RECOMANDAREA COMISIEI

din 10 iunie 2022

privind definiția nanomaterialelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2022/C 229/01)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292,

întrucât:

(1)

Recomandarea 2011/696/UE a Comisiei (1) a fost aplicată ca referință pentru a stabili dacă un material ar trebui considerat „nanomaterial” în scopuri legislative și de politică în Uniune, sprijinind punerea în aplicare eficientă și coerentă în toate sectoarele. Recomandarea 2011/696/UE se referă la o revizuire ulterioară a definiției nanomaterialelor în lumina experienței și a progreselor științifice.

(2)

Între 2013 și 2021, Comisia a efectuat o astfel de revizuire a Recomandării 2011/696/UE, abordând obiectivul, domeniul de aplicare, claritatea și utilizarea definiției nanomaterialelor. În special, revizuirea s-a concentrat pe necesitatea majorării sau a reducerii limitei de 50 % pentru distribuția după dimensiune (granulometrie) și pe necesitatea includerii anumitor materiale cu structură internă sau de suprafață pe scala nanometrică, cum ar fi nanomaterialele cu componenți complecși, inclusiv materialele nanoporoase și nanocompozite care sunt utilizate în anumite sectoare.

(3)

Elementele tehnice și științifice care stau la baza revizuirii definiției nanomaterialelor din Recomandarea 2011/696/UE au fost rezumate și publicate în rapoartele în materie de politici ale Centrului Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei intitulate „Către o revizuire a recomandării CE de definire a termenului « nanomaterial »”( prima parte (2), partea a doua (3) și partea a treia (4)) privind experiența părților interesate în ceea ce privește punerea în aplicare a definiției și identificarea posibilelor puncte de revizuire. În plus, Centrul Comun de Cercetare (JRC) a publicat două rapoarte de orientare privind punerea în aplicare a definiției, (5) (6) inclusiv evoluții relevante în standardizare din partea Organizației Internaționale de Standardizare (ISO) și a Comitetului European de Standardizare (CEN), rezultate ale proiectului NanoDefine din cel de-al 7-lea Program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică al Comisiei (7), și alte informații disponibile public.

(4)	Elementele pentru eventuale modificări ale definiției au făcut obiectul unei consultări specifice a părților interesate între 6 mai și 30 iunie 2021. Informațiile primite pe durata acestei consultări au fost luate în considerare în cadrul revizuirii de către Comisie a definiției nanomaterialelor.

(5)	Rezultatele revizuirii și ale consultării părților interesate, descrierea modificărilor efectuate și fundamentarea acestora sunt explicate în documentul de lucru al serviciilor Comisiei [SWD (2022) 150] care însoțește prezenta recomandare.

(6)	Ar trebui recomandată o definiție a nanomaterialelor care să fie adecvată în contextul general al politicii și al legislației Uniunii (denumită în continuare „definiția”), care să acopere materialele naturale, secundare sau fabricate.

(7)

Definiția ar trebui să aibă la bază fracțiunea relativă de particule într-un interval definit în cadrul distribuției bazate pe dimensiunea externă a particulelor componente ale unui material, indiferent de posibilele proprietăți periculoase inerente sau de riscurile pentru sănătatea umană și pentru mediu.

(8)

După caz, definiția și termenii de bază ai acesteia ar trebui să se întemeieze, atunci când este aplicabil, pe termenii existenți definiți științific și standardizați adoptați de comunitățile internaționale (ISO, CEN). Termenii de bază utilizați în definiție ar trebui să rămână suficient de concreți și ar trebui să permită o punere în aplicare practică a definiției în contextul de reglementare al Uniunii. Punerea în aplicare ar trebui să fie sprijinită de orientări care ar trebui elaborate de JRC și actualizate în funcție de evoluția științei și a progresului tehnic, enumerând metodele de măsurare recomandate și instrumentele de bune practici7.

(9)

Termenul nanomaterial ar trebui să se refere la materiale compuse din particule în stare solidă, prezente ca atare sau legate ca părți componente ale agregatelor sau aglomeratelor. Se recomandă mai degrabă utilizarea termenului „compuse din” decât „care conțin” pentru a recunoaște că particulele sunt componenta principală a materialului. Alte componente, în afara particulelor, care pot fi prezente (de exemplu, aditivii necesari pentru menținerea stabilității sau solvenții care pot fi separați fără a afecta granulometria particulelor) fac parte din (nano-) material, însă nu ar trebui să fie luate în considerare atunci când se evaluează dacă un material întrunește criteriile prevăzute de definiția pentru nanomateriale.

(10)

Din definiție ar trebui să fie excluse particulele nesolide (și anume cele lichide și cele gazoase). Astfel ar trebui să existe garanția că natura foarte dinamică a dimensiunilor externe a particulelor nesolide, cum ar fi miceliile sau picăturile la scară nanometrică din emulsii sau spray-uri, nu împiedică utilizarea dimensiunii externe pe post de calificativ definitoriu în definiție.

(11)

Din definiție nu ar trebui să facă parte produsele sau componentele solide de mari dimensiuni, chiar și atunci când acestea au o structură internă sau o structură superficială la scară nanometrică, cum ar fi învelișurile de protecție, anumite materiale ceramice și nanocomponentele complexe, inclusiv materialele nanoporoase și nanocompozite. Este posibil ca unele dintre aceste produse sau componente să fi fost fabricate utilizând nanomateriale și chiar să le conțină în continuare.

(12)	Definiția ar trebui să urmeze în continuare avizul din 2010 al Comitetului științific pentru riscuri sanitare emergente și noi (8) conform căreia „scala nanometrică” este definită ca intervalul cuprins între 1 nm și 100 nm.

(13)

Prin revizuirea definiției nu au fost identificate niciun fel de dovezi științifice conform cărora valoarea-limită de 50 % din particule cu dimensiuni externe la scară nanometrică ar trebui majorată sau redusă pentru a răspunde anumitor preocupări sau pentru a acoperi sau a exclude anumite tipuri de materiale. Flexibilitatea valorii-limită implicite în cazuri specifice, prevăzută în Recomandarea 2011/696/UE, ar trebui eliminată pentru a se asigura consecvența și coerența în materie de reglementare și pentru a se evita ca un anumit material să fie considerat nanomaterial într-un cadru de reglementare, dar nu în altul, evitând astfel insecuritatea juridică pentru agenții economici, consumatori și autoritățile de reglementare.

(14)

Definiția ar trebui să acopere atât particulele individuale, cât și particulele constituente identificabile în aglomerate sau agregate. Revizuirea definiției a evidențiat faptul că identificarea și măsurarea particulelor componente din agregate pot fi foarte dificile. Astfel, calificativul „identificabil” este legat de considerații practice care țin de identificarea lor. Aceste considerații ar trebui să fie detaliate într-o mai mare măsură în orientări.

(15)

Termenul „particulă” ar trebui definit ca o părticică minusculă de materie cu limite fizice definite, astfel cum reiese din definiția adoptată în ISO 26824:2013. Se recomandă, la nivelul orientărilor, lămurirea mai aprofundată a tuturor aspectelor tehnice ale definiției pentru particule, de exemplu în ceea ce privește mobilitatea acesteia

(16)

O singură moleculă, inclusiv o macromoleculă, cum ar fi o proteină care poate fi mai mare de 1 nm, nu trebuie considerată particulă. În cazuri foarte specifice, distincția poate depinde de o înțelegere precisă a termenului „moleculă unică”. În cadrul orientărilor, ar trebui prezentate cazurile și explicațiile ilustrative.

(17)

Conform Comitetului științific pentru riscuri sanitare emergente și noi, prin stabilirea intervalului cuprins între 1 nm și 100 nm se poate ajunge la un număr limitat de materiale, cum ar fi tuburile (nano) care ar avea un diametru mai mic de 1 nm și o lungime care depășește 100 nm, care nu ar fi considerate nanomateriale. Pentru a aborda această potențială omisiune, Recomandarea 2011/696/UE a inclus în definiția nanomaterialelor fullerenele, fulgii de grafen și nanotuburile de carbon cu un singur perete care au una sau mai multe dimensiuni externe mai mici de 1 nm. Cu toate acestea, alte materiale pot avea aceleași caracteristici din punctul de vedere al dimensiunii ca aceste materiale pe bază de carbon De asemenea, este probabil ca progresul științific și inovarea să conducă la mai multe materiale similare, ceea ce va necesita actualizări periodice și continue ale domeniului de aplicare al definiției. Prin urmare, pentru a evita acest lucru, definiția ar trebui să includă toate particulele solide cu cel puțin o dimensiune externă mai mică de 1 nm în numărul particulelor la scară nanometrică care trebuie raportate la valoarea-limită de 50 %, dacă cel puțin una dintre celelalte dimensiuni ale acestor particule depășește 100 nm.

(18)

Din cauza numărului lor mult mai mic în toate situațiile previzibile și relevante în mod rezonabil, particulele cu cel puțin două dimensiuni ortogonale externe mai mari de 100 μm nu influențează în mod semnificativ contribuția relativă a particulelor de la 1 nm la 100 nm în numărul din numărul total de particule și, prin urmare, nu afectează în mod semnificativ clasificarea materialelor. Definiția ar trebui să permită limitarea granulometriei numai la particulele constituente care au cel puțin două dimensiuni ortogonale externe mai mici de 100 μm, cu condiția ca alegerea să fie documentată prin rezultate corespunzătoare ale măsurătorilor. Se recomandă aplicarea practică a acestei opțiuni la nivelul orientărilor.

(19)

Experiența a demonstrat (9)că prin utilizarea unei suprafețe specifice ca indicator indirect pentru identificarea unui nanomaterial se poate ajunge la dificultăți de interpretare și tehnice, de exemplu, deoarece o suprafață specifică mare se poate datora mai degrabă unei nanostructuri interne, fără a indica prezența unui număr mare de particule componente mici. Prin urmare, în urma revizuirii definiției s-a constatat că varianta aferentă menționată la punctul 5 din Recomandarea 2011/696/UE nu era una adecvată și nu ar mai trebui să fie considerată a fi un criteriu de definire a nanomaterialelor.

(20)

Pe baza unui număr mare de diferite materiale industriale, proiectul NanoDefine9 a demonstrat că nu există inconsecvențe în ceea ce privește clasificarea materialelor care nu pot fi considerate nanometrice, pornind de la valoarea mediană determinată în funcție de granulometrie și, respectiv, de suprafața specifică pe unitatea de volum cu o valoare mai mică de 6 m2/cm3 (chiar dacă forma particulei nu este cunoscută). Prin urmare, un material cu o suprafață specifică pe unitatea de volum mai mică de 6 m2/cm3 nu ar trebui să fie considerat nanomaterial.

(21)	În consecință, definiția nanomaterialelor din Recomandarea 2011/696/UE ar trebui actualizată.

(22)

Progresele științifice și tehnice sunt constante și pot avea un efect asupra fundamentării elementelor utilizate pentru identificarea unui nanomaterial. Astfel, ar trebui avută în vedere o revizuire a definiției ori de câte ori, în urma apariției unor noi dovezi științifice sau a experiențe în materie de reglementare, se dovedește că definiția nu mai corespunde.

(23)

Definiția nu trebuie nici să afecteze și nici să reflecte domeniul de aplicare al niciunui instrument al legislației Uniunii sau al oricăror dispoziții care stabilesc, pentru un grup de materiale, cerințe suplimentare sau specifice (inclusiv cele privind siguranța). În unele cazuri, se poate considera necesară excluderea anumitor materiale din domeniul de aplicare al legislației sau al dispozițiilor legislative, chiar dacă, în conformitate cu prezenta recomandare, acestea sunt nanomateriale. În egală măsură, se poată considera necesară elaborarea unor cerințe de reglementare pentru materialele suplimentare care nu se încadrează în definiția prezentei recomandări, în domeniul de aplicare al legislației specifice a Uniunii sau al dispozițiilor legislative care vizează nanomaterialele. Cu toate acestea, scopul unei astfel de legislații ar trebui să fie diferențierea între un „nanomaterial” și un membru al unui astfel de subgrup, pentru a menține coerența cu definiția și, prin urmare, cu alte acte legislative.

(24)

Definiția din prezenta recomandare poate servi unor scopuri de politici, legislative și de cercetare diferite atunci când este vorba despre materiale sau chestiuni care se referă la produse ale nanotehnologiilor. Această definiție poate fi chiar utilizată într-un alt act care prevede o definiție a nanomaterialelor pentru politici orizontale și pentru uz legislativ adoptat de Comisie sau de legiuitorul Uniunii, caz în care un astfel de act ar urma să înlocuiască prezenta recomandare.

ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE:

1.

„Nanomaterial” înseamnă un material natural, secundar sau fabricat care constă în particule solide prezente, fie ca atare, fie ca particule constitutive identificabile în agregate sau aglomerate și în care, potrivit granulometriei, 50 % sau mai mult din acestea îndeplinesc cel puțin una dintre următoarele condiții: (a) una sau mai multe dimensiuni externe ale particulei sunt cuprinse în intervalul 1 nm și 100 nm; (b) particula are o formă alungită, cum ar fi o tijă, o fibră sau un tub, atunci când două dimensiuni externe sunt mai mici de 1 nm, iar cealaltă dimensiune este mai mare de 100 nm; (c) particula are o formă de placă, în care o dimensiune externă este mai mică de 1 nm, iar celelalte dimensiuni sunt mai mari de 100 nm. Pentru a stabili granulometria particulelor, nu este nevoie să fie luate în considerare particulele cu cel puțin două dimensiuni ortogonale externe mai mari de 100 μm. Cu toate acestea, un material cu o suprafață specifică pe unitatea de volum mai mică de 6 m2/cm3 nu ar trebui să fie considerat nanomaterial.

2.

În sensul punctului 1, se aplică următoarele definiții: (a) „particulă” înseamnă o părticică minusculă de materie care are limite fizice definite; moleculele simple nu sunt considerate „particule”; (b) „agregat” înseamnă o particulă alcătuită din particule puternic legate sau fuzionate; (c) „aglomerat” înseamnă o acumulare de particule slab legate sau agregate, pentru care aria suprafeței externe rezultantă este aproximativ egală cu suma ariilor suprafețelor componenților individuali.

3.

Se recomandă ca, atunci când este vorba despre materiale sau chestiuni care țin de produse ale nanotehnologiilor, să fie folosită definiția termenului „nanomaterial” prevăzută în cea mai recentă recomandare sau într-un alt act care oferă o definiție a nanomaterialelor pentru politici orizontale și pentru uz legislativ adoptată de Comisie sau de legiuitorul Uniunii: (a) de către Comisie, atunci când elaborează acte legislative, programe de politică sau programe de cercetare și atunci când pune în aplicare legislația sau programele respective împreună și cu alte instituții și agenții ale Uniunii; (b) de către statele membre, atunci când elaborează acte legislative, programe de politică sau programe de cercetare și atunci când pun în aplicare legislația sau programele respective; (c) de către operatorii economici, atunci când pregătesc și desfășoară propriile politici și activități de cercetare.

4.	Prezenta recomandare actualizează Recomandarea 2011/696/UE.

---

(1)  Recomandarea 2011/696/UE a Comisiei din 18 octombrie 2011 privind definiția nanomaterialelor (JO L 275, 20.10.2011, p. 38).

(2)  Către o revizuire a recomandării CE pentru o definiție a termenului „nanomaterial; Prima parte: Compilarea informațiilor privind experiența legată de definiție; EUR 26567 EN; doi:10.2788/36237 (2014).

(3)  Către o revizuire a recomandării CE pentru o definiție a termenului „nanomaterial; Partea a doua: Evaluarea informațiilor colectate cu privire la experiența dobândită în ceea ce privește definiția; EUR 26744 EN; doi: 10.2787/97286 (2014).

(4)  Către o revizuire a recomandării CE pentru o definiție a termenului „nanomaterial; Partea a treia: Evaluarea tehnico-științifică a opțiunilor de clarificare a definiției și de facilitare a punerii sale în aplicare; EUR 27240 EN; doi:10.2788/678452 (2015).

(5)  O prezentare generală a conceptelor și a termenilor folosiți în definiția dată nanomaterialelor de către Comisia Europeană; EUR 29647 EN; doi:10.2760/459136 (2019).

(6)  Identificarea nanomaterialelor prin măsurători; EUR 29942 EN; doi:10.2760/053982 (2019).

(7)  Manualul privind metodele NanoDefine; EUR 29876 EN; doi:10.2760/79490 (2020).

(8)  http://ec.europa.eu/health/scientific_committees/emerging/docs/ scenihr_o_032.pdf

(9)  NanoDefine, Raport de evaluare privind intervalele de aplicabilitate a metodei suprafeței specifice volumului și relația cantitativă cu granulometria pentru eșantioanele care corespund condițiilor reale. Numărul livrabilului 3.5, 2015 și „Clasificarea fiabilă ca nanomateriale a pulberilor utilizând metoda suprafeței specifice pe unitatea de volum”, J Nanopart Res 19, 61 (2017); DOI: 10.1007/s11051-017-3741-x

Rata de schimb a monedei euro (1)

13 iunie 2022

(2022/C 229/02)

1 euro =

	Moneda	Rata de schimb
USD	dolar american	1,0455
JPY	yen japonez	140,51
DKK	coroana daneză	7,4397
GBP	lira sterlină	0,85850
SEK	coroana suedeză	10,6160
CHF	franc elvețian	1,0375
ISK	coroana islandeză	138,70
NOK	coroana norvegiană	10,3222
BGN	leva bulgărească	1,9558
CZK	coroana cehă	24,724
HUF	forint maghiar	399,30
PLN	zlot polonez	4,6373
RON	leu românesc nou	4,9459
TRY	lira turcească	18,0495
AUD	dolar australian	1,4998
CAD	dolar canadian	1,3435
HKD	dolar Hong Kong	8,2071
NZD	dolar neozeelandez	1,6635
SGD	dolar Singapore	1,4538
KRW	won sud-coreean	1 349,93
ZAR	rand sud-african	16,8070
CNY	yuan renminbi chinezesc	7,0434
HRK	kuna croată	7,5215
IDR	rupia indoneziană	15 376,17
MYR	ringgit Malaiezia	4,6195
PHP	peso Filipine	55,720
RUB	rubla rusească
THB	baht thailandez	36,425
BRL	real brazilian	5,2785
MXN	peso mexican	21,2102
INR	rupie indiană	81,6060

---

(1)  Sursă: rata de schimb de referință publicată de către Banca Centrală Europeană.

Comunicarea Comisiei privind nivelul actual al ratelor dobânzii aplicabile recuperării ajutoarelor de stat și al ratelor de referință/scont aplicabile de la 1 iulie 2022

[Publicată în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei (1) ]

(2022/C 229/03)

Ratele de bază calculate în conformitate cu Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (JO C 14, 19.1.2008, p. 6). În funcție de utilizarea ratei de referință, marjele corespunzătoare trebuie adăugate conform comunicării. Aceasta înseamnă că pentru rata de scont trebuie să se adauge marja de 100 puncte de bază. Regulamentul (CE) nr. 271/2008 al Comisiei din 30 ianuarie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 794/2004 prevede că, sub rezerva unei decizii specifice, rata de recuperare se va calcula, de asemenea, prin adăugarea a 100 de puncte de bază la rata de bază.

Ratele modificate sunt evidențiate cu caractere aldine.

Tabelul anterior a fost publicat în JO C 192, 11.5.2022, p. 91.

De la	La	AT	BE	BG	CY	CZ	DE	DK	EE	EL	ES	FI	FR	HR	HU	IE	IT	LT	LU	LV	MT	NL	PL	PT	RO	SE	SI	SK	UK
1.7.2022	…	0,02	0,02	0,00	0,02	5,73	0,02	0,44	0,02	0,02	0,02	0,02	0,02	0,26	6,24	0,02	0,02	0,02	0,02	0,02	0,02	0,02	5,81	0,02	5,10	0,50	0,02	0,02	1,19
1.6.2022	30.6.2022	-0,19	-0,19	0,00	-0,19	4,85	-0,19	0,24	-0,19	-0,19	-0,19	-0,19	-0,19	0,26	6,24	-0,19	-0,19	-0,19	-0,19	-0,19	-0,19	-0,19	4,88	-0,19	4,40	0,22	-0,19	-0,19	1,02
1.5.2022	31.5.2022	-0,35	-0,35	0,00	-0,35	4,85	-0,35	0,08	-0,35	-0,35	-0,35	-0,35	-0,35	0,26	5,40	-0,35	-0,35	-0,35	-0,35	-0,35	-0,35	-0,35	4,06	-0,35	3,38	0,08	-0,35	-0,35	0,86
1.4.2022	30.4.2022	-0,49	-0,49	0,00	-0,49	4,00	-0,49	0,00	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	0,26	4,66	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	3,42	-0,49	3,38	-0,01	-0,49	-0,49	0,66
1.3.2022	31.3.2022	-0,49	-0,49	0,00	-0,49	4,00	-0,49	-0,03	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	0,26	4,02	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	2,85	-0,49	2,74	-0,04	-0,49	-0,49	0,66
1.2.2022	28.2.2022	-0,49	-0,49	0,00	-0,49	3,29	-0,49	-0,03	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	0,26	3,17	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	2,04	-0,49	2,74	-0,05	-0,49	-0,49	0,66
1.1.2022	31.1.2022	-0,49	-0,49	0,00	-0,49	2,49	-0,49	-0,01	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	0,26	2,38	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	-0,49	1,21	-0,49	2,27	-0,03	-0,49	-0,49	0,51

---

(1)  JO L 140, 30.4.2004, p. 1.

Actualizarea listei punctelor de trecere a frontierei prevăzute la articolul 2 alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen) (1)

(2022/C 229/04)

Publicarea listei punctelor de trecere a frontierei prevăzute la articolul 2 alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen) (2) se bazează pe informațiile comunicate Comisiei de către statele membre în conformitate cu articolul 39 din Codul frontierelor Schengen.

În afară de publicarea în Jurnalul Oficial, o actualizare periodică este disponibilă pe site-ul Direcției Generale Migrație și Afaceri Interne.

LISTA PUNCTELOR DE TRECERE A FRONTIEREI

FRANȚA

Înlocuirea informațiilor publicate în JO C 483, 1.12.2021, p. 19.

Frontiere aeriene

(1)	Ajaccio-Napoléon-Bonaparte

(2)	Albert-Bray

(3)	Angers-Marcé

(4)	Angoulême-Brie-Champniers

(5)	Annecy-Methet

(6)	Auxerre-Branches

(7)	Avignon-Caumont

(8)	Bâle-Mulhouse

(9)	Bastia-Poretta

(10)	Beauvais-Tillé

(11)	Bergerac-Dordogne-Périgord

(12)	Béziers-Vias

(13)	Biarritz-Pays Basque

(14)	Bordeaux-Mérignac

(15)	Brest-Bretagne

(16)	Brive-Souillac

(17)	Caen-Carpiquet

(18)	Calais-Dunkerque

(19)	Calvi-Sainte-Catherine

(20)	Cannes-Mandelieu

(21)	Carcassonne-Salvaza

(22)	Châlons-Vatry

(23)	Chambéry-Aix-les-Bains

(24)	Châteauroux-Déols

(25)	Cherbourg-Mauperthus

(26)	Clermont-Ferrand-Auvergne

(27)	Colmar-Houssen

(28)	Deauville-Normandie

(29)	Dijon-Longvic

(30)	Dinard-Pleurtuit-Saint-Malo

(31)	Dôle-Tavaux

(32)	Epinal-Mirecourt

(33)	Figari-Sud Corse

(34)	Grenoble-Alpes-Isère

(35)	Hyères-le Palivestre

(36)	Paris-Issy-les-Moulineaux

(37)	La Môle-Saint-Tropez (punct deschis anual în perioada 1 iulie – 15 octombrie)

(38)	La Rochelle-Ile de Ré

(39)	La Roche-sur-Yon

(40)	Laval-Entrammes

(41)	Le Castellet (punct deschis în perioada 1 iunie– 31 iulie Deschidere excepțională în perioada 22-31 octombrie 2022).

(42)	Le Havre-Octeville

(43)	Le Mans-Arnage

(44)	Le Touquet-Côte ďOpale

(45)	Lille-Lesquin

(46)	Limoges-Bellegarde

(47)	Lorient-Lann-Bihoué

(48)

Lyon-Bron

(49)	Lyon-Saint-Exupéry

(50)	Marseille-Provence

(51)	Metz-Nancy-Lorraine

(52)	Monaco-Héliport

(53)	Montpellier-Méditérranée

(54)	Nantes-Atlantique

(55)	Nice-Côte d’Azur

(56)	Nîmes-Garons

(57)	Orléans-Bricy

(58)	Orléans-Saint-Denis-de-l’Hôtel

(59)	Paris-Charles de Gaulle

(60)	Paris-le Bourget

(61)	Paris-Orly

(62)	Pau-Pyrénées

(63)	Perpignan-Rivesaltes

(64)	Poitiers-Biard

(65)	Quimper-Pluguffan (deschis de la începutul lunii mai până la începutul lunii septembrie)

(66)	Rennes Saint-Jacques

(67)	Rodez-Aveyron

(68)	Rouen-Vallée de Seine

(69)	Saint-Brieuc-Armor

(70)	Saint-Etienne Loire

(71)	Saint-Nazaire-Montoir

(72)	Strasbourg-Entzheim

(73)	Tarbes-Lourdes-Pyrénées

(74)	Toulouse-Blagnac

(75)	Toulouse-Francazal

(76)	Tours-Val de Loire

(77)	Troyes-Barberey

(78)	Valence – Chabeuil (de la 1 iunie 2021)

Frontiere maritime

(1)

Ajaccio

(2)

Bastia

(3)

Bayonne

(4)

Bordeaux

(5)

Boulogne

(6)

Brest

(7)	Caen-Ouistreham

(8)

Calais

(9)	Cannes-Vieux Port

(10)

Carteret

(11)

Cherbourg

(12)

Dieppe

(13)

Douvres

(14)

Dunkerque

(15)

Granville

(16)

Honfleur

(17)	La Rochelle-La Pallice

(18)

Le Havre

(19)	Portul Les Sables d’Olonne

(20)

Lorient

(21)

Marsilia

(22)	Monaco-Port de la Condamine

(23)	Nantes-Saint-Nazaire

(24)

Nisa

(25)	Port-de-Bouc-Fos/Port-Saint-Louis

(26)	Port-la-Nouvelle

(27)	Port-Vendres

(28)

Roscoff

(29)

Rouen

(30)	Saint-Brieuc

(31)	Saint-Malo

(32)

Sète

(33)

Toulon

Frontiere terestre

(1)	Gara Bourg Saint Maurice (deschisă de la începutul lunii decembrie până la mijlocul lunii aprilie)

(2)	Gara Moûtiers (deschisă de la începutul lunii decembrie până la mijlocul lunii aprilie)

(3)	Gara Ashford International

(4)	Gara Cheriton/Coquelles

(5)	Gara Chessy-Marne-la-Vallée

(6)	Gara Fréthun

(7)	Gara Lille-Europe

(8)	Gara Paris-Nord

(9)	Gara Saint-Pancras

(10)	Gara Ebbsfleet

(11)	Gara Pas de la Case-Porta

(12)	Gara TGV Roissy - aeroport

Lista publicărilor anterioare

JO C 247, 13.10.2006, p. 25.

JO C 77, 5.4.2007, p. 11.

JO C 153, 6.7.2007, p. 22.

JO C 164, 18.7.2008, p. 45.

JO C 316, 28.12.2007, p. 1.

JO C 134, 31.5.2008, p. 16.

JO C 177, 12.7.2008, p. 9.

JO C 200, 6.8.2008, p. 10.

JO C 331, 31.12.2008, p. 13.

JO C 3, 8.1.2009, p. 10.

JO C 37, 14.2.2009, p. 10.

JO C 64, 19.3.2009, p.20.

JO C 99, 30.4.2009, p. 7.

JO C 229, 23.9.2009, p. 28.

JO C 263, 5.11.2009, p. 22.

JO C 298, 8.12.2009, p. 17.

JO C 74, 24.3.2010, p. 13.

JO C 326, 3.12.2010, p. 17.

JO C 355, 29.12.2010, p. 34.

JO C 22, 22.1.2011, p. 22.

JO C 37, 5.2.2011, p. 12.

JO C 149, 20.5.2011, p. 8.

JO C 190, 30.6.2011, p. 17.

JO C 203, 9.7.2011, p. 14.

JO C 210, 16.7.2011, p. 30.

JO C 271, 14.9.2011, p. 18.

JO C 356, 6.12.2011, p. 12.

JO C 111, 18.4.2012, p. 3.

JO C 183, 23.6.2012, p. 7.

JO C 313, 17.10.2012, p. 11.

JO C 394, 20.12.2012, p. 22.

JO C 51, 22.2.2013, p. 9.

JO C 167, 13.6.2013, p. 9.

JO C 242, 23.8.2013, p. 2.

JO C 275, 24.9.2013, p. 7.

JO C 314, 29.10.2013, p. 5.

JO C 324, 9.11.2013, p. 6.

JO C 57, 28.2.2014, p. 4.

JO C 167, 4.6.2014, p. 9.

JO C 244, 26.7.2014, p. 22.

JO C 332, 24.9.2014, p. 12.

JO C 420, 22.11.2014, p. 9.

JO C 72, 28.2.2015, p. 17.

JO C 126, 18.4.2015, p. 10.

JO C 229, 14.7.2015, p. 5.

JO C 341, 16.10.2015, p. 19.

JO C 84, 4.3.2016, p. 2.

JO C 236, 30.6.2016, p. 6.

JO C 278, 30.7.2016, p. 47.

JO C 331, 9.9.2016, p. 2.

JO C 401, 29.10.2016, p. 4.

JO C 484, 24.12.2016, p. 30.

JO C 32, 1.2.2017, p. 4.

JO C 74, 10.3.2017, p. 9.

JO C 120, 13.4.2017, p. 17.

JO C 152, 16.5.2017, p. 5.

JO C 411, 2.12.2017, p. 10.

JO C 31, 27.1.2018, p. 12.

JO C 261, 25.7.2018, p. 6.

JO C 264, 26.7.2018, p. 8.

JO C 368, 11.10.2018, p. 4.

JO C 459, 20.12.2018, p. 40.

JO C 43, 4.2.2019, p. 2.

JO C 64, 27.2.2020, p. 17.

JO C 231, 14.7.2020, p. 2.

JO C 58, 18.2.2021, p. 35.

JO C 81, 10.3.2021, p. 27.

JO C 184, 12.5.2021, p. 8.

JO C 219, 9.6.2021, p. 9.

JO C 279, 13.7.2021, p. 4.

JO C 290, 20.7.2021, p. 10.

JO C 380, 20.9.2021, p. 3.

JO C 483, 1.12.2021, p. 19.

JO C 201, 18.5.2022, p. 82.

---

(1)  A se vedea lista publicărilor anterioare la sfârșitul acestei actualizări.

(2)  JO L 77, 23.3.2016, p. 1.

Publicarea unei cereri de înregistrare a unei denumiri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

(2022/C 229/05)

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1) în termen de trei luni de la data prezentei publicări.

DOCUMENT UNIC

„VACA GALLEGA – BUEY GALLEGO”

Nr. UE: PGI-ES-02308 – 27.4.2017

DOP ( ) IGP (X)

1.   Nume

„Vaca Gallega – Buey Gallego”

2.   Statul membru sau țara terță

Spania

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Tipul de produs

Clasa 1.1. Carne și organe comestibile proaspete

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

Carne proaspătă de vaci și tăurași galicieni din rasele albă galiciană, brună galiciană (Cachena, Caldelana, Frieiresa, Limiana și Vianesa), Asturiana de los Valles, Limousin, Blonde d’Aquitaine, Friesian și Brown Alpine, indiferent dacă sunt de rasă pură sau din încrucișări.

În funcție de sex, vârstă și modul de producție, se disting următoarele categorii de animale:

a)

Vaci: femele care au fătat cel puțin o dată înainte de sacrificare. Carnea este de culoare roșie până la roșu-cireașă și este marmorată cu striații subțiri. Grăsimea este de culoare alb-crem până la alb-gălbui, cu o textură fermă și fibre ferme la atingere. — Conformația carcaselor: E, U, R și O (cu excepția O-). Acest criteriu nu este luat în considerare în cazul carcaselor provenite din rasa brună galiciană. — Clasa de grăsime: 5, 4 și 3.

b)

Tăurași: masculi castrați înainte de vârsta de 1 an și care au peste 48 de luni la sacrificare. Carnea este de culoare roșie până la roșu-purpuriu și este puternic marmorată. Grăsimea este de culoare alb-sidefiu până la galben, cu o textură fermă și fibre ferme la atingere. — Conformația carcaselor: E, U și R. — Clasa de grăsime: 5 și 4.

Carnea „Vaca Gallega – Buey Gallego” are un miros de grăsime animală datorită stratului său de grăsime (procentul mediu de grăsime intramusculară din carcase este mai mare de 5,6 %); este fragedă și suculentă în gură, cu o aromă puternică și persistentă de carne și cu un gust rezidual ușor acid.

Carcasele, sferturile de carcasă, mușchiul lombar și celelalte bucăți destinate filetării și vânzării pentru consum în stare proaspătă și prin tranșare trebuie prezentate refrigerate. În cazul în care sunt supuse congelării, își pierd protecția acordată de clasificarea IGP.

Termenul „selección” poate fi utilizat pentru etichetarea cărnii care beneficiază de IGP din carcase atât de „Vaca Gallega”, cât și de „Buey Gallego”, care se evidențiază prin nivelul ridicat de marmorare și culoarea galben-portocaliu a grăsimii de acoperire și îndeplinesc următoarele cerințe:

—	Conformația carcaselor: E, U și R +.

—	Clasa de grăsime: 5 și 4+.

3.3.   Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală)

În timpul vieții productive, hrana vacilor și a tăurașilor se bazează pe pășunat, furaje proaspete (iarbă și cereale) și furaje conservate (iarbă însilozată, porumb însilozat și fân), completate cu boabe, cartofi, napi, paie și furaje combinate.

Clima atlantică blândă favorizează recoltarea abundentă și timpurie a furajelor bogate în energie și de calitate proteică, asigurând aprovizionarea animalelor cu furaje. De asemenea, se ia în considerare faptul că densitatea medie anuală a efectivelor nu trebuie să depășească 2 UVM pe hectar de suprafață agricolă utilizată (SAU).

Cea mai mare parte a furajelor utilizate trebuie să provină de la exploatația însăși și cel puțin 80 % din acestea trebuie să provină din aria geografică acoperită de IGP. Speciile întâlnite pe pajiștile galiciene cuprind în principal iarbă [păiuș, iarba vântului (Agrostis), iarbă de fâneață, raigras și golomăț (Dactylis glomerata L.)] și, într-o mai mică măsură, leguminoase (trifoi și ghizdei). Aportul energetic al furajelor este completat cu porumb însilozat, pastă de porumb și griș de cereale.

În timpul fazei de finisare, hrana animalelor poate fi suplimentată cu furaje combinate, până la maximum 1 kg de substanță uscată pe zi și o greutate medie în viu de 100 kg în timpul etapei respective. Aceste furaje trebuie să fie obținute din materii prime de origine vegetală. Ele trebuie să conțină cel puțin 80 % cereale și derivați ai cerealelor, leguminoase și semințe oleaginoase. Se interzice în mod expres utilizarea produselor care ar putea afecta ritmul normal de creștere a vacilor și a tăurașilor, precum și utilizarea subproduselor de origine animală reciclate.

3.4.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Nașterea, creșterea, îngrășarea și sacrificarea vacilor și a tăurașilor, precum și tranșarea carcaselor trebuie să aibă loc în aria geografică delimitată.

3.5.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. a produsului la care se referă denumirea înregistrată

Produsul poate fi maturat, filetat, ambalat și etichetat în unități de prelucrare a cărnii înregistrate la Consiliul de reglementare sau în unități care au semnat deja un acord de colaborare cu Consiliul de reglementare privind controlul, etichetarea și comercializarea produsului protejat.

3.6.   Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată

Toate carcasele, sferturile de carcasă, bucățile și porțiile trebuie să poarte denumirea înregistrată „Vaca Gallega – Buey Gallego” și următorul logo IGP:

Mențiunea „Vaca Gallega” sau „Buey Gallego” (în funcție de tipul de carne) trebuie să figureze pe fiecare etichetă în același câmp vizual ca denumirea înregistrată și logoul IGP, după cum urmează:

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria geografică acoperită de indicația geografică protejată „Vaca Gallega – Buey Gallego” este întreaga comunitate autonomă Galicia.

5.   Legătura cu aria geografică

Legătura dintre aria geografică și carnea „Vaca Gallega – Buey Gallego” se bazează pe caracteristicile specifice ale produsului și este consolidată de reputația sa.

Caracteristicile fizice și factorii naturali din aria geografică

Creșterea și îngrășarea vacilor și a tăurașilor adecvați pentru producția de „Vaca Gallega – Buey Gallego” sunt legate din punct de vedere istoric de mediul geografic specific din Galicia, în special datorită condițiilor pedoclimatice pentru producția de furaje.

Peisajul galician este dominat de dealuri și munți de joasă altitudine, care rareori depășesc 800 m, în combinație cu văi la adăpost de vânturi, ceea ce face posibil pășunatul pe tot parcursul anului. Acestea sunt irigate de o rețea extinsă de râuri care furnizează apă pentru irigații și apă potabilă pentru vaci și tăurași. Apa are un conținut relativ ridicat de sodiu și cloruri, dar scăzut de calciu, magneziu și siliciu.

Solurile se află în principal pe roci granitice, șisturi și ardezie, caracterizate prin aciditate și conținut ridicat de materii organice. Clima este temperată, cu o puternică influență oceanică, caracterizată de temperaturi blânde (medie ponderată mai mare de 13°C) și precipitații abundente (peste 1 100 mm/an).

Aceste condiții de mediu au produs o floră foarte variată, formată în principal din hemicriptofite, cu o predominanță a speciilor acidofile adaptate la nivel local. De o importanță deosebită sunt speciile de pajiști naturale, în special iarba [în principal păiuș, iarba vântului (Agrostis), iarbă de fâneață, raigras și golomăț (Dactylis glomerata L.)], precum și leguminoase (trifoi și ghizdei), cu multe ecotipuri și soiuri cu o bază genetică indigenă. Aceste tipuri de iarbă și leguminoase se dezvoltă extrem de bine aici și sunt apreciate pentru adaptarea la mediul local.

Aceste condiții naturale favorizează producția de furaje și permit hrănirea vacilor și a tăurașilor, în cea mai mare parte, cu resursele exploatației.

Factori istorici și umani

Creșterea vacilor și a tăurașilor în Galicia datează din epoca preistorică. Începând cu secolul 12, s-a dezvoltat un model de producție în care vacile și tăurașii au fost integrați treptat în exploatarea fermelor familiale. Importanța acestui model a devenit evidentă încă din secolul 18, când vacile și boii lucrau pe câmp, iar la sfârșitul vieții erau îngrășați pentru carne. Între secolele 16 și 20, o treime din bovinele spaniole erau crescute în Galicia.

La mijlocul secolului al 20-lea, dificultățile din perioada postbelică au determinat familiile să continue practicile tradiționale de producție ca mijloc de supraviețuire, ceea ce a însemnat păstrarea elementului-cheie al calității acestui produs, și anume o metodă specială de îngrășare, prin utilizarea resurselor locale. Creșterea animalelor se bazează în continuare pe mici exploatații familiale care mențin simbioza dintre șeptel, teren și oameni și sunt angajate în practicile de hrănire și de gestionare atentă transmise de-a lungul generațiilor.

Pe scurt, istoricii au dezvăluit secretul acestor vaci și tăurași: mici producători și efectivele de mici dimensiuni, animalele care lucrează pe câmp – dar nu în exces – și, ținute în boxe la sfârșitul vieții, sunt îngrășate cu atenție cu iarbă proaspătă de fâneață și cu alte tipuri de hrană. Această metodă de îngrășare, care combină îngrijirea vacilor și a tăurașilor cu activitate fizică moderată și care s-a răspândit treptat în întreaga regiune, existând dovezi că datează de secole, îmbunătățește calitatea finală a cărnii și contribuie la diferențierea acesteia. Reputația sa a fost de așa natură încât, încă din secolele 18 și 19, mulți experți, precum Martín Sarmiento, N. Casas și R. Jordana y Morera, au prezentat Galicia și crescătorii săi de animale ca un exemplu pentru restul Spaniei: exploatații mici în care agricultura și creșterea animalelor sunt combinate pentru a crea bogăție, pentru a popula terenurile și pentru a produce cele mai bune animale și carne din regat.

Sistemul de producție este în principal semi-extensiv, datorită compatibilității sale cu relieful galician și cu gradul de fragmentare a parcelelor și cu caracterul la scară mică al exploatațiilor agricole. Vacile și tăurașii pasc de obicei în timpul zilei și sunt ținuți în grajduri pe timp de noapte, adică atunci când li se administrează hrană suplimentară.

Pentru finalizarea îngrășării este necesară o perioadă de finisare pentru vaci și tăurași de cel puțin 6 luni înainte de sacrificare. Acesta este motivul pentru care, în conformitate cu tradiția galiciană, animalele sunt ținute în grajduri – sau deplasările lor pe câmp sunt cel puțin limitate – înainte de sacrificare.

Specificitățile produsului

Procentul mediu de grăsime intramusculară al carcaselor de „Vaca Gallega – Buey Gallego” este de peste 5,6 %, ceea ce este semnificativ mai mare decât valorile medii ale altor carcase de vacă și tăurași. Acesta este considerat un factor pozitiv esențial pentru calitatea senzorială a cărnii (gustul, frăgezimea, suculența și palatabilitatea).

Carnea „Vaca Gallega – Buey Gallego” are un profil lipidic bun, caracterizat de un conținut relativ ridicat de acizi grași mononesaturați și polinesaturați. În plus, raportul n-6/n-3 acizi grași este excelent, deoarece este, în medie, sub 2,05.

Legătura cauzală dintre aria geografică, factorii umani și caracteristicile specifice ale produsului

Metodele galiciene de producție a cărnii se bazează pe un sistem mixt în care pășunatul alternează cu hrănirea în boxe. Exploatațiile utilizează resursele alimentare proprii și recoltează surplusurile, producând carne marmorată care se distinge prin caracteristicile sale și calitatea senzorială.

Hrana cuprinde furaje, în principal ierburi și leguminoase foarte productive, ale căror ecotipuri și soiuri sunt apreciate pentru adaptarea lor la mediul local. Acestea, împreună cu perioada minimă de finisare de 6 luni în care aportul energetic al hranei vacilor și tăurașilor este suplimentat cu porumb însilozat, pastă de porumb, griș de cereale și, de asemenea, furaje combinate, permit obținerea de carcase de „Vaca Gallega – Buey Gallego” ce conțin procentul de grăsime intramusculară menționat mai sus, care este mai mare decât valorile medii ale altor carcase.

Practica obișnuită de a permite vitelor accesul la pășuni, hrana compusă din furaje produse în proporție de cel puțin 80 % în Galicia, unde predomină speciile de iarbă acidofile autohtone, și compoziția chimică a apei din regiune conferă carcaselor „Vaca Gallega – Buey Gallego” un profil lipidic bun, cu o preponderență a acizilor grași mononesaturați și polinesaturați în raport cu acizii grași saturați. De asemenea, acești factori conferă cărnii un miros de grăsime animală, o aromă îndelungată de carne și un gust rezidual ușor acid, care sunt tipice pentru produsul protejat.

Legătura dintre aria geografică și caracteristicile produsului este stabilită în Raportul de certificare a legăturii dintre aria geografică și calitatea cărnii de vacă și tăurași din Galicia, întocmit de Fundación Centro Tecnolóxico da Carne (11.4.2016).

Reputație

Carnea „Vaca Gallega – Buey Gallego” este apreciată de consumatori și menționată frecvent în textele culinare din secolele 19 și 20. În 1878, Museros y Rovira a declarat: „Carnea sa este slabă și are o aromă deosebită datorită tipului de furaje consumate.” În 1894, Ángel Muro, cel mai de seamă gastronom din istoria culinară spaniolă, a descris-o astfel: „Carne de vită și tăuraș de bună calitate, de culoare roșu-închis puternic, cu striații precum marmura.”

Pentru mulți experți, această carne este unul dintr-un grup restrâns de cărnuri considerate printre cele mai bune din lume, atât în sectorul măcelarilor cu delicatese, cât și în sectorul haute cuisine din multe țări. (Pe site-ul său web www.stephanedecotterd.com, maestrul bucătar Stéphane Décotterd menționat: „Carnea de vită din Galicia, cea mai bună carne din lume?” [„Galician beef: the best meat in the world?”], publicat la 11.2.2017, iar jurnalistul Manuel Darriba a scris în El Mundo un articol intitulat „El buey gallego. 1.600 kilos de la mejor carne del mundo” [„Tăurașul galician: 1 600 kilograme de cea mai bună carne din lume”], publicat la 8.11.2009.) Carnea „Vaca Gallega – Buey Gallego” este un produs faimos și renumit, astfel cum se poate vedea din faptul că o putem găsi în măcelăriile de specialitate, în meniurile restaurantelor de lux și în mâncăruri preparate de bucătari celebri.

În mass-media națională și internațională există numeroase referințe, cum ar fi: jurnalistul Carlos Herrera la XLSemanal: „[...] când Iñaki Balmaseda arunca o bucată de carne pe grătar, se deschidea calea către paradis. Era o bucată adevărată de vită galiciană...” (8.4.2018); jurnalista Marie-Claire Digby în The Irish Times: „Cea mai bună bucată de carne de vită pe care a mâncat-o vreodată bucătarul Gareth Smith provenea de la una dintre aceste faimoase vaci galiciene...” (2.12.2016). Carnea a fost, de asemenea, apreciată favorabil de numeroși critici alimentari (Mike Gibson, Killian Fox, Jay Rayner, Lydia Itoi, Jeffrey Steingarten, Jacob Richler, Janet Mendel etc.), bloggeri și formatori de opinie specializați în carnea de vită provenită de la vaci și tăurași.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

https://mediorural.xunta.gal/sites/default/files/produtos/en-tramitacion/Pliego-de-condiciones-IGP-Vaca-Gallega-Buey-Gallego-febreiro-2022.pdf

---

(1)  JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

Publicarea unei cereri de aprobare a unei modificări care nu este minoră a caietului de sarcini al unui produs, în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

(2022/C 229/06)

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de modificare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1), în termen de trei luni de la data prezentei publicări.

CERERE DE APROBARE A UNEI MODIFICĂRI CARE NU ESTE MINORĂ A CAIETULUI DE SARCINI AL UNEI DENUMIRI DE ORIGINE PROTEJATE/INDICAȚII GEOGRAFICE PROTEJATE

Cerere de aprobare a unei modificări în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012

„Murazzano”

Nr. UE: PDO-IT-0015-AM01 – 18.11.2020

DOP (X) IGP ( )

1.   GRUPUL SOLICITANT ȘI INTERESUL LEGITIM

Consorzio di Tutela del Formaggio Murazzano DOP (Asociația de protecție a brânzei cu DOP „Murazzano”), via Piazza Oberto, 1 – 12060 Bossolasco (CN), Italia. E-mail: consorzio.murazzano@gmail.com; E-mail certificat: consorziomurazzano@sicurezzapostale.it.

Consorzio di Tutela del Formaggio Murazzano DOP (Asociația de protecție a brânzei cu DOP „Murazzano”) este alcătuită din producătorii de brânză „Murazzano” și are dreptul să depună o cerere de modificare în temeiul articolului 13 alineatul (1) din Decretul nr. 12511 al Ministerului Politicilor Agricole, Alimentare și Forestiere din 14 octombrie 2013.

2.   STATUL MEMBRU SAU ȚARA TERȚĂ

Italia

3.   PUNCTUL DIN CAIETUL DE SARCINI CARE FACE OBIECTUL MODIFICĂRII (MODIFICĂRILOR)

☒	Denumirea produsului

☒	Descrierea produsului

☐	Aria geografică

☒	Dovada originii

☒	Metoda de producție

☒

Legătura

☒	Etichetarea

☒	Altele: reorganizarea caietului de sarcini al produsului; reformularea articolului privind controalele și introducerea detaliilor privind organismul de control.

4.   TIPUL MODIFICĂRII (MODIFICĂRILOR)

☐	Modificare a caietului de sarcini al unei DOP sau al unei IGP înregistrate, care nu trebuie considerată minoră în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

☒

Modificare a caietului de sarcini al unei DOP sau al unei IGP înregistrate pentru care nu a fost publicat un document unic (sau un echivalent al acestuia), modificare ce nu trebuie considerată minoră în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012

5.   Modificare (Modificări)

În primul rând, trebuie să se precizeze că motivul principal pentru modificarea caietului de sarcini al produsului „Murazzano” este reunirea într-un singur document a normelor privind DOP „Murazzano” și adăugarea unor informații care nu existau la momentul înregistrării produsului, aliniind astfel caietul de sarcini al produsului și documentul unic la cerințele legislative.

„Murazzano” a fost înregistrată ca DOP prin Regulamentul (CE) nr. 1107/96 din 26 iunie 1996, în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92. Documentele pe baza cărora a fost obținută înregistrarea au fost Decretul prezidențial nr. 334 din 30 iunie 1983, în temeiul căruia a fost recunoscută denumirea de origine în Italia, un document de patru pagini intitulat „Murazzano” D.O.P. și rezumatul.

Caietul de sarcini al produsului este împărțit în prezent în trei articole: articolul 1 conține recunoașterea denumirii produsului; articolul 2 definește produsul recunoscut, modul în care trebuie produs și caracteristicile sale; articolul 3 definește aria de producție.

Rezumatul cuprinde informații privind denumirea, descrierea produsului, aria geografică, metoda de producție, legătura cu aria geografică și unele detalii privind etichetarea și controalele.

Denumirea produsului

Această modificare se referă doar la forma textului. Ea vizează articolul 1 din caietul de sarcini existent al produsului (Decretul prezidențial nr. 334 din 30 iunie 1983).

Versiunea actuală:

Versiunea nouă:

Descrierea produsului

Modificare a articolului 2 din caietul de sarcini al produsului (Decretul prezidențial nr. 334 din 30 iunie 1983) și a punctului 3.2 din documentul unic.

Versiunea actuală:

„Brânză grasă proaspătă, produsă exclusiv din lapte de oaie sau dintr-un amestec de minimum 60 % lapte de oaie la care s-a adăugat lapte de vacă până la maximum 40 %.

Formă: cilindrică, cu fețe plate care au o margine ușor ridicată.

Dimensiune: diametru de aproximativ 10-15 cm, înălțimea marginii de aproximativ 3-4 cm, cu variații în sus sau în jos în funcție de lungimea perioadei de producție.

Greutate: 300-400 g.

Culoarea pastei: alb lăptos.

Textura pastei: moale, ușor fermă, uneori cu un număr mic de ochiuri, cu granulație fină; nu se folosesc nici pigmenți coloranți, nici arome specifice.

Stratul exterior: fără crustă, brânzeturile proaspete sunt de culoare alb lăptos, în timp ce pe brânzeturile maturate mai mult timp se formează o peliculă fină de culoare galben-pai.

Gust: fin, cu o aromă delicată și plăcută de lapte de oaie.

Conținutul de grăsime în substanța uscată: cel puțin 50 %.”

Versiunea nouă:

Greutatea minimă a fost modificată de la 300 g la 250 g.

Această modificare este necesară pentru a satisface cererea pieței și pentru a facilita activitatea micilor producători în perioadele din an în care producția de lapte este mai scăzută. S-a precizat, de asemenea, faptul că greutățile se referă la brânza care a trecut prin perioada minimă de maturare, deoarece maturarea îndelungată determină o pierdere de umiditate și, prin urmare, reducerea greutății și a dimensiunii.

Conținutul minim de grăsime în substanța uscată a fost redus de la minimum 53 % la minimum 50 % cu o toleranță de 2 % pentru produsul obținut exclusiv din lapte de oaie și de la minimum 50 % la minimum 47 % cu o toleranță de 2 % pentru produsul obținut dintr-un amestec de lapte de oaie și de vacă. Acest lucru s-a realizat pe baza următoarelor observații și considerații:

Conținutul de grăsime prevăzut în caietul de sarcini al produsului din 1983 a fost preluat dintr-un studiu care datează din 1964. Acest studiu se referea la o situație privind creșterea animalelor care era foarte diferită de cea actuală. Este suficient să spunem că, la momentul respectiv, rasa de oi Delle Langhe număra peste 30 000 de exemplare, în timp ce în prezent există doar 2 000 de exemplare, și să luăm în considerare toate consecințele sărăcirii genetice pe care o astfel de reducere majoră le poate determina în ceea ce privește reproducerea selectivă.

Randamentul mediu înregistrat în 1963 era de aproximativ 100 kg per animal, în timp ce în prezent acesta este de aproximativ 150 kg per animal.

Nu există date referitoare la cantitatea de grăsime din laptele de oaie în momentul realizării studiului din 1964, dar conținutul de grăsime al brânzei este influențat în mod clar de conținutul diferitelor componente (grăsimi, proteine, lactoză, cenuși) ale laptelui din care este produsă. În consecință, creșterea randamentului are un efect negativ asupra conținutului procentual de grăsimi, proteine etc. dintr-un litru de lapte.

Conform unui studiu recent și aprofundat pe această temă, realizat de Universitatea din Torino în 2012, conținutul de grăsime din lapte variază semnificativ de la o exploatație la alta, acest lucru fiind fără îndoială influențat de factori genetici, precum și de practicile de hrănire menținute în conformitate cu tradiția. Un alt factor relevant, fără îndoială, este faptul că, întrucât este vorba de un produs artizanal, s-a constatat o variație semnificativă a reziduurilor de grăsime din zer, și anume a grăsimilor pierdute în timpul prelucrării și nereținute în coagul.

Aceste cifre au avut în mod firesc un impact semnificativ asupra conținutului de grăsime al brânzei, atât de mare încât Universitatea din Torino a observat că, de multe ori, conținutul de grăsime din „Murazzano” era mai mic decât cel indicat în 1964 și, ulterior, în caietul de sarcini al produsului din 1983.

În plus, se poate presupune că cifrele indicate în caietul de sarcini existent al produsului au fost determinate cu ajutorul unor tehnici de analiză mai puțin precise decât cele disponibile în prezent.

În ceea ce privește laptele de oaie, s-a adăugat menționarea rasei Delle Langhe.

Până acum, acest detaliu fusese inclus numai în documentul intitulat „Murazzano” menționat în introducere. Prin urmare, a fost introdus la articolul 2 din caietul de sarcini al produsului și la punctul 3.2 din documentul unic.

Descrierea culorii pastei, a stratului exterior și a gustului este completată prin adăugarea caracteristicilor brânzei „Murazzano” maturate mai mult timp, pentru ca descrierea brânzei „Murazzano” să fie în concordanță cu modificarea adusă în ceea ce privește perioada de maturare mai lungă (a se vedea modificarea metodei de producție prezentată mai jos).

Dovada originii

În caietul de sarcini al produsului s-a adăugat un articol specific, pentru a-l alinia la legislația în vigoare.

Noul articol are următorul conținut:

Metoda de producție

Modificare a articolului 2 din caietul de sarcini al produsului S-a modificat partea privind hrana pentru animale și numărul mulgerilor și s-au specificat toleranța privind temperatura de coagulare și perioada de maturare.

Modificare a articolului 2 din caietul de sarcini al produsului și a punctului 3.3 din documentul unic – hrana pentru animale.

Versiunea actuală:

Versiunea nouă:

Aria de producție se întinde în întregime pe terenuri neirigate, situate pe dealuri înalte sau relativ înalte. Prin urmare, producția de furaje poate scădea în anii cu precipitații reduse, fapt care este legat, de asemenea, de schimbările climatice.

De câțiva ani, aria de origine a cunoscut și o intensificare pe scară foarte largă a cultivării alunilor și, într-o mai mică măsură, a viticulturii, ceea ce a dus la o reducere a suprafețelor furajere disponibile. La acest fapt trebuie să se adauge prezența din ce în ce mai mare a lupilor, care atacă turmele și sperie oile, cauzând dificultăți în ceea ce privește pășunatul în zone mai dezavantajoase care sunt mai greu de cosit. Aceasta înseamnă, din ce în ce mai mult, că se utilizează uneori adăposturi sigure pentru animale și că zonele marginale de pășunat sunt abandonate, ceea ce duce la o creștere a utilizării furajelor conservate.

Prin urmare, s-a permis suplimentarea eventuală a alimentației animalelor cu cantități mici de furaje, inclusiv cu furaje complementare. Orice completare modestă a alimentației cu furaje, inclusiv cu furaje complementare, rezultă din necesitatea de a se asigura faptul că animalele beneficiază de o alimentație echilibrată în timpul lactației și al gestației, inclusiv în interesul bunăstării animalelor. Această practică se poate dovedi necesară și ca urmare a condițiilor atmosferice/climatice nefavorabile care ar putea limita disponibilitatea resurselor furajere locale (pășunat, fân). În plus, eventuala completare modestă a alimentației nu poate influența în niciun fel caracterul distinctiv al produsului sau caracteristicile laptelui.

Modificare a articolului 2 din caietul de sarcini al produsului și a punctului 3.3 din documentul unic – materia primă.

Versiunea actuală:

Versiunea nouă:

Odată cu utilizarea sistemelor de refrigerare și de stocare a laptelui, care au continuat să se îmbunătățească în timp, a apărut posibilitatea de a produce brânza utilizând lapte de la două sau mai multe mulgeri, permițând astfel micilor producători să producă brânză o dată la două sau la mai multe zile, în special în anumite perioade ale anului în care randamentul scade.

Modificare a articolului 2 din caietul de sarcini al produsului și a punctului 3.3 din documentul unic – metoda de producție.

Versiunea actuală:

Versiunea nouă:

A fost inclusă o descriere detaliată a ceea ce în caietul de sarcini al produsului este menționat ca „metode tradiționale”. De asemenea, s-a precizat că laptele poate fi supus unui tratament termic pentru a-l igieniza.

S-a precizat că laptele poate fi inoculat cu enzime lactate și/sau cu fermenți lactici naturali.

Pentru temperatura de coagulare, termenul „aproximativ” a fost înlocuit cu „toleranță de ± 3 °C”, care reprezintă variația normală de temperatură pentru metodele de lucru tradiționale.

Cerința de a spăla zilnic brânzeturile în timpul maturării a fost eliminată și s-a specificat mai clar că, în primele 4 zile, și anume în timpul perioadei minime de maturare, brânzeturile trebuie spălate cu apă călâie. Această cerere de modificare se bazează pe observațiile efectuate de-a lungul anilor, care demonstrează că modificarea acestei cerințe nu influențează calitatea finală a brânzei.

Modificare a articolului 2 din caietul de sarcini al produsului și a punctului 3.2 din documentul unic – perioada de maturare.

Versiunea actuală:

Versiunea nouă:

În timp ce caietul de sarcini al produsului din 1983 se referea la 10 zile de maturare, în prezent se întâmplă din ce în ce mai de frecvent ca unele dintre brânzeturile „Murazzano” produse să fie maturate mai mult timp, acest fapt fiind foarte apreciat de piață. În consecință, a fost eliminată mențiunea de 10 zile și s-a introdus o perioadă maximă de maturare de 90 de zile.

Această practică marchează revenirea la o veche tradiție. În fapt, în trecut se întâmpla destul de frecvent ca brânza „Murazzano” să fie maturată mult mai mult de 10 zile, pentru a i se spori calitatea.

În plus, a fost introdusă posibilitatea de conservare a brânzei „Murazzano” în burnie (vase de sticlă închise ermetic), în care se introduce brânza.

Aceasta reprezintă de asemenea o revenire la tradiție, practicată în prezent de un număr tot mai mare de producători. Vasele burnie erau folosite în trecut în principal pentru a conserva brânza pe timp de iarnă, când se producea puțin lapte sau deloc și, astfel, puțină brânză sau deloc.

Când se utilizează această tehnică, brânza se introduce în burnie după cel puțin 20 de zile de maturare și poate fi conservată timp de maximum 15 luni.

Legătura

În caietul de sarcini al produsului a fost adăugat un articol special, iar informațiile de la literele (d) și (f) din rezumat au fost reformulate pentru a-l alinia la Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

Versiunea actuală:

„(d)	ISTORIE: brânza, care este fabricată de multă vreme în aria de producție, își datorează numele localității Murazzano, principalul centru de producție. În timp, produsul și-a păstrat caracteristicile specifice care rezultă din mediul natural de la poalele munților.

(f)

LEGĂTURA GEOGRAFICĂ: printre factorii naturali remarcabili se numără condițiile climatice din zona respectivă de la poalele munților, ce influențează calitatea furajelor cu care se hrănesc atât vitele, cât și oile. În ceea ce privește factorii umani, brânza a fost prezentă de-a lungul timpului în zona din jurul Cuneo, deoarece este un produs disponibil pe scară largă în unitățile de alimentație publică.”

Versiunea nouă:

Etichetarea

Partea privind etichetarea de la litera (h) din rezumat a fost dezvoltată.

Versiunea actuală:

„(h)	ETICHETARE: produsul este comercializat cu simbolul asociației sale de protecție.”

Versiunea nouă:

Altele

Caietul de sarcini al produsului a fost reorganizat pentru a fi mai ușor de citit. Astfel, noul caiet de sarcini al produsului cuprinde următoarele opt articole: articolul 1 – Denumirea, articolul 2 – Caracteristicile produsului, articolul 3 – Aria geografică, articolul 4 – Dovada originii, articolul 5 – Metoda de producție, articolul 6 – Legătura cu mediul, articolul 7 – Controale, articolul 8 – Etichetarea.

Articolul privind controalele de la litera (g) din rezumat a fost modificat astfel încât să fie aliniat la legislația în vigoare și au fost adăugate detalii privind organismul de control.

Versiunea actuală:

„(g)	CONTROALE: DENUMIRE: Ministerul Politicilor Agricole și Forestiere – Inspectoratul Central de Luptă Antifraudă; Consorzio di Tutela del Formaggio Murazzano (Asociația de protecție a brânzei cu DOP «Murazzano»), ca organismul însărcinat cu supravegherea”.

Versiunea nouă:

DOCUMENT UNIC

„Murazzano”

Nr. UE: PDO-IT-0015-AM01 – 18.11.2020

DOP (X) IGP ( )

1.   DENUMIREA (DENUMIRILE) [A (ALE) DOP SAU IGP]

„Murazzano”

2.   STATUL MEMBRU SAU ȚARA TERȚĂ

Italia

3.   DESCRIEREA PRODUSULUI AGRICOL SAU ALIMENTAR

3.1.   Tipul de produs

Clasa 1.3 – Brânzeturi

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

Denumirea de origine „Murazzano” este rezervată brânzeturilor care prezintă următoarele caracteristici: brânză grasă proaspătă, produsă exclusiv din lapte de oaie provenit de la oi din rasa Delle Langhe sau dintr-un amestec de minimum 60 % lapte de oaie la care s-a adăugat lapte de vacă până la maximum 40 %. Este folosită ca brânză de masă și prezintă caracteristicile enumerate mai jos.

Formă: cilindrică, cu fețe plate care au o margine ușor ridicată.

Dimensiune: diametru de aproximativ 10-15 cm, înălțimea marginii de aproximativ 3-4 cm.

Greutate: 250-400 g.

Dimensiunea și greutatea se referă la brânza care a trecut prin perioada minimă de maturare.

Descrierea pastei: moale, ușor fermă, uneori cu un număr mic de ochiuri, cu granulație fină; pe măsură ce brânza se maturează, culoarea trece de la alb lăptos la galben-pai; textura se schimbă odată cu maturarea, de la moale la din ce în ce mai fermă în urma pierderii treptate de umiditate, devenind în cele din urmă semitare sau dură.

Nu se folosesc nici pigmenți coloranți, nici arome specifice.

Stratul exterior: brânzeturile proaspete nu au crustă, stratul exterior este de culoare alb-lăptos, uneori cu o peliculă fină, de culoare galben-pai deschis. Pe măsură ce brânza se maturează, culoarea exterioară devine un galben-pai și mai închis.

Gust: fin, cu o aromă delicată și plăcută de lapte de oaie; pe măsură ce brânza se maturează, mirosul și gustul său devin mai puternice.

Conținutul de grăsime în substanța uscată: minimum 50 % cu o toleranță de 2 % pentru produsul obținut exclusiv din lapte de oaie și 47 % cu o toleranță de 2 % pentru produsul obținut din amestec de lapte de oaie și de vacă.

Perioada minimă de maturare este de 4 zile, iar perioada maximă de maturare este de 90 de zile. Maturarea timp de până la 15 luni, fără adăugarea altor produse, este permisă numai dacă se utilizează burnie tradiționale (vase de sticlă închise ermetic) în care se introduce brânza după cel puțin 20 de zile de maturare.

Brânza poate fi comercializată întreagă sau porționată și poate fi preambalată.

3.3.   Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate)

Rația alimentară anuală a animalelor al căror lapte urmează să fie transformat în brânză cu DOP „Murazzano” trebuie să fie compusă din nutreț verde sau conservat, care să reprezinte cel puțin 70 % din substanța uscată, și din furaje concentrate sau complementare, care să reprezinte cel mult 30 % din substanța uscată. Cel puțin 80 % din furaje trebuie să provină din aria de origine. Pășunatul este practicat atunci când anotimpul permite acest lucru. Hrana pentru animale provenită din afara ariei geografice delimitate nu poate în niciun caz să depășească 50 % din substanța uscată, pe an. Vitaminele și suplimentele minerale sunt admise până la limitele permise de lege.

Aria de producție se întinde în întregime pe terenuri neirigate, situate pe dealuri înalte sau relativ înalte. Prin urmare, producția de furaje poate scădea în anii cu precipitații reduse, fapt care este legat, de asemenea, de schimbările climatice.

De câțiva ani, aria de origine a cunoscut și o intensificare pe scară foarte largă a cultivării alunilor și, într-o mai mică măsură, a viticulturii, ceea ce a dus la o reducere a suprafețelor furajere disponibile. La acest fapt trebuie să se adauge prezența din ce în ce mai mare a lupilor, care atacă turmele și sperie oile, cauzând dificultăți în ceea ce privește pășunatul în zone mai dezavantajoase care sunt mai greu de cosit. Aceasta înseamnă, din ce în ce mai mult, că se utilizează uneori adăposturi sigure pentru animale și că zonele marginale de pășunat sunt abandonate, ceea ce duce la o creștere a utilizării furajelor conservate.

Prin urmare, s-a permis suplimentarea eventuală a alimentației animalelor cu cantități mici de furaje, inclusiv cu furaje complementare. Orice completare modestă a alimentației cu furaje, inclusiv cu furaje complementare, rezultă din necesitatea de a se asigura faptul că animalele beneficiază de o alimentație echilibrată în timpul lactației și al gestației, inclusiv în interesul bunăstării animalelor. Această practică se poate dovedi necesară și ca urmare a condițiilor atmosferice/climatice nefavorabile care ar putea limita disponibilitatea resurselor furajere locale (pășunat, fân). În plus, eventuala completare modestă a alimentației nu poate influența în niciun fel caracterul distinctiv al produsului sau caracteristicile laptelui.

Lapte de oaie provenit de la oi din rasa Delle Langhe sau dintr-un amestec de minimum 60 % lapte de oaie la care s-a adăugat lapte de vacă până la maximum 40 %. Se utilizează laptele provenit de la două sau mai multe mulgeri. Laptele poate fi supus unui tratament termic pentru a fi igienizat și poate fi inoculat cu enzime lactate și/sau cu fermenți lactici naturali. În lapte se adaugă cheag lichid de vițel.

3.4.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Turmele de animale producătoare de lapte al căror lapte este prelucrat pentru a se obține brânză „Murazzano” trebuie să se afle în aria geografică delimitată.

Producerea și prelucrarea laptelui, precum și maturarea brânzeturilor trebuie realizate în aria geografică delimitată.

3.5.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. a produsului la care se referă denumirea înregistrată

—

3.6.   Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată

Logoul/simbolul brânzei „Murazzano” este un „M” majuscul stilizat, încrustat pe una dintre fețele plate ale roții de brânză „Murazzano”, din care s-a tăiat o felie pentru degustare. Simbolul este albastru (Pantone Blue 0729) sau negru (Pantone Black U) pe fond alb și este inclus pe eticheta utilizată la ambalajul brânzei „Murazzano”. Eticheta poate fi aplicată numai după perioada minimă de maturare.

Produsul maturat/conservat în burnie tradițională trebuie să fie marcat cu o etichetă specifică (autocolant) aplicată pe partea exterioară a vasului de sticlă sau, alternativ, pe produsul conservat din interior.

Întrucât laptele de oaie utilizat pentru fabricarea brânzei „Murazzano” poate proveni numai de la animale din rasa Delle Langhe, se permite includerea mențiunii „Con latte di pecora delle Langhe” („cu lapte de la oi Delle Langhe”) pe ambalaj sau pe o etichetă specială. Brânza „Murazzano” produsă în proporție de 100 % din lapte de oaie poate include mențiunea „Solo latte di pecora delle Langhe” („numai lapte de la oi Delle Langhe”) pe ambalaj sau pe o etichetă specială.

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria de producție (inclusiv de maturare) cuprinde întregul teritoriu administrativ al localităților Albaretto Torre, Arguello, Bastia Mondovì, Belvedere Langhe, Benevello, Bergolo, Bonvicino, Borgomale, Bosia, Bossolasco, Camerana, Castelletto Uzzone, Castellino Tanaro, Castelnuovo di Ceva, Castino, Cerreto Langhe, Ceva, Cigliè, Cissone, Clavesana, Cortemilia, Cravanzana, Feisoglio, Gorzegno, Gottasecca, Igliano, Lequio Berria, Levice, Marsaglia, Mombarcaro, Monesiglio, Montezemolo, Murazzano, Niella Belbo, Paroldo, Perletto, Pezzolo Valle Uzzone, Priero, Prunetto, Roascio, Roccacigliè, Rocchetta Belbo, Sale Langhe, Sale San Giovanni, Saliceto, San Benedetto Belbo, Serravalle Langhe, Somano, Torre Bormida, Torresina.

5.   Legătura cu aria geografică

Localitățile din aria de producție a DOP „Murazzano” se află în zona deluroasă cunoscută ca Alta Langa, o zonă delimitată la nord de colinele mai joase din Langhe cu podgorii și cu vinuri renumite cu denumire de origine, la sud de Apeninii Ligurici, la est de regiunea Monferrato și la vest de câmpia provinciei Cuneo.

Aceasta este o arie geografică ce nu a suferit perturbări geologice de-a lungul timpului, flora sa fiind protejată de schimbările majore pe care le implică astfel de perturbări. Datorită acestui fapt, aria geografică a „Murazzano” a devenit o „oază” în care speciile de plante tipice unor medii foarte diferite au găsit, de asemenea, adăpost. Pe lângă speciile tipice zonelor de șes europene și cele de origine mediteraneeană, acest habitat este de asemenea ideal pentru multe specii de origine central și sud-europeană și de origine atlantică, care sunt mult mai puțin răspândite în zonele limitrofe ariei de producție a DOP „Murazzano”.

Prezența unei game atât de largi și de diverse de specii de plante înseamnă că animalele sunt hrănite cu o alimentație mixtă și variată pe tot parcursul anului.

În perioada în care pășunatul este posibil (în mod normal din aprilie până în octombrie), oile se hrănesc direct cu furajele verzi produse de fânețe și de pajiști. Atunci când acest lucru nu este posibil, alimentația este în continuare alcătuită în principal din fân obținut din speciile de plante din zonă.

Caracterul distinctiv al gustului și al aromelor DOP „Murazzano” se datorează astfel complexității și gamei foarte largi a florei tipice ariei de producție, ale cărei componente aromatice sunt transferate în lapte și apoi în brânză.

Un alt element esențial pentru producția de brânză cu DOP „Murazzano” este rasa de oi Delle Langhe, o rasă autohtonă care a fost asociată timp de secole întregi cu zona Alta Langa (primul izvor scris poate fi găsit în lucrarea Naturalis Historia a lui Pliniu cel Bătrân). Multă vreme, acest animal a reprezentat singurul mijloc de subzistență al familiilor rurale, deoarece le-a permis să exploateze aceste zone care, din cauza poziției lor, a dificultății accesului și a productivității lor scăzute, nu prea erau potrivite pentru utilizări mai intensive sau pentru alte tipuri de creștere a animalelor. Delle Langhe este o rasă de oi de dimensiuni medii spre mari, foarte rezistente, care dau un bun randament la lapte, chiar și în condiții neoptime. Tocmai datorită acestor caracteristici, rasa și-a putut exprima cel mai bine potențialul de producție în aria de producție a DOP „Murazzano”, în așa măsură încât reprezintă încă, în prezent, un element esențial al economiei agricole a zonei.

Creșterea oilor, producția de brânzeturi și gestionarea terenurilor sunt elemente indisolubil legate care, în pofida evoluțiilor necesare și inevitabile de-a lungul secolelor, nu au dispărut niciodată. Acestea nu numai că servesc unei funcții productive, ci joacă și un rol foarte important în conservarea unei zone de mare valoare naturală și peisagistică și în menținerea vitalității mediului în ansamblul său.

Tehnica de producție a DOP „Murazzano”, care păstrează, până în ziua de astăzi, o puternică legătură cu practica tradițională, aduce în prim-plan caracteristicile care decurg din interacțiunea dintre mediu, animale, factorii de producție și priceperea localnicilor. Divizarea coagulului de două ori, dimensiunea redusă a brânzeturilor și introducerea rapidă a coagulului în forme sunt factori care permit scurgerea rapidă a zerului, în timp ce întoarcerea frecventă a brânzei, metodele specifice de sărare și condițiile de maturare fac posibilă obținerea caracteristicilor distinctive tipice brânzei.

DOP „Murazzano” care nu a fost supusă unei maturări îndelungate prezintă note (care sunt mirosite înainte de a fi gustate) de diferite specii de plante și de furaje care alcătuiesc alimentația animalelor, ceea ce îi conferă brânzei un gust delicat și o pastă moale de culoare de la alb lăptos la galben-pai. Odată cu o maturare mai îndelungată, pe măsură ce brânza se maturează și se învechește, mirosul și aroma sa devin mai puternice și brânza poate dezvolta o crustă moale și fină, stratul de sub crustă fiind foarte subțire, precum și o pastă mai tare și mai închisă la culoare, și poate prezenta note aromatice care pot evoca într-un mod nobil lâna oilor.

Combinația dintre condițiile climatice specifice, alimentația animalelor și caracteristicile laptelui produs de rasa de oi Delle Langhe, precum tehnica distinctivă de producție și priceperea producătorilor de brânză care au putut utiliza în mod judicios aceste condiții reprezintă elementele esențiale care stau la baza producției de brânză cu DOP „Murazzano” – o expresie a priceperii colective a oamenilor din Langhe ce rezultă dintr-o istorie comună care datează de secole întregi.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament]

Textul integral al caietului de sarcini al produsului este disponibil pe următorul site web: http://www.politicheagricole.it/flex/cm/pages/ServeBLOB.php/L/IT/IDPagina/3335

sau, alternativ: accesând direct pagina principală a site-ului Ministerului Politicilor Agricole, Alimentare și Forestiere (www.politicheagricole.it), făcând clic pe „Qualità” (în partea superioară dreaptă a ecranului), apoi pe „Prodotti DOP IGP STG” (pe laterala stângă a ecranului) și apoi pe „Disciplinari di Produzione all’esame dell’UE”.

---

(1)  JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

Publicarea unei cereri de înregistrare a unei denumiri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

(2022/C 229/07)

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1) în termen de trei luni de la data prezentei publicări.

DOCUMENT UNIC

„Αρνάκι Λήμνου / Arnaki Limnou”

Nr. UE: PGI-GR-02791 – 27.7.2021

DOP ( ) IGP (X)

1.   Denumirea (denumirile) IGP

„Αρνάκι Λήμνου / Arnaki Limnou”

2.   Statul membru sau țara terță

Grecia

3.   Descrierea produsului agricol sau alimenta

3.1.   Tipul de produs

Clasa 1.1. Carne (și organe comestibile) proaspete

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

Produsul „Arnaki Limnou” este carne de miel, de la miei sacrificați la vârsta de 60-120 de zile, cântărind peste 10 kg. Carnea cu denumirea „Arnaki Limnou” provine din carcase de miei născuți în insulele Lemnos și Agios Efstratios (Unitatea regională Lemnos). Mieii sunt născuți din oi crescute în mod tradițional și adaptate la aceste insule, hrana lor bazându-se pe vegetația din această arie geografică (insulară) clar delimitată.

Carnea „Arnaki Limnou” se caracterizează printr-o textură fragedă, suculentă și moale, cu o aromă și un gust distinct, caracteristic și agreabil. Carnea are o culoare roșu-deschis și un aspect uniform, iar grăsimea este de culoare alb pur. Are grăsime subcutanată și o masă musculară bine dezvoltată, în special în părțile care sunt foarte solicitate și care au o valoare comercială ridicată, cum ar fi mușchiul file, pulpele și coastele (cotletele).

Carnea „Arnaki Limnou” are un conținut ridicat de grăsime, în principal intramuscular („marmorată”), ceea ce conferă produsului caracteristici organoleptice deosebite și contribuie la frăgezimea și gustul acestuia.

Conținutul de grăsime din țesuturile comestibile ale carcaselor de „Arnaki Limnou” variază între 10 și 15 %, în timp ce pentru carcasele de miei din alte părți ale Greciei acestea este în medie de 1,5 până la 3 %.

Compoziția chimică a țesuturilor comestibile ale cărnii „Arnaki Limnou” este prezentată în tabelul următor:

Produsul		Proteine	Grăsime
„Arnaki Limnou”		17,6 până la 23,4  %	10,0 până la 15,0  %

Carnea „Arnaki Limnou” este comercializată în stare proaspătă, sub următoarele forme:

—

întreagă

—	în semicarcasă

—	tranșată (la greutate).

3.3.   Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate)

Mieii se nasc între sfârșitul lunii noiembrie și sfârșitul lunii februarie și sunt hrăniți în principal cu lapte matern, fiind alăptați timp de 45-60 zile. La sfârșitul acestei perioade, mieii sunt obișnuiți să consume nutreț grosier folosindu-se furaje de adaptare, constând în hrană grosieră, cum ar fi fânul din cereale și leguminoasele produse pe plan local. După înțărcare, există, de obicei, în primăvară o perioadă de 1-2 luni când mieii pasc împreună cu oile adulte, hrănindu-se din vegetația locală.

Populația de ovine crescute pe Lemnos și Agios Efstratios (denumite în continuare „oi de Lemnos”) a fost influențată într-o măsură limitată de rasele Mytilini (sau Lesbos) și Chios.

Alimentația oilor adulte se bazează în mare parte pe pășunatul liber pe pășunile din aria geografică specifică. Alimentația oilor include și amestecuri suplimentare care conțin, de regulă, produse derivate din cereale, leguminoase, paie de cereale (în principal grâu dur), trifoi și produse oleaginoase, care sunt produse în principal în aria geografică delimitată, vitamine și oligoelemente.

3.4.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Denumirea „Arnaki Limnou” poate fi utilizată exclusiv pentru mieii născuți, crescuți și sacrificați în aria delimitată. Aceasta include sângerarea și jupuirea. Oile din care s-au născut mieii sunt și ele la rândul lor născute și crescute în aria geografică delimitată.

3.5.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. a produsului la care se referă denumirea înregistrată

—

3.6.   Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată

În plus față de cerințele de etichetare stabilite în legislația națională și în legislația UE, indiferent de modul de prezentare a produsului la vânzare (întreg, în semicarcasă sau tranșat), pe carnea „Arnaki Limnou” se aplică logoul special următor:

Logoul de mai sus trebuie să fie însoțit de un număr de cod de identificare a animalului și a exploatației din care provine carcasa, precum și de data sacrificării. Numărul codului este format din:

—	codul numeric corespunzător exploatației în care au fost produse animalele;

—	codul de identitate al animalului viu corespunzător carcasei;

—	data sacrificării.

De exemplu, o carcasă dintr-o exploatație cu numărul de cod EL8330**** și cu numărul de animal viu 002, sacrificat la 01/12/2020, va primi codul unic 8330****002-01/12/2020.

În cazul în care carnea „Arnaki Limnou” este tranșată și ambalată, eticheta menționată mai sus se aplică fie pe bucățile individuale de carne, fie pe ambalajul exterior, în cazul în care produsul a fost deja ambalat, astfel încât informațiile relevante să fie transmise consumatorului final.

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria geografică în care se produce „Arnaki Limnou” este delimitată de limitele geografice ale insulelor Lemnos și Agios Efstratios.

5.   Legătura cu aria geografică

Legătura produsului cu aria delimitată se bazează pe caracteristicile calitative specifice ale cărnii. Carnea „Arnaki Limnou” este un produs renumit. Produsul prezintă caracteristici organoleptice care rezultă din metodele tradiționale de creștere a mieilor și a oilor, iar alimentația acestora se bazează în principal pe vegetația bogată a pășunilor din aria geografică delimitată.

Specificitatea ariei geografice

Insulele Lemnos și Agios Efstratios aparțin grupului de insule din nord-estul Mării Egee. Lemnos este acoperită în mare parte de suprafețe și platouri fără copaci și aride. Câmpurile de grâu și de cereale, plantațiile viticole, lăstărișurile și pășunile mari, care reprezintă mai mult de jumătate din insulă, sunt câteva dintre principalele caracteristici ale peisajului. Pe insula Agios Efstratios (sau „Ai Stratis”) regăsim un peisaj similar.

Cele două insule sunt indisolubil legate între ele, atât din punct de vedere social, cât și cultural, precum și din punct de vedere economic și comercial. De ani de zile, numeroase produse sunt comercializate și transportate între cele două insule. Această circulație în flux continuu a efectivelor de animale a inclus, de asemenea, ovinele, fapt care a contribuit la dezvoltarea omogenă a acestora pe cele două insule. Insula Agios Efstratios nu este legată decât de Lemnos, printr-o legătură regulată maritimă de coastă.

Factori naturali

La fel ca în restul Greciei, clima din zonă este tipic mediteraneeană. Iernile sunt blânde și umede. Verile sunt relativ calde și uscate și, în general, există perioade lungi de însorire în cea mai mare parte a anului. Cu toate acestea, clima zonei este mai uscată, cu vânturi puternice ocazionale și precipitații rare.

Insulele din Marea Egee, din care fac parte și Lemnos și Agios Efstratios constituiau puncte de trecere importante pentru migrația treptată a speciilor de plante locale sosite în Grecia dinspre est, datorită proximității plantelor originare din Asia Mică.

Oile din cele două insule se hrănesc în mare parte cu o vegetație erbacee bogată cu varietăți de plante aromatice și tufărișuri. Studiile au arătat că vegetația naturală a insulei Lemnos este alcătuită din 756 de specii de plante, în principal terofite (55 %). Printre acestea se numără opt specii endemice din Grecia, una endemică din nord-estul Mării Egee și una endemică din Lemnos. În plus, în ciuda dimensiunii sale reduse, insula Agios Efstratios are 438 de specii de plante diferite.

În general, frigana (lăstăriș) este larg răspândită pe insulele Lemnos și Agios Efstratios. Într-adevăr, 25 % din pășunile din zonă sunt lăstărișuri. Speciile tipice de frigană sunt următoarele: stejar de kermes, Sarcopoterium spinosum, cimbru, oregano, arbust de Calcoatome villosa, Verbena officinalis, salvie, Anthyllis hermanniae, Euphorbia, sunătoare, trandafir roz de stâncă, Cistus ladaniferus, Cistus salviifolius și isop. În zonă se mai găsesc și următoarele plante: Euphorbia characias, Dittrichia viscosa și Ballota acetabulosa.

În „maquis”, vegetația lemnoasă a celor două insule include, de asemenea, următoarele specii: arborele lui Iuda, arbust de Calcoatome villosa, alfa, Pistacia lentiscus, măslini verzi, măslini sălbatici, rozmarin, sparanghel sălbatic, Ruscus aculeatus și altele.

Aria are, de asemenea, dune cu vegetație sclerofilă.

În plus, vegetația celor două insule cuprinde adesea iarbă și leguminoase naturale, care sunt specii ideale pentru pășunatul oilor.

Efective de animale

Datorită adaptării sale progresive și de lungă durată la mediul înconjurător, în urma unui proces îndelungat de selecție și creștere, populația de ovine s-a adaptat perfect la condițiile pedoclimatice locale specifice și a dezvoltat caracteristici foarte specifice, cum ar fi autosuficiența și rezistența la condiții de mediu nefavorabile, rezistența la boli endemice și productivitatea de înaltă calitate.

Animalele au o dimensiune medie și sunt bine proporționate. Acestea s-au adaptat la condițiile geofizice și climatice dificile din zonă, precum și la microclimatul și mediul din insulele Lemnos și Agios Efstratios.

În general, alimentația oilor și a mieilor ajută la producerea de carne cu un profil de acizi grași caracteristic. Compoziția grăsimilor din carne este legată de proporția suficientă de acizi grași polinesaturați prezenți în plante, ceea ce este considerat foarte de dorit, deoarece a fost asociată cu o aromă deosebită a cărnii produse. Pășunatul liber al animalelor crește totodată concentrația altor microelemente dorite în carne, cum ar fi vitaminele și antioxidanții naturali.

Factorii umani

Metoda tradițională de creștere a animalelor se bazează pe parcele tipice împrejmuite „mantres” (stâne) în care animalele sunt adăpostite în apropierea pășunilor. Utilizarea acestei forme tradiționale de adăpostire a animalelor („mantres”) permite accesul direct la pășunile înconjurătoare.

Practicile tradiționale ale crescătorilor influențează caracteristicile produsului „Arnaki Limnou”. În special, înțărcarea târzie a mieilor (la aproximativ 60 de zile) contribuie la creșterea unor miei sănătoși cu depuneri generoase de grăsime pe corp. În plus, gestionarea efectivelor prin utilizarea sistemului tradițional de creștere a animalelor în stâne garantează faptul că oile nu trebuie să parcurgă distanțe mari pentru a găsi hrană, deoarece pășunile se află în apropierea padocurilor, iar distanțele de pe insule sunt mici. Prin urmare, animalele nu suferă mult stres, ceea ce le permite să își păstreze mult mai multă grăsime intramusculară decât alte animale similare și să își dezvolte masa musculară.

Pe cât posibil, până la sacrificare, mieii înțărcați, împreună cu animalele adulte, au acces continuu la pășuni. Animalele adulte și mieii pasc pe tot parcursul anului și, datorită metodei de creștere semi-extensivă, au acces direct la pășuni cu o varietate bogată de plante și ierburi aromatice comestibile. Aceasta produce componente aromatice în țesutul gras și contribuie la caracteristicile organoleptice agreabile ale produsului. Aceste caracteristici includ gustul, în combinație cu frăgezimea cărnii, care se datorează cantității de grăsime intramusculară.

Metoda de creștere semi-extensivă, bazată pe valorificarea la maximum a ecosistemului natural al zonei prin pășunat, a fost dezvoltată de-a lungul timpului ca urmare a condițiilor specifice din împrejurimi și ca să se adapteze acestor condiții. De fapt, este o modalitate de a conserva ecosistemul și biodiversitatea zonei și, în același timp, o parte integrantă a patrimoniului cultural local.

Arta creșterii oilor a fost transmisă din generație în generație, practicile de creștere a animalelor și experiența fiind transmise crescătorilor tineri, care continuă să producă și azi produsul renumit și de înaltă calitate „Arnaki Limnou”. De secole, efectivele de animale sunt gestionate de „kehagiades”, așa cum sunt cunoscuți la nivel local crescătorii de animale, practicând sistemul tradițional de creștere în stâne. Acest lucru a creat un model viabil și durabil de creștere semi-extensivă a oilor.

Specificitatea produsului

Carnea „Arnaki Limnou” este fragedă, suculentă și moale în ceea ce privește caracteristicile sale organoleptice. Conținutul total de grăsime este ridicat și, în cea mai mare parte, grăsimea este intramusculară („marmorare”), ceea ce are un efect pozitiv asupra gustului și a frăgezimii produsului.

Datorită vârstei alese pentru sacrificare, carcasa este relativ grea. Are totodată o masă musculară bine dezvoltată, în special în părțile care sunt foarte solicitate și care au o valoare comercială ridicată, cum ar fi mușchiul file, pulpele și coastele (cotletele).

Legătura cauzală dintre aria geografică și caracterul specific al produsului

Produsul „Arnaki Limnou” are caracteristici organoleptice plăcute și este foarte răspândit, fiind produs neîntrerupt de mulți ani în cele două insule. Factorii de mediu specifici și practicile umane care au prevalat de mult timp în aria geografică delimitată a insulelor Lemnos și Agios Efstratios au condus la dezvoltarea unui produs cu caracteristici agreabile, distingând „Arnaki Limnou” de alte produse similare.

Creșterea oilor stă la baza activității de creștere a animalelor și se desfășoară pe ambele insule. Vegetația de pășunat pe cele două insule este foarte asemănătoare. Lemnos dispune de suprafețe mari de pășune, care acoperă o treime din suprafața totală a insulei. Lăstărișurile reprezintă aproximativ 25 % din pășunile insulei. Vegetația din aceste zone este joasă, foarte rară și răsfirată. Predomină Sarcopoterium spinosum, împreună cu cimbru și un număr mare de plante aromatice.

Pășunile din Lemnos și Agios Efstratios au o capacitate semnificativă de pășunat și beneficiază de prezența unei varietăți de plante aromatice. Acest lucru are ca rezultat produse din carne în care grăsimea a dobândit caracteristici organoleptice definite de varietatea de plante aromatice și de alte plante de pe pășuni. Calitatea și caracteristicile organoleptice ale produsului sunt, prin urmare, determinate de accesul extins al animalelor la pășuni.

Relieful blând din aria delimitată, cu câmpii joase, permite un acces facil la pășunile din apropierea stânelor tradiționale. Prin urmare, animalele nu suferă mult stres, ceea ce le permite să își păstreze mult mai multă grăsime intramusculară decât alte animale similare și să își dezvolte masa musculară.

Mai precis, oile care pasc pe insulele Lemnos și Agios Efstratios consumă o varietate bogată de plante și ierburi aromatice comestibile. Ele nu trebuie să meargă departe pentru a găsi hrană, deoarece insulele sunt mici.

Având în vedere condițiile climatice, animalele pot trăi afară, pe pășuni, mai degrabă decât în adăposturi, pe tot parcursul anului. Prin urmare, după perioada de hrănire exclusiv cu lapte, mieii au acces la pășuni până la sacrificare. Conținutul ridicat de grăsime al țesuturilor comestibile se datorează pășunatului. Alimentația animalelor constă în mare parte din pășunat liber.

Oile adulte au acces aproape permanent la pășuni pe tot parcursul anului, la fel ca mieii pentru perioada cuprinsă între înțărcare și sacrificare. Această combinație de pășunat direct din vegetația bogată din cele două insule și perioada îndelungată de alăptare a animalelor crescute după metoda semi-extensivă conferă calității cărnii caracteristicile sale definitorii, deoarece conduce la carcase cu o masă musculară suficientă și cu grăsime intramusculară.

Cantitatea de grăsime intramusculară din carnea „Arnaki Limnou” are un efect direct asupra conținutului de umiditate și a texturii cărnii, precum și asupra gustului și aromelor eliberate în timpul preparării.

Identitatea produsului cu denumirea „Arnaki Limnou” se bazează pe metoda de creștere semi-extensivă, pe pășunatul liber și pe practicile tradiționale ale crescătorilor de animale. Cererea de produs „Arnaki Limnou”, cu caracteristicile agreabile descrise, este un stimulent pentru păstrarea acestor practici de creștere a animalelor pentru a putea garanta aceste caracteristici.

Toate aceste elemente contribuie la calitatea agreabilă și la caracteristicile organoleptice plăcute ale cărnii „Arnaki Limnou” ș au condus la reputația ei. Produsul este legat de tradiția gastronomică a insulelor, în care rețetele locale, cum ar fi mielul „kaspakino”, se numără atât printre preferințele populației locale, cât și ale turiștilor.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

http://www.minagric.gr/images/stories/docs/agrotis/POP-PGE/2021/prodiagrafes_arnaki_limnou150222.pdf

---

(1)  JO L 343, 14.12.2012, p. 1.