Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2022/C 244/01)

Ultima publicație

JO C 237, 20.6.2022

Publicații anterioare

JO C 222, 7.6.2022

JO C 213, 30.5.2022

JO C 207, 23.5.2022

JO C 198, 16.5.2022

JO C 191, 10.5.2022

JO C 171, 25.4.2022

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Continuarea activității judiciare între 1 și 15 septembrie 2022

(2022/C 244/02)

Tribunalul, în cadrul Conferinței plenare din 1 iunie 2022, a luat act de faptul că depunerea jurământului în fața Curții de Justiție de către noii judecători ai Tribunalului va avea loc la 15 septembrie 2022 și, prin urmare, confirmă că, potrivit articolului 5 al treilea paragraf din Protocolul privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, până la intrarea în funcție a noilor judecători ai Tribunalului:

—	președinția Tribunalului va fi asigurată de domnul președinte van der Woude;

—	vicepreședinția Tribunalului va fi asigurată de domnul vicepreședinte Papasavvas;

—	președințiile camerelor de cinci și de trei judecători vor fi asigurate de doamnele și de domnii președinți de cameră Kanninen, Tomljenović, Gervasoni, Spielmann, Marcoulli, da Silva Passos, Svenningsen, Costeira, Kornezov și De Baere;

—

decizia privind constituirea camerelor din 30 septembrie 2019, astfel cum a fost modificată ultima dată prin decizia din 13 ianuarie 2022 (JO 2022, C 52, p. 1), decizia din 4 octombrie 2019 privind repartizarea judecătorilor pe camere, astfel cum a fost modificată ultima dată prin decizia din 13 ianuarie 2022 (JO 2022, C 52, p. 1), decizia din 10 aprilie 2019 privind compunerea Marii Camere (JO 2019, C 172, p. 2), decizia din 10 iulie 2019 privind modul de desemnare a judecătorului care îl înlocuiește pe judecătorul aflat într-un caz de împiedicare (JO 2019, C 263, p. 2) și decizia din 4 octombrie 2019 privind criteriile de atribuire a cauzelor camerelor (JO 2019, C 372, p. 2) vor continua să se aplice.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 5 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Superior de Justicia de Castilla-La Mancha – Spania) – Subdelegación del Gobierno en Toledo/XU (C-451/19), QP (C-532/19)

(Cauzele conexate C-451/19 și C-532/19) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 20 TFUE - Cetățenia Uniunii Europene - Cetățean al Uniunii care nu și-a exercitat niciodată libertatea de circulație - Cerere de permis de ședere pentru un membru al familiei sale, resortisant al unei țări terțe - Respingere - Obligația cetățeanului Uniunii de a dispune de resurse suficiente - Obligația soților de a locui împreună - Copil minor, cetățean al Uniunii - Legislație și practică naționale - Beneficiul efectiv al substanței drepturilor conferite resortisanților Uniunii - Privare)

(2022/C 244/03)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de Castilla-La Mancha

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Subdelegación del Gobierno en Toledo

Pârâți: XU (C-451/19), QP (C-532/19)

Dispozitivul

1)

Articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să respingă o cerere de reîntregire a familiei formulată în favoarea unui resortisant al unei țări terțe membru al familiei unui cetățean al Uniunii care deține cetățenia acestui stat membru și care nu și-a exercitat niciodată libertatea de circulație, pentru simplul motiv că cetățeanul Uniunii nu dispune de suficiente resurse pentru el și acest membru al familiei sale astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul național de asistență socială, fără să se fi examinat dacă între cetățeanul Uniunii și membrul de familie menționat există o relație de dependență de asemenea natură încât, în cazul refuzului acordării unui drept de ședere derivat acestuia din urmă, cetățeanul Uniunii ar fi obligat să părăsească teritoriul Uniunii Europene considerat în ansamblu și ar fi astfel privat de beneficiul efectiv al substanței drepturilor conferite de statutul său de cetățean al Uniunii.

2)

Articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că, pe de o parte, o relație de dependență de natură să justifice acordarea unui drept de ședere derivat în temeiul acestui articol nu există pentru simplul motiv că resortisantul unui stat membru, major și care nu și-a exercitat niciodată libertatea de circulație, și soțul său, major și resortisant al unei țări terțe, sunt obligați să locuiască împreună în temeiul obligațiilor care decurg din căsătorie potrivit dreptului statului membru al cărui resortisant este cetățeanul Uniunii și în care a fost încheiată căsătoria și, pe de altă parte, că, în cazul în care cetățeanul Uniunii este minor, aprecierea existenței unei relații de dependență de natură să justifice acordarea părintelui acestui copil resortisant al unei țări terțe a unui drept de ședere derivat în temeiul articolului menționat trebuie să se bazeze pe luarea în considerare, în interesul superior al copilului, a tuturor împrejurărilor speței. Atunci când acest părinte locuiește în mod stabil împreună cu celălalt părinte, cetățean al Uniunii, al minorului respectiv, o astfel de relație de dependență este prezumată în mod refragabil.

3)

Articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că o relație de dependență de natură să justifice acordarea unui drept de ședere derivat în temeiul acestui articol în beneficiul copilului minor resortisant al unei țări terțe al soțului, el însuși resortisant al unei țări terțe, al unui cetățean al Uniunii care nu și-a exercitat niciodată libertatea de circulație există atunci când din uniunea dintre acest cetățean al Uniunii și soțul său s-a născut un copil cetățean al Uniunii care nu și-a exercitat niciodată libertatea de circulație, iar acesta din urmă ar fi obligat să părăsească teritoriul Uniunii considerat în ansamblu dacă copilul minor resortisant al unei țări terțe ar fi obligat să părăsească teritoriul statului membru în cauză.

---

(1)  JO C 432, 23.12.2019.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 5 mai 2022 – Comisia Europeană/Stefano Missir Mamachi di Lusignano și alții

(Cauza C-54/20 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Răspundere extracontractuală a Uniunii Europene întemeiată pe neîndeplinirea de către o instituție a obligației de a asigura protecția funcționarilor săi - Delegația Comisiei Europene în Maroc - Funcționar asasinat - Prejudiciu moral suferit de fratele și de sora funcționarului - Cale de atac - Articolele 270, 268 și 340 TFUE - Statutul funcționarilor Uniunii Europene - Articolele 40, 42b, 55a, 73, 90 și 91 - Noțiunea de „persoană căreia i se aplică […] statut[ul]” - Motivare)

(2022/C 244/04)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Schima, T. S. Bohr și G. Gattinara, agenți]

Celelalte părți din procedură: Stefano Missir Mamachi di Lusignano Maria Letizia Missir Mamachi di Lusignano (reprezentanți: F. Di Gianni, G. Coppo și A. Scalini, avocați), Anne Jeanne Cécile Magdalena Maria Sintobin, Carlo Amadeo Missir Mamachi di Lusignano, Giustina Missir Mamachi di Lusignano, Tommaso Missir Mamachi di Lusignano, Filiberto Missir Mamachi di Lusignano

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Comisia Europeană să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de domnul Stefano Missir Mamachi di Lusignano și de doamna Maria Letizia Missir Mamachi di Lusignano.

---

(1)  JO C 209, 22.6.2020.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 5 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo – Portugalia) – BPC Lux 2 Sàrl si alții. /Banco de Portugal, Banco Espírito Santo SA, Novo Banco SA

(Cauza C-83/20) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 2014/59/UE - Uniune bancară - Redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții - Articolele 36, 73 și 74 - Protejarea acționarilor și a creditorilor - Transpunere parțială înainte de expirarea termenului de transpunere - Transpunere pe etape - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 17 alineatul (1) - Drept de proprietat)

(2022/C 244/05)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din procedura principală

Recurente: BPC Lux 2 Sarl, BPC UKI LP, Bennett Offshore Restructuring Fund Inc., Bennett Restructuring Fund LP, Queen Street Limited, BTG Pactual Global Emerging Markets and Macro Master Fund LP, BTG Pactual Absolute Return II Master Fund LP, CSS LLC, Beltway Strategic Opportunities Fund LP, EJF Debt Opportunities Master Fund LP, TP Lux HoldCo Sarl, VR Global Partners LP, CenturyLink Inc. Defined Benefit Master Trust, City of New York Group Trust, Dignity Health, GoldenTree Asset Management Lux Sarl, GoldenTree High Yield Value Fund Offshore 110 Two Ltd, San Bernardino County Employees Retirement Association, EJF DO Fund (Cayman) LP, Massa Insolvente da Espírito Santo Financial Group S.A.

Intimate: Banco de Portugal, Banco Espírito Santo SA, Novo Banco SA

Dispozitivul

1)

Articolul 17 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale aplicabile în contextul unei măsuri de rezoluție care, deși permite în principiu să se asigure neutralitatea economică a acestei măsuri de rezoluție ce constă în înființarea unei instituții-punte și în separarea activelor, nu a prevăzut, printr-o dispoziție expresă: — realizarea unei evaluări corecte, prudente și realiste a activelor și a pasivelor instituției de credit aflate în rezoluție înaintea adoptării sale; — plata unei eventuale despăgubiri întemeiate pe evaluarea menționată la liniuța anterioară în favoarea instituției aflate în rezoluție sau, după caz, în favoarea titularilor de acțiuni sau de alte titluri de proprietate; — că acționarii instituției aflate în rezoluție au dreptul să primească o sumă care nu poate fi mai mică decât cea pe care ar fi primit-o în cazul lichidării totale în cadrul unei proceduri obișnuite de insolvență, ci a prevăzut acest mecanism de siguranță numai pentru creditorii ale căror creanțe nu au fost transferate și — o evaluare, diferită de cea menționată la prima liniuță, care să vizeze stabilirea aspectului dacă acționarii și creditorii ar fi beneficiat de un tratament mai favorabil în cazul în care instituția de credit aflată în rezoluție ar fi făcut obiectul unei proceduri obișnuite de insolvență.

2)

Transpunerea parțială de către un stat membru, într-o reglementare națională privind rezoluția instituțiilor de credit, a anumitor dispoziții ale Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului, înainte de expirarea termenului de transpunere a acesteia nu poate, de principiu, să compromită grav rezultatul impus prin directiva menționată, în sensul Hotărârii din 18 decembrie 1997, Inter-Environnement Wallonie (C-129/96, EU:C:1997:628).

---

(1)  JO C 247, 27.7.2020.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 5 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Hof van beroep te Antwerpen – Belgia) – FN/Universiteit Antwerpen și alții

(Cauza C-265/20) (1)

(Trimitere preliminară - Politica socială - Muncă pe fracțiune de normă - Directiva 97/81/CE - Acordul-cadru CES, UCIPE și CEIP privind munca pe fracțiune de normă - Clauza 4 alineatul (1) - Principiul nediscriminării - Personal academic încadrat cu fracțiune de normă - Numire automată cu titlu permanent rezervată membrilor personalului academic încadrați într-o funcție didactică cu normă întreagă - Calculul procentului dintr-o sarcină de lucru cu normă întreagă căruia îi corespunde o sarcină de lucru pe fracțiune de normă - Lipsa cerințelor)

(2022/C 244/06)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hof van beroep te Antwerpen

Părțile din procedura principală

Apelant: FN

Intimați: Universiteit Antwerpen, Vlaamse Autonome Hogeschool Hogere Zeevaartschool, PB, ZK, NG, ZN, UM

Dispozitivul

1)

Clauza 4 alineatul (1) din Acordul cadru privind munca pe fracțiune de normă, încheiat la 6 iunie 1997, care figurează în anexa la Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/23/CE a Consiliului din 7 aprilie 1998, trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări și unei practici naționale în temeiul cărora un membru al personalului academic care ocupă o funcție didactică cu normă întreagă va fi numit automat cu titlu permanent fără alt motiv obiectiv decât acela că respectiva funcție este ocupată cu normă întreagă, în timp ce un membru al personalului academic care ocupă o funcție didactică cu fracțiune de normă va fi numit fie cu titlu permanent, fie cu titlu temporar.

2)

Acordul cadru privind munca pe fracțiune de normă, încheiat la 6 iunie 1997, care figurează în anexa la Directiva 97/81, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/23, trebuie interpretat în sensul că nu prevede, în sarcina angajatorului care încadrează un lucrător cu fracțiune de normă, nicio cerință cu privire la modul de calcul al procentului pe care îl reprezintă această sarcină cu fracțiune de normă în raport cu o sarcină cu normă întreagă comparabilă.

---

(1)  JO C 313, 21.9.2020.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 5 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof – Austria) – EB, JS, DP/Versicherungsanstalt öffentlich Bediensteter, Eisenbahnen und Bergbau (BVAEB)

(Cauza C-405/20) (1)

(„Trimitere preliminară - Politica socială - Articolul 157 TFUE - Protocolul (nr. 33) - Egalitate de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă - Directiva 2006/54/CE - Articolul 5 litera (c) și articolul 12 - Interzicerea discriminării indirecte pe criterii de sex - Sistem profesional de securitate socială aplicabil ulterior datei vizate de acest protocol și de acest articol 12 - Pensii pentru limită de vârstă ale funcționarilor - Reglementare națională care prevede o ajustare anuală a pensiilor pentru limită de vârstă - Ajustare degresivă în funcție de importanța cuantumului pensiei pentru limită de vârstă cu lipsa totală a ajustării peste un anumit cuantum - Justificări”)

(2022/C 244/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamanți: EB, JS, DP

Intimați: Versicherungsanstalt öffentlich Bediensteter, Eisenbahnen und Bergbau (BVAEB)

Dispozitivul

1)

Protocolul (nr. 33) privind articolul 157 TFUE, anexat la Tratatul FUE, și articolul 12 din Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă trebuie interpretate în sensul că limitarea în timp a efectelor principiului egalității de tratament între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin prevăzută de aceste dispoziții nu se aplică unei reglementări naționale care prevede o ajustare anuală a pensiilor pentru limită de vârstă acordate în temeiul unui sistem profesional de securitate socială, aplicabilă ulterior datei vizate de dispozițiile menționate.

2)

Articolul 157 TFUE și articolul 5 litera (c) din Directiva 2006/54 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care prevede o ajustare anuală degresivă a cuantumului pensiilor pentru limită de vârstă ale funcționarilor naționali în funcție de importanța acestui cuantum, cu o lipsă totală a ajustării peste un anumit cuantum al pensiei, în ipoteza în care această reglementare afectează negativ o proporție semnificativ mai mare de beneficiari de sex masculin decât de beneficiari de sex feminin, cu condiția ca această reglementare să urmărească în mod coerent și sistematic obiectivele de asigurare a finanțării durabile a pensiilor pentru limită de vârstă și de reducere a decalajului dintre nivelurile pensiilor finanțate de stat, fără a depăși ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

---

(1)  JO C 378, 9.11.2020.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 5 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de l’Audiencia Provincial de La Coruña – Spania) – Banco Santander, SA/J.A.C., M.C.P.R.

(Cauza C-410/20) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 2014/59/UE - Rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții - Principii generale - Articolul 34 alineatul (1) - Recapitalizare internă - Efecte - Articolul 53 alineatele (1) și (3) - Reducerea valorii contabile a instrumentelor de capital - Articolul 60 alineatul (2) primul paragraf literele (b) și (c) - Articolele 73-75 - Protecția drepturilor acționarilor și ale creditorilor - Directiva 2003/71/CE - Prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare - Articolul 6 - Informație incorectă în prospect - Acțiune în răspundere introdusă ulterior unei decizii de rezoluție - Acțiune prin care se solicită declararea nulității contractului de achiziționare a unor acțiuni introdusă împotriva succesorului universal al instituției de credit supuse unei decizii de rezoluție)

(2022/C 244/08)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de La Coruña

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Banco Santander, SA

Pârâte: J.A.C., M.C.P.R.

Dispozitivul

Dispozițiile coroborate ale articolului 34 alineatul (1) litera (a), ale articolului 53 alineatele (1) și (3), precum și ale articolului 60 alineatul (2) primul paragraf literele (b) și (c) din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului, trebuie interpretate în sensul că se opun ca, ulterior reducerii totale a valorii contabile a acțiunilor din capitalul social al unei instituții de credit sau al unei firme de investiții supuse unei proceduri de rezoluție, persoanele care au achiziționat acțiuni în cadrul unei oferte publice de subscriere emise de această instituție sau de această firmă înaintea deschiderii unei asemenea proceduri de rezoluție să introducă împotriva instituției sau firmei menționate ori împotriva entității succesoare a acesteia o acțiune în răspundere pentru informațiile furnizate în prospect, astfel cum este prevăzută la articolul 6 din Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare și de modificare a Directivei 2001/34/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/11/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2008, sau o acțiune în declararea nulității contractului de subscriere a acestor acțiuni, care, ținând seama de efectul său retroactiv, conduce la restituirea contravalorii acțiunilor respective, majorată cu dobânzi cu începere de la data încheierii acestui contract.

---

(1)  JO C 423, 7.12.2020.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 3 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Úřad pro přístup k dopravní infrastruktuře – Republica cehă) – CityRail a.s./Správa železnic, státní organizace

(Cauza C-453/20) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 267 TFUE - Noțiunea de „instanță” - Criterii structurale și funcționale - Exercitarea de funcții jurisdicționale sau administrative - Directiva 2012/34/UE - Articolele 55 și 56 - Organism național unic de reglementare în sectorul feroviar - Autoritate de reglementare sectorială independentă - Dreptul de a acționa din oficiu - Competență de sancționare - Decizii care pot face obiectul unei căi de atac jurisdicționale - Inadmisibilitatea cererii de decizie preliminară)

(2022/C 244/09)

Limba de procedură: ceha

Organism de trimitere

Úřad pro přístup k dopravní infrastruktuře

Părțile din procedura principală

Reclamantă: CityRail a.s.

Pârâtă: Správa železnic, státní organizace

Cu participarea: ČD Cargo, a.s.

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Úřad pro přístup k dopravní infrastruktuře (Oficiul pentru Accesul la Infrastructura de Transport, Republica Cehă) este inadmisibilă.

---

(1)  JO C 62, 22.2.2021.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 5 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – Association France Nature Environnement/Premier ministre, Ministre de la Transition écologique et solidaire

(Cauza C-525/20) (1)

(Trimitere preliminară - Mediu - Directiva 2000/60/CE - Cadru de politică a Uniunii Europene în domeniul apei - Articolul 4 alineatul (1) litera (a) - Obiective de mediu în ceea ce privește apele de suprafață - Obligație a statelor membre de a nu autoriza un program sau un proiect susceptibil să provoace o deteriorare a stării unui corp de apă de suprafață - Noțiunea de „deteriorare” a stării unui corp de apă de suprafață - Articolul 4 alineatele (6) și (7) - Derogări de la interdicția deteriorării - Condiții - Program sau proiect care are impacturi temporare de scurtă durată și fără consecințe pe termen lung asupra stării unui corp de apă de suprafață)

(2022/C 244/10)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Association France Nature Environnement

Pârâți: Premier ministre, Ministre de la Transition écologique et solidaire

Dispozitivul

Articolul 4 din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei trebuie interpretat în sensul că nu permite statelor membre, atunci când apreciază compatibilitatea unui anumit program sau proiect cu obiectivul de prevenire a deteriorării calității apelor, să nu țină seama de impacturile temporare de scurtă durată și fără consecințe pe termen lung asupra acestora, cu excepția cazului în care este evident că asemenea impacturi nu au, prin natura lor, decât efecte reduse asupra stării corpurilor de apă în cauză și că nu pot determina o „deteriorare” a acestei stări, în sensul dispoziției menționate. Atunci când, în cadrul procedurii de autorizare a unui program sau a unui proiect, autoritățile naționale competente stabilesc că acesta este susceptibil să provoace o asemenea deteriorare, programul sau proiectul respectiv nu poate fi autorizat, chiar dacă această deteriorare are caracter temporar, decât dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (7) din directiva menționată.

---

(1)  JO C 35, 1.2.2021.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 12 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Commissione tributaria provinciale di Venezia – Italia) – U.I. Srl/Agenzia delle dogane e dei monopoli – Ufficio delle dogane di Venezia

(Cauza C-714/20) (1)

(Trimitere preliminară - Uniunea vamală - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 201 - Persoane obligate la plata taxei - TVA la import - Codul vamal al Uniunii - Regulamentul (UE) nr. 952/2013 - Articolul 77 alineatul (3) - Răspundere solidară a reprezentantului vamal indirect și a societății importatoare - Taxe vamale)

(2022/C 244/11)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria provinciale di Venezia

Părțile din procedura principală

Reclamantă: U.I. Srl

Pârâtă: Agenzia delle dogane e dei monopoli – Ufficio delle dogane di Venezia

Dispozitivul

1)

Articolul 77 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii trebuie interpretat în sensul că, potrivit acestei dispoziții, reprezentantul vamal indirect datorează numai taxele vamale pentru mărfurile pe care le-a declarat în vamă, iar nu și taxa pe valoarea adăugată la import pentru aceleași mărfuri.

2)

Articolul 201 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că răspunderea reprezentantului vamal indirect pentru plata taxei pe valoarea adăugată la import, în solidar cu cea a importatorului, nu poate fi reținută în lipsa unor dispoziții naționale care să îl desemneze sau care să îl recunoască, în mod explicit și neechivoc, ca fiind obligat la plata acestei taxe.

---

(1)  Data depunerii: 24.12.2020.

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 28 aprilie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Okresný súd Prešov – Slovacia) – Rozhlas a televízia Slovenska/CI

(Cauza C-638/21) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) și articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții - Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii - Directiva 93/13/CEE - Domeniu de aplicare - Raport juridic între un organism național de radiodifuziune și o persoană fizică supusă obligației de plată a redevenței pentru serviciile de radiodifuziune - Inadmisibilitate vădită)

(2022/C 244/12)

Limba de procedură: slovaca

Instanța de trimitere

Okresný súd Prešov

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Rozhlas a televízia Slovenska

Pârât: CI

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară introdusă de Okresný súd Prešov (Tribunalul Districtual din Prešov, Slovacia), prin decizia din 8 septembrie 2021, este vădit inadmisibilă.

---

(1)  Data depunerii: 19.10.2021.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia e Instrucción no 2 – León (Spania) la 22 octombrie 2021 – ACNC/Unicaja Banco, SA

(Cauza C-652/21)

(2022/C 244/13)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia e Instrucción no 2 – León

Părțile din procedura principală

Reclamant: ACNC

Pârâtă: Unicaja Banco, SA

Întrebările preliminare

1)

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că obligația de restituire integrală este îndeplinită prin simpla restituire a sumelor plătite în mod nejustificat în temeiul unei clauze abuzive? Sau trebuie considerată ca fiind îndeplinită prin adăugarea la aceste sume a dobânzilor legale aferente generate în urma fiecărei plăți efectuate în mod nejustificat, astfel cum prevede dreptul național?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la includerea dobânzilor legale în restituirea integrală: 2.1. Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE (1) a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii se opun principiilor de procedură civilă din dreptul național ale disponibilității și coerenței hotărârii cu petitul atunci când în petitul cererii introductive nu se solicită restituirea integrală a dobânzilor legale aferente sumelor care fac obiectul restituirii? 2.2. Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii se opun pronunțării unei hotărâri de către instanța națională în conformitate cu un petit în care nu se solicită plata tuturor dobânzilor legale aferente sumelor care fac obiectul restituirii? 2.3. Principiul efectivității prevăzut la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii se opune refuzului instanței naționale de a acorda o parte din dobânzile generate de sumele care fac obiectul restituirii atunci când acestea nu au fost solicitate de reclamant? 2.4. Principiile efectivității și restituirii integrale prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii permit sau impun instanței naționale să extindă din punct de vedere cantitativ petitul la sumele care nu au fost solicitate de către aceasta pentru a efectua o restituire integrală, incluzând partea din dobânzile legale nesolicitată în petitul respectiv atunci când acest lucru este în beneficiul consumatorului?

3)

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 2.4, articolul 6 alineatul (1) din Directiva 13/93 se opune principiilor de procedură civilă din dreptul național ale expirării termenului de prezentare a memoriilor și autorității de lucru judecat în scopul rezervării dreptului de a introduce o acțiune în justiție cu privire la dobânzile legale datorate care nu au fost solicitate în cererea introductivă în cadrul unei proceduri ulterioare?

---

(1)  JO 1993, L 95, p. 29.

Recurs introdus la 1 februarie 2022 de Industria de Diseño Textil SA (Inditex) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 1 decembrie 2021 în cauza T-467/20, Inditex/EUIPO – Ffauf Italia (ZARA)

(Cauza C-65/22 P)

(2022/C 244/14)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Industria de Diseño Textil SA (Inditex) (reprezentanți: C. Duch Fonoll și S. Sáenz de Ormijana Rico, avocate)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală Office (EUIPO), Ffauf Italia SpA

Prin Ordonanța din 6 mai 2022, Curtea de Justiție (Camera de admitere în principiu a recursurilor) a respins în principiu recursul și a obligat Industria de Diseño Textil SA (Inditex) la plata propriilor cheltuieli de judecată.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de Galicia (Spania) la 17 februarie 2022 – DX, Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS)/Tesorería General de la Seguridad Social

(Cauza C-113/22)

(2022/C 244/15)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de Galicia

Părțile din procedura principală

Recurenți: DX, Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS)

Intimată: Tesorería General de la Seguridad Social

Întrebările preliminare

1)

Practica organului de conducere prevăzută în Criteriul de gestionare 1/2020 din 31 ianuarie 2020 al Subdirecției Generale Planificare și Asistență Juridică a INSS [Institutul Național de Securitate Socială], și anume aceea de a refuza indiferent de situație acordarea suplimentului în litigiu în favoarea bărbaților și de a-i obliga să îl solicite pe cale judiciară, situație care se regăsește și în cazul recurentului în prezenta cauză, trebuie considerată, în conformitate cu Directiva 79/7/CEE (1) a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale, o încălcare administrativă a acesteia, diferită de încălcarea legislativă constatată prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 decembrie 2019, WA (C-450/18) (2), astfel încât, în sine, respectiva încălcare administrativă constituie o discriminare pe criterii de sex, având în vedere că, potrivit articolului 4 din directiva menționată, principiul egalității de tratament presupune inexistența oricărei discriminări pe criterii de sex, directe sau indirecte, și că, potrivit articolului 5 din aceeași directivă, statele membre iau măsurile necesare în vederea eliminării dispozițiilor actelor cu putere de lege și actelor administrative contrare principiului egalității de tratament?

2)

Având în vedere răspunsul la întrebarea anterioară și ținând seama de Directiva 79/7 (în special de articolul 6 din aceasta și de principiile echivalenței și efectivității în ceea ce privește consecințele juridice ale încălcării dreptului Uniunii), data de la care produce efecte hotărârea judecătorească prin care se recunoaște suplimentul trebuie să fie data la care s-a formulat cererea (cu efect retroactiv de trei luni), ori data producerii efectelor trebuie stabilită retroactiv ca fiind data la care a fost pronunțată sau a fost publicată Hotărârea CJUE în cauza WA, ori data faptului generator al prestației pentru incapacitate permanentă la care se referă suplimentul în litigiu?

3)

Având în vedere răspunsul dat la întrebările anterioare și ținând seama de directiva aplicabilă (în special de articolul 6 din aceasta și de principiile echivalenței și efectivității în ceea ce privește consecințele juridice ale încălcării dreptului Uniunii), trebuie să se acorde o despăgubire prin care să se repare prejudiciile și care să aibă un efect disuasiv, pentru motivul că aceste prejudicii nu sunt acoperite prin stabilirea datei de la care produce efecte hotărârea judecătorească prin care se recunoaște suplimentul și, în orice caz, valoarea cheltuielilor de judecată și a onorariilor avocatului în fața Juzgado de lo Social [Tribunalul pentru litigii de muncă] și a Sala de lo Social [Secția pentru litigii de muncă] ar trebui să fie inclusă ca un element al despăgubirii?

---

(1)  JO 1979, L 6, p. 24, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 192.

(2)  EU:C:2019:1075.

Recurs introdus la 21 februarie 2022 de Zoï Apostolopoulou și Anastasia Apostolopoulou-Chrysanthaki împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 21 decembrie 2021 în cauzele conexate T-721/18 și T-81/19, Apostolopoulou și Apostolopoulou-Chrysanthaki/Comisia

(Cauza C-124/22 P)

(2022/C 244/16)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurente: Zoï Apostolopoulou și Anastasia Apostolopoulou-Chrysanthaki (reprezentant: Dionysios Gkouskos, dikigoros)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

1.	anularea hotărârii atacate a Tribunalului din 21 decembrie 2021, pronunțată în cauzele conexate T-721/18 și T-81/19 (1);

2.	admiterea în întregime a acțiunilor introduse în cauzele conexate T-721/18 și T-81/19;

3.	obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurente în primă instanță și în recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului formulat, recurentele invocă cinci motive.

1.    Primul motiv de recurs, întemeiat pe o motivare contradictorie și eronată în ceea ce privește încălcarea de către Comisie a principiului bunei administrări

În cadrul recursului, recurentele au criticat hotărârea în măsura în care Tribunalul a respins argumentul recurentelor referitor la încălcarea principiului bunei administrări, declarând că din cele două cereri conexate nu ar fi rezultat elemente de fapt și de drept pe care se poate întemeia argumentul în discuție, cu o motivare, prin urmare, eronată și contradictorie, întrucât: 1. Tribunalul însuși ar fi considerat că cererile introductive sunt precise, clare și detaliate în ceea ce privește conținutul și ar fi respins cauza de inadmisibilitate întemeiată pe caracterul imprecis al cererilor introductive invocată de Comisie (punctul 73 din hotărârea atacată); 2. Tribunalul însuși ar fi apreciat (punctul 124 din hotărârea atacată) că Comisia ar fi prezentat susțineri false în actele de procedură referitoare la recurente, în privința cărora recurentele susțin că sunt întrunite elementele unui comportament contrar principiului bunei administrări. Prin urmare, nu numai că au fost indicate elementele de fapt și de drept necesare (așa cum ar reieși, de altfel, dintr-o simplă lectură a cererilor introductive), dar Tribunalul însuși s-ar fi pronunțat deja cu privire la acestea; 3. însuși faptul că Tribunalul recunoaște că Comisia ar fi prezentat susțineri false în privința recurentelor în cadrul unor proceduri jurisdicționale, urmărind recuperarea sumelor pe care NU ar fi putut să le impună recurentelor, ar constitui un caz vădit de încălcare a principiului bunei administrări de către Comisie. În caz contrar, ar trebui să se admită că împrejurarea că o instituție a Uniunii prezintă susțineri mincinoase în fața unei instanțe naționale în detrimentul cetățenilor Uniunii este de facto conformă cu criteriile unei bune administrări.

2.    Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe o motivare nelegală, bazată pe afirmații care nu au fost formulate, și pe neexaminarea concluziilor cuprinse în cererile introductive în ceea ce privește cererile de reparare a prejudiciului nepatrimonial cauzat de susținerile efectiv mincinoase și defăimătoare prezentate de Comisie

În loc să examineze susținerile efectiv mincinoase și defăimătoare, precum și diferitele fraze pe care Comisia le-ar fi inserat în memoriile sale în ceea ce privește recurentele, care ar constitui premisele de fapt și aprecierile care fac obiectul celor două acțiuni, pentru a decide dacă acestea constituie atingeri aduse drepturilor persoanei recurentelor care justifică cererea de despăgubire pecuniară pentru prejudiciul nepatrimonial, așa cum ar fi solicitat recurentele în cadrul celor două acțiuni, Tribunalul ar fi declarat că Comisia nu ar fi acuzat recurentele de fraudă și, pe baza acestei aprecieri, ar fi respins cererile de despăgubire. O asemenea apreciere ar fi însă inadecvată în raport cu conținutul cererilor introductive, întrucât recurentele nu ar solicita, în cadrul acțiunilor formulate, despăgubiri pentru pretinsul motiv că Comisia le-ar fi acuzat de fraudă. Prin această apreciere, Tribunalul ar fi statuat cu privire la afirmații care nu ar proveni de la recurente, ceea ce, pentru acest motiv, nu ar constitui o motivare legală. Prin urmare, Tribunalul, pe de o parte, ar fi omis să se pronunțe cu privire la acțiunile conexate și, pe de altă parte, nu și-ar fi motivat decizia în mod legal.

3.    Al treilea motiv de recurs, întemeiat pe denaturarea afirmațiilor recurentelor și pe aprecierea contradictorie în ceea ce privește încălcarea principiului unui proces echitabil și a dreptului la un proces echitabil

În mod absolut contradictoriu, Tribunalul, deși ar afirma în mod întemeiat că recurentele ar fi susținut că comportamentul pe care îl reproșează Comisiei în cauza T-81/19 ar fi contrar atât obligației de onestitate și de loialitate ce revine părților în litigiu, care ar constitui un principiu comun al dreptului statelor membre, cât și principiului general fundamental al bunei administrări a justiției (dreptul la un proces echitabil), ar fi declarat în continuare că recurentele nu ar invoca încălcarea unei norme de drept al Uniunii. Totuși, faptul că o asemenea încălcare a fost invocată ar reieși dintr-o simplă lectură a cererilor introductive. Astfel, Tribunalul ar fi omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere în cauza T-81/19 și ar fi prezentat o motivare contradictorie și nelegală.

4.    Al patrulea motiv de recurs, întemeiat pe denaturarea conținutului cererilor introductive și pe interpretarea și aplicarea eronate ale articolelor 299, 268 și 340 TFUE

Tribunalul ar fi declarat în mod eronat că: 1. pretinsul obiect al procedurii ar fi fost comportamentul agenților Comisiei (în calitate de reprezentanți legali), în condițiile în care partea adversă și obligată la plata despăgubirii în temeiul răspunderii extracontractuale ar fi Comisia însăși; 2. încălcarea obligației de onestitate de către Comisie și încălcarea dreptului recurentelor la un proces echitabil ar intra în sfera controlului legalității măsurilor de executare, care ar fi de competența instanțelor naționale, în timp ce susținerile cuprinse în cererile introductive se referă la încălcări săvârșite de Comisie care ar constitui încălcări ale drepturilor fundamentale ale cetățenilor Uniunii săvârșite de o instituție a Uniunii, ce ar da naștere unui drept la despăgubire în temeiul răspunderii extracontractuale, care ar fi de competența exclusivă a Tribunalului conform articolelor 268 și 340 TFUE; și 3. recurentele ar invoca încălcarea unor norme de procedură naționale, în condițiile în care recurentele ar invoca încălcarea principiilor comune ale dreptului statelor membre, a principiilor fundamentale ale dreptului Uniunii și a drepturilor fundamentale ale individului, care ar fi protejate de dreptul Uniunii, așa cum ar reieși dintr-o simplă lectură a cererilor introductive și din alte mențiuni pe care Tribunalul însuși le-ar fi admis prin hotărârea sa.

5.    Al cincilea motiv de recurs, întemeiat pe interpretarea și aplicarea eronate ale articolelor 299, 317 și 325 TFUE

Tribunalul, deși ar admite în întregime afirmația referitoare la „susținerile FALSE” prezentate de Comisie împotriva recurentelor, ar efectua o extindere absolut arbitrară a dreptului Comisiei de a obține executarea silită în temeiul titlului executoriu în cauză, fără a ține seama, într-un mod paradoxal și care, până în prezent, nu este cunoscut în doctrina juridică, de faptul că Comisia nu și-ar putea exercita acest pretins drept inalienabil prin prezentarea unor susțineri mincinoase și prin încălcarea drepturilor fundamentale ale individului de care beneficiază recurentele, care ar constitui un mijloc de salvgardare democratică minimă împotriva oricărui comportament ilicit din partea instituțiilor Uniunii Europene.

---

(1)  EU:T:2021:933.

Recurs introdus la 3 martie 2022 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 21 decembrie 2021 în cauza T-795/19, HB/Comisia Europeană

(Cauza C-160/22 P)

(2022/C 244/17)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Baquero Cruz, J. Estrada de Solà și B. Araujo Arce, agenți)

Cealaltă parte din procedură: HB

Concluzii

—

Anularea hotărârii pronunțate de Tribunal la 21 decembrie 2021 (T-795/19), în măsura în care prin aceasta se respinge ca inadmisibilă acțiunea în anulare a Deciziei C(2019)7319 final a Comisiei din 15 octombrie 2019 (punctul 1 din dispozitiv) și în care prin aceasta Comisia este obligată la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii de măsuri provizorii (punctul 3 din dispozitiv);

—	Retrimiterea cauzei în fața Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe pe fond;

—	Obligarea HB la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului formulat, Comisia invocă trei motive.

Primul motiv se întemeiază pe o eroare de calificare juridică: Tribunalul ignoră și face ineficiente dispozițiile deciziei adoptate de Comisie în exercițiul prerogativelor sale de putere publică în cadrul contractual, calificând aceste măsuri drept contractuale și supunându-le principiului forței obligatorii a contractului. Această calificare juridică eronată afectează punctele 67-90 din hotărârea atacată.

Al doilea motiv se întemeiază pe o calificare juridică eronată în raport cu primul articol din decizie (punctele 67-78 din hotărâre) și pe o denaturare a faptelor. Prin calificarea primului articol din decizie, care stabilește răspunderea HB în săvârșirea unei neregularități în cadrul procedurii de atribuire a contractului, Tribunalul a denaturat faptele și a calificat în mod eronat articolul 1 ca fiind de natură contractuală.

Al treilea motiv se întemeiază pe o calificare juridică eronată în raport cu cel de al doilea și cel de al treilea articol din decizie (punctele 79-86 din hotărâre). Prin calificarea reducerii prețului contractual la zero euro și prin recuperarea sumelor deja plătite, Comisia nu a acționat în cadrul contractual, ci și-a exercitat prerogativele de putere publică. Tribunalul săvârșește o eroare atunci când asimilează dispozițiile acestor articole consecințelor unei anulări a contractului prin dol sau alt viciu de consimțământ.

Recurs introdus la 3 martie 2022 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 21 decembrie 2021 în cauza T-796/19, HB/Comisia Europeană

(Cauza C-161/22 P)

(2022/C 244/18)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Baquero Cruz, J. Estrada de Solà și B. Araujo Arce, agenți)

Cealaltă parte din procedură: HB

Concluzii

—

Anularea hotărârii pronunțate de Tribunal la 21 decembrie 2021 (T-796/19), în măsura în care prin aceasta se respinge ca inadmisibilă acțiunea în anulare a Deciziei C(2019)7318 final a Comisiei din 15 octombrie 2019 (punctul 1 din dispozitiv) și în care prin aceasta Comisia este obligată la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii de măsuri provizorii (punctul 3 din dispozitiv);

—	Retrimiterea cauzei în fața Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe pe fond;

—	Obligarea HB la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului formulat, Comisia invocă trei motive.

Primul motiv se întemeiază pe o eroare de calificare juridică: Tribunalul ignoră și face ineficiente dispozițiile deciziei adoptate de Comisie prin utilizarea prerogativelor sale de putere publică în cadrul contractual, calificând aceste măsuri drept contractuale și supuse principiului forței obligatorii a contractului. Această calificare juridică eronată afectează punctele 62-87 din hotărârea atacată.

Al doilea motiv se întemeiază pe o calificare juridică eronată în raport cu primul articol din decizie (punctele 62-73 din hotărâre) și pe o denaturare a faptelor. Prin calificarea primului articol din decizie, care stabilește răspunderea HB în săvârșirea unei neregularități în cadrul procedurii de atribuire a contractului, Tribunalul a denaturat faptele și a calificat în mod eronat articolul 1 ca fiind de natură contractuală.

Al treilea motiv se întemeiază pe o calificare juridică eronată în raport cu cel de al doilea și cel de al treilea articol din decizie (punctele 74-83 din hotărâre). Prin calificarea reducerii prețului contractual la zero euro și prin recuperarea sumelor deja plătite, Comisia nu a acționat în cadrul contractual, ci în exercițiul prerogativelor sale de putere publică. Tribunalul săvârșește o eroare atunci când asimilează dispozițiile acestor articole consecințelor unei anulări a contractului prin dol sau alt viciu de consimțământ.

Recurs introdus la 3 martie 2022 de MG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi ) din 21 decembrie 2021 în cauza T-573/20, MG/Banca Europeană de Investiții

(Cauza C-173/22 P)

(2022/C 244/19)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: MG (reprezentant: L. Levi, avocată)

Cealaltă parte din procedură: Banca Europeană de Investiții

Concluziile

—	declararea recursului drept admisibil și întemeiat;

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 21 decembrie 2021 în cauza T-573/20;

—

în consecință, admiterea concluziilor prezentate de recurent în primă instanță și: — anularea deciziei BEI din 11 octombrie 2018 prin care recurentul a fost privat de beneficiul alocațiilor familiale (inclusiv în special al cheltuielilor pentru structurile de îngrijire a copiilor școlarizați și pentru CPE [Centrul polivalent interinstituțional pentru copii] deduse în mod necuvenit de BEI din salariul recurentului până în luna noiembrie 2019) și de drepturile financiare derivate (incluzând în special avantajele fiscale și rambursarea cheltuielilor medicale ale copiilor suportate de recurent); — în măsura necesară, anularea scrisorii/deciziei din 7 ianuarie 2019 de respingere a tuturor cererilor recurentului; — în măsura necesară, anularea deciziei BEI din 30 iulie 2020 de declarare a lipsei concilierii și de confirmare a deciziei din 11 octombrie 2018; — repararea prejudiciului material și a prejudiciului moral ale recurentului;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente celor două proceduri.

Motivele și principalele argumente

În recursul formulat, recurentul invocă următoarele motive:

—	hotărârea atacată ar fi încălcat noțiunea dreptului de a fi ascultat;

—	hotărârea atacată ar fi încălcat cadrul normativ aplicabil referitor la obligația de motivare;

—

hotărârea atacată ar fi denaturat dosarul și ar fi încălcat noțiunea de eroare vădită de apreciere. Aceasta ar fi încălcat de asemenea principiile egalității de tratament și proporționalității prin respingerea excepției de nelegalitate referitoare la dispozițiile administrative privind alocațiile familiale;

—	hotărârea atacată ar fi încălcat cadrul normativ aplicabil (articolul 3.4 din Regulamentul nr. 260/68 (1));

—

hotărârea atacată ar fi denaturat dosarul prin respingerea celui de al cincilea motiv, ar fi încălcat articolul 85 din Regulamentul de procedură al Tribunalului și ar fi realizat o calificare eronată a faptelor. Tribunalul nu ar fi răspuns la toate motivele invocate și și-ar fi încălcat obligația de motivare.

---

(1)  Regulamentul (CEE, Euratom, CECA) nr. 260/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 de stabilire a condițiilor și a procedurii de aplicare a impozitului stabilit în beneficiul Comunităților Europene (JO 1968, L 56, p. 8, Ediție specială, 1/vol. 08, p. 165).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Judicial da Comarca do Porto Juízo Local Cível da Maia (Portugalia) la 15 martie 2022 – WH, NX/TAP – Transportes Aéreos Portugueses, SGPS, SA

(Cauza C-202/22)

(2022/C 244/20)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Judicial da Comarca do Porto Juízo Local Cível da Maia

Părțile din procedura principală

Reclamanți: WH, NX

Pârâtă: TAP – Transportes Aéreos Portugueses, SGPS, SA

Întrebările preliminare

1)

În lumina articolului 5 alineatul (1) litera (c), a articolului 6 alineatul (1), a articolului 7 alineatul (1) și a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 261/2004 (1), întârzierea prelungită a transportului până la destinația finală cu un autobuz pus la dispoziția pasagerilor care au pierdut un zbor de legătură de către operatorul de transport aerian însărcinat să efectueze acel zbor trebuie să facă obiectul unei compensații în același mod ca întârzierile zborurilor?

2)

În lumina considerentului (14) și a articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004, defectarea autobuzului respectiv și necesitatea de a-l înlocui în drum spre destinația finală constituie o împrejurare excepțională care îl scutește pe operatorul de transport de obligația de a acorda o compensație pasagerilor în cazul unei întârzieri prelungite față de ora de sosire prevăzută sau previzibilă a autobuzului la destinația finală?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 23 martie 2022 – Research Consorzio Stabile Scarl, în nume propriu și în calitate de mandatar al grupului de întreprinderi în curs de constituire (Research-Cisa) și alții/Invitalia – Agenzia Nazionale per l’Attrazione degli Investimenti e lo Sviluppo di Impresa și alții

(Cauza C-215/22)

(2022/C 244/21)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelante: Research Consorzio Stabile Scarl, în nume propriu și în calitate de mandatar al grupului de întreprinderi în curs de constituire (Research-Cisa); C.I.S.A. SpA, în nume propriu și în calitate de mandant al aceluiași grup (Research-Cisa); Debar Costruzioni SpA, în nume propriu și în calitate de mandatar al grupului în curs de constituire împreună cu Consorzio Stabile COM Scarl, C.N. Costruzioni Generali SpA e Edil.Co. Srl; Invitalia – Agenzia Nazionale per l’Attrazione degli Investimenti e lo Sviluppo di Impresa

Intimate: Invitalia – Agenzia Nazionale per l’Attrazione degli Investimenti e lo Sviluppo di Impresa; Debar Costruzioni SpA, în nume propriu și în calitate de mandatar al grupului în curs de constituire împreună cu Consorzio Stabile COM Scarl, C.N. Costruzioni Generali SpA e Edil.Co. Srl; Consorzio Stabile Scarl, în nume propriu și în calitate de mandatar al grupului de întreprinderi în curs de constituire (Research-Cisa); C.I.S.A. SpA, în nume propriu și în calitate de mandant al aceluiași grup (Research-Cisa)

Întrebarea preliminară

Articolele 63 și 71 din Directiva 2014/24 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 (1) coroborate cu principiile libertății de stabilire și liberei prestări a serviciilor, prevăzute la articolele 49 și 56 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), se opun unei interpretări a reglementării naționale italiene privind subcontractarea necesară potrivit căreia ofertantul care nu deține calificarea obligatorie în una sau mai multe categorii separabile nu poate acoperi condiția pe care nu o îndeplinește el însuși prin recurgerea la mai multe întreprinderi subcontractante sau prin cumularea valorilor pentru care se califică acestea din urmă?

---

(1)  Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO 2014, L 94, p. 65).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichts Sigmaringen (Germania) la 23 martie 2022 – A. A./ Republica Federală Germania

(Cauza C-216/22)

(2022/C 244/22)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichts Sigmaringen

Părțile din procedura principală

Reclamant: A. A.

Pârâtă: Republica Federală Germania

Întrebările preliminare

1.

a. O dispoziție națională care nu consideră admisibilă o cerere ulterioară decât dacă situația de fapt sau de drept pe baza căreia a fost adoptată decizia inițială de respingere s-a modificat ulterior în favoarea solicitantului este compatibilă cu articolul 33 alineatul (2) litera (d) și cu articolul 40 alineatul (2) din Directiva 2013/32/UE (1)? b. Articolul 33 alineatul (2) litera (d) și articolul 40 alineatul (2) din Directiva 2013/32/UE se opun unei dispoziții naționale care nu consideră o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (pronunțată, în speță, în cadrul unei proceduri preliminare în temeiul articolului 267 TFUE) drept un „element nou” sau o „dată nouă”, atunci când decizia nu constată incompatibilitatea dispoziției naționale cu dreptul Uniunii, ci se limitează la interpretarea dreptului Uniunii? Care sunt, dacă este cazul, condițiile necesare pentru ca o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care se limitează la interpretarea dreptului Uniunii, să fie luată în considerare ca „element nou” sau ca „dată nouă”?

2.

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1) literele a) și b), articolul 33 alineatul (2) litera (d) și articolul 40 alineatul (2) din Directiva 2013/32/UE (2) trebuie interpretate în sensul că o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene, prin care s-a statuat că există o puternică prezumție că refuzul de a efectua serviciul militar în condițiile menționate la articolul 9 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2011/95/UE este legat de unul dintre cele cinci motive enumerate la articolul 10 din această directivă, trebuie luată în considerare ca „element nou” sau ca „dată nouă”?

3.

a. Articolul 46 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Directiva 2013/32/UE trebuie interpretat în sensul că calea de atac judiciară împotriva unei decizii de inadmisibilitate adoptate de autoritatea decizională, în sensul articolului 33 alineatul (2) litera (d) și al articolului 40 alineatul (5) din Directiva 2013/32/UE, se limitează la a examina dacă autoritatea decizională a apreciat în mod corect condițiile pentru a stabili dacă cererea de azil ulterioară poate fi considerată inadmisibilă în temeiul articolului 33 alineatul (2) litera (d) și al articolului 40 alineatele (2) și (5) din Directiva 2013/32/UE? b. În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 3) litera a), articolul 46 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Directiva 2013/32/UE trebuie interpretat în sensul că calea de atac judiciară împotriva unei decizii de inadmisibilitate vizează și examinarea îndeplinirii condițiilor de acordare a protecției internaționale în sensul articolului 2 litera (b) din Directiva 2011/95/UE în cazul în care instanța constată, după propria examinare, că nu sunt îndeplinite condițiile de respingere a cererii de azil ulterioare ca inadmisibilă? c. În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 3) litera b), o astfel de decizie a instanței presupune ca solicitantul să fi beneficiat în prealabil de garanțiile procedurale speciale prevăzute la articolul 40 alineatul (3) a treia teză coroborat cu dispozițiile capitolului II din Directiva 2013/32/UE? Instanța poate să desfășoare ea însăși această procedură sau trebuie să o delege autorității decizionale, eventual după suspendarea procedurii judiciare? Solicitantul poate renunța la respectarea acestor garanții procedurale?

---

(1)  Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO 2013, L 180, p. 60).

(2)  Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO 2011, L 337, p. 9).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 29 martie 2022 – Bundesamt für Fremdenwesen und Asyl/JF

(Cauza C-222/22)

(2022/C 244/23)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurent: Bundesamt für Fremdenwesen und Asyl

Parte interesată: JF

Întrebarea preliminară

Articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (reformare) (1), trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții a unui stat membru potrivit căreia unui străin care depune o cerere ulterioară nu i se acordă în mod normal statutul de refugiat în cazul în care riscul de persecuție se bazează pe circumstanțe create de solicitant prin propria voință după plecarea din țara de origine, cu excepția cazului în care este vorba despre activități permise în Austria care constituie în mod evident expresia și continuarea convingerilor avute în țara de origine?

---

(1)  JO 2011, L 337, p. 9.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 6 aprilie 2022 – NQ/Mara-Tóni Bt.

(Cauza C-244/22)

(2022/C 244/24)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamant: NQ

Pârâtă: Mara-Tóni Bt.

Interveniente: Foudre Kft., Tasavill Bt.

Întrebările preliminare

1)	Intră sub incidența articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2008/104/CE (1) o întreprindere care, fără autorizație administrativă, angajează lucrători care desfășoară efectiv o activitate în beneficiul unui comitent care are calitatea de întreprindere utilizatoare?

2)

Articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/104/CE se aplică lucrătorilor care se află într-un raport de muncă cu o întreprindere care, în temeiul unui contract de subcontractare, îi transferă unei alte întreprinderi în vederea executării unor lucrări, societatea angajatoare fiind cea care furnizează materialele și instrumentele și supraveghează lucrările?

3)

În cazul în care, având în vedere cele de mai sus, reclamantul și lucrătorii electricieni trebuie să fie calificați drept lucrători temporari, se poate considera că aceștia constituie o entitate economică, un grup determinat de resurse umane care desfășoară o activitate economică continuă cu întreprinderi succesive ai căror asociați aparțin aceluiași grup de persoane, chiar dacă aceste întreprinderi nu dispun de o autorizație administrativă pentru a desfășura în mod legal, în calitate de agenți de muncă temporară sau de utilizatori, activitatea de utilizare a muncii temporare, precizându-se de la bun început că, în cazul utilizării muncii temporare, nu se pune problema unei puneri la dispoziție de bunuri?

4)	În cazul în care lucrătorii menționați constituie o entitate economică în calitate de grup de resurse umane, aceștia intră sub incidența articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2001/23/CE (2), în pofida faptului că sunt lucrători temporari?

---

(1)  Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară (JO 2008 L 327, p. 9).

(2)  Directiva 2001/23/CE a Consiliului 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO 2001 L 82, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 20).

Recurs introdus la 18 aprilie 2022 de QI, QJ, QL, QM, QN, QP, QQ, QT, QU, QW, QX împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 9 februarie 2022 în cauza T-868/16, QI și alții/Comisia și BCE

(Cauza C-262/22 P)

(2022/C 244/25)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurenți: QI, QJ, QL, QM, QN, QP, QQ, QT, QU, QW, QX (reprezentanți: S. Pappas, A. Pappas, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană, Consiliul Uniunii Europene, Consiliul European, QK, QO, QR, QS, QV

Concluziile

Recurenții solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudecare;

—	obligarea intimaților la plata propriilor cheltuieli de judecată și a cheltuielilor de judecată ale recurenților efectuate în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

În cadrul prezentului recurs, recurenții solicită în mod respectuos Curții de Justiție să reexamineze și să anuleze hotărârea atacată pe baza a două motive:

În primul rând, Tribunalul a efectuat o examinare necorespunzătoare a celui de al treilea motiv de nelegalitate invocat în cererea introductivă, întemeiat pe o încălcare suficient de gravă a dreptului de proprietate garantat de articolul 17 alineatul (1) din cartă. La rândul său, această examinare necorespunzătoare a avut drept consecință aplicarea eronată și încălcarea dreptului de proprietate al recurenților.

În al doilea rând, Tribunalul a încălcat principiul proporționalității.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Upravni sud u Zagrebu (Croația) la 22 aprilie 2022 – ANTERA d.o.o./Hrvatske agencije za nadzor financijskih usluga

(Cauza C-278/22)

(2022/C 244/26)

Limba de procedură: croata

Instanța de trimitere

Upravni sud u Zagrebu

Părțile din procedura principală

Reclamantă: ANTERA d.o.o.

Pârâtă: Hrvatske agencije za nadzor financijskih usluga

Întrebările preliminare

1)

Serviciile de leasing operațional și/sau de închirieri de automobile pe termen lung intră în domeniul de aplicare al Directivei 2006/123/CE (Directiva privind serviciile) (1), astfel cum se indică în Manualul de punere în aplicare a Directivei privind serviciile din 13 martie 2008 publicat de Direcția Generală Piață Internă și Servicii? O entitate care desfășoară activități de leasing operațional (iar nu de leasing financiar) și/sau activități de închirieri de automobile pe termen lung trebuie să fie considerată instituție financiară în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (2)?

2)

În cazul în care răspunsul la prima întrebare de mai sus este afirmativ, iar răspunsul la cea de a doua întrebare este negativ, este compatibilă cu articolul 49 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene coroborat cu articolele 9-13 din Directiva 2006/123/CE abilitarea Hrvatska agencija za nadzor financijskih usluga [Agenția Croată de Supraveghere a Serviciilor Financiare] (HANFA) de a supraveghea furnizarea de servicii de leasing operațional și/sau de servicii de închirieri de automobile pe termen lung, în temeiul articolului 6 alineatul 1 din Zakon o leasingu [Legea privind leasingul], și de a impune cerințe și restricții suplimentare întreprinderilor care desfășoară astfel de activități?

3)

În împrejurări precum cele în discuție în prezentul litigiu, în care o societate-mamă dintr-un stat membru intenționează să furnizeze în alt stat membru, prin intermediul unei filiale, servicii de același tip cu cele pe care le furnizează în statul membru de origine, articolul 49 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolele 9-13 din Directiva 2006/123/CE trebuie interpretate în sensul că permit ca o reglementare națională (Zakon o leasingu [Legea privind leasingul]) să impună filialei cerințe și restricții suplimentare și, prin urmare, să facă mai dificilă/mai puțin atractivă exercitarea activității în cauză?

---

(1)  Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO 2006, L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50).

(2)  Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (JO 2013, L 176, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 22 aprilie 2022 – CH/Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

(Cauza C-279/22)

(2022/C 244/27)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamant: CH

Pârât: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

Întrebările preliminare

1)	Articolul 2 din Directiva 2013/34/UE (1) trebuie interpretat în sensul că domeniul de aplicare al acestei directive nu se extinde la particulari, ci include numai societățile și celelalte forme de întreprinderi enumerate în anexele I și II la aceasta?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, aceasta înseamnă că dispozițiile Directivei 2013/34/UE care impun obligații nu pot fi aplicate particularilor, cu alte cuvinte, obligațiile care se adresează întreprinderilor care intră în domeniul său de aplicare nu pot fi impuse și particularilor și nu pot fi considerate ca incumbându-le acestora în cadrul examinării obligațiilor lor fiscale?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, autoritățile fiscale ale unui stat membru acționează în conformitate cu principiile contabile, precum și cu obiectivul și cu funcția obligației de publicare, prevăzute la articolele 4, 30 și 33 din Directiva 2013/34/UE, cu dreptul la un proces echitabil recunoscut ca principiu general de drept de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii și cu principiile fundamentale ale securității juridice și proporționalității atunci când, întemeindu-se pe dispozițiile legii contabile, ea constată o diferență de impozit în sarcina unui particular pentru simplul motiv că acesta nu este în măsură să pună la dispoziția administrației toate documentele contabile ale unei societăți independente de el pentru a dovedi că a fost în interesul acestei societăți, în calitate de angajator, când a utilizat, în cadrul activității sale, sume de bani gestionate în temeiul unor instrucțiuni sau al unui mandat, administrația fiscală considerând, în consecință, că particularul nu dispune de documente justificative – de care acesta nu este ținut să dispună și de altfel nu ar putea să dispună de ele din cauza unor obstacole obiective -, în condițiile în care situațiile financiare anuale ale societății sunt accesibile publicului în temeiul obligației de publicare care incumbă întreprinderilor?

4)

Dispozițiile Directivei 2013/34/UE – în special preambulul și articolele 4, 6, 30 și 33 din aceasta – pot fi interpretate în sensul că respectarea obligațiilor prevăzute la aceste articole dă naștere unei prezumții legale de conformitate a conținutului situațiilor financiare anuale cu principiile fundamentale ale contabilității, în special principiile veridicității și justificării?

5)

Administrația fiscală acționează în conformitate cu articolele 4, 6, 30 și 33 din Directiva 2013/34/UE, cu dreptul la un proces echitabil consacrat la articolul 47 din cartă și cu principiul fundamental al securității juridice atunci când, fără a răsturna prezumția legală de conformitate născută din respectarea dispozițiilor directivei și fără a examina conținutul declarației, refuză să accepte situațiile financiare anuale publicate de societate ca dovadă a conținutului lor, iar aceasta pentru motivele că ele nu ar fi suficiente pentru a dovedi acest conținut în mod credibil – și anume pentru a dovedi că particularul ar fi predat societății sumele retrase – și că toate documentele contabile ale societății ar fi necesare în acest scop?

---

(1)  Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO 2013, L 182, p. 19).

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2022 – Giant Electric Vehicle Kunshan/Comisia

(Cauza T-242/19) (1)

(„Dumping - Importuri de biciclete, cu pedalare asistată, cu un motor electric auxiliar originare din China - Taxă antidumping definitivă - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/73 - Stabilirea existenței unui prejudiciu - Articolul 3 alineatele (2), (3) și (6) din Regulamentul (UE) 2016/1036 - Calculul subcotării prețurilor - Legătură de cauzalitate”)

(2022/C 244/28)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Giant Electric Vehicle Kunshan Co. Ltd (Kunshan, China) (reprezentanți: P. De Baere și J. Redelbach, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Luengo și T. Maxian Rusche, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/73 al Comisiei din 17 ianuarie 2019 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de colectare definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de biciclete electrice originare din Republica Populară Chineză (JO 2019, L 16, p. 108, rectificare în JO 2019, L 16 I, p. 1) în măsura în care o privește pe reclamantă.

Dispozitivul

1)

Anulează Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/73 al Comisiei din 17 ianuarie 2019 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de colectare definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de biciclete electrice originare din Republica Populară Chineză în măsura în care privește Giant Electric Vehicle Kunshan Co. Ltd.

2)	Comisia Europeană va suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile efectuate de Giant Electric Vehicle Kunshan.

---

(1)  JO C 206, 17.6.2019.

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2022 – Giant Electric Vehicle Kunshan/Comisia

(Cauza T-243/19) (1)

(„Subvenții - Importuri de biciclete, cu pedalare asistată, cu un motor electric auxiliar originare din China - Taxă compensatorie definitivă - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/72 - Stabilirea existenței unui prejudiciu - Articolul 8 alineatele (1), (2) și (5) din Regulamentul (UE) 2016/1037 - Calculul subcotării prețurilor - Legătură de cauzalitate”)

(2022/C 244/29)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Giant Electric Vehicle Kunshan Co. Ltd (Kunshan, China) (reprezentanți: P. De Baere et J. Redelbach, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Luengo și T. Maxian Rusche, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/72 al Comisiei din 17 ianuarie 2019 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de biciclete electrice originare din Republica Populară Chineză 8 JO 2019, L 16, p. 5) în măsura în care o privește pe reclamantă.

Dispozitivul

1)	Anulează Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/72 al Comisiei din 17 ianuarie 2019 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de biciclete electrice originare din Republica Populară Chineză în măsura în care privește Giant Electric Vehicle Kunshan Co. Ltd.

2)	Comisia Europeană va suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile efectuate de Giant Electric Vehicle Kunshan.

---

(1)  JO C 206, 17.6.2019.

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2022 – Sieć Badawcza Łukasiewicz – Port Polski Ośrodek Rozwoju Technologii/Comisia

(Cauza T-4/20) (1)

(„Clauză compromisorie - Acord de grant încheiat în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) - Cheltuieli eligibile - Cerere de rambursare - Audit financiar - Investigație a OLAF - Conflict de interese ca urmare a unor legături de familie sau afective - Principiul bunei-credințe - Principiul nediscriminării ca urmare a situației matrimoniale - Încredere legitimă - Acțiune în anulare - Note de debit - Acte care nu pot fi disociate de contract - Act care nu este supus căilor de atac - Dreptul la o cale de atac jurisdicțională efectivă - Inadmisibilitate”)

(2022/C 244/30)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sieć Badawcza Łukasiewicz – Port Polski Ośrodek Rozwoju Technologii (Vratislavie, Polonia) (reprezentant:: Ł. Stępkowski, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Araujo Arce și J. Estrada de Solà, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea formulată, reclamanta, solicită, cu titlu principal, în temeiul articolului 272 TFUE, constatarea inexistenței creanței contractuale a Comisiei Europene despre care este vorba în șase note de debit emise la 13 noiembrie 2019 pentru o sumă totală de 180 893,90 euro, constând în 164 449 de euro cu titlu de sumă principală și 16 444,90 euro cu titlu de daune interese, precum și obligarea Comisiei la rambursarea sumelor care figurează în aceste note de debit și, cu titlu subsidiar, în temeiul articolului 263 TFUE, anularea scrisorii Comisiei din 12 noiembrie 2019, care îi era adresată.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Sieć Badawcza Łukasiewicz – Port Polski Ośrodek Rozwoju Technologii la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 87, 16.3.2020.

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2022 – Group Nivelles/EUIPO – Easy Sanitary Solutions (Canal de evacuare de duș)

(Cauza T-327/20) (1)

(„Desen sau model comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model comunitar înregistrat reprezentând un canal de evacuare de duș - Desen sau model industrial anterior prezentat după introducerea cererii de declarare a nulității - Articolul 28 alineatul (1) litera (b) punctul (v) din Regulamentul (CE) nr. 2245/2002 - Puterea de apreciere a camerei de recurs - Domeniu de aplicare - Articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Procedură orală și activități de cercetare judecătorească - Articolele 64 și 65 din Regulamentul nr. 6/2002 - Motiv de nulitate - Caracter individual - Articolul 6 și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Identificarea desenului sau modelului industrial anterior - Anterioritate compactă - Determinarea caracteristicilor desenului sau modelului industrial contestat - Comparare globală”)

(2022/C 244/31)

Limba de procedură: neerlandeza

Părţile

Reclamantă: Group Nivelles NV (Gingelom, Belgia) (reprezentant: J. Jonkhout, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: A. Folliard-Monguiral și G. Predonzani, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Easy Sanitary Solutions BV (Oldenzaal, Țările de Jos) (reprezentant: F. Eijsvogels, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 17 martie 2020 (cauza R 2664/2017-3), privind o procedură de declarare a nulității între Group Nivelles și Easy Sanitary Solutions

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Group Nivelles NV la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 240, 20.7.2020.

Hotărârea Tribunalului din 6 aprilie 2022 – Mandelay/EUIPO – Qx World (QUEST 9)

(Cauza T-516/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale QUEST 9 - Marca Uniunii Europene verbală anterioară QUEX - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 - Articolele 95 și 97 din Regulamentul 2017/1001”)

(2022/C 244/32)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Mandelay Magyarország Kereskedelmi Kft. (Mandelay Kft.) (Szigetszentmiklós, Ungaria) (reprezentanţi: V. Luszcz, C. Sár și É. Ulviczki, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Ivanauskas și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Qx World Kft. (Budapesta, Ungaria) (reprezentanți: Á. László și B. Mező, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 3 iunie 2020 (cauza R 1900/2019-2) privind o procedură de opoziție între QX WORLD și Mandelay

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Mandelay Magyarország Kereskedelmi Kft. să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Qx World Kft.

---

(1)  JO C 339, 12.10.2020.

Hotărârea Tribunalului din 6 aprilie 2022 – MF/eu-LISA

(Cauza T-568/20) (1)

(„Funcție publică - Agenți temporari - Post ocupat care necesită o autorizare de securitate - Autorizare refuzată de autoritatea națională de securitate - Reziliere a contractului - Lipsa unei cereri de audiere - Dreptul de a fi audiat, în sensul articolului 11 alineatul (5) litera (b) din Decizia 2015/444”)

(2022/C 244/33)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: MF (reprezentant: L. Levi, avocată)

Pârâtă: Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA) (reprezentanți: M. Chiodi, agent, asistat de A. Duron și D. Waelbroeck, avocați)

Obiectul

Prin intermediul acțiunii întemeiate pe articolul 270 TFUE, depusă la Grefa Tribunalului la 4 septembrie 2020, reclamantul solicită anularea, pe de o parte, a deciziei Agenției Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA) din 29 octombrie 2019 de reziliere a contractului său de muncă și, pe de altă parte, în măsura necesară, a deciziei eu-LISA din 26 mai 2020 de respingere a reclamației sale din 29 ianuarie 2020

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe MF la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 399, 23.11.2020.

Hotărârea Tribunalului din 6 aprilie 2022 – Planistat Europe și Charlot/Comisia

(Cauza T-735/20) (1)

(„Răspundere extracontractuală - Cauza «Eurostat» - Investigație externă a OLAF - Transmitere către autorități judiciare naționale a unor informații privind fapte care pot face obiectul urmăririi penale înainte de finalizarea investigației - Depunerea unei plângeri de către Comisie înainte de finalizarea investigației - Procedură penală națională - Nepronunțare asupra fondului definitivă - Lipsa unei încălcări suficient de grave a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor”)

(2022/C 244/34)

Limba de procedură: fanceza

Părțile

Reclamanți: Planistat Europe (Paris, Franța), Hervé-Patrick Charlot (Paris) (reprezentant: F. Martin Laprade, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentant: J. Baquero Cruz și F. Blanc, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 268 TFUE, reclamanții solicită repararea, pe de o parte, a prejudiciului moral pe care domnul Charlot l-ar fi suferit ca urmare a transmiterii de către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) către autoritățile naționale a unor informații privind fapte cu privire la fapte care pot fi încadrate penal, precum și ca urmare a plângerii depuse de Comisia Europeană în fața autorităților menționate și, pe de altă parte, a prejudiciului material pe care aceștia l-ar fi suferit ca urmare a rezilierii contractelor încheiate între Planistat și Comisie.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Planistat Europe și pe domnul Hervé-Patrick Charlot la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 53, 15.2.2021.

Hotărârea Tribunalului din 6 aprilie 2022 – Ungaria/Comisia

(Cauza T-57/21) (1)

(„FEGA și FEADR - Cheltuieli excluse de la finanțare - Obligația de a crește numărul controalelor la fața locului - Articolul 35 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 - Valoarea juridică a documentelor de lucru ale Comisiei - Modalități de calcul al creșterii ratei controalelor la fața locului”)

(2022/C 244/35)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Ungaria (reprezentanți: M. Fehér și G. Koós, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Aquilina, A. Sauka și Z. Teleki, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2020/1734 a Comisiei din 18 noiembrie 2020 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2020, L 390, p. 10) numai în măsura în care Comisia Europeană a exclus suma de 4 334 068,02 euro din cuantumul ajutoarelor financiare care i-au fost acordate prin intermediul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) pentru exercițiul financiar 2018, ca urmare a efectuării unui număr insuficient de controale la fața locului.

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1734 a Comisiei din 18 noiembrie 2020 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) numai în măsura în care Comisia Europeană a exclus suma de 4 334 068,02 euro din cuantumul ajutoarelor financiare acordate Ungariei prin intermediul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) pentru exercițiul financiar 2018, ca urmare a efectuării unui număr insuficient de controale la fața locului.

2)	Obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 88, 15.3.2021.

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2022 – Boshab/Consiliul

(Cauza T-103/21) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democratică Congo - Înghețare a fondurilor - Restricție privind admisia pe teritoriul statelor membre - Menținerea numelui reclamantului pe listele cu persoanele vizate - Dreptul de a fi ascultat - Proba temeiniciei includerii și a menținerii pe liste - Eroare vădită de apreciere - Continuarea existenței împrejurărilor de fapt și de drept care au determinat adoptarea măsurilor restrictive”)

(2022/C 244/36)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Évariste Boshab (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Lejeune, agent)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea, pe de o parte, a Deciziei (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2020, L 419, p. 30) și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare(UE) 2020/2021 al Consiliului din 10 decembrie 2020 privind punerea în aplicare a articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 de instituire a anumitor măsuri speciale împotriva persoanelor ale căror acțiuni încalcă embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo (JO 2020, L 419, p. 5), în măsura în care aceste acte îl privesc.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Évariste Boshab la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 128, 12.4.2021.

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2022 – Kande Mupompa/Consiliul

(Cauza T-104/21) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democratică Congo - Înghețarea fondurilor - Restricție privind admiterea pe teritoriile statelor membre - Menținerea numelui reclamantului pe lista persoanelor vizate - Dreptul de a fi ascultat - Dovada temeiniciei înscrierii și a menținerii pe liste - Eroare vădită de apreciere - Perpetuarea împrejurărilor de fapt și de drept care au condus la adoptarea măsurilor restrictive”)

(2022/C 244/37)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Alex Kande Mupompa (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentant: S. Lejeune, agent)

Obiectul

Prin acţiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea, pe de o parte, a Deciziei (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2020, L 419, p. 30), și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2021 a Consiliului din 10 decembrie 2020 privind punerea în aplicare a articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 de instituire a anumitor măsuri speciale împotriva persoanelor ale căror acțiuni încalcă embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo (JO 2020, L 419, p. 5), în legătură cu actele care îl vizează

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Alex Kande Mupompa la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 128, 12.4.2021.

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2022 – Kanyama/Consiliul

(Cauza T-105/21) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democratică Congo - Înghețarea fondurilor - Restricție privind admiterea pe teritoriile statelor membre - Menținerea numelui reclamantului pe lista persoanelor vizate - Dreptul de a fi ascultat - Dovada temeiniciei înscrierii și a menținerii pe liste - Eroare vădită de apreciere - Perpetuarea împrejurărilor de fapt și de drept care au condus la adoptarea măsurilor restrictive”)

(2022/C 244/38)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Célestin Kanyama (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M.-C. Cadilhac și H. Marcos Fraile, agenți)

Obiectul

Prin acţiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea, pe de o parte, a Deciziei (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2020, L 419, p. 30), și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2021 a Consiliului din 10 decembrie 2020 privind punerea în aplicare a articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 de instituire a anumitor măsuri speciale împotriva persoanelor ale căror acțiuni încalcă embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo (JO 2020, L 419, p. 5), în legătură cu actele care îl vizează

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Célestin Kanyama la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 128, 12.4.2021.

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2022 – Kazembe Musonda/Consiliul

(Cauza T-106/21) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democratică Congo - Înghețarea fondurilor - Restricție privind admiterea pe teritoriile statelor membre - Menținerea numelui reclamantului pe lista persoanelor vizate - Dreptul de a fi ascultat - Dovada temeiniciei înscrierii și a menținerii pe liste - Eroare vădită de apreciere - Perpetuarea împrejurărilor de fapt și de drept care au condus la adoptarea măsurilor restrictive”)

(2022/C 244/39)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Jean-Claude Kazembe Musonda (Lubumbashi, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentant: S. Lejeune, agent)

Obiectul

Prin acţiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea, pe de o parte, a Deciziei (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2020, L 419, p. 30), și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2021 a Consiliului din 10 decembrie 2020 privind punerea în aplicare a articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 de instituire a anumitor măsuri speciale împotriva persoanelor ale căror acțiuni încalcă embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo (JO 2020, L 419, p. 5), în legătură cu actele care îl vizează

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Jean-Claude Kazembe Musonda la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 128, 12.4.2021.

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2022 – Amisi Kumba/Consiliul

(Cauza T-107/21) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democratică Congo - Înghețarea fondurilor - Restricție privind admiterea pe teritoriile statelor membre - Menținerea numelui reclamantului pe lista persoanelor vizate - Dreptul de a fi ascultat - Dovada temeiniciei înscrierii și a menținerii pe liste - Eroare vădită de apreciere - Perpetuarea împrejurărilor de fapt și de drept care au condus la adoptarea măsurilor restrictive”)

(2022/C 244/40)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Gabriel Amisi Kumba (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: B. Driessen și H. Marcos Fraile, agenți)

Obiectul

Prin acţiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea, pe de o parte, a Deciziei (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2020, L 419, p. 30), și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2021 a Consiliului din 10 decembrie 2020 privind punerea în aplicare a articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 de instituire a anumitor măsuri speciale împotriva persoanelor ale căror acțiuni încalcă embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo (JO 2020, L 419, p. 5), în legătură cu actele care îl vizează

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Gabriel Amisi Kumba la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 128, 12.4.2021.

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2022 – Ilunga Luyoyo/Consiliul

(Cauza T-108/21) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democratică Congo - Înghețarea fondurilor - Restricții în materie de admitere pe teritoriile statelor membre - Menținerea numelui reclamantului pe listele persoanelor vizate - Dovada temeiniciei includerii și menținerii pe liste - Continuarea existenței împrejurărilor de fapt și de drept care au stat la baza adoptării măsurilor restrictive”)

(2022/C 244/41)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Ferdinand Ilunga Luyoyo (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M.-C. Cadilhac și H. Marcos Fraile, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul, domnul Ferdinand Ilunga Luyoyo, solicită anularea, pe de o parte, a Deciziei (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2020, L 419, p. 30) și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2021 al Consiliului din 10 decembrie 2020 privind punerea în aplicare a articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 de instituire a anumitor măsuri speciale împotriva persoanelor ale căror acțiuni încalcă embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo (JO 2020, L 419, p. 5) (denumite în continuare, împreună, „actele atacate”), în măsura în care aceste acte îl privesc.

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/2021 al Consiliului din 10 decembrie 2020 privind punerea în aplicare a articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 de instituire a anumitor măsuri speciale împotriva persoanelor ale căror acțiuni încalcă embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo, în măsura în care aceste acte îl privesc pe domnul Ferdinand Ilunga Luyoyo.

2)	Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 128, 12.4.2021.

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2022 – Mutondo/Consiliul

(Cauza T-109/21) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democratică Congo - Înghețarea fondurilor - Restricție privind admiterea pe teritoriile statelor membre - Menținerea numelui reclamantului pe lista persoanelor vizate - Dreptul de a fi ascultat - Dovada temeiniciei înscrierii și a menținerii pe liste - Eroare vădită de apreciere - Perpetuarea împrejurărilor de fapt și de drept care au condus la adoptarea măsurilor restrictive”)

(2022/C 244/42)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Kalev Mutondo (Kinshasa, Republica Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: B. Driessen şi H. Marcos Fraile, agenți)

Obiectul

Prin acţiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea, pe de o parte, a Deciziei (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2020, L 419, p. 30), și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2021 a Consiliului din 10 decembrie 2020 privind punerea în aplicare a articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 de instituire a anumitor măsuri speciale împotriva persoanelor ale căror acțiuni încalcă embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo (JO 2020, L 419, p. 5), în legătură cu actele care îl vizează

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Kalev Mutondo la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 128, 12.4.2021.

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2022 – Kampete/Consiliul

(Cauza T-110/21) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democratică Congo - Înghețarea fondurilor - Restricție privind admiterea pe teritoriile statelor membre - Menținerea numelui reclamantului pe lista persoanelor vizate - Dreptul de a fi ascultat - Dovada temeiniciei înscrierii și a menținerii pe liste - Eroare vădită de apreciere - Perpetuarea împrejurărilor de fapt și de drept care au condus la adoptarea măsurilor restrictive”)

(2022/C 244/43)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Ilunga Kampete (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: B. Driessen și H. Marcos Fraile, agenți)

Obiectul

Prin acţiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea, pe de o parte, a Deciziei (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2020, L 419, p. 30), și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2021 a Consiliului din 10 decembrie 2020 privind punerea în aplicare a articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 de instituire a anumitor măsuri speciale împotriva persoanelor ale căror acțiuni încalcă embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo (JO 2020, L 419, p. 5), în legătură cu actele care îl vizează

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Ilunga Kampete la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 128, 12.4.2021.

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2022 – Numbi/Consiliul

(Cauza T-112/21) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democratică Congo - Înghețarea fondurilor - Restricție privind admiterea pe teritoriile statelor membre - Menținerea numelui reclamantului pe lista persoanelor vizate - Dreptul de a fi ascultat - Dovada temeiniciei înscrierii și a menținerii pe liste - Eroare vădită de apreciere - Perpetuarea împrejurărilor de fapt și de drept care au condus la adoptarea măsurilor restrictive”)

(2022/C 244/44)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: John Numbi (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M.-C. Cadilhac și H. Marcos Fraile, agenți)

Obiectul

Prin acţiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea, pe de o parte, a Deciziei (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2020, L 419, p. 30), și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2021 a Consiliului din 10 decembrie 2020 privind punerea în aplicare a articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 de instituire a anumitor măsuri speciale împotriva persoanelor ale căror acțiuni încalcă embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo (JO 2020, L 419, p. 5), în legătură cu actele care îl vizează

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Îl obligă pe domnul John Numbi la plata cheltuielilor de judecată

---

(1)  JO C 128, 12.4.2021.

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2022 – Ramazani Shadary/Consiliul

(Cauza T-119/21) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democratică Congo - Înghețarea fondurilor - Restricție privind admiterea pe teritoriile statelor membre - Menținerea numelui reclamantului pe lista persoanelor vizate - Dreptul de a fi ascultat - Dovada temeiniciei înscrierii și a menținerii pe liste - Eroare vădită de apreciere - Perpetuarea împrejurărilor de fapt și de drept care au condus la adoptarea măsurilor restrictive”)

(2022/C 244/45)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Emmanuel Ramazani Shadary (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentant: S. Lejeune, agent)

Obiectul

Prin acţiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea, pe de o parte, a Deciziei (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2020, L 419, p. 30), și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2021 a Consiliului din 10 decembrie 2020 privind punerea în aplicare a articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 de instituire a anumitor măsuri speciale împotriva persoanelor ale căror acțiuni încalcă embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo (JO 2020, L 419, p. 5), în legătură cu actele care îl vizează

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea

2)	Îl obligă pe domnul Emmanuel Ramazani Shadary la plata cheltuielilor de judecată

---

(1)  JO C 128, 12.4.2021.

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2022 – Ruhorimbere/Consiliul

(Cauza T-120/21) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democratică Congo - Înghețarea fondurilor - Restricție privind admiterea pe teritoriile statelor membre - Menținerea numelui reclamantului pe listele persoanelor vizate - Dreptul de a fi ascultat - Proba temeiniciei includerii în liste și a menținerii pe liste - Eroare vădită de apreciere - Perpetuarea împrejurărilor de fapt și de drept care au determinat adoptarea măsurilor restrictive”)

(2022/C 244/46)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Éric Ruhorimbere (Mbuji-Mayi, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentant: M.-C. Cadilhac, agent)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea, pe de o parte, a Deciziei (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2020, L 419, p. 30) și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2021 al Consiliului din 10 decembrie 2020 privind punerea în aplicare a articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 de instituire a anumitor măsuri restrictive speciale împotriva persoanelor ale căror acțiuni încalcă embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo (JO 2020, L 419, p. 5), în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Éric Ruhorimbere la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 128, 12.4.2021.

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2022 – LG Electronics/EUIPO –Anferlux-Electrodomésticos (SmartThinQ)

(Cauza T-181/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă SmartThinQ - Marca națională figurativă anterioară SMARTTHING - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Traducerea în limba de procedură a listei de produse acoperite de marca anterioară - Utilizare serioasă a mărcii anterioare”)

(2022/C 244/47)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: LG Electronics, Inc. (Seul, Coreea de Sud) (reprezentant: M. Graf, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Capostagno, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Anferlux-Electrodomésticos, Lda (Vila Nova de Monsarros, Portugalia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 3 februarie 2021 (cauza R 1657/2020-4), privind o procedură de declarare a nulității între Anferlux-Electrodomésticos și LG Electronics

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	LG Electronics, Inc. va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

---

(1)  JO C 217, 7.6.2021.

Hotărârea Tribunalului din 27 aprilie 2022 – Vintae Luxury Wine Specialists/EUIPO – R. Lopez de Heredia Viña Tondonia (LOPEZ DE HARO)

(Cauza T-210/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative LOPEZ DE HARO - Marca Uniunii Europene verbală anterioară LOPEZ DE HEREDIA - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 244/48)

Limba de procedură: spaniola

Părţile

Reclamantă: Vintae Luxury Wine Specialists SLU (Logroño, Spania) (reprezentanţi: L. Broschat García și L. Polo Flores, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Palmero Cabezas, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: R. Lopez de Heredia Viña Tondonia SA (Haro, Spania) (reprezentant: A. Sanz Cerralbo, avocată)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 16 februarie 2021 (cauza R 1741/2020-5), privind o procedură de opoziție între R. Lopez de Heredia Viña Tondonia și Vintae Luxury Wine Specialists

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Vintae Luxury Wine Specialists SLU la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 228, 14.6.2021.

Hotărârea Tribunalului din 6 aprilie 2022 – Saure/Comisia

(Cauza T-506/21) (1)

(„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Contracte încheiate de Comisie în numele statelor membre în vederea livrării de vaccinuri împotriva COVID-19 - Scrisori de invitație la reuniunile comitetului de coordonare - Refuz în parte al accesului - Excepție privind protecția vieții private și a integrității individului - Lipsa necesității transmiterii datelor cu caracter personal într-un scop specific de interes public - Articolul 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2018/1725”)

(2022/C 244/49)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Hans-Wilhelm Saure (Berlin, Germania) (reprezentant: C. Partsch, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Herrmann, G. Gattinara și A. Spina, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul solicită anularea deciziei Comisiei Europene din 9 iunie 2021 prin care i s-a refuzat în parte accesul la anumite documente

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Hans-Wilhelm Saure la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 412, 11.10.2021.

Hotărârea Tribunalului din 6 aprilie 2022 – Funline International/EUIPO (AMSTERDAM POPPERS)

(Cauza T-680/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale AMSTERDAM POPPERS - Motive absolute de refuz - Marcă contrară ordinii publice - Articolul 7 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001 - Caracter distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001”)

(2022/C 244/50)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Funline International (New York, New York, Statele Unite) (reprezentant: Y. Echevarría García, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Hanf, agent)

Obiectul

Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea și modificarea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 20 august 2021 (cauza R 439/2021-2)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Funline International la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 502, 13.12.2021.

Acțiune introdusă la 11 aprilie 2022 – Deutsche Bank și alții/BCE

(Cauza T-182/22)

(2022/C 244/51)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Deutsche Bank AG (Frankfurt am Main, Germania), BHW Bausparkasse AG (Hameln, Germania), norisbank GmbH (Bonn, Germania) (reprezentanți: H. Berger și M. Weber, lawyers)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea în parte a deciziei BCE din 2 februarie 2022, inclusiv a anexelor I și II la aceasta, în ceea ce privește cerințele impuse reclamantelor în temeiul punctului 1.3 din decizia menționată și

—	obligarea BCE la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că pârâta a încălcat dreptul Uniunii prin depășirea competențelor care îi sunt conferite prin articolele 4 și 16 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (1) și prin încălcarea principiilor fundamentale ale dreptului Uniunii, având în vedere că nu există nicio dispoziție în dreptul Uniunii care să autorizeze punctul 1.3 din decizia atacată privind tratamentul prudențial al angajamentelor de plată irevocabile (în continuare „cerința API”), că BCE nu a efectuat o examinare individuală și corectă din punct de vedere metodologic a situației reclamantelor și că cerința API se bazează pe fapte eronate și pe mai multe erori vădite de apreciere.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că pârâta a încălcat principiul proporționalității prin faptul că a impus ca valoarea totală a angajamentelor de plată irevocabile să fie dedusă din fondurile proprii de nivel 1 de bază la nivel consolidat și/sau individual, fără a lua în considerare situația individuală a reclamantelor și fără a stabili o deducere adecvată având în vedere profilul de risc individual și nivelul de lichiditate ale reclamantelor și fără a ține seama în mod corespunzător de factorii de diminuare a riscului.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că pârâta a încălcat principiul bunei administrări și principiul securității juridice și a aplicat în mod eronat articolul 4 alineatul (1) litera (f) și articolul 16 alineatul (1) litera (c) și alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului prin impunerea cerinței API la nivel individual primei și celei de a treia reclamante. Prima și a treia reclamantă au beneficiat de derogări în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (2) și, prin urmare, sunt exceptate de la o cerință prudențială de capital la nivel individual.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO 2013 L 287, p. 63).

(2)  Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO 2013, L 176, p. 1).

Acțiune introdusă la 15 aprilie 2022 – Naass și Sea Watch/Frontex

(Cauza T-205/22)

(2022/C 244/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Marie Naass (Berlin, Germania), Sea Watch eV (Berlin) (reprezentanți: I. Van Damme și Q. Declève, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	Anularea deciziei Frontex DGSC/TO/PAD-2021-00350 din 7 februarie 2022;

—	obligarea Frontex să suporte cheltuielile de judecată efectuate de reclamante.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă două motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că în decizia DGSC/TO/PAD-2021-00350 din 7 februarie 2022, Frontex nu și-a motivat în mod corespunzător refuzul de a face publice anumite documente aferente unui eveniment specific care a avut loc în Marea Mediterană la 30 iulie 2021, invocând excepția privind siguranța publică în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (1).

2.	Al doilea motiv întemeiat pe faptul că decizia DGSC/TO/PAD-2021-00350 din 7 februarie 2022 încalcă articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul 1049/2001 prin refuzul accesului parțial la documentele solicitate.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001 L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

Acțiune introdusă la 27 aprilie 2022 – Cylus Cyber Security/EUIPO – Cylance (CYLUS)

(Cauza T-227/22)

(2022/C 244/53)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Cylus Cyber Security Ltd (Tel Aviv, Israel) (reprezentant: S. Bailey, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Cylance, Inc. (Irvine, California, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta din procedura desfășurată în fața Tribunalului.

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale CYLUS – cererea de înregistrare nr. 17 801 952.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție.

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 21 februarie 2022 în cauza R 692/2022-4.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 2 mai 2022 – Lacapelle/Parlamentul

(Cauza T-240/22)

(2022/C 244/54)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Jean Lin Lacapelle (Paris, Franța) (reprezentant: F. P. Vos, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei D-301937 din 3 martie 2022 a Grupului de susținere a democrației și de coordonare a alegerilor, de excludere a domnului Jean-Lin Lacapelle din toate delegațiile de observare a alegerilor Parlamentului European până la sfârșitul mandatului său de deputat (2019-2024);

—	obligarea Parlamentului European la plata către reclamant a sumei de 3 000 de euro, în temeiul articolului 87 și următoarele din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șapte motive care sunt, în esență, identice sau similare celor invocate în cadrul cauzei T-196/22, Mariani/Parlamentul.

Acțiune introdusă la 2 mai 2022 – Juvin/Parlamentul

(Cauza T-241/22)

(2022/C 244/55)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Hervé Juvin (Paris, Franța) (reprezentant: F.-P. Vos, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei D-301936 din 3 martie 2022 a Grupului de susținere a democrației și de coordonare a alegerilor, de excludere a domnului Hervé Juvin din toate delegațiile de observare a alegerilor Parlamentului European până la sfârșitul mandatului său de deputat (2019-2024);

—	obligarea Parlamentului European la plata către reclamant a sumei de 3 000 de euro, în temeiul articolului 87 și următoarele din Regulamentul de procedură al Tribunalului

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șapte motive care sunt, în esență, identice sau similare celor invocate în cadrul cauzei T-196/22, Mariani/Parlamentul.

Acțiune introdusă la 3 mai 2022 – Pšonka/Consiliul

(Cauza T-243/22)

(2022/C 244/56)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamant: Artem Viktorovyč Pšonka (Kramatorsk, Ucraina) (reprezentant: M. Mleziva, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei (PESC) 2022/376 a Consiliului din 3 martie 2022 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/375 al Consiliului din 3 martie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la bună administrare — În susținerea acțiunii, reclamantul susține în special că, la adoptarea deciziei atacate, Consiliul Uniunii Europene nu a dat dovadă de diligența necesară, având în vedere că, înainte de adoptarea acestei decizii, acesta nu a nici examinat afirmațiile și nici dovezile prezentate de reclamant, care pledează în favoarea acestuia, ci s-a întemeiat numai pe informațiile furnizate de autoritățile ucrainene și nu a solicitat nicio informație complementară privind desfășurarea anchetei în Ucraina.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului — În această privință, reclamantul susține că restricțiile care au fost adoptate împotriva sa sunt disproporționate și excesive și nu respectă garanțiile privind protecția, de drept internațional, a dreptului de proprietate al reclamantului.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcare a drepturilor fundamentale ale reclamantului care îi sunt garantate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale — În această privință, reclamantul susține că măsurile restrictive adoptate împotriva sa a adus atingere dreptului la un proces echitabil, prezumției de nevinovăție, dreptului la apărare, precum și protecției proprietății private, de care beneficiază reclamantul.

Acțiune introdusă la 3 mai 2022 – Pšonka/Consiliul

(Cauza T-244/22)

(2022/C 244/57)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamant: Viktor Pavlovyč Pšonka (Kiev, Ucraina) (reprezentant: M. Mleziva, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei (PESC) 2022/376 a Consiliului din 3 martie 2022 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/375 al Consiliului din 3 martie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la bună administrare — În susținerea acțiunii, reclamantul susține în special că, la adoptarea deciziei atacate, Consiliul Uniunii Europene nu a dat dovadă de diligența necesară, având în vedere că, înainte de adoptarea acestei decizii, acesta nu a nici examinat afirmațiile și nici dovezile prezentate de reclamant, care pledează în favoarea acestuia, ci s-a întemeiat numai pe informațiile furnizate de autoritățile ucrainene și nu a solicitat nicio informație complementară privind desfășurarea anchetei în Ucraina.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului — În această privință, reclamantul susține că restricțiile care au fost adoptate împotriva sa sunt disproporționate și excesive și nu respectă garanțiile privind protecția, de drept internațional, a dreptului de proprietate al reclamantului.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcare a drepturilor fundamentale ale reclamantului care îi sunt garantate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale — În această privință, reclamantul susține că măsurile restrictive adoptate împotriva sa a adus atingere dreptului la un proces echitabil, prezumției de nevinovăție, dreptului la apărare, precum și protecției proprietății private, de care beneficiază reclamantul.

Acțiune introdusă la 6 mai 2022 – Mordashov/Consiliul

(Cauza T-248/22)

(2022/C 244/58)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Alexey Mordashov (Cherepovets, Rusia) (reprezentanți: T. Bontinck, A. Guillerme și L. Burguin, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2022/337/PESC a Consiliului din 28 februarie 2022 (1) în măsura în care reclamantul este înscris în aceasta la nr. 695 din anexa la această decizie;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/336 din 28 februarie 2022 (2) în măsura în care reclamantul este înscris la nr. 695 din anexa la acest regulament;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată;

—	în plus, reclamantul își rezervă dreptul de a solicita despăgubiri pentru daunele materiale și morale suferite ca urmare a nelegalității actelor atacate.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la protecție jurisdicționale efectivă și a obligației de motivare.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe o eroare vădită de apreciere.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității și a drepturilor fundamentale.

---

(1)  Decizia (PESC) 2022/337 a Consiliului din 28 februarie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 59, p. 1).

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/336 al Consiliului din 28 februarie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 58, p. 1).

Acțiune introdusă la 6 mai 2022 – Ponomarenko/Consiliul

(Cauza T-249/22)

(2022/C 244/59)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Alexander Ponomarenko (Moscova, Rusia) (reprezentanți: M. Komuczky, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea, în temeiul articolului 263 TFUE, a Deciziei (PESC) 2022/337 a Consiliului din 28 februarie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 59, p. 1), precum și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/336 al Consiliului din 28 februarie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 58, p. 1), în măsura în care acestea îl privesc pe reclamant;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul articolului 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe erori de procedură — Consiliul nu și-a îndeplinit obligația de examinare, motivul invocat pentru înscrierea în documente necorespunzând justificării. — În plus, elementele de probă prezentate nu sunt pertinente din punct de vedere temporal și nu a putut fi examinate cu atenția specifică impusă într-un interval scurt de timp. — De asemenea, faptele admise de Consiliu, chiar dacă ar fi dovedite, nu sunt de natură să susțină adoptarea actelor atacate.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe erori vădite de apreciere — Faptele admise de Consiliu sunt inexacte. Reclamantul este un om de afaceri prosper și nu este implicat în nicio măsură în cazurile vizate de Consiliu. — Acestea sunt de asemenea foarte vechi pentru a justifica motivul de înscriere, formulat în prezent, pe care s-a întemeiat Consiliul. — Elementele de probă prezentate de Consiliu se întemeiau doar pe surse nefiabile care nu și-au verificat declarațiile. Ele se contrazic și nu corespund cu realitatea faptelor. În plus, ele sunt prea vechi pentru a prezenta vreo pertinență.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității. Măsurile adoptate de Consiliu, în măsura în care îl privesc pe reclamant, sunt disproporționate întrucât nu sunt adecvate pentru a atinge obiectivele urmărite de Consiliu.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament. Dreptul fundamental la proprietate al reclamantului a fost încălcat prin actele juridice contestate. Nici această încălcare nu este justificată.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament. Întrucât reclamantul este înscris pe listă, în timp ce numeroși alți oameni de afaceri care se află într-o situație comparabilă nu sunt înscriși pe lista menționată, Consiliul a încălcat principiul egalității de tratament prin actele atacate.

Acțiune introdusă la 6 mai 2022 – Indetec/Comisia și alții

(Cauza T-250/22)

(2022/C 244/60)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Ingeniería para el Desarrollo Tecnológico, SL (Indetec) (Valencia, Spania) (reprezentant: J. Navas Marqués, avocat)

Pârâte: Comisia Europeană, Agencia Ejecutiva Europea de Clima, Infraestructuras y Medio Ambiente (CINEA), Agencia Ejecutiva para el Consejo Europeo de Innovación y las Pymes (EISMEA)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea, în temeiul articolului 263 TFUE, a Deciziei Ares (2022) 1775149 adoptată la 10 martie 2022 de Agenția Executivă Europeană pentru Climă, Infrastructură și Mediu (CINEA), care este o agenție delegată a Comisiei Europene.

—

stabilirea faptului că, în conformitate cu articolul 272 TFUE, reclamanta a aplicat în mod corect clauza II.9.1 din condițiile generale ale acordului de subvenționare în cadrul programului LIFE (1) încheiat la 10 iunie 2016 între CINEA și, printre alții, reclamanta, care a fost reprezentată în mod corespunzător la respectiva semnare de către beneficiarul coordonator INNOTECNO;

—

obligarea Comisiei Europene, prin agenția sa CINEA, la plata către reclamantă a sumei de 335 900 de euro, în îndeplinirea obligațiilor sale contractuale care decurg din acordul de subvenționare în cadrul programului LIFE încheiat la 10 iunie 2016 între CINEA și, printre alții, reclamanta, care a fost reprezentată în mod corespunzător la respectiva semnare de către beneficiarul coordonator INNOTECNO

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe încălcarea Tratatului FUE și, mai exact, a articolului 298 din acesta, precum și pe încălcarea articolului 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, referitor la obligația de bună administrare.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 202 alineatul (4) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 (2).

3.	Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare.

5.	Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea clauzei II.9.1 din condițiile generale ale acordului de subvenționare.

---

(1)  Programul Uniunii Europene pentru mediu și politici climatice.

(2)  Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO 2018, L 193, p. 1).

Acțiune introdusă la 9 mai 2022 – Timchenko/Consiliul

(Cauza T-252/22)

(2022/C 244/61)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Gennady Nikolayevich Timchenko (Geneva, Elveția) (reprezentanți: T. Bontinck, A. Guillerme, L. Burguin, S. Bonifassi și E. Fedorova, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2022/337/PESC (1) a Consiliului din 28 februarie 2022 în măsura în care numele reclamantului este înscris la nr. 694 din anexa la această decizie;

—	anularea Regulamentului de punere în executare (UE) 2022/336 (2) din 28 februarie 2022 în măsura în care numele reclamantului este înscris la nr. 694 din anexa la acest regulament;

—	obligarea Consiliului la plata sumei de 1 000 000 de euro cu titlu provizoriu reprezentând prejudiciul moral suferit de reclamant,

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă și a obligaţiei de motivare.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității și a drepturilor fundamentale.

3.	Al treilea motiv întemeiat o eroare vădită de apreciere, în special în ceea ce priveşte critica vizând relația dintre reclamant și președintele Putin, pe calitatea de acționar a reclamantului în cadrul Volga Group și pe calitatea sa de acționar la Bank Rossiya.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament.

5.	Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea tratatelor, în special a principiului liberei circulații a cetățenilor Uniunii Europene și a normelor referitoare la temeiul juridic aplicabil.

---

(1)  Decizia (PESC) 2022/337 a Consiliului din 28 februarie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 59, p. 1).

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/336 al Consiliului din 28 februarie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 58, p. 1).

Acțiune introdusă la 10 mai 2022 – „ANITA” Grzegorz Mordalski/EUIPO – Anita Food (ANITA)

(Cauza T-254/22)

(2022/C 244/62)

Limba în care a fost formulată acțiunea: polona

Părțile

Reclamantă:„ANITA” Grzegorz Mordalski (Działoszyn, Polonia) (reprezentant: A. Korbela, radca prawny)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Anita Food, SA (Lima, Peru)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca în litigiu: marca Uniunii verbală „ANITA” – marca UE nr. 8 291 056.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității.

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 3 martie 2022 în cauza R 1616/2021-4.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 3 martie 2022 în cauza R 1616/2021-4 și

—	anularea deciziei diviziei de anulare a EUIPO din 26 iulie 2021 în cauza nr. 000047106 C (anterioară deciziei menționate mai sus) și

—	trimiterea la EUIPO spre reexaminare a cererii din 1 noiembrie 2020 de declarare a nulității înregistrării mărcii Uniunii Europene ANITA nr. 008291056, depusă de Anita Food SA, Carretera Central nr 869, Santa Anita Lima 43, Peru, la 11 mai 2009 și protejată până la 11 mai 2019.

Motivul invocat

—	Interpretarea incorectă a Regulamentului (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, care are drept rezultat inadmisibilitatea anulării mărcilor Uniunii au expirat deja.

Acțiune introdusă la 12 mai 2022 – Freixas Montpelt și alții/Comitetul Regiunilor

(Cauza T-260/22)

(2022/C 244/63)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: David Freixas Montpelt (Berchem-Sainte-Agathe, Belgia), Gustavo Lopez Cutillas (Woluwé Saint Pierre, Belgia), Valeria Schirru (Bruxelles, Belgia), Svetlozar Andreev (Bruxelles) (reprezentanți: L. Levi și P. Baudoux, avocate)

Pârât: Comitetul Regiunilor

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei acțiuni ca fiind admisibilă și fondată;

—

în consecință, anularea listei funcționarilor eligibili pentru promovare în exercițiul de promovare 2021 întrucât această listă nu include numele domnului Freixas Montpelt în gradul AST5, al domnului Lopez Cutillas în gradul AD6, al doamnei Schirru în gradul SC2 și al domnului Svetlozar Andreev în gradul AD10;

—	în măsura în care este necesar, anularea deciziei pârâtului din 11 februarie 2022 de respingere a plângerilor formulate de reclamanți;

—	obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamații invocă două motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe o excepție de nelegalitate a deciziei din 16 iunie 2021 care ar încălca articolul 45 alineatul (1) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

1.	Al doilea motiv întemeiat pe o excepție de nelegalitate a deciziei din 16 iunie 2021 care ar încălca principiul nediscriminării.

Acțiune introdusă la 13 mai 2022 – Suicha/EUIPO – Michael Kors (Elveția) International (MK MARKTOMI MARKTOMI)

(Cauza T-264/22)

(2022/C 244/64)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Lin Suicha (Zhejiang, China) (reprezentant: J. Donoso Romero, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Michael Kors (Elveția) International GmbH (Manno, Elveția)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă MK MARKTOMI MARKTOMI – marca Uniunii Europene nr. 17 946 599

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 10 martie 2022 în cauza R 1899/2021-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei contestate în întregime;

—	respingerea în totalitate a cererii de declarare a nulității,

—	obligarea EUIPO și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 60 alineatul 1 litera (a) coroborat cu articolul 8 alineatul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.