INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/2

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 17 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Audiencia Provincial de Zaragoza – Spania) – MA/Ibercaja Banco, SA

(Cauza C-600/19) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 93/13/CEE - Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii - Principiul echivalenței - Principiul efectivității - Procedură de executare ipotecară - Caracter abuziv al clauzei care stabilește nivelul nominal al dobânzilor moratorii și al clauzei privind exigibilitatea anticipată care figurează în contractul de împrumut - Autoritate de lucru judecat și decădere - Pierdere a posibilității de a invoca în fața unei instanțe caracterul abuziv al unei clauze contractuale - Competența de control din oficiu a instanței naționale)

(2022/C 266/02)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Zaragoza

Părțile din procedura principală

Reclamant: MA

Pârâtă: Ibercaja Banco, SA

Cu participarea: PO

Dispozitivul

Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale care, din cauza efectului autorității de lucru judecat și al decăderii, nu permite nici instanței să examineze din oficiu caracterul abuziv al clauzelor contractuale în cadrul unei proceduri de executare ipotecară, nici consumatorului să invoce, după expirarea termenului de formulare a contestației, caracterul abuziv al acestor clauze în cadrul respectivei proceduri sau în cadrul unei proceduri declarative subsecvente, în cazul în care clauzele amintite au făcut deja obiectul, la momentul începerii procedurii de executare ipotecară, al unei examinări din oficiu de către instanță a caracterului lor eventual abuziv, dar în hotărârea judecătorească de încuviințare a executării ipotecare nu se regăsește o motivare, fie ea chiar sumară, care să precizeze efectuarea acestei examinări și nici nu se indică faptul că aprecierea făcută de această instanță la finalul respectivei examinări nu va mai putea fi repusă în discuție în situația în care nu este formulată o contestație în termenul menționat.

Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații naționale care nu permite unei instanțe naționale să examineze, din oficiu sau la cererea consumatorului, caracterul eventual abuziv al unor clauze contractuale în cazul în care garanția ipotecară a fost executată, bunul ipotecat a fost vândut, iar dreptul de proprietate asupra bunului a fost transferat unui terț, cu condiția ca respectivul consumator, al cărui bun a făcut obiectul unei proceduri de executare ipotecară, să poată să își valorifice drepturile în cadrul unei proceduri subsecvente, în scopul de a obține repararea, în temeiul acestei directive, a consecințelor financiare ce rezultă din aplicarea unor clauze abuzive.

(1) JO C 357, 21.10.2019.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/3

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 17 mai 2022 (cereri de decizie preliminară formulate de Tribunale di Milano – Italia) – SPV Project 1503 Srl, Dobank SpA/YB (C-693/19), Banco di Desio e della Brianza SpA și alții/YX, ZW (C-831/19)

(Cauzele conexate C-693/19 și C-831/19) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 93/13/CEE - Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii - Principiul echivalenței - Principiul efectivității - Proceduri de somație de plată și de poprire la terți - Autoritate de lucru judecat care acoperă implicit validitatea clauzelor din titlul executoriu - Competența instanței de executare de a examina din oficiu caracterul eventual abuziv al unei clauze)

(2022/C 266/03)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Milano

Părțile din procedura principală

Reclamante: SPV Project 1503 Srl, SpA Dobank SpA (C-693/19), Banco di Desio e della Brianza SpA, Banca di Credito Cooperativo di Carugate e Inzago sc, Intesa Sanpaolo SpA, Banca Popolare di Sondrio s.c.p.a, Cerved Credit Management (C-831/19)

Pârâți: YB (C-693/19), YX, ZW (C-831/19)

Dispozitivul

Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care prevede că, în cazul în care o somație de plată emisă de o instanță la cererea unui creditor nu a făcut obiectul unei contestații formulate de debitor, instanța de executare nu poate, pentru motivul că autoritatea de lucru judecat pe care o are somația respectivă acoperă implicit validitatea clauzelor amintite, excluzând orice examinare a validității acestora din urmă, să controleze ulterior eventualul caracter abuziv al clauzelor contractului care au servit drept temei al somației menționate. Împrejurarea că, la data la care somația a rămas definitivă, debitorul nu cunoștea faptul că putea fi calificat drept „consumator” în sensul directivei respective este lipsită de relevanță în această privință.

(1) JO C 432, 23.12.2019.

JO C 36, 3.2.2020.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/4

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 17 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Judecătoria Sector 2 București – România) – IO/Impuls Leasing România IFN SA

(Cauza C-725/19) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 93/13/CEE - Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii - Principiul echivalenței - Principiul efectivității - Procedură de executare silită a unui contract de leasing financiar care constituie titlu executoriu - Contestație la executare - Reglementare națională care nu permite instanței sesizate cu această contestație să verifice caracterul abuziv al clauzelor unui titlu executoriu - Competența instanței de executare de a examina din oficiu caracterul eventual abuziv al unei clauze - Existența unei acțiuni de drept comun care permite controlul caracterului abuziv al clauzelor menționate - Cerința unei cauțiuni pentru suspendarea procedurii de executare silită)

(2022/C 266/04)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Judecătoria Sector 2 București

Părțile din procedura principală

Contestator: IO

Intimată: Impuls Leasing România IFN SA

Dispozitivul

Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie să fie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale care nu permite instanței de executare silită a unei creanțe, sesizată cu o contestație la această executare, să aprecieze, din oficiu sau la cererea consumatorului, caracterul abuziv al clauzelor unui contract încheiat între un consumator și un profesionist care constituie titlu executoriu, din moment ce instanța de fond, care poate fi sesizată cu o acțiune distinctă de drept comun în vederea examinării caracterului eventual abuziv al clauzelor unui asemenea contract, nu poate suspenda procedura de executare silită până la pronunțarea unei hotărâri pe fond decât în urma plății unei cauțiuni la un nivel care poate descuraja consumatorul să introducă și să mențină o asemenea acțiune.

(1) JO C 54, 17.2.2020.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/4

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 17 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Supremo – Spania) – L/Unicaja Banco SA, fostă Banco de Caja España de Inversiones, Salamanca y Soria, S.A.U.

(Cauza C-869/19) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 93/13/CEE - Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii - Principiul echivalenței - Principiul efectivității - Contract de ipotecă - Caracter abuziv al „clauzei prag” prevăzute de acest contract - Norme naționale privind procedura jurisdicțională de apel - Limitarea în timp a constatării nulității unei clauze abuzive - Restituire - Competență de control din oficiu a instanței naționale de apel)

(2022/C 266/05)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo

Părțile din procedura principală

Recurentă: L

Intimată: Unicaja Banco SA, fostă Banco de Caja España de Inversiones, Salamanca y Soria, S.A.U.

Dispozitivul

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 trebuie interpretat în sensul că se opune aplicării principiilor procedurii jurisdicționale naționale în temeiul cărora o instanță națională sesizată cu un apel împotriva unei hotărâri care limitează în timp restituirea sumelor plătite în mod nejustificat de consumator în temeiul unei clauze declarate abuzive nu poate să invoce din oficiu un motiv întemeiat pe încălcarea acestei dispoziții și să dispună restituirea totală a sumelor respective, în cazul în care necontestarea acestei limitări în timp de către consumatorul în discuție nu poate fi atribuită unei pasivități totale din partea sa.

(1) JO C 87, 16.3.2020.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/5

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – HEITEC AG/HEITECH Promotion GmbH, RW

(Cauza C-466/20) (1)

(Trimitere preliminară - Mărci - Directiva 2008/95/CE - Articolul 9 - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolele 54, 110 și 111 - Limitare a drepturilor ca urmare a toleranței - Noțiunea de „toleranță” - Întreruperea termenului de limitare a drepturilor - Punere în întârziere - Data întreruperii termenului de limitare a drepturilor în cazul introducerii unei acțiuni în justiție - Efectele limitării drepturilor - Cereri de acordare a unor daune interese, de furnizare de informații și de distrugere de produse)

(2022/C 266/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: HEITEC AG

Pârâtă: HEITECH Promotion GmbH, RW

Dispozitivul

Articolul 9 din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci, precum și articolele 54, 110 și 111 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară trebuie interpretate în sensul că un act precum punerea în întârziere, prin care titularul unei mărci anterioare sau al unui alt drept anterior se opune utilizării unei mărci ulterioare, fără a lua însă măsurile necesare pentru a obține o soluție obligatorie din punct de vedere juridic, nu pune capăt toleranței și, în consecință, nu întrerupe termenul de prescripție menționat în dispozițiile respective.

Articolul 9 din Directiva 2008/95, precum și articolele 54, 110 și 111 din Regulamentul nr. 207/2009 trebuie interpretate în sensul că nu se poate considera că împiedică limitarea drepturilor ca urmare a toleranței prevăzută de aceste dispoziții introducerea unei acțiuni în justiție prin care titularul unei mărci anterioare sau al unui alt drept anterior solicită declararea nulității unei mărci ulterioare sau se opune utilizării acesteia, în cazul în care actul de sesizare a instanței, deși a fost depus înainte de expirarea termenului de limitare a drepturilor, nu îndeplinea, ca urmare a unei lipse de diligență a reclamantei, cerințele legislației naționale aplicabile în privința notificării, iar neregularitățile au fost îndreptate abia după această dată pentru motive imputabile reclamantei.

Articolul 9 din Directiva 2008/95, precum și articolele 54, 110 și 111 din Regulamentul nr. 207/2009 trebuie interpretate în sensul că, atunci când titularul unei mărci anterioare sau al unui alt drept anterior, în sensul acestor dispoziții, este decăzut din dreptul de a solicita declararea nulității unei mărci ulterioare și de a solicita încetarea utilizării acesteia, această decădere îl împiedică de asemenea să formuleze cereri accesorii sau conexe, cum ar fi cereri de acordare a unor daune interese, de a solicita informații sau de distrugere de produse.

(1) JO C 443, 21.12.2020.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/6

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Spetsializiran nakazatelen sad – Bulgaria) – procedura penală împotriva lui IR

(Cauza C-569/20) (1)

(„Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie penală - Directiva (UE) 2016/343 - Articolul 8 - Dreptul de a fi prezent la proces - Informare cu privire la proces - Imposibilitatea de a localiza persoana suspectată sau acuzată în pofida eforturilor rezonabile depuse de autoritățile competente - Posibilitatea unui proces și a unei condamnări în lipsă - Articolul 9 - Dreptul la un nou proces sau la o altă cale de atac care să permită o reexaminare a fondului cauzei”)

(2022/C 266/07)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Spetsializiran nakazatelen sad

Părțile din procedura principală

Reclamant: IR

Pârâtă: Spetsializirana prokuratura

Dispozitivul

Articolele 8 și 9 din Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale trebuie interpretate în sensul că o persoană acuzată, pe care autoritățile naționale competente, în pofida eforturilor lor rezonabile, nu reușesc să o localizeze și căreia aceste autorități nu au reușit, ca urmare a acestui fapt, să îi comunice informațiile referitoare la procesul îndreptat împotriva sa, poate face obiectul unui proces și, eventual, al unei condamnări în lipsă, dar, în acest caz, trebuie, în principiu, ca ea să aibă posibilitatea, după comunicarea acestei condamnări, să invoce direct dreptul, conferit de această directivă, de a obține redeschiderea procesului sau accesul la o cale de atac echivalentă care să conducă la o reexaminare, în prezența sa, a fondului cauzei. Persoanei respective îi poate fi însă refuzat acest drept în cazul în care reiese din indicii precise și obiective că aceasta a primit informații suficiente pentru a ști că un proces urma să fie organizat împotriva sa și că, prin acte deliberate și cu intenția de a se sustrage acțiunii în justiție, a împiedicat autoritățile să o informeze oficial cu privire la acest proces.

(1) JO C 28, 25.1.2021.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/7

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 19 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione – Italia) – Istituto nazionale per l'assicurazione contro gli infortuni sul lavoro (INAIL), Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)/Ryanair DAC

(Cauza C-33/21) (1)

(Trimitere preliminară - Lucrători migranți - Securitate socială - Legislație aplicabilă - Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 - Articolul 14 punctul 2 litera (a) subpunctele (i) și (ii) - Regulamentul (CE) nr. 883/2004 - Articolul 11 alineatul (5) - Articolul 13 alineatul (1) literele (a) și (b) - Noțiunea de „bază de reședință” - Personal navigant - Lucrători care își desfășoară activitatea salariată pe teritoriul a două sau a mai multe state membre - Criterii de aplicabilitate)

(2022/C 266/08)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Istituto nazionale per l'assicurazione contro gli infortuni sul lavoro (INAIL), Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)

Pârât: Ryanair DAC

Dispozitivul

Articolul 14 punctul 2 litera (a) subpunctul (i) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 631/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004, articolul 13 alineatul (1) litera (a) și articolul 87 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 988/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009, apoi prin Regulamentul (UE) nr. 465/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012, precum și articolul 11 alineatul (5) din Regulamentul nr. 883/2004, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 465/2012, trebuie interpretate în sensul că legislația de securitate socială aplicabilă personalului navigant al unei companii aeriene stabilite într-un stat membru, care nu este acoperit de certificate E101 și care lucrează 45 de minute pe zi într-un local destinat primirii echipajului, denumit „crew room”, de care compania aeriană menționată dispune pe teritoriul unui alt stat membru în care are reședința acest personal navigant, și care, în restul timpului de lucru, se află la bordul aeronavelor respectivei companii aeriene este legislația acestui din urmă stat membru.

(1) JO C 110, 29.3.2021.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/8

Ordonanța Curții (Camera o opta) din 16 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Köln – Germania) – RV

(Cauza C-724/21) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Cetățenia Uniuni - Articolul 21 TFUE - Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre - Incriminare penală care vizează în mod specific răpirea internațională a minorilor - Restricție - Protecția copilului - Proporționalitate)

(2022/C 266/10)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Köln

Părțile din procedura principală

Reclamantă: RV

Cu participarea: Staatsanwaltschaft Köln

Dispozitivul

Articolul 21 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune aplicării unei legislații a unui stat membru potrivit căreia fapta unui părinte care sustrage copilul său curatorului învestit cu dreptul de a-i stabili locul de reședință, pentru a-l duce în străinătate, constituie infracțiune chiar în lipsa recurgerii la violență, la amenințarea cu săvârșirea unui rău considerabil sau la viclenie, în timp ce, în cazul în care copilul se află pe teritoriul primului stat membru, aceeași faptă constituie infracțiune numai în caz de recurgere la violență, la amenințarea cu săvârșirea unui rău considerabil sau la viclenie?

(1) Data depunerii: 30.11.2021.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/8

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal da Relação de Lisboa (Portugalia) la 17 martie 2022 – Super Bock Bebidas SA, AN, BQ/Autoridade da Concorrência

(Cauza C-211/22)

(2022/C 266/11)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal da Relação de Lisboa

Părțile din procedura principală

Reclamante: Super Bock Bebidas SA, AN, BQ

Pârâtă: Autoridade da Concorrência

Întrebările preliminare

1)	Stabilirea verticală a prețurilor minime constituie, prin ea însăși, o încălcare prin obiect, care nu necesită o analiză prealabilă a gradului suficient de nocivitate a acordului?

2)	Pentru a dovedi existența elementului „acord” al încălcării prin stabilirea (tacită) a prețurilor minime în sarcina distribuitorilor este necesar să se demonstreze în speță că distribuitorii au aplicat efectiv prețurile stabilite, în special prin dovezi directe?

Următoarele motive sunt suficiente pentru a aprecia că s a săvârșit o încălcare prin stabilirea (tacită) a unor prețuri minime în sarcina distribuitorilor: i) trimiterea unor liste cu prețurile minime și marje de distribuție, ii) solicitarea de informații de către distribuitori cu privire la prețurile de vânzare, iii) plângerile din partea distribuitorilor (atunci când aceștia consideră că prețurile de revânzare care le sunt impuse nu sunt competitive sau constată că distribuitorii concurenți nu le respectă), iv) existența unor mecanisme de monitorizare a prețurilor (ca mijloace minime), și v) existența unor măsuri represive (fără ca punerea lor efectivă în aplicare să fi fost demonstrată)?

În lumina articolului 101 alineatul (1) litera (a) TFUE, a articolului 4 litera (a) din Regulamentul nr. 330/2010 (1), a Orientărilor Comisiei Europene privind restricțiile verticale și a jurisprudenței Uniunii, se poate prezuma că un acord încheiat între un furnizor și distribuitorii săi, prin care se stabilesc (pe verticală) prețuri minime și alte condiții comerciale aplicabile revânzării prezintă un grad suficient de nocivitate pentru concurență, fără a aduce atingere analizei posibilelor efecte economice pozitive care rezultă din practica respectivă, în sensul articolului 101 alineatul (3) TFUE?

Este compatibilă cu articolul 101 alineatul (1) litera (a) TFUE și cu jurisprudența Uniunii Europene o hotărâre judecătorească prin care se consideră stabilită prezența elementului obiectiv „acord” între furnizor și distribuitori pe baza următoarelor elemente:

stabilirea și impunerea de către furnizor în sarcina distribuitorilor, în mod regulat și generalizat și fără nicio modificare pe durata practicii, a condițiilor comerciale pe care aceștia trebuie să le respecte la revânzarea produselor pe care le achiziționează de la furnizor, în special a prețurilor pe care le percep de la clienții lor, în principal în ceea ce privește prețurile minime sau prețurile minime medii;

ii)	notificarea prețurilor de revânzare impuse verbal sau în scris (prin e mail);

iii)	lipsa posibilității distribuitorilor de a și stabili în mod autonom prețurile de revânzare;

iv)	practica obișnuită și larg răspândită prin care angajații furnizorului le solicită (telefonic sau în persoană) distribuitorilor să respecte prețurile indicate;

v)	respectarea în general de către distribuitori a prețurilor de revânzare stabilite de furnizor (cu excepția unor dezacorduri punctuale) și constatarea faptului că, în general, comportamentul distribuitorilor pe piață este în acord cu condițiile stabilite de furnizor;

vi)	împrejurarea că, pentru a nu încălca condițiile stabilite, de multe ori distribuitorii înșiși cer furnizorului să le indice prețurile de revânzare;

vii)	constatarea faptului că distribuitorii își exprimă adesea nemulțumirea față de prețurile furnizorului în loc să practice pur și simplu alte prețuri;

viii)

stabilirea de către furnizor a unor marje de distribuție (scăzute) și faptul că distribuitorii pleacă de la prezumția că aceste marje corespund nivelului de remunerare a activității lor;

ix)	constatarea faptului că, prin impunerea unor marje scăzute, furnizorul impune un preț minim de revânzare, în caz contrar marjele de distribuție fiind negative;

x)	politica de reduceri acordate de furnizor distribuitorilor pe baza prețurilor de revânzare practicate efectiv de aceștia – prețul minim stabilit anterior de furnizor fiind nivelul de refacere a stocurilor în „sell out”;

xi)

necesitatea ca distribuitorii – luând în considerare, în multe cazuri, marja de distribuție negativă – să respecte nivelurile prețurilor de revânzare impuse de furnizor; practicarea unor prețuri de revânzare mai mici are loc numai în situații foarte specifice și atunci când distribuitorii solicită furnizorului o reducere suplimentară în „sell out”;

xii)	stabilirea de către furnizor și respectarea de către distribuitori a unor reduceri maxime care trebuie aplicate clienților acestora, din care rezultă un preț minim de revânzare, în caz contrar marja de distribuție fiind negativă;

xiii)

contactul direct al furnizorului cu clienții distribuitorilor și stabilirea condițiilor de revânzare impuse ulterior distribuitorilor;

xiv)	intervenția furnizorului, la inițiativa distribuitorilor, în sensul că primul este cel care decide aplicarea anumitor reduceri comerciale sau care renegociază condițiile comerciale de revânzare, și

xv)	o cerere a distribuitorilor adresată furnizorului, prin care aceștia solicită să li se permită efectuarea unei operațiuni concrete în anumite condiții pentru a și asigura marja de distribuție?

6)	Este posibil ca schimburile comerciale dintre statele membre să fie afectate de un acord de stabilire a prețurilor minime de revânzare care are caracteristicile prezentate și care acoperă aproape întreg teritoriul național?

(1) Regulamentul (UE) nr. 330/2010 al Comisiei din 20 aprilie 2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene categoriilor de acorduri verticale și practici concertate (JO 2010, L 102, p. 1).

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/10

Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal Administrativo (Portugalia) la 22 martie 2022 – Instituto de Financiamento da Agricultura e Pescas, IP/CS

(Cauza C-213/22)

(2022/C 266/12)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din procedura principală

Recurent: Instituto de Financiamento da Agricultura e Pescas, IP

Intimată: CS

Întrebările preliminare

Se pot considera datorate cheltuielile de întreținere și primele pentru pierderile de venituri prevăzute la articolul 3 literele (b) și, respectiv, (c) din Regulamentul nr. 2080/92 (1) din 30 iunie 1992 în cazul în care beneficiarul dovedește că […] nu a îndeplinit condițiile de împădurire impuse de programul național de sprijin din motive independente de voința sa și că a depus toate eforturile posibile pentru obținerea rezultatului prevăzut?

Este conformă cu dispozițiile dreptului Uniunii soluția care rezultă din interpretarea articolului 7 litera b) din Ordinul ministerial 199/94, coroborat cu articolul 26 din același ordin, potrivit căreia apariția unor fenomene meteorologice nefavorabile în anii următori anului de evaluare (care este cel ulterior anului plantării) conduce la plata parțială a primelor, în timp ce obținerea acelorași rezultate ca urmare a acelorași fenomene meteorologice nefavorabile în anul ulterior plantării presupune pierderea totală a dreptului la prime?

Trebuie să se considere că soluția prevăzută la articolul 7 alineatul 1 litera b) din Ordinul ministerial 199/94, care are ca rezultat pierderea totală de către beneficiar a drepturilor la primele de întreținere și pentru pierderea de venituri în cazul în care nu se obține densitatea de împădurire prevăzută în anexa C, fără a permite reducerea proporțională a plății acestor prime în cazul în care rezultatul poate fi atribuit unor factori exogeni, precum clima, este contrară principiului proporționalității ca principiu general al Uniunii Europene, astfel cum pare să rezulte (a contrario sensu) din Hotărârea József Lingurár [C 315/16, punctele 29 și 35]?

(1) Regulamentul (CEE) nr. 2080/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 de instituire a unui program comunitar de ajutor pentru măsuri forestiere în agricultură (JO L 215, 30.7.1992, p. 96).

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/11

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Frankfurt am Main (Germania) la 5 aprilie 2022 – FW/LATAM Airlines Group SA

(Cauza C-238/22)

(2022/C 266/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Frankfurt am Main

Părțile din procedura principală

Apelantă-reclamantă: FW

Intimată-pârâtă: LATAM Airlines Group SA

Întrebările preliminare

Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1) trebuie interpretat în sensul că pasagerul – astfel cum impune articolul 3 alineatul (2) sau articolul 2 litera (j) – trebuie să se fi prezentat pentru înregistrare sau îmbarcare nu mai târziu de 45 de minute înaintea orei de plecare publicate, pentru ca regulamentul să devină aplicabil și pentru a justifica un refuz la îmbarcare supus obligației de compensare în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) coroborat cu articolul 7 din acest regulament, chiar dacă operatorul efectiv de transport aerian își anunțase deja intenția de a nu transporta pasagerul?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare,

Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că drepturile la compensație ca urmare a refuzului la îmbarcare în conformitate cu articolele 4 și 7 din acesta, în contextul aplicării prin analogie a articolului 5 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din acest regulament, sunt excluse în cazul în care pasagerul a fost informat cu privire la refuzul la îmbarcare cu cel puțin două săptămâni înainte de ora de plecare prevăzută?

(1) Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1).

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 11 aprilie 2022 – Fallimento Villa di Campo Srl/Agenzia delle Entrate

(Cauza C-250/22)

(2022/C 266/15)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Recurentă: Fallimento Villa di Campo Srl

Intimată: Agenzia delle Entrate

Întrebarea preliminară

Articolul 5 alineatul (8) din Directiva 77/388/CEE (1) și articolul 19 din Directiva 2006/112/CE (2) se opun unei dispoziții naționale precum articolul 20 din Decretul Președintelui Republicii nr. 131 din 26 aprilie 1986, astfel cum a fost modificat prin articolul 1 alineatul 87 litera a) punctele 1 și 2 din Legea nr. 205 din 27 decembrie 2017 și prin articolul 1 alineatul 1084 din Legea nr. 145 din 30 decembrie 2018, care impune autorității fiscale să califice operațiunea realizată între părți exclusiv pe baza elementelor textuale cuprinse în contract, cu interzicerea recurgerii la elemente extratextuale (chiar în cazul în care acestea există în mod obiectiv și sunt dovedite), ceea ce are ca rezultat excluderea absolută a posibilității autorității fiscale de a dovedi că prestația economică constând într-o cesiune a unui fond de comerț, care, în sine, este indivizibilă, a fost în realitate descompusă în mod artificial în mai multe prestații – cesiunile multiple de active – cu recunoașterea în consecință a deducerii TVA-ului, fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute de dreptul Uniunii Europene?

(1) A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO 1977, L 145, p. 1).

(2) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/13

Recurs introdus la 8 aprilie 2022 de Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului din 2 februarie 2022 în cauza T-616/18, Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo S.A./Comisia

(Cauza C-255/22 P)

(2022/C 266/16)

Limba de procedură: polona

Părțile

Recurentă: Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo S.A. (reprezentanți: K. Karasiewicz, consilier juridic, T. Kaźmierczak, avocat)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Lituania, Republica Polonă, Gazprom PJSC, Gazprom export LLC, Overgas Inc.

Concluziile recurentei

—	Anularea în totalitate a hotărârii atacate;

—	anularea în totalitate a deciziei contestate a Comisiei;

—	cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului în conformitate cu hotărârea Curții;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri și procedurii desfășurate în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Săvârșirea unei erori de drept constând în încălcarea articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (1), prin:

interpretarea eronată a acestuia în raport cu punctul 127 din Comunicarea privind cele mai bune practici de desfășurare a procedurilor inițiate în aplicarea articolelor 101 TFUE și 102 TFUE, care a determinat Tribunalul să considere în mod greșit că Comisia nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere a caracterului adecvat al angajamentelor;

b)	o serie de denaturări vădite ale faptelor care au determinat Tribunalul să aplice în mod eronat articolul 9 din Regulamentul 1/2003 și, ca urmare a acestei aplicări eronate, să considere în mod greșit că Comisia nu a săvârșit o eroare vădită în aprecierea caracterului adecvat al angajamentelor;

neluarea în considerare de către Tribunal a faptului că, în exercitarea puterii sale legale de apreciere în ceea ce privește aspectele economice și tehnice complexe, Comisia era obligată să acționeze respectând și ținând seama de dispozițiile TFUE și de principiile fundamentale ale ordinii juridice a Uniunii, întrucât acțiunea sa nu poate fi contrară dispozițiilor TFUE și principiilor fundamentale ale ordinii juridice a Uniunii și nu poate conduce la un rezultat contrar acestor principii.

2)	Săvârșirea unei erori de drept constând în încălcarea articolului 194 TFUE prin interpretarea eronată și, în consecință, aplicarea sa eronată de către Tribunal, ceea ce a lipsit de efect util articolul 9 din Regulamentul nr. 1/2003 și articolul 194 TFUE.

Săvârșirea unei erori de drept constând în încălcarea articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 prin interpretarea eronată de către Tribunal a noțiunii de „eroare vădită de apreciere” în aprecierea modului în care Comisia a efectuat evaluarea unor aspecte economice și tehnice complexe în contextul aprecierii caracterului adecvat al angajamentelor, ceea ce a determinat Tribunalul să constate în mod greșit că Comisia nu a săvârșit o eroare vădită în aprecierea caracterului adecvat al angajamentelor.

Săvârșirea unei erori de drept constând în încălcarea articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 prin interpretarea eronată a acestuia, constând în:

indicarea de către Tribunal, ca motiv pentru redeschiderea procedurii, a încălcării unui angajament al cărui conținut nu rezultă din partea dispozitivă, și anume partea obligatorie din punct de vedere juridic, a deciziei în cazul AT.39816 – Aprovizionarea în amonte cu gaze naturale în Europa Centrală și de Est;

indicarea de către Tribunal, ca motiv de redeschidere a procedurii, a unor împrejurări care nu au stat la baza deciziei menționate anterior și care nu aveau legătură cu obiectul acesteia, ceea ce a determinat Tribunalul să constate în mod greșit că Comisia nu a săvârșit o eroare vădită în aprecierea caracterului adecvat al angajamentelor; PGNiG susține că atât încălcările menționate mai sus în ansamblul lor, cât și fiecare dintre acestea în mod individual au avut un impact decisiv asupra conținutului hotărârii și că, prin urmare, fiecare dintre încălcările indicate ar trebui să conducă în sine la anularea hotărârii.

(1) JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Krajským soudem v Brně (Republica Cehă) la 14 aprilie 2022 – CD/Ministerstvo vnitra České republiky, Odbor azylové a migrační politiky

(Cauza C-257/22)

(2022/C 266/17)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Krajský soud v Brně

Părțile din procedura principală

Reclamant: CD

Pârât: Ministerstvo vnitra České republiky, Odbor azylové a migrační politiky

Întrebarea preliminară

Articolul 4 alineatele (2) și (3) și articolul 5 in fine din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (1) coroborate cu articolele 2 și 4 și cu articolul 19 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că, în cadrul aprecierii aspectului dacă o decizie de returnare în temeiul articolului 6 din Directiva 2008/115/CE nu va conduce la o încălcare a principiului nereturnării, se opun aplicării noțiunii de țară de origine sigură în sensul articolelor 36 și 37 din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (2) în coroborare cu o definiție restrictivă a principiului nereturnării, care acoperă doar interdicția relelor tratamente în sensul articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și al articolului 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale?

(1) JO 2008, L 348, p. 98.

(2) JO 2013, L 180, p. 60.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale ordinario di Ravenna (Italia) la 22 aprilie 2022 – G.D., A.R., C.M./Ministero dell'Istruzione, Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)

(Cauza C-270/22)

(2022/C 266/18)

Limba de procedură:italiana

Instanța de trimitere

Tribunale ordinario di Ravenna

Părțile din procedura principală

Reclamante: G.D., A.R., C.M.

Pârâte: Ministero dell'Istruzione, Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)

Întrebările preliminare

Hotărârea Motter a impus înlăturarea aplicării normelor interne privind reconstituirea carierei cadrelor didactice în cazul în care „în concret” nu sunt mai favorabile cadrelor didactice definitive care au avut anterior contracte de muncă pe durată determinată, în comparație cu reconstituirea carierei efectuată în temeiul articolului 485 din Decretul legislativ nr. 297/1994 și al dispozițiile conexe acestuia? Sau Hotărârea Motter a stabilit, la modul general și abstract și, prin urmare, cu aplicabilitate în fiecare caz în parte, că reconstituirea carierei potrivit normelor interne este compatibilă cu clauza 4, astfel încât instanța națională nu va trebui să înlăture aplicarea articolului 485 din Decretul legislativ nr. 297/1994 și a dispozițiilor conexe acestuia, întrucât s-a constatat compatibilitatea lor în această privință cu dreptul [Uniunii Europene]?

Cu titlu subsidiar în raport cu întrebarea precedentă (și anume numai în cazul în care s-ar reține că dreptul Uniunii Europene impune înlăturarea în mod selectiv a aplicării articolului 485, care trebuie, așadar, să fie luat în considerare ca dispoziție „mai favorabilă”), clauza 4 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO 1999, L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129), trebuie interpretată în sensul că impune ca reglementarea națională să echivaleze – în scopul luării în considerare a vechimii dobândite în cadrul unor contracte de muncă pe durată determinată de un cadru didactic definitivat – prestațiile temporare efectuate de cadrul didactic angajat pe durată determinată, fără a aplica un prag minim al relevanței zilelor lucrate în fiecare an școlar? Sau, dimpotrivă, este conformă cu clauza 4 o reglementare națională care exclude relevanța prestațiilor cu caracter temporar (supliniri ocazionale și de scurtă durată) ale cadrelor didactice angajate pe durată determinată în cazul în care acestea nu au fost efectuate, în fiecare an școlar, timp de cel puțin 180 de zile sau în perioada cuprinsă între 1 februarie și încheierea evaluării elevilor (articolul 11 alineatul 14 din Legea nr. 124/1999, potrivit căruia „alineatul 1 al articolului 489 din Textul unic trebuie înțeles în sensul că serviciul prestat în calitate de cadru didactic netitular începând cu anul școlar 1974/1975 este considerat an școlar complet, dacă a avut o durată de cel puțin 180 de zile sau dacă serviciul a fost prestat fără întrerupere în perioada cuprinsă între 1 februarie și încheierea procesului de evaluare finală a elevilor”)?

Tot cu titlu subsidiar în raport cu prima întrebare (și anume numai în cazul în care s-ar reține că dreptul Uniunii Europene impune înlăturarea în mod selectiv a aplicării articolului 485, care trebuie, așadar, să fie luat în considerare ca dispoziție „mai favorabilă”), clauza 4 citată impune să se recunoască, odată ce cadrul didactic a fost definitivat, aceeași relevanță din punctul de vedere al vechimii în muncă serviciilor prestate pe durată determinată pentru un număr de ore mai mic decât cel prevăzut pentru sarcinile atribuite pe durată nedeterminată? În cazul unui răspuns negativ, care este pragul orar minim (de exemplu, fracțiune de normă pe durată nedeterminată) dincolo de care clauza 4 citată ar impune o astfel de recunoaștere în dreptul intern?

Dintr-o altă perspectivă și în mod simetric, este conformă cu clauza 4 citată o reglementare națională care exclude relevanța, pentru recunoașterea vechimii dobândite de un cadru didactic înainte de a fi definitivat, a serviciilor prestate pe catedre incomplete formate dintr-un număr de ore mai mic decât pragul orar săptămânal al fracțiunii de normă de care beneficiază un cadru didactic comparabil?

Cu titlu încă mai subsidiar în raport cu acest din urmă aspect, este conformă cu clauza 4 citată o reglementare națională care prevede o relevanță „pro rata temporis”, pentru recunoașterea vechimii dobândite de un cadru didactic înainte de a fi definitivat, a serviciilor prestate pe catedre incomplete formate dintr-un număr de ore mai mic decât pragul orar săptămânal al fracțiunii de normă de care beneficiază un cadru didactic comparabil?

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 3 mai 2022 – A.T.S. 2003 Vagyonvédelmi és Szolgáltató Zrt. (în lichidare)/Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

(Cauza C-289/22)

(2022/C 266/20)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: A.T.S. 2003 Vagyonvédelmi és Szolgáltató Zrt. (în lichidare)

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

Întrebările preliminare

Articolul 167, articolul 168 litera (a) și articolul 178 litera (a) din Directiva TVA (1) trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care autoritatea fiscală constată că oricare dintre membrii unui lanț de prestări de servicii a încălcat legislația specială care reglementează prestarea de servicii convenită într-un contract încheiat cu persoana impozabilă sau într-un acord încheiat între membrii lanțului ori alte norme, o asemenea constatare constituie în sine, ca element obiectiv, o dovadă suficientă a existenței unei fraude fiscale, chiar dacă activitatea membrilor lanțului este licită în orice altă privință, sau autoritatea fiscală are, în acest caz, obligația de a indica de asemenea în ce constă concret frauda fiscală și de a preciza care este membrul lanțului care a săvârșit-o și prin ce comportament? În acest context, în cazul constatării unei neîndepliniri a obligațiilor, autoritatea fiscală trebuie să verifice legătura de cauzalitate dintre dreptul de deducere al persoanei impozabile și încălcarea obligațiilor legale care reglementează activitatea economică în cauză și poate refuza dreptul persoanei impozabile de deducere a TVA-ului numai dacă se dovedește existența unei astfel de legături de cauzalitate?

Având în vedere articolele menționate mai sus din Directiva TVA și dreptul la un proces echitabil în sensul articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), recunoscut ca principiu general de drept, precum și principiile proporționalității și securității juridice, persoana impozabilă poate fi ținută, în cadrul obligației sale generale de control, să verifice dacă membrii lanțului situați în amonte au respectat obligațiile impuse de legislația specială care reglementează prestațiile facturate și condițiile de exercitare legală a activităților lor care le sunt aplicabile? În cazul unui răspuns afirmativ, persoana impozabilă este supusă acestei obligații în mod continuu pe durata raportului juridic sau, în caz contrar, cu ce frecvență trebuie să o îndeplinească?

Articolul 167, articolul 168 litera (a) și articolul 178 litera (a) din Directiva TVA trebuie interpretate în sensul că o persoană impozabilă care detectează o neîndeplinire a obligațiilor sale de către orice membru al lanțului situat în amonte este ținută să nu exercite, în acest caz, dreptul său de deducere a TVA-ului care i-a fost transferat, în caz contrar săvârșind o fraudă fiscală?

Articolele menționate mai sus din Directiva TVA trebuie interpretate, în conformitate cu principiile securității juridice și neutralității fiscale, în sensul că, în cadrul examinării și al calificării caracterului fraudulos al lanțului, precum și al stabilirii faptelor relevante și al aprecierii probelor aferente, autoritatea fiscală nu poate să ignore dispozițiile legislației speciale care reglementează prestația facturată, în special normele aplicabile drepturilor și obligațiilor părților?

Articolele menționate mai sus din Directiva TVA și dreptul la o procedură echitabilă în sensul articolului 47 din cartă, recunoscut ca principiu general de drept, precum și principiul securității juridice se opun practicii autorității fiscale care constă în a considera că, în cadrul controlului dreptului de deducere întemeiat pe o operațiune economică efectuată sub forma unei prestări de servicii, caracterul real al acestei operațiuni, astfel cum este atestată prin facturi, contracte și alte documente contabile, poate fi infirmat prin constatările efectuate în cadrul unei anchete efectuate de organul de anchetă, prin mărturii ale suspecților obținute în cursul acestei anchete și prin mărturii ale lucrătorilor angajați prin agențiile de muncă temporară cu privire la modul în care acești lucrători își percep raportul de muncă, calificarea juridică pe care i-o atribuie și persoana pe care o consideră angajator?

Articolele menționate mai sus din directivă și dreptul la un proces echitabil în sensul articolul 47 din cartă, recunoscut ca principiu general de drept, precum și principiul securității juridice sunt compatibile cu o practică a autorității fiscale care constă, pe de o parte, în a califica drept exercitare abuzivă a unui drept alegerea persoanei impozabile de a-și desfășura activitatea economică sub forma care îi permite să își reducă la minimum costurile și, pe această bază, în exercitarea dreptului autorității fiscale de a recalifica contractele într-un mod care conduce la nașterea unor contracte între părți care anterior nu erau legate contractual?

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad – Varna (Bulgaria) la 4 mai 2022 – Teritorialna direktsia Mitnitsa Varna/„NOVA TARGOVSKA KOMPANIA 2004” AD

(Cauza C-292/22)

(2022/C 266/21)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad – Varna

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Teritorialna direktsia Mitnitsa Varna

Pârâtă:„NOVA TARGOVSKA KOMPANIA 2004” AD

Întrebările preliminare

Potrivit căror criterii un produs precum cel din litigiul principal – ulei de palmier rafinat, albit și dezodorizat, cu denumirea comercială PALM FAT MP 36-39, care, în timpul producției sale tehnologice, a fost „amestecat, filtrat, răcit, temperat și ambalat” exclusiv prin procedee fizice care nu l-au modificat chimic – trebuie clasificat la poziția 1511 sau la poziția 1517 din capitolul 15 din [Nomenclatura combinată]?

2)	Care este semnificația termenului „texturare” utilizat pentru descrierea procedeului prin care s-a explicat obținerea produselor enumerate ca „shortenings” în Notele explicative la Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor privind poziția 1517?

3)	În cazul în care „uleiul de palmier și fracțiunile lui, chiar rafinate, dar nemodificate chimic” au fost supuse unui „procedeu de texturare”, acest lucru constituie un motiv suficient pentru a exclude clasificarea sa la poziția 1511?

În lipsa unor norme, metode, criterii și valori indicative stabilite în [Nomenclatura combinată], în Notele explicative ale [Nomenclaturii combinate] și în Notele explicative la Sistemul armonizat pentru a testa consistența uleiului de palmier și pentru a demonstra prelucrarea acestuia prin „texturare”, este permis ca autoritățile vamale competente să dezvolte și să aplice în mod autonom procedee de lucru analitice în vederea clasificării tarifare a mărfurilor la poziția 1511 sau la poziția 1517, precum RAP 66, versiunea 02/17.11.2020, utilizat în speță pentru a demonstra texturarea grăsimilor prin penetrare, pe baza metodei publicate oficial AOCS Cc-16-60?

În cazul în care acest lucru nu este permis, potrivit căror norme, metode, criterii și valori indicative poate fi efectuată examinarea produsului pentru a demonstra că a fost supus unui procedeu de „texturare” sau că acesta constituie „shortening de palmier”?

Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 (1), al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun, modificată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1602 (2) al Comisiei din 11 octombrie 2018, trebuie interpretată în sensul că produsele denumite „shortenings” obținute prin texturare din ulei rafinat de palmier trebuie clasificate la poziția 1517 din nomenclatură și în special la subpoziția 1517 90 99 din aceasta?

(1) JO 1987, L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3.

(2) JO 2018, L 273, p. 1.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/19

Hotărârea Tribunalului din 11 mai 2022 – Fininvest și Berlusconi/BCE

(Cauza T-913/16) (1)

(„Politica economică și monetară - Supraveghere prudențială a instituțiilor de credit - Atribuții specifice de supraveghere conferite BCE - Evaluarea achizițiilor de participații calificate - Opoziție la achiziția unei participații calificate - Neretroactivitate - Autoritate de lucru judecat - Aplicarea dispozițiilor naționale de transpunere - Dreptul la apărare - Dreptul de acces la dosar - Dreptul de a fi ascultat - Motiv nou - Supremația dreptului Uniunii - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă”)

(2022/C 266/22)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Finanziaria d’investimento Fininvest SpA (Fininvest) (Roma, Italia), Silvio Berlusconi (Roma) (reprezentanți: R. Vaccarella, A. Di Porto, M. Carpinelli, A. Saccucci, B. Nascimbene, N. Ghedini și A. Baldaccini, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: C. Hernández Saseta și G. Buono, agenți, asistați de M. Lamandini, avocat)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Di Bucci și A. Steiblytė, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se solicită anularea Deciziei ECB/SSM/2016 –- 7LVZJ6XRIE7VNZ4UBX81/4 a BCE din 25 octombrie 2016, prin care BCE a refuzat să autorizeze achiziționarea unei participații de către Fininvest și de către domnul Silvio Berlusconi în instituția de credit Banca Mediolanum SpA

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Finanziaria d’investimento Fininvest SpA (Fininvest) și domnul Silvio Berlusconi vor suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Banca Centrală Europeană (BCE).

3)	Comisia Europeană va suporta propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 63, 27.2.2017.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/20

Hotărârea Tribunalului din 4 mai 2022 – CRIA și CCCMC/Comisia

(Cauza T-30/19 și T-72/19) (1)

(„Dumping - Subvenții - Importuri de anumite anvelope pneumatice noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121 originare din China - Taxă antidumping definitivă - Taxă compensatorie definitivă - Acțiune în anulare - Calitate procesuală activă - Afectare directă - Afectare individuală - Act normativ care nu presupune măsuri de executare - Interesul de a exercita acțiunea - Prejudiciu pentru industria din Uniune - Examinare obiectivă - Legătură de cauzalitate - Calcularea subcotării prețurilor și a marjei de prejudiciu - Comparație echitabilă a prețurilor - Prețuri la import construite - Prețuri practicate faţă de primii cumpărători neafiliați - Diferență de stadiu comercial - Aprecieri economice complexe - Intensitate a controlului jurisdicțional - Indicatori de prejudiciu - Ponderarea datelor - Acces la datele neconfidențiale ale anchetelor - Dreptul la apărare”)

(2022/C 266/23)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: China Rubber Industry Association (CRIA) (Pekin, China), China Chamber of Commerce of Metals, Minerals & Chemicals Importers & Exporters (CCCMC) (Pekin) (reprezentanți: R. Antonini, B. Maniatis și E. Monard, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Gustafsson și G. Luengo, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Marangoni SpA (Rovereto, Italia) (reprezentanți: C. Bouvarel, A. Coelho Dias și O. Prost, avocați)

Obiectul

În cauza T-30/19, o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea în parte a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1579 al Comisiei din 18 octombrie 2018 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de colectare definitivă a taxei provizorii impuse asupra importurilor de anumite anvelope pneumatice, noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121, originare din Republica Populară Chineză, și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/163 (JO 2018, L 263, p. 3), și, în cauza T-72/19, o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea în parte a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1690 al Comisiei din 9 noiembrie 2018 de instituire a unor taxe compensatorii definitive la importurile de anumite anvelope pneumatice, noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121, originare din Republica Populară Chineză și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1579 (JO 2018, L 283, p. 1)

Dispozitivul

1)	Conexează cauzele T-30/19 și T-72/19 în vederea pronunțării hotărârii.

Anulează Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1579 al Comisiei din 18 octombrie 2018 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de colectare definitivă a taxei provizorii impuse asupra importurilor de anumite anvelope pneumatice, noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121, originare din Republica Populară Chineză, și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/163, întrucât instituie taxe antidumping definitive la importurile de produse fabricate de următorii producători-exportatori:

—	Chaoyang Long March Tyre Co. Ltd;

—	Triangle Tyre Co. Ltd;

—	Shandong Wanda Boto Tyre Co. Ltd;

—	Qingdao Doublestar Tire Industrial Co. Ltd;

—	Ningxia Shenzhou Tire Co. Ltd;

—	Guizhou Tyre Co. Ltd;

—	Aeolus Tyre Co. Ltd;

—	Shandong Huasheng Rubber Co. Ltd;

—	Chongqing Hankook Tire Co. Ltd;

—	Prinx Chengshan (Shandong) Tire Co. Ltd;

—	Jiangsu Hankook Tire Co. Ltd;

—	Shandong Linglong Tire Co. Ltd;

—	Shandong Jinyu Tire Co., Ltd;

—	Sailun Jinyu Group Co. Ltd;

—	Shandong Kaixuan Rubber Co. Ltd;

—	Weifang Yuelong Rubber Co. Ltd;

—	Weifang Shunfuchang Rubber And Plastic Products Co. Ltd;

—	Shandong Hengyu Science & Technology Co. Ltd;

—	Jiangsu General Science Technology Co. Ltd;

—	Double Coin Group (Jiang Su) Tyre Co. Ltd;

—	Hefei Wanli Tire Co. Ltd;

—	Giti Tire (Anhui) Company Ltd;

—	Giti Tire (Fujian) Company Ltd;

—	Giti Tire (Hualin) Company Ltd;

—	Giti Tire (Yinchuan) Company Ltd,

—	Qingdao GRT Rubber Co. Ltd.

Anulează Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1690 al Comisiei din 9 noiembrie 2018 de instituire a unor taxe compensatorii definitive la importurile de anumite anvelope pneumatice, noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane și cu un indice de încărcare mai mare de 121, originare din Republica Populară Chineză și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare 2018/1579, întrucât instituie taxe compensatorii definitive la importurile de produse fabricate de producătorii-exportatori enumerați la punctul 2 din dispozitivul prezentei hotărâri, pe de o parte, și de societatea Zhongce Rubber Group Co. Ltd, pe de altă parte.

4)	Respinge celelalte capete de cerere ale acțiunilor.

5)	Obligă Comisia Europeană să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, şi pe cele efectuate de China Rubber Industry Association (CRIA) și de China Chamber of Commerce of Metals, Minerals & Chemicals Importers & Exporters (CCCMC), cu excepția celor aferente cererilor de intervenție.

6)	Obligă Marangoni SpA să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de CRIA și CCCMC ca urmare a cererilor de intervenție.

(1) JO C 82, 4.3.2019.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/22

Hotărârea Tribunalului din 4 mai 2022 – Wizz Air Hungary/Comisia (TAROM; Măsură de sprijin)

(Cauza T-718/20) (1)

(„Ajutoare de stat - Transport aerian - Măsură de sprijin adoptată de România - Ajutor pentru salvare acordat TAROM - Decizie de a nu ridica obiecții - Acțiune în anulare - Calitatea de persoană interesată - Protecția drepturilor procedurale - Admisibilitate - Orientări privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate - Măsură care vizează prevenirea dificultăților sociale sau remedierea disfuncționalității pieței - Principiul «pentru prima și ultima dată» al ajutorului - Incidența unui ajutor anterior acordat înainte de aderarea României la Uniune - Dificultăți serioase - Obligația de motivare”)

(2022/C 266/24)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Wizz Air Hungary Légiközlekedési Zrt. (Wizz Air Hungary Zrt.) (Budapesta, Ungaria) (reprezentanți: E. Vahida, S. Rating și I. G. Metaxas Maranghidis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn, V. Bottka și I. Barcew, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, Wizz Air Hungary Légiközlekedési Zrt. (Wizz Air Hungary Zrt.), solicită anularea Deciziei C(2020) 1160 final a Comisiei din 24 februarie 2020 privind ajutorul de stat SA.56244 (2020/N) – România – Ajutor pentru salvare acordat TAROM (JO 2020, C 310, p. 3), prin care Comisia Europeană, pe de o parte, nu a ridicat obiecții împotriva unei măsuri de ajutor acordate de România Companiei Naționale de Transporturi Aeriene Române „TAROM SA” (denumită în continuare „TAROM”) și constituită dintr un împrumut în valoare de 175 952 000 de lei românești (RON) (aproximativ 36 660 000 euro), rambursabil la sfârșitul unei perioade de șase ani, și, pe de altă parte, a declarat acest ajutor compatibil cu piața internă (denumită în continuare „decizia atacată”).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Wizz Air Hungary Légiközlekedési Zrt. (Wizz Air Hungary Zrt.) să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 53, 15.2.2021.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/22

Hotărârea Tribunalului din 11 mai 2022 – Creaticon/EUIPO – Paul Hartmann (SK SKINTEGRA THE RARE MOLECULE)

(Cauza T-93/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca Uniunii Europene figurativă SK SKINTEGRA THE RARE MOLECULE - Marca națională verbală anterioară SKINTEGRITY - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2022/C 266/25)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Creaticon d.o.o. (Zagreb, Croația) (reprezentant: P. Krmpotić, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: R. Raponi și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Paul Hartmann AG (Heidenheim, Germania)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea și modificarea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 2 decembrie 2020 (cauza R 847/2020-5).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Creaticon d.o.o. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 138, 19.4.2021.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/23

Hotărârea Tribunalului din 4 mai 2022 – Sturz/EUIPO – Clatronic International (STEAKER)

(Cauza T-261/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală STEAKER - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2017/1001] - Dreptul de a fi ascultat - Articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001”)

(2022/C 266/26)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamant: Manfred Sturz (Schorndorf, Germania) (reprezentant: B. Bittner, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanţi: M. Eberl și D. Hanf, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Clatronic International GmbH (Kempen, Germania) (reprezentant: V. Herbort, avocat)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 4 martie 2021 (cauza R 214/2020-2) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal STEAKER ca marcă a Uniunii Europene, prin care camera de recurs a considerat că marca solicitată era descriptivă pentru produsele în cauză

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Manfred Sturz la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 289, 19.7.2021.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/24

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2022 – Veen/Europol

(Cauza T-436/21) (1)

(„Răspundere extracontractuală - Cooperarea autorităților polițienești și a altor servicii de aplicare a legii din statele membre - Combaterea infracționalității - Comunicare de către Europol a unor informații către un stat membru - Pretinsă prelucrare de date ilegală - Regulamentul (UE) 2016/794 - Articolul 50 alineatul (1) - Prejudiciu moral”)

(2022/C 266/27)

Limba de procedură: slovaca

Părțile

Reclamant: Leon Leonard Johan Veen (Oss, Țările de Jos) (reprezentant: T. Lysina, avocat)

Pârâtă: Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (reprezentanți: A. Nunzi, agent, asistat de G. Ziegenhorn și M. Kottmann, avocați)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 268 TFUE, reclamantul solicită repararea prejudiciului pe care l-ar fi suferit ca urmare a prelucrării nelegale de date cu caracter personal de către Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Leon Leonard Johan Veen la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 431, 25.10.2021.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/24

Hotărârea Tribunalului din 4 mai 2022 – PricewaterhouseCoopers Belastingadviseurs/EUIPO – Haufe-Lexware (TAXMARC)

(Cauza T-619/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale TAXMARC - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară TAXMAN - Suspendarea procedurii - Articolul 71 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625”)

(2022/C 266/28)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: PricewaterhouseCoopers Belastingadviseurs NV (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentant: R. Stoop, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Haufe Lexware GmbH & Co. KG (Freiburg im Breisgau, Germania) (reprezentant: N. Hebeis, avocat)

Obiectul

Prin acțiunea formulată în temeiul articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 21 iulie 2021 (cauza R 131/2021-4), privind o procedură de opoziție între ea și Haufe Lexware GmbH & Co. KG

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 21 iulie 2021 (cauza R 131/2021-4).

2)	EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de PricewaterhouseCoopers Belastingadviseurs NV în vederea procedurii din fața Tribunalului.

3)	Haufe-Lexware GmbH & Co. KG suportă propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii în fața Tribunalului.

(1) JO C 471, 22.11.2021.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/25

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2022 – Roos și alții/Parlamentul

(Cauzele conexate T-710/21, T-722/21 și T-723/21) (1)

(„Sănătate publică - Cerința prezentării unui certificat digital al Uniunii privind COVID 19 valabil pentru a avea acces în clădirile Parlamentului - Temei juridic - Libertatea și independența deputaților - Obligația de a asigura sănătatea personalului aflat în serviciul Uniunii - Imunitate parlamentară - Prelucrare de date cu caracter personal - Dreptul la respectarea vieții private - Dreptul la integritate fizică - Dreptul la siguranță - Egalitate de tratament - Proporționalitate”)

(2022/C 266/29)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Robert Roos și ceilalți 17 reclamanți ale căror nume figurează în hotărâre (reprezentanți: P. de Bandt, M. Gherghinaru, L. Panepinto și V. Heinen, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: S. Alves și A. M. Dumbrăvan, agenți)

Obiectul

Prin acțiunile întemeiate pe articolul 263 TFUE, reclamanții, care sunt toți deputați aleși în Parlamentul European pentru legislatura 2019-2024, solicită anularea deciziei Biroului Parlamentului din 27 octombrie 2021 privind norme excepționale în materie de sănătate și de securitate care reglementează accesul în clădirile Parlamentului din cele trei locuri de desfășurare a activității sale (denumită în continuare „decizia atacată”)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunile.

2)	Îl obligă pe domnul Robert Roos și pe ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurilor măsurilor provizorii.

(1) JO C 11, 10.1.2022.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/26

Ordonanța Tribunalului din 6 aprilie 2022 – Saure/Comisia

(Cauza T-154/21) (1)

(„Acțiune în anulare - Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Cerere de confirmare prematură - Articolul 7 din Regulamentul nr. 1049/2001 - Lipsa unui act atacabil - Respingere explicită a cererii de acces - Adaptarea cererii introductive - Inadmisibilitate vădită”)

(2022/C 266/30)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Hans Wilhelm Saure (Berlin, Germania) (reprezentanți: C. Partsch, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Spina, K. Herrmann și G. Gattinara, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea pretinsei decizii prin care i se refuză acordarea accesului la anumite documente care ar fi luat naștere în mod implicit la 19 martie 2021 ca urmare a lipsei unui răspuns al Comisiei Europene în termenul impus la cererea sa de confirmare, precum și, după adaptarea concluziilor, a deciziei explicite a Comisiei din 9 iunie 2021 prin care aceasta i-a refuzat parțial accesul la anumite documente

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)	Îl obligă pe domnul Hans-Wilhelm Saure să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană și aferente cererii de adaptare a cererii introductive și obligă Comisia să suporte propriile cheltuieli de judecată aferente cererii introductive.

(1) JO C 189, 17.5.2021

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/26

Ordonanța Tribunalului din 7 aprilie 2022 – SS și ST/Frontex

(Cauza T-282/21) (1)

(„Acțiune în constatarea abținerii de a acționa - Drept de azil - Invitație de a acționa - Luare de poziție a Frontex - Inadmisibilitate”)

(2022/C 266/31)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: SS, ST (reprezentanți: M. Van den Broeck și L. Lambert, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (reprezentanți: H. Caniard, S. Drew și W. Szmidt, agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 265 TFUE având ca obiect constatarea faptului că Frontex s-a abținut în mod nelegal să adopte, în temeiul articolului 46 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2019 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 și (UE) 2016/1624 (JO 2019, L 295, p. 1), o decizie de suspendare sau de încetare a activităților sale în regiunea Mării Egee.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	SS, ST și Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 289, 19.7.2021.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/27

Ordonanța Tribunalului din 7 aprilie 2022 – Mendus/EUIPO (CENSOR.NET)

(Cauza T-336/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Revocarea deciziei atacate - Dispariţia obiectului litigiului - Nepronunțare asupra fondului”)

(2022/C 266/32)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Iaroslav Mendus (Kiev, Ucraina) (reprezentant: P. Kurcman, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Walicka, agent)

Obiectul

Prin actul depus la grefa Tribunalului la 15 iunie 2021, reclamantul a introdus prezenta acțiune prin care se urmărește anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 16 aprilie 2021 (cauza R 1225/2020-1), privind o cerere de înregistrare a semnului verbal CENSOR.NET ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe pe fondul cauzei.

2)	Obligă Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de domnul Iaroslav Mendus.

(1) JO C 320, 9.8.2021.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/27

Ordonanța Tribunalului din 7 aprilie 2022 – Essity Hygiene and Health/EUIPO (Reprezentarea unei frunze)

(Cauza T-364/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Revocarea deciziei atacate - Dispariția obiectului litigiului - Nepronunțare asupra fondului”)

(2022/C 266/33)

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Reclamantă: Essity Hygiene and Health AB (Göteborg, Suedia) (reprezentant: U. Wennermark, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanți: D. Hanf și A. Bosse, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 31 martie 2021 (cauza R 2196/2017-1) privind o cerere de înregistrare a unui semn figurativ reprezentând o frunză ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Obligă Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 320, 9.8.2021.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/28

Ordonanța Tribunalului din 6 aprilie 2022 – Leinfelder Uhren München/EUIPO – Schafft (Reprezentare a unei figuri geometrice)

(Cauza T-375/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Retragere a cererii de decădere - Nepronunțare asupra fondului”)

(2022/C 266/34)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Leinfelder Uhren München GmbH & Co. KG (München, Germania) (reprezentanți: S. Lüft, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: E. Nicolás Gómez și D. Hanf, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în faţa Tribunalului: Thomas Schafft (München, Germania) (reprezentant: V. Sandulache, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 29 martie 2021 (cauzele conexe R 1931/2018-2 și R 1936/2018-2), cu privire la o procedură de decădere între Thomas Schafft și Leinfelder Uhren München.

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra acțiunii.

2)	Îl obligă pe domnul Thomas Schafft la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 329, 16.8.2021.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/28

Ordonanța Tribunalului din 7 aprilie 2022 – Bloom/Parlamentul și Consiliul

(Cauza T-645/21) (1)

(„Acțiune în anulare - Politică comună în domeniul pescuitului - Regulamentul (UE) 2021/1139 - Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură - Sprijin financiar acordat în cadrul gestiunii partajate cu statele membre - Operațiuni sau cheltuieli neeligibile - Derogări de la neeligibilitate - Asociație pentru protecția mediului marin - Legislativ act - Lipsa afectării individuale - Lipsa afectării directe - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă - Inadmisibilitate”)

(2022/C 266/35)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Bloom (Paris, Franța) (reprezentanți: C. Saynac și L. Chovet-Ballester, avocate)

Pârâți: Parlamentul European (reprezentanți: G. Ricci și I. Terwinghe, agenți), Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: F. Naert și A. Nowak-Salles, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 din TFUE și privind anularea parțială a Regulamentului (UE) 2021/1139 al Parlamentului European și al Consiliului din 7 iulie 2021 de instituire a Fondului european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de modificare a Regulamentului (UE) 2017/1004 (JO 2021 L 247, p. 1).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererii de intervenție a Comisiei Europene.

3)	Bloom va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Parlamentul European și de Consiliul Uniunii Europene.

4)	Comisia va suporta propriile cheltuieli de judecată aferente cererii de intervenție.

(1) JO C 481, 29.11.2021.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/29

Ordonanța președintelui Tribunalului din 13 mai 2022 – Conserve Italia și Conserves France/Comisia

(Cauza T-59/22 R)

(„Măsuri provizorii - Concurență - Înțelegeri - Piața europeană a legumelor în conservă - Decizie prin care se aplică o amendă - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”)

(2022/C 266/36)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Conserve Italia – Consorzio Italiano fra cooperative agricole Soc. coop. agr. (San Lazzaro di Savena, Italia), Conserves France (Tarascon, Franța) (reprezentanți: L. Di Via, M. Petite, L. Tresoldi și E. Belli, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Baches Opi, F. Jimeno Fernández și C. Sjödin, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE având ca obiect suspendarea executării Deciziei C(2021) 8259 final a Comisiei din 19 noiembrie 2021 privind o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/30

Ordonanța președintelui Tribunalului din 18 mai 2022 – OG și alții/Comisia

(Cauza T-101/22 R)

(„Măsuri provizorii - Regulamentul (UE) 2021/953 - Regulamentul delegat (UE) 2021/2288 - Certificatul digital al UE privind COVID - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”)

(2022/C 266/37)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamanți: OG, OH, OI, OJ (reprezentant: D. Gómez Fernández, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Montaguti și J. Baquero Cruz, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE având ca obiect suspendarea executării Regulamentului delegat (UE) 2021/2288 al Comisiei din 21 decembrie 2021 de modificare a anexei la Regulamentul (UE) 2021/953 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește perioada de acceptare a certificatelor de vaccinare eliberate în formatul certificatului digital al UE privind COVID care indică finalizarea seriei de vaccinare primară (JO 2021, L 458, p. 459)

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/30

Acțiune introdusă la 21 aprilie 2022 – Grecia/Comisia

(Cauza T-211/22)

(2022/C 266/38)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Republica Elenă (reprezentanți: E. Leftheriotou, A.E.Vasilopoulou și K. Konsta, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate (1), în măsura în care impune Republicii Elene corecții financiare într-un cuantum brut de 43 525 011,74 euro și în cuantum net, după deduceri, de 43 156 228,16 euro, în urma anchetei XC/2018/001/GR privind aplicarea condiționalității pentru anii de cerere 2016/2017 (exercițiile financiare 2016 și 2017, paginile 72-124 din raportul de sinteză);

—	cu titlu subsidiar, anularea deciziei atacate și reducerea la 5 % a cotei corecției impuse de aceasta și,

—	în orice caz, reducerea la 12 225 532,12 euro a cuantumului corecției financiare nete impuse de această decizie;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ale Republicii Elene.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive. Primele patru motive privesc constatările pe care Comisia își întemeiază decizia în litigiu, în timp ce al cincilea și al șaselea motiv privesc calculul corecției în litigiu.

1.	Primul motiv este întemeiat pe lipsa unui temei juridic pentru a supune unor controale esențiale constatările Comisiei și, pe de altă parte, pe încălcarea principiului securității juridice, precum și pe lipsa motivării.

Al doilea motiv este întemeiat, în ceea ce privește primul său aspect, pe necompetența ratione materiae a serviciului Comisiei care a impus corecția financiară și, în ceea ce privește al doilea aspect, pe încălcarea principiului proporționalității, dat fiind că corecțiile sunt impuse pe baza constatărilor care nu ar da naștere în niciun caz unor sancțiuni aplicate beneficiarilor ajutoarelor.

3.	Al treilea motiv este întemeiat pe interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor dreptului Uniunii și pe o eroare de fapt a Comisiei în stabilirea celorlalte constatări ale sale.

Al patrulea motiv, privind constatările Comisiei privind controlul esențial „Prezentarea raporturilor referitoare la constatările cu ocazia controalelor”, este întemeiat pe faptul că decizia atacată a fost adoptată cu încălcarea principiilor cooperării loiale și securității juridice (primul aspect), precum și pe o eroare de fapt în concluziile trase de Comisie (al doilea aspect).

Al cincilea motiv este întemeiat pe faptul că Comisia a efectuat corecția pe baza unei interpretări și a unei aplicări eronate a articolului 12 alineatele (6) și (7) din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 (JO 2014, L 255, p. 18) (primul aspect al motivului), precum și cu încălcarea articolului 34 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 al Comisiei din 6 august 2014 (JO 2014, L 255, p. 59) și a principiului interdicției de a agrava obiecțiile adresate statului membru în cursul procedurii de verificare (al doilea aspect).

În sfârșit, al șaselea motiv este întemeiat pe o nelegalitate în calcularea corecției financiare nete în litigiu, precum și pe neaplicarea deducerilor, din cauza aplicării anterioare a unor corecții financiare acelorași cheltuieli precum cele care fac obiectul corecției financiare în litigiu, cu încălcarea Orientărilor Comisiei.

(1) Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/222 a Comisiei din 16 februarie 2022 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) [notificată cu numărul C(2022) 830] (JO 2022, L 37, p. 63).

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/31

Acțiune introdusă la 25 mai 2022 – celotec/EUIPO – Decotec Printing (DECOTEC)

(Cauza T-308/22)

(2022/C 266/39)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: celotec GmbH & Co. KG (Sendenhorst, Germania) (reprezentanți: E. Warnke și J. Römelt, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Decotec Printing, SA (Barcelona, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „DECOTEC” – marca Uniunii Europene nr. 10 948 032

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 21 martie 2021 în cauza R 1025/2021-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

11.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 266/32

Acțiune introdusă la 25 mai 2022 – Abramovich/Consiliul

(Cauza T-313/22)

(2022/C 266/40)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Roman Arkadyevich Abramovich (Nemchinovo, Rusia) (reprezentanți: T. Bontinck, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2022/429 (1) a Consiliului din 15 martie 2022 în măsura în care include numele reclamantului în anexa la Decizia 2014/145/PESC a Consiliului din 17 martie 2014;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/427 (2) al Consiliului din 15 martie 2022 în măsura în care include numele reclamantului în anexa la Regulamentul (UE) nr. 2014/269 al Consiliului din 17 martie 2014;

—	obligarea Consiliului la plata a 1 000 000 de euro cu titlu provizoriu în favoarea fundației caritative care este în curs de constituire în cadrul vânzării Chelsea FC, în beneficiul victimelor conflictelor cu titlu de prejudiciu moral suferit de solicitant;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.	Primul motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului la protecție jurisdicțională efectivă și a obligației de motivare a administrației.

2.	Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește motivele Consiliului.

3.	Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității și a principiului egalității de tratament în ceea ce privește adoptarea măsurilor restrictive împotriva reclamantului.

4.	Al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea drepturilor fundamentale și pe ingerința nejustificată în drepturile fundamentale ale reclamantului garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(1) Decizia (PESC) 2022/429 a Consiliului din 15 martie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 87 I, p. 44).

(2) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/427 al Consiliului din 15 martie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 87 I, p. 1).

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 266

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 65 11 iulie 2022

Cuprins		Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2022/C 266/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1

	V Anunţuri
	PROCEDURI JURISDICŢIONALE
	Curtea de Justiție
2022/C 266/02	Cauza C-600/19: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 17 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Audiencia Provincial de Zaragoza – Spania) – MA/Ibercaja Banco, SA [Trimitere preliminară – Directiva 93/13/CEE – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Principiul echivalenței – Principiul efectivității – Procedură de executare ipotecară – Caracter abuziv al clauzei care stabilește nivelul nominal al dobânzilor moratorii și al clauzei privind exigibilitatea anticipată care figurează în contractul de împrumut – Autoritate de lucru judecat și decădere – Pierdere a posibilității de a invoca în fața unei instanțe caracterul abuziv al unei clauze contractuale – Competența de control din oficiu a instanței naționale]	2
2022/C 266/03	Cauzele conexate C-693/19 și C-831/19: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 17 mai 2022 (cereri de decizie preliminară formulate de Tribunale di Milano – Italia) – SPV Project 1503 Srl, Dobank SpA/YB (C-693/19), Banco di Desio e della Brianza SpA și alții/YX, ZW (C-831/19) [Trimitere preliminară – Directiva 93/13/CEE – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Principiul echivalenței – Principiul efectivității – Proceduri de somație de plată și de poprire la terți – Autoritate de lucru judecat care acoperă implicit validitatea clauzelor din titlul executoriu – Competența instanței de executare de a examina din oficiu caracterul eventual abuziv al unei clauze]	3
2022/C 266/04	Cauza C-725/19: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 17 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Judecătoria Sector 2 București – România) – IO/Impuls Leasing România IFN SA (Trimitere preliminară – Directiva 93/13/CEE – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Principiul echivalenței – Principiul efectivității – Procedură de executare silită a unui contract de leasing financiar care constituie titlu executoriu – Contestație la executare – Reglementare națională care nu permite instanței sesizate cu această contestație să verifice caracterul abuziv al clauzelor unui titlu executoriu – Competența instanței de executare de a examina din oficiu caracterul eventual abuziv al unei clauze – Existența unei acțiuni de drept comun care permite controlul caracterului abuziv al clauzelor menționate – Cerința unei cauțiuni pentru suspendarea procedurii de executare silită)	4
2022/C 266/05	Cauza C-869/19: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 17 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Supremo – Spania) – L/Unicaja Banco SA, fostă Banco de Caja España de Inversiones, Salamanca y Soria, S.A.U. (Trimitere preliminară – Directiva 93/13/CEE – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Principiul echivalenței – Principiul efectivității – Contract de ipotecă – Caracter abuziv al clauzei prag prevăzute de acest contract – Norme naționale privind procedura jurisdicțională de apel – Limitarea în timp a constatării nulității unei clauze abuzive – Restituire – Competență de control din oficiu a instanței naționale de apel)	4
2022/C 266/06	Cauza C-466/20: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – HEITEC AG/HEITECH Promotion GmbH, RW [Trimitere preliminară – Mărci – Directiva 2008/95/CE – Articolul 9 – Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Articolele 54, 110 și 111 – Limitare a drepturilor ca urmare a toleranței – Noțiunea de toleranță – Întreruperea termenului de limitare a drepturilor – Punere în întârziere – Data întreruperii termenului de limitare a drepturilor în cazul introducerii unei acțiuni în justiție – Efectele limitării drepturilor – Cereri de acordare a unor daune interese, de furnizare de informații și de distrugere de produse]	5
2022/C 266/07	Cauza C-569/20: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Spetsializiran nakazatelen sad – Bulgaria) – procedura penală împotriva lui IR [Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie penală – Directiva (UE) 2016/343 – Articolul 8 – Dreptul de a fi prezent la proces – Informare cu privire la proces – Imposibilitatea de a localiza persoana suspectată sau acuzată în pofida eforturilor rezonabile depuse de autoritățile competente – Posibilitatea unui proces și a unei condamnări în lipsă – Articolul 9 – Dreptul la un nou proces sau la o altă cale de atac care să permită o reexaminare a fondului cauzei]	6
2022/C 266/08	Cauza C-33/21: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 19 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione – Italia) – Istituto nazionale per l'assicurazione contro gli infortuni sul lavoro (INAIL), Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)/Ryanair DAC [Trimitere preliminară – Lucrători migranți – Securitate socială – Legislație aplicabilă – Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 – Articolul 14 punctul 2 litera (a) subpunctele (i) și (ii) – Regulamentul (CE) nr. 883/2004 – Articolul 11 alineatul (5) – Articolul 13 alineatul (1) literele (a) și (b) – Noțiunea de bază de reședință – Personal navigant – Lucrători care își desfășoară activitatea salariată pe teritoriul a două sau a mai multe state membre – Criterii de aplicabilitate]	7
2022/C 266/09	Cauza C-85/21: Ordonanța Curții (Camera a noua) din 15 martie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Landesverwaltungsgericht Steiermark – Austria) – WY/Steiermärkische Landesregierung [Trimitere preliminară – Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții – Cetățenia Uniunii – Articolele 20 și 21 TFUE – Domeniu de aplicare – Pierderea automată a cetățeniei unui stat membru înainte de aderarea acestui stat la Uniune – Necompetență vădită a Curții]	7
2022/C 266/10	Cauza C-724/21: Ordonanța Curții (Camera o opta) din 16 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Köln – Germania) – RV (Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Cetățenia Uniuni – Articolul 21 TFUE – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Incriminare penală care vizează în mod specific răpirea internațională a minorilor – Restricție – Protecția copilului – Proporționalitate)	8
2022/C 266/11	Cauza C-211/22: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal da Relação de Lisboa (Portugalia) la 17 martie 2022 – Super Bock Bebidas SA, AN, BQ/Autoridade da Concorrência	8
2022/C 266/12	Cauza C-213/22: Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal Administrativo (Portugalia) la 22 martie 2022 – Instituto de Financiamento da Agricultura e Pescas, IP/CS	10
2022/C 266/13	Cauza C-219/22: Cerere de decizie preliminară introdusă de Rayonen sad – Nesebar (Bulgaria) la 28 martie 2022 – procedură penală împotriva lui QS	11
2022/C 266/14	Cauza C-238/22: Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Frankfurt am Main (Germania) la 5 aprilie 2022 – FW/LATAM Airlines Group SA	11
2022/C 266/15	Cauza C-250/22: Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 11 aprilie 2022 – Fallimento Villa di Campo Srl/Agenzia delle Entrate	12
2022/C 266/16	Cauza C-255/22 P: Recurs introdus la 8 aprilie 2022 de Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului din 2 februarie 2022 în cauza T-616/18, Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo S.A./Comisia	13
2022/C 266/17	Cauza C-257/22: Cerere de decizie preliminară introdusă de Krajským soudem v Brně (Republica Cehă) la 14 aprilie 2022 – CD/Ministerstvo vnitra České republiky, Odbor azylové a migrační politiky	14
2022/C 266/18	Cauza C-270/22: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale ordinario di Ravenna (Italia) la 22 aprilie 2022 – G.D., A.R., C.M./Ministero dell'Istruzione, Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)	14
2022/C 266/19	Cauza C-276/22: Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 22 aprilie 2022 – Edil Work 2 S.r.l., S.T. S.r.l/STE S.a.r.l.	16
2022/C 266/20	Cauza C-289/22: Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 3 mai 2022 – A.T.S. 2003 Vagyonvédelmi és Szolgáltató Zrt. (în lichidare)/Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága	16
2022/C 266/21	Cauza C-292/22: Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad – Varna (Bulgaria) la 4 mai 2022 – Teritorialna direktsia Mitnitsa Varna/NOVA TARGOVSKA KOMPANIA 2004 AD	17
	Tribunalul
2022/C 266/22	Cauza T-913/16: Hotărârea Tribunalului din 11 mai 2022 – Fininvest și Berlusconi/BCE (Politica economică și monetară – Supraveghere prudențială a instituțiilor de credit – Atribuții specifice de supraveghere conferite BCE – Evaluarea achizițiilor de participații calificate – Opoziție la achiziția unei participații calificate – Neretroactivitate – Autoritate de lucru judecat – Aplicarea dispozițiilor naționale de transpunere – Dreptul la apărare – Dreptul de acces la dosar – Dreptul de a fi ascultat – Motiv nou – Supremația dreptului Uniunii – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă)	19
2022/C 266/23	Cauza T-30/19 și T-72/19: Hotărârea Tribunalului din 4 mai 2022 – CRIA și CCCMC/Comisia (Dumping – Subvenții – Importuri de anumite anvelope pneumatice noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121 originare din China – Taxă antidumping definitivă – Taxă compensatorie definitivă – Acțiune în anulare – Calitate procesuală activă – Afectare directă – Afectare individuală – Act normativ care nu presupune măsuri de executare – Interesul de a exercita acțiunea – Prejudiciu pentru industria din Uniune – Examinare obiectivă – Legătură de cauzalitate – Calcularea subcotării prețurilor și a marjei de prejudiciu – Comparație echitabilă a prețurilor – Prețuri la import construite – Prețuri practicate faţă de primii cumpărători neafiliați – Diferență de stadiu comercial – Aprecieri economice complexe – Intensitate a controlului jurisdicțional – Indicatori de prejudiciu – Ponderarea datelor – Acces la datele neconfidențiale ale anchetelor – Dreptul la apărare)	20
2022/C 266/24	Cauza T-718/20: Hotărârea Tribunalului din 4 mai 2022 – Wizz Air Hungary/Comisia (TAROM; Măsură de sprijin) (Ajutoare de stat – Transport aerian – Măsură de sprijin adoptată de România – Ajutor pentru salvare acordat TAROM – Decizie de a nu ridica obiecții – Acțiune în anulare – Calitatea de persoană interesată – Protecția drepturilor procedurale – Admisibilitate – Orientări privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate – Măsură care vizează prevenirea dificultăților sociale sau remedierea disfuncționalității pieței – Principiul pentru prima și ultima dată al ajutorului – Incidența unui ajutor anterior acordat înainte de aderarea României la Uniune – Dificultăți serioase – Obligația de motivare)	22
2022/C 266/25	Cauza T-93/21: Hotărârea Tribunalului din 11 mai 2022 – Creaticon/EUIPO – Paul Hartmann (SK SKINTEGRA THE RARE MOLECULE) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană – Marca Uniunii Europene figurativă SK SKINTEGRA THE RARE MOLECULE – Marca națională verbală anterioară SKINTEGRITY – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]	22
2022/C 266/26	Cauza T-261/21: Hotărârea Tribunalului din 4 mai 2022 – Sturz/EUIPO – Clatronic International (STEAKER) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene verbală STEAKER – Motive absolute de refuz – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Lipsa caracterului distinctiv – Articolul 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2017/1001] – Dreptul de a fi ascultat – Articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001]	23
2022/C 266/27	Cauza T-436/21: Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2022 – Veen/Europol [Răspundere extracontractuală – Cooperarea autorităților polițienești și a altor servicii de aplicare a legii din statele membre – Combaterea infracționalității – Comunicare de către Europol a unor informații către un stat membru – Pretinsă prelucrare de date ilegală – Regulamentul (UE) 2016/794 – Articolul 50 alineatul (1) – Prejudiciu moral]	24
2022/C 266/28	Cauza T-619/21: Hotărârea Tribunalului din 4 mai 2022 – PricewaterhouseCoopers Belastingadviseurs/EUIPO – Haufe-Lexware (TAXMARC) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale TAXMARC – Marca Uniunii Europene figurativă anterioară TAXMAN – Suspendarea procedurii – Articolul 71 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625]	24
2022/C 266/29	Cauzele conexate T-710/21, T-722/21 și T-723/21: Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2022 – Roos și alții/Parlamentul (Sănătate publică – Cerința prezentării unui certificat digital al Uniunii privind COVID 19 valabil pentru a avea acces în clădirile Parlamentului – Temei juridic – Libertatea și independența deputaților – Obligația de a asigura sănătatea personalului aflat în serviciul Uniunii – Imunitate parlamentară – Prelucrare de date cu caracter personal – Dreptul la respectarea vieții private – Dreptul la integritate fizică – Dreptul la siguranță – Egalitate de tratament – Proporționalitate)	25
2022/C 266/30	Cauza T-154/21: Ordonanța Tribunalului din 6 aprilie 2022 – Saure/Comisia [Acțiune în anulare – Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Cerere de confirmare prematură – Articolul 7 din Regulamentul nr. 1049/2001 – Lipsa unui act atacabil – Respingere explicită a cererii de acces – Adaptarea cererii introductive – Inadmisibilitate vădită]	26
2022/C 266/31	Cauza T-282/21: Ordonanța Tribunalului din 7 aprilie 2022 – SS și ST/Frontex (Acțiune în constatarea abținerii de a acționa – Drept de azil – Invitație de a acționa – Luare de poziție a Frontex – Inadmisibilitate)	26
2022/C 266/32	Cauza T-336/21: Ordonanța Tribunalului din 7 aprilie 2022 – Mendus/EUIPO (CENSOR.NET) (Marcă a Uniunii Europene – Revocarea deciziei atacate – Dispariţia obiectului litigiului – Nepronunțare asupra fondului)	27
2022/C 266/33	Cauza T-364/21: Ordonanța Tribunalului din 7 aprilie 2022 – Essity Hygiene and Health/EUIPO (Reprezentarea unei frunze) (Marcă a Uniunii Europene – Revocarea deciziei atacate – Dispariția obiectului litigiului – Nepronunțare asupra fondului)	27
2022/C 266/34	Cauza T-375/21: Ordonanța Tribunalului din 6 aprilie 2022 – Leinfelder Uhren München/EUIPO – Schafft (Reprezentare a unei figuri geometrice) (Marcă a Uniunii Europene – Procedură de decădere – Retragere a cererii de decădere – Nepronunțare asupra fondului)	28
2022/C 266/35	Cauza T-645/21: Ordonanța Tribunalului din 7 aprilie 2022 – Bloom/Parlamentul și Consiliul [Acțiune în anulare – Politică comună în domeniul pescuitului – Regulamentul (UE) 2021/1139 – Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură – Sprijin financiar acordat în cadrul gestiunii partajate cu statele membre – Operațiuni sau cheltuieli neeligibile – Derogări de la neeligibilitate – Asociație pentru protecția mediului marin – Legislativ act – Lipsa afectării individuale – Lipsa afectării directe – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Inadmisibilitate]	28
2022/C 266/36	Cauza T-59/22 R: Ordonanța președintelui Tribunalului din 13 mai 2022 – Conserve Italia și Conserves France/Comisia (Măsuri provizorii – Concurență – Înțelegeri – Piața europeană a legumelor în conservă – Decizie prin care se aplică o amendă – Cerere de suspendare a executării – Lipsa urgenței)	29
2022/C 266/37	Cauza T-101/22 R: Ordonanța președintelui Tribunalului din 18 mai 2022 – OG și alții/Comisia [Măsuri provizorii – Regulamentul (UE) 2021/953 – Regulamentul delegat (UE) 2021/2288 – Certificatul digital al UE privind COVID – Cerere de suspendare a executării – Lipsa urgenței]	30
2022/C 266/38	Cauza T-211/22: Acțiune introdusă la 21 aprilie 2022 – Grecia/Comisia	30
2022/C 266/39	Cauza T-308/22: Acțiune introdusă la 25 mai 2022 – celotec/EUIPO – Decotec Printing (DECOTEC)	31
2022/C 266/40	Cauza T-313/22: Acțiune introdusă la 25 mai 2022 – Abramovich/Consiliul	32