Interactio – la distanță – A 148-a sesiune plenară a CoR, 26.1.2022-27.1.2022

13.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 270/1

Rezoluția Comitetului European al Regiunilor pe tema „Contribuția autorităților locale și regionale la Conferința privind viitorul Europei”

(2022/C 270/01)

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR (CoR),

având în vedere:

—	Rezoluția privind Prioritățile Comitetului European al Regiunilor pentru perioada 2020-2025 (1),

—	rezoluțiile Comitetului European al Regiunilor referitoare la Conferința privind viitorul Europei din 12 februarie 2020 (2) și din 7 mai 2021 (3),

—	rezoluția Comitetului European al Regiunilor privind programul de lucru al Comisiei Europene pentru 2022 din 2 decembrie 2021 (4),

—	raportul Grupului la nivel înalt privind democrația europeană al Comitetului European al Regiunilor,

întrucât:

a.	UE este formată din 27 de state membre, 280 de regiuni și aproape 90 000 de localități, iar principiul unității în diversitate trebuie să fie unul călăuzitor în funcționarea UE;

cetățenii și delegații lor regionali și locali la Conferința privind viitorul Europei se așteaptă la rezultate concrete care să îmbunătățească funcționarea instituțiilor UE și să conducă la o guvernanță reformată a UE, axată pe proximitate și participare, pentru a spori încrederea cetățenilor în UE și legitimitatea sa democratică;

c.	includerea unei delegații puternice de reprezentanți politici regionali și locali în sesiunea plenară a conferinței a contribuit la apropierea dezbaterilor de preocupările cetățenilor, cu scopul de a oferi o dimensiune teritorială rezultatelor viitoare ale conferinței;

d.	principalele propuneri formulate de delegații locali și regionali la conferință au întrunit consimțământul general în cadrul sesiunii plenare a conferinței, al grupurilor de lucru, al reuniunilor familiilor politice și al platformei digitale multilingve;

Democrația europeană

consideră că democrația este o valoare fundamentală a UE, susținută de statul de drept și exprimată de încrederea cetățenilor în alegerile europene, naționale, regionale și locale; consideră că democrațiile europene, naționale, locale și regionale, bazate pe parlamentele și guvernele lor regionale, consiliile și primarii lor legitimați prin alegeri, sunt pe deplin complementare și se consolidează reciproc și că democrația ar trebui respectată ca valoare universală în întreaga UE;

consideră că, pentru a răspunde cererii tot mai mari a cetățenilor de a aborda deficitul democratic, UE trebuie să promoveze un model de „Casă a democrației europene” construit pe o legitimitate tridimensională – europeană, națională, regională și locală, corespunzătoare votului exprimat de cetățeni la fiecare nivel; parlamentele regionale cu competențe legislative, cu rolul lor de intermediari între cetățeni și nivelul supranațional, vor avea de jucat un rol special în acest sens;

este convins că cele două componente, reprezentativă și participativă, ale democrației europene ar trebui să se completeze reciproc pentru a garanta că democrația aduce schimbări în folosul cetățenilor în locul în care trăiesc;

subliniază că democrația vizează participarea tuturor oamenilor și că, în Europa, legitimitatea rezultă în primul rând din experiența trăită a oamenilor în materie de subsidiaritate; prin urmare, vede un viitor promițător pentru o Europă a cetățenilor; în acest context, implicarea activă a reprezentanților locali și regionali la nivel european va fi deosebit de importantă;

subliniază necesitatea unei mai mari participări și implicări a cetățenilor în politicile UE printr-un rol sporit acordat reprezentanților lor aleși la toate nivelurile de guvernanță și consideră că acest lucru va contribui la europenizarea spațiului public; invită Parlamentul European, Comisia și Consiliul să stimuleze democrația reprezentativă prin creșterea finanțării disponibile pentru partidele, grupurile și fundațiile politice prezente la nivelul UE, inclusiv pentru cele care reprezintă nivelul național, regional și local;

consideră că există posibilitatea unei mai bune utilizări a cadrului existent al tratatului prin sinergii mai bune între diferitele niveluri de guvernanță; cu toate acestea, modificările aduse tratatului nu ar trebui excluse dacă sunt justificate în mod corespunzător;

invită la valorificarea experienței dobândite în cadrul Conferinței, pentru a dezvolta un dialog permanent și local cu cetățenii, ca mecanism participativ care ar conecta mai bine UE la realitățile de la nivel local, județean, regional și național; consideră că acest dialog permanent cu cetățenii și-ar dovedi valoarea adăugată în contextul alegerilor europene, naționale și regionale/județene/locale; în acest sens, este demnă de remarcat activitatea depusă de centrele care fac parte din rețeaua Europe Direct a Comisiei Europene și de structurile-gazdă aferente, ca forțe motrice de diseminare a valorilor europene și a dezbaterii privind proiectul european. În aceeași ordine de idei, autoritățile locale și regionale ar trebui să promoveze înființarea unor forumuri permanente de dialog și dezbatere la nivel european cu diverșii actori din regiunea lor, pentru a aduce proiectul de integrare europeană mai aproape de cetățeni;

solicită instituționalizarea unor noi forme de participare civică la nivelul Uniunii Europene prin intermediul dialogurilor cetățenești pe teme specifice, cu cetățeni selectați aleatoriu;

subliniază că regiunile, județele și orașele UE au cunoștințe concrete legate de participarea cetățenilor și reamintește că la aceste niveluri au fost organizate majoritatea celor aproape 5 000 de dialoguri cu cetățenii și evenimente desfășurate în contextul conferinței; își reafirmă disponibilitatea de a continua organizarea de dialoguri locale menite să reducă decalajul dintre instituțiile europene și cetățeni prin implicarea nivelului local, județean și regional;

Subsidiaritatea activă și proporționalitatea în procesul decizional european

10.

recomandă ca principiile guvernanței și parteneriatului pe mai multe niveluri să fie extinse și integrate în dispozițiile legislative și de reglementare ale tuturor politicilor UE cu impact regional sau local; își reiterează apelul pentru codificarea principiilor guvernanței pe mai multe niveluri și parteneriatului dincolo de fondurile ESI într-un cod de conduită interinstituțional și pentru includerea acestora în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare;

11.

subliniază că misiunile europene, ca instrument nou și vital în abordarea provocărilor societale arzătoare, reprezintă un adevărat test al impactului și credibilității UE. Acestea trebuie să se bucure de legitimitate și să fie acceptate pe scară largă. După cum a subliniat Comisia Europeană, rolul orașelor și al regiunilor, al tuturor părților interesate și cetățenilor lor, este esențial pentru atingerea obiectivelor ambițioase ale misiunilor UE. De asemenea, solicită, totodată, ca misiunile UE să definească foi de parcurs clare și să creeze o nouă abordare sistemică bazată pe guvernanța pe mai multe niveluri și metodologii privind experimentarea, crearea de prototipuri, monitorizarea și extinderea activităților la toate nivelurile de guvernanță;

12.

solicită consolidarea principiului subsidiarității active prin modificarea Protocolului nr. 2 la Tratatul de la Lisabona privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității; solicită ca astfel de amendamente să prelungească la douăsprezece săptămâni termenul de examinare a subsidiarității în cadrul „mecanismului de alertă timpurie”, precum și utilizarea sistematică a „grilei de subsidiaritate” elaborate de CoR și introducerea unei proceduri de tip „cartonaș verde”, care să permită unui număr semnificativ de parlamente naționale sau regionale să propună acte legislative ale UE;

13.

propune ca evaluările de impact să includă o dimensiune teritorială și ca principiul proporționalității să beneficieze de aceeași considerație juridică ca și principiul subsidiarității;

14.

solicită ca CoR să fie transformat treptat dintr-un organ consultativ într-un organ de codecizie al Uniunii Europene cu privire la domeniile-cheie de politică cu impact teritorial;

15.

Trebuie subliniată importanța inițiativelor lansate de Comitetul European al Regiunilor în ceea ce privește subsidiaritatea și îmbunătățirea legislației europene; pe lângă rețeaua de subsidiaritate merită să fie amintită și rețeaua RegHub, al cărei rol tinde să crească și care se dovedește foarte utilă pentru Comisia Europeană;

16.

evidențiază că CoR reprezintă o dimensiune a politicii europene pe care alte organe ale UE nu o pot avea și că, prin urmare, perspectiva locală și regională a CoR contribuie în mod indispensabil la elaborarea și legitimitatea politicilor publice în cadrul Uniunii Europene;

17.

consideră că este esențial ca CoR să își concentreze activitatea asupra politicilor cu impact teritorial și, astfel, mai ales asupra chestiunilor în care autoritățile locale și regionale fie sunt implicate la nivelul punerii în aplicare, fie sunt afectate în mod semnificativ;

18.

solicită ca Parlamentul European, Comisia Europeană și Consiliul UE să aibă obligația de a discuta avizele CoR adoptate în urma unei consultări obligatorii și de a prezenta motive întemeiate în cazul în care avizele respective nu sunt luate în considerare;

19.

solicită ca CoR să aibă acces la triloguri și la documentele conexe, cu condiția să fi emis un aviz cu privire la propunerea în cauză în temeiul articolului 307 din TFUE; solicită ca CoR să fie investit cu capacitatea de a propune compromisuri colegiuitorilor, ceea ce le va permite să primească contribuții valoroase cu privire la realitățile punerii în aplicare pe teren;

20.

solicită sinergii interinstituționale mai bune, de exemplu prin implicarea CoR în activitatea structurilor Parlamentului European și ale Consiliului Uniunii Europene (de exemplu, comisii, comitete și grupuri de lucru) și în procedura de comitologie;

21.

reamintește că 70 % din legislație este pusă în aplicare la nivel regional și local și solicită să fie consultat în cadrul proceselor anuale și multianuale de planificare, de definire a agendei și de stabilire a priorităților UE, cum ar fi cele prevăzute în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare; reamintește, în acest context, valoarea adăugată a rețelei RegHub și solicită consolidarea acesteia;

22.

este convins că o mai bună luare în considerare a experiențelor specifice ale autorităților locale și regionale în punerea în aplicare a legislației UE va conduce la o mai bună legiferare în Uniunea Europeană;

23.

subliniază că orice evoluție a legislației electorale europene, inclusiv posibila introducere a listelor transnaționale, trebuie să respecte principiul reprezentării teritoriale și să asigure legătura cu dimensiunile locale și regionale ale politicilor UE, precum și apropierea deputaților în Parlamentul European de cetățeni;

Valorile europene și statul de drept

24.

subliniază că autoritățile locale și regionale joacă un rol important în consolidarea statului de drept; condamnă, prin urmare, orice încercare de a ataca statul de drept, de a instrumentaliza sistemul judiciar și de a submina valorile europene, drepturile și supremația dreptului UE asupra dreptului național; evidențiază că autoritățile locale și regionale trebuie implicate în monitorizarea și evaluarea statului de drept pe baza criteriilor elaborate de Comisia de la Veneția;

25.

își reiterează solicitarea de a se lua măsuri pentru consolidarea autorității UE și a statelor membre, a credibilității instituțiilor publice ale statului de drept și a autorităților regionale ca incubatoare ale democrației;

26.

consideră că încălcările principiului statului de drept ar trebui să ducă la suspendarea plăților sau la corecții financiare și că, în cazul unor astfel de măsuri, beneficiarii fondurilor UE (inclusiv autoritățile locale și regionale) care nu sunt responsabili de încălcarea statului de drept ar trebui să primească în continuare sprijin financiar din partea statului membru în cauză;

27.

recunoaște că criza provocată de pandemia de COVID-19 a exacerbat disparitățile existente în regiunile europene; solicită, prin urmare, componentelor Conferinței să consolideze solidaritatea europeană și să recunoască coeziunea ca valoare europeană fundamentală;

28.

propune instituirea unui program Erasmus pentru politicienii de la nivel local și regional, pentru a contribui la dezvoltarea cunoștințelor acestora cu privire la UE, la creșterea furnizării de fonduri și la îmbunătățirea calității punerii în aplicare a politicilor;

Tineret, educație și cultură

29.

subliniază că Conferința privind viitorul Europei ar trebui utilizată pentru a impulsiona eforturile de realizare a unei Uniuni a egalității, abordând în mod eficient toate formele de discriminare; consideră că este esențial să se asigure mai bine integrarea principiilor egalității de gen în legislația UE și introducerea unor „evaluări ale impactului de gen” pentru fiecare nouă propunere de act legislativ al UE;

30.

consideră că Conferința privind viitorul Europei ar trebui să facă propuneri pentru protecția și promovarea durabilă a minorităților în UE, pe baza propunerilor inițiativei cetățenești de succes „Minority SafePack”;

31.

subliniază necesitatea de a aborda amenințările reprezentate de dezinformare în Europa și solicită introducerea unei programe de învățământ la nivel european pentru educația civică, promovarea valorilor democratice europene, a gândirii critice, a competențelor digitale și a alfabetizării mediatice, care să fie dezvoltată și implementată în parteneriat cu autoritățile locale și regionale;

32.

solicită acțiuni ferme la nivelul UE pentru a reduce disparitățile regionale în domeniul educației, în special în zonele îndepărtate, transfrontaliere, rurale și urbane sărace; solicită ca UE să sprijine eforturile naționale și regionale de a asigura o educație adaptată exigențelor viitorului prin dezvoltarea de noi instrumente de predare, cum ar fi platformele digitale multilingve paneuropene pentru diseminarea pe scară largă a conținutului educațional;

33.

subliniază importanța extinderii în continuare a programului Erasmus+, în ceea ce privește beneficiarii, posibilitățile și fondurile sale, acest program fiind instrumentul cel mai important al Uniunii Europene pentru construirea unei conștiințe europene comune. Ar trebui sporite mai ales resursele și posibilitățile acestuia, atât la nivelul învățământului, extinzând posibilitățile actuale, cât și în diferitele domenii ale administrației publice, pentru a-l transforma, din această perspectivă, într-un program pentru schimburi de bune practici, mai cuprinzător decât actualul program Erasmus pentru administrații publice;

34.

consideră că combaterea șomajului în rândul tinerilor și a sărăciei în rândul tinerilor și copiilor ar trebui să devină o prioritate în toate regiunile, orașele și zonele rurale europene;

35.

consideră că accesul universal la cultură și la activități sportive este esențial pentru a permite dezvoltarea economică și socială și pentru a crește numărul total de persoane, în special de tineri, implicate în astfel de activități, facilitând astfel promovarea valorilor europene comune;

Climă, mediu și reziliență

36.

reamintește că regiunile și orașele joacă un rol decisiv în punerea în aplicare a majorității măsurilor de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea, în asigurarea răspunsului la dezastrele climatice și în garantarea implicării active a comunităților locale în tranziția ecologică; solicită, prin urmare, o implicare instituțională clară a autorităților locale și regionale în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor în domeniul climei, al energiei și al mediului, acces direct la finanțarea UE, reducerea sarcinilor birocratice la minimul necesar și programe coordonate la toate nivelurile de guvernanță și, în special, planuri de investiții în sprijinul Pactului verde european și al planurilor de redresare și reziliență; subliniază că finanțarea directă reprezintă o condiție prealabilă pentru ca orașele și regiunile să fie gata să își asume obiectivele ambițioase negociate în cadrul pachetului de măsuri „Pregătiți pentru 55”;

37.

subliniază dimensiunea teritorială a Pactului verde european și interacțiunea cu transformarea digitală și cu politicile sociale; solicită ca monitorizarea măsurilor climatice din planurile de redresare și reziliență să țină seama de pactele verzi locale; propune un tablou de bord regional european cu indicatori clari, orientați și ușor de utilizat pentru măsurarea și monitorizarea impactului Pactului verde european la nivelul regiunilor NUTS 2;

38.

își reiterează solicitarea de organizare sistematică a unor platforme și dialoguri pe mai multe niveluri pentru a asigura participarea structurată și favorabilă incluziunii a autorităților locale și regionale la planificarea și punerea în aplicare a inițiativelor Pactului verde, care vor contribui, de asemenea, la reziliența comunităților locale; subliniază că succesul Pactului verde necesită un proces rapid de tranziție către sistemele de energie din surse regenerabile, tehnologiile conexe și adaptarea infrastructurii aferente;

39.

subliniază rolul tot mai important al autorităților locale și regionale la nivel mondial și european în asigurarea unei tranziții climatice juste; ia act de faptul că Acordul de la Paris și Declarația de la Edinburgh privind cadrul global pentru biodiversitate post-2020 recunosc relevanța guvernanței pe mai multe niveluri pentru realizarea neutralității climatice, a biodiversității și a dezvoltării durabile în spiritul obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU; își reiterează sprijinul pentru un sistem de contribuții stabilite la nivel regional și local pentru a recunoaște, monitoriza și încuraja în mod oficial reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;

40.

recomandă să se acorde atenție transformării durabile a sectorului transporturilor, care trebuie să fie justă și echitabilă, garantând că nicio regiune nu este lăsată în urmă și că mobilitatea durabilă și bazată pe combustibili alternativi este abordabilă în ce privește costurile și accesibilă tuturor cetățenilor din toate regiunile; propune un mecanism pentru o tranziție justă pentru regiunile care depind de industria autovehiculelor, pentru a gestiona schimbările din acest sector, având în vedere că sectorul autovehiculelor (care oferă locuri de muncă directe și indirecte unui număr de 13,8 de milioane de europeni, reprezentând 6,1 % din totalul locurilor de muncă din UE) trece printr-un proces fundamental de transformare pe calea către vehicule cu emisii zero, cu un impact enorm asupra creșterii economice și a locurilor de muncă la nivel regional;

Uniunea sănătății

41.

își reiterează angajamentul de a depune eforturi în vederea creării unei veritabile uniuni europene a sănătății, care să respecte principiul subsidiarității și competențele juridice în domeniul sănătății; solicită ca autoritățile regionale, în special cele din regiunile care dețin competențe legislative în domeniul sănătății, și autoritățile locale să joace un rol mai clar în cadrul viitoarei Autorități UE pentru Pregătire și Răspuns în caz de Urgență Sanitară, alături de autoritățile naționale și instituțiile UE;

42.

sprijină accesul la e-sănătate pentru toți cetățenii UE; solicită aprofundarea competențelor UE în domeniul sănătății, inclusiv prin modificări ale tratatelor, în special pentru a permite Comisiei să recunoască în mod oficial o urgență de sănătate publică la nivelul Uniunii; sprijină apelul la consolidarea protecției sănătății, a capacităților de producție ale UE și a cooperării în domeniul medicamentelor;

43.

încurajează dezvoltarea cooperării transfrontaliere în domeniul asistenței medicale, inclusiv finanțarea pe termen lung din partea UE și facilitarea liberei circulații transfrontaliere a personalului și a vehiculelor care lucrează în cadrul serviciilor de urgență și al asistenței medicale. Actualele bariere birocratice din calea asistenței medicale transfrontaliere și a serviciilor de urgență ar trebui eliminate pe termen scurt și în mod nebirocratic, în beneficiul cetățenilor;

Economie, dreptate socială și locuri de muncă

44.

este convins că Conferința privind viitorul Europei oferă un impuls real pentru ca Pilonul european al drepturilor sociale să devină noul cadru de reglementare în materie de politici sociale, facilitând tranziția către o economie durabilă și accesul la locuri de muncă, consolidând în același timp coeziunea socială;

45.

solicită o revizuire a guvernanței economice europene, care trebuie să sprijine mai bine investițiile de calitate, publice, pe termen lung și sustenabile la toate nivelurile de guvernare, prin norme bugetare revizuite, și să îmbunătățească responsabilitatea democratică și eficiența printr-o mai bună implicare a autorităților locale și regionale în semestrul european prin intermediul unui cod de conduită bazat pe parteneriat. Își reiterează poziția favorabilă renunțării la procesul decizional bazat pe unanimitate în domeniul fiscal, pentru a permite Uniunii Europene să ia deciziile necesare cu majoritate calificată, la fel ca în alte domenii de acțiune;

46.

solicită utilizarea fondurilor disponibile pentru redresare și pentru tranziția verde și cea digitală pentru a facilita tranziția pe piața muncii, recalificarea și perfecționarea profesională, asigurând, în același timp, persoanelor care lucrează pentru platforme digitale sau în economia muncii la cerere același nivel de protecție de care beneficiază persoanele care își desfășoară activitatea în economia offline;

47.

subliniază rolul inovării în dezvoltarea unei economii mai puternice și în asigurarea unei creșteri atât competitive, cât și durabile; consideră că inovarea europeană necesită investiții în capacitățile necesare (infrastructuri de cercetare, rețele în bandă largă, tehnici de calcul de înaltă performanță, inteligență artificială și seturi de date deschise) și trebuie să atragă cercetători și specialiști în toate teritoriile europene;

Transformarea digitală

48.

consideră că transformarea digitală va trebui să asigure exploatarea deplină a tehnologiei, în beneficiul tuturor sectoarelor societății, într-un cadru etic care să respecte drepturile cetățenilor, îndeosebi în ceea ce privește utilizarea tehnologiilor disruptive, și în special a inteligenței artificiale, eliminând în același timp decalajul digital și asigurându-se că alfabetizarea digitală și conectivitatea digitală devin o realitate în toate părțile Europei;

49.

subliniază necesitatea securității, interoperabilității și stocării datelor și așteaptă cu interes propunerea Comisiei Europene referitoare la o lege europeană privind reziliența în materie de securitate cibernetică; consideră că, pentru a asigura accesul la servicii și informații digitale, inclusiv furnizarea eficientă de servicii publice, este necesar să se investească într-o infrastructură sigură și de mare capacitate pentru a oferi acces la internet atât persoanelor fizice, cât și organizațiilor;

50.

subliniază că transformarea digitală depinde de o viziune pe termen lung pentru educație, cercetare și schimburi în domeniul digital, în care UE trebuie să fie un actor inovator și un lider în descoperirea de noi tehnologii și servicii digitale, stabilind standarde digitale adecvate și coerente;

51.

consideră, prin urmare, că dezbaterea privind viitorul Europei trebuie să includă „coeziunea digitală” ca o dimensiune suplimentară importantă a conceptului tradițional de coeziune economică, socială și teritorială definit în Tratatul UE;

52.

solicită să se ia măsuri imediate pentru a aborda decalajele digitale dintre statele membre ale UE și dintre zonele urbane și rurale în ceea ce privește conectivitatea și infrastructura digitală, competențele digitale, accesul și utilizarea serviciilor de e-guvernare; solicită, prin urmare, introducerea unui „card digital pentru servicii transfrontaliere al UE” pentru a simplifica accesul la serviciile publice și de urgență pentru cetățeni și întreprinderi în regiunile transfrontaliere.

Migrație

53.

solicită o abordare europeană privind cauzele profunde ale migrației ca fenomen determinat de instabilitatea și conflictele de la nivel mondial, fragilitatea statelor și migrația climatică; îndeamnă la consolidarea eficace a capacităților pentru a spori eficiența și eficacitatea gestionării migrației de către toate nivelurile de guvernanță;

54.

ia act de recunoașterea de către cetățeni și delegații la conferință a rolului central pe care îl joacă autoritățile locale și regionale în integrarea și incluziunea migranților și a refugiaților în zonele deosebit de afectate; solicită, prin urmare, includerea autorităților locale și regionale în elaborarea politicilor de integrare; solicită elaborarea unui set de instrumente politice mai flexibile, care să permită autorităților subnaționale să orienteze integrarea și să măsoare succesul politicilor de integrare și incluziune la nivel regional și local. Solicită ca marele potențial al solidarității voluntare în localitățile și regiunile noastre să fie valorificat printr-un concept de capacitate de primire voluntară, integrat într-o politică cuprinzătoare și pe termen lung privind migrația;

55.

recomandă să fie puse la punct metodologii care să reproducă modele durabile de primire și integrare, cum ar fi sponsorizarea comunitară;

Conferința privind viitorul Europei – rezultate și acțiuni ulterioare

56.

consideră că Conferința privind viitorul Europei reprezintă un punct de plecare pentru un proces cuprinzător de capacitare democratică la nivel european, național, regional și local; reiterează necesitatea unei dezbateri continue, cu adevărat incluzive, transparente, descentralizate, echilibrate din punct de vedere geografic și politic cu privire la viitorul Uniunii Europene; consideră că Conferința ar trebui să urmeze o abordare deschisă, inclusiv în ceea ce privește reformarea politicilor și a instituțiilor, și că ea ar trebui să deschidă calea pentru reforme durabile, care să depășească durata conferinței;

57.

își reafirmă angajamentul deplin de a contribui la acțiunile ulterioare Conferinței, transformând inițiativele și propunerile politice în acțiuni care să răspundă așteptărilor cetățenilor; subliniază că succesul conferinței depinde, de asemenea, de rezultate concrete care, la final, să reflecte recomandările făcute de cetățeni. În cazul în care recomandările acestora nu sunt adoptate sau sunt adoptate doar într-o formă modificată, motivele ar trebui explicate în mod transparent și ușor de înțeles;

58.

subliniază că, atunci când se inițiază acțiuni ulterioare, de exemplu, noi propuneri legislative pentru punerea în aplicare a rezultatelor conferinței, trebuie să se respecte repartizarea competențelor și, în special, principiile subsidiarității și proporționalității, consacrate în tratate;

59.

încredințează președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție președinției Conferinței privind viitorul Europei, precum și Parlamentului European, președințiilor franceză, cehă și suedeză ale Consiliului UE, președintelui Consiliului European și președintei Comisiei Europene;

60.

solicită ca durata inițială a conferinței – doi ani începând cu 9 mai 2021 – să fie utilizată pe deplin pentru a se garanta că ideile și propunerile cetățenilor sunt abordate în mod corespunzător și cuprinzător. Ar trebui prezentat mai întâi doar un raport intermediar, în primăvara anului 2022.

Bruxelles, 27 ianuarie 2022.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Apostolos TZITZIKOSTAS

(1) JO C 324, 1.10.2020, p. 8.

(2) JO C 141, 29.4.2020, p. 5.

(3) JO C 300, 27.7.2021, p. 1.

(4) JO C 97, 28.2.2022, p. 1.

Interactio – la distanță – A 148-a sesiune plenară a CoR, 26.1.2022-27.1.2022

13.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 270/8

Avizul Comitetului Regiunilor – Cadrul strategic al UE privind sănătatea și securitatea la locul de muncă 2021-2027

(2022/C 270/02)

Raportor:

Sergio CACI (IT-PPE), primarul comunei Montalto di Castro

Document de referință:

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Cadrul strategic al UE privind sănătatea și securitatea la locul de muncă 2021-2027 – Securitatea și sănătatea în muncă într-o lume a muncii în schimbare

COM(2021) 323 final

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

salută Cadrul strategic al UE privind sănătatea și securitatea la locul de muncă 2021-2027 (noul cadru strategic al UE), prin care Comisia Europeană își propune să protejeze sănătatea lucrătorilor și să reducă numărul deceselor profesionale până în 2030 (așa-numitul obiectiv „viziune zero”), asigurând în același timp un mediu de lucru mai sigur și în conformitate cu noile nevoi care apar în special ca urmare a pandemiei de COVID-19, dar nu numai. Consideră, de asemenea, că o strategie, și nu un cadru strategic, ar oferi un semnal politic mai ferm în ceea ce privește obiectivele avute în vedere și acțiunile propuse pentru atingerea acestora;

este convins că, până în prezent, cadrul de politică al Uniunii Europene în materie de sănătate și securitate la locul de muncă (SSM) a condus la îmbunătățiri majore în ceea ce privește creșterea standardelor în materie de SSM în întreaga UE. Împreună cu abordarea de tip „viziune zero”, cadrul subliniază că ambițiile UE se îndreaptă în direcția corectă, necesitând, în același timp, o mai mare incluziune a tuturor categoriilor de lucrători, aspecte care nu au fost încă integrate în propunerea vizată;

subliniază necesitatea ca UE să joace un rol în asigurarea unei direcții strategice unificate în acest domeniu. Această necesitate a fost demonstrată în mod clar atât de studii, cât și de rezultatele practice din ultimele decenii. Punctul cel mai important al legislației în materie de SSM arată că acțiunile întreprinse de UE și de statele membre împreună cu alți actori (de exemplu, partenerii sociali și diferitele părți interesate de la diferite niveluri de guvernanță) pot avea un impact pozitiv și direct asupra vieții profesionale în ambele dimensiuni, atât a sănătății, cât și a securității;

sprijină în mod clar cele trei obiective transversale ale cadrului strategic stabilite de Comisia Europeană în contextul elaborării strategiei UE pentru următorii cinci ani, și anume anticiparea și gestionarea schimbării din noua lume a muncii post-pandemie, generată de tranzițiile digitală, verde și demografică, îmbunătățirea prevenirii accidentelor și a bolilor la locul de muncă și, în cele din urmă, creșterea gradului de pregătire pentru eventuale crize sanitare viitoare;

salută ideea că, pentru îndeplinirea acestor obiective, Comisia intenționează să revizuiască dispozițiile Directivei privind locurile de muncă și ale Directivei privind lucrul la monitor, precum și să actualizeze normele UE privind substanțele chimice periculoase pentru combaterea cancerului, a bolilor reproductive și respiratorii și să actualizeze limitele de expunere la azbest și plumb;

recomandă, de asemenea, Comisiei să continue, împreună cu partenerii sociali, pregătirea și punerea în aplicare cât mai rapidă a unei inițiative la nivelul UE privind sănătatea mintală la locul de muncă pentru a evalua problemele nou-apărute legate de această chestiune. Inițiativa ar trebui să poată fi utilizată ca sursă de inspirație în statele membre și sectoarele sau la locurile de muncă respective, după caz;

în ceea ce privește cele două puncte de mai sus, crede cu tărie că acestea ar trebui să se aplice tuturor categoriilor de lucrători, inclusiv celor excluși în prezent din cadrul de politică;

subliniază provocarea reprezentată de îmbătrânirea forței de muncă pentru sănătatea și securitatea la locul de muncă; este necesar să se respecte principiul potrivit căruia locurile de muncă trebuie să se adapteze la oameni și, astfel, să se treacă la o viață profesională favorabilă incluziunii pentru lucrătorii de toate vârstele;

salută faptul că, pe baza experienței acumulate în urma pandemiei de COVID-19, Comisia Europeană intenționează să elaboreze proceduri de urgență și orientări pentru diseminarea, punerea în aplicare și monitorizarea rapidă a măsurilor în eventuale crize sanitare viitoare, în strânsă cooperare cu profesioniștii din domeniul sănătății publice;

10.

regretă faptul că, deși, până în prezent, toate statele membre au integrat cel puțin parțial litera și spiritul cadrului de politică al UE în sistemele lor naționale, niciunul dintre acestea nu îl urmează efectiv în integralitatea sa. Acest lucru se datorează faptului că unele țări nu și-au revizuit și actualizat strategiile naționale în materie de SSM pentru a le alinia pe deplin la Cadrul strategic al UE pentru perioada 2014-2020, din cauza unei planificări neadecvate a timpului sau a neîndeplinirii suficiente a obiectivelor-cheie, astfel cum a subliniat EU-OSHA, cum ar fi îmbătrânirea populației angajate, simplificarea procedurilor și punerea în aplicare mai eficace și la timp a legislației;

SSM și cultura prevenirii

11.

subliniază că numărul accidentelor de muncă a scăzut în ultimii patruzeci de ani datorită următoarelor trei aspecte: progresele științifice și tehnologice, legislația privind SSM și sistemele de gestionare a SSM. Consideră, prin urmare, că este necesar ca organele legislative ale Uniunii și de la nivel național, în colaborare cu partenerii sociali – pe tot parcursul elaborării, adoptării și punerii în aplicare a strategiei – să facă referire la o cultură solidă a prevenirii, ca metodă principală de îndeplinire a obiectivului „viziune zero” și nu ca metodă unică, în interesul comun al lucrătorilor și al întreprinderilor; subliniază importanța dialogului social, precum și a participării și cooperării tuturor părților interesate – guverne și autorități de la nivel european, național, regional și local, angajatori și lucrători – în politicile de prevenire;

12.

atrage atenția asupra unui studiu al International Social Security Association [Asociația Internațională a Securității Sociale (ISSA)] (1), care arată că investițiile într-o strategie bună de SSM și în prevenirea riscurilor la locul de muncă pot aduce întreprinderilor un profit de 2,2 euro pentru fiecare euro cheltuit pe angajat pe an. Nu trebuie trecute cu vederea pierderea incomensurabilă a orelor de lucru, scăderea moralului la locul de muncă și impactul ulterior asupra productivității și competitivității întreprinderilor;

13.

este de acord cu Comisia Europeană că nerespectarea corespunzătoare a principiilor în materie de prevenție determină, de asemenea, o publicitate nefavorabilă pentru întreprinderile afectate de accidente de muncă, cu consecințe serioase asupra reputației lor și asupra perspectivelor de angajare a forței de muncă;

14.

recomandă ca angajatorii să integreze prevenirea riscurilor profesionale în întreprindere prin intermediul unor modele de gestionare internă, al unor lucrători desemnați și al serviciilor proprii de prevenire, precum și să se promoveze formarea în materie de prevenire în rândul lucrătorilor;

SSM și tranziția verde, digitală și demografică

15.

consideră că progresul tehnologic modifică în mod constant peisajul unui loc de muncă. Prin urmare, faptul că UE formulează propuneri actualizate în ceea ce privește tehnologia la locul de muncă, astfel cum se prevede în primul obiectiv al Comisiei privind noul cadru de politică al UE, este un lucru pozitiv;

16.

consideră că, deși propunerea de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială (IA) reprezintă o evoluție pozitivă, ea ar trebui să abordeze și problemele care pot apărea în legătură cu sănătatea și securitatea la locul de muncă;

17.

este de acord cu observațiile referitoare la Cartea albă privind IA (2), conform căreia lucrătorii și angajatorii vor fi direct afectați de proiectarea și utilizarea sistemelor de IA la locul de muncă și că implicarea partenerilor sociali va fi un factor esențial în asigurarea unei abordări a IA centrate pe factorul uman la locul de muncă;

18.

reiterează, în acest sens, relevanța în materie de SSM a avizului CoR intitulat „Cartea albă privind inteligența artificială – O abordare europeană axată pe excelență și încredere” (3), potrivit căruia utilizarea tehnologiilor IA este extrem de importantă și în ceea ce privește condițiile de muncă și bunăstarea lucrătorilor. În acest sens, se alătură apelului adresat de partenerii sociali europeni pentru „minimizarea și transparența datelor și introducerea de norme clare de prelucrare a datelor cu caracter personal, pentru a limita riscul monitorizării intruzive și al utilizării abuzive a datelor cu caracter personal”, pentru a garanta respectarea demnității umane;

19.

de asemenea, reiterează că este important ca „reprezentanții lucrătorilor să poată aborda aspecte legate de date, consimțământ, protecția vieții private și supraveghere, corelând colectarea datelor cu un scop concret și transparent și asigurând transparența atunci când sistemele de IA sunt utilizate în proceduri legate de resursele umane” (4);

20.

atrage atenția asupra provocării reprezentate de schimbările demografice în ceea ce privește securitatea și sănătatea la locul de muncă; este nevoie de politici de promovare a gestionării aspectelor legate de vârstă în întreprinderi și organizații și de procese inovatoare pentru a adapta locurile de muncă la această realitate, ținând seama de varietatea grupelor de vârstă și de faptul că lucrătorii în vârstă nu sunt un grup omogen;

Relevanța regională și locală a strategiei

21.

subliniază că Cadrul strategic al UE pentru perioada 2021-2027 – cu abordarea sa de tip „viziune zero” – va impune autorităților locale și regionale să abordeze problemele și să pună în aplicare obiectivele cadrului direct „pe teren” și că modul în care ar trebui să facă acest lucru este prin supraveghere, formare, crearea unei culturi a prevenirii și a protecției lucrătorilor, colaborarea prin schimbul de experiență și de bune practici, identificarea în continuare a problemelor și evaluarea – urmată de feedback – a celor mai potrivite soluții pentru rezolvarea acestora;

22.

consideră că supravegherea punerii în aplicare a legislației privind SSM și a gestionării obiectivelor în materie de SSM implică un rol esențial pe care regiunile și orașele îl pot juca în îndeplinirea obiectivelor ambițioase ale strategiei;

23.

consideră că regiunile și orașele ar trebui să continue să încurajeze și să ofere formare și educație inspectorilor de muncă, angajatorilor și lucrătorilor, pentru ca aceștia să se adapteze la schimbările avansate în materie de ocupare a forței de muncă, influențate de tranziția verde și digitală, dar și de noile condiții impuse de pandemia de COVID-19 și de îmbătrânirea lucrătorilor;

24.

consideră că cooperarea – cât mai curând posibil – între autoritățile regionale și locale cu UE și autoritățile naționale relevante, dar și cu alte orașe și regiuni, precum și schimbul de experiență și de bune practici vor promova progresul în materie de SSM și vor contribui la crearea unei culturi a prevenirii;

25.

subliniază importanța cercetării și a schimbului de cunoștințe și de bune practici la nivel european și național, regional și local pentru a înlesni detectarea și evaluarea noilor riscuri și prevenirea acestora, pe baza colaborării dintre autoritățile publice în ce privește elaborarea unor politici avansate în acest domeniu;

26.

subliniază că este necesară implicarea corespunzătoare a regiunilor și orașelor pentru a defini în continuare strategia SSM. Prin urmare, consideră că este esențial ca acestea să fie implicate în mod concret în fazele de evaluare a locului de muncă din perspectiva SSM. De asemenea, acestea trebuie să fie în măsură să trimită Uniunii feedback pentru a ajuta UE să își creeze o imagine clară a situației de pe teren cu scopul de a corecta situația actuală pe parcurs și de a contribui la conturarea următoarei strategii post-2030;

27.

în acest scop, invită Comisia să creeze un instrument digital specific (de exemplu, un portal) pe care regiunile și orașele să îl poată utiliza atunci când consideră oportun sau necesar să ofere legiuitorului european orientări în materie de sănătate și securitate la locul de muncă și care să integreze datele din sondajul european în rândul întreprinderilor privind riscurile noi și emergente (European Survey of Enterprises on New and Emerging Risks – ESENER), realizat de EU-OSHA;

Recomandări politice finale

28.

este ferm convins că autoritățile locale și regionale, în calitatea lor de angajatori, ar trebui să dea un exemplu în ceea ce privește punerea în aplicare deplină a măsurilor propuse în cadrul strategic;

29.

își reiterează convingerea că „procedurile de achiziții publice pot contribui la prevenirea dumpingului social și ecologic, prin includerea în criteriile de atribuire a unor criterii calitative, de mediu și/sau sociale” (5). Invită, prin urmare, autoritățile locale și regionale ca, la atribuirea contractelor de achiziții publice, să acorde o atenție deosebită condițiilor de muncă, inclusiv sănătății și securității la locul de muncă, oferite de contractanți și de lanțurile lor de subcontractare;

30.

salută crearea abordării de tip „viziune zero” și obiectivul său de a reduce la zero decesele profesionale până în 2030; consideră că trebuie consolidate măsurile preventive în mediul de lucru; susține, însă, că abordarea de tip „viziune zero” nu ar trebui să se limiteze doar la decese, ci ar trebui extinsă la accidentele și bolile profesionale, precum și la prevenirea și eliminarea riscurilor, în conformitate cu principiile „Directivei-cadru” (6);

31.

reamintește că munca în sine este un factor important în promovarea sănătății. Consideră că, pentru a asigura un nivel maxim de eficacitate a strategiei SSM, este important să se adopte o abordare globală, care să țină cont de legătura dintre un mediu de lucru bun, sănătatea mintală și fizică, eficiență, calitate și utilitatea unei activități; în acest sens, subliniază beneficiile aplicării la locul de muncă a politicilor de promovare a sănătății și încurajarea unor stiluri de viață sigure și sănătoase, acordându-se atenție, printre altele, unor aspecte precum alimentația și activitatea fizică;

32.

își exprimă sprijinul pentru cadrul strategic de referință privind violența, hărțuirea și discriminarea la locul de muncă și salută atenția acordată perspectivei de gen. Cu toate acestea, Comitetul ar prefera ca acest cadru să fie în conformitate cu Convenția nr. 190 a OIM privind violența și hărțuirea în lumea muncii, care oferă o definiție cuprinzătoare a violenței și hărțuirii și are un domeniu de aplicare mai larg, incluzând lucrătorii și alte persoane din lumea muncii (7);

33.

își reiterează acordul cu privire la progresele continue și la trei actualizări succesive ale Directivei privind agenții cancerigeni și mutageni; sprijină propunerea Comisiei de revizuire și completare a substanțelor și a valorilor limită de expunere profesională în temeiul Directivei privind agenții cancerigeni și mutageni (DCM), care a fost elaborată printr-un proces stabilit și printr-o cooperare tripartită (lucrători, angajatori și reprezentanți guvernamentali) cu participarea tuturor statelor membre. Cooperarea tripartită are loc în cadrul Comitetului consultativ pentru securitate și sănătate la locul de muncă (CCSS) al Comisiei. În acest context, Comitetul așteaptă cu interes continuarea lucrărilor pentru stabilirea unor limite obligatorii de expunere profesională, bazate pe dovezi și actualizate din punct de vedere științific, care să acopere toți cei 50 de agenți cancerigeni prioritari (față de 27 în prezent) și să includă substanțele toxice pentru reproducere, precum și medicamentele periculoase;

34.

sprijină includerea expunerii combinate la substanțe chimice periculoase, la perturbatorii endocrini, precum și revizuirea valorilor limită privind expunerea profesională (LEP) pentru silicea cristalină respirabilă, în secțiunea privind expunerea chimică din cadrul de politică în materie de SSM;

35.

sprijină necesitatea de a oferi orientări legate de Cadrul european privind gestionarea riscurilor psihosociale care să depășească abordarea individualistă (inaptă să țină seama de efectele organizării muncii asupra sănătății mintale) și, în acest scop, invită Comisia să continue colaborarea cu statele membre și cu autoritățile regionale și locale în prevenirea riscurilor psihosociale la locul de muncă și să evalueze necesitatea unei comunicări privind aceste riscuri, care să premeargă prezentarea unei directive pe aceeași temă;

36.

se așteaptă ca statele membre să respecte recomandarea OIM de a avea câte un inspector de muncă la 10 000 de lucrători; susține cu fermitate necesitatea consolidării în continuare a mecanismelor de sancționare și colectarea datelor de către inspectoratele de muncă și diseminarea acestora;

37.

solicită includerea SSM în legislația privind inteligența artificială, dat fiind că studiile elaborate la nivelul fiecărui stat membru cuprind deja evaluări aprofundate ale organizării muncii, ale sănătății fizice și mentale și ale securității lucrătorilor;

38.

consideră că cadrul strategic privind sănătatea și securitatea la locul de muncă ar trebui să acopere toți lucrătorii; constată că sfera de aplicare a cadrului de politică privind SSM exclude lucrătorii independenți (inclusiv lucrătorii cu contracte atipice și lucrătorii pe platforme online); consideră că inițiativa UE pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă ale lucrătorilor pe platforme online ar trebui să prevadă și posibilitatea de a include o referință solidă în materie de SSM;

39.

subliniază, prin urmare, necesitatea unei revizuiri aprofundate a acestui cadru și invită legiuitorul european să dea dovadă de mai multă ambiție și să aibă o viziune pe termen mai lung în acest context;

40.

îndeamnă Comisia Europeană să examineze condițiile de muncă în contextul telemuncii, care să acopere sănătatea fizică și mentală, precum și securitatea. Această examinare ar trebui să aibă loc împreună cu partenerii sociali europeni, care în prezent negociază cu privire la digitalizare. Este vorba despre o chestiune de urgență, având în vedere creșterea fără precedent a acestei forme de muncă în „noua normalitate”;

41.

salută recomandarea fermă a Comisiei Europene adresată statelor membre de a recunoaște COVID-19 ca boală profesională și reiterează importanța obligațiilor angajatorilor de a asigura condiții de viață și de muncă decente pentru lucrătorii mobili și migranți, inclusiv pentru lucrătorii sezonieri;

42.

salută faptul că, prin propunerea sa, Comisia anticipează schimbări în noua piață a muncii ca urmare a tranziției verzi, precum și a tranziției digitale, dar și, la un nivel mai general, a prevenirii bolilor profesionale.

Bruxelles, 26 ianuarie 2022.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Apostolos TZITZIKOSTAS

(1) The return on prevention: Calculating the costs and benefits of investments in occupational safety and health in companies (Înapoi la prevenire: calcularea costurilor și beneficiilor investițiilor în securitatea și sănătatea în muncă în întreprinderi), ISSA, Geneva, 2011.

(2) COM(2020) 65 final.

(3) JO C 440, 18.12.2020, p. 79.

(4) Ibid.

(5) JO C 440, 18.12.2020, p. 42.

(6) Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (JO L 183, 29.6.1989, p. 1).

(7) Articolele 1 și 2 din C190 – Convenția privind violența și hărțuirea, 2019 (nr. 190).

13.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 270/13

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Autoritățile locale și regionale accelerează punerea în aplicare a Inițiativei UE privind polenizatorii

(2022/C 270/03)

Raportoare:

Frida NILSSON (SE-RE), membră a unei adunări locale: Consiliul Local Lidköping

Document de referință:

Raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Progresele înregistrate în punerea în aplicare a Inițiativei UE privind polenizatorii

COM(2021) 261 final

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

subliniază importanța polenizatorilor pentru durabilitatea societăților noastre și a naturii. Polenizatorii joacă un rol esențial atât în ceea ce privește sistemele alimentare, cât și în ceea ce privește menținerea biodiversității și a peisajelor. Prin urmare, nu doar polenizatorii domestici au nevoie de sprijin; trebuie asigurate, de asemenea, habitate viabile pentru polenizatorii sălbatici, întrucât aceștia fac parte din biodiversitatea naturii. Polenizatorii domestici ar trebui considerați ca un factor complementar în raport cu polenizatorii sălbatici, și nu invers;

își exprimă îngrijorarea față de lipsa de sensibilizare cu privire la ceea ce reprezintă polenizatorii, la cât de importanți sunt pentru funcționarea ecosistemelor noastre și la consecințele pe care declinul și dispariția lor le-ar putea avea asupra vieții noastre;

subliniază conexiunea importantă dintre biodiversitate și schimbările climatice și faptul că acestea sunt legate între ele și se afectează reciproc. Diferențele de temperatură, condițiile meteorologice în schimbare, pierderea habitatelor și alți factori cauzați de schimbările climatice au un impact direct asupra declinului polenizatorilor. La rândul său, protejarea și refacerea biodiversității joacă un rol important în adaptarea la schimbările climatice;

apreciază oportunitatea de a contribui la cadrul Uniunii Europene privind sprijinirea și susținerea unor populații viabile și diverse de polenizatori și, prin urmare, salută revizuirea de către Comisia Europeană a Inițiativei privind polenizatorii, precum și rezoluția Parlamentului European și concluziile Consiliului pe această temă (1);

salută traiectoria pozitivă urmată de Inițiativa UE privind polenizatorii în momentul punerii sale în aplicare în 2018. Comitetul remarcă cu îngrijorare faptul că de atunci, tendința de reducere a populației de polenizatori a continuat. Comitetul este recunoscător pentru faptul că Raportul de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice al IPBES a ajuns la concluzia că, deși acțiunile întreprinse nu sunt suficiente, nu este prea târziu pentru climă și pentru biodiversitate, dar că sunt necesare măsuri transformatoare la toate nivelurile;

prin urmare, sprijină concluziile Raportului special 15/2020 al Curții de Conturi Europene (2) și are mari așteptări în ceea ce privește revizuirea Inițiativei UE privind polenizatorii;

apreciază includerea obiectivelor privind biodiversitatea și polenizatorii în mai multe strategii și politici ale UE, precum noua PAC, Strategia UE privind biodiversitatea și Strategia „De la fermă la consumator”;

solicită obiective obligatorii din punct de vedere juridic, al căror domeniu de aplicare să acopere polenizatorii, ca parte a viitoarei inițiative a Comisiei Europene privind obiectivele de refacere a naturii în cadrul strategiei UE privind biodiversitatea; în acest context, se oferă să sprijine punerea în aplicare a unei noi inițiative a UE privind polenizatorii, în special referitor la punerea în aplicare și activitățile de monitorizare;

obiectivele prezentate pentru a contribui la sprijinirea polenizatorilor ar trebui să urmărească și să ajute Uniunea Europeană să atingă obiectivele stabilite în Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite și obiectivele de dezvoltare durabilă (3) – în special obiectivele vizând sprijinirea biodiversității și a habitatelor importante pentru polenizatorii sălbatici;

10.

este convins că soluționarea declinului polenizatorilor necesită coordonare și strategii integrate, care să implice toate sectoarele și sferele politice. Este important ca toți actorii relevanți să fie implicați și ca eficiența eforturilor existente, dar fragmentate, să fie îmbunătățită. Actuala inițiativă privind polenizatorii a pus bazele în acest sens, dar necesită acum eforturi suplimentare;

11.

susține că toți cei trei piloni ai durabilității ar trebui luați în considerare în procesul de asigurare a unor populații durabile de polenizatori sălbatici. Aceasta înseamnă că durabilitatea socială, economică și biologică trebuie abordată într-o măsură suficientă în măsurile de punere în aplicare;

Polenizatorii în contextul decalajului dintre zonele rurale și zonele urbane

12.

subliniază importanța de a privi mai departe de politicile agricole atunci când se vizează oprirea declinului polenizatorilor, întrucât sectorul agricol și contribuția sa în ceea ce privește populațiile de polenizatori sălbatici aflate în declin sunt, în multe moduri, deja reglementate și puse în aplicare în mai multe politici ale UE;

13.

solicită acordarea unei atenții speciale fermierilor convenționali și eforturilor acestora de a reduce impactul asupra polenizatorilor, întrucât agricultura ecologică și practicile agroecologice asigură deja, în multe moduri, protecția și hrana polenizatorilor. Cercetarea, inovarea și un sistem de punere în aplicare flexibil sunt elementele principale pentru a rezolva aceste provocări, dar și pentru a face posibilă existența unui sector agricol diversificat;

14.

subliniază nevoia de a examina amploarea poluanților de mediu și de a combate acești poluanți, dincolo de pesticide – de exemplu, poluarea luminoasă, despre care s-a demonstrat că afectează într-o mare măsură polenizatorii, dar care nu este încă abordată;

15.

atrage atenția asupra faptului că zonele urbane pot contribui la dezvoltarea pozitivă a biodiversității, prin grădini botanice, grădini urbane, grădini rezidențiale și terenuri urbane vacante, care pot avea un impact direct asupra populațiilor de specii de albine sălbatice (4);

16.

avertizează asupra faptului că într-o lume predominant citadină, în care orașele sunt în expansiune, înglobarea conservării biodiversității și a serviciilor ecosistemice în urbanism și în practicile urbane este obligatorie pentru a proteja populațiile de polenizatori, a contribui la diversitatea lor și a crea noi habitate;

17.

solicită autorităților relevante să efectueze evaluări ale impactului care să țină seama de dezvoltarea care limitează drepturile de proprietate și care schimbă, în alte moduri, posibilitatea unor mijloace de subzistență sustenabile. Aceste evaluări ale impactului trebuie să țină seama nu numai de câștigurile de natură biologică, ci și de eventualul impact negativ asupra mijloacelor de subzistență și a vieții rezidenților;

Acțiuni la nivelul UE

18.

solicită Comisiei Europene, Parlamentului European și statelor membre ale UE să se asigure că politicile, programele și planurile de redresare după pandemie contribuie la gestionarea durabilă a biodiversității, inclusiv la oprirea declinului îngrijorător al polenizatorilor sălbatici și domestici;

19.

solicită sprijin la nivel local și regional pentru un program ecologic pentru polenizatori care să includă: utilizarea culturilor anuale care sunt atractive pentru polenizatori pe cel puțin 10 % din terenurile agricole; în plus față de perioada de înflorire a culturilor perene, plantarea între rândurile de plante în producție a cel puțin două specii de plante care prezintă interes pentru polenizatori și care înfloresc în momente diferite ale anului, pentru a garanta disponibilitatea unui maximum de resurse pentru polenizatori; formarea fermierilor cu privire la insectele benefice și la practicile de gestionare integrată a dăunătorilor și adoptarea de măsuri în favoarea fermelor care asigură prezența polenizatorilor în zonele lipsite de biodiversitate;

20.

solicită să se aibă în vedere considerentele de mediu la toate nivelurile de luare a deciziilor publice și în cadrul tuturor politicilor, întrucât cea mai mare parte a interacțiunilor factorului uman cu natura afectează, într-o anumită măsură, ecosistemele. În ceea ce privește polenizatorii, aceștia ar trebui să beneficieze de o atenție deosebită în contextul dezvoltării zonelor urbane, a infrastructurii și a altor transformări ale destinației terenurilor;

21.

avertizează că, deși autoritățile regionale și locale reprezintă canalul direct de legătură cu cetățenii europeni, responsabilitatea pentru punerea în aplicare și dezvoltarea obiectivelor privind polenizatorii nu le revine în mod exclusiv. Administrațiile naționale și UE trebuie să contribuie la aceste activități prin sprijinirea, încurajarea și coordonarea unor soluții care să poată fi puse în aplicare cu ușurință la nivel local și regional;

22.

solicită Comisiei Europene să sprijine în mod activ campaniile de sensibilizare de la nivel național, regional și local în rândul diferitelor ramuri ale industriei și al publicului, prin canalele deja existente și prin canale noi;

23.

regretă faptul că platformele care au fost instituite pentru consolidarea cunoștințelor și schimbul de bune practici în cadrul Inițiativei privind polenizatorii, precum platforma UE cu informații referitoare la polenizatori, nu avut capacitatea de ajunge la toți actorii și nu sunt încă suficient de bine cunoscute. Prin urmare, solicită ca fondurile, consolidarea cunoștințelor și a capacităților, precum și bunele practici, în cadrul viitoarelor inițiative ale Comisiei, să fie concepute și comunicate în mod transparent, astfel încât cetățenii să fie nu doar inspirați, ci și informați cu privire la modul în care pot contribui la sarcina creării unor habitate durabile pentru polenizatori;

24.

îndeamnă ca Inițiativa privind polenizatorii revizuită să examineze modul în care rețelele și organizațiile existente pot fi utilizate pentru a face schimb de cunoștințe și de bune practici cu autoritățile locale și regionale din cadrul și din afara UE;

25.

în consecință, se oferă să colaboreze cu Comisia Europeană pentru a integra Inițiativa privind polenizatorii în inițiativele existente ale UE, precum Platforma europeană pentru înverzirea urbană și Acordul privind orașele verzi;

26.

reiterează faptul că monitorizarea și raportarea cu privire la dezvoltarea polenizatorilor joacă un rol important în analiza eficienței oricărei măsuri puse în aplicare. Prin urmare, solicită Comisiei Europene să împărtășească un cadru de raportare și monitorizare care ar putea fi utilizat în acest sens de autoritățile subnaționale. Pentru a asigura punerea în aplicare în mod adecvat și sprijinirea unor programe standardizate de monitorizare a polenizatorilor la nivel local și regional, eforturile ar trebui să urmeze bunele practici existente;

27.

remarcă legătura strânsă între speciile native de flori și speciile native sau variațiile în rândul polenizatorilor și solicită, în consecință, investirea în cunoașterea, conservarea și producția acestor specii ca mod de sprijinire a polenizatorilor;

28.

prin urmare, invită Comisia Europeană să evalueze modul în care angajamentul de a planta cel puțin trei miliarde de copaci suplimentari în zonele urbane din UE până în 2030 ar putea fi extins și corelat pentru a include plantarea mai multor specii native de flori;

29.

ar dori ca eforturile menite să asigure existența unor populații sănătoase de polenizatori sălbatici și luarea unor măsuri eficace în materie de biosecuritate, relevante pentru polenizatori, precum și încurajarea utilizării de specii de plante locale să fie incluse ca obiectiv în planurile strategice PAC de la nivel național, care vor fi aprobate în 2022, pentru a încuraja acțiuni suplimentare. Pentru o punere în aplicare corectă și fără dificultăți, această responsabilitate ar trebui să revină statelor membre;

Acțiuni la nivel local și regional și implicarea CoR

30.

subliniază potențialul și responsabilitățile autorităților locale și regionale în accelerarea punerii în aplicare a Inițiativei privind polenizatorii, în prezent și cu atât mai mult în viitor;

31.

crede în necesitatea cooperării dintre autoritățile locale și regionale, atât la nivel național, cât și la nivel transfrontalier, în momentul adoptării și al punerii în aplicare a măsurilor de mediu. În cazul polenizatorilor, coridoarele ecologice sunt esențiale pentru sprijinirea durabilității și a rezilienței populațiilor. Acest tip de sarcini sunt foarte potrivite pentru autoritățile locale și regionale care, prin intermediul cooperării, pot pune în aplicare cu ușurință măsuri care vor contribui la asigurarea unor populații durabile de polenizatori;

32.

remarcă, de asemenea, importanța implicării, în afara autorităților locale și regionale, a societății civile, a instituțiilor din domeniul cunoașterii, a fermierilor locali și a sectorului privat. Pentru a fructifica pe deplin implicarea acestor actori, a activităților lor și a inovării în sectoarele lor, noua inițiativă privind polenizatorii trebuie să creeze un cadru eficient pentru inițiativele voluntare, dobândirea de cunoștințe, obiective și rapoarte comune. Aceasta va permite actorilor în cauză nu doar să contribuie la atingerea obiectivelor stabilite în cadrul inițiativei, ci și să le depășească;

33.

se angajează ca atunci când va aborda chestiuni legate de mediu, în special chestiuni legate de biodiversitate, să crească gradul de sensibilizare și să sublinieze importanța obiectivelor de sprijinire a polenizatorilor și să stabilească obiective clare pentru guvernele naționale, regionale și locale pentru a contribui la inversarea tendinței de declin al polenizatorilor și pentru a sprijini dezvoltarea de planuri de acțiune la nivel național și local privind polenizatorii, inclusiv în cadrul campaniei „Pactul verde la nivel local”;

34.

subliniază importanța recunoașterii beneficiilor socioeconomice ale programelor privind polenizatorii. Axarea pe aceste programe generează oportunități economice și oportunități de incluziune socială;

35.

își exprimă intenția de a-și continua strânsa cooperare cu Comisia Europeană, în special în ceea ce privește revizuirea și punerea în aplicare a obiectivelor în materie de biodiversitate referitoare la polenizatori;

36.

se oferă să lanseze ca proiect-pilot o rețea a polenizatorilor, prin intermediul căreia autoritățile locale să poate face schimb de cunoștințe și de bune practici, vizând în special centrele urbane;

37.

solicită autorităților locale și regionale să monitorizeze și să raporteze starea polenizatorilor, întrucât cunoștințele privind speciile native și flora și fauna locale sunt elementele principale pentru a înțelege condițiile locale ale polenizatorilor sălbatici și domestici, iar autoritățile locale și regionale sunt deja familiarizate cu condițiile lor locale și regionale;

38.

solicită membrilor CoR să fie un exemplu de urmat și să organizeze dialoguri și întâlniri deschise la nivel local și regional, asigurând includerea societății civile și a ONG-urilor, întrucât găsirea și remedierea lacunelor în materie de cunoștințe reprezintă unul dintre principalele aspecte ale Inițiativei privind polenizatorii;

39.

solicită reprezentanților comunităților locale și regionale să evalueze măsura în care reabilitatea siturilor lor industriale și istorice poate fi realizată în combinație cu soluții bazate pe natură ce vizează creșterea populațiilor de polenizatori;

40.

este ferm convins că includerea generațiilor mai tinere în dezbatere și în găsirea de soluții este esențială, întrucât punerea în aplicare a obiectivelor de mediu și, în special, consolidarea populațiilor sălbatice de polenizatori vor avea loc de-a lungul mai multor generații. În această privință, salută exemplele actuale, precum implicarea tinerilor în proiectul STING (5), dar solicită membrilor CoR și comunității mai largi a autorităților locale și regionale să se bazeze pe acest exemplu și să propună activități de implicare a cetățenilor în orașele și regiunile lor, vizându-i mai ales pe copii și pe tineri. Creșterea gradului de sensibilizare cu privire la polenizatori ar putea fi inclusă printre activitățile din cadrul Anului european al tineretului 2022;

Implicarea europeană la scară globală

41.

salută semnalul pozitiv transmis de cea de a 15-a reuniune a Conferinței părților la Convenția ONU privind diversitatea biologică și angajamentul său de a inversa pierderea speciilor de plante și de animale până în 2030;

42.

subliniază importanța crucială a Declarației de la Edinburgh pentru administrațiile subnaționale, orașe și autoritățile locale privind cadrul global pentru biodiversitate după 2020 (Edinburgh Declaration for subnational governments, cities and local authorities on the post-2020 global biodiversity framework) (6) și se angajează, de asemenea, să o promoveze în sfera dezbaterilor privind polenizatorii de la nivel european și internațional;

43.

solicită Comisiei să abordeze declinul polenizatorilor la nivel internațional și să pledeze pentru măsuri puternice menite să protejeze polenizatorii și habitatele acestora pe durata părții a doua a celei de a 15-a reuniuni a Conferinței părților la Convenția ONU privind diversitatea biologică, prevăzută să aibă loc în perioada 25 aprilie-8 mai 2022 la Kunming, China;

44.

este pregătit să facă parte din delegația UE la cea de a 15-a reuniune a Conferinței părților la Convenția ONU privind diversitatea biologică și la astfel de reuniuni viitoare pentru a împărtăși punctele de vedere ale autorităților locale și regionale din UE și măsurile deja puse în aplicare de acestea și pentru a contribui la consolidarea succesului Declarației de la Edinburgh în domeniul protejării polenizatorilor și a habitatelor acestora.

Bruxelles, 26 ianuarie 2022.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Apostolos TZITZIKOSTAS

(1) 2019/2803(RSP) și Concluziile Consiliului adoptate de Consiliu în cea de a 3782-a ședință a sa, din 17 decembrie 2020 (14168/20).

(2) https://op.europa.eu/webpub/eca/special-reports/pollinators-15-2020/ro/index.html

(3) Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite: https://sdgs.un.org/2030agenda

(4) Baldock, K. C. R. et al., „Where is the UK’s pollinator biodiversity? The importance of urban areas for flower-visiting insects” (Unde se ascunde, în Regatul Unit, biodiversitatea polenizatorilor? Importanța zonelor urbane pentru insectele care polenizează), Proc. R. Soc. B Biol. Sci. 282, 20142849 (2015); Theodorou, P. et al., „The structure of flower visitor networks in relation to pollination across an agricultural to urban gradient” (Structura rețelelor de insecte care polenizează în raport cu polenizarea în cadrul unui gradient agricol-urban), Funct. Ecol. 31, 838-847 (2017).

(5) Proiectul STING (Știință și tehnologie pentru insectele polenizatoare) al Comisiei Europene.

(6) https://www.gov.scot/publications/edinburgh-declaration-on-post-2020-biodiversity-framework

13.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 270/18

Avizul Comitetului European al Regiunilor – O viziune pe termen lung pentru zonele rurale ale UE

(2022/C 270/04)

Raportor:

Juan Manuel MORENO BONILLA (ES-PPE), președintele regiunii Andaluzia

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

salută viziunea pe termen lung, considerând că reprezintă un pas crucial către o dezvoltare durabilă a zonelor rurale și către o veritabilă coeziune teritorială în întreaga UE și regretă că publicarea acestei viziuni pe termen lung are loc după încheierea negocierilor privind politica agricolă comună (PAC) 2021-2027, dat fiind că această politică ar fi putut contribui la punerea în aplicare a strategiei, în special printr-un echilibru financiar mai bun între primul și cel de-al doilea pilon al PAC;

regretă, în acest sens, că instrumentele de convergență între politica de coeziune și politicile de dezvoltare rurală au fost abandonate în cadrul recentei reforme a PAC și, mai ales, că s-a renunțat la integrarea Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) în Regulamentul de stabilire a unor dispoziții comune privind politica de coeziune pentru perioada 2021-2027;

subliniază necesitatea ca Conferința privind viitorul Europei să țină seama de populația din zonele rurale și să reflecte ideile, exigențele și potențialul acesteia, pentru a garanta implicarea sa în proiectul european. Insistă asupra necesității de a include tehnici de comunicare și publicitate menite să îmbunătățească imaginea colectivă a modului de viață rural și să evidențieze, astfel, avantajele culturale și sociale ale vieții rurale;

reiterează necesitatea de a garanta integrarea legăturilor reciproc avantajoase dintre mediul rural și mediul urban în toate politicile UE, în conformitate cu obiectivele de coeziune teritorială, prin valorificarea la maximum a potențialului puternicei interdependențe dintre zonele rurale și cele urbane;

recomandă ca actualul model teritorial, bazat pe oraș-regiune, să fie înlocuit cu unul bazat pe o relație comună și echilibrată între zonele rurale și cele urbane. Acest model ar trebui să includă mecanisme de compensare care să permită sinergii reciproce și reechilibrarea mișcărilor migratorii. În plus, un model comun urban-rural îmbunătățește protecția biodiversității și promovează diversitatea bioculturală a zonelor rurale;

regretă că orientările privind consolidarea acțiunilor de sprijin și finanțarea acordată zonelor rurale la nivelul UE vor fi elaborate numai în perspectiva perioadei de programare 2028-2034;

subliniază caracterul urgent al elaborării unei Agende rurale europene care să formuleze propuneri concrete de acțiune imediată menite să însoțească viziunea pe termen lung și recomandă ca aceste propuneri concrete să fie însoțite de mijloace, instrumente financiare și obiective cantitative pentru a asigura punerea în aplicare efectivă a viziunii pe termen lung;

solicită, în acest sens, o alocare minimă a fondurilor europene în zonele rurale în cazul unor proiecte neagricole, atât în programele operaționale ale politicii de coeziune, cât și în celelalte programe europene de intervenție directă (Orizont Europa, Mecanismul pentru interconectarea Europei sau Europa creativă);

salută intenția Comisiei de a include perspectiva privind zonele rurale în toate politicile UE. Evaluările impactului teritorial al proiectelor europene comune reprezintă o condiție prealabilă pentru o politică eficientă și eficace. În acest context, Comitetul subliniază că biodiversitatea și caracteristicile bioculturale trebuie să fie luate în considerare și în evaluările de impact;

10.

subliniază că trebuie garantată o finanțare suficientă pentru punerea în practică a viziunii privind zonele rurale ale UE. Politica europeană privind zonele rurale ar trebui integrată pe cât posibil în politica de coeziune, pentru a crea o politică de dezvoltare coerentă. Pe lângă agricultură, dezvoltarea rurală include și alte sectoare ale economiei. Prin urmare, finanțarea nu ar trebui să se limiteze doar la Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală. Condițiile și nevoile locale specifice ar trebui să constituie punctul de plecare al politicii europene privind zonele rurale, în mod analog cu politica de coeziune;

11.

invită statele membre și autoritățile locale și regionale să aplice abordarea verificării impactului asupra mediului rural (rural proofing) în ceea ce privește strategiile și investițiile lor în actuala perioadă de programare 2021-2027 pentru PAC, fondurile de coeziune și planurile naționale de redresare și reziliență;

12.

subliniază că dezvoltarea rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor a energiei din surse regenerabile și a infrastructurii și tehnologiilor aferente, impusă de Pactul verde, poate avea loc numai în zonele rurale și împreună cu acestea. În acest sens, ar trebui să se acorde atenție constrângerilor cu care se confruntă rețelele energetice și stocarea energiei, inclusiv și mai ales în mediu transfrontalier. Capacitatea rețelei de înaltă tensiune se apropie (în unele locuri) de saturație, fiind necesare investiții pentru a asigura în continuare transportul energiei din surse regenerabile. În acest scop, este esențial ca zonele rurale să se bucure de o parte din beneficiile succesului economic;

13.

reamintește importanța dialogului dintre toate părțile implicate în viitorul zonelor rurale, de la diferitele niveluri de guvernare și administrație până la principalele sectoare economice, întreprinderi, cetățeni sau mediul academic; inițiative precum forumuri, consilii sau mese de dialog la care să participe toți actorii reprezintă un instrument excelent pentru a discuta principalele provocări cu care se confruntă zonele rurale și pentru a căuta soluții care să țină seama de toate opiniile;

14.

confirmă angajamentul CoR de a colabora cu Comisia Europeană pentru a lansa Pactul rural în acest an și pentru a dezvolta un model de guvernanță care să le permită tuturor părților interesate să pună în aplicare cu succes viziunea pe termen lung. Reiterează că implicarea actorilor locali și regionali în această structură de guvernanță va fi esențială pentru adaptarea acțiunilor la cerințele și nevoile zonelor rurale, în special ale zonelor depopulate sau expuse riscului demografic;

15.

consideră că sectoarele cele mai strategice în care ar trebui să se concretizeze cooperarea la nivel local și regional în cadrul Pactului rural ar trebui să fie bioeconomia, în special agricultura durabilă din punct de vedere ecologic, sistemele alimentare regionale, mobilitatea, conectivitatea digitală, vitalitatea socială și culturală și inovarea în domeniul serviciilor sociale de interes general și energiile regenerabile, având în vedere potențialul lor de a stăvili depopularea și de a crea oportunități sociale și economice legate de Pactul verde. Consideră că zonele rurale sunt în măsură să impulsioneze în mod activ tranziția ecologică durabilă necesară în Europa;

16.

consideră că sunt necesare progrese suplimentare în ceea ce privește valorificarea serviciilor ecosistemice pe care le oferă natura (apă, nutrienți, acvifere, reglarea temperaturii, biodiversitate etc.), ale căror beneficii ar putea fi alocate, în parte, municipalităților rurale pentru a sprijini organizarea și dezvoltarea teritoriului lor;

17.

îndeamnă Comisia să ia măsuri astfel încât finanțarea publică a zonelor rurale să poată completa inițiativele private, în cazul în care furnizarea de bunuri publice nu este viabilă din punct de vedere comercial, și să aibă în vedere, după caz, ajutoare de stat și stimulente fiscale;

18.

reamintește că în comunicare se recunoaște statutul specific al regiunilor ultraperiferice, astfel cum este prevăzut la articolul 349 din TFUE, și este de acord cu necesitatea de a furniza în zonele rurale din regiunile ultraperiferice servicii de interes general de o calitate comparabilă cu cele din zonele urbane;

19.

atrage atenția asupra provocărilor specifice cu care se confruntă regiunile rurale afectate de schimbările structurale și/sau de procesele de transformare necesare pentru tranziția verde, cum ar fi producția de energie sau industria autovehiculelor; printre acestea se numără regiunile turistice rurale care trebuie să facă față schimbării tiparelor de călătorie ca urmare a pandemiei de COVID-19 și a schimbărilor climatice;

20.

propune elaborarea unor criterii, parametri de referință și obiective transparente pentru a monitoriza impactul măsurilor și progresele înregistrate în realizarea viziunii;

21.

în cele din urmă, solicită instituirea unor indicatori deosebit de relevanți pentru zonele rurale, de exemplu în ceea ce privește procentajul populației care are acces la servicii publice de transport în comun, legate de sfera digitală, de încadrarea în muncă, de sănătate sau de cultură în contextul semestrului european, pentru a garanta că viziunea pentru viitorul zonelor rurale din UE, în special în zonele slab populate, este integrată în toate instrumentele pe care UE le creează în vederea revizuirii economice periodice a obiectivelor și a țintelor;

22.

subliniază că, dacă se dorește ca agenda rurală să obțină rezultate pozitive, aceasta nu se poate baza pe o abordare universal valabilă. Consideră, prin urmare, că este nevoie de o clasificare precisă a teritoriilor și de recunoașterea specificităților locale, pe baza unor parametri și indicatori transparenți și obiectivi, care să confere o valoare reală dezvoltării rurale;

23.

reamintește că printre obiectivele Regulamentului (UE) 2021/1058 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 privind Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune (1) se numără sprijinirea zonelor urbane și rurale afectate de handicapuri geografice sau demografice. Acesta prevede, de asemenea, ca statele membre să aloce sprijin financiar din partea UE unor proiecte menite să promoveze o dezvoltare economică durabilă din punct de vedere ecologic și favorabilă incluziunii sociale în regiunile în cauză;

24.

reamintește, în acest sens, că ar trebui acordat un sprijin special zonelor de nivel NUTS 3 sau zonelor foarte slab populate, sau cu o scădere medie a populației de peste 1 % între 2007 și 2017;

25.

invită Comisia Europeană ca, în acord cu statele membre și cu autoritățile locale și regionale, să se asigure că inițiativa privind viziunea pe termen lung pentru zonele rurale include soluții practice și mijloace de sprijin pentru a face față schimbărilor demografice cu care se confruntă zonele rurale, și reiterează necesitatea de a pune în aplicare proiecte integrate bazate pe programele operaționale ale politicii de coeziune, pe planurile strategice naționale ale politicii agricole comune și pe instrumentele planurilor strategice naționale de redresare. Nu în ultimul rând, proiectele de cooperare teritorială europeană (Interreg) dezvoltă bune practici transfrontaliere pentru a dezvolta abordări inovatoare și proiecte-pilot de dezvoltare teritorială integrată a spațiilor funcționale urban-rural;

26.

solicită simplificarea modalităților de acces la fondurile europene și la ajutoarele de stat în zonele rurale, îmbunătățirea modului în care se combină utilizarea lor și trecerea la un model de fonduri multiple care să asigure integrarea zonelor rurale în toate politicile;

27.

consideră că orientările care urmează să fie publicate de Comisie în raportul său din 2024 pentru a îmbunătăți sprijinul și finanțarea destinate zonelor rurale ar trebui să acopere o perioadă de programare mai lungă, și nu ar trebui să se limiteze la cadrul financiar 2028-2034;

28.

atrage atenția Comisiei asupra necesității ca planificarea viitorului zonelor rurale să includă metodologii sistemice de natură să garanteze viziuni de dezvoltare sistemice, și nu parțiale sau liniare;

29.

subliniază importanța unei analize exhaustive a problemelor inițiale ale zonelor rurale, deoarece pe baza acesteia vor fi definite domeniile de acțiune ale viitorului plan. În acest sens, consideră că, printre problemele economice analizate, ar trebui incluse și altele, precum concurența externă, instabilitatea prețurilor sau distribuirea valorii adăugate brute între diferiții agenți din lanțul de producție și comercializare din sectorul agricol și din cel agroalimentar;

30.

consideră că, în ceea ce privește oportunitățile, se face trimitere în mod insuficient și doar tangențial la sectoare precum cel al turismului rural sustenabil sau cel al activităților recreative și culturale, deși acestea joacă un rol foarte relevant în construirea de economii rurale diversificate, puternice și sustenabile. Există numeroase posibile activități complementare legate de zonele rurale, care nu se limitează la sectorul agricol, cum ar fi turismul pe bicicletă, vânătoarea, drumețiile, micologia, turismul de wellness, gastronomia, manifestările artistice specifice comunităților sau atelierele și expozițiile artiștilor etc.;

31.

dorește să sublinieze importanța unei dezvoltări economice adecvate și echilibrate, cu accent pe noile modele de întreprinderi. Unele părți ale spațiului rural, în special zonele de frontieră în care se manifestă declinul populației și depopularea, sunt tot mai vulnerabile în fața activităților infracționale destabilizatoare. Rezultatul este că regulile nu mai sunt clare, aducându-se astfel atingere sentimentului de siguranță și de calitate a vieții;

32.

reamintește, în acest sens, că viitorul zonelor rurale depinde de păstrarea și atragerea tinerilor care decid să își dezvolte proiectul de viață în zonele rurale; prin urmare, pentru a găsi soluții la provocările cu care se confruntă zonele rurale, este esențial să se implice activ tinerii, să se creeze forumuri în care aceștia să poată formula idei și să se mizeze pe inițiative pentru tineret în zonele rurale;

33.

subliniază că, în contextul actual, caracterizat de îmbătrânirea populației, există o nevoie urgentă de a dezvolta o economie a serviciilor esențiale care să asigure accesibilitatea universală la toate bunurile și serviciile în mediul rural, acordându-se o atenție deosebită persoanelor în vârstă. De asemenea, salută Anul european al tineretului 2022 ca o ocazie de a oferi oportunități tinerilor din mediul rural și de a-i sprijini să devină cetățeni activi și actori ai schimbărilor pozitive;

34.

îndeamnă Comisia să ia în considerare, în propunerile sale în acest domeniu, contribuția pe care o pot aduce sistemele de prestare descentralizată de servicii în instituții precum creșele, centrele de îngrijire a persoanelor în vârstă, școlile și centrele de supraveghere post-școlară, magazinele sau centrele de asistență socială și medicală (un domeniu în care tehnologii precum telemedicina și teleîngrijirea ar putea aduce contribuții esențiale) și încurajează Comisia Europeană să stabilească, în acest sens, obiective cantitative minime pentru statele membre, în scopul de a consolida accesibilitatea serviciilor, în general, și accesibilitatea serviciilor publice de bază, în special în zonele rurale;

35.

subliniază necesitatea de a include toate datele privind dispozitivele, atât cele sociale, cât și cele medicale și cele sociomedicale, în abordarea armonizată propusă cu privire la utilizarea sistemelor de informații geospațiale, precum și necesitatea de a spori interoperabilitatea în cadrul sistemului de servicii sociale, dar și interoperabilitatea acestuia cu alte sisteme de protecție socială;

36.

subliniază, de asemenea, importanța includerii unor indicatori privind accesibilitatea la serviciile de asistență socială și la serviciile de proximitate care vizează protecția socială;

37.

subliniază importanța valorificării la maximum a interdependențelor dintre zonele rurale și cele urbane într-un context de echitate teritorială. Investițiile intermunicipale ar trebui să aducă beneficii tuturor autorităților locale și regionale, astfel încât, în cel mai bun caz, zonele urbane și rurale să beneficieze de ele în mod egal;

38.

solicită ca acest efect pozitiv să se reflecte în mod suficient în calculele prin care se determină investițiile pe cap de locuitor în funcție de tipul de regiune (urbană, intermediară, rurală) și, prin urmare, cere o revizuire a mecanismelor de elaborare a indicatorilor privind beneficiile acestor investiții, acordând o atenție specială orașelor mici și satelor mici din zonele rurale;

39.

subliniază că producția de energie din surse regenerabile reprezintă o oportunitate pentru zonele rurale de a combate sărăcia energetică și de a își asigura autonomia energetică în zone funcționale (inclusiv în bazinul lor de influență rural-urban). Subliniază, de asemenea, că acceptarea instalațiilor de producere a energiei din surse regenerabile poate fi sporită prin păstrarea unei părți din veniturile generate în comunitățile rurale;

40.

propune să se ia în considerare, acolo unde este cazul, posibilitatea promovării relocalizării, care creează oportunități pentru sinergii rurale între agricultură, producție și comerț și, prin urmare, contribuie la consolidarea economiei locale prin crearea de locuri de muncă și reducerea șomajului;

41.

subliniază importanța pe care cadrul oferit de viziunea pentru zonele rurale o are pentru dezvoltarea de infrastructuri fizice menite să îmbunătățească conectivitatea zonelor rurale și să faciliteze revitalizarea socioeconomică a acestora, și sugerează includerea în acest cadru a agendelor urbane;

42.

reiterează importanța ca îmbunătățirea legăturilor de transport cu zonele periurbane și rurale să aibă loc în primul rând prin intermediul autorităților regionale și al programelor lor operaționale, pentru a asigura acțiuni coordonate, eficace și eficiente. În acest sens, strategiile de transport urban ar trebui să integreze pe deplin și cerințele zonelor rurale și periurbane (2);

43.

subliniază că disponibilitatea terenurilor de activități comerciale și industriale joacă un rol important în dezvoltarea solidă și durabilă a economiei regionale și în crearea sau extinderea întreprinderilor rurale; acest lucru este valabil în special pentru regiunile supuse unor schimbări structurale; autoritățile locale au nevoie de sprijin pentru identificarea, desemnarea sau reorientarea proactivă a zonelor adecvate; domeniul de aplicare și costul serviciilor de planificare care urmează să fie furnizate reprezintă adesea o problemă;

44.

subliniază că ar trebui să se acorde o atenție deosebită infrastructurii și cooperării transfrontaliere în regiunile rurale frontaliere. Subliniază necesitatea de a îmbunătăți sistemul de infrastructură și servicii de transport public în zonele rurale, asigurând dezvoltarea unor soluții de mobilitate durabilă care să reducă durata călătoriilor, și legăturile dintre zonele urbane și periurbane și cele rurale;

45.

subliniază că obiectivul principal al politicii din domeniul amenajării teritoriului și din domeniul transporturilor ar trebui să fie acela de a garanta posibilitatea maximă de a satisface necesitățile, reducând în același timp la minimum nevoia de deplasare, și că, prin urmare, este important ca transporturile să fie raționalizate;

46.

recomandă ca oferta de mobilitate multimodală să ia în considerare, de asemenea, contribuția pe care modelele de mobilitate ca serviciu (mobility as a service – MaaS) o pot aduce în tranziția către o conectivitate fizică mai durabilă din punct de vedere energetic și climatic; de exemplu, serviciile la cerere și mobilitatea partajată care conectează comunitățile rurale cu nodurile de transport, în special cu autobuzul și gările feroviare, pot stimula utilizarea transportului durabil;

47.

este de acord cu Comisia că digitalizarea joacă un rol esențial în dezvoltarea zonelor rurale, permițându-le să utilizeze soluții inovatoare pentru a-și îmbunătăți reziliența și a-și valorifica potențialul. Solicită, prin urmare, să se acorde o atenție deosebită promovării unor cadre care să completeze acțiunea publică cu acțiunea privată pentru a finanța acele infrastructuri digitale care, deși nu sunt suficient de competitive din punctul de vedere al investițiilor private, au totuși un nivel înalt de competitivitate pe plan social și teritorial. Banda largă este esențială pentru ca zonele rurale să aibă acces la diferitele servicii și pentru rezolvarea problemelor care decurg din decalajele digitale cu care se confruntă mai multe comunități;

48.

subliniază că investițiile în infrastructurile digitale nu sunt suficiente dacă nu sunt însoțite de o ofertă satisfăcătoare în materie de formare și de îmbunătățire a competențelor digitale, urgentă îndeosebi în mediul rural. Și acest aspect este foarte important, date fiind creșterea criminalității informatice la nivel mondial și, mai ales, necesitatea ca întreprinderile locale care fac parte din lanțul alimentar să fie securizate cibernetic în măsură suficientă;

49.

reamintește că zonele rurale au fost deosebit de vulnerabile la pandemia de COVID-19, dat fiind că dispun de o economie mult mai puțin diversificată, de un procent ridicat de lucrători care ocupă locuri de muncă esențiale și de o infrastructură de internet deficitară. Cu toate acestea, efectele pandemiei asupra intensificării muncii la distanță oferă oportunități de combatere a depopulării rurale și de generare a unor activități economice și sociale rurale inovatoare pe termen lung; prin urmare, Comitetul sugerează să se aibă în vedere, printre alte măsuri, promovarea unor spații comune de lucru (co-working) de înaltă calitate în comunitățile rurale, sau introducerea de stimulente, cum ar fi cele fiscale, pentru a încuraja întreprinderile private să le permită angajaților să lucreze în locațiile geografice la alegere;

50.

consideră că, în spiritul principiului de „a nu lăsa pe nimeni în urmă”, promovat de președinta von der Leyen, este necesar să se dispună de instrumente menite să asigure existența unor „ecosisteme de inovare” în fiecare teritoriu, care să ofere oportunități tuturor antreprenorilor și tuturor microîntreprinderilor și IMM-urilor rurale, stimulând astfel aceste mici întreprinderi rurale, precum și de o ofertă adecvată de pregătire și de formare în domeniul competențelor digitale sau al altor competențe non-tehnice (soft skills) legate de inovarea deschisă, de cooperarea interregională și internațională și de comunicarea interculturală;

51.

salută sprijinul sporit acordat inițiativelor de la nivel local, cum ar fi LEADER/DLRC – care definește rolul grupurilor de acțiune locală – și „Sate inteligente”, și încurajează valorificarea în continuare a învățămintelor desprinse din aceste programe și abordări; atrage atenția, în acest context, asupra beneficiilor dezvoltării regionale bazate pe inovare, orientate spre competențe și implicare la nivel local; organismele competente de la nivel regional și național ar trebui să fie atenționate cu privire la ideile inovatoare ale părților interesate de la nivel local și să le sprijine acolo unde este posibil;

52.

solicită să se țină seama, de asemenea, de contribuția pe care o au patrimoniul cultural și profesioniștii în domeniul cultural, artistic, respectiv creativ în ceea ce privește construirea unui viitor sustenabil și prosper și îmbunătățirea atractivității turistice a zonelor rurale, ceea ce va îmbunătăți, de asemenea, bunăstarea economică a așezărilor de aici;

53.

consideră extrem de valoroasă recunoașterea în comunicare a rolului gestionării durabile a terenurilor agricole și a zonelor forestiere în reziliența la urgența climatică și la riscurile asociate, precum și în protejarea biodiversității;

54.

reamintește că tranziția verde și cea digitală ar trebui, de asemenea, să asigure societăți mai reziliente și mai echitabile, care să țină seama de necesitățile tuturor membrilor comunității rurale, inclusiv ale grupurilor dezavantajate și ale celor care trăiesc în zone mai puțin dezvoltate și în sărăcie profundă. Prin urmare, ar trebui subliniat că aceste tranziții trebuie să fie juste și favorabile incluziunii;

55.

consideră că agricultura trebuie să poată juca în continuare un rol central în zonele rurale. Invită Comisia să supravegheze punerea corectă în aplicare a planurilor strategice pe care fiecare stat membru va trebui să le elaboreze în contextul noii politici agricole comune (PAC), pentru a se asigura că sectorul primar european se îndreaptă în direcția indicată de Pactul verde, de Strategia „De la fermă la consumator” sau de Strategia privind biodiversitatea, și că acestea fac posibilă o strategie locală bazată pe caracteristicile fiecărei regiuni și pe promovarea produselor locale tipice;

56.

subliniază necesitatea de a promova procese de autonomie și securitate alimentară bazate pe produse locale, de calitate și ecologice, în cadrul unor lanțuri valorice inovatoare care generează o nouă organizare teritorială. Ia notă de stabilirea unui procent de 25 % pentru agricultura ecologică în următorii ani și, prin urmare, este de părere că vor fi necesare măsuri de sprijin și de însoțire, precum și politici de încurajare a consumului aliniate la acest obiectiv;

57.

subliniază că reînnoirea generațiilor în agricultură rămâne urgentă și, prin urmare, este important să se acorde sprijin pentru implicarea tinerilor și a femeilor din mediul rural în agricultură și în deținerea de exploatații agricole. Prin urmare, este de acord cu Comisia că ar trebui să se acorde o atenție deosebită nevoilor tinerilor, pentru a-i încuraja să rămână în zonele rurale, considerând că este esențial să se consolideze politicile publice de promovare a modernizării exploatațiilor agricole care încurajează tinerii fermieri să se instaleze în aceste zone, pentru a aborda problema legată de lipsa reînnoirii generațiilor, prin facilitarea accesului acestora la programele de integrare socioprofesională, precum și la opțiuni educaționale și de perfecționare și recalificare, disponibile la nivel local, și la oferte culturale. Este, de asemenea, de acord că trebuie acordată o atenție specifică femeilor, lărgind oferta de muncă și de formare și promovând măsuri care permit concilierea vieții de familie cu viața profesională;

58.

subliniază că un număr semnificativ de lucrători calificați au fost nevoiți să se confrunte cu schimbări în condițiile de muncă și în reglementări începând din momentul Brexitului, iar UE ar trebui să aibă în vedere cadre de sprijin pentru aceste categorii de lucrători migranți. De asemenea, în primul rând, UE ar trebui să aibă în vedere lansarea unor programe care să ajute și să motiveze forța de muncă calificată emigrată să se întoarcă acasă, în țara de origine;

59.

subliniază necesitatea ca lucrătorii agricoli să aibă venituri echitabile și să obțină prețuri echitabile pentru produsele lor. Prin urmare, este necesar să se prevină dezvoltarea piețelor într-o direcție care să distrugă întreprinderile. Politica agricolă comună (PAC) a UE ar trebui să contracareze această situație în perioade de criză, cu instrumente precum adaptarea generalizată a volumelor de producție la nevoile pieței și norme privind accesul calificat pe piață;

60.

observă că o proporție semnificativă a muncii în sectorul agricol și alimentar din UE este realizată de lucrătorii migranți, ceea ce explică adesea situația precară a acestui grup de populație. Prin urmare, agenda socială a UE trebuie să garanteze salarii minime mai mari, condiții de muncă bune și integrarea socială;

61.

subliniază că tranziția ecologică va prezenta numeroase provocări pentru mulți dintre agricultorii și crescătorii de animale europeni. Pentru a valorifica cu succes oportunitățile ce apar, va fi necesar un efort special în materie de comunicare, sensibilizare și formare, care, pe de o parte, să permită transmiterea mesajului cu privire la noua agricultură durabilă și ecologică, și, pe de altă parte, să ofere competențele necesare pentru punerea sa în aplicare;

62.

subliniază importanța prevenirii abandonării terenurilor și a facilitării accesului la terenuri, scop în care este necesar să se elaboreze un cadru de reglementare adecvat, să se conceapă noi instrumente de gestionare a terenurilor și să se ofere stimulentele fiscale și finanțarea necesare;

63.

observă că prezența tot mai mare a animalelor mari de pradă și, în consecință, numărul sporit de animale de fermă ucise pe pășunile alpine, cauzează probleme tot mai mari pentru agricultura montană și, în multe cazuri, duce la abandonarea pășunilor alpine, care, în regiunile montane, sunt importante pentru că, astfel, regiuni întregi nu sunt împădurite excesiv și, prin urmare, contribuie în mod semnificativ la protecția naturii, controlul eroziunii și la capitalul prețios de protecție a peisajului în zonele rurale. Prin urmare, solicită Comisiei Europene:

—	să instituie un sistem european comun de control al populației de lupi și de carnivore mari, în special de urși;

—

să analizeze posibilitatea unei modificări a anexelor la Directiva privind habitatele pentru a permite o adaptare mai rapidă la evoluția anumitor populații și pentru a relaxa sau consolida statutul de protecție pentru fiecare țară sau unitate teritorială, atunci când acest lucru este justificat de o evoluție pozitivă sau negativă a populațiilor speciilor protejate și de amenințarea la adresa activităților pastorale;

—	să înlesnească extinderea domeniului de aplicare pentru adaptarea legislației europene și a măsurilor necesare la condițiile locale, în vederea unei mai bune gestionări a populațiilor de prădători, în special a populațiilor de lupi și de urși;

64.

subliniază rolul important pe care îl joacă infrastructurile agricole în organizarea și coeziunea teritoriului zonelor rurale. Invită Comisia să includă în propunerile sale măsuri pentru a garanta că aceste infrastructuri sunt menținute într-o stare bună și sunt întreținute, fiind vorba despre drumuri în principal permeabile (neasfaltate);

65.

solicită ca zonele inundabile să fie incluse în inițiativele emblematice privind zonele reziliente, având în vedere contribuția lor majoră la creșterea rezilienței la schimbările climatice, la dezvoltarea unei agriculturi cu emisii scăzute de dioxid de carbon și la prevenirea și gestionarea inundațiilor. Multe râuri și zone inundabile se găsesc în zone transfrontaliere, prezentând – ca atare – provocări care se înscriu în contextul mai larg al problematicii hidrografice. Prin urmare, contextul impune cooperare internațională;

66.

reamintește că o viziune pe termen lung pentru zonele rurale trebuie să consolideze rolul pe care îl au regiunile în identificarea priorităților acestora. În acest sens, consideră că, în procesul de elaborare a legislației privind PAC, a planurilor strategice naționale aferente și a planurilor naționale de redresare, s-a pierdut din vedere oportunitatea de a garanta că viitoarele proiecte de investiții în zonele rurale sunt cu adevărat adaptate la nevoile fiecărui teritoriu, astfel cum au fost identificate de către proprii săi actori;

67.

solicită ca, pe viitor, la dezvoltarea proceselor de planificare cu impact asupra zonelor rurale să se țină seama în mai mare măsură de strategiile regionale de specializare inteligentă existente în fiecare regiune a UE, elaborate pe baza unui proces la care au participat mai multe părți interesate;

68.

solicită un sprijin tehnic suficient pentru dezvoltarea capacităților autorităților din zonele rurale, care sunt mai defavorizate în ceea ce privește competențele în materie de programare – în special de strategii pe termen lung – și de utilizare a fondurilor UE; solicită, de asemenea, sprijin, simplificarea cerințelor, facilități sau inițiative specifice astfel încât municipalitățile mai mici, care au mai puțini angajați în administrație, să poată participa, de asemenea, la proiecte europene;

69.

subliniază importanța economiei sociale ca instrument esențial pentru dezvoltarea actuală și viitoare a zonelor rurale ale UE, întrucât joacă un rol strategic în abordarea provocării demografice și a îmbătrânirii populației, creând întreprinderi mai reziliente și strâns legate de comunitatea lor, ancorând populațiile în teritoriu și stimulând crearea de locuri de muncă de calitate, formarea lucrătorilor, antreprenoriatul feminin, intrarea tinerilor pe piața muncii și reînnoirea generațiilor.

Bruxelles, 26 ianuarie 2022.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Apostolos TZITZIKOSTAS

(1) JO L 231, 30.6.2021, p. 60.

(2) COM(2021) 811 – Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European pe tema „Noul cadru al UE pentru mobilitate urbană”.

13.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 270/25

Avizul Comitetului European al Regiunilor pe tema „Egalitatea de gen și schimbările climatice: către integrarea perspectivei de gen în Pactul verde european”

(2022/C 270/05)

Raportoare:

Kata TÜTTŐ (HU-PSE), membră a Consiliului Local Budapesta-Capitală, Ungaria

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

reamintește că egalitatea de gen este un principiu fundamental al Uniunii Europene, consacrat în tratate și recunoscut la articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Articolul 8 din TFUE impune Uniunii ca, în toate acțiunile sale, să urmărească eliminarea inegalităților dintre femei și bărbați și promovarea egalității;

reamintește că egalitatea de gen, locurile de muncă sigure și adaptabile și echilibrul dintre viața profesională și cea privată sunt consacrate în principiile 2, 5 și 9 ale Pilonului european al drepturilor sociale proclamat de Parlamentul European, Consiliu și Comisie la 17 noiembrie 2017;

recunoaște că politicile privind schimbările climatice au consecințe diferențiate în funcție de gen și că egalitatea de gen și capacitarea femeilor trebuie promovate, pentru ca acțiunile în domeniul climei să fie eficace (1). Subliniază că, în acest context, în perspectiva unei Europe mai democratice și mai favorabile incluziunii, este extrem de important ca femeile să fie implicate în elaborarea strategiilor și acțiunilor de răspuns la situații de criză;

O perspectivă de gen asupra schimbărilor climatice

observă că pericolele datorate schimbărilor climatice, încălzirii globale, declinului biodiversității și degradării mediului au un impact mai mare asupra celor mai sărace și mai vulnerabile segmente ale populației din țările din sudul global și din UE; subliniază că schimbările climatice implică riscuri multiple care exacerbează disparitățile socioeconomice de lungă durată și dezechilibrele existente, cum ar fi cele legate de lipsa egalității de gen; subliniază, prin urmare, că politicile și măsurile privind clima care neglijează o analiză și o perspectivă de gen riscă să adâncească inegalitățile sociale;

recunoaște că, la nivel mondial, femeile și fetele sunt mai vulnerabile în raport cu consecințele schimbărilor climatice și ale deteriorării mediului natural, fiind, în același timp, actori puternici care pot juca un rol-cheie pe calea către neutralitatea climatică și în adaptarea la efectele schimbărilor climatice; subliniază că, având în vedere experiențele și perspectivele lor specifice, bărbații și femeile dau dovadă adesea de o gândire inovatoare și de idei creative complementare și că integrarea analizelor de gen în politica privind schimbările climatice și recunoașterea diverselor identități de gen permite ca punerea ei în aplicare să cuprindă întreaga societate. În acest sens, sprijină declarația comună publicată de guvernul scoțian și de ONU Femei în cadrul COP26, prin care se solicită ca rolul femeilor și al fetelor să fie consolidat în contextul abordării schimbărilor climatice (2);

consideră că femeile ar trebui să fie mai bine capacitate în raport cu schimbările climatice, prin îmbunătățirea cunoștințelor și a sensibilizării lor pe tema tehnologiilor, măsurilor și acțiunilor legate de climă și prin consolidarea rolului lor în procesele decizionale legate de aceste domenii;

evidențiază că există legături importante între gen, schimbări climatice și alte provocări în materie de climă; subliniază că femeile și bărbații pot fi afectați în mod diferit de efectele schimbărilor climatice, în funcție de împrejurările lor de viață specifice și de capabilitățile lor diferite în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea la nivel individual, au percepții și atitudini diferite față de opțiunile în materie de atenuare a schimbărilor climatice și sunt afectați în mod diferit de impactul socioeconomic al politicii privind clima; consideră că femeile și fetele pot juca rolul unor catalizatori ai schimbărilor comportamentale;

Integrarea perspectivei de gen

subliniază că integrarea perspectivei de gen, înțeleasă ca integrarea unei perspective de gen în pregătirea, elaborarea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea politicilor, a măsurilor de reglementare și a programelor de cheltuieli, este un instrument valoros pentru realizarea egalității de gen și regretă faptul că nu este utilizată;

constată că, deși Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025 (3) recunoaște că politicile și programele din cadrul Pactului verde european pot avea un impact diferit asupra femeilor și a bărbaților, integrarea anunțată a perspectivei de gen în toate inițiativele majore ale Comisiei nu este explicită (4); face trimitere la Rezoluția Parlamentului European referitoare la Pactul verde european, care „atrage atenția asupra necesității includerii unei perspective de gen în acțiunile și obiectivele Pactului verde, inclusiv integrarea dimensiunii de gen și a unor acțiuni receptive față de genuri” (5);

10.

subliniază că evaluările impactului din perspectiva genului reprezintă un element-cheie al setului de instrumente al UE pentru integrarea perspectivei de gen, care nu sunt pe deplin dezvoltate, deoarece colectarea și utilizarea datelor, statisticilor și informațiilor defalcate pe sexe și intersecționale lipsesc mult prea des; solicită Comisiei să aplice Ghidul EIGE privind evaluarea impactului de gen (6); subliniază că datele colectate în toate statele membre ar trebui să includă indicatori de gen mai cuprinzători, fără să crească sarcina administrativă pentru autoritățile locale și regionale;

11.

salută crearea Grupului operativ pentru egalitate (7) care să asigure integrarea egalității, inclusiv a egalității de gen și a diversității de gen, în toate politicile UE, de la conceperea lor până la punerea lor în aplicare și solicită UE să faciliteze schimbul de bune practici între autoritățile naționale, regionale și locale, evitând o abordare descendentă;

12.

afirmă că participarea femeilor la procesul decizional privind schimbările climatice este un alt factor important pentru elaborarea unor politici și programe privind schimbările climatice care să fie mai eficiente și să țină seama mai bine de dimensiunea de gen; solicită stimularea participării femeilor la acțiunile de la nivelul instituțiilor UE, al organismelor guvernamentale și al autorităților publice de la toate nivelurile de guvernanță; solicită Consiliului să deblocheze Directiva privind femeile în consiliile de administrație (8);

13.

subliniază că redresarea în urma pandemiei reprezintă o oportunitate de a construi o nouă normalitate și de a redirecționa resurse către o societate neutră din punct de vedere climatic și echilibrată din punctul de vedere al genului; încurajează utilizarea instrumentelor de integrare a perspectivei de gen pentru a pune în aplicare planurile de redresare și reziliență, dat fiind că ele ar trebui să stea nu numai la baza redresării, ci și a construirii unei noi societăți, durabilă, echitabilă și egală;

14.

solicită eforturi sporite în materie de cercetare pentru a identifica barierele din calea participării la procesul decizional, precum și pentru a explora modul în care stereotipurile de gen afectează consumul și stilul de viață al oamenilor; încurajează utilizarea unor modele precum GAMMA (metoda de evaluare a impactului din perspectiva genului pentru atenuare și adaptare) pentru a obține date mai bune;

15.

consideră că o abordare care ia în considerare dimensiunea de gen poate răspunde mai bine nevoilor și capacităților tuturor cetățenilor. Autoritățile locale și regionale (ALR) sunt cele mai în măsură să integreze aspectele sociale în acțiunile climatice, deoarece reprezintă nivelul de guvernare cel mai apropiat de cetățeni și joacă un rol esențial în punerea în aplicare a legislației; subliniază că participarea femeilor trebuie promovată la toate nivelurile instituționale, începând cu nivelul UE;

16.

solicită ca Pactul climatic european să reflecte această abordare de gen pentru a influența politicile și acțiunile climatice, prin includerea unor activități de comunicare specifice axate pe sensibilizare, educație și schimbul de cunoștințe cu privire la perspectivele de gen;

17.

subliniază importanța cooperării multipartite între ONG-urile și organizațiile civile din domeniul egalității de gen și al mediului, precum și a creării unor campanii de sensibilizare și a unor programe de formare comune;

Locuri de muncă verzi

18.

își exprimă satisfacția că o redresare ecologică, digitală și favorabilă incluziunii va oferi oportunități pentru noi locuri de muncă sau pentru reîncadrarea în economia digitală a șomerelor de lungă durată; susține că traiectoria către o economie durabilă și cu emisii scăzute de dioxid de carbon va permite includerea unei perspective de gen pentru a evita perpetuarea inegalităților existente;

19.

subliniază că contribuția femeilor la activitățile economice verzi este esențială pentru realizarea unei dezvoltări durabile echitabile, și că ea trebuie să fie remarcată și apreciată; femeile și fetele pot beneficia, de asemenea, de oportunitățile din domeniul antreprenoriatului ecologic și pot deveni mai degrabă angajatori ecologici decât angajați, cu condiția ca acest lucru să nu ducă la insecuritatea locului de muncă în cazul lucrătoarelor salariate forțate să devină lucrătoare independente;

20.

recunoaște că tehnologia va juca un rol mai important în toate aspectele vieții noastre și că este esențial ca sectorul tehnologiei să oglindească societatea pe care o deservește; solicită crearea și finanțarea unor programe de formare a cunoștințelor digitale și tehnologice specializate destinate femeilor și fetelor, ca o oportunitate esențială pentru accelerarea inovării în domeniul tranziției climatice și energetice, prin creșterea cotelor de gen în aceste sectoare și prin asigurarea unui acces egal la oportunități profesionale (9);

21.

invită Comisia și statele membre să includă egalitatea de gen ca element important al tranziției digitale, inclusiv perspectiva de gen în elaborarea politicilor de educație digitală, promovând programe de mentorat cu modele feminine în domeniul TIC, eliminând din algoritmi prejudecățile de gen discriminatorii conștiente și inconștiente, prevenind violența cibernetică, utilizând eforturile și programele Erasmus+, promovând conceptul de abordare bazată pe învățarea pe tot parcursul vieții în educația adulților, în special în zonele îndepărtate, și prevenind excluziunea digitală;

22.

consideră că telemunca are potențialul de a duce la un echilibru mai bun între viața profesională și cea privată, în special pentru femei, cu condiția ca pe tot timpul orelor de lucru familiile să poată beneficia de servicii accesibile și de calitate de îngrijire a copiilor, inclusiv pentru copiii mai mari, și cu condiția să se acorde o atenție deosebită expunerii tot mai mari la violența domestică (10); subliniază importanța asigurării celor mai recente echipamente tehnologice și a internetului de mare viteză, pentru ca telemunca să fie efectuată cu costuri accesibile, și a extinderii programului WIFI4EU pentru zonele îndepărtate; îndeamnă să se treacă rapid la o punere în aplicare ambițioasă a Directivei din 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată;

Transportul public și mobilitatea durabile

23.

subliniază că proiectarea și planificarea sistemelor de transport în orașe ar trebui să țină seama într-o mai mare măsură de dezechilibrul de gen, deoarece femeile tind să utilizeze mai frecvent transportul public; subliniază că siguranța și sentimentul de securitate sunt aspecte esențiale care ar trebui îmbunătățite; modelele de mobilitate (inclusiv orarele) și deciziile privind caracterul convenabil al rutelor trebuie să ia în considerare utilizările diferite în funcție de gen (mai multe navete în cazul bărbaților și călătorii mai scurte, cu mai multe opriri în cazul femeilor), precum și împărțirea rolurilor pe piața forței de muncă și în economia serviciilor de îngrijire; subliniază că capacitatea, fiabilitatea și flexibilitatea serviciilor de transport public în afara orelor de vârf trebuie să țină seama mai bine de modelele de mobilitate ale tuturor persoanelor, indiferent de vârstă și gen; totodată, este de dorit să se aibă în vedere că fiecare localitate, regiune și țară ar trebui să-și organizeze serviciile de transport public în funcție de propriile necesități și realități și de situația specifică a fiecărui tip de mediu, urban sau rural;

24.

consideră că inițiativele simple, rentabile și care pot fi reproduse, cum ar fi faptul de a permite autobuzelor de noapte să oprească la cerere sau de a asigura benzi pentru biciclete și itinerarii pietonale bine iluminate și complet separate de trafic, ar putea contribui la o mobilitate mai durabilă, mai sigură și mai favorabilă incluziunii;

25.

consideră că inițiative precum „Femeile în transporturi – Platforma UE pentru schimbare” pot contribui la consolidarea ocupării forței de muncă în rândul femeilor în sectorul transporturilor și pot oferi un forum adecvat pentru schimbul de bune practici și solicită o monitorizare prin intermediul ambasadorilor diversității în domeniul transporturilor;

26.

îndeamnă Comisia să planifice modul de conectare a orașelor cu zonele îndepărtate, precum și modul de asigurare a accesibilității și conectivității și utilizarea pe scară mai largă a vehiculelor nepoluante, a trenurilor și a autobuzelor electrice hibride pe distanțe mai lungi; are încredere în soluțiile digitale pentru emiterea de bilete de călătorie cu ajutorul a diferite aplicații; recunoaște eforturile depuse de noua Agendă urbană a UE;

Sărăcia energetică

27.

este profund îngrijorat de creșterea vertiginoasă a prețurilor la energie electrică până la cele mai ridicate niveluri din ultimele decenii, în toate statele membre, consecința fiind că multe persoane, femei și bărbați, se confruntă cu sărăcia energetică și în materie de mobilitate; solicită UE să ia măsuri de contracarare pe termen lung, inclusiv să investigheze motivele creșterii prețurilor la energie;

28.

recunoaște că sărăcia energetică afectează în mod disproporționat femeile din cauza inegalităților structurale în distribuția veniturilor, a statutului lor socioeconomic și a disparității de gen în ceea ce privește asumarea sarcinilor de îngrijire;

29.

atrage atenția asupra rezoluției Parlamentului European (11) prin care se solicită ca UE să includă o dimensiune de gen în toate politicile și programele sale energetice, acordând o atenție deosebită femeilor și fetelor care se confruntă cu sărăcia, excluziunea socială și marginalizarea;

30.

încurajează Platforma UE de consiliere în materie de sărăcie energetică (EPAH) să includă o perspectivă de gen în indicatorii săi, precum și atunci când utilizează și colectează date;

31.

recunoaște că sărăcia energetică este o provocare societală majoră, cu consecințe sociale, economice și de mediu care trebuie abordate urgent la toate nivelurile de guvernanță; subliniază, prin urmare, că pentru combaterea sărăciei energetice trebuie să se recurgă la diferite instrumente de politici publice, care să țină seama de aspectele legate atât de eficiența energetică, cât și de protecția socială;

32.

salută inițiativele precum Platforma UE pentru schimbare și Premiul „Femeile în cadrul tranziției energetice” ca mijloc de promovare a egalității de gen și propunerea privind Fondul pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice, ce prevede compensarea efectelor inegale din perspectivă socioeconomică ale extinderii sistemului de comercializare a certificatelor de emisii la transporturi și clădiri și care menționează necesitatea de a lua în considerare perspectivele femeilor; subliniază necesitatea ca punerea în aplicare a Fondului pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice și a Fondului pentru o tranziție justă să fie ghidată de abordări care iau în considerare dimensiunea de gen; salută lansarea prevăzută a Platformei pentru egalitate pentru sectorul energetic de către Direcția Generală Energie a Comisiei;

Integrarea dimensiunii de gen în buget

33.

reamintește că integrarea dimensiunii de gen în buget înseamnă integrarea dimensiunii de gen în întregul proces bugetar, în vederea integrării perspectivei egalității de gen în toate deciziile privind veniturile și cheltuielile;

34.

ia act cu îngrijorare de concluziile a două studii recente realizate de Parlamentul European în 2015 și 2017, care evidențiază gradul insuficient de punere în practică a integrării dimensiunii de gen în buget și absența progreselor în ceea ce privește integrarea dimensiunii de gen în buget în perioada 2015-2017 (12);

35.

este preocupat de faptul că integrarea perspectivei de gen nu figurează printre cele 11 criterii de evaluare prevăzute în Regulamentul privind Mecanismul de redresare și reziliență; la nivel mai general, Curtea de Conturi Europeană (13) consideră că bugetul UE nu integrează perspectiva de gen, deoarece lipsesc în mare măsură elemente-cheie, cum ar fi analiza de gen, obiectivele legate de gen, indicatorii și responsabilitatea prin raportare;

36.

regretă că recenta comunicare intitulată „Strategia pentru finanțarea tranziției către o economie durabilă” (14) nu include o perspectivă de gen, în special având în vedere că incluziunea este unul dintre cele patru domenii principale identificate în care sunt necesare acțiuni suplimentare pentru ca sistemul financiar să sprijine pe deplin tranziția economiei către sustenabilitate;

37.

invită Comisia și Consiliul să se angajeze să integreze dimensiunea de gen în buget, să se asigure că acest demers vizează întregul buget al UE și că recomandările Curții de Conturi Europene sunt pe deplin puse în aplicare, inclusiv în evaluarea la jumătatea perioadei a actualului cadru financiar multianual (CFM) și în punerea în aplicare a Mecanismului de redresare și reziliență;

38.

atrage atenția asupra avizului CoR „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (15), care a solicitat o legătură mai clară între strategie și principalele priorități și strategii politice ale UE, în special tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic; salută avizul CoR pe tema „Dimensiunea de gen a fondurilor structurale și de coeziune 2021-2027, cu accent pe pregătirea programelor operaționale” (16), care subliniază necesitatea de a considera egalitatea de gen drept criteriu transversal pentru elaborarea programelor politicii de coeziune – un obiectiv care trebuie urmărit de diferitele programe și un factor puternic care contribuie la realizarea obiectivelor politicii de coeziune privind o dezvoltare durabilă și echilibrată;

La nivel internațional

39.

salută decizia Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) de a-și adopta politica de gen (17) și planul de punere în aplicare pentru a integra dimensiunea de gen în activitatea sa;

40.

salută stabilirea unei agende specifice în cadrul procesului CCONUSC – Programul de lucru consolidat de la Lima privind genul (LWPG) și Planul de acțiune pentru egalitatea de gen (GAP) – pentru a aborda lipsa punerii în aplicare a unor politici climatice care să fie sensibile la dimensiunea de gen și să o ia în considerare și pentru a garanta că vocile femeilor sunt incluse în discuțiile globale și în negocierile internaționale privind schimbările climatice și, în special, salută numirea unor puncte focale naționale privind egalitatea de gen și schimbările climatice (NGCCFP) pentru fiecare parte la convenția-cadru;

41.

ia act de recunoașterea în Convențiile de la Rio (18) a legăturilor importante dintre aspectele legate de gen; atrage atenția asupra Declarației și a Platformei de acțiune de la Beijing, considerându-le cea mai cuprinzătoare sursă de orientare și de inspirație pentru realizarea egalității de gen, în cadrul cărora în special domeniul K (19) subliniază riscurile crescute pentru femei și fete generate de ecosistemele fragile și de degradarea stării mediului natural, agravată de efectele schimbărilor climatice antropice;

42.

solicită să se garanteze că contribuțiile stabilite la nivel național (CSN) și contribuțiile stabilite la nivel regional și local vor ține seama de factorii sociali și de perspectiva de gen;

43.

salută conținutul preambulului Acordului de la Paris, în care se solicită asigurarea egalității de gen și promovarea capacitării femeilor pentru a contribui la limitarea încălzirii globale. salută recunoașterea în Acordul de la Paris a necesității de a adopta abordări care iau în considerare dimensiunea de gen în procesul de adaptare [articolul 7 alineatul (5)] și în eforturile de consolidare a capacităților [articolul 11 alineatul (2)], dar regretă lipsa de acțiune în acest sens și lipsa unui plan ulterior de punere în aplicare.

Bruxelles, 27 ianuarie 2022.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Apostolos TZITZIKOSTAS

(1) Concluziile Consiliului – Pregătiri pentru reuniunile Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) (Glasgow, 31 octombrie-12 noiembrie 2021).

(2) https://www.gov.scot/publications/glasgow-womens-leadership-statement-gender-equality-climate-change/.

(3) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52020DC0152&from=EN.

(4) Pactul verde european [COM(2019) 640 final], Planul privind obiectivul în materie de climă în perspectiva anului 2030 [COM(2020) 562 final] și Cadrul pentru politica privind clima și energia [COM(2014) 15 final]; O planetă curată pentru toți [COM(2018) 773 final] nu menționează genul; Programul de acțiune pentru mediu (1386/2014/UE) menționează femeile însărcinate ca fiind un grup vulnerabil. Acest lucru se întâmplă în pofida faptului că integrarea perspectivei de gen este o obligație prevăzută în Tratat, că există un cadru pentru politica UE privind egalitatea de gen și integrarea perspectivei de gen, prevăzut de Strategia privind egalitatea de gen [COM(2020) 152] și că UE și-a asumat angajamentul de a îndeplini ODD (2015) și de a pune în aplicare Planul de acțiune pentru egalitatea de gen al CCONUSC (2019). https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/jcms.13082.

(5) JO C 270, 7.7.2021, p. 2.

(6) https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/toolkits/gender-impact-assessment/guide-gender-impact-assessment.

(7) Uniunea egalității: primul an de măsuri și realizări | Comisia Europeană (europa.eu).

(8) Aceasta ar garanta că cel puțin 40 % dintre membrii consiliilor de administrație neexecutive ale societăților sunt femei.

(9) Exemple de succes: Forumul „Femeile și fetele din domeniile STIM”, Girls Go Circular (eit.girlsgocircular.eu); crearea tabloului de bord privind femeile în sectorul digital ca parte integrantă a Indicelui economiei și societății digitale (DESI).

(10) https://www.unwomen.org/en/news/in-focus/in-focus-gender-equality-in-covid-19-response/violence-against-women-during-covid-19.

(11) JO C 76, 28.2.2018, p. 93.

(12) https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2020/660058/IPOL_BRI(2020)660058_EN.pdf.

(13) https://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/SR21_10/SR_Gender_mainstreaming_RO.pdf.

(14) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52021DC0390&qid=1635262292392&from=RO.

(15) CDR 2016/2020.

(16) CDR 2503/2021.

(17) https://www.ipcc.ch/site/assets/uploads/2020/05/IPCC_Gender_Policy_and_Implementation_Plan.pdf.

(18) Și anume Convenția ONU privind diversitatea biologică (CBD), Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Convenția ONU pentru combaterea deșertificării (UNCCD).

(19) https://beijing20.unwomen.org/sites/default/files/Headquarters/Attachments/Sections/CSW/PFA_E_Final_WEB.pdf

13.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 270/31

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Plan de acțiune al UE: „Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului”

(2022/C 270/06)

Raportoare:

Marieke Schouten (NL-Verzi), membră a Consiliului Local Nieuwegein

Document de referință:

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Calea către o planetă sănătoasă pentru toți: Plan de acțiune al UE: „Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului”

COM(2021) 400 final

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Observații generale

salută Comunicarea Comisiei Europene privind Planul de acțiune al UE: „Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului”, accentul pus de acesta pe sănătate și abordarea sa orizontală. CoR așteaptă cu interes acțiunile și propunerile anunțate și solicită ca ele să fie coerente și consecvente unele cu altele, precum și cu alte inițiative ale Pactului verde;

subliniază necesitatea punerii în aplicare depline a legislației UE în conformitate cu principiile TFUE prevăzute la articolul 191 alineatul (2) (principiul precauției și principiul acțiunii preventive, principiul că daunele aduse mediului ar trebui prevenite pe cât posibil la sursă și că poluatorii ar trebui să plătească);

subliniază că poluarea este o problemă majoră care trebuie abordată printr-o guvernanță eficace pe mai multe niveluri și printr-o abordare transfrontalieră: fiecare parte interesată are propriul rol, fiind necesare acțiuni la toate nivelurile pentru a împiedica autoritățile locale și regionale (ALR) să se confrunte cu efecte negative la sfârșitul lanțului;

este ferm convins că poluarea este un simptom al unui sistem de producție și consum nesustenabil, bazat pe creștere și extractivism fără măsură și poate fi combătut numai dacă trecem la o economie circulară;

salută primele șase obiective principale pentru 2030, dar regretă faptul că majoritatea obiectivelor nu sunt noi. CoR consideră că sunt necesare obiective mai ambițioase și acțiuni suplimentare și încurajează Comisia să demareze un proces continuu de revizuire și adaptare a obiectivelor în vederea atingerii viziunii pentru 2050 și să includă CoR în acest proces;

subliniază că aceste obiective la nivel european vor necesita o abordare ambițioasă și integrată – cu o abordare sistemică a aspectelor de mediu în toate domeniile de politică – care să conecteze ambițiile, calendarele, procedurile și instrumentele diferitelor politici de mediu;

salută faptul că sănătatea este unul dintre principalele aspecte ale Planului de acțiune privind reducerea la zero a poluării. Integrarea preocupărilor legate de sănătatea mediului este esențială pentru realizarea schimbărilor necesare pentru a reduce expunerea la factorii de stres din mediul înconjurător, în special pentru persoanele care trăiesc în condiții de vulnerabilitate (1), dat fiind că poluarea este principala cauză de mediu a bolilor și deceselor premature în întreaga lume;

reiterează necesitatea ca Parlamentul, Consiliul și Comisia să țină seama de propunerile formulate de cetățeni în cadrul Conferinței privind viitorul Europei în ceea ce privește reducerea la zero a poluării, asigurând punerea în aplicare a unor noi norme ambițioase în acest domeniu;

subliniază că redresarea după pandemie ar trebui să se concentreze pe abordarea „O singură sănătate” (One Health), recunoscând interconexiunea dintre sănătatea umană, cea a mediului și cea a animalelor. Abordarea de tipul „O singură sănătate” trebuie să joace un rol major în ceea ce privește obiectivele și legislația, dacă dorim să obținem sustenabilitate și regiuni sănătoase;

Îmbunătățirea prevenirii la sursă

10.

salută noua ierarhie a acțiunilor de reducere la zero a poluării, bazată pe o „piramidă cu vârful în jos”, dar regretă că se acordă o atenție minimă „remedierii și compensării daunelor cauzate de poluare”;

11.

subliniază că autoritățile locale și regionale au un rol esențial în transpunerea acestui plan de acțiune în activități concrete pe teren, dar nu își pot îndeplini rolul decât dacă la nivelul UE se pune în aplicare o abordare preventivă, cu politici eficace de reducere la sursă;

12.

salută revizuirea Directivei privind emisiile industriale (DEI) și abordarea mai ambițioasă care vizează reducerea emisiilor la sursă. DEI ar trebui să contribuie la realizarea obiectivelor economiei circulare;

13.

reiterează faptul că normele privind emisiile reprezintă o abordare deosebit de eficace; recomandă, prin urmare, să se acorde mai multă atenție înăspririi lor, ca modalitate mai bună de reducere a emisiilor la sursă;

14.

sprijină activitatea internațională privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT), inclusiv tehnologiile emergente, pentru a reduce emisiile industriale prin restrângerea gamei de niveluri de emisii, astfel încât să se creeze condiții de concurență echitabile la nivel internațional;

15.

solicită ca revizuirea și punerea în aplicare a cerințelor privind documentele de referință BAT (BREF) să fie accelerate pentru diferiții poluatori industriali și să se aplice cerințe mai stricte privind emisiile în cadrul revizuirii procesului de prevenire și control integrat al poluării (IPPC);

16.

subliniază importanța „Inițiativei privind produsele sustenabile” (SPI), anunțată în Planul de acțiune pentru economia circulară, în ceea ce privește poluarea mediului cauzată de produse pe parcursul întregului lor ciclu de viață – de la extracția materiilor prime și producție și până la utilizare și reciclare. Consideră că contribuția potențială a SPI la planul de acțiune ar putea fi specificată în termeni mai concreți;

Consolidarea principiului „poluatorul plătește”

17.

subliniază că guvernele nu ar trebui lăsate să acționeze singure: toate sectoarele joacă un rol important în controlul poluării și remedierea la sursă a daunelor aduse mediului;

18.

solicită ca produsele și bunurile care intră în UE să respecte aceleași standarde de mediu în vigoare în UE; în caz contrar, ar trebui să se aplice principiul european „poluatorul plătește”;

19.

subliniază că principiul „poluatorul plătește” (PPP) stă la baza politicii de mediu a UE și impune ca poluatorii să suporte costurile măsurilor luate pentru prevenirea, controlul și remedierea efectelor poluării;

20.

subliniază raportul Curții de Conturi Europene (2), care a constatat că acoperirea și aplicarea PPP sunt incomplete și că, în prezent, guvernele suportă adesea costurile de îndepărtare a poluării;

21.

solicită ca PPP să fie mai bine integrat în legislația de mediu, în special prin reducerea limitelor de emisii pentru a reduce și mai mult poluarea reziduală și prin abordarea poluării difuze din toate sursele, inclusiv din agricultură;

22.

subliniază că producătorii trebuie să fie responsabili din punct de vedere juridic și financiar pentru măsurile de atenuare necesare pentru a combate poluarea de-a lungul întregului lanț valoric prin răspunderea extinsă a producătorilor (REP) pentru costurile de mediu și de eliminare a tuturor bunurilor de consum și a ambalajelor;

O mai bună punere în aplicare și monitorizare

23.

subliniază că costurile și beneficiile pierdute pentru UE ca urmare a nerealizării obiectivelor de mediu prevăzute în legislația UE în domeniul mediului se ridică la aproximativ 55 miliarde EUR pe an (3);

24.

subliniază că nu toți poluanții dăunează în egală măsură sănătății umane și mediului și că, prin urmare, o analiză bazată pe riscuri poate permite o mai bună coordonare a aspectelor ecologice și economice;

25.

subliniază că autoritățile locale și regionale joacă un rol esențial în punerea în aplicare a politicilor industriale și de mediu și au competențe extinse în ceea ce privește controlul poluării și salută, în acest sens, inițiativa emblematică nr. 5: „Aplicarea, cu participarea tuturor, a obiectivului de reducere la zero a poluării”;

26.

atrage atenția asupra analizei Agenției Europene de Mediu (AEM) (4), care arată că punerea în aplicare sub nivelul optim a legislației de mediu este cel mai adesea rezultatul unei coordonări ineficiente între autorități, al lipsei capacității administrative, al finanțării insuficiente, al lipsei de cunoștințe și de date, al mecanismelor de conformitate insuficiente și al lipsei de integrare a politicilor. Platforma părților interesate privind reducerea la zero a poluării ar trebui să promoveze o mai bună coordonare între toate nivelurile de guvernare și între domeniile de politică. CoR sprijină ferm noua platformă și salută propriul său rol prin care este recunoscută importanța deosebită a autorităților locale și regionale pentru obiectivul de reducere la zero a poluării;

27.

regretă faptul că secțiunea 3.1 a acestui plan de acțiune nu menționează dimensiunea locală și regională, solicită ca rolul ALR să fie mai vizibil și reiterează faptul că autoritățile locale și regionale au nevoie de sprijin financiar și tehnic pentru a pune în aplicare obiectivele pe teren;

28.

subliniază că problemele legate de punerea în aplicare nu pot fi rezolvate doar prin simpla adoptare a mai multe acte legislative. Mecanismele de sprijin, consolidarea capacităților autorităților locale și regionale, schimbul de cunoștințe și inovarea sunt esențiale pentru respectarea valorilor-țintă și a standardelor;

29.

subliniază că pot fi utilizate inițiative ale UE, cum ar fi parteneriatele din cadrul Agendei urbane, și că ar trebui avută în vedere crearea activă de noi parteneriate de mediu pentru a sprijini punerea în aplicare;

30.

salută elaborarea unui cadru integrat de monitorizare și prospectivă privind reducerea la zero a poluării (ZPMOF) și solicită colectarea, armonizarea și punerea la dispoziția tuturor a ansamblului datelor relevante. CoR subliniază că este important ca ZPMOF să fie coerent cu noul cadru de monitorizare prevăzut de Programul de acțiune pentru mediu;

Sprijinirea acțiunilor locale și regionale de reducere a poluării la zero

31.

salută eforturile Comisiei de a colabora cu orașele și regiunile în cadrul Acordului privind orașele verzi, al premiilor „Capitala europeană verde” și „Frunza verde europeană” și al Anului european al orașelor mai verzi, deoarece acestea oferă stimulente pentru îmbunătățiri;

32.

subliniază necesitatea unei abordări orientate spre nivelul zonal. Nu ar trebui planificate politici specifice numai pentru comunitățile urbane, ci și pentru alte tipuri de comunități, în funcție de circumstanțele geografice specifice;

33.

subliniază că îmbunătățirile aduse mediului prin proiectarea spațiului, cum ar fi extinderea spațiilor verzi și albastre de înaltă calitate în zonele urbane, oferă un „triplu avantaj” prin atenuarea poluării mediului și sprijinirea biodiversității, prin îmbunătățirea sănătății și a bunăstării locuitorilor orașelor și prin promovarea coeziunii și integrării sociale (5);

34.

subliniază relevanța soluțiilor bazate pe natură (Nature-Based Solutions – NBS), deoarece acestea pot oferi soluții durabile și eficiente din punctul de vedere al costurilor, care creează oportunități economice, locuri de muncă și beneficii pentru sănătatea și bunăstarea publică. Autorităților locale și regionale ar trebui să li se propună sprijin tehnic, oportunități de schimburi de cunoștințe și consolidarea capacităților pentru ca ele să poată lua în considerare aceste beneficii conexe în cadrul achizițiilor lor publice;

35.

reiterează abordarea generală de a combina mai bine la nivel local planurile de acțiune privind zgomotul și cele privind calitatea aerului cu planurile de mobilitate urbană durabilă (PMUD) pentru a îmbunătăți protecția împotriva zgomotului și calitatea aerului prin mijloace de transport public atractive și prin promovarea eficientă a mersului cu bicicleta și a mersului pe jos;

36.

sprijină lansarea și sprijinirea continuă a laboratoarelor vii pentru soluții digitale ecologice și pentru reducerea inteligentă la zero a poluării. Gemenii digitali ai orașelor pot contribui la dezvoltarea de acțiuni locale și regionale în scopul transformării ecologice și digitale. Controlul guvernamental al digitalizării este indispensabil, deoarece dezvoltarea durabilă este în prezent indisolubil legată de lumea digitală;

37.

solicită ca spațiul european al datelor să includă schimbul de date privind sustenabilitatea, astfel încât lanțurile valorice să poată contribui la ecologizarea sectoarelor industriale. În plus, stabilirea unor standarde la nivelul UE pentru stocarea și schimbul de date va asigura disponibilitatea datelor care pot fi utilizate pentru tranziția către o poluare zero;

38.

salută propunerea de cooperare dintre Comisia Europeană și CoR pentru crearea tabloului de bord al performanței ecologice a regiunilor UE, care va sta la baza noului premiu pentru Regiunea verde a anului;

Aspecte specifice

Aerul

39.

ia act de faptul că poluarea atmosferică este cel mai mare risc pentru sănătatea mediului din UE, fiind considerată cauza a 400 000 de decese premature în fiecare an (6);

40.

reiterează (7) că politicile eficace privind calitatea aerului necesită adoptarea de măsuri și cooperarea la nivel mondial, european, național, regional și local. În conformitate cu principiul subsidiarității, punerea în aplicare se bazează în mare parte pe măsuri naționale, regionale și locale individualizate în funcție de împrejurările specifice;

41.

salută ambiția Comisiei de a alinia mai bine standardele UE privind calitatea aerului la cele mai recente recomandări ale OMS și de a consolida dispozițiile privind monitorizarea, modelarea și planurile privind calitatea aerului, pentru a ajuta autoritățile locale și regionale; în special, trebuie aliniate mai bine dispozițiile privind monitorizarea, modelarea și planurile privind calitatea aerului;

42.

sugerează utilizarea valorilor-țintă ale OMS pentru 2021 ca obiectiv care trebuie atins până în 2050, dar nu utilizarea valorilor recomandate ca valori-limită, deoarece multe state membre nu respectă încă valorile-limită actuale;

43.

recomandă luarea în considerare a concluziilor consultării centrelor regionale ale CoR, care a investigat punerea în aplicare a Directivelor UE privind calitatea aerului înconjurător (AAQ), a Directivei privind angajamentele naționale de reducere a emisiilor (NEC) și a raportului de punere în aplicare al Parlamentului European (8), care descrie directivele privind calitatea aerului înconjurător drept „un instrument parțial eficace care trebuie îmbunătățit”;

44.

subliniază că pandemia a creat un impuls prin încurajarea transferului modal și promovarea reocupării spațiului rutier de către pietoni și bicicliști – și a extinderii spațiilor verzi – evitându-se astfel revenirea la orașe dominate de automobile, cu niveluri ridicate de poluare atmosferică;

45.

subliniază că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a reduce nivelurile de poluare olfactivă și consideră că Directiva privind emisiile industriale (DEI) este principalul instrument de combatere a poluării olfactive, deoarece acoperă toate formele de emisii. CoR subliniază importanța științei cetățenești și a participării publicului la abordarea provocărilor legate de poluarea olfactivă. O abordare pe mai multe niveluri, care să includă diferite contribuții ale diverselor părți interesate, poate permite cetățenilor să participe la deciziile luate cu privire la mediul lor de viață și poate sprijini factorii de decizie și activitățile care generează disconfort olfactiv să ia decizii în cunoștință de cauză și să gestioneze mai bine problema poluării olfactive;

Apa

46.

salută obiectivul de reducere cu 30 % a microplasticelor eliberate în mediu și încurajează Comisia Europeană să stabilească definiții clare ale microplasticelor, dar și să depună eforturi pentru a preveni eliberarea la sursă a microplasticelor și a materialelor nețesute, propunând măsuri mai stricte privind microplasticele eliberate în mod intenționat;

47.

salută revizuirea Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale și sprijină inițiativa de a utiliza această directivă pentru acțiuni de recuperare a nutrienților valoroși și inițiativa de a analiza substanțele emergente, cum ar fi reziduurile farmaceutice și microplasticele;

48.

recomandă evaluarea eficacității acestor măsuri și luarea în considerare a investițiilor necesare în ceea ce privește produsele farmaceutice și microplasticele, vizând locurile problematice, unde există riscuri de natură ecologică sau sursele de apă potabilă;

49.

susține monitorizarea substanțelor din apele de suprafață și subterane prin utilizarea unor tehnici inovatoare de monitorizare și evaluare și includerea acestora în revizuirea Directivei privind substanțele prioritare și a Directivei privind apele subterane. Subliniază necesitatea schimbului de informații cu privire la deversările în bazinele hidrografice, deoarece emisiile de poluanți produc efecte în aval;

50.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că reutilizarea apei în UE are încă o amploare redusă și consideră că ea ar putea fi sprijinită prin extinderea domeniului de aplicare al regulamentului UE privind cerințele minime pentru reutilizarea apei, astfel încât să se includă utilizarea apei pentru irigarea spațiilor verzi din zonele urbane, parcuri, grădini și terenuri de uz public (destinate recreerii, sportului, etc.);

Zgomotul

51.

subliniază că se pierd în fiecare an un milion de ani de viață sănătoasă din cauza efectelor zgomotului asupra sănătății (9). Reducerea poluării fonice cauzate de șosele este esențială pentru abordarea acestei preocupări tot mai mari legate de sănătatea publică;

52.

susține că sunt necesare acțiuni la nivel european pentru a sprijini eforturile locale și regionale de reducere a poluării fonice cauzate de șosele, căi ferate și aeroporturi prin asigurarea unei mai bune puneri în aplicare și a respectării cerințelor de cartografiere și raportare în temeiul Directivei privind zgomotul ambiental (END);

53.

încurajează Comisia să evalueze oportunitatea revizuirii Directivei privind zgomotul ambiental în vederea stabilirii de obiective obligatorii ambițioase de reducere a zgomotului pentru a se apropia de limitele recomandate de OMS și solicită o foaie de parcurs pentru acțiuni din partea tuturor părților interesate;

54.

afirmă că o reorientare de la măsurile care reduc zgomotul excesiv la cele care previn complet zgomotul, ca de exemplu sprijinirea modurilor de transport durabile, precum mersul pe jos și mersul cu bicicleta, este esențială pentru a obține o reducere semnificativă și pe termen lung a zgomotului;

Soluri

55.

subliniază importanța aplicabilității efective în ceea ce privește calitatea și originea solului. În acest context, posibilitatea de a dispune, în toate statele membre ale UE, de o dovadă uniformă a originii și a calității solului este esențială pentru ca autoritățile locale și regionale să pună capăt transportului și utilizării de soluri contaminate dintr-o regiune în alta, ceea ce împiedică responsabilizarea poluatorului;

56.

subliniază importanța vitală a unui sol sănătos pentru bunăstare și prosperitate și este în favoarea unei abordări preventive și bazate pe riscuri a contaminării solului. Accentul ar trebui pus nu numai pe calitatea chimică, ci și pe starea fizică și biologică a solului;

57.

consideră că, atunci când sunt aruncate în gropile de gunoi, materialele plastice eliberează substanțe chimice toxice în sol și în apele subterane. Atunci când sunt gestionate necorespunzător, materialele plastice poluează solurile, căile navigabile și oceanele. Aditivii toxici și microplasticele aflate în ploaie, sol, căi navigabile, oceane și pe vârful munților nu pot fi eliminate prin reciclare, depozitare sau incinerare. Numai impunerea unor limite obligatorii din punct de vedere juridic privind producția mondială de materiale plastice pentru utilizări esențiale poate aduce o schimbare;

58.

salută Strategia UE privind solul și anunțul referitor la o lege a UE privind sănătatea solului, întrucât sprijinirea protecției solului printr-un cadru european este un pas crucial în direcția neutralității climatice, a refacerii biodiversității, a reducerii la zero a poluării, precum și a unui sistem alimentar sănătos și durabil. Pledează, totodată pentru flexibilitate în punerea în aplicare la nivel național a acțiunilor din cadrul planului de acțiune și al noii strategii privind solul, deoarece există diferențe regionale majore în ceea ce privește amenajarea teritoriului, peisajul, solul (compoziția) și utilizarea solului;

59.

salută eforturile Comisiei de a recomanda agricultorilor să adopte practici mai puțin poluante, reducând emisiile de amoniac și de nitrați. Alte emisii din sectorul agricol, cum ar fi fosfații, metalele, pesticidele și produsele farmaceutice, sunt, de asemenea, importante;

60.

solicită să se acorde o atenție deosebită emisiilor istorice difuze. Uneori, noile standarde sunt imposibil de atins, ceea ce duce la impunerea unor restricții privind utilizarea zonelor poluate. Prin urmare, o abordare bazată pe prevenirea la sursă trebuie să fie combinată cu o strategie de eliminare a acestor surse de poluare deja existente;

Substanțele periculoase

61.

pledează pentru măsuri proactive de limitare a substanțelor chimice înainte ca acestea să intre în lanț; acestea includ reglementări privind utilizarea în condiții de siguranță a substanțelor care sunt introduse pe piață. UE ar trebui să reglementeze substanțele chimice pe baza proprietăților lor nocive intrinseci pentru oameni și mediu, inclusiv în cazul în care există incertitudini științifice, ținând cont și de riscul de expunere și de utilitatea lor pentru societate și să identifice și să elimine riscurile specifice care sunt inacceptabile;

62.

consideră că REACH este instrumentul-cheie pentru controlul substanțelor periculoase care pătrund în mediu. Este esențial ca procesele de autorizare și restricționare în temeiul REACH să fie utilizate într-o măsură mai mare și să fie identificate mai multe substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită pentru lista substanțelor candidate;

63.

solicită restricții la nivelul UE în ce privește utilizările problematice ale substanțelor perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (PFAS) periculoase și emisiile produse de aceste substanțe. Multe dintre aceste substanțe sunt o sursă de mare îngrijorare, deoarece sunt extrem de persistente și au un efect negativ asupra sănătății umane și asupra mediului;

64.

subliniază că, în prezent, nu se cunosc efectele (eco)toxicologice ale multor substanțe periculoase asupra mediului sau prin intermediul mediului. Dovezile științifice privind impactul substanțelor chimice asupra mediului și al sănătății ar trebui actualizate, luate în considerare în permanență și puse la dispoziția celor interesați, în special în ceea ce privește riscurile pentru oameni și mediu.

Bruxelles, 27 ianuarie 2022.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Apostolos TZITZIKOSTAS

(1) Raportul AEM Nr. 22/2018: Unequal exposure and unequal impacts (Expunere inegală și efecte inegale).

(2) Raportul special 12/2021: Principiul „poluatorul plătește”: aplicare inconsecventă în cadrul politicilor de mediu și al acțiunilor pentru mediu ale UE.

(3) Studiu pe anul 2019: The costs of not implementing EU environmental law (Costurile neimplementării legislației europene de mediu).

(4) Raportul AEM privind indicatorii de mediu 21/2017.

(5) Healthy environment, healthy lives: how the environment influences health and well-being in Europe (Un mediu sănătos înseamnă o viață sănătoasă: cum influențează mediul înconjurător sănătatea și bunăstarea în Europa).

(6) AEM: Calitatea aerului în Europa – Raportul pentru 2020.

(7) Viitorul politicii UE în domeniul aerului curat, în contextul obiectivului ambițios de reducere a poluării la zero.

(8) Rezoluția Parlamentului European din 25 martie 2021 referitoare la punerea în aplicare a directivelor privind calitatea aerului înconjurător: Directiva 2004/107/CE și Directiva 2008/50/CE [(2020/2091 (INI)] (JO C 494, 8.12.2021, p. 64).

(9) https://www.eea.europa.eu//publications/climate-change-impacts-and-vulnerability-2016

Interactio – la distanță – A 148-a sesiune plenară a CoR, 26.1.2022-27.1.2022

13.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 270/38

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Către un transport rutier cu emisii zero: instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi și consolidarea standardelor de performanță privind emisiile de CO2

(2022/C 270/07)

Raportor:

Adrian Teban (RO-PPE), primarul orașului Cugir, județul Alba

Documente de referință:

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi și de abrogare a Directivei 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului

COM(2021) 559 final

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2019/631 în ceea ce privește consolidarea standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru autoturismele noi și pentru vehiculele utilitare ușoare noi, în conformitate cu obiectivele climatice mai ambițioase ale Uniunii

COM(2021) 556 final

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Un plan de implementare strategic pentru conturarea unui set de acțiuni suplimentare de sprijinire a instalării rapide a infrastructurii pentru combustibili alternativi

COM(2021) 560 final

I. RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

COM(2021) 556 final

Amendamentul 1

Considerentul 9

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(9)

[…] Standardele consolidate de reducere a emisiilor de CO2 sunt neutre din punct de vedere tehnologic în ceea ce privește atingerea obiectivelor privind întregul parc de vehicule pe care le stabilesc. Există și rămân disponibile diferite tehnologii pentru atingerea obiectivului general al parcului de vehicule cu emisii zero. Vehiculele cu emisii zero includ în prezent vehiculele electrice pe bază de baterii, vehiculele cu pile de combustie și alte vehicule pe bază de hidrogen, iar inovațiile tehnologice continuă. Vehiculele cu emisii zero și cu emisii scăzute, care includ, de asemenea, vehicule electrice hibride reîncărcabile și performante, pot juca în continuare un rol în parcursul de tranziție.

(9)

[…] Standardele consolidate de reducere a emisiilor de CO2 sunt neutre din punct de vedere tehnologic în ceea ce privește atingerea obiectivelor privind întregul parc de vehicule pe care le stabilesc numai dacă țin seama de emisiile de CO2 ale combustibilului pe care îl utilizează – inclusiv emisiile cauzate de producția acestuia . Există și rămân disponibile diferite tehnologii pentru atingerea obiectivului general al parcului de vehicule cu emisii zero. Vehiculele cu emisii zero includ în prezent vehiculele electrice pe bază de baterii, vehiculele cu pile de combustie și alte vehicule pe bază de hidrogen, iar inovațiile tehnologice continuă. Vehiculele cu emisii zero și cu emisii scăzute, care includ, de asemenea, vehicule electrice hibride reîncărcabile și performante și cu e-combustibili produși din surse regenerabile și vehicule pe bază de biocombustibili avansați și de biogaz, pot juca în continuare un rol în parcursul de tranziție.

Expunere de motive

Vehiculele cu emisii scăzute și combustibilii precum biocombustibilii avansați trebuie avuți în vedere într-un context regional în care vehiculele electrice cu emisii zero sunt dificil de implementat. A se vedea amendamentul de mai jos.

Amendamentul 2

Propunere de considerent nou după considerentul 9

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(9a)

Caracteristicile specifice ale regiunilor (precum poziția geografică, condițiile climatice) pot face dificilă electrificarea completă a autoturismelor și a vehiculelor ușoare de transport rutier. În astfel de regiuni, e-combustibilii din resurse regenerabile, biocombustibilii și vehiculele hibride, deși nu respectă definiția referitoare la un nivel de emisii de gaze de eșapament egal cu zero, ar putea avea o performanță generală mai avantajoasă și mai flexibilă din punctul de vedere al emisiilor de CO2 decât vehiculele cu zero emisii de gaze de eșapament și, prin urmare, nu ar trebui excluși de pe piața unică începând cu 2035. Prin urmare, Comisia Europeană ar trebui să caute o posibilitate de a lua în considerare vehiculele pe bază de e combustibili din resurse regenerabile, biocombustibili și pe cele hibride atunci când se definesc obiectivele privind întregul parc de vehicule pe care producătorii de vehicule trebuie să le îndeplinească, acționând în timp util, înainte ca aceste obiective să devină operaționale. Pentru tipurile de regiuni menționate mai sus ar trebui puse în aplicare recomandări specifice cu privire la modul în care se poate atinge obiectivul unei mobilități neutre din punct de vedere climatic. În plus, acestor regiuni ar trebui să li se acorde sprijin specific din partea diferitelor fonduri ale UE.

Expunere de motive

Regiunile în care condițiile geografice sau climatice fac dificilă electrificarea completă a vehiculelor de transport rutier ar trebui să fie sprijinite.

Amendamentul 3

Considerentul 11

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(11)

Obiectivele standardelor de performanță revizuite privind emisiile de CO2 ar trebui însoțite de o strategie europeană care să abordeze provocările generate de extinderea producției de vehicule cu emisii zero și de tehnologii aferente, precum și nevoia de perfecționare și recalificare a lucrătorilor din sector și diversificarea economică și reconversia activităților. După caz, ar trebui să se ia în considerare acordarea de sprijin financiar la nivelul UE și al statelor membre pentru a atrage investiții private, inclusiv prin intermediul Fondului social european Plus , al Fondului pentru o tranziție justă , al Fondului pentru inovare , al Mecanismului de redresare și reziliență și al altor instrumente ale cadrului financiar multianual și ale instrumentului NextGenerationEU, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat. Normele revizuite privind ajutoarele de stat în domeniul mediului și al energiei vor permite statelor membre să sprijine întreprinderile să își decarbonizeze procesele de producție și să adopte tehnologii mai verzi în contextul noii strategii industriale.

(11)

Obiectivele standardelor de performanță revizuite privind emisiile de CO2 ar trebui însoțite de un mecanism european pentru o tranziție justă a sectorului autovehiculelor și a regiunilor producătoare de autovehicule care să abordeze provocările generate de extinderea producției de vehicule cu emisii zero , de tranziția ecologică a sectorului autovehiculelor, de industria de componente pentru autovehicule și de tehnologii aferente, precum și nevoia de perfecționare și recalificare a lucrătorilor din sector și diversificarea economică și reconversia activităților. Acest mecanism european pentru o tranziție justă a sectorului autovehiculelor și a regiunilor producătoare de autovehicule trebuie să asigure sprijin financiar la nivelul UE , cu fonduri suplimentare pentru viitor și, în prezent, prin intermediul unei utilizări coordonate a fondurilor precum Fondul pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice, Fondul social european Plus, Fondul pentru o tranziție justă, Fondul pentru inovare, Mecanismul de redresare și reziliență și alte instrumente ale cadrului financiar multianual și ale instrumentului NextGenerationEU sau schema pentru o tranziție justă din cadrul InvestEU, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat , care să fie completat prin programe în statele membre . Normele revizuite privind ajutoarele de stat în domeniul mediului și al energiei vor permite statelor membre să sprijine întreprinderile să își decarbonizeze procesele de producție și să adopte tehnologii mai verzi în contextul noii strategii industriale.

Expunere de motive

O propunere legislativă cu consecințe atât de profunde pentru lucrători, industrie și regiuni trebuie să prevadă un „mecanism pentru o tranziție justă” concret pentru industria europeană a autovehiculelor și a componentelor pentru autovehicule precum și pentru regiunile în care sunt localizate aceste sectoare. Impactul va fi resimțit mai ales la nivel regional, unde recalificarea trebuie să se desfășoare în colaborare cu industria. Un astfel de mecanism trebuie să fie favorabil incluziunii pentru întregul sector al autovehiculelor și trebuie să se bazeze pe date care cartografiază în mod clar impactul regional al legislației.

Prezentul amendament este legat de amendamentele 4 și 6.

Amendamentul 4

Considerentul 24

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(24)

Posibilitatea de a aloca veniturile provenite din primele pentru emisiile suplimentare unui fond specific sau unui program relevant a fost evaluată în conformitate cu articolul 15 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2019/631, concluzia fiind că acest lucru ar duce la o creștere semnificativă a sarcinii administrative, fără a aduce beneficii directe sectorului autovehiculelor în tranziția sa. Prin urmare, veniturile provenite din primele pentru emisiile suplimentare sunt considerate în continuare venituri la bugetul general al Uniunii, în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2019/631. Cu toate acestea, un „mecanism pentru o tranziție justă a sectorului autovehiculelor și a regiunilor producătoare de autovehicule” trebuie să asigure fonduri specifice pentru regiuni din cadrul fondurilor existente (menționate la considerentul 11), pe baza unui exercițiu foarte amănunțit de cartografiere a impactului teritorial al prezentei legislații. În mod prioritar, evaluarea la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual va analiza gruparea fondurilor disponibile din sursele menționate anterior în „mecanismul pentru o tranziție justă a sectorului autovehiculelor și a regiunilor producătoare de autovehicule”.

Expunere de motive

Un „mecanism pentru o tranziție justă a sectorului autovehiculelor și a regiunilor producătoare de autovehicule” este necesar pentru a sprijini industria de aprovizionare a autovehiculelor ce reprezintă un important sector economic în multe regiuni europene. Deși nucleul industriei autovehiculelor (OEM) ar putea fi pregătit pentru schimbările viitoare, întreaga industrie a lanțurilor de aprovizionare, constând mai ales în IMM-uri, ar putea să nu dispună de capacitățile strategice și financiare interne pentru a-și adapta competențele și producția la schimbările de la nivelul lanțului valoric al sectorului autovehiculelor. Ar putea să fie nevoie de fonduri suplimentare pentru FTJ, comparativ cu suma convenită în prezent de 17,5 miliarde EUR, pentru ca FTJ să abordeze într-o măsură suficientă schimbările profunde pe care le va aduce pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55”.

Prezentul amendament este legat de amendamentele 3 și 6.

Amendamentul 5

Articolul 1 punctul 9

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

se introduce următorul articol 14a:

„Articolul 14a

Raportul intermediar

Până la 31 decembrie 2025 și, ulterior, la fiecare doi ani, Comisia prezintă un raport privind progresele înregistrate în direcția unei mobilități rutiere cu emisii zero. Raportul monitorizează și evaluează în special necesitatea unor posibile măsuri suplimentare menite să faciliteze tranziția, inclusiv prin mijloace financiare.

se introduce următorul articol 14a:

„Articolul 14a

Raportul intermediar

Până la 31 decembrie 2023 și, ulterior, la fiecare doi ani, Comisia prezintă un raport privind progresele înregistrate în direcția unei mobilități rutiere cu emisii zero. Raportul monitorizează și evaluează în special necesitatea unor posibile măsuri suplimentare menite să faciliteze tranziția, inclusiv prin mijloace financiare. Această evaluare se bazează pe o evaluare a impactului teritorial care identifică la nivelul NUTS 2 provocările pentru fiecare regiune și modul de atenuare a riscurilor asociate cu aceste provocări.

În cadrul raportării, Comisia ia în considerare toți factorii care contribuie la un progres eficient din punctul de vedere al costurilor în direcția neutralității climatice până în 2050. Aceasta include introducerea de vehicule cu emisii zero și cu emisii scăzute, progresele înregistrate în ceea ce privește realizarea obiectivelor privind instalarea infrastructurii de reîncărcare și de realimentare, astfel cum se prevede în Regulamentul privind infrastructura pentru combustibili alternativi, contribuția potențială a tehnologiilor de inovare și a combustibililor alternativi durabili la realizarea unei mobilități neutre din punctul de vedere al impactului asupra climei, impactul asupra consumatorilor, progresele înregistrate în cadrul dialogului social, precum și aspecte care să faciliteze în continuare o tranziție viabilă din punct de vedere economic și justă din punct de vedere social către o mobilitate rutieră cu emisii zero.”;

În cadrul raportării, Comisia ia în considerare toți factorii care contribuie la un progres eficient din punctul de vedere al costurilor în direcția neutralității climatice până în 2050. Aceasta include introducerea de vehicule cu emisii zero și cu emisii scăzute, progresele înregistrate în ceea ce privește realizarea obiectivelor privind instalarea infrastructurii de reîncărcare și de realimentare, astfel cum se prevede în Regulamentul privind infrastructura pentru combustibili alternativi, contribuția potențială a tehnologiilor de inovare și a combustibililor alternativi durabili la realizarea unei mobilități neutre din punctul de vedere al impactului asupra climei, progresul și impactul la nivel regional (NUTS II), impactul asupra consumatorilor , inclusiv asupra consumatorilor care fac parte din grupurile vulnerabile, progresele înregistrate în cadrul dialogului social, precum și aspecte care să faciliteze în continuare o tranziție viabilă din punct de vedere economic și justă din punct de vedere social către o mobilitate rutieră cu emisii zero.”;

Expunere de motive

Impactul legislației va fi resimțit mai ales la nivel regional, iar Comisia trebuie să abordeze provocările și riscurile asociate acestei tranziții prin intermediul unei cartografieri detaliate a impactului teritorial.

Amendamentul 6

Articolul 1 punctul 10 litera (b)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

10.

Articolul 15 se modifică după cum urmează:

(b)	alineatele (2)-( 5 ) se elimină;

10.

Articolul 15 se modifică după cum urmează:

(b)	alineatele (2)-( 4 ) se elimină;

(c)

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„Pentru a garanta faptul că nimeni nu este lăsat în urmă și pentru a face ca tranziția să fie echitabilă din punct de vedere social, Comisia propune un «mecanism pentru o tranziție justă» pentru sectorul autovehiculelor, inclusiv un dialog pe mai multe niveluri cu autoritățile locale și regionale în cauză, ținând seama de impactul teritorial al prezentului regulament în ceea ce privește transformarea producției de autovehicule și a industriei de componente pentru autovehicule și de impactul asupra structurilor economice și a forței de muncă din domeniul autovehiculelor de la nivel regional.”

Expunere de motive

Deși regulamentul în vigoare prevede posibila introducere a unui program de ajutor financiar pentru tranziția justă, acest aspect ar trebui eliminat odată cu propunerea legislativă. Idea inițială de a finanța tranziția justă prin intermediul unor venituri obținute din primele pentru emisiile suplimentare ar putea să nu fie suficientă pentru a asigura o tranziție justă a tuturor regiunilor producătoare de autovehicule și ar putea să nu garanteze disponibilitatea bugetară constantă a resurselor financiare.

De asemenea, doar FTJ, cu suma convenită în prezent de 17,5 miliarde EUR ar putea să nu fie suficient pentru a aborda provocările legate de pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55”. Prin urmare, se propune crearea unui mecanism de coordonare pentru o tranziție justă a sectorului autovehiculelor și a regiunilor producătoare de autovehicule, valorificând potențialul fondurilor existente.

Prezentul amendament este legat de amendamentele 3 și 4.

COM(2021) 559 final

Amendamentul 7

Considerentul 9

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

[…] Obiectivele bazate pe distanță pentru rețeaua TEN-T ar trebui să asigure acoperirea integrală a punctelor de reîncărcare cu energie electrică de-a lungul principalelor rețele rutiere ale Uniunii și, astfel, să asigure o călătorie ușoară și fără probleme în întreaga Uniune. În cazul în care o investiție în infrastructura accesibilă publicului se dovedește a fi dificilă în virtutea unor factori regionali precum poziția geografică sau densitatea populației, ar trebui oferită posibilitatea acordării unui sprijin financiar din partea UE.

Expunere de motive

Pentru a respecta caracterul transregional al rețelei TEN-T, precum și pentru a nu împiedica coeziunea europeană, abordarea bazată pe distanță ar trebui menținută cu un sprijin financiar necesar din partea oricăruia dintre fondurile UE disponibile, fie pentru punctele de reîncărcare private, fie pentru cele publice.

Amendamentul 8

Considerentul 10

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(10)

Obiectivele bazate pe parcul de vehicule naționale ar trebui stabilite pe baza numărului total de vehicule electrice înmatriculate în statul membru respectiv, urmând o metodologie comună care să țină seama de evoluțiile tehnologice, cum ar fi creșterea autonomiei vehiculelor electrice sau pătrunderea tot mai mare pe piață a punctelor de încărcare rapidă care pot reîncărca un număr mai mare de vehicule per punct de reîncărcare decât la un punct de reîncărcare normal. Metodologia trebuie, de asemenea, să ia în considerare diferitele modele de reîncărcare ale vehiculelor electrice pe bază de baterii și ale vehiculelor electrice hibride reîncărcabile. O metodologie care să stabilească obiective pentru parcul de vehicule național în funcție de puterea maximă totală a infrastructurii de reîncărcare accesibile publicului ar trebui să permită flexibilitatea pentru punerea în aplicare a diferitelor tehnologii de reîncărcare în statele membre.

(10)

Obiectivele bazate pe parcul de vehicule naționale ar trebui stabilite pe baza numărului total de vehicule electrice înmatriculate în statul membru respectiv , plus o marjă ce urmează a fi stabilită, de aproximativ 10 până la 20 %, urmând o metodologie comună care să țină seama de evoluțiile tehnologice, cum ar fi creșterea autonomiei vehiculelor electrice sau pătrunderea tot mai mare pe piață a punctelor de încărcare rapidă care pot reîncărca un număr mai mare de vehicule per punct de reîncărcare decât la un punct de reîncărcare normal. Metodologia trebuie, de asemenea, să ia în considerare diferitele modele de reîncărcare ale vehiculelor electrice pe bază de baterii și ale vehiculelor electrice hibride reîncărcabile. O metodologie care să stabilească obiective pentru parcul de vehicule național în funcție de puterea maximă totală a infrastructurii de reîncărcare accesibile publicului ar trebui să permită flexibilitatea pentru punerea în aplicare a diferitelor tehnologii de reîncărcare în statele membre.

Expunere de motive

Numărul total de vehicule electrice înmatriculate într-un stat membru nu este un criteriu suficient, deoarece el nu ține seama, de exemplu, de vehiculele din alte țări, în special în perioadele de vacanță, dar și în alte contexte, cum ar fi evenimente majore, târguri etc.

Amendamentul 9

Considerentul 34

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(34)

Aceste obiective ar trebui să țină seama de tipurile de nave deservite și de volumele lor de trafic. Porturile maritime cu volume reduse de trafic pentru anumite categorii de nave ar trebui exceptate de la cerințele obligatorii pentru categoriile de nave corespunzătoare, pe baza unui nivel minim al volumului de trafic, astfel încât să se evite instalarea unei capacități insuficient utilizate. În mod similar, obiectivele obligatorii nu ar trebui să vizeze cererea maximă, ci un volum suficient de mare, pentru a evita utilizarea insuficientă a capacității și pentru a ține seama de caracteristicile operaționale ale portului. Transportul maritim este o legătură importantă pentru coeziunea și dezvoltarea economică a insulelor din Uniune. Este posibil ca capacitatea de producție de energie din aceste insule să nu fie întotdeauna suficientă pentru a ține seama de cererea de energie necesară pentru a sprijini furnizarea alimentării cu energie electrică de la mal. Într-un astfel de caz, insulele ar trebui să fie scutite de această cerință, cu excepția cazului și până în momentul în care o astfel de conexiune electrică cu continentul va fi finalizată sau până când va exista o capacitate suficientă generată la nivel local din surse de energie nepoluante.

(34)

Aceste obiective ar trebui să țină seama de tipurile de nave deservite și de volumele lor de trafic. Porturile maritime cu volume reduse de trafic pentru anumite categorii de nave ar trebui exceptate de la cerințele obligatorii pentru categoriile de nave corespunzătoare, pe baza unui nivel minim al volumului de trafic, astfel încât să se evite instalarea unei capacități insuficient utilizate. În mod similar, obiectivele obligatorii nu ar trebui să vizeze cererea maximă, ci un volum suficient de mare, pentru a evita utilizarea insuficientă a capacității și pentru a ține seama de caracteristicile operaționale ale portului. Transportul maritim este o legătură importantă pentru coeziunea și dezvoltarea economică a insulelor și a regiunilor ultraperiferice din Uniune. Este posibil ca capacitatea de producție de energie din aceste insule și regiuni ultraperiferice să nu fie întotdeauna suficientă pentru a ține seama de cererea de energie necesară pentru a sprijini furnizarea alimentării cu energie electrică de la mal. Într-un astfel de caz, insulele și regiunile ultraperiferice ar trebui să fie scutite de această cerință, cu excepția cazului și până în momentul în care o astfel de conexiune electrică cu continentul sau cu țările învecinate va fi finalizată sau până când va exista o capacitate suficientă generată la nivel local din surse de energie nepoluante.

Expunere de motive

Motivele sunt evidente.

Amendamentul 10

Considerentul 37

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

[…] Cadrele naționale de politică existente ar trebui revizuite pentru a descrie în mod clar modul în care va fi satisfăcută de către statele membre o nevoie mult mai mare de infrastructuri de reîncărcare și de realimentare accesibile publicului, astfel cum prevăd obiectivele obligatorii. Revizuirea ar trebui să se bazeze pe o analiză teritorială, care să identifice diferitele nevoi ale diferitelor entități subnaționale și ar trebui să țină seama de expertiza locală și regională și de strategiile în materie de instalare a infrastructurii de realimentare care au fost deja elaborate de autoritățile locale și regionale. Cadrele revizuite ar trebui să vizeze în egală măsură toate modurile de transport, inclusiv pe cele pentru care nu există obiective obligatorii de instalare.

Expunere de motive

Definirea unor cadre naționale de politică pentru introducerea combustibililor alternativi trebuie să se bazeze pe o adevărată abordare de tip „guvernanță pe mai multe niveluri”, pentru a ține seama pe deplin de interesele autorităților regionale și locale și de strategiile lor în materie de instalare a infrastructurii pentru combustibili alternativi, care există deja în diverse „planuri de mobilitate urbană durabilă” (PMUD) sau în alte strategii regionale în materie de mobilitate.

Amendamentul 11

Considerentul 39

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(39)	Dezvoltarea și punerea în aplicare a cadrelor naționale de politică ale statelor membre ar trebui să fie facilitate de Comisie prin intermediul schimbului de informații și bune practici între statele membre.

(39)	Dezvoltarea și punerea în aplicare a cadrelor naționale de politică ale statelor membre ar trebui să fie facilitate de Comisie prin intermediul schimbului de informații și bune practici între statele membre și autoritățile regionale și locale .

Expunere de motive

În propunerea privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi trebuie integrat un cadru de guvernanță pe mai multe niveluri. Un astfel de cadru ar putea coordona instalarea în statele membre și ar putea aborda eventualele lacune.

Amendamentul 12

Considerentul 42

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

[…] statele membre ar trebui să instituie și să mențină instrumente adecvate pentru a promova instalarea infrastructurii de încărcare și de realimentare și pentru parcurile de vehicule captive, în special pentru autobuzele nepoluante și cu emisii zero la nivel local , și pentru încărcarea rapidă, precum și pentru posibilitățile de încărcare peste noapte ce sunt disponibile tuturor operatorilor de transport public .

Expunere de motive

Operatorii de transport public au nevoie de posibilități de realimentare pentru parcul lor, pentru încărcarea peste noapte și, de asemenea, pentru încărcarea rapidă pentru transportul pe distanțe lungi. Acestea ar trebui să fie accesibile publicului. Sunt necesare pârghii și stimulente politice pentru a oferi o astfel de infrastructură accesibilă publicului.

Amendamentul 13

Propunere de considerent nou după considerentul 45

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(45a)

Instrucțiunile de utilizare a punctelor de reîncărcare ar trebui să fie cât mai uniforme posibil pentru consumatori, procesele ar trebui standardizate, iar utilizarea punctelor de reîncărcare ar trebui să fie intuitivă și facilitată de pictograme; instrucțiunile ar trebui să fie disponibile în mai multe limbi. Trebuie asigurată compatibilitatea cu sistemele de operare ale dispozitivelor electronice comune (de exemplu, telefoane inteligente și tablete).

Expunere de motive

Pentru a permite consumatorilor să utilizeze punctele de reîncărcare cu cât mai mare ușurință și rapiditate posibil, procesul ar trebui să fie simplu și, după caz, standardizat, ținând cont, de exemplu, de acei utilizatori care nu cunosc limba locală.

Amendamentul 14

Considerentul 47

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(47)

Este esențial ca toți actorii din ecosistemul electromobilității să poată interacționa cu ușurință prin mijloace digitale pentru a oferi utilizatorului final cea mai bună calitate a serviciilor. Acest lucru necesită identificatori unici ai actorilor relevanți din lanțul valoric. În acest scop, statele membre ar trebui să desemneze o organizație de înregistrare a identificării („IDRO”) pentru emiterea și gestionarea codurilor unice de identificare („ID”) pentru a identifica, cel puțin, operatorii de puncte de reîncărcare și furnizorii de servicii de mobilitate. IDRO ar trebui să colecteze informații privind codurile de identificare pentru electromobilitate care sunt deja utilizate în statul membru respectiv, să emită noi coduri de electromobilitate, acolo unde este necesar, pentru operatorii de puncte de reîncărcare și furnizorii de servicii de mobilitate, în conformitate cu o logică comună convenită la nivelul Uniunii în care sunt formatate codurile de identificare pentru electromobilitate, să permită schimbul și verificarea unicității acestor coduri de electromobilitate prin intermediul unui posibil viitor registru comun de înregistrare a identificării („IDRR”). Comisia ar trebui să emită orientări tehnice privind înființarea unei astfel de organizații, pe baza acțiunii de sprijinire a programului privind „Colectarea de date referitoare la punctele de reîncărcare/realimentare cu combustibili alternativi și codurile unice de identificare aferente actorilor din domeniul electromobilității” („IDACS”).

(47)

Este esențial ca toți actorii din ecosistemul electromobilității să poată interacționa cu ușurință prin mijloace digitale pentru a oferi utilizatorului final cea mai bună calitate a serviciilor. Acest lucru necesită identificatori unici ai actorilor relevanți din lanțul valoric. Gama de actori ar trebui să fie cât mai largă posibil, inclusiv, în special, producătorii și distribuitorii de energie. În acest scop, statele membre ar trebui să desemneze o organizație de înregistrare a identificării („IDRO”) pentru emiterea și gestionarea codurilor unice de identificare („ID”) pentru a identifica, cel puțin, operatorii de puncte de reîncărcare și furnizorii de servicii de mobilitate. IDRO ar trebui să colecteze informații privind codurile de identificare pentru electromobilitate care sunt deja utilizate în statul membru respectiv, să emită noi coduri de electromobilitate, acolo unde este necesar, pentru operatorii de puncte de reîncărcare și furnizorii de servicii de mobilitate, în conformitate cu o logică comună convenită la nivelul Uniunii în care sunt formatate codurile de identificare pentru electromobilitate, să permită schimbul și verificarea unicității acestor coduri de electromobilitate prin intermediul unui posibil viitor registru comun de înregistrare a identificării („IDRR”). Comisia ar trebui să emită orientări tehnice privind înființarea unei astfel de organizații, pe baza acțiunii de sprijinire a programului privind „Colectarea de date referitoare la punctele de reîncărcare/realimentare cu combustibili alternativi și codurile unice de identificare aferente actorilor din domeniul electromobilității” („IDACS”). Obiectivul principal ar trebui să fie cooperarea transsectorială, pentru a maximiza sinergiile.

Expunere de motive

Ar trebui să se asigure că toți actorii relevanți cooperează și își asumă contribuțiile lor respective la întregul serviciu furnizat clienților și la exploatarea punctelor de reîncărcare.

Amendamentul 15

Considerentul 54

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

[…] Prin urmare , Comisia ar trebui să revizuiască prezentul regulament până la sfârșitul anului 2026, în special în ceea ce privește stabilirea obiectivelor pentru punctele de reîncărcare cu energie electrică pentru vehiculele grele, precum și a obiectivelor privind infrastructura pentru combustibili alternativi pentru navele și aeronavele cu emisii zero din sectoarele transportului naval și aviației.

[…] Comisia ar trebui să evalueze impactul prezentului regulament în termen de cel mult doi ani de la intrarea sa în vigoare, pe baza obiectivelor stabilite, ținând seama de întregul ciclu de viață al emisiilor vehiculelor pentru fiecare tehnologie și de impactul asupra emisiilor de CO2 provenite din transportul rutier, precum și de impactul fiecărei tehnologii asupra consumatorului (costul total aferent proprietății). De asemenea , Comisia ar trebui să revizuiască prezentul regulament până la sfârșitul anului 2026, în special în ceea ce privește stabilirea obiectivelor pentru punctele de reîncărcare cu energie electrică pentru vehiculele grele, precum și a obiectivelor privind infrastructura pentru combustibili alternativi pentru navele și aeronavele cu emisii zero din sectoarele transportului naval și aviației.

Expunere de motive

Evaluarea regulamentului ar trebui să se bazeze pe criterii specifice și, prin urmare, ar trebui să se facă trimitere la obiectivele specifice stabilite.

Amendamentul 16

Articolul 1 alineatul (3)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(3) Prezentul regulament instituie un mecanism de raportare pentru a stimula cooperarea și asigură o monitorizare solidă a progreselor. Mecanismul cuprinde un proces structurat, transparent și iterativ între Comisie și statele membre în scopul finalizării cadrelor naționale de politică și al punerii în aplicare ulterioare a acestora , precum și al acțiunilor corespunzătoare ale Comisiei.

(3) Prezentul regulament instituie un mecanism de raportare pentru a stimula cooperarea și asigură o monitorizare solidă a progreselor. Mecanismul cuprinde un proces de guvernanță structurat, transparent, iterativ și pe mai multe niveluri între Comisie și statele membre în scopul finalizării cadrelor naționale de politică , ținând seama de strategiile de la nivel local și regional în materie de instalare a infrastructurii pentru combustibili alternativi, deja elaborate de către autoritățile locale și regionale , și al punerii lor în aplicare ulterioare, precum și al acțiunilor corespunzătoare ale Comisiei.

Expunere de motive

Definirea unor cadre naționale de politică pentru introducerea combustibililor alternativi trebuie să se bazeze pe o adevărată abordare de tip „guvernanță pe mai multe niveluri”, pentru a ține seama pe deplin de interesele autorităților regionale și locale și de strategiile lor în materie de instalare a infrastructurii pentru combustibili alternativi care există deja în diverse „planuri de mobilitate urbană durabilă” (PMUD) sau în alte strategii regionale în materie de mobilitate.

Amendamentul 17

Articolul 3

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(1) Statele membre se asigură că:

—	sunt instalate stații de reîncărcare pentru vehicule ușoare accesibile publicului în mod proporțional cu adoptarea folosirii vehiculelor electrice ușoare;

—	sunt instalate stații de reîncărcare pentru vehicule ușoare accesibile publicului în mod proporțional cu adoptarea folosirii vehiculelor electrice ușoare;

—	pe teritoriul lor sunt instalate stații de reîncărcare accesibile publicului destinate vehiculelor ușoare care asigură o putere de ieșire suficientă pentru vehiculele respective.

—	pe teritoriul lor , într-un mod echilibrat din punct de vedere teritorial, sunt instalate stații de reîncărcare accesibile publicului destinate vehiculelor ușoare care asigură o putere de ieșire suficientă pentru vehiculele respective.

În acest scop, statele membre se asigură că, la sfârșitul fiecărui an, începând cu anul menționat la articolul 24, sunt îndeplinite cumulativ următoarele obiective privind puterea de ieșire:

(a)	pentru fiecare vehicul electric ușor pe bază de baterii înmatriculat pe teritoriul lor, este furnizată o putere de ieșire totală de cel puțin 1 kW prin intermediul unor stații de reîncărcare accesibile publicului; și

(a)	pentru fiecare vehicul electric ușor pe bază de baterii înmatriculat pe teritoriul lor, este furnizată o putere de ieșire totală de cel puțin 1 kW prin intermediul unor stații de reîncărcare accesibile publicului; și

(b)	pentru fiecare vehicul ușor electric hibrid reîncărcabil înmatriculat pe teritoriul lor, se asigură o putere de ieșire totală de cel puțin 0,66 kW prin intermediul unor stații de reîncărcare accesibile publicului.

(b)	pentru fiecare vehicul ușor electric hibrid reîncărcabil înmatriculat pe teritoriul lor, se asigură o putere de ieșire totală de cel puțin 0,66 kW prin intermediul unor stații de reîncărcare accesibile publicului.

(2) […]

(3) Statele membre învecinate se asigură că distanțele maxime menționate la literele (a) și (b) nu sunt depășite pentru tronsoanele transfrontaliere ale rețelei centrale TEN-T și ale rețelei globale TEN-T.

(3) În plus, statele membre trebuie să țină seama de obiectivele articolului 174 din TFUE atunci când construiesc și promovează infrastructura de încărcare în sensul alineatului (2), asigurând disponibilitatea în zonele mai puțin populate.

(4) Statele membre învecinate se asigură că distanțele maxime menționate la literele (a) și (b) nu sunt depășite pentru tronsoanele transfrontaliere ale rețelei centrale TEN-T și ale rețelei globale TEN-T.

Expunere de motive

Pentru a promova sisteme de propulsie alternative, infrastructura de încărcare necesară trebuie să fie disponibilă și în afara rețelelor TEN-T în zonele în care numărul de utilizatori este mai mic din cauza densității mai scăzute a populației și în care instalarea privată este mai puțin profitabilă.

Amendamentul 18

Articolul 3 alineatul (2)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(2) Statele membre asigură o acoperire minimă a punctelor de reîncărcare accesibile publicului destinate vehiculelor ușoare pe rețeaua rutieră de pe teritoriul lor. În acest scop, statele membre se asigură că:

(a)	de-a lungul rețelei centrale TEN-T, în fiecare direcție de deplasare sunt instalate grupuri de reîncărcare accesibile publicului, destinate vehiculelor ușoare, la o distanță maximă de 60 km între ele și care îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)	de-a lungul rețelei centrale TEN-T, în fiecare direcție de deplasare sunt instalate grupuri de reîncărcare accesibile publicului, destinate vehiculelor ușoare, la o distanță maximă de 60 km între ele și care îndeplinesc următoarele cerințe:

(i)	până la 31 decembrie 2025, fiecare grup de reîncărcare trebuie să furnizeze putere de ieșire de cel puțin 300 kW și să includă cel puțin o stație de reîncărcare cu o putere de ieșire individuală de cel puțin 150 kW;

(i)	până la 31 decembrie 2025, fiecare grup de reîncărcare trebuie să furnizeze putere de ieșire de cel puțin 500 kW și să includă cel puțin o stație de reîncărcare cu o putere de ieșire individuală de cel puțin 250 kW;

(ii)	până la 31 decembrie 2030, fiecare grup de reîncărcare trebuie să furnizeze o putere de ieșire de cel puțin 600 kW și să includă cel puțin două stații de reîncărcare cu o putere de ieșire individuală de cel puțin 150 kW;

(ii)	până la 31 decembrie 2030, fiecare grup de reîncărcare trebuie să furnizeze o putere de ieșire de cel puțin 900 kW și să includă cel puțin două stații de reîncărcare cu o putere de ieșire individuală de cel puțin 250 kW;

(b)	de-a lungul rețelei globale TEN-T, în fiecare direcție de deplasare sunt instalate grupuri de reîncărcare accesibile publicului, destinate vehiculelor ușoare, la o distanță maximă de 60 km între ele și care îndeplinesc următoarele cerințe:

(b)	de-a lungul rețelei globale TEN-T, în fiecare direcție de deplasare sunt instalate grupuri de reîncărcare accesibile publicului, destinate vehiculelor ușoare, la o distanță maximă de 60 km între ele și care îndeplinesc următoarele cerințe:

(i)	până la 31 decembrie 2030, fiecare grup de reîncărcare trebuie să furnizeze putere de ieșire de cel puțin 300 kW și să includă cel puțin o stație de reîncărcare cu o putere de ieșire individuală de cel puțin 150 kW;

(i)	până la 31 decembrie 2030, fiecare grup de reîncărcare trebuie să furnizeze putere de ieșire de cel puțin 500 kW și să includă cel puțin o stație de reîncărcare cu o putere de ieșire individuală de cel puțin 250 kW;

(ii)	până la 31 decembrie 2035, fiecare grup de reîncărcare trebuie să furnizeze o putere de ieșire de cel puțin 600 kW și să includă cel puțin două stații de reîncărcare cu o putere de ieșire individuală de cel puțin 150 kW.

(ii)	până la 31 decembrie 2035, fiecare grup de reîncărcare trebuie să furnizeze o putere de ieșire de cel puțin 900 kW și să includă cel puțin două stații de reîncărcare cu o putere de ieșire individuală de cel puțin 250 kW;

(c)

în cazuri justificate în mod corespunzător, în care caracteristicile specifice ale anumitor regiuni (cum ar fi poziția geografică, condițiile dificile de relief sau densitatea populației) și în care o cerință bazată pe distanță este dificil de justificat din punctul de vedere al raportului cost-beneficiu la nivel socioeconomic, pot fi instalate puteri de ieșire mai mici; cu toate acestea, fiecare grup de reîncărcare trebuie să ofere o putere de ieșire de cel puțin 300 kW și să includă cel puțin o stație de reîncărcare cu o putere de ieșire individuală de cel puțin 150 kW. Statele membre trebuie să raporteze aceste scutiri Comisiei Europene.

Expunere de motive

Un recent studiu al Parlamentului European (1) a concluzionat că puterea de încărcare propusă pentru punctele de încărcare de pe TEN-T și din nodurile urbane este prea scăzută. Acest lucru ar putea împiedica adoptarea vehiculelor electrice.

În ceea ce privește scutirile, o abordare bazată exclusiv pe distanță a localizării infrastructurii de încărcare nu este coerentă cu necesitățile de la nivel local și regional în materie de infrastructură de realimentare. Stabilirea acelorași obiective bazate pe distanță și a acelorași obiective privind volumul de încărcare pentru întreaga Uniune nu ține seama de diferențele regionale (densitatea populației, poziția geografică).

Amendamentul 19

Articolul 4 alineatul (1)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

[…]

(d)	până la 31 decembrie 2025, în fiecare nod urban sunt instalate puncte de reîncărcare destinate vehiculelor grele, cu o putere de ieșire cumulată de cel puțin 600 kW, furnizate de stații de reîncărcare cu o putere de ieșire individuală de cel puțin 150 kW;

(d)	până la 31 decembrie 2025, în fiecare nod urban sunt instalate puncte de reîncărcare destinate vehiculelor grele, cu o putere de ieșire cumulată de cel puțin 900 kW, furnizate de stații de reîncărcare cu o putere de ieșire individuală de cel puțin 300 kW;

(e)	până la 31 decembrie 2030, în fiecare nod urban sunt instalate puncte de reîncărcare destinate vehiculelor grele, cu o putere de ieșire cumulată de cel puțin 1 200 kW, furnizate de stații de reîncărcare cu o putere de ieșire individuală de cel puțin 150 kW.

(e)	până la 31 decembrie 2030, în fiecare nod urban sunt instalate puncte de reîncărcare destinate vehiculelor grele, cu o putere de ieșire cumulată de cel puțin 2 000 kW, furnizate de stații de reîncărcare cu o putere de ieșire individuală de cel puțin 300 kW;

(f)

în cazuri justificate în mod corespunzător, în care caracteristicile specifice ale anumitor regiuni (cum ar fi localizarea geografică, condițiile dificile de relief sau densitatea populației) și în care o cerință bazată pe distanță este dificil de justificat din punctul de vedere al raportului cost-beneficiu la nivel socioeconomic, pot fi instalate puteri de ieșire mai mici, însă cu o putere cumulată de cel puțin 600 kW pentru vehiculele grele și de cel puțin 150 kW pentru puterea de ieșire individuală. Statele membre trebuie să raporteze aceste scutiri Comisiei Europene.

Expunere de motive

Aceleași motive ca la amendamentul 18.

Amendamentul 20

Articolul 6 alineatul (1)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
(1) Statele membre se asigură că, pe teritoriul lor, un număr minim de stații de realimentare cu hidrogen accesibile publicului sunt instalate până la 31 decembrie 2030 .	(1) Statele membre se asigură că, pe teritoriul lor, un număr minim de stații de realimentare cu hidrogen accesibile publicului sunt instalate până la 31 decembrie 2027 .
În acest scop, statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2030 , stațiile de realimentare cu hidrogen accesibile publicului, cu o capacitate minimă de 2 t/zi și echipate cu un generator de 700 bari, sunt instalate la o distanță maximă de 150 km între ele de-a lungul rețelei centrale TEN-T și al rețelei globale TEN-T. […]	În acest scop, statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2027 , stațiile de realimentare cu hidrogen accesibile publicului, cu o capacitate minimă de 4 t/zi și echipate cu un generator de 700 bari, sunt instalate la o distanță maximă de 150 km între ele de-a lungul rețelei centrale TEN-T și al rețelei globale TEN-T. […]

Expunere de motive

În multe state membre și regiuni există deja proiecte pe bază de hidrogen destinate camioanelor. Acestea au nevoie cât mai din timp de certitudine în ceea ce privește planificarea. Prin urmare, ar trebui să se prevadă un orizont de timp mai scurt și o performanță mai ridicată.

Amendamentul 21

Articolul 13 alineatul (3)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(3) Statele membre se asigură că, în cadrele naționale de politică, sunt luate în considerare , după caz, interesele autorităților regionale și locale, în special atunci când este vorba de infrastructura de reîncărcare și de realimentare pentru transportul public, precum și cele ale părților interesate în cauză.

(3) Statele membre se asigură că, în cadrele naționale de politică, sunt luate în considerare interesele autorităților regionale și locale, în special atunci când este vorba de infrastructura de reîncărcare și de realimentare pentru transportul public, precum și cele ale părților interesate în cauză. Cadrele naționale de politică includ un mecanism de consultare a nivelului subnațional pentru a integra un circuit permanent de feedback al nivelului local în respectivele strategii ale statelor membre în materie de instalare a infrastructurii pentru combustibili alternativi. Infrastructura pentru combustibili alternativi trebuie să fie disponibilă în toate regiunile. Prin urmare, ar trebui incluse obiective de instalare a infrastructurii pentru combustibili alternativi la nivel regional (NUTS 2), pentru a se asigura coeziunea la nivelul Uniunii.

Expunere de motive

Deși considerentele 16 și 38 indică nevoia de a include o abordare pe mai multe niveluri în cadrele naționale de politică, acest aspect nu este definit în continuare la articolul corespunzător, ceea ce ar însemna pierderea oportunității de a integra un mecanism de consultare pentru autoritățile locale și regionale în cadrele naționale de politică, care ar permite includerea unui feedback valoros de la nivel regional în respectivele strategii ale statelor membre în materie de instalare a infrastructurii pentru combustibili alternativi și ar asigura o coerență generală a acesteia.

Amendamentul 22

Articolul 13 alineatul (4)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
(4) Acolo unde este necesar, statele membre cooperează, prin consultări sau prin intermediul cadrelor de politică comune, pentru a asigura coerența și coordonarea măsurilor necesare pentru realizarea obiectivelor prezentului regulament. […]	(4) Statele membre cooperează, prin consultări sau prin intermediul cadrelor de politică comune, pentru a asigura coerența și coordonarea măsurilor necesare pentru realizarea obiectivelor prezentului regulament cu nivelul subnațional și a garanta că aceste măsuri respectă principiul subsidiarității și guvernanța pe mai multe niveluri . […]

Expunere de motive

Aceleași motive ca la amendamentul 21.

II. RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Tranziția justă

subliniază că trebuie întreprinse cercetări și cartografieri ale consecințelor și tendințelor în materie de ocupare a forței de muncă ale tranziției către o industrie a autovehiculelor neutră din punct de vedere climatic. Astfel, Comisia ar trebui să evalueze impactul teritorial al regulamentului supus examinării asupra industriei autovehiculelor, a forței de muncă și a regiunilor producătoare de automobile;

subliniază că transformarea industriei europene a autovehiculelor în direcția unor vehicule cu emisii zero este cea mai amplă schimbare structurală din acest sector până în prezent, cu numeroase efecte asupra lucrătorilor, furnizorilor și producătorilor de autovehicule din Europa. Având în vedere această transformare majoră a unuia dintre principalele sectoare europene, CoR solicită Comisiei Europene să inițieze un dialog strategic global și pe termen lung privind transformarea sectorului autovehiculelor în UE cu toate părțile interesate relevante (OEM, furnizori, sindicate, mediul academic, asociații de mediu, ONG-uri, societatea civilă, regiuni și orașe etc.), pentru a acompania, analiza și sprijini politic schimbările structurale din acest sector. Sprijină formele de cooperare existente la nivelul UE, care implică autoritățile regionale și locale, cum ar fi Alianța pentru competențe în domeniul autovehiculelor, axată pe recalificarea și perfecționarea lucrătorilor din sectorul autovehiculelor, dezvoltarea informațiilor și promovarea dialogului între toți partenerii relevanți și părțile interesate din sector;

sprijină elaborarea unor planuri specifice privind perfecționarea și recalificarea, precum și formarea și realocarea lucrătorilor din sectorul autovehiculelor, în special a celor din regiunile cele mai afectate de tranziție;

sprijină punerea la dispoziție a unor resurse publice pentru un program de tranziție justă pentru ecosistemul autovehiculelor. Modelul său ar trebui să fie actuala Platformă pentru o tranziție justă. Finanțarea planurilor regionale prin intermediul mecanismului pentru o tranziție justă vizează milioane de lucrători din domeniile industriale cu un consum ridicat de cărbune, cum ar fi exploatările miniere ale cărbunelui, incluzând un fond pentru o tranziție justă specific;

îndeamnă Comisia să instituie un „mecanism european pentru o tranziție justă a sectorului autovehiculelor și a regiunilor producătoare de autovehicule”, care ar trebui să se bazeze pe fondurile europene și să se asigure că abordează provocările din regiunile cele mai afectate de transformare și că ajunge la toate IMM-urile din lanțul de aprovizionare în vederea adaptării la schimbările de la nivelul lanțului de aprovizionare al sectorului autovehiculelor;

acest mecanism pentru o tranziție justă ar trebui să se bazeze pe următoarele principii:

(a)	resurse adecvate;

(b)	sprijin în materie de politic și schimb de bune practici;

(c)	planificarea tranziției și dialog social.

Fondurile alocate în cadrul mecanismului trebuie să vizeze în mod direct forța de muncă afectată și să fie distribuite în mod transparent prin intermediul regiunilor și orașelor, în strânsă cooperare cu autoritățile publice competente în materie de formare și de învățare pe tot parcursul vieții. Ele nu ar trebui să fie o măsură de salvgardare a întreprinderilor din industria autovehiculelor, ci o investiție publică în recalificarea, diversificarea și educarea forței de muncă;

salută inițiativa privind o „Alianță a regiunilor pentru o tranziție justă și echitabilă a industriei europene a autovehiculelor și a componentelor pentru autovehicule”. Aceste regiuni, cu un sector puternic al autovehiculelor, doresc să joace un rol activ în asigurarea faptului că nicio regiune nu este lăsată în urmă și că noul sistem de mobilitate durabil și bazat pe combustibili alternativi este abordabil ca preț și accesibil tuturor cetățenilor din toate regiunile. CoR sprijină pe deplin solicitarea Alianței privind un mecanism de tranziție justă pentru regiunile care depind de industria autovehiculelor, pentru a gestiona schimbările din acest sector;

subliniază că ar trebui puse la dispoziție, pentru nivelul local și cel regional, fonduri pentru investițiile în învățământul profesional și în domeniul înaltei tehnologii necesare pentru noile competențe în materie de electromobilitate;

sprijină menținerea în același teritoriu a noilor operațiuni privind alte tipuri de mobilitate ale fiecărei întreprinderi din industria autovehiculelor, acordându-se prioritate fabricilor existente;

Infrastructura pentru combustibili alternativi

10.

consideră că instalarea infrastructurii de încărcare și realimentare pentru grupurile motopropulsoare alternative, împreună cu noile standarde privind emisiile de CO2 și, în special, cu viteza de creștere a electromobilității, reprezintă o condiție esențială pentru realizarea obiectivelor climatice la nivel european, național și regional. Obligațiile prevăzute de UE până în momentul de față referitoare la cerințele privind infrastructura de reîncărcare și de realimentare nu sunt suficiente în acest scop;

11.

salută faptul că, prin transformarea Directivei privind infrastructura pentru combustibili alternativi (AFID) într-un regulament (AFIR), Comisia propune pentru prima dată cerințe minime obligatorii la nivelul UE, uniforme și, mai ales, cerințe minime intermodale pentru această infrastructură în statele membre;

12.

sprijină decarbonizarea completă a sectorului transportului rutier până în 2050;

13.

subliniază că, în principiu, trebuie să existe deschidere față de producători în ceea ce privește diferitele tipuri de propulsie și soluțiile tehnice pentru a atinge obiectivul ca, începând cu 2035, în UE să fie înmatriculate doar vehicule cu emisii zero;

14.

în virtutea principiului neutralității tehnologice, Comisia trebuie să asigure competitivitatea tehnologică, precum și alternative pentru zonele rurale și îndepărtate, precum biocombustibilii alternativi (a se vedea criteriile de durabilitate pentru biocombustibili din anexa IX la Directiva privind energia din surse regenerabile);

15.

solicită o evaluare a intensității emisiilor biocombustibililor (2); această evaluare trebuie să țină seama de întregul ciclu de viață al biocombustibilului și de impactul său asupra schimbării destinației terenului, inclusiv a factorilor indirecți ai acestei schimbări, asupra biodiversității și asupra securității alimentare;

16.

o atenție deosebită trebuie acordată:

—	punctelor de încărcare accesibile publicului din zonele urbane în care un număr tot mai mare de vehicule electrice nu vor avea acces la parcări private;

—	punctelor de încărcare accesibile publicului din zonele îndepărtate și rurale;

17.

solicită adoptarea de măsuri pentru a promova dezvoltarea utilizării tehnologiei hidrogenului în transporturi, aceasta aflându-se într-o etapă dinamică, și crearea condițiilor necesare pentru o rețea suficient de extinsă a punctelor de realimentare cu hidrogen, de îndată ce vor fi disponibile soluțiile tehnice necesare și se vor cunoaște dimensiunile cererii. Anii 2027 și 2035 reprezintă jaloane naturale pentru o foaie de parcurs cu măsurile corespunzătoare, inclusiv pregătirea actelor și a deciziilor juridice necesare. În cazul în care caracteristicile specifice ale regiunii (de exemplu, localizarea geografică sau densitatea populației) fac dificilă justificarea cerințelor stabilite în lumina beneficiilor economice globale, ar trebui să fie posibilă acordarea de derogări în cazuri justificate în mod corespunzător;

18.

subliniază nevoia unei infrastructuri specifice pentru vehiculele grele de marfă, în special transportul public;

19.

facilitarea accesului la stații de încărcare inteligente și rapide, precum și la informații privind disponibilitatea stațiilor de încărcare, soluțiile de plată, tarifele de încărcare (transparența prețurilor) etc. este esențială;

20.

solicită să se acorde prioritate măsurilor care prevăd un transfer al transportului de mărfuri către transportul feroviar în vederea echilibrării investițiilor în sisteme alternative de propulsie rutieră;

Aspecte generale

21.

salută intenția de a aborda standardele privind emisiile provenite de la vehicule pentru a atinge obiectivul neutralității emisiilor de dioxid de carbon. În cifre absolute, autoturismele și camionetele generează cea mai mare parte a emisiilor de CO2 din sectorul transporturilor, iar media emisiilor provenite de la autoturismele cu motoare cu ardere internă este în creștere;

22.

subliniază problema pieței de autoturisme de ocazie cu autoturisme poluante din statele membre din Europa Centrală și de Est, care transferă problemele legate de poluarea toxică și de „relocarea emisiilor de dioxid de carbon” către regiunile mai puțin dezvoltate. Acest fapt subminează coeziunea UE și contravine valorii fundamentale conform căreia toți cetățenii UE au dreptul egal la aer curat. Prin urmare, Comisia ar trebui să asigure limitarea fluxului de autovehicule vechi și poluante într-un mod care să asigure protecția mediului și a sănătății publice și alinierea la piața unică;

23.

propune elaborarea unui nou standard Euro7/VII, care să fie adaptat la posibilitățile tehnice existente de reducere a poluării. În principiu, cerințele standardului Euro 7/VII nu ar trebui să submineze costurile de inovare ridicate necesare ale sectorului în motoare noi pentru atingerea obiectivelor climatice;

24.

dat fiind impactul potențial al regulamentului supus examinării asupra autorităților locale și regionale, CoR subliniază importanța de a fi informat de colegiuitori, în acord cu principiul cooperării loiale, cu privire la toate modificările aduse propunerii inițiale în fiecare etapă a procedurii legislative, inclusiv cu privire la negocierile din cadrul trilogurilor, astfel încât CoR să-și poată îndeplini prerogativele prevăzute în tratat (articolul 91 din TFUE);

25.

consideră că ambele proiecte de regulamente respectă cerințele principiilor proporționalității și subsidiarității. Valoarea adăugată a acțiunii UE în acest domeniu și caracterul adecvat al temeiurilor juridice alese de Comisie sunt evidente și coerente. Regretă totuși că, spre deosebire de alte propuneri prezentate în cadrul pachetului legislativ „Pregătiți pentru 55”, propunerea de regulament privind instalarea infrastructurii pentru combustibilii alternativi [COM(2021) 559] nu a fost însoțită de o grilă de evaluare a subsidiarității și ia act de faptul că două parlamente naționale au emis un aviz motivat privind nerespectarea principiului subsidiarității până la termenul stabilit, 8 noiembrie 2021.

Bruxelles, 26 ianuarie 2022.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Apostolos TZITZIKOSTAS

(1) Research for TRAN Committee – Alternative fuel infrastructures for heavy-duty vehicles | Think Tank | Parlamentul European (europa.eu).

(2) The land use change impact of biofuels consumed in the EU – Quantification of area and greenhouse gas impacts (Impactul biocombustibililor utilizați în UE asupra schimbării destinației terenurilor – Cuantificarea impactului în termeni de suprafață și de emisii de gaze cu efect de seră) https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/Final%20Report_GLOBIOM_publication.pdf

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 270

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 65 13 iulie 2022

Cuprins		Pagina
	I Rezoluții, recomandări și avize
	REZOLUŢII
	Comitetul Regiunilor
	Interactio – la distanță – A 148-a sesiune plenară a CoR, 26.1.2022-27.1.2022
2022/C 270/01	Rezoluția Comitetului European al Regiunilor pe tema Contribuția autorităților locale și regionale la Conferința privind viitorul Europei	1
	AVIZE
	Comitetul Regiunilor
	Interactio – la distanță – A 148-a sesiune plenară a CoR, 26.1.2022-27.1.2022
2022/C 270/02	Avizul Comitetului Regiunilor – Cadrul strategic al UE privind sănătatea și securitatea la locul de muncă 2021-2027	8
2022/C 270/03	Avizul Comitetului European al Regiunilor – Autoritățile locale și regionale accelerează punerea în aplicare a Inițiativei UE privind polenizatorii	13
2022/C 270/04	Avizul Comitetului European al Regiunilor – O viziune pe termen lung pentru zonele rurale ale UE	18
2022/C 270/05	Avizul Comitetului European al Regiunilor pe tema Egalitatea de gen și schimbările climatice: către integrarea perspectivei de gen în Pactul verde european	25
2022/C 270/06	Avizul Comitetului European al Regiunilor – Plan de acțiune al UE: Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului	31

	III Acte pregătitoare
	Comitetul Regiunilor
	Interactio – la distanță – A 148-a sesiune plenară a CoR, 26.1.2022-27.1.2022
2022/C 270/07	Avizul Comitetului European al Regiunilor – Către un transport rutier cu emisii zero: instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi și consolidarea standardelor de performanță privind emisiile de CO2	38