1)

În cazul unor prestări de servicii realizate de o persoană impozabilă stabilită într-un stat membru în favoarea unei alte persoane impozabile care acționează ca atare, al cărei sediu al activității economice este stabilit în afara Uniunii Europene, atunci când acestea sunt entități distincte și independente din punct de vedere juridic, însă fac parte din același grup, prestatorul se angajează prin contract să utilizeze echipamentele și personalul său exclusiv pentru realizarea unor produse în favoarea clientului, iar aceste produse sunt vândute ulterior de clientul menționat, conducând la livrări de bunuri impozabile, la executarea cărora prestatorul contribuie din punct de vedere logistic și care sunt localizate în statul membru în cauză, articolul 44 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 (1) și articolul 11 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/[2011] al Consiliului din 15 martie 2011 (2) trebuie interpretate în sensul că trebuie să se considere că persoana impozabilă stabilită în afara Uniunii Europene dispune de un sediu comercial fix în acest stat membru?

2)

Articolul 44 din Directiva 2006/112/CE și articolul 11 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/[2011] al Consiliului din 15 martie 2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că o persoană impozabilă poate dispune de un sediu comercial fix atunci când resursele umane și tehnice necesare sunt cele ale prestatorului său, care este independent din punct de vedere juridic, însă face parte din același grup și care se angajează prin contract, în mod exclusiv, să le pună în aplicare în beneficiul persoanei impozabile menționate?

3)

Articolul 44 din Directiva 2006/112/CE și articolul 11 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/[2011] al Consiliului din 15 martie 2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că o persoană impozabilă dispune de un sediu comercial fix în statul membru al prestatorului său ca urmare a faptului că acesta din urmă realizează în beneficiul său, în executarea unui angajament contractual exclusiv, o serie de prestații accesorii sau suplimentare în raport cu prestațiile de furnizare pe bază de comandă fermă în sens strict, contribuind, astfel, la realizarea vânzărilor efectuate de această persoană impozabilă de la sediul său din afara Uniunii Europene, însă care conduce la livrări de bunuri impozabile localizate, în temeiul legislației privind TVA-ul, pe teritoriul statului membru menționat?

1)

Măsurile legislative prin care autorităților publice li se oferă acces la date de trafic și localizare (inclusiv datele de identificare) în contextul prevenirii, al investigării, al detectării și al urmăririi penale a unor fapte penale, intră în domeniul de aplicare al Directivei 2002/58/CE (1), dacă este vorba despre acordarea accesului la date care nu sunt păstrate în temeiul unor măsuri legislative prevăzute la articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE, ci sunt păstrate de prestator pentru un alt motiv?

2)

3)

Accesul autorităților publice la date de trafic și localizare (altele decât datele cu rol exclusiv de identificare) în vederea prevenirii, a investigării, a detectării și a urmăririi penale a unor fapte penale poate fi acordat în temeiul Directivei 2002/58/CE dacă nu există infracțiuni grave sau infracționalitate gravă, și anume dacă, în acest caz concret, acordarea accesului la aceste date cauzează – se poate presupune – numai o încălcare minimă mai ales a dreptului la protejarea vieții private a utilizatorului în sensul articolului 2 litera (b) din Directiva 2002/58/CE?

1)

Articolul 1 alineatele (2) și (3) și articolele 3 și 4 din Decizia-cadru 2002/584/JAI (1) trebuie interpretate în sensul că nu permit autorității judiciare de executare să refuze sau, în orice caz, să amâne predarea mamei cu copii minori care locuiesc cu aceasta?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la această primă întrebare, articolul 1 alineatele (2) și (3) și articolele 3 și 4 din Decizia-cadru 2002/584/GAI sunt compatibile cu articolul 7 și cu articolul 24 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la articolul 8 din CEDO și a tradițiilor constituționale comune statelor membre, în măsura în care acestea impun predarea mamei, rupându-se legăturile cu copiii minori care locuiesc cu aceasta, fără a ține seama de interesul superior al copilului?

1)

Articolul 5 din Directiva 93/13/CEE (1), care prevede că „clauzele […] [care] sunt prezentate consumatorului […] trebuie întotdeauna redactate într-un limbaj clar și inteligibil” trebuie să fie interpretat, în lumina considerentului (20) al directivei, în sensul că impune ca consumatorul să aibă întotdeauna posibilitatea de a analiza toate clauzele?

2)

Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE, care prevede, drept condiție pentru excluderea controlului clauzelor referitoare la obiectul principal al contractului, ca „aceste clauze [să fie] exprimate în mod clar și inteligibil”, trebuie interpretat în sensul că impune ca consumatorul să aibă întotdeauna posibilitatea de a analiza clauzele respective?

3)

În contextul unei legislații naționale care permite controlul jurisdicțional al caracterului abuziv al clauzelor care nu au fost negociate individual referitoare la definirea obiectului principal al contractului: i) articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE, coroborat cu litera (i) din lista orientativă la care se referă alineatul (3) al articolului menționat, se opune, în ceea ce privește un contract de asigurare de grup de tip contributiv, posibilității ca o societate de asigurare să invoce împotriva asiguratului o clauză de excludere sau de limitare a riscului asigurat pe care nu i-a comunicat-o și pe care acesta nu a avut, așadar, posibilitatea de a o analiza, ii) inclusiv atunci când, în același timp, în cazul încălcării obligației de comunicare și de informare cu privire la clauza respectivă, legislația națională impune în sarcina deținătorului poliței de asigurare obligația de a despăgubi persoana asigurată, ceea ce nu o plasează însă pe aceasta în situația în care s-ar fi aflat dacă acoperirea asigurării ar fi fost aplicabilă?

1)

Independent de dispozițiile de drept național care autorizează, în anumite condiții, șederea unui străin ca urmare a stării sale de sănătate și care îl protejează, dacă este cazul, de o măsură de îndepărtare, dispozițiile articolului 12 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/95/UE (1) trebuie interpretate în sensul că un refugiat palestinian bolnav care, după ce a recurs efectiv la protecția sau la asistența UNRWA, părăsește statul sau teritoriul situat în zona de intervenție a acestui organism în care avea reședința obișnuită pentru motivul că nu poate avea acolo un acces suficient la îngrijirile și la tratamentele pe care le necesită starea sa de sănătate, iar această neacordare a îngrijirilor implică un risc real pentru viața sa sau pentru integritatea sa fizică, poate fi considerat ca aflându-se într-o stare personală de insecuritate gravă și într-o situație în care UNRWA se află în imposibilitatea de a-i asigura condiții de viață conforme misiunii care îi revine?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, ce criterii – referitoare de exemplu la gravitatea bolii sau la natura îngrijirilor necesare – permit identificarea unei asemenea situații?

1.

2.

În cazul în care răspunsul la prima întrebare litera (a) este afirmativ, autoritatea competentă poate, în scopul acordării autorizației de dezvoltare, să acorde această autorizație pentru un proiect care poate afecta corpul de apă înainte ca acesta să fie caracterizat și clasificat?

3.

În cazul în care răspunsul la prima întrebare litera (a) este negativ, care sunt obligațiile unei autorități competente atunci când aceasta ia o decizie cu privire la o cerere de autorizare a dezvoltării care poate afecta un corp de apă care nu este caracterizat și/sau clasificat?

1)

Punctul 6.4 litera (a) din anexa I la Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (1) trebuie interpretat în sensul că noțiunea de „prelucrare a carcaselor” include procesul de sacrificare, care începe în momentul în care animalul este scos din stabulație, asomat și ucis și se termină în momentul în care sunt tranșate bucățile mari standard, astfel încât greutatea animalului sacrificat trebuie calculată înainte de îndepărtarea gâtului și a capului, precum și a organelor și a măruntaielor, sau prin „prelucrare a carcaselor” se înțelege producția de carcase de porc după îndepărtarea organelor și a măruntaielor, precum și a gâtului și a capului și după exsanguinare și răcire, astfel încât greutatea animalului sacrificat trebuie calculată numai la acel moment?

2)

Punctul 6.4 litera (a) din anexa I la Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) trebuie interpretat în sensul că, pentru a determina numărul de zile de producție incluse în capacitatea „pe zi”, trebuie luate în considerare numai zilele în care se realizează asomarea, uciderea și tranșarea imediată a porcului pentru sacrificare sau trebuie luate în considerare și zilele în care se efectuează operațiunile de pregătire a porcinelor pentru abatorizare, care includ pregătirea animalului pentru sacrificare, răcirea animalului sacrificat și îndepărtarea capului și a gâtului animalului?

3)

Punctul 6.4 litera (a) din anexa I la Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) trebuie interpretat în sensul că „capacitatea” unui abator trebuie calculată ca fiind producția maximă zilnică în decurs de 24 de ore, sub rezerva constrângerilor fizice, tehnice sau juridice pe care abatorul le respectă efectiv, dar nu mai mică decât producția realizată de acesta, sau „capacitatea” unui abator poate fi mai mică decât producția realizată de acesta, de exemplu, în cazul în care nivelul respectiv de producție a fost atins fără a se ține seama de constrângerile fizice, tehnice sau juridice cu privire la producție care sunt prezumate la calcularea „capacității” abatorului?

1)

În general, sistemul izvoarelor de drept al Uniunii Europene, în special articolul 288 al treilea paragraf TFUE, se opune neaplicării de către instanța națională, într-un litigiu între particulari, a unei dispoziții de drept intern care este contrară unei dispoziții clare, precise și necondiționate a unei directive care nu a fost transpusă sau a fost transpusă în mod incorect, cu consecința de a impune unui particular o obligație suplimentară, atunci când aceasta constituie, potrivit sistemului normativ național (articolul 14 alineatul 4 din Decretul legislativ 504/1995), o condiție prealabilă pentru ca particularul în cauză să poată invoca împotriva statului drepturile care îi sunt conferite de directiva menționată?

2)

Principiul efectivității se opune unei reglementări naționale (articolul 14 alineatul 4 din Decretul legislativ 504/1995) care nu permite consumatorului final să solicite direct statului rambursarea taxei nedatorate, ci îi recunoaște doar posibilitatea de a exercita o acțiune civilă în restituire împotriva persoanei impozabile, singura care are dreptul de a obține rambursarea de la administrația fiscală, în cazul în care singurul motiv de nelegalitate a taxei – și anume caracterul contrar cu o directivă [a Uniunii] – poate fi invocat numai în cadrul raportului dintre persoana obligată la plata taxei și administrația fiscală, iar nu și în cadrul raportului dintre cea dintâi și consumatorul final, împiedicând astfel de facto efectivitatea rambursării sau, pentru a asigura respectarea principiului menționat anterior, trebuie recunoscută în acest caz calitatea procesuală directă a consumatorului final împotriva Trezoreriei Publice, având în vedere că există o imposibilitate sau o dificultate excesivă de a obține de la furnizor rambursarea taxei plătite fără a fi datorată?

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Canon Inc. la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Comisia Europeană.

3)

Consiliul Uniunii Europene va suporta propriile cheltuieli de judecată.

1)

Admite acțiunea Republicii Cehe în măsura în care urmărește restituirea de către Comisia Europeană a sumei de 17 828 399,66 coroane cehe (CZK) plătite cu titlu de resurse proprii ale Uniunii Europene.

2)

Respinge în rest acțiunea.

3)

Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

1)

Suspendă executarea Deciziei C(2021) 3339 final referitoare la recuperarea unei creanțe în cuantum de 4 241 507,00 euro în sarcina HB, în temeiul contractului având numărul de referință TACIS/2006/101-510 și a Deciziei C(2021) 3340 final referitoare la recuperarea unei creanțe în cuantum de 1 197 055,86 euro în sarcina acesteia, în temeiul contractului având numărul de referință CARDS/2008/166-429.

2)

Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

1)

Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului cauzei.

2)

Fiecare parte va suporta propriile cheltuieli de judecată.

—

declararea ca nule, nelegale, anulate sau în orice caz inaplicabile a măsurilor Comisiei DH (Direcția Generală Cercetare și Inovare – Direcția H – Centrul Comun de Implementare – H.2. Serviciul Comun de Audit) și ale Comisiei Europene, Direcția Generală Migrație și Afaceri Interne – printre altele scrisoarea de închidere [Letter of Conclusion (LOC)] Ref. Ares (2021)7900224 – 21/12/2021 a Comisiei Europene, ref. CAIA389007, raportul final de audit anexat la scrisoarea de închidere [Final Audit Report (FAR)], scrisoarea de cerere de restituire (Confirmation Letter a Comisiei Europene, Direcția Generală Migrație și Afaceri Interne, din 15 martie 2022) și nota de debit (nota Comisiei Europene, Direcția Generală Migrație și Afaceri Interne nr. 3242203436 din 15 martie 2022);

—

declararea admisibilității costurilor excluse drept „costuri eligibile” (eligible costs) în conformitate cu Acordul de grant „Dante” (Grant Agreement „Dante”) și, prin urmare, recunoașterea dreptului societății Engineering ca aceste costuri să fie luate în considerare pentru a determina cuantumul total al grantului prevăzut în contractul menționat și în orice caz a declararea faptului că Comisia nu are dreptul de a recupera aceste sume;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe aplicarea eronată, de către Comisia Europeană, Direcția Generală Migrație și Afaceri Interne, a prevederilor Acordului de grant „Dante”.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea încrederii legitime a reclamantei.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe interpretarea greșită a Acordului de grant „Dante” și a dispoziției contractuale corespunzătoare, pentru motivul că costurile eligibile au fost excluse pe baza textului acordului însuși, pentru raționamentele expuse în primul motiv.

—

Constatarea răspunderii extracontractuale a pârâtelor și obligarea SRB și a Comisiei la plata unei despăgubiri către reclamanți pentru prejudiciul suferit ca urmare a deciziei de rezoluție a BPE (Banco Popular Español S.A și filialele acesteia);

—

Obligarea SRB și a Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri;

—

Dispunerea ca toate sumele acordate reclamanților să fie majorate cu o dobândă compensatorie pentru perioada începând cu 23 mai 2017 (sau, cu titlu subsidiar, începând cu 7 iunie 2017) până la data pronunțării hotărârii, precum și cu dobânzi moratorii de la data hotărârii, cu excepția cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri, care nu vor produce dobânzi moratorii decât începând de la data hotărârii și

—

Acordarea către reclamanți a oricăror reparații suplimentare considerate adecvate conform dreptului.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că declarațiile și divulgările au adus atingere într-o măsură semnificativă obligației de confidențialitate, principiilor diligenței și bunei administrări și principiului Nemo auditur propiam turpitudinem allegans.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea într-o măsură semnificativă a principiilor diligenței, bunei administrări, obligației de motivare și principiului interzicerii discriminării și a arbitrarului în procesul de luare a deciziilor.

În această privință, aceștia arată că nu au fost îndeplinite condițiile pentru rezoluția BPE, că nu s-a garantat o evaluare independentă rezonabilă, prudentă și realistă a activului și a pasivului BPE și că măsura rezoluției este discriminatorie și arbitrară.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea într-o măsură semnificativă a dreptului la proprietate privată și a principiului proporționalității.

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii de pe rolul Tribunalului;

—

obligarea Apcoa Parking Holdings la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii de pe rolul EUIPO.

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliul.

—

anularea în întregime a deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO și a părții interesate la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în legătură cu prezenta acțiune în anulare.

—

Încălcarea articolului 46 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—

încălcarea articolului 8 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului coroborat cu articolul 103 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului.

—

declararea prezentei acțiuni în anulare admisibilă și întemeiată;

—

anularea în parte a Deciziei (PESC) 2022/397 a Consiliului din 9 martie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (1), în ceea ce îl privește pe domnul Alexander Vinokurov;

—

anularea în parte a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/396 al Consiliului din 9 martie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (2), în ceea ce îl privește pe domnul Alexander Vinokurov;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente procedurii;

—

rezervarea în favoarea reclamantului a oricăror altor drepturi, sume datorate, mijloace și acțiuni.

1.

Primul motiv întemeiat pe lipsa unor motive întemeiate în mod suficient de precis și de concret în susținerea actului care lezează. În susținerea acestui motiv, reclamantul arată în special că motivele Consiliului se raportează la sectoare de activitate, în timp ce criteriile vizate în Decizia PESC 2022/397 nu vizează decât anumite persoane. Reclamantul invocă de asemenea lipsa de precizie în ceea ce privește criteriul referitor la furnizarea de venituri substanțiale și faptul că utilizarea motivelor nu corespunde niciunui criteriu pertinent invocat de Consiliu. În sfârșit, reclamantul apreciază că motivul referitor la susținerea sau la punerea în aplicare a unor acțiuni sau politici diferă de criteriul pertinent care este sprijinul „material sau financiar” pentru guvernul Federației Ruse.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe eroarea vădită de apreciere pe care ar fi săvârșit-o Consiliul în raport cu criteriile pertinente utilizate de acesta, și anume în special susținerea materială sau financiară a factorilor de decizie ruși, obținerea unui avantaj din partea guvernului Federației Ruse sau furnizarea unei surse substanțiale de venituri acestui guvern.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, pentru motivul că extinderea criteriilor de includere permit în prezent sancționarea unor persoane fără legătură cu situația din Ucraina. Astfel, se invocă faptul că Consiliul vizează furnizarea de către anumite sectoare de activități de surse substanțiale de venituri, dar nu examinează nici cota de piață a reclamantului în aceste sectoare, nici deținerea de capital a reclamantului în întreprinderile menționate.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare și a protecției jurisdicționale efective a reclamantului.

—

anularea deciziei atacate în măsura în care confirmă declararea nulității parțiale a mărcii Uniunii Europene nr. 17 880 952, pronunțată de Divizia de anulare a EUIPO prin decizia din 19 aprilie 2021, procedura de declarare a nulității nr. 38283 C;

—

anularea deciziei atacate în măsura în care obligă reclamanta la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de Marco Viti Farmaceutici în procedura de recurs în fața EUIPO;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

—

Aplicarea eronată a articolelor 60 și 8 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

—

anularea Deciziei (PESC) 2022/429 a Consiliului din 15 martie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (1), precum și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/427 al Consiliului din 15 martie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (2) (denumite în continuare „actele atacate”), în măsura în care acestea îl includ pe reclamant în lista persoanelor și a entităților cărora li se aplică măsuri restrictive;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, a articolului 296 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și a articolului 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și pe încălcarea dreptului la protecție jurisdicțională efectivă și a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere, pe nerespectarea sarcinii probei, pe încălcarea criteriilor de includere enunțate la articolul 1 alineatul (1) literele (a) și (e) și la articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (g) din Decizia 2014/145/PESC a Consiliului din 17 martie 2014, precum și la articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (g) din Regulamentul (UE) nr. 269/2014 al Consiliului din 17 martie 2014, ambele privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității și pe încălcarea drepturilor fundamentale ale reclamantei la proprietate și la libertatea de a desfășura o activitate comercială (articolele 16 și 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene).

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului fundamental al nediscriminării.

—

în temeiul articolului 263 TFUE, anularea Regulamentul (UE) 2022/350 al Consiliului din 1 martie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 833/2014 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina (1) și a Deciziei (PESC) 2022/351 a Consiliului din 1 martie 2022 de modificare a Deciziei 2014/512/PESC privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina (2) și

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv este întemeiat pe faptul că articolul 29 TUE și articolul 215 TFUE nu permit fundamentarea legală a deciziei atacate și, respectiv, a regulamentului atacat și/sau pe faptul că pârâtul a acționat cu depășirea competenței sale, astfel cum este consacrată de tratate, în special de titlul V din Tratatul UE.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe faptul că regulamentul atacat și decizia atacată încalcă articolele 11 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe faptul că regulamentul atacat și decizia atacată încalcă articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și nu respectă normele de drept privind aplicarea tratatelor, mai precis principiile generale ale bunei administrări.

—

anularea, în temeiul articolului 263 TFUE, a Deciziei (PESC) 2022/429 a Consiliului din 15 martie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (1), precum și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/427 al Consiliului din 15 martie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (2) (denumite în continuare „actele atacate”), în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant, și

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 134 din Regulamentul de procedură.

—

motivele invocate de Consiliu pentru includerea numelui său în liste sunt eronate din punct de vedere material;

—

Consiliul nu identifică motivele individuale, specifice și concrete pentru care au fost impuse măsuri restrictive împotriva sa, iar motivele invocate nu ar fi suficient de detaliate, ceea ce încalcă obligațiile Consiliului;

—

elementele de probă furnizate ar fi insuficiente pentru a susține includerea numelui reclamantului în listele aferente actelor atacate.

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de reclamant în fața Camerei a treia de recurs a EUIPO.

—

încălcarea articolului 67 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002.

—

anularea deciziei Comisiei Europene cuprinse în scrisoarea din 16 mai 2022 privind compensarea creanței sale cu titlu de penalități cu titlu cominatoriu, dispusă de vicepreședintele Curții la 20 septembrie 2021 (Ordonanța vicepreședintelui Curții din 20 septembrie 2021, Republica Cehă/Polonia, C-121/21 R, EU:C:2021:752) pentru perioada cuprinsă între 18 ianuarie 2022 și 3 februarie 2022;

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe lipsa de competență a Comisiei și pe încălcarea articolelor 101 și 102 coroborate cu articolul 98 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 (1) prin aplicarea procedurii de recuperare a creanțelor prin compensare, în pofida faptului că aceste datorii au încetat să mai existe. În opinia reclamantei, Comisia nu avea niciun temei juridic pentru adoptarea deciziei atacate, în situația în care efectele deciziei din 20 septembrie 2021 s-au stins retroactiv ca urmare a unui acord între guvernele polonez și ceh, ambele părți au renunțat la orice pretenții și cauza C-121/21 (2) a fost radiată din registrul Tribunalului.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 296 TFUE și a articolului 41 alineatul (2) litera (c) și a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ca urmare a motivării insuficiente a deciziilor atacate. Reclamanta consideră că, la adoptarea deciziilor atacate, Comisia nu a furnizat motivarea impusă de tratat și de jurisprudența Curții cu privire la temeiul juridic al procedurii de recuperare efectuate prin această decizie.

—

anularea deciziei atacate;

—

respingerea cererii Marmara Import-Export GmbH din 17 iunie 2020 de declarare a nulității mărcii Uniunii Europene nr. 44 583;

în subsidiar: trimiterea cauzei spre rejudecare la EUIPO;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cele efectuate în procedura în fața camerei de recurs.

—

Încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—

lipsa posibilității audierii potrivit cerințelor legale.

—

Anularea deciziei Comisiei de a nu îl promova pe reclamant la gradul AD11 pentru exercițiul de promovare 2021, rezultată din excluderea acestuia din lista funcționarilor promovați;

—

anularea deciziei Comisiei de a promova la gradul AD11 funcționarii înscriși pe lista funcționarilor promovați pentru exercițiul de promovare 2021;

—

anularea deciziei Comisiei din 1 aprilie 2022 de respingere a reclamației N. R/620/21 introdusă de reclamant potrivit articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor europeni;

—

anularea oricărei alte dispoziții implicite, subsecvente sau conexe în orice mod;

—

sau, cu titlu subsidiar, acordarea unei despăgubiri pentru daunele rezultate din actele ilegale ale Comisiei.

1.

Primul motiv întemeiat pe abuzul de putere și pe părtinirea vădită și nejustificată cu care au fost evaluate meritele reclamantului în comparație cu cele ale altor funcționari mai puțin îndreptățiți să fie promovați.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că deși Comisia nu este ținută să își motiveze deciziile față de candidații nepromovați, ea are, dimpotrivă, obligația de a motiva decizia prin care respinge o reclamație formulată, potrivit articolului 90 alineatul (2) din Statut, de un candidat nepromovat, iar motivarea acestei din urmă decizii trebuie să coincidă cu motivarea deciziei împotriva căreia era îndreptată reclamația. Această situație nu se regăsește în cazul de quo.

În acest sens, se susține că, în plus, motivarea respingerii reclamației nu este adecvată pentru a atinge standardele privind caracterul obiectiv și imparțial prevăzute, potrivit jurisprudenței consolidate, de dreptul Uniunii în subiecta materia.

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cele efectuate în procedura în fața camerei de recurs.

—

Încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

—

anularea deciziei atacate în totalitate;

—

obligarea EUIPO și a intervenientului, în temeiul articolului 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Uniunii Europene, la plata cheltuielilor efectuate de reclamantă în cadrul prezentei proceduri.

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

—

Anularea Deciziei (PESC) 2022/397 a Consiliului din 9 martie 2022 (1) în măsura în care include numele reclamantului pe lista care figurează în Anexa I la Decizia (PESC) 2014/145 a Consiliului din 17 martie 2014;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/396 (2) al Consiliului din 9 martie 2022 în măsura în care include numele reclamantului pe lista care figurează în Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 2014/269 al Consiliului din 17 martie 2014;

—

obligarea Consiliului la plata unei sume de 500 000 de euro, cu titlu provizoriu, pentru prejudiciul moral cauzat reclamantului;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă și a obligației de motivare. Reclamantul susține mai întâi că Consiliul nu formulează motive individuale, specifice și concrete de natură să îi dea indicii suficiente cu privire la temeinicia măsurilor restrictive luate în privința sa. El apreciază că deciziile atacate sunt bazate pe un temei de fapt care nu este suficient de solid, pe motive nedovedite și a căror aparență este numai abstractă. În continuare, reclamantul consideră că Consiliul îl obligă să furnizeze proba negativă a faptelor generale care i se reproșează, răsturnând în acest mod sarcina probei, ceea ce este contrar dreptului fundamental la apărare. În sfârșit, reclamantul evocă caracterul insuficient al motivelor invocate și inexistența unor elemente de probă credibile și substanțiale în susținerea acestor motive și consideră că aceasta aduce atingere unui control jurisdicțional adecvat al legalității includerii sale și a menținerii sale pe listele persoanelor care fac obiectul măsurilor restrictive în cauză.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe eroarea vădită de apreciere, pentru motivul că reclamantul nu ar exercita și nu ar fi exercitat o influență determinantă asupra societății PJSC SIBUR Holding. În plus, societatea PJSC SIBUR Holding nu ar fi o sursă importantă de venituri pentru guvernul rus și nu ar avea legături strânse cu acesta.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității și al egalității de tratament. Reclamantul apreciază că motivele menite să justifice măsurile restrictive dispuse în privința sa sunt discriminatorii și disproporționate în raport cu obiectivul urmărit de Consiliu.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea drepturilor fundamentale ale reclamantului, respectiv a dreptului la respectarea proprietății, a dreptului la respectarea vieții sale private și de familie, a dreptului la libertatea de a desfășura o activitate comercială și a dreptului la prezumția de nevinovăție.

—

anularea Deciziei (PESC) 2022/429 (1) a Consiliului din 15 martie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei, în măsura în care îl privește pe reclamant;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/427 (2) al Consiliului din 15 martie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei, în măsura în care îl privește pe reclamant;

—

obligarea Consiului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe lipsa unui temei juridic pentru criteriul privind „oameni de afaceri importanți implicați în sectoare economice care îi oferă o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse, care este responsabil de anexarea Crimeii și de destabilizarea Ucrainei”, pentru motivul că nu s-a stabilit nicio legătură suficientă între categoria de indivizi vizată de acest criteriu și Federația Rusă.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe excepția de nelegalitate a criteriului privind „oameni de afaceri importanți implicați în sectoare economice care îi oferă o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse, care este responsabil de anexarea Crimeii și de destabilizarea Ucrainei”, ca urmare a unei duble încălcări a principiului proporționalității. Reclamantul apreciază, pe de o parte, că criteriul invocat de Consiliu este vădit inadecvat în raport cu obiectivul urmărit și, pe de altă parte, că exista posibilitatea de a recurge la mijloace mai puțin coercitive.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare de apreciere. Reclamantul arată, pe de o parte, că niciunul dintre elementele de probă invocate de Consiliu nu îndeplinește cerințele jurisprudenței europene în materie de standard și de calitate a probei și, pe de altă parte, că niciuna dintre afirmațiile din motivarea Consiliului nu este dovedită și prin urmare nu poate caracteriza criteriile de la literele d) și g) din Decizia 2014/145/PESC în versiunea în vigoare la acel moment.