentru spălarea banilor. Pe măsură ce tot mai multe resurse din bugetul UE sunt alocate tranziției verzi, ne așteptăm, de asemenea, la creșterea riscului de astfel de comportamente infracționale asociate cu implementarea unor astfel de fonduri. Deși este adevărat că gestionarea deșeurilor este unul dintre sectoarele cu risc ridicat, multe alte domenii care au un impact asupra protecției mediului pot fi afectate de corupție, spălare de bani sau fraudă. CESE salută includerea acestor riscuri în considerente, dar atrage atenția asupra necesității de a aloca mai multe resurse pentru identificarea și investigarea unor astfel de infracțiuni, precum și pentru formarea autorităților de aplicare a legii sau pentru accesul societății civile și al jurnaliștilor la informații care pot face vizibilă un astfel de comportament.

3.10.

În raportul său de informare NAT/824 intitulat „Protecția mediului ca o condiție prealabilă pentru respectarea drepturilor fundamentale” (5), Comitetul a subliniat necesitatea urgentă ca UE să prezinte o propunere de directivă privind guvernanța corporativă sustenabilă și o lege anti-SLAPP (acțiune strategică în justiție împotriva mobilizării publice) pentru a proteja apărătorii mediului, jurnaliștii și avertizorii. CESE reiterează aceste recomandări și salută includerea unei dispoziții privind protecția persoanelor care raportează infracțiuni împotriva mediului sau contribuie la anchete.

3.11.

CESE salută armonizarea standardelor minime privind penalitățile și sancțiunile, precum și extinderea conduitei penale pentru a include neglijența gravă și infracțiunea de punere în pericol, includerea circumstanțelor agravante și atenuante, precum și trimiterea la penalități și sancțiuni suplimentare.

3.12.

CESE susține apelul formulat de Parlament în raportul 2020/2027 (INI) privind răspunderea întreprinderilor pentru daunele aduse mediului și încurajează Comisia să evalueze posibilitatea de a extinde jurisdicția Parchetului European asupra infracțiunilor împotriva mediului, creând astfel un Parchet European Verde, care ar putea sprijini combaterea infracțiunilor împotriva mediului cu legături cunoscute cu criminalitatea organizată. De asemenea, CESE încurajează Comisia să evalueze posibilitatea de a extinde mandatul Oficiului European de Luptă Antifraudă pentru a-i permite să desfășoare investigații administrative asupra infracțiunilor împotriva mediului.

4. Observații specifice

4.1. Sancțiuni

4.1.1.

CESE aprobă includerea unor standarde minime de stabilire a unor limite maxime ale sancțiunilor pentru persoanele fizice și a unor limite maxime ale sancțiunilor pentru persoanele juridice. În plus, CESE apreciază recunoașterea necesității de a permite amenzi administrative și penale simultane, precum și măsuri de înghețare și de confiscare, respectând principiul de bază ca o entitate să nu fie acuzată de două ori pentru aceeași infracțiune. Cu toate acestea, CESE consideră că, pentru ca sancțiunile să fie cu adevărat eficace, proporționale și disuasive, limitele lor ar trebui majorate în mod semnificativ. Stabilirea unor niveluri de sancțiuni pentru încălcarea legislației în domeniul mediului mai scăzute decât cele din alte domenii ale dreptului UE, de exemplu legislația concurenței, transmite un semnal greșit cu privire la prioritatea acquis-ului legislativ de mediu al UE, inclusiv la Pactul verde european și la obiectivele climatice pentru 2030.

4.2. Infracțiunile împotriva mediului

4.2.1.

CESE sprijină îndemnul Parlamentului din Raportul său 2020/2027(INI) referitor la răspunderea întreprinderilor pentru daunele aduse mediului, adresat Comisiei, de a evalua posibilitatea de a include infracțiunile împotriva mediului printre categoriile de infracțiuni prevăzute la articolul 83 alineatul (1) din TFUE (6).

4.2.2.

CESE salută extinderea listei infracțiunilor din propunerea privind ECD. În special, salută adăugarea unor încălcări ale Directivei 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului.

4.2.3.

CESE consideră că lista infracțiunilor ar trebui extinsă la cât mai multe tipuri de infracțiuni cu putință, în așa fel încât să nu mai fie nevoie ca ECD să fie revizuită la scurt timp după intrarea sa în vigoare și să se împiedice ca anumite activități infracționale împotriva mediului să rămână nepedepsite. CESE îi încurajează pe colegiuitori să propună orice extindere a listei la o conduită care constituie o infracțiune atunci când aceasta este ilegală și când este comisă în mod intenționat sau din neglijență gravă.

4.3. Definirea daunelor semnificative

4.3.1.

Dat fiind că ambiguitatea termenului „daune semnificative” din vechea ECD a fost identificată ca fiind un obstacol major în calea anchetelor și urmăririlor penale eficace, CESE consideră că elementele propuse spre a fi luate în considerare atunci când se evaluează dacă daunele sunt semnificative sunt nesatisfăcătoare, că ar putea fi necesare orientări suplimentare și că ar fi mai clară o definiție de sine stătătoare a „daunelor semnificative”. Aceasta ar putea contribui substanțial la extrem de necesara armonizare internă deplină a definițiilor, parametrilor și interpretărilor în ECD.

4.4. Răspunderea penală pentru persoanele juridice

4.4.1.

CESE recunoaște că reglementarea răspunderii societăților comerciale și a societăților-mamă variază în mod semnificativ între sistemele juridice ale statelor membre, dar regretă totuși faptul că propunerea Comisiei nu revizuiește formularea inițială privind răspunderea persoanelor juridice în vederea unei mai bune armonizări.

4.4.2.

CESE subliniază considerațiile Parlamentului din raportul său 2020/2027(INI) referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru daunele aduse mediului, și anume că, în acord cu principiul „poluatorul plătește”, întreprinderile ar trebui să suporte integral costul daunelor ecologice pe care le-au cauzat în mod direct, pentru a le stimula să internalizeze externalitățile de mediu, evitând externalizarea costurilor.

4.4.3.

CESE este îngrijorat de excluderea explicită a răspunderii pentru autoritățile publice și consideră că nu ar trebui să existe obstacole în ceea ce privește urmărirea infractorilor împotriva mediului, în special atunci când autorizațiile și licențele sunt obținute prin coruperea autorităților publice.

4.5. Interacțiunea cu publicul

4.5.1.

CESE salută includerea unei dispoziții privind protecția avertizorilor și a persoanelor care raportează infracțiuni împotriva mediului sau contribuie la anchete. Comitetul subliniază rolul pe care îl joacă publicul larg și organizațiile societății civile în depistarea și raportarea infracțiunilor împotriva mediului și subliniază nevoia ca autoritățile publice să consolideze protecția și dialogul cu apărătorii mediului. Comitetul subliniază că protecția acordată persoanelor care raportează infracțiuni împotriva mediului sau care contribuie la anchete trebuie extinsă la persoanele fizice și juridice.

4.5.2.

CESE susține atenția acordată de propunere protecției persoanelor care raportează infracțiuni împotriva mediului sau care participă la investigații. Cu toate acestea, în ultimii ani, nu numai avertizorii, ci și activiștii de mediu și jurnaliștii de investigație care relatează despre infracțiuni împotriva mediului au fost victime ale unor presiuni grave sau chiar ale violenței. Prin urmare, solicităm Comisiei Europene să se asigure că în toate statele membre este instituită o protecție adecvată pentru avertizori, precum și pentru cei care i-ar putea ajuta să își prezinte rapoartele publicului larg, cum ar fi activiștii sau jurnaliștii.

4.5.3.

CESE salută recunoașterea dreptului cetățenilor interesați de a participa la proceduri. Comitetul subliniază importanța aplicării și interpretării acestui drept în temeiul articolului 2 alineatul (5) din Convenția de la Aarhus (7). În plus, dat fiind că mediul nu se poate apăra singur și nici nu se poate reprezenta în instanță, CESE subliniază importanța asigurării unui acces public adecvat la justiție, astfel cum este definit la articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus.

4.5.4.

CESE încurajează instituțiile europene și statele membre să crească și sprijinul acordat activiștilor de mediu din afara Uniunii Europene, prin canale diplomatice – Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – și prin intermediul societății civile.

4.5.5.

CESE recomandă ca societatea civilă să fie implicată în punerea în aplicare a noii ECD.

4.5.6.

CESE reiterează că „lanțul asigurării respectării legii” este doar a doua jumătate a întregului „lanț de aprovizionare” în legătură cu fenomenul infracțiunilor împotriva mediului și cu tratamentul acestuia (a se vedea: infracțiuni comise-descoperite-raportate-urmărite-sancționate). Studiile anterioare raportului de informare NAT/767 al CESE au evidențiat lacune în cascadă uriașe în prima jumătate a lanțului, determinate în special de cunoștințele și percepțiile variate ale societății privind infracțiunile împotriva mediului. Prezentarea problemei către întreaga societate și sensibilizarea populației în acest sens sunt măsuri esențiale pentru dezvoltarea responsabilității sociale, absența acesteia subminând eficiența lanțului asigurării respectării legii. Este nevoie de instruire și de comunicare publică acolo unde este esențială contribuția societății civile.

4.6. Lanțul asigurării respectării legii

4.6.1.

CESE salută dispozițiile privind prevenirea, resursele, formarea, instrumentele de anchetă, cooperarea transfrontalieră și strategiile naționale. Comitetul își reiterează recomandarea exprimată în Raportul de informare NAT/767, conform căreia statele membre ale UE ar trebui să instituie forțe de poliție specializate, procurori, judecători și instanțe judecătorești în domeniul infracțiunilor împotriva mediului. Astfel cum s-a identificat pe durata evaluării actualei ECD, în cadrul consultărilor cu părțile interesate și cu mediul academic, nivelurile scăzute de expertiză și de resurse disponibile pentru combaterea infracțiunilor împotriva mediului și a criminalității organizate împotriva mediului în statele membre reprezintă obstacole majore în calea depistării, urmăririi penale și asigurării aplicării legii. CESE consideră că ECD poate fi eficace numai dacă este cuplată cu resurse și o formare adecvate la nivelul statelor membre. CESE consideră că propunerile de strategii naționale legate de ECD reprezintă un prim pas pozitiv în direcția bună.

4.6.2.

CESE consideră că includerea informațiilor privind mediul, inclusiv în ceea ce privește comiterea de infracțiuni de către persoanele juridice, în partea nefinanciară a raportării lor anuale ar putea constitui o componentă importantă a responsabilității sociale a întreprinderilor.

4.7. Formare și educație

4.7.1.

CESE evidențiază că educația trebuie să includă atât formarea funcționarilor naționali, cât și sensibilizarea populației. CESE salută comunicarea Comisiei privind intensificarea combaterii infracțiunilor împotriva mediului și invită Comisia să sprijine în continuare statele membre oferind rețele profesionale, dezvoltând noi instrumente de detectare și de asigurare a respectării legii și revizuind programele de formare pentru judecători și procurori. Totuși, CESE este de părere că schemele de formare și educație nu ar trebui să se aplice exclusiv în cazul implicării funcționarilor naționali în lanțul asigurării respectării legii, ci ar trebui extinse la un public mai larg.

4.8. Raportarea datelor și a statisticilor în materie de infracțiuni

4.8.1.

CESE salută sarcinile prevăzute cu privire la colectarea și raportarea datelor. Cu toate acestea, evidențiază raportul Eurojust, care remarcă și demonstrează că lipsa unei definiții universal agreate a infracțiunii împotriva mediului prezintă provocări pentru colectarea de date semnificative și pentru statisticile în materie de infracțiuni (8).

4.8.2.

CESE salută angajamentul Comisiei de a emite un raport bienal privind datele transmise de statele membre și atrage atenția că statisticile naționale anuale în materie de infracțiuni ar trebui să documenteze și să consolideze evaluarea bienală a punerii în aplicare a politicilor de mediu.

5. Transpunerea și execuția financiară

5.1.

Infracțiunile împotriva mediului afectează în primul rând mediul și sănătatea, dar, de asemenea, denaturează concurența și circularitatea, diminuează resursele publice prin externalizarea costurilor de refacere și de reabilitare și afectează buzunarele contribuabililor prin eludarea principiului „poluatorul plătește”. Fără a asigura respectarea adecvată a legii și fără sancționarea daunelor aduse mediului, inclusiv prin intermediul dreptului penal, infracțiunile împotriva mediului subminează eficacitatea Pactului verde european în ansamblu. Prin urmare, CESE consideră că resursele necesare pentru transpunerea și punerea în aplicare a ECD vor fi compensate de efectul său pozitiv asupra resurselor publice ale UE și ale statelor membre.

6. Caracter regional și subsidiaritate

6.1.

CESE constată că sursele de neconformități în domeniul mediului sunt practic întotdeauna unele locale/municipale sau mici/subregionale, chiar dacă impactul lor poate fi unul de amploare; de exemplu, sursele de poluare nu sunt doar specifice, intensive sau dispersate, ci și aditive și cumulative.

6.2.

Etapele de descoperire și de raportare ar trebui consolidate și ar trebui să urmeze o abordare localizată. Echipamentele tehnice, resursele umane și de competențe, responsabilitatea funcțională, bugetul și finanțarea ar trebui atribuite acestei provocări regionale și ar trebui să o reflecte.

Bruxelles, 23 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) NAT/767 – Evaluarea Directivei privind infracțiunile împotriva mediului (raport de informare).

(2) Report on Eurojust's Casework on Environmental Crime („Raport referitor la cazurile Eurojust privind infracțiunile împotriva mediului”) – ianuarie 2021.

(3) SWD(2020) 259 final din 28 octombrie 2020.

(4) Stop Ecocide Foundation, iunie 2021, Grupul de experți independenți pentru definirea juridică a ecocidului, observații și textul principal

(5) NAT/824 – Protecția mediului ca o condiție prealabilă pentru respectarea drepturilor fundamentale (raport de informare).

(6) Raportul Parlamentului 2020/2027 (INI).

(7) Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu

(8) „Report on Eurojust's Casework on Environmental Crime” (Raport referitor la cazurile Eurojust privind infracțiunile împotriva mediului) – ianuarie 2021.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 290

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 65 29 iulie 2022

Cuprins		Pagina
	I Rezoluții, recomandări și avize
	REZOLUŢII
	Comitetul Economic şi Social European
	A 568-a sesiune plenară a Comitetului Economic și Social European – INTERACTIO, 23.3.2022-24.3.2022
2022/C 290/01	Rezoluția Comitetului Economic și Social European pe tema Războiul din Ucraina și impactul său economic, social și ecologic	1
	AVIZE
	Comitetul Economic şi Social European
	A 568-a sesiune plenară a Comitetului Economic și Social European – INTERACTIO, 23.3.2022-24.3.2022
2022/C 290/02	Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Acțiunea UE în perioada post-COVID-19: o redresare mai bună prin sport (aviz din proprie inițiativă)	6
2022/C 290/03	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Un nou cadru pentru acordurile de liber schimb, acordurile de parteneriat economic și acordurile de investiții, care să garanteze implicarea reală a organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali și să asigure sensibilizarea publicului (aviz din proprie inițiativă)	11
2022/C 290/04	Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Care sunt condițiile necesare pentru acceptarea socială a tranziției energetice și a tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon?(aviz exploratoriu la solicitarea Președinției franceze a Consiliului UE)	22
2022/C 290/05	Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Consolidarea protecției civile a UE: Mecanismul de îmbunătățire a capacității UE de a răspunde la evenimente extreme, inclusiv din afara teritoriului său(aviz exploratoriu la solicitarea Președinției franceze)	30

	III Acte pregătitoare
	Comitetul Economic şi Social European
	A 568-a sesiune plenară a Comitetului Economic și Social European – INTERACTIO, 23.3.2022-24.3.2022
2022/C 290/06	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu – Raport pe 2021 de analiză prospectivă strategică – Capacitatea și libertatea de acțiune a UE [COM (2021) 750 final]	35
2022/C 290/07	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește cerințele referitoare la riscul de credit, riscul de ajustare a evaluării creditului, riscul operațional, riscul de piață și în ceea ce privește pragul minim al modelelor interne [COM(2021) 664 final – 2021/0342 (COD)]	40
2022/C 290/08	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Consiliului de stabilire a unor norme pentru prevenirea utilizării abuzive în scopuri fiscale a entităților fictive și de modificare a Directivei 2011/16/UE [COM(2021) 565 final – 2021/0434 (CNS)]	45
2022/C 290/09	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de directivă a Consiliului privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor multinaționale în Uniune [COM(2021) 823 final – 2021/0433 (CNS)]	52
2022/C 290/10	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui punct unic de acces european care oferă acces centralizat la informațiile puse la dispoziția publicului, relevante pentru serviciile financiare, pentru piețele de capital și pentru durabilitate [COM(2021) 723 final – 2021/0378 (COD)] și privind Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a anumitor directive în ceea ce privește instituirea și funcționarea punctului unic de acces european [COM(2021) 724 final – 2021/0379 (COD)] și privind Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a anumitor regulamente în ceea ce privește instituirea și funcționarea punctului unic de acces european [COM(2021) 725 final – 2021/0380 (COD)]	58
2022/C 290/11	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2015/760 în ceea ce privește sfera activelor și investițiilor eligibile, structura portofoliului și cerințele de diversificare, împrumutul de numerar și alte reguli ale fondurilor și în ceea ce privește cerințele referitoare la autorizarea, politicile de investiții și condițiile de funcționare ale fondurilor europene de investiții pe termen lung [COM(2021) 722 final – 2021/0377 (COD)]	64
2022/C 290/12	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 în ceea ce privește sporirea transparenței datelor de piață, eliminarea obstacolelor din calea instituirii unui sistem centralizat de raportare, optimizarea obligațiilor de tranzacționare și interzicerea primirii de plăți pentru transmiterea ordinelor clienților [COM(2021) 727 final – 2021/0385 (COD)]	68
2022/C 290/13	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor Strategia UE privind combaterea antisemitismului și susținerea vieții evreiești (2021-2030) [COM(2021) 615 final]	73
2022/C 290/14	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind aplicarea Directivei 2009/52/CE din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală [COM(2021) 592 final]	81
2022/C 290/15	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Un plan de acțiune reînnoit al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2021-2025) [COM(2021) 591 final]	90
2022/C 290/16	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Condiții de muncă mai bune pentru o Europă socială mai puternică: valorificarea deplină a beneficiilor digitalizării pentru viitorul muncii [COM(2021) 761 final] și privind Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru lucrul pe platforme [COM(2021) 762 final]	95
2022/C 290/17	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind o strategie europeană pentru universități [COM(2022) 16 final] și propunerea de recomandare a Consiliului privind crearea de punți pentru o cooperare europeană eficace în domeniul învățământului superior [COM(2022) 17 final]	109
2022/C 290/18	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind performanța energetică a clădirilor (reformare) [COM(2021) 802 final – 2021/0426 (COD)]	114
2022/C 290/19	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport, de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1153 și a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1315/2013 [COM(2021) 812 final – 2021/0420 (COD)]	120
2022/C 290/20	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliuluide modificare a Directivei 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru interfețele cu alte moduri de transport [COM(2021) 813 final – 2021/0419 (COD)]	126
2022/C 290/21	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Strategia UE privind solul pentru 2030 – Valorificarea beneficiilor solurilor sănătoase pentru ființele umane, alimentație, natură și climă [COM (2021) 699 final]	131
2022/C 290/22	Avizul Comitetului Economic și Social European privind O viziune pe termen lung pentru zonele rurale ale UE [COM(2021) 345 final]	137
2022/C 290/23	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal și de înlocuire a Directivei 2008/99/CE [COM(2021) 851 final – 2021/0422 (COD)]	143
2022/C 290/24	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2019/833 de instituire a unor măsuri de conservare și executare care se aplică în zona de reglementare a Organizației de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest [COM(2022) 51 final – 2022/0035 (COD)]	149
2022/C 290/25	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește prelungirea perioadei de aplicare a mecanismului opțional de taxare inversă în legătură cu livrările de anumite bunuri și prestările de anumite servicii care prezintă risc de fraudă și a mecanismului de reacție rapidă împotriva fraudei în domeniul TVA [COM(2022) 39 final – 2022/0027(CNS)]	151
2022/C 290/26	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei 2003/17/CE a Consiliului în ceea ce privește perioada sa de aplicare și în ceea ce privește echivalența inspecțiilor în câmp efectuate în Bolivia asupra culturilor producătoare de semințe de cereale și asupra culturilor producătoare de semințe de plante oleaginoase și pentru fibre și echivalența semințelor de cereale și a semințelor de plante oleaginoase și pentru fibre produse în Bolivia [COM(2022) 26 final – 2021/0016 (COD)]	152
2022/C 290/27	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor tranzitorii privind ambalarea și etichetarea produselor medicinale veterinare autorizate în conformitate cu Directiva 2001/82/CE și cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004 [COM(2022) 76 final – 2022/0053 (COD)]	153
2022/C 290/28	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 și a Regulamentului (UE) nr. 223/2014 în ceea ce privește Acțiunea de coeziune pentru refugiații din Europa (CARE) [COM(2022) 109 final – 2022/0075 (COD)]	154

Sesizare	Parlamentul European, 17.2.2022 Consiliu, 28.2.2022
Temei juridic	Articolele 43 alineatul (2) și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în sesiunea plenară	24.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	219/0/0

Sesizare	Consiliul Uniunii Europene, 28.2.2022
Temei juridic	Articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	194/1/4

Sesizare	Parlamentul European, 7.3.2022 Consiliu, 11.3.2022
Temei juridic	Articolele 114 și 168 alineatul (4) litera (b) și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	193/0/4

Sesizare	Parlamentul European, 10.3.2022 Consiliu, 10.3.2022
Temei juridic	Articolele 175 alineatul (3), 177 și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	199/0/6