8.6.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/2

P9_TA(2021)0463

Politica UE în domeniul sportului: evaluare și posibile căi de urmat

Rezoluția Parlamentului European din 23 noiembrie 2021 referitoare la politica UE în domeniul sportului: evaluare și posibile căi de urmat (2021/2058(INI))

(2022/C 224/01)

Parlamentul European,

—

având în vedere articolele 6 și 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care menționează competențele și acțiunea Uniunii în domeniul sportului, în special promovarea obiectivelor europene ale sportului, având în vedere totodată caracterul specific, structurile bazate pe voluntariat, precum și funcția socială și educativă a sportului,

—

având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite și cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD) ale acesteia, în special rolul sportului ca factor important de stimulare a dezvoltării durabile și contribuția sa la pace, la promovarea toleranței și a respectului, precum și la capacitarea femeilor și a tinerilor, a persoanelor și a comunităților, precum și la obiectivele în domeniul sănătății, educației și incluziunii sociale (1),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2021/817 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2021 de instituire a Erasmus+: programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1288/2013 (2), și în special capitolul referitor la sport,

—	având în vedere Cartea albă privind sportul din 11 iulie 2007 a Comisiei (COM(2007)0391),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 18 ianuarie 2011, intitulată „Dezvoltarea dimensiunii europene a sportului” (COM(2011)0012),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 iulie 2020 privind punerea în aplicare și relevanța Planului de lucru al Uniunii Europene pentru sport 2017-2020 (COM(2020)0293), în special recomandările sale pentru viitor,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2021 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap (2021-2030)” (denumită în continuare (COM(2021)0101),

—	având în vedere orientările UE din 16 noiembrie 2012 intitulate „Dual Careers of Athletes – Recommended Policy Actions in Support of Dual Careers in High-Performance Sport” (Carierele duble ale atleților – Măsuri recomandate pentru a sprijini carierele duble în sportul de înaltă performanță),

—	având în vedere rezoluția sa din 2 februarie 2012 privind dimensiunea europeană a sportului (3),

—	având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la aranjarea meciurilor și corupția în sport (4),

—	având în vedere rezoluția sa din 11 iunie 2015 referitoare la dezvăluirile recente privind cazurile de corupție la nivel înalt din cadrul FIFA (5),

—	având în vedere rezoluția sa din 2 februarie 2017 referitoare la o abordare integrată a politicii în domeniul sportului: bună guvernanță, accesibilitate și integritate (6),

—	având în vedere rezoluția sa din 15 septembrie 2020 referitoare la adoptarea unor măsuri eficace pentru conferirea unui caracter ecologic programelor Erasmus+ și Europa Creativă, precum și Corpului european de solidaritate (7),

—	având în vedere rezoluția sa din 10 februarie 2021 referitoare la impactul COVID-19 asupra tineretului și asupra sportului (8),

—	având în vedere rezoluția sa din 19 mai 2021 conținând recomandări adresate Comisiei privind provocările cu care se confruntă organizatorii de evenimente sportive în mediul digital (9),

—	având în vedere Rezoluția Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind Planul de lucru al Uniunii Europene pentru sport (1 ianuarie 2021-30 iunie 2024) (10), în special domeniile sale de prioritate,

—	având în vedere concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind combaterea corupției în sport (11),

—	având în vedere Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind accesul la sport al persoanelor cu dizabilități (12),

—	având în vedere Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind impactul pandemiei de COVID-19 și redresarea sectorului sportului (13),

—	având în vedere Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind capacitarea antrenorilor prin sporirea oportunităților de a dobândi aptitudini și competențe (14),

—	având în vedere Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, referitoare la inovarea în sport (15),

—	având în vedere Convenția Consiliului Europei din 16 noiembrie 1989 împotriva dopajului,

—	având în vedere Convenția Consiliului Europei din 18 septembrie 2014 privind manipularea competițiilor sportive,

—	având în vedere Convenția Consiliului Europei din 3 iulie 2016 privind o abordare integrată a siguranței, securității și serviciilor la meciurile de fotbal și alte evenimente sportive,

—	având în vedere Codul de etică sportivă al Consiliului Europei, revizuit la 16 mai 2001, și Carta europeană a sportului a Consiliului Europei, revizuită la 13 octombrie 2021,

—	având în vedere Convenția internațională UNESCO din 19 octombrie 2005 împotriva dopajului în sport,

—	având în vedere studiul său din iunie 2021 intitulat „EU sports policy: assessment and possible ways forward” (16),

—	având în vedere raportul final elaborat de Ecorys, KEA și Sport and Citizenship pentru DG Educație și cultură, Comisia Europeană, în iunie 2016, intitulat „Mapping and analysis of the specificity of sport” (Cartografierea și explorarea specificității sportului),

—

având în vedere raportul final elaborat de Ecorys și SportsEconAustria pentru Comisia Europeană în 2020, intitulat „Mapping study on measuring the economic impact of COVID-19 on the sport sector in the EU” (Studiul cartografic cu privire la măsurarea impactului economic al COVID-19 asupra sectorului sportului în UE),

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A9-0318/2021),

A.	întrucât sportul joacă un rol esențial în viața socială, culturală și educațională a cetățenilor europeni și promovează valori precum democrația, respectul, solidaritatea, diversitatea și egalitatea;

B.	întrucât sportul este un vector al integrării, în special pentru persoanele cu mai puține oportunități;

C.	întrucât sportul trebuie să fie incluziv și deschis tuturor, indiferent de vârstă, gen, dizabilitate sau mediu cultural și socioeconomic;

D.	întrucât sportul este un sector economic în dezvoltare, care contribuie la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă în UE și, prin urmare, la prosperitatea sa;

E.	întrucât sportul contribuie la întărirea integrării europene și la poziția UE în cadrul cooperării internaționale;

F.	întrucât epidemia de COVID-19 a avut un impact economic și social negativ major asupra sectorului sportului;

G.	întrucât UE ar trebui să urmărească dezvoltarea și mai mare a dimensiunii europene a sportului, respectând totodată specificitatea și autonomia acestuia;

H.	întrucât politica UE în domeniul sportului trebuie să sprijine atât sportul de elită, cât și sportul de masă, incluzând activitățile recreative active;

I.	întrucât sportul de masă contribuie la dezvoltarea competențelor în rândul tinerilor și promovează participarea civică prin voluntariat;

J.	întrucât tinerii sportivi au dificultăți în a-și reconcilia cariera sportivă cu formarea sau cu activitățile profesionale;

K.	întrucât sportul are un impact pozitiv asupra sănătății și stării de bine a cetățenilor;

L.	întrucât dezvoltarea infrastructurii sportive este un element important pentru îmbunătățirea calității vieții și a oportunităților economice în zonele izolate sau defavorizate;

întrucât sportul se confruntă cu o serie de probleme, cum ar fi chestiuni de guvernanță, corupție, aranjarea meciurilor, dopaj, finanțare, piraterie digitală, modele bazate exclusiv pe profit, încălcări ale drepturilor omului, discriminare și violență și preocupări legate de impactul asupra mediului și durabilitate;

N.	întrucât femeile sunt încă subreprezentate în sport, atât în structurile de conducere, cât și în sfera mediatică;

O.	întrucât difuzarea ilegală a evenimentelor sportive în direct amenință stabilitatea financiară atât a sportului profesionist, cât și a sportului de masă, care depind de veniturile obținute din drepturile de difuzare a programelor sportive,

Creșterea vizibilității, a cooperării și a integrării sportului în politicile UE

invită UE să adopte o abordare mai globală asupra politicii în domeniul sportului și să își intensifice eforturile de integrare a acesteia în alte politici ale UE;

subliniază că este necesar să se întărească cooperarea interinstituțională și colaborarea cu părțile interesate din sport;

invită Comisia să instituie o cooperare structurată periodică la nivel înalt cu toate părțile interesate din sport și cu alte instituții, pentru a oferi recomandări de măsuri mai specifice și constrângătoare care să soluționeze problemele actuale cu care se confruntă sectorul sportului;

invită Comisia să prezinte o comunicare privind viitorul sportului, în corelație cu obiectivele strategice ale UE;

invită Comisia să dea o mai mare vizibilitate sportului și să-și întărească perspectiva asupra sportului în toate domeniile de politică de la nivelul UE, adăugând sportul la titlul portofoliului comisarului responsabil;

solicită, de asemenea, în acest sens, să se înființeze un coordonator al UE pentru sport, care să fie punctul de contact și de referință vizibil al Comisiei;

insistă ca Parlamentul să se implice mai mult și să ofere un cadru pentru dezbateri politice periodice și acțiuni în domeniul sportului, precum și în ceea ce privește controlul parlamentar și monitorizarea punerii în aplicare a obiectivelor strategice;

subliniază rolul Conferinței privind viitorul Europei în discuțiile despre direcțiile politicii UE în domeniul sportului și aspectele legate de sport și încurajează participarea activă a tuturor părților interesate din domeniul sportului;

ia act de adoptarea recentă a Cartei europene revizuite a sportului în cadrul Consiliului Europei, care evidențiază caracteristicile comune ale unui cadru pentru sportul european și organizarea acestuia și invită instituțiile UE să depună eforturi pentru a asigura coerența, cooperarea și solidaritatea la nivel continental, luând în același timp inițiative în politica în domeniul sportului;

10.

solicită Parlamentului să joace un rol mai activ în diplomația sportivă;

Consolidarea principiilor și valorilor unui model sportiv în Europa

11.

recunoaște importanța unui model sportiv european bazat pe valori, activități de voluntariat și solidaritate și așteaptă cu interes dezvoltarea acestuia în beneficiul cetățenilor și al părților interesate;

12.

ia act de diversitatea abordărilor din diferitele sporturi și țări, dar consideră că este nevoie să întărim și să protejăm și mai mult temelia comună a sportului european, în special, legăturile dintre sportul de masă și de elită;

13.

cere să se elaboreze un model sportiv european care să recunoască necesitatea unui angajament ferm față de integrarea principiilor solidarității, sustenabilității, incluziunii pentru toți, concurenței deschise, meritului sportiv, echității și, prin urmare, se opune ferm competițiilor separatiste care subminează aceste principii și pun în pericol stabilitatea ecosistemului sportiv în general; subliniază că aceste principii ar trebui încurajate de toate părțile interesate din domeniul sportului și de autoritățile naționale;

14.

recunoaște rolul federațiilor în gestionarea disciplinelor respective și încurajează coordonarea și cooperarea mai strânsă cu autoritățile și cu toate părțile interesate relevante;

15.

recunoaște că cluburile sportive constituie baza unui model sportiv european, oferind tuturor oportunitatea de a practica un sport la nivel local, în special tinerilor, indiferent de mediul lor cultural sau socioeconomic;

16.

subliniază că este nevoie de solidaritate mai bine direcționată și mai extinsă, de redistribuire financiară mai amplă, precum și de schimburi în materie de competențe și know-how, în special între sportul profesionist și cel de masă; invită federațiile sportive să implementeze un mecanism de solidaritate bazat pe o metodă de repartizare echitabilă și obligatorie, care să asigure finanțarea adecvată a sportului practicat de amatori și a sportului de masă;

17.

subliniază că trebuie să se asigure stabilitatea financiară sustenabilă și buna gestionare a cluburilor sportive și invită organismele sportive să introducă mecanisme în acest scop, acolo unde acestea nu există deja, pe lângă un sistem adecvat de aplicare;

18.

consideră că modelul german de proprietate asupra cluburilor, bazat pe regula 50+ 1, a funcționat bine în fotbalul german și ar trebui considerat un posibil exemplu de bune practici pentru țările care doresc să-și îmbunătățească modelele;

19.

îndeamnă autoritățile publice, federațiile și organizațiile sportive să susțină drepturile omului și principiile democratice în toate acțiunile lor, mai ales atunci când acordă statutul de gazdă a unor evenimente sportive majore, precum și la alegerea sponsorilor; afirmă cu fermitate că organizarea evenimentelor sportive majore nu ar trebui să mai fie încredințată țărilor în care aceste drepturi și valori fundamentale sunt încălcate în mod repetat;

20.

invită organizațiile sportive să respecte frecvența stabilită a turneelor sportive internaționale, în special a campionatelor europene și mondiale, ținând seama, în același timp, de competițiile naționale și de sănătatea sportivilor și a jucătorilor;

Reînnoirea bunei guvernanțe și a integrității

21.

consideră că este necesar un angajament reînnoit de bună guvernanță pentru a restabili echilibrul între aspectele sociale și economice din sport și pentru a garanta că se respectă reprezentarea părților interesate în organismele decizionale;

22.

ia act de faptul că interesele preponderent comerciale ale sportului profesionist ar trebui contrabalansate de funcțiile sociale atât de necesare ale sportului; încurajează organizațiile competente să soluționeze această chestiune ca mijloc de menținere a poziției lor de model în apărarea idealurilor pe care s-a clădit sportul european;

23.

invită organizațiile sportive internaționale, europene și naționale și organizațiile reprezentative ale părților interesate să pună în aplicare cele mai înalte standarde de guvernanță;

24.

recunoaște eforturile depuse de organizațiile și federațiile sportive pentru a asigura punerea în aplicare a principiilor bunei guvernanțe în sport și subliniază necesitatea elaborării de către Comisie a unor recomandări de orientări pentru organizarea sportului și a organismelor sale de conducere în UE;

25.

îndeamnă organismele de conducere și părțile interesate din domeniul sportului de la nivel internațional, european și național să aplice măsuri privind diversitatea și incluziunea, în special pentru a corecta numărul scăzut de femei și de membri ai minorităților etnice din posturile de conducere și consiliile de administrație;

26.

invită toate organizațiile părților interesate din domeniul sportului să atingă nivelurile adecvate de reprezentativitate și profesionalizare, ca o condiție prealabilă pentru implicarea în procesele decizionale colective;

27.

invită instituțiile UE să promoveze și să apere drepturile fundamentale ale sportivilor, inclusiv reprezentarea lor în procesele decizionale, libertatea de asociere, negocierea colectivă și nediscriminarea;

28.

subliniază că autoritățile sportive trebuie să țină seama de protecția sănătății mintale a sportivilor în aceeași măsură ca de sănătatea lor fizică;

29.

invită statele membre să ia măsuri pentru a garanta că toți sportivii profesioniști au acces egal la mecanismele de protecție socială și de protecție a muncii;

30.

invită statele membre, organismele de conducere și cluburile sportive să recunoască statutul suporterilor în sport prin implicarea acestora în organismele de guvernanță și decizionale;

31.

invită Comisia să se sprijine pe activitatea sa actuală privind dialogul social și să-i extindă domeniul de aplicare la toate sporturile profesioniste;

32.

salută reformele și măsurile de îmbunătățire a transparenței și a responsabilității pe piața transferurilor de jucători în toate sporturile și îndeamnă să se facă eforturi suplimentare; constată că sunt necesare cadre europene pentru a îmbunătăți sistemele de transfer al jucătorilor pentru a îndeplini standardele și obiectivele europene, în special în ceea ce privește piața muncii și reglementările financiare;

33.

reamintește că este nevoie de reglementarea activităților agenților și recunoaște că reformele recente de pe piața transferurilor de jucători de fotbal, inclusiv înființarea unei case de compensare, criteriile de acordare a licențelor pentru agenți și plafonarea comisioanelor agenților sunt pe drumul cel bun; îndeamnă autoritățile sportive competente să asigure punerea rapidă în aplicare a acestor reforme și invită Comisia să monitorizeze evoluția;

34.

insistă că lupta împotriva corupției în sport, care deseori are legături cu spălarea banilor și criminalitatea, necesită o cooperare transnațională între toate părțile interesate și autorități;

35.

invită statele membre și autoritățile competente să combată cu fermitate abuzurile din sectorul jocurilor de noroc, printre care proliferarea site-urilor frauduloase și a practicilor agresive, pentru a proteja de orice risc minorii și persoanele vulnerabile;

36.

îndeamnă Consiliul și Comisia să deblocheze semnarea și ratificarea Convenției Consiliului Europei privind manipularea competițiilor sportive;

37.

subliniază necesitatea consolidării capacităților pentru a întări măsurile de prevenire și de combatere a dopajului în sport printr-o strategie europeană comună care să includă o colaborare strânsă și schimbul de informații între agențiile de aplicare a legii din toate țările UE;

38.

evidențiază că sunt necesare campanii de informare și educare privind prevenirea dopajului, a aranjării meciurilor, a corupției, a violenței și a abuzului fizic și psihologic și a altor aspecte legate de integritate, cu accent pe sportul amator;

Garantarea unui sport sigur, favorabil incluziunii și egalitar

39.

invită Comisia și statele membre să implice toate părțile interesate relevante astfel încât să garanteze că politica și legislația în domeniul sportului sprijină egalitatea de gen, acordând o atenție deosebită luptei cu toate formele de violență și hărțuire, stereotipurile de gen, vizibilitatea redusă și acoperirea mediatică, disparitățile salariale și în acordarea primelor și premiilor;

40.

invită federațiile sportive naționale să se îndrepte spre uniformizarea primelor acordate sportivilor de sex feminin și masculin, urmând exemplul Asociației de fotbal din Irlanda (FAI);

41.

invită Comisia să recunoască importanța și să sprijine incluziunea socială a persoanelor care au mai puține oportunități, a refugiaților, a minorităților etnice și a comunității LGBTQI+ în sport, fără a lăsa pe nimeni în urmă;

42.

evidențiază că trebuie valorificată importanța socială semnificativă a sportului de elită pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la problemele cu care se confruntă persoanele LGBTQI+ în sport;

43.

îndeamnă organismele sportive și autoritățile publice să combată în mod efectiv discriminarea, violența și discursurile de incitare la ură și să garanteze un sport sigur și incluziv pentru toți sportivii, spectatorii și membrii personalului, în bazele sportive și online;

44.

insistă să se adopte toleranța zero față de rasism și violență în sport și îndeamnă Comisia, statele membre și federațiile sportive să elaboreze măsuri pentru a preveni astfel de incidente și să adopte sancțiuni și măsuri eficiente pentru a sprijini victimele;

45.

invită statele membre să își intensifice eforturile în vederea includerii în activitățile și programele sportive a persoanelor cu dizabilități mintale și fizice și pentru a crește vizibilitatea în mass-media a competițiilor care implică sportivi cu dizabilități;

46.

subliniază necesitatea de a majora finanțarea și de a elimina toate barierele din calea persoanelor cu dizabilități prin campanii educaționale și de sensibilizare, formare specializată pentru actorii implicați și infrastructură sportivă accesibilă care să permită participarea la evenimente și activități sportive;

47.

invită statele membre să ofere recompense financiare egale campionilor olimpici și paralimpici și să sprijine sportivii olimpici și paralimpici cu venituri scăzute;

48.

reamintește că UE se confruntă cu provocări demografice cum ar fi îmbătrânirea populației și că ar trebui să se pună accentul pe încurajarea îmbătrânirii active prin activități fizice;

49.

încurajează mass-media din statele membre să acopere o gamă mai largă de sporturi, în special sporturile pentru femei și tineret;

50.

invită statele membre să introducă măsuri speciale pentru a permite copiilor din medii defavorizate social să aibă acces la sporturi care presupun costuri și cheltuieli ridicate cu echipamentele, inclusiv sporturile de iarnă;

51.

solicită instituțiilor UE, statelor membre și organizațiilor sportive să acorde prioritate politicilor care protejează copiii de discriminare, hărțuire și orice formă de abuz, sensibilizează și oferă acces la căi de atac, inclusiv consiliere juridică și protecție timpurie;

52.

apreciază studiul Comisiei din 2019 intitulat „Safeguarding children in sport” (Protecția copiilor în sport) și invită Comisia să își continue munca în acest domeniu, inclusiv prin colectarea și actualizarea periodică a datelor;

53.

insistă asupra faptului că tinerii sportivi provenind din țările în curs de dezvoltare trebuie protejați de fraudă și trafic și ar trebui să beneficieze de un statut juridic adecvat în Europa și să primească sprijin pentru evaluarea și monitorizarea contractelor lor;

54.

invită statele membre și federațiile sportive să ofere cursuri de prim ajutor pentru tineri și sportivi;

Promovarea unor stiluri de viață sănătoase și active, alături de oportunități de educație și dezvoltare

55.

îndeamnă statele membre și autoritățile publice să dezvolte infrastructura sportivă, mai ales în regiunile îndepărtate și în zonele dezavantajate, și să crească numărul orelor de educație fizică, inclusiv activități fizice zilnice, pauze active și activități fizice extrașcolare în școli, încurajând totodată o schimbare a mentalității, recunoscând importanța sportului ca disciplină școlară;

56.

subliniază că orașele active trebuie să aibă o abordare integrată, care să promoveze activitatea fizică în viața de zi cu zi a cetățenilor europeni, inclusiv la locul de muncă, și care să sporească și să dezvolte mobilitatea și mijloacele de transport active și sustenabile;

57.

salută inițiativele și campaniile de încurajare a activității fizice, cum ar fi Săptămâna europeană a sportului, #BeActive și HealthyLifestyle4All și încurajează Comisia să își intensifice activitățile de comunicare despre aceste evenimente în statele membre, care să se adreseze în special școlilor; subliniază importanța unor evaluări periodice ale razei de acțiune și ale impactului lor;

58.

solicită ca orientările UE privind carierele duble ale sportivilor să fie implementate și promovate în fiecare stat membru și să fie extinse la întregul personal sportiv implicat în activități sportive structurate și să cuprindă inițiative specifice de reconversie profesională;

59.

își reiterează apelul adresat Comisiei, statelor membre, federațiilor și cluburilor sportive de a promova oportunități de carieră dublă pentru atleți; invită Comisia să ia în considerare includerea mobilității transfrontaliere a sportivilor în următorul program Erasmus+;

60.

afirmă încă o dată că e nevoie de o strategie de sprijin pentru foștii sportivi, care să garanteze că au acces adecvat la locuri de muncă, perfecționare sau recalificare;

61.

subliniază rolul antrenorilor, al personalului sportiv, al profesorilor și al lucrătorilor de tineret în dezvoltarea abilităților și în educarea copiilor și a tinerilor și subliniază că antrenamentul corespunzător joacă un rol esențial în încurajarea participării la activități sportive și în asigurarea unui mediu sigur pentru toți;

62.

se bucură că mobilitatea personalului sportiv a fost inclusă în programul Erasmus+ pe perioada 2021-2027 și invită Comisia, agențiile naționale și federațiile sportive să sensibilizeze publicul cu privire la această nouă oportunitate;

63.

invită Comisia și statele membre să elaboreze standarde comune la nivelul UE pentru a asigura că toți antrenorii au abilitățile și formarea corespunzătoare pentru a antrena copii și tineri;

64.

invită Comisia să creeze o rețea de ambasadori ai sportului care să folosească capitalul de influență al personalităților respectate din lumea sportului pentru a încuraja activitatea fizică și stilurile de viață sănătoase;

65.

recunoaște contribuțiile valoroase pe care voluntarii din domeniul sportului le aduc societății și invită Comisia și statele membre să creeze un sistem armonizat cu agenda UE privind competențele și bazat pe Sistemul european de credite transferabile (ECTS) și pe Sistemul european de credite pentru educație și formare profesională (ECVET), pentru recunoașterea calificărilor dobândite de voluntari, inclusiv de antrenori care lucrează ca voluntari;

Sprijinirea sportului pentru o redresare reușită

66.

insistă asupra necesității unor mecanisme de sprijin și de finanțare dedicate pentru a relansa sectorul sportului în urma pandemiei de COVID-19, inclusiv prin fonduri de sprijin naționale, Mecanismul de redresare și reziliență și fondurile structurale;

67.

se bucură că unele state membre au inclus sportul în planurile lor naționale de redresare și reziliență;

68.

invită Comisia să ofere date despre investițiile și reformele legate de sport în raportul său de evaluare privind punerea în aplicare a Mecanismului de redresare și reziliență, care urmează să fie prezentat Parlamentului și Consiliului în 2022;

69.

salută bugetul mai mare alocat sportului în noul program Erasmus+ și sprijină noi sinergii între fonduri și programe, cum ar fi „UE pentru sănătate” și LIFE; subliniază că eliminarea tuturor obstacolelor din procesul de depunere a cererilor la nivel național este esențială în mai bună utilizare a acestor instrumente pentru a sprijini redresarea în sport;

70.

regretă absența unei trimiteri explicite la sport în regulamentul privind programul „UE pentru sănătate”;

71.

îndeamnă instituțiile UE să majoreze considerabil bugetul dedicat sportului de masă în cadrul programului Erasmus+, în următoarea perioadă de programare financiară;

72.

subliniază că este nevoie de finanțare mai amplă a sportului, chiar în afara programului Erasmus+, țintită și care să se axeze pe dimensiunea socială a sportului, în special a sportului de masă;

73.

evidențiază importanța acțiunilor pregătitoare și a proiectelor-pilot în domeniul sportului, care asigură finanțare suplimentară pentru sportul de masă și au rezultate promițătoare;

74.

invită Comisia să crească numărul proiectelor-pilot și al acțiunilor pregătitoare în domeniul sportului;

75.

evidențiază că trebuie sprijinit turismul sportiv ca mijloc de impulsionare a redresării și rezilienței sectorului sportului după pandemia de COVID-19;

76.

reamintește importanța protejării sporturilor tradiționale și a promovării acestora printr-o finanțare adecvată ca parte a patrimoniului cultural european și a identității regionale;

77.

invită autoritățile naționale, regionale și locale să recunoască rolul esențial al sportului și al activității fizice în domenii precum reabilitarea urbană, turismul și coeziunea teritorială și să încurajeze investiții semnificative ce țin de politica de coeziune a UE, în special de Fondul social european Plus, Fondul european de dezvoltare regională și Mecanismul de redresare și reziliență;

78.

invită Comisia să încurajeze utilizarea finanțării REACT-EU pentru proiecte legate de infrastructura sportivă, cu condiția să fie sustenabile, să contribuie la redresarea economică pe termen lung și să sprijine turismul;

79.

atrage atenția Comisiei și a autorităților de management asupra rolului important al cluburilor și asociațiilor sportive mici și subliniază lipsa de resurse umane și materiale la dispoziția lor pentru a accesa fonduri europene și sprijin specific;

80.

invită statele membre să ia în considerare aplicarea celei mai mici rate posibile de TVA în sectorul sportului ca unul dintre instrumentele de facilitare a accesului la serviciile sale în urma pandemiei de COVID-19;

81.

invită Comisia să elaboreze o metodologie pentru definirea criteriilor de măsurare și monitorizare a impactului social al proiectelor sportive împreună cu toate părțile interesate relevante, inclusiv societatea civilă, partenerii sociali și autoritățile publice și să actualizeze și să prezinte periodic date privind impactul social al sportului;

82.

îndeamnă Comisia și statele membre să actualizeze și să prezinte periodic date privind impactul economic al sportului;

Sprijinirea tranziției către un viitor sustenabil și inovator

83.

ia act de eforturile depuse de cluburi și federații pentru a asigura sustenabilitatea mediului; invită, cu toate acestea, instituțiile UE, statele membre și federațiile sportive să sprijine și să promoveze în continuare dezvoltarea sportului și organizarea de evenimente sportive ambițioase din punctul de vedere al mediului;

84.

insistă ca sportul să se alinieze la principiile Pactului verde european și să contribuie la educația în domeniul mediului și la schimbarea comportamentului;

85.

invită Comisia și statele membre să sprijine tranziția ecologică a sectorului sportului, în special în ceea ce privește construirea, extinderea și renovarea infrastructurii sportive, inclusiv a instalațiilor pentru sporturile de iarnă;

86.

subliniază importanța sportului și a activității fizice în noul Bauhaus european și recunoaște potențialul de dezvoltare a spațiilor active și de promovare a unei infrastructuri sportive sustenabile; invită Comisia să se asigure că proiectele sportive, în special cele din spațiul public, sunt tratate cu prioritate în cadrul inițiativei;

87.

invită Comisia și statele membre să stabilească criterii de accesibilitate, criterii de sustenabilitate și standarde de siguranță minime armonizate pentru infrastructurile sportive, printre care măsuri de prevenire a oricărei forme de hărțuire, și să sprijine incluziunea, precum și mobilitatea sportivilor și a lucrătorilor din domeniul sportului;

88.

solicită să se acorde o atenție deosebită condițiilor de muncă ale lucrătorilor din construcții implicați în construirea de infrastructuri sportive;

89.

subliniază importanța inovării și a cooperării intersectoriale în sport, în special a dezvoltării de instrumente digitale pentru stimularea participării la activități fizice, acordând atenție specială tinerilor;

90.

subliniază că, în contextul pandemiei de COVID-19, ar trebui avute în vedere noi modalități de organizare a evenimentelor sportive, folosind tehnologiile digitale disponibile;

91.

invită Comisia și Institutul European de Tehnologie să creeze o comunitate de cunoaștere și inovare (CCI) în domeniul sportului pentru a stimula inovarea, reziliența și colaborarea transnațională;

92.

invită instituțiile UE să lanseze o dezbatere despre viitorul și oportunitățile sporturilor electronice și să colecteze date pentru a evalua sectorul și a prezenta un studiu privind impactul social și economic al acestuia;

93.

invită Comisia să abordeze efectiv și fără întârziere problema din ce în ce mai mare a transmisiei ilegale a evenimentelor sportive;

o o

94.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și federațiilor și organizațiilor sportive europene, internaționale și naționale.

(1) Rezoluția intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015, A/RES/70/1.

(2) JO L 189, 28.5.2021, p. 1.

(3) JO C 239 E, 20.8.2013, p. 46.

(4) JO C 36, 29.1.2016, p. 137.

(5) JO C 407, 4.11.2016, p. 81.

(6) JO C 252, 18.7.2018, p. 2.

(7) JO C 385, 22.9.2021, p. 2.

(8) Texte adoptate, P9_TA(2021)0045.

(9) Texte adoptate, P9_TA(2021)0236.

(10) JO C 419, 4.12.2020, p. 1.

(11) JO C 416, 11.12.2019, p. 3.

(12) JO C 192, 7.6.2019, p. 18.

(13) JO C 214 I, 29.6.2020, p. 1.

(14) JO C 196, 11.6.2020, p. 1.

(15) JO C 212, 4.6.2021, p. 2.

(16) Mittag, J. & Naul, R. (2021), EU sports policy: assessment and possible ways forward (Politica UE în domeniul sportului: evaluare și posibile căi de urmat), Parlamentul European, Studiu pentru Comisia CULT – Departamentul tematic pentru politici structurale și de coeziune, Bruxelles.

8.6.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/11

P9_TA(2021)0464

Digitalizarea sistemului european de raportare, monitorizare și audit

Rezoluția Parlamentului European din 23 noiembrie 2021 conținând recomandări adresate Comisiei privind digitalizarea sistemului european de raportare, monitorizare și audit (2021/2054(INL))

(2022/C 224/02)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 322 alineatul (1) și articolul 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (Regulamentul financiar) (1),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (2),

—	având în vedere Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal („Directiva PIF”) (3),

—

având în vedere Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE (Directiva privind combaterea spălării banilor) (4),

—	având în vedere articolul 22 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență (5),

—	având în vedere declarația comună a Parlamentului European și a Comisiei privind culegerea de date pentru controale și audituri eficace (6),

—

având în vedere Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii,

—	având în vedere rezoluția sa din 14 mai 2020 conținând observațiile care fac parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2018, secțiunea III – Comisia și agențiile executive (7),

—	având în vedere rezoluția sa din 29 aprilie 2021 conținând observațiile care fac parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2019, secțiunea III – Comisia și agențiile executive (8),

—	având în vedere punctul 24 din concluziile Consiliului European din 17-21 iulie 2020 privind cadrul financiar multianual 2021-2027,

—	având în vedere declarația Curții de Justiție în cauzele conexate C-465/00, C-138/01 și C-139/01 Österreichischer Rundfunk (9), potrivit căreia „într-o societate democratică, contribuabilii și opinia publică au, în general, dreptul de a fi informați cu privire la utilizarea veniturilor publice”,

—

având în vedere studiul realizat de Departamentul tematic pentru afaceri bugetare, solicitat de Comisia pentru control bugetar, intitulat „The Largest 50 Beneficiaries in each EU Member State of CAP and Cohesion Funds” (Cei mai mari 50 de beneficiari din fiecare stat membru al UE ai PAC și ai fondurilor de coeziune),

—	având în vedere studiul de evaluare a valorii adăugate europene realizat de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European, intitulat „Digitalisation of the European reporting, monitoring and audit,” (Digitalizarea raportării, monitorizării și auditului la nivel european),

—	având în vedere Raportul special nr. 4/2020 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Utilizarea noilor tehnologii de imagistică pentru monitorizarea politicii agricole comune: progresele sunt constante per ansamblu, dar mai lente în cazul monitorizării climei și a mediului”,

—	având în vedere articolele 47 și 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A9-0311/2021),

A.	întrucât, în conformitate cu articolul 15 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii acționează respectând în cel mai înalt grad principiul transparenței;

întrucât, în ceea ce privește execuția bugetului, aplicarea acestui principiu implică faptul că cetățenii europeni ar trebui să știe unde și în ce scop sunt cheltuite fondurile Uniunii; observă că numărul instrumentelor extrabugetare continuă să crească și consideră că instrumentele precum Next Generation EU stau la baza gestiunii directe a Comisiei; evidențiază că Parlamentul trebuie să își îndeplinească mandatul în ceea ce privește funcțiile de luare a deciziilor, de control și de descărcare de gestiune; solicită ca Regulamentul financiar să fie actualizat, permițând Parlamentului să își îndeplinească mandatul de a controla aceste noi mecanisme; subliniază că acest lucru este deosebit de important în contextul digitalizării sistemului european de raportare, monitorizare și audit;

întrucât informarea publicului despre cheltuirea fondurilor Uniunii și transparența deplină a acesteia sunt esențiale pentru a accepta aceste cheltuieli și pentru a asigura asumarea răspunderii, credibilitatea și a garanta un control mai bun al cheltuielilor, inclusiv evitarea utilizării abuzive, a corupției, a fraudei și a conflictelor de interese;

D.	întrucât articolul 38 din Regulamentul financiar stabilește normele actuale pentru publicarea de informații referitoare la destinatari și a altor informații;

E.	întrucât diferențele în ceea ce privește punerea în aplicare a acestor norme au condus la o situație în care există în prezent un sistem de raportare pentru PAC în fiecare stat membru și peste 250 de sisteme de raportare în cadrul politicilor structurale și de coeziune din statele membre;

F.	întrucât, în prezent, există diferențe majore în ceea ce privește conceperea acestor sisteme, modul lor de funcționare și felul în care se pot extrage informații din ele și se poate face schimb de astfel de informații;

G.	întrucât fragmentarea datelor face ca identificarea beneficiarilor finali să fie extrem de dificilă, dacă nu chiar imposibilă pentru fondurile Uniunii care fac obiectul gestiunii directe, indirecte sau partajate;

H.	întrucât există numeroase sisteme care nu prevăd numere unice de identificare pentru persoanele fizice și întreprinderi;

întrucât, pentru întreprinderi, sistemele actuale nu conțin, în majoritatea cazurilor, informații cu privire la proprietarul sau proprietarii întreprinderilor, precum și la beneficiarii reali; întrucât digitalizarea sistemului european de raportare, monitorizare și audit este instrumentul cel mai util pentru a evita dezinformarea în momentul în care sunt puse la dispoziția publicului informații nesensibile;

J.	întrucât Parlamentul a solicitat Comisiei, în mai multe rânduri, să furnizeze informații cu privire la cei mai mari 50 de beneficiari ai PAC și ai fondurilor structurale din fiecare stat membru, dar a primit până în prezent răspunsuri incomplete și nesatisfăcătoare;

întrucât, în 2020, Parlamentul a inițiat un studiu pentru a identifica cei mai mari 50 de beneficiari ai PAC și ai fondurilor structurale din fiecare stat membru, pe baza informațiilor disponibile public, studiu care a dus la constatări interesante, dar a ilustrat și cât de dificil este, în continuare, să se identifice mai mulți beneficiari finali;

L.	întrucât situația actuală nu permite, de facto, nimănui să aibă o imagine de ansamblu asupra sumelor pe care beneficiarii finali le primesc de la PAC și de la politicile structurale și de coeziune;

M.	întrucât constatările Curții de Conturi Europene prezentate în cadrul audierii publice din 2 septembrie 2021 organizate de Comisia CONT au arătat că este nevoie, în mod clar, să se îmbunătățească transparența sistemului existent de supraveghere a fondurilor Uniunii;

întrucât unele întreprinderi și persoane fizice nu își desfășoară activitatea într-un singur stat membru și, prin urmare, primesc subvenții din partea Uniunii în mai multe state membre, și, având în vedere că structurile întreprinderilor pot fi deosebit de complexe și opace, Comisia nu poate controla toate sumele de bani acumulate de fiecare dintre aceste companii multinaționale;

întrucât, la punctul 24 din concluziile sale din 17-21 iulie 2020 referitoare la acordul dintre șefii de stat și de guvern privind CFM 2021-2027, Consiliul European a recunoscut că sunt necesare informații suplimentare cu privire la beneficiarii finali ai fondurilor Uniunii în scopul controlului și al auditului;

întrucât toți acești factori scot în evidență faptul că trebuie să se creeze de urgență un sistem digital interoperabil standardizat unic, transparent și ușor de utilizat și, în măsura posibilului, cu sursă deschisă la nivelul întregii Uniuni pentru ca autoritățile de punere în aplicare ale statelor membre să raporteze cu privire la beneficiarii PAC și ai fondurilor structurale și de coeziune și ai tuturor celorlalte fonduri, astfel încât să permită autorităților naționale de control și audit, OLAF, EPPO și altor instituții și organe ale Uniunii să obțină informații complete și fiabile cu privire la identitatea beneficiarilor finali, sumele primite de aceștia și fondurile din care provin;

întrucât publicul ar trebui să aibă acces la informații despre beneficiarii direcți și finali ai fondurilor Uniunii în cea mai mare măsură posibilă, în conformitate cu normele aplicabile privind protecția datelor și cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) privind publicarea datelor referitoare la beneficiarii fondurilor Uniunii;

întrucât acest sistem ar trebui să asigure armonizarea formatului datelor, să fie prelucrabil automat, să conțină numere unice de identificare, să includă funcții de căutare și sortare și să fie interoperabil, astfel încât datele să poată fi agregate nu numai pentru o singură politică sau fond, ci pentru toate politicile, fondurile și statele membre, și ar trebui să privească gestiunea directă, gestiunea indirectă și, de asemenea, gestiunea partajată;

S.	întrucât acest sistem ar trebui dezvoltat de Comisie pentru a asigura interoperabilitatea deplină, inclusiv traducerea automată a principalelor elemente ale sistemului și pentru a asigura punerea în aplicare cât mai rapidă a acestui sistem în toate statele membre, politicile și fondurile;

T.	întrucât acest sistem trebuie dezvoltat împreună cu cel mai înalt nivel de securitate cibernetică pentru a evita orice atacuri cibernetice sau tentative de atacuri cibernetice asupra acestui sistem utilizat în toate statele membre;

întrucât bugetul Uniunii ar trebui să finanțeze dezvoltarea acestui sistem și ar trebui să fie pus la dispoziția statelor membre și a autorităților regionale responsabile de administrarea și întreținerea acestor sisteme de raportare, precum și la dispoziția jurnaliștilor, a reprezentanților societății civile și a publicului larg, în paralel cu cursuri de formare destinate funcționarilor responsabili de funcționarea zilnică a sistemelor;

întrucât este irealist să se prevadă actualizarea permanentă a sistemelor de raportare pentru PAC și politicile structurale și de coeziune cu cele mai recente informații privind proprietarii de întreprinderi și, prin urmare, beneficiarii finali; sistemele ar trebui, așadar, să fie conectate automat la baze de date publice ale companiilor și la baze de date comune despre beneficiarii finali;

întrucât entitățile publice sunt adesea beneficiarii direcți ai fondurilor provenite din PAC sau din fondurile structurale, care sunt apoi vărsate altor beneficiari în cadrul punerii în aplicare a unui program specific; întrucât, în aceste situații, entitatea publică ar trebui, de asemenea, să fie obligată să raporteze cu privire la destinatarii finali ai banilor; întrucât sistemul digital ar trebui să includă interoperabilitatea, printre altele, cu sistemele interne ale organismelor și autorităților naționale relevante, ale autorităților de management și de plată, precum și cu bazele de date naționale privind achizițiile publice și licitațiile;

X.	întrucât acest sistem interoperabil ar trebui să respecte normele RGPD și regulile de minimis rezonabile pentru publicarea datelor;

Y.	întrucât datele privind beneficiarii fondurilor PAC și ai fondurilor structurale și de coeziune ar trebui să fie puse la dispoziția publicului pentru o perioadă minimă de cinci ani;

întrucât normele privind publicarea datelor în ceea ce privește beneficiarii fondurilor din cadrul politicilor de gestiune partajată ar trebui, pe cât posibil, armonizate cu normele privind beneficiarii fondurilor care fac obiectul gestiunii directe, întrucât datele satelitare ar trebui utilizate mai frecvent și mai bine, eliminând obstacolele care împiedică în prezent utilizarea pe scară largă a noilor tehnologii de către agențiile de plăți (10),

solicită Comisiei, inclusiv ca parte a viitoarei revizuiri a Regulamentului financiar, să prezinte, înainte de sfârșitul anului 2021, propunerile legislative necesare de modificare a Regulamentului financiar, în conformitate cu recomandările din anexa la prezentul document;

consideră că implicațiile financiare ale propunerii solicitate ar trebui acoperite din bugetul Uniunii;

consideră că este esențial să se garanteze încrederea în gestiunea financiară a fondurilor Uniunii pentru a garanta încrederea generală în instituțiile Uniunii și, prin urmare, credibilitatea proiectului de continuare a integrării europene;

consideră că serviciile de cloud sunt factori de inovare strategici pentru transformarea digitală și lansarea Alianței pentru date industriale, procesarea la margine și tehnologiile de tip cloud în iulie 2021 reprezintă un pas important în această privință;

subliniază că existența unor norme clare, ușor de înțeles și echitabile privind dreptul de a beneficia de sprijin sau de a participa la programe de cheltuieli este o primă condiție prealabilă pentru sprijin în ceea ce privește gestiunea financiară a fondurilor Uniunii;

este ferm convins că cel mai eficient și eficace mod de a spori în continuare protecția finanțelor Uniunii și de a permite un control și mai atent este crearea unui sistem integrat, interoperabil și armonizat de colectare, monitorizare și analiză a informațiilor cu privire la beneficiarii finali din toate statele membre;

consideră că transparența cu privire la punerea în aplicare a normelor și, prin urmare, cu privire la identitatea beneficiarilor creditelor din diferite fonduri și programe și cu privire la fondurile pe care le primesc, precum și politicile de prevenire a fraudelor reprezintă un element esențial pentru a garanta încrederea în gestiunea financiară a fondurilor Uniunii; recunoaște că publicarea datelor privind beneficiarii ar trebui să includă praguri de minimis, în conformitate cu normele aplicabile privind protecția datelor și cu jurisprudența constantă a CJUE;

consideră, de asemenea, că transparența asigurată printr-un program de digitalizare care creează un sistem integrat, interoperabil și armonizat ar putea fi cel mai bun instrument de combatere a dezinformării în toate statele membre;

consideră că transparența cu privire la beneficiarii finali este, de asemenea, un instrument foarte eficient de combatere a eventualelor cazuri de utilizare abuzivă, conflicte de interese, fraudă și corupție legate de cheltuirea și distribuirea fondurilor Uniunii;

10.

consideră că transparența fondurilor publice asigură o mai mare responsabilitate și o încredere sporită a cetățenilor în autoritățile publice;

11.

subliniază că transparența cu privire la beneficiarii finali va garanta că autoritățile de audit, de control și de descărcare de gestiune din cadrul administrațiilor naționale și regionale, al Comisiei, al Consiliului și al Parlamentului vor dispune de posibilități mult mai bune și mai precise pentru a se asigura că fondurile sunt cheltuite în mod eficient sau a efectua recuperări în caz de fraudă sau orice alte cheltuieli necorespunzătoare, în conformitate cu normele și ambițiile politice; evidențiază că și Curtea de Conturi Europeană, OLAF și EPPO își vor putea îndeplini responsabilitățile respective cu o mai mare eficiență și precizie dacă li se va oferi acces deplin la informații complete și fiabile;

12.

subliniază, de asemenea, că o publicare mai coerentă și la nivelul întregii Uniuni a datelor referitoare la beneficiarii finali le va oferi jurnaliștilor, reprezentanților societății civile și publicului larg posibilități mult mai bune de a ridica probleme și preocupări legitime și, prin urmare, de a denunța potențialele cazuri de utilizare necorespunzătoare sau de fraudă a fondurilor Uniunii sau de presupusă implicare a unor persoane expuse politic;

13.

consideră că situația actuală, în care este imposibil să se aibă o imagine suficient de completă cu privire la destinatari și fondurile aferente, în special cele care provin din fondurile cu gestiune partajată, și îndeosebi imposibilitatea de a agrega sumele individuale atunci când este implicat același beneficiar direct și/sau final și/sau beneficiar real, este inacceptabilă și trebuie să se schimbe cât mai curând posibil pentru a crește transparența și eficiența fondurilor Uniunii;

14.

este ferm convins că cea mai eficientă modalitate de a remedia situația este să se revizuiască părțile relevante din Regulamentul financiar, cu scopul de a spori transparența cu privire la destinatarii fondurilor, sumele în cauză, precum și fondurile și programele Uniunii care le alocă;

15.

subliniază că această modificare a Regulamentului financiar poate implica modificări ale legislației sectoriale privind fondurile și, respectiv, programele;

16.

subliniază că această revizuire a actualului Regulament financiar ar trebui efectuată ca parte a viitoarei revizuiri a Regulamentului financiar, anunțată de Comisie, care va fi prezentată în al patrulea trimestru al anului 2021;

17.

consideră că o revizuire a Regulamentului financiar ar trebui să includă un temei juridic solid pentru utilizarea obligatorie a unor date deschise și standardizate privind achizițiile publice, precum și să facă sistemele informatice de control bugetar obligatorii și interoperabile cu bazele de date naționale și regionale;

18.

subliniază că revizuirea ar trebui să garanteze că sunt utilizate seturi de date standardizate și că beneficiarii finali ai fondurilor pot fi identificați; consideră că informațiile obligatorii colectate în scopuri de audit și de control trebuie să includă cel puțin numărul de înregistrare al entităților juridice, numărul național de identificare pentru persoanele fizice, o indicație a tipului de beneficiar, subcontractanții, beneficiarii reali, dacă beneficiarul primește, de asemenea, ajutor de stat și datele de contact ale beneficiarului; subliniază că accesul la date sensibile prin intermediul sistemului interoperabil digital de raportare și monitorizare ar trebui limitat la autoritățile, instituțiile și organismele naționale și europene responsabile în scopuri de audit, de control și de descărcare de gestiune și ar trebui să respecte cu strictețe cerințele de protecție a datelor;

19.

subliniază că Comisia ar trebui să se asigure că utilizarea unor instrumente integrate și standardizate de raportare și monitorizare este obligatorie și aplicată pe deplin în statele membre, nemaifiind doar pe bază voluntară;

20.

subliniază că revizuirea ar trebui să garanteze, de asemenea, că, atunci când destinatarul direct al fondurilor Uniunii este o întreprindere, este posibil să se identifice beneficiarii reali ai acesteia;

21.

subliniază că, în situațiile în care destinatarul direct este o întreprindere deținută de o altă întreprindere, ar trebui să se garanteze că este posibil să se identifice beneficiarii reali ai celei de a doua întreprinderi și că această obligație ar trebui să se aplice tuturor întreprinderilor implicate în structura de proprietate; consideră, prin urmare, că este necesar ca societățile-mamă să stabilească numere unice de identificare pentru beneficiari, astfel încât fiecare filială să aibă un număr ulterior, pentru a putea identifica pe deplin beneficiarii finali și beneficiarii reali ai fondurilor;

22.

constată că această obligație de a identifica beneficiarul real ar trebui să se aplice ori de câte ori o persoană fizică sau juridică deține mai mult de 15 % din întreprinderea în cauză; evidențiază că acțiunile întreprinderilor care aparțin rudelor ar trebui agregate și calculate împreună;

23.

constată că obligația de a putea identifica beneficiarii reali ai întreprinderii ar trebui să se aplice și în cazul în care o întreprindere își are sediul într-o țară din afara Uniunii;

24.

constată că revizuirea Regulamentului financiar ar trebui să garanteze, de asemenea, că entitățile publice care sunt beneficiari direcți ai fondurilor Uniunii ar trebui să fie obligate să raporteze cu privire la beneficiarii finali ai fondurilor, și anume dacă sunt persoane fizice sau juridice, altele decât entitatea publică însăși; subliniază necesitatea ca sistemul digital să includă interoperabilitatea cu sistemele interne ale organismelor și autorităților naționale relevante, ale autorităților de management și de plată, precum și cu bazele de date naționale privind achizițiile publice și licitațiile;

25.

invită Comisia să dezvolte și să pună la dispoziția actorilor financiari și a entităților responsabile pentru execuția bugetară, inclusiv a autorităților naționale și regionale competente în cadrul gestiunii partajate, un sistem care să permită digitalizarea raportării, monitorizării și auditului la nivel european pentru PAC, politicile de coeziune și fondurile structurale și alte politici;

26.

subliniază că acest sistem trebuie să se bazeze, pe cât posibil, pe principii de sursă deschisă și să utilizeze seturi de date și măsuri standardizate pentru a colecta, compara și agrega informațiile și cifrele privind destinatarii și beneficiarii direcți și finali ai fondurilor Uniunii, în scopul controlului, auditului și descărcării de gestiune; evidențiază că este necesar să existe o identitate electronică ca prim pas către creșterea încrederii cetățenilor în instituțiile publice;

27.

subliniază că acest sistem ar trebui dezvoltat pentru a asigura respectarea deplină a principiilor transparenței enunțate la capitolul 8 titlul II din Regulamentul financiar;

28.

evidențiază că acest sistem ar trebui să fie accesibil jurnaliștilor, reprezentanților societății civile și publicului larg pentru a facilita cercetarea privind utilizarea fondurilor publice și, eventual, pentru a descoperi fraude, respectând în același timp normele RGPD;

29.

solicită ca acest sistem să fie dezvoltat în termen de doi ani și să fie disponibil, gratuit și obligatoriu pentru autoritățile de raportare din statele membre;

30.

subliniază că dezvoltarea acestui sistem ar trebui să permită, de asemenea, autorităților naționale și regionale și instituțiilor relevante ale Uniunii, inclusiv Parlamentului, Comisiei, Curții de Conturi Europene, OLAF și EPPO, după caz, să garanteze eficacitatea controalelor în materie de conflicte de interese, nereguli, probleme legate de dubla finanțare și orice utilizări abuzive ale fondurilor, inclusiv utilizarea instrumentelor informatice moderne, cum ar fi ARACHNE;

31.

subliniază că acest sistem ar permite identificarea foarte rapidă a beneficiarilor recurenți și a posibililor beneficiari suprareprezentați ai fondurilor Uniunii, inclusiv a câștigătorilor licitațiilor;

32.

solicită Comisiei să se asigure că fondurile necesare pentru acest sistem sunt puse la dispoziție în bugetul Uniunii, împreună cu creditele necesare pentru formarea și asistența tehnică destinate personalului autorităților naționale și regionale care va utiliza acest sistem;

33.

constată că acest sistem nu poate conține, în sine, date actualizate privind proprietatea întreprinderilor; constată, de asemenea, că această cerință ar presupune ca autoritățile de management să devină responsabile de datele referitoare la întreprinderi, ceea ce nu este cazul;

34.

solicită ca sistemul să fie conceput astfel încât să facă legătura în mod automat cu bazele de date care conțin informații actualizate cu privire la proprietatea întreprinderilor, precum și interoperabilitatea cu sistemele interne ale organismelor și autorităților naționale relevante, ale autorităților de management și de plată, precum și cu bazele de date naționale privind achizițiile publice și licitațiile;

35.

solicită ca informațiile referitoare la beneficiarii fondurilor Uniunii să fie puse la dispoziția publicului pentru o perioadă de cel puțin cinci ani;

36.

subliniază că acest sistem ar trebui să respecte normele Uniunii privind protecția datelor și jurisprudența constantă a CJUE; constată că există diferențe între nivelul de detaliere a informațiilor care trebuie colectate, agregate și stocate în scopuri de audit, de control și de descărcare de gestiune și care pot fi puse la dispoziția publicului, în general; subliniază că autoritățile de audit, de control și de descărcare de gestiune trebuie să aibă acces deplin la toate informațiile disponibile, deși publicarea datelor poate fi restricționată de cerințele aplicabile privind protecția datelor și de pragurile de minimis;

37.

evidențiază că acest sistem trebuie să fie protejat efectiv împotriva amenințărilor cibernetice; cere Comisiei să investească în software de securitate cibernetică de nivel înalt și să efectueze teste periodice pentru a identifica potențialele vulnerabilități și la nivelul statelor membre;

38.

recunoaște că sistemul ar trebui să respecte normele privind sumele minime care nu vor fi puse la dispoziția publicului; subliniază totuși că autoritățile responsabile ar trebui să regrupeze întotdeauna toate fondurile care sunt plătite unui singur beneficiar și că, dacă suma totală plătită unui beneficiar unic depășește valoarea minimă, informațiile privind toate plățile efectuate către beneficiarul respectiv ar trebui să fie făcute publice;

39.

solicită Comisiei să se asigure că acest sistem va fi utilizat, de asemenea, în cea mai mare măsură posibilă, pentru fondurile și politicile care fac obiectul gestiunii directe, cu aceleași norme privind transparența ca și în cazul beneficiarilor fondurilor din programele Uniunii;

40.

evidențiază că actualul sistem de detectare timpurie și de excludere (EDES) joacă, de asemenea, un rol important în protejarea intereselor financiare ale Uniunii; este preocupat că sistemul vizează numai fondurile aflate în gestiune directă, care reprezintă doar aproximativ 20 % din fondurile Uniunii; este, totodată, preocupat că operatorii economici identificați de OLAF ca abuzând de fonduri publice nu sunt excluși în mod automat din contractele finanțate de la bugetul Uniunii sau supuși unor sancțiuni financiare; îndeamnă Comisia să extindă sfera EDES în cadrul viitoarei revizuiri a Regulamentului financiar pentru a-l face mai eficient;

41.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta rezoluție, precum și recomandările care o însoțesc.

(1) JO L 193, 30.7.2018, p. 1.

(2) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.

(3) JO L 198, 28.7.2017, p. 29.

(4) JO L 156, 19.6.2018, p. 43.

(5) JO L 57, 18.2.2021, p. 17.

(6) JO C 58 I, 18.2.2021, p. 2.

(7) JO L 417, 11.12.2020, p. 381.

(8) Texte adoptate, P9_TA(2021)0164.

(9) ECLI:EU:C:2003:294, punctul 85.

(10) Raportul special nr. 4/2021 al CCE: „Utilizarea noilor tehnologii de imagistică pentru monitorizarea politicii agricole comune: progresele sunt constante per ansamblu, dar mai lente în cazul monitorizării climei și a mediului”.

ANEXĂ LA REZOLUȚIE

TEXTUL PROPUNERII SOLICITATE

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 322 alineatul (1), coroborat cu Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Curții de Conturi Europene,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)

În conformitate cu solicitările Parlamentului European și ca răspuns la punctul 24 din concluziile Consiliului European din 17-21 iulie 2020, în scopul de a spori protecția bugetului Uniunii și a Instrumentului de redresare al Uniunii Europene împotriva fraudei și neregulilor, ar trebui introduse măsuri standardizate de colectare, comparare și agregare a informațiilor și a cifrelor privind destinatarii și beneficiarii finali ai finanțării din partea Uniunii, în scopul controlului și al auditului.

(2)

Pentru a garanta eficacitatea controalelor și a auditurilor, trebuie colectate date referitoare la cei care beneficiază în cele din urmă, direct sau indirect, de finanțare din partea Uniunii în cadrul gestiunii partajate și de proiecte și reforme sprijinite prin Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență (1), inclusiv date referitoare la beneficiarii reali ai destinatarilor finanțării. Normele referitoare la colectarea și prelucrarea cestor date vor trebui să fie compatibile cu normele aplicabile privind protecția datelor.

(3)

Pentru a spori protecția bugetului Uniunii, Comisia ar trebui să pună la dispoziție un sistem de informare și monitorizare integrat și interoperabil, care să cuprindă un instrument unic de extragere a datelor și de evaluare a riscurilor, pentru a accesa, stoca, agrega și analiza datele menționate anterior în vederea unei aplicări obligatorii generalizate de către statele membre. Sistemul respectiv ar trebui să garanteze eficacitatea controalelor în materie de conflicte de interese, de nereguli, de chestiuni legate de dubla finanțare și de orice utilizare abuzivă a fondurilor. Comisia, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și alte organe de investigație și control ale Uniunii ar trebui să aibă accesul necesar la respectivele date pentru a-și exercita funcțiile de supraveghere în ceea ce privește controalele și auditurile care sunt efectuate de statele membre, în primul rând pentru a detecta neregulile și a efectua investigații administrative privind utilizarea abuzivă a finanțării în cauză din partea Uniunii, precum și pentru a avea o imagine precisă a distribuției acesteia;

(4)	Prin urmare, Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 ar trebui modificat în consecință.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 se modifică după cum urmează:

Articolul 36 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (3), se introduce următoarea literă:

„(ee)

colectarea de date cu privire la persoanele care beneficiază în cele din urmă, direct sau indirect, de finanțare din partea Uniunii”;

(b)

la alineatul (4), se introduce următoarea literă:

„(cc)

recurgerea la un sistem electronic integrat și interoperabil de informare și monitorizare, care să includă un instrument unic de extragere a datelor și de evaluare a riscurilor, pentru a accesa și a analiza date privind persoanele care beneficiază în cele din urmă, direct sau indirect, de finanțare din partea Uniunii.”

Articolul 38 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Comisia pune la dispoziție, în mod corespunzător și în timp util, informații privind cei care beneficiază, în cele din urmă, direct sau indirect, de finanțarea Uniunii, pe baza datelor colectate în sistemul electronic integrat și interoperabil de informare și monitorizare instituit în conformitate cu articolul 129a.

Primul paragraf de la prezentul alineat se aplică și celorlalte instituții ale Uniunii atunci când acestea execută bugetul în temeiul articolului 59 alineatul (1). În cazul în care destinatarul fondurilor este o persoană juridică, se publică informații cu privire la persoanele și entitățile care dețin în proporție de peste 15 % dreptul de proprietate asupra entității respective”;

(b)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Se publică următoarele informații nesensibile, ținând seama în mod corespunzător de cerințele de confidențialitate și securitate, în special de protecția datelor cu caracter personal:

(a)	numele destinatarului;

(b)

natura juridică a destinatarului, și anume:

(i)	persoană fizică;

(ii)	persoană juridică;

(iii)

entitate publică sau instituție;

(iv)

altele;

(c)

locul în care se află destinatarul, și anume:

(i)	adresa destinatarului, în cazul în care destinatarul este o persoană juridică;

(ii)	regiunea la nivelul NUTS 2, în cazul în care destinatarul este o persoană fizică;

(d)	cuantumul angajat din punct de vedere juridic;

(e)	natura și scopul măsurii.”;

(c)	alineatul (4) se elimină;

(d)

alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) În cazul în care sunt publicate date cu caracter personal, informațiile se șterg după cinci ani de la încheierea exercițiului financiar în care fondurile au fost angajate din punct de vedere juridic. Această dispoziție se aplică și datelor cu caracter personal care se referă la persoane juridice a căror denumire oficială conține numele uneia sau mai multor persoane fizice.”

Articolul 63 se modifică după cum urmează:

(a)

se introduce următorul paragraf:

„(1a) Atunci când execută sarcini legate de execuția bugetului, statele membre colectează date cu privire la persoanele care beneficiază în cele din urmă, în mod direct sau indirect, de finanțare din partea Uniunii, în conformitate cu cerințele sistemului electronic integrat și interoperabil de informare și monitorizare instituit în temeiul articolului 129a. Normele sectoriale pot prevedea cerințe suplimentare pentru utilizarea sistemului într-un anumit sector.”;

(b)

la alineatul (2) primul paragraf, se introduce următoarea literă:

„(bb)

colectarea de date cu privire la persoanele care beneficiază în cele din urmă, în mod direct sau indirect, de finanțare din partea Uniunii, utilizând sistemul electronic integrat și interoperabil de informare și monitorizare pus la dispoziție de Comisie în conformitate cu articolul 129a.”;

(c)

la alineatul (4), se introduce următoarea literă:

„(bb)

utilizează sistemul electronic integrat și interoperabil de informare și monitorizare pus la dispoziție de Comisie în conformitate cu articolul 129a.”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 129a

Sistemul electronic integrat și interoperabil de informare și monitorizare

(1) Comisia instituie, exploatează și pune la dispoziția actorilor financiari, a alor persoane și a entităților implicate în execuția bugetară, inclusiv autorităților naționale competente în cadrul gestiunii partajate, un sistem electronic integrat și interoperabil de informare și monitorizare, inclusiv un instrument unic de extragere a datelor și de evaluare a riscurilor, pentru a accesa și a analiza datele cu privire la cei care beneficiază în ultimă instanță, în mod direct sau indirect, de finanțare din partea Uniunii.

(2) Sistemul menționat la alineatul (1) se bazează pe măsuri standardizate de colectare, comparare și agregare a informațiilor și cifrelor privind cei care beneficiază, în cele din urmă, direct sau indirect, de fondurile Uniunii, în scopul controlului și al auditului. Sistemul garantează eficacitatea controalelor în materie de conflicte de interese, de nereguli, de chestiuni legate de dubla finanțare și de orice utilizare abuzivă a fondurilor.

(3) Informațiile obligatorii colectate în sistem includ, printre altele:

(a)	codul de TVA sau numărul de înregistrare al entităților juridice;

(b)	numărul național de identificare pentru persoanele; fizice

(c)

natura juridică a destinatarului, și anume:

(i)	persoană fizică;

(ii)	persoană juridică;

(iii)

entitate publică sau instituție;

(iv)

altele.

(d)	contractantul (contractanții) și subcontractantul (subcontractanții);

(e)	beneficiarul (beneficiarii) real(i), ori de câte ori destinatarul, proprietarul, contractantul sau subcontractantul este o persoană juridică;

(f)	informații dacă beneficiarul primește și ajutor de stat;

(g)	toate datele de contact ale beneficiarilor și ale beneficiarilor reali;

(4) Comisia, OLAF, Curtea de Conturi Europeană și, pentru statele membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939 al Consiliului, EPPO, precum și alte organisme de anchetă și control ale Uniunii, inclusiv autoritatea care acordă descărcarea de gestiune, au acces la informațiile conținute în sistemul menționat la alineatul (1), în cazul în care acest lucru este necesar pentru exercitarea funcțiilor lor.

(5) Orice activitate de prelucrare a datelor cu caracter personal în cadrul exploatării sistemului se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679.

(6) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 269 pentru a stabili norme detaliate privind exploatarea și funcționarea sistemului menționat la alineatul (1), inclusiv norme privind colectarea datelor și accesul la informațiile conținute în sistem.”

La articolul 154 alineatul (4) primul paragraf, se introduce următoarea literă:

„(dd)

asigură colectarea de date cu privire la persoanele care beneficiază în cele din urmă, în mod direct sau indirect, de finanțare din partea Uniunii într-o măsură echivalentă cu cerințele sistemului menționat la articolul 129a.”

Articolul 269 se modifică după cum urmează:

(a)

La alineatul (3), prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„Delegarea de competențe menționată la articolul 70 alineatul (1), la articolul 71 al treilea paragraf, la articolul 129a, la articolul 161 și la articolul 213 alineatul (2) al doilea și al treilea paragraf poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu.”

(b)

La alineatul (6), prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„Un act delegat adoptat în temeiul articolului 70 alineatul (1), articolului 71 al treilea paragraf, articolului 129a, articolului 161 și articolului 213 alineatul (2) al doilea și al treilea paragraf intră în vigoare doar dacă Parlamentul European sau Consiliul nu formulează nicio obiecție în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea perioadei în cauză, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor prezenta obiecții.”

Adoptat la …,

Pentru Parlamentul

Președintele

European Pentru Consiliu

Președintele

(1) JO L 57, 18.2.2021, p. 17.

8.6.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/22

P9_TA(2021)0468

Strategia europeană privind materiile prime de importanță critică

Rezoluția Parlamentului European din 24 noiembrie 2021 referitoare la Strategia europeană privind materiile prime de importanță critică (2021/2011(INI))

(2022/C 224/03)

Parlamentul European,

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 9, 151 și 152, articolul 153 alineatele (1) și (2), precum și articolul 173, care se referă la politica industrială a UE și menționează, printre altele, competitivitatea industriei UE, precum și articolul 208, care reamintește că UE trebuie să țină seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare,

—	având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolul 3 alineatul (3), care se referă la piața internă, dezvoltarea durabilă și economia de piață socială, și articolul 5 alineatul (3), care se referă la principiul subsidiarității,

—	având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, anexat la TUE și TFUE,

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile (1) (Regulamentul privind taxonomia),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (2) (Regulamentul privind transferurile de deșeuri),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2017/821 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 de stabilire a unor obligații de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare care revin importatorilor din Uniune de staniu, tantal și tungsten, de minereuri ale acestora și de aur provenind din zone de conflict și din zone cu risc ridicat (3) (Regulamentul privind minereurile din zone de conflict),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (4) (Regulamentul antisubvenții al UE),

—	având în vedere Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) (5),

—	având în vedere Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile (6) (Directiva-cadru privind deșeurile),

—	având în vedere Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive și de modificare a Directivei 2004/35/CE (7) (Directiva privind deșeurile miniere),

—	având în vedere Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (8) (Directiva privind emisiile industriale),

—	având în vedere Directiva 2014/52/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Directivei 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (9) (Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului),

—	având în vedere Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (10) (Directiva privind păsările),

—	având în vedere Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (11) (Directiva privind habitatele),

—

având în vedere Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari (12) (Directiva privind prezentarea de informații nefinanciare),

—	având în vedere acordul adoptat la cea de-a 21-a Conferință a părților la Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice (COP 21) de la Paris, din 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris),

—	având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, inclusiv ODD 12 privind consumul și producția responsabile și ODD 15 privind viața pe pământ,

—	având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale,

—	având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului,

—	având în vedere Ghidul OCDE privind diligența necesară pentru o conduită responsabilă în afaceri,

—	având în vedere documentul intitulat orientările privind evaluarea socială a ciclului de viață al produselor, adoptate în cadrul programului ONU pentru mediu din 2009,

—	având în vedere raportul special al Agenției Internaționale a Energiei (AIE) din mai 2021, intitulat „The Role of Critical Minerals in Clean Energy Transitions” (Rolul mineralelor de importanță critică în tranzițiile către o energie curată),

—	având în vedere raportul special al AIE din mai 2021 intitulat „Net zero by 2050: A Roadmap for the Global Energy Sector” (Zero net până în 2050: o foaie de parcurs pentru sectorul energetic mondial),

—	având în vedere publicația Agenției Europene de Mediu din 13 ianuarie 2021, intitulată „Growth without economic growth” (Creștere fără creștere economică),

—	având în vedere raportul Agenției Europene de Mediu din 30 august 2021 intitulat „Improving the climate impact of raw material sourcing” (Îmbunătățirea impactului asupra climei al aprovizionării cu materii prime),

—	având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (CESE) din 25 martie 2021 intitulat „Reziliența materiilor prime critice: trasarea unui model pentru îmbunătățirea securității și a durabilității”,

—	având în vedere raportul final al Comisiei din septembrie 2020 intitulat „Studiu privind lista UE a materiilor prime de importanță critică 2020”, precum și fișele informative însoțitoare privind materiile prime de importanță critică,

—	având în vedere studiul prospectiv al Comisiei din 3 septembrie 2020 intitulat „Materii prime critice pentru tehnologii și sectoare strategice în UE”,

—	având în vedere raportul Comisiei din 5 noiembrie 2018 intitulat „Raport privind materiile prime critice și economia circulară”,

—	având în vedere rezoluția sa din 10 martie 2021 incluzând recomandări adresate Comisiei cu privire la obligația de diligență și responsabilitatea întreprinderilor (13),

—	având în vedere rezoluția sa din 16 decembrie 2020 referitoare la o nouă strategie pentru IMM-urile europene (14),

—	având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2020 referitoare la o nouă strategie industrială pentru Europa (15),

—	având în vedere rezoluția sa din 10 februarie 2021 referitoare la noul plan de acțiune privind economia circulară (16),

—	având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale (17),

—	având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european (18),

—	având în vedere rezoluția sa din 25 martie 2021 referitoare la o nouă strategie UE-Africa – un parteneriat pentru o dezvoltare durabilă și favorabilă incluziunii (19),

—	având în vedere rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind deșeurile miniere (20),

—	având în vedere propunerea Comisiei din 10 decembrie 2020 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind bateriile și deșeurile de baterii, de abrogare a Directivei 2006/66/CE și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/1020 (COM(2020)0798),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 3 septembrie 2020 intitulată „Reziliența materiilor prime critice: trasarea unui model pentru îmbunătățirea securității și a durabilității” (COM(2020)0474),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 5 mai 2021 intitulată „Actualizarea noii Strategii industriale 2020: construirea unei piețe unice mai puternice pentru a sprijini redresarea Europei” (COM(2021)0350),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2020 intitulată „Programul de lucru al Comisiei pentru 2021 – O Uniune a vitalității într-o lume fragilă” (COM(2020)0690),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 27 mai 2020 intitulată „Acum este momentul Europei: să reparăm prejudiciile aduse de criză și să pregătim viitorul pentru noua generație” (COM(2020)0456),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 11 martie 2020 intitulată „Un nou Plan de acțiune privind economia circulară: pentru o Europă mai curată și mai competitivă” (COM(2020)0098) și documentul de lucru al serviciilor Comisiilor din 11 martie 2020 intitulat „Către o economie circulară la nivel global: situația actuală și perspective” (SWD(2020)0100)),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 2 decembrie 2015 intitulată „Închiderea buclei – un plan de acțiune al UE pentru economia circulară” (COM(2015)0614),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 intitulată „O strategie pentru IMM-uri pentru o Europă sustenabilă și digitală” (COM(2020)0103),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 18 februarie 2021 intitulată „Revizuirea politicii comerciale – O politică comercială deschisă, durabilă și fermă” (COM(2021)0066),

—	având în vedere publicația OCDE din 12 februarie 2019 intitulată „Global Material Resources Outlook to 2060: Economic Drivers and Environmental Consequences” (Perspectiva globală asupra resurselor materiale până în anul 2060: Factori economici și consecințe asupra mediului),

—	având în vedere publicația Băncii Mondiale din 2020 intitulată „Minerals for Climate Action: The Mineral Intensity of the Clean Energy Transition” (Minerale pentru acțiunea climatică: intensitatea minerală a tranziției către o energie curată),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 17 decembrie 2020 intitulate „Pentru o redresare circulară și verde”,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 16 noiembrie 2020 intitulate „O redresare în vederea promovării tranziției către o industrie europeană mai dinamică, rezilientă și competitivă”,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 28 noiembrie 2019 intitulate „Economia circulară în sectorul construcțiilor”,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 4 octombrie 2019 intitulate „Mai multă circularitate – tranziția către o societate durabilă”,

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și cel al Comisiei pentru comerț internațional,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A9-0280/2021),

întrucât materiile prime de importanță critică (MPIC) se află la baza creării valorii industriale și, prin urmare, au un efect semnificativ asupra sectoarelor din aval; întrucât este important din punct de vedere strategic ca UE să își reducă dependența, să își asigure fluxurile și lanțurile valorice și de aprovizionare și să sprijine, să promoveze și să digitalizeze ecosistemele, deoarece este vorba despre noua capacitate centrală în concurența (industrială) internațională; întrucât o strategie cuprinzătoare privind gestionarea deșeurilor ar trebui să includă standarde înalte de mediu și societale;

B.	întrucât populația în creștere și tranziția către economii digitale, foarte eficiente energetic și neutre climatic, conduc, în toate scenariile, la o cerere semnificativ mai mare de MPIC (21);

C.	întrucât tehnologiile care necesită MPIC vor fi decisive pentru a garanta că UE și întreaga lume își ating obiectivele asumate în cadrul Acordului de la Paris;

D.	întrucât o strategie cuprinzătoare a UE privind MPIC ar trebui să se bazeze pe standarde înalte de mediu, sociale și în domeniul drepturilor omului, ținând seama, de asemenea, de penuria de minereuri naturale;

E.	întrucât, în prezent, UE furnizează doar 1 % din materiile prime pentru energia eoliană, mai puțin de 1 % din bateriile cu litiu finite, mai puțin de 1 % din pilele de combustie, doar 2 % din materiile prime relevante pentru robotică și doar 1 % din asamblajele fotovoltaice pe bază de siliciu (22);

întrucât comunicarea Comisiei privind actualizarea strategiei industriale pentru Europa 2020 identifică 137 de produse și materii prime (reprezentând 6 % din valoarea totală a mărfurilor importate în UE) utilizate în ecosisteme sensibile de care UE este foarte dependentă – în principal în industriile energointensive și în ecosistemele de sănătate, precum și alte produse necesare pentru sprijinirea transformării verzi și digitale; întrucât 52 % dintre aceste produse sunt importate din Republica Populară Chineză;

G.	întrucât COVID-19 a afectat negativ lanțurile de aprovizionare la nivel mondial și a condus la deficite de MPIC în Europa;

întrucât una dintre marile provocări legate de MPIC în Europa este reciclarea; întrucât sectorul reciclării MPIC are un potențial semnificativ de creare de locuri de muncă; întrucât se estimează că numai sectorul reciclării bateriilor de tracțiune va crea aproximativ 10 500 de locuri de muncă până în 2035 în UE;

I.	întrucât reciclarea, înlocuirea și schimbarea modelelor comportamentale și de consum au potențialul de a atenua cererea de MPIC;

întrucât, în 2016, potrivit Universității Națiunilor Unite, valoarea totală a materiilor prime secundare conținute de DEEE a fost estimată la aproximativ 55 miliarde EUR (23); întrucât, potrivit aceluiași studiu, până la 90 % din deșeurile de echipamente electrice și electronice din lume au fost comercializate sau eliminate în depozite de deșeuri în mod ilegal;

întrucât este evident – inclusiv în ceea ce privește noile obligații de diligență preconizate – că sunt necesare noi moduri sustenabile de aprovizionare și că ar trebui exploatat potențialul UE și al vecinilor săi de aprovizionare la standarde înalte de sustenabilitate, ținând seama în același timp pe deplin de opțiunile economiei circulare, cum ar fi reciclarea, proiectarea produselor, înlocuirea și utilizarea redusă a materialelor;

întrucât avizul CESE din 25 martie 2021„subliniază importanța extinderii definiției și a paradigmei materiilor prime critice. De regulă, prin materii prime critice se înțelege materii prime care provin în principal din sectorul minier. Acest domeniu de interpretare este prea restrâns și limitează dezvoltarea energiilor verzi. În prezent, materialele pe bază de lemn pot fi utilizate eficient în mult mai multe aplicații decât în trecut. De la textile la noi tehnologii mai ușoare și mai ecologice pentru baterii, acesta este un domeniu care progresează cu mare viteză. Bioeconomia prezintă posibilitatea unică de a spori reziliența economiei UE și stabilitatea geopolitică a continentului nostru. Utilizarea de materiale regenerabile ar contribui, în același timp, la atenuarea schimbărilor climatice, deoarece permite menținerea în sol a emisiilor fosile, creând reziliență ecologică pentru sectoarele fosile”;

întrucât, astfel cum s-a subliniat în aviz, „există foarte puține exemple de exporturi de materii prime în țările în curs de dezvoltare care să fi declanșat o dezvoltare economică și socială durabilă, de care ar fi beneficiat o mare parte a populației. Dimpotrivă, situația implică adesea exploatarea socială și poluarea mediului, de obicei, existând doar câțiva beneficiari de partea câștigătoare”;

întrucât aprovizionarea cu numeroase MPIC este foarte concentrată în afara UE, având în vedere că China aprovizionează UE cu pământuri rare în procent de 98 %, Turcia asigură 98 % din stocul UE de borat, iar Africa de Sud furnizează 71 % din necesarul de platină, 92 % din necesarul de iridiu, 80 % din cel de rodiu și 93 % din cel de ruteniu (24);

întrucât scenariile privind viitorul indică faptul că, pentru bateriile vehiculelor electrice și stocarea energiei, UE va avea nevoie de până la de 18 ori mai mult litiu și de cinci ori mai mult cobalt în 2030, precum și de aproape de 60 ori mai mult litiu și de 15 ori mai mult cobalt în 2050, comparativ cu nivelul actual al aprovizionării pentru întreaga economie a UE (25);

întrucât în UE sunt în curs de desfășurare patru proiecte durabile de extracție a litiului, în valoare totală de 2 miliarde EUR, care ar trebui să fie operaționale între 2022 și 2024; întrucât se preconizează că acestea vor acoperi până la 80 % din nevoile UE în sectorul bateriilor până în 2025, contribuind astfel în mod direct la autonomia noastră strategică;

Q.	întrucât penuria de MPIC duce la creșterea preocupărilor industriale și de securitate, în special din cauza creșterii exponențiale preconizate a producției, mai ales a producției de baterii, care sunt esențiale pentru tranziția către producerea de energie din surse regenerabile;

R.	întrucât UE trebuie să își îmbunătățească autonomia strategică în domenii-cheie precum aprovizionarea cu MPIC, care este esențială și pentru a crește capacitatea UE în domeniul apărării și al spațiului;

S.	întrucât, în condițiile în care UE va continua să se bazeze pe lanțurile internaționale de aprovizionare pentru a-și satisface cererea de MPIC, măsurile de sporire a transparenței, eficacității și predictibilității piețelor comerciale mondiale vor juca, de asemenea, un rol important;

întrucât sectorul materiilor prime oferă aproximativ 350 000 de locuri de muncă în UE și peste 30 de milioane de locuri de muncă în industriile prelucrătoare din aval care depind de acesta (26); întrucât trecerea la o economie mai circulară ar putea duce la o creștere netă cu 700 000 de locuri de muncă în UE până în 2030 (27);

U.	întrucât activitățile de minerit pot expune lucrătorii la condiții nocive și periculoase; întrucât drepturile și protecția lucrătorilor variază în mare măsură la nivel mondial și de la o exploatare minieră la alta;

întrucât MPIC nu apar separat, ci se regăsesc în amestecuri de minereuri cu metale comune, și întrucât prelucrarea lor necesită o cantitate considerabilă de energie; întrucât competitivitatea și profitabilitatea producției sunt determinate de disponibilitatea unei energii stabile și convenabile ca preț, precum și de identificarea și dezvoltarea unor metode, proceduri și tehnologii relevante;

întrucât, în raportul său intitulat „Growth without economic growth” (Creștere fără creștere economică) din ianuarie 2021, Agenția Europeană de Mediu consideră că creșterea economică este strâns legată de creșterea producției, a consumului și a utilizării resurselor, ceea ce are efecte negative asupra naturii, climei și sănătății omului, și că cercetarea actuală sugerează că este puțin probabil ca creșterea economică să poată fi complet decuplată de efectele sale asupra mediului,

Provocări și oportunități

consideră că o abordare integrată de-a lungul lanțului valoric, de la colectarea deșeurilor și proiectarea produselor pentru a putea fi reciclate la recuperarea materialelor, reprezintă o strategie esențială pentru a crește oferta de MPIC; regretă totuși că atât colectarea deșeurilor, cât și proiectarea produselor au un nivel de maturitate tehnologică scăzut; subliniază că numai axarea pe reciclare nu va fi suficientă pentru a răspunde cererii în creștere de MPIC; constată că, deși înlocuirea MPIC prezintă limitări în ceea ce privește eficiența produselor, aceasta este un obiectiv inerent al industriilor afectate și al proiectelor de cercetare respective din cauza prețurilor ridicate și a dependenței și poate contribui la abordarea provocărilor legate de disponibilitatea MPIC; subliniază nevoia de eforturi continue și de sprijin pentru cercetare și inovare în ceea ce privește reciclarea și înlocuirea MPIC și proiectarea produselor;

subliniază că aprovizionarea cu MPIC este legată de localizarea geografică, care este încă foarte dependentă de energia fosilă, și este supusă riscului de relocare indirectă și directă a emisiilor de dioxid de carbon și de expunere la o concurență neloială; ia act de faptul că aprovizionarea cu materii prime chimice este adesea asociată cu efecte potențial semnificative asupra mediului, cum ar fi pierderea biodiversității sau contaminarea aerului, a solului și a apei, precum și cu potențiale conflicte cu comunitățile locale; subliniază necesitatea unei tranziții către energia din surse regenerabile în sectoarele mineritului și rafinării; constată, prin urmare, nevoia de o politică industrială activă, pentru a sprijini sectorul în transformarea sa, asigurând accesul la surse abordabile de energie curată; constată, de asemenea, circumstanțele favorabile pentru activitățile de minerit sustenabile și cu emisii scăzute din UE și solicită să se analizeze mai în profunzime posibilitățile de aprovizionare din statele membre bogate în MPIC;

avertizează că tranziția UE către neutralitatea climatică nu ar trebui să înlocuiască dependența de combustibilii fosili cu o dependență de materii prime; subliniază că această tranziție ar trebui să reducă dependența UE de MPIC importate; subliniază, de asemenea, rolul pe care inovarea, noile tehnologii, reducerea la minimum a consumului de resurse și întreținerea și reutilizarea materiilor prime valoroase în cadrul UE îl pot juca în reducerea dependenței de MPIC;

constată că dezvoltarea și implementarea pe scară largă în viitor a tehnologiilor, inclusiv aplicațiile digitale emergente, producerea de energie electrică regenerabilă și de baterii pentru vehicule electrice și mijloace de transport ușoare, vor stimula cererea pentru anumite MPIC și alte materii prime; solicită să se țină seama de faptul că ambițiile tot mai mari în materie de climă și digitale ale țărilor sporesc concurența pe piețele mondiale și exercită o presiune suplimentară asupra securității aprovizionării lor în Europa;

invită Comisia să revizuiască cu atenție metodologia de evaluare a caracterului critic înainte de 2023, înainte de publicarea următoarei liste de MPIC, pentru a stabili dacă lista trebuie extinsă, ținând seama de evoluția situației internaționale legate de MPIC, de scenariile pentru cererea viitoare de MPIC și de alte materii prime, precum și de criteriile sociale și ecologice bazate pe Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și ODD, pentru a obține o imagine mai cuprinzătoare a condițiilor de extracție la nivel mondial; invită, în plus, Comisia ca, în cadrul analizei sale privind riscurile legate de aprovizionare, să țină seama în mod corespunzător de toate externalitățile de mediu în ceea ce privește extracția și prelucrarea; solicită, de asemenea, o dezbatere cuprinzătoare care să implice toate părțile interesate;

invită Comisia să acorde atenție nu numai MPIC, ci și caracterului potențial critic al altor materii prime necesare pentru lanțuri puternice de aprovizionare, continuitatea producției și dubla tranziție, și de disponibilitatea acestora din surse provenind din UE, ținând seama, de asemenea, de penuria de minereuri naturale; subliniază că, pe lângă mineralele specializate, materiile prime „produse în mod obișnuit”, precum cuprul, heliul și nichelul dobândesc și ele o importanță critică deoarece cererea pentru acestea crește într-o societate neutră climatic;

solicită Comisiei să aplice o abordare globală atunci când evaluează implicațiile mai multor tehnologii digitale, regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon care concurează pentru aceleași MPIC și să examineze lanțurile de aprovizionare critice și în ceea ce privește nevoile diverselor sectoare; subliniază că este important să se asigure că prevalează principiul „eficiența energetică înainte de toate” și soluțiile cu emisii zero și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor;

solicită Comisiei să se asigure că planurile naționale de redresare și reziliență din cadrul NextGenerationEU abordează provocările legate de aprovizionarea durabilă din punct de vedere economic, ecologic și social cu MPIC; solicită statelor membre să investească mai mult în reciclarea MPIC și să includă în planurile strategice de redresare necesarul de MPIC, sursele de aprovizionare și costurile;

solicită investiții în formarea și recalificarea lucrătorilor prin intermediul Mecanismului pentru o tranziție justă, întrucât abilitățile în materie de minerit pot fi transferate în domeniul exploatării, prelucrării și reciclării metalelor și mineralelor, de preferință în aceleași regiuni; invită Comisia să se asigure că fondurile servesc și la abordarea impactului social, asupra ocupării forței de muncă și de mediu al tranziției din fostele zone miniere;

10.

invită Comisia și statele membre să creeze, cât mai curând posibil, un proiect important de interes european comun (PIIEC) privind MPIC pentru a planifica în mod strategic și sustenabil cererea noastră pentru dubla tranziție, care să includă necesarul, sursele de aprovizionare și costurile (sociale, de mediu și financiare); subliniază că PIIEC ar trebui să acopere toate domeniile relevante pentru a reduce caracterul critic și dependența, cum ar fi reciclarea, reutilizarea, înlocuirea, reducerea utilizării materialelor și mineritul; subliniază că aceste proiecte ar trebui să deblocheze potențialul nevalorificat în țările UE bogate în MPIC care dispun de importante surse neexploatate;

11.

solicită Comisiei să promoveze cercetarea și dezvoltarea, abilitățile și competențele cu privire la MPIC de către întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) ca o strategie de creștere pentru tehnologiile UE de înaltă tehnologie, cum ar fi bateriile cu litiu-ion, celulele de combustie, turbinele eoliene, motoarele de tracțiune electrică, tehnologia fotovoltaică, robotica, dronele, imprimarea 3D și o gamă largă de tehnologii digitale și dispozitive medicale;

12.

invită Comisia să efectueze o evaluare de impact cuprinzătoare, științifică și bazată pe dovezi pentru a determina volumele minime de MPIC de importanță strategică necesare pentru dubla tranziție;

13.

constată că, pentru UE, lanțurile valorice fiabile și pe deplin operaționale, inclusiv prospecțiunea și reciclarea, joacă un rol-cheie și sunt o condiție prealabilă pentru a atinge obiectivele Pactului verde, ale strategiei industriale și ale dublei tranziții și pentru a realiza dubla tranziție și a-și asigura competitivitatea industrială și capacitatea de inovare viitoare;

14.

consideră că oportunitățile de finanțare pentru producția, prelucrarea sau reciclarea sustenabilă a tuturor MPIC enumerate în comunicarea Comisiei privind reziliența materiilor prime de importanță critică sunt indispensabile;

15.

solicită Comisiei să propună criterii bazate pe dovezi științifice privind sustenabilitatea pentru a defini ce constituie o investiție sustenabilă în sectorul minier în cadrul Regulamentului privind taxonomia; subliniază necesitatea de a permite industriei miniere a UE să contribuie la dubla tranziție verde și digitală;

16.

solicită să se acorde sprijin și finanțare semnificative din partea UE pentru dezvoltarea tehnologică a MPIC cu scopul de a îmbunătăți eficiența, înlocuirea și procesele de reciclare și ciclurile închise de materiale; subliniază, în special, necesitatea unor instrumente financiare specifice și a unor fonduri dedicate cercetării și inovării (C&I) pentru procesele de reciclare și salută propunerea de a promova, în 2021, cercetarea și inovarea privind MPIC în domeniul gestionării deșeurilor, al materialelor avansate și al înlocuirilor în cadrul programului Orizont Europa, al Fondului european de dezvoltare regională și al programelor naționale de C&I; subliniază, de asemenea, importanța C&I pentru creșterea fezabilității proceselor de rafinare, în special în iazurile de decantare miniere și în minele de dimensiune redusă; invită Comisia să introducă scheme de sprijin care să încurajeze inovarea în noi tehnici de minerit și în noi proiecte în domeniul mineritului la scară redusă; solicită dezvoltarea unor tehnologii noi și inovatoare în domeniul mineritului sustenabil de MPIC în UE;

17.

invită Comisia, Banca Europeană de Investiții și celelalte instituții ale UE, în cooperare cu partenerii internaționali, să ofere sprijin financiar tehnic și strategic pentru proiectele de investiții strategice pe termen lung în materie de MRC, inclusiv să găsească noi instrumente pentru partajarea riscurilor în sectorul minier, precum și să promoveze și să sprijine investițiile în cercetarea privind aprovizionarea durabilă cu MPIC și prelucrarea durabilă a acestora, precum și privind rafinăriile, pentru a se asigura că acestea îndeplinesc normele și standardele sociale și de mediu ridicate ale UE, asigurând astfel condiții de concurență echitabile;

Autonomie strategică și reziliență

18.

salută crearea Alianței europene pentru materii prime (ERMA) și, având în vedere situația geopolitică la nivel mondial și potențialele tensiuni comerciale cu țările producătoare bogate din afara UE, accentul său actual pe cele mai importante MPIC, și anume pământuri rare și magneți, precum și pe obiectivele cantitative de aprovizionare interne și din afara UE, cu scopul de a sprijini relațiile de aprovizionare pe termen lung pentru o gamă imensă de mici și mari producători din UE și de a reduce dependența actuală de câteva țări din afara UE; subliniază rolul ERMA de „rezervă de proiecte de investiții” și o încurajează să se angajeze în continuare în evaluări prealabile pentru a debloca investițiile publice și private pentru proiecte sustenabile și evaluate din punct de vedere ecologic privind MPIC;

19.

consideră că este important să se dezvolte în continuare ERMA, în special în ceea ce privește materiile care sunt de o importanță majoră pentru dubla tranziție, cum ar fi MPIC necesare pentru stocarea și conversia energiei;

20.

salută intenția Comisiei de a lansa, prin intermediul viitorului Observator al UE pentru tehnologii critice, un sistem de monitorizare a dependențelor actuale și a riscurilor de dependențe tehnologice viitoare și solicită o cooperare strânsă între Observator și entitățile care monitorizează cererea de MPIC;

21.

regretă că crearea de stocuri strategice nu face încă parte din planul de acțiune și invită Comisia să se concentreze și asupra asigurării unor stocuri de MPIC în UE, încurajând statele membre să realizeze stocuri strategice în cadrul unei abordări coordonate, atunci când, în urma unei analize, se consideră că acest lucru este adecvat; consideră că stocarea strategică în combinație cu alte măsuri strategice contribuie la reducerea dependențelor de MPIC; subliniază că creșterea disponibilității ar trebui să fie însoțită de o scădere a cererii, care poate fi realizată prin examinarea întregului lanț valoric – proiectare, funcționare și scoatere din uz;

22.

consideră că nivelul de conștientizare cu privire la posibilele probleme de penurie de MPIC este prea scăzut și ar trebui îmbunătățit; invită Comisia să extindă ERMA pentru a spori cooperarea dintre actorii industriali de-a lungul întregului lanț valoric, statele membre, regiunile și țările din afara UE, sindicatele, societatea civilă, organizațiile de cercetare și tehnologie, investitorii și organizațiile neguvernamentale din sectoarele economiei UE cele mai afectate de blocajele în aprovizionarea cu MPIC, fie prin cadrul oferit de ERMA, fie prin formarea unor alianțe per sector a industriilor și părților interesate; subliniază potențialul de creare de locuri de muncă al proiectelor naționale și, prin urmare, solicită promovarea unui dialog social cuprinzător; subliniază, în acest sens, că sunt necesare în mod urgent parteneriate mai strânse între actorii din domeniul MPIC, mai ales din regiunile miniere, și utilizatorii din aval, în special alte alianțe industriale, precum și o conștientizare și o obligație comună de a asigura lanțuri valorice durabile și circulare;

23.

consideră că este nevoie de o mai mare coordonare și de mai multe eforturi comune pentru a dezvolta lanțuri de aprovizionare reziliente care să satisfacă cererea actuală și viitoare de MPIC pentru nevoile industriale ale UE, pentru a evita întreruperile din lanțul de aprovizionare și pentru a reduce dependența și a menține standarde sociale și de mediu ridicate; invită Comisia să se asigure că, în UE, evaluarea importurilor și exporturilor, precum și a ofertei și a cererii globale de MPIC, coordonarea stocării și monitorizarea aprovizionării cu MPIC sunt puse în aplicare într-un mod coerent și unitar, de exemplu prin înființarea unui grup operativ privind MPIC;

24.

solicită Comisiei să diversifice lanțurile de aprovizionare atât pentru sursele primare, cât și pentru cele secundare și face apel la o mai mare transparență cu privire la informațiile referitoare la lanțurile de aprovizionare;

25.

ia act de faptul că tensiunile tot mai mari dintre principalele puteri au scos la iveală vulnerabilități strategice pentru UE, în special în ceea ce privește asigurarea resurselor esențiale, inclusiv a MPIC și a materialelor prelucrate; ia act și de faptul că monitorizarea dependențelor de mărfuri și asigurarea accesului la MPIC pot asigura o mai mare reziliență a lanțurilor de aprovizionare sustenabile; observă că, în tranziția către o economie circulară, ar trebui să se acorde o atenție deosebită principalelor lanțuri de aprovizionare în care dependența UE de MPIC este deosebit de ridicată;

26.

reafirmă potențialul economiei circulare în ceea ce privește utilizarea optimă a produselor și serviciilor; invită Comisia și statele membre să sprijine noile modele de afaceri sustenabile și circulare în cadrul noii inițiative privind produsele durabile, inclusiv produsul ca serviciu, cu condiția ca acestea să economisească resurse, să reducă impactul asupra mediului și să garanteze protecția consumatorilor; invită Comisia și statele membre să faciliteze aceste abordări prin crearea unor cadre de reglementare;

27.

consideră că este important să se sprijine o abordare de tip economie circulară de-a lungul întregului lanțul valoric, de la proiectare la recuperarea materialelor, a tehnologiilor-cheie pentru tranziția energetică, digitală și a mobilității, cum ar fi parcurile eoliene, centralele solare, producția de baterii, mobilitatea electrică și rețelele inteligente etc.; invită Comisia să facă din tranziția către o economie circulară o prioritate, reducând dependența UE de importuri, îmbunătățind eficiența resurselor, optimizând consumul de resurse și păstrând și reutilizând materiile prime valoroase în cadrul UE; reamintește solicitarea din rezoluția sa referitoare la noul Plan de acțiune privind economia circulară de a lua în considerare, pe baza unei evaluări cuprinzătoare a impactului, o etichetare clară, ușor de înțeles și armonizată privind durabilitatea, care ar putea lua forma unui indice și a posibilității de reparare, exprimată printr-un punctaj uniform pentru reparații;

28.

invită Comisia să consolideze cooperarea cu țările din afara UE în ceea ce privește aprovizionarea sustenabilă cu MPIC, în special cu partenerii care împărtășesc aceeași viziune, precum și în ceea ce privește angajamentul său în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC);

Închiderea circuitelor de materiale

29.

subliniază necesitatea de a construi piețe secundare funcționale ale MPIC pentru a garanta fluxuri secundare constante de MPIC, pentru a consolida ecosistemul industrial al Uniunii și pentru a menține locurile de muncă în sectorul producției; invită, în acest sens, Comisia să examineze echilibrul dintre importurile și exporturile de MPIC secundare în UE și să înființeze rapid un observator al pieței pentru principalele materii secundare, inclusiv pentru MPIC; subliniază că prelucrarea MPIC în țările din afara UE trebuie să respecte standardele UE; constată că nu există o abordare universală; subliniază că realizarea unor cicluri de materiale curate și sigure reprezintă o condiție prealabilă pentru crearea unei piețe credibile de materii prime secundare în UE;

30.

salută propunerea de a inventaria oferta potențială de MPIC secundare din stocurile, deșeurile și prelucrarea produselor secundare din UE; încurajează Comisia să acorde prioritate acestui exercițiu de inventariere și să îl realizeze mai devreme decât era preconizat; încurajează, de asemenea, Comisia să îl extindă la tehnologiile disponibile în prezent, utilizate pentru a reduce cererea de MPIC și a crește gradul de reutilizare a MPIC în lanțul de aprovizionare; subliniază necesitatea de a încuraja introducerea unor instrumente de colaborare pentru piața MPIC, cum ar fi o platformă a UE privind materiile prime, care ar trebui să acopere și fluxurile de produse circulante și tendințele acestora, pentru a evalua ce materiale secundare pot fi reciclate;

31.

solicită Comisiei și statelor membre să deblocheze potențialul proiectelor de prelucrare secundară prin stimulente specifice, inclusiv acordarea de licențe în regim de urgență și să ofere stimulente pentru recuperarea MPIC cu scopul de a asigura un acces fiabil, sigur și sustenabil la acestea;

32.

ia act de importanța reciclării deșeurilor, având în vedere prezența semnificativă a MPIC în echipamentele electrice și electronice; constată că creșterea volumelor reciclate ar putea să nu fie suficientă pe termen lung pentru a reduce mineritul; constată, de asemenea, că, prin trecerea la o economie mai circulară, ar putea fi create 700 000 (28) de locuri de muncă, în special locuri de muncă suplimentare în instalațiile de reciclare și în serviciile de reparații; constată că dezasamblarea și reciclarea reprezintă o oportunitate majoră de a readuce locurile de muncă din industrie în UE; subliniază, de asemenea, că dezvoltarea reciclării poate fi utilizată pentru a răspunde nevoilor viitoare de materii prime;

33.

constată că se preconizează că ponderea bateriilor litiu-ion de tracțiune reciclabile colectate va crește semnificativ până la jumătatea anilor 2030, creându-se astfel o sursă secundară semnificativă de aprovizionare;

34.

constată că, pentru ca procesele industriale de reciclare a MPIC să aibă succes, sunt încă necesare investiții publice și private masive în infrastructura de sortare, preprocesare și recuperare, în inovare, cercetare și dezvoltarea tehnologiilor, precum și în competențe, care vor oferi oportunități de angajare care se preconizează că vor crește considerabil în următoarele decenii; invită Comisia să ofere stimulente pentru reciclarea și recuperarea MPIC din activitățile miniere, din prelucrare și din fluxurile de deșeuri comerciale, pentru a asigura un acces fiabil, sigur și sustenabil la acestea;

35.

încurajează Comisia să propună obiective privind conținutul minim de MPIC reciclat și obiective specifice de reciclare a MPIC, însoțite de un cadru solid de monitorizare, inspirându-se din propunerea de regulament privind bateriile și deșeurile de baterii și pe baza unei evaluări de impact cuprinzătoare, științifice și bazate pe dovezi, care să evalueze volumele minime de MPIC necesare pentru produse care vor facilita dubla tranziție, procentul acestei cereri care ar putea fi acoperit prin reciclare în conformitate cu evaluările existente și disponibilitatea tehnologiei necesare; constată că obiectivele de reducere a materiilor prime principale nu ar trebui să conducă la o scădere a producției globale de materii prime sub aceste volume minime;

36.

recunoaște că siturile dezafectate (depozitele de deșeuri industriale și bazinele de decantare minieră) conțin adesea MPIC, pământuri rare și alte minerale și metale utilizate în produsele tehnologice; încurajează, prin urmare, documentarea, evaluarea și extracția materialelor valoroase găsite în aceste situri dezafectate, ori de câte ori acest lucru este posibil și fezabil; subliniază că este necesar ca tehnologiile de rafinare îmbunătățite să fie incluse în mecanismele relevante de finanțare a cercetării, dezvoltării și inovării pentru a debloca acest potențial;

37.

subliniază că sunt necesare controale mai stricte pentru exporturile UE de deșeuri de MPIC și că trebuie stabilite condiții echitabile pentru operatorii de reciclare care îndeplinesc standardele necesare privind o recuperare sigură și eficientă a deșeurilor; solicită Comisiei ca, atunci când va revizui Regulamentul privind transferurile de deșeuri, să prevină exportul ilegal de deșeuri care conțin MPIC; solicită stabilirea unor cerințe care să permită exportul de deșeuri care conțin MPIC doar cu garanția că acestea vor fi prelucrate în țara de destinație în condiții echivalente cu standardele sociale și de mediu ale UE;

38.

îndeamnă Comisia și statele membre să sporească eforturile de colectare și reciclare adecvată a produselor aflate la sfârșitul ciclului de viață care conțin MPIC și să evite stocarea lor în gospodării sau în depozitele de deșeuri sau incinerarea lor;

39.

solicită Comisiei să propună, pe lângă cerințele de proiectare ecologică, măsuri de proiectare a produselor adaptate diferitelor categorii de produse, pentru identificarea și îndepărtarea cu ușurință a componentelor care conțin MPIC, în special din deșeurile post-consum, cu scopul de a îmbunătăți în mod semnificativ longevitatea, durabilitatea, potențialul de reparare, modularitatea și posibilitățile de reutilizare și reciclare a produselor fabricate sau vândute în UE care se află la sfârșitul ciclului de viață; subliniază că aceste măsuri ar trebui să creeze avantaje competitive pentru întreprinderile din UE, nu ar trebui să le impună o sarcină financiară disproporționată și ar trebui să stimuleze inovarea;

40.

consideră că substituirea este utilă atunci când un MPIC poate fi înlocuit cu un material care se găsește din abundență, dar are puține beneficii dacă substitutul în sine nu este sustenabil, dacă nu se ține seama de natura finită a resurselor, dacă este de importanță critică sau dacă ar putea deveni astfel din cauza substituirii; recunoaște că este important să se mențină performanța calitativă a produselor și viabilitatea lor economică; invită Comisia să încurajeze și să intensifice cercetarea și inovarea privind substituții pentru MPIC în diferite utilizări;

Aprovizionarea din UE

41.

constată că, deși proiectarea inteligentă a produselor, reutilizarea materialelor, înlocuirea cu materiale reciclate și promovarea reducerii materialelor și a amprentelor de consum pot reduce în mod semnificativ cererea primară, iar potențialul lor ar trebui exploatat pe deplin, responsabil și durabil, aprovizionarea cu MPIC responsabilă și sustenabilă, pe baza unei evaluări prealabile a impactului pentru a atenua impactul social și de mediu potențial, este necesară atunci când aprovizionarea cu MPIC nu poate fi menținută viabilă din punct de vedere economic prin măsurile menționate sau ar conduce la produse de calitate inferioară;

42.

subliniază că aprovizionarea cu materiale primare și secundare în UE face obiectul celor mai înalte standarde sociale și de mediu din întreaga lume, care trebuie aplicate în mod corespunzător, oferă mii de locuri de muncă de înaltă calificare și este o condiție prealabilă indispensabilă pentru tranziția verde și cea digitală; invită, prin urmare, toți actorii să promoveze proiecte responsabile și sustenabile de aprovizionare cu MPIC în UE pentru a sprijini producția locală și a crește gradul de sensibilizare cu privire la amprenta ecologică a importurilor de MPIC din afara UE; consideră că aceste standarde trebuie stabilite pe baza unui proces științific deschis și transparent, cu implicarea părților interesate relevante și a comunităților locale încă din fazele inițiale;

43.

are convingerea fermă că o aprovizionare responsabilă în UE nu se poate baza decât pe un dialog social eficace care promovează sănătatea și siguranța lucrătorilor, care asigură locuri de muncă și condiții de muncă decente și care protejează drepturile lucrătorilor, promovând egalitatea de gen; invită statele membre să se asigure că lucrătorii din acest sector sunt protejați cu echipamente individuale de protecție adecvate;

44.

ia act de oportunitatea de a dezvolta un lanț valoric al bateriilor responsabil și sustenabil prin achiziționarea de MPIC cum ar fi grafitul, cobaltul și litiul din noi facilități din UE;

45.

ia act de planul Comisiei de a implementa programe de observare a Pământului și de teledetecție pentru explorarea resurselor, operațiuni și gestionarea mediului după închidere; subliniază că supravegherea reglementară în funcționare poate fi îmbunătățită prin utilizarea metodelor de teledetecție;

46.

constată că reorientarea către economia circulară în multe industrii și servicii din UE necesită abilități și competențe specifice pentru a asigura un nivel ridicat de performanță de mediu și de siguranță a lucrătorilor și subliniază rolul specific pe care îl joacă în această tranziție pionierii, IMM-urile și startup-urile; constată, de asemenea, că sectorul minier este din ce în ce mai automatizat, în timp ce reciclarea și refabricarea folosesc în continuare mai intensiv forța de muncă; subliniază că este important ca în UE să se mențină, să se dezvolte și să se acumuleze expertiza și competențele relevante în domeniul tehnologiilor miniere, de prelucrare, de reciclare și în alte tehnologii relevante atât pentru MPIC, cât și pentru produsele secundare rezultate din prelucrarea acestora, întrucât unele dintre ele pot fi utilizate în fabricarea de produse chimice foarte avansate; constată cu regret că materiile prime extrase în prezent în UE trebuie adesea să fie exportate în Asia pentru rafinare, deoarece în UE s-au pierdut know-how-ul și tehnologia relevante, ceea ce constituie o altă dependență;

47.

invită Comisia să solicite ca fluxurile industriale secundare care conțin MPIC să fie utilizate în mod eficient; subliniază că, în special în industria minieră, există un potențial uriaș pentru recuperarea și separarea pământurilor rare;

48.

ia act de rolul important al statelor membre în creșterea aprovizionării interne sustenabile cu MPIC din surse primare și secundare; invită statele membre să îmbunătățească respectarea termenelor, previzibilitatea și transparența proceselor de autorizare a proiectelor de prospectare și aprovizionare, fără a diminua standardele sociale și de mediu;

49.

invită Comisia și statele membre să se asigure că aprovizionarea sustenabilă cu MPIC se bazează pe o abordare care echilibrează în mod riguros atât nevoia tot mai mare a UE de MPIC obținute în mod sustenabil, cât și necesitatea de a proteja natura și biodiversitatea;

50.

subliniază că o mai bună și mai flexibilă previzibilitate și eficiență, precum și acordarea de prioritate factorilor-cheie, cum ar fi aprovizionarea competitivă cu energie din surse regenerabile și de tranziție și cu emisii scăzute de dioxid de carbon, vor contribui la deblocarea investițiilor necesare;

51.

se așteaptă ca Comisia să furnizeze detalii suplimentare cu privire la operaționalizarea proiectelor MPIC ca model de afaceri alternativ și sursă de locuri de muncă la nivel regional în mineritul cărbunelui și în alte regiuni aflate în tranziție;

Diversificare

52.

îndeamnă Comisia să încurajeze relațiile cu toate țările care furnizează în prezent MPIC în UE, să construiască în mod sistematic noi parteneriate strategice pentru MPIC, în cooperare cu aliații noștri, acolo unde este posibil, ținând seama de suveranitatea țărilor terțe asupra resurselor lor, astfel încât să se garanteze că MPIC devin o sursă de bunăstare pentru țările în curs de dezvoltare, să promoveze participarea IMM-urilor și să facă din acest efort o sarcină orizontală a politicilor sale externe și interne și să prezinte rezultatele în 2021; salută planurile Comisiei de a stabili parteneriate internaționale solide și fiabile prin aprobarea unei agende mondiale privind materiile prime, vizând încheierea unor parteneriate strategice ale UE care să asigure atât siguranța aprovizionării, cât și beneficii pentru dezvoltare;

53.

subliniază că, dacă Pactul verde european nu va face decât să transfere emisiile de gaze cu efect de seră ale UE către partenerii săi comerciali, acesta nu va avea niciun impact asupra schimbărilor climatice; îndeamnă, prin urmare, UE să promoveze acorduri multilaterale executorii cu privire la limitarea încălzirii globale și la exportarea standardelor sale de mediu, inclusiv în materie de aprovizionare și prelucrare; consideră că UE va trebui să elaboreze noi acorduri comerciale și de investiții, noi modele de asistență financiară și tehnică și, în sens mai general, o nouă abordare a diplomației internaționale, menită să asigure condiții de concurență echitabile;

54.

salută angajamentul UE față de aprovizionarea responsabilă și sustenabilă și încurajează Comisia să ia ca punct de plecare standardul pentru o exploatare minieră responsabilă elaborat de Inițiativa pentru asigurarea mineritului responsabil (Initiative for Responsible Mining Assurance), luând în considerare nevoile IMM-urilor; subliniază necesitatea de a susține acest angajament cu sprijin tehnic concret, transfer de cunoștințe, consolidarea competențelor, a instituțiilor și a cadrelor juridice, consolidarea instituțională și dialog politic cu țările partenere; subliniază necesitatea unor politici omogene referitoare la standardele etice pentru aprovizionarea cu MPIC; subliniază că trebuie mobilizați mai mulți actori statali și privați pentru a asigura acceptarea și punerea în aplicare de către aceștia a standardelor de sustenabilitate;

55.

salută angajamentul public al Comisiei de a introduce în 2021 o propunere legislativă privind diligența necesară și răspunderea întreprinderilor și insistă ca această inițiativă legislativă să contribuie la combaterea încălcărilor drepturilor omului și a standardelor sociale și de mediu în lanțurile valorice; reamintește rezoluția sa conținând recomandări adresate Comisiei cu privire la diligența necesară a întreprinderilor și răspunderea acestora;

56.

consideră că acordurile internaționale ar trebui să deschidă calea către o aprovizionare mai responsabilă și mai sustenabilă la nivel mondial; solicită o cooperare consolidată pentru a dezvolta acorduri internaționale pentru o mai bună monitorizare, notificare și punere în aplicare a restricțiilor la exportul de MPIC, promovând aprovizionarea responsabilă și mărind circularitatea în acest sector;

57.

reamintește solicitarea sa exprimată în rezoluția referitoare la o nouă strategie UE-Africa privind exploatarea echitabilă și durabilă a MPIC în Africa; sprijină Comisia în eforturile sale de a încheia noi parteneriate privind MPIC cu țările africane, pentru a consola lanțul valoric din Africa și a-l face mai sustenabil din punct de vedere etic, ecologic și tehnologic și pentru a permite acordarea de sprijin din partea UE pentru consolidarea capacităților;

58.

invită Comisia să consolideze activitățile de standardizare în ceea ce privește componentele de înaltă calitate legate de MPIC în forurile internaționale relevante, întrucât acest aspect este important pentru întreprinderile din UE, în special pentru IMM-uri;

59.

solicită extinderea practicilor agricole durabile benefice pentru gestionarea durabilă a fosforului; subliniază sinergiile unor astfel de practici cu o amprentă redusă asupra climei și a biodiversității;

60.

solicită Comisiei să propună noi norme privind sistemele de colectare la nivelul UE, pentru a mări procentul colectării deșeurilor care conțin MPIC; invită Comisia să evalueze, printre alte opțiuni de răspundere extinsă a producătorilor, introducerea în legislația UE privind deșeurile, în special în Directiva privind deșeuri de echipamente electrice și electronice, a unor sisteme de returnare a garanției, ținând seama de caracteristicile diferitelor produse și asigurând, în același timp, compatibilitatea sistemelor între statele membre, pentru a stimula consumatorii să își aducă echipamentele electrice și electronice care se află la sfârșitul ciclului de viață – în special articolele mici – la instalații specifice de colectare și reciclare, bazându-se pe experiența pozitivă a sistemelor de returnare a garanției pentru sticlă și materiale plastice din multe state membre;

61.

regretă faptul că nivelul scăzut de reciclare în unele dintre utilizări (29) și exportul de deșeuri și resturi de aluminiu (30) au dus la o rată de reciclare la încheierea ciclului de viață mai mică decât cea care s-ar fi putut obține altfel; subliniază că UE ar trebui să urmărească să instituie măsuri pentru a atinge o rată de reciclare la încheierea ciclului de viață de 100 % pentru aluminiu;

62.

invită Comisia să acorde prioritate extracției de MPIC din minele interne existente, adică din iazurile de decantare miniere, din steril și din depozitele de deșeuri, și unui minerit urban mai eficient, în locul deschiderii de mine noi, dacă acest lucru este sustenabil, adică dacă efectele asupra mediului, inclusiv utilizarea de energie și substanțe chimice, sunt mai mici; subliniază că această extracție și restaurarea ulterioară trebuie să se realizeze utilizând cele mai bune tehnici disponibile, garantând cele mai bune performanțe ecologice și viabilitatea economică;

63.

invită Comisia să acorde o atenție deosebită etapei post-extracție a proiectelor miniere și sfârșitului ciclului de viață al MPIC, în conformitate cu ierarhia deșeurilor definită în Directiva-cadru privind deșeurile, în special în cazul în care MPIC sunt și substanțe periculoase;

64.

consideră că autorizațiile miniere și concesiunile de exploatare trebuie să conțină cerințe privind recuperarea și prelucrarea sigură, eficientă și sustenabilă a tuturor MPIC recuperabile din punct de vedere economic și tehnic; solicită Comisiei să dea curs de urgență solicitărilor Parlamentului din rezoluția sa referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind deșeurile miniere; reiterează faptul că chestionarul utilizat în prezent ca sistem de raportare în temeiul articolului 18 din directivă nu este adecvat scopului și solicită Comisiei să creeze un sistem de înregistrare armonizat, digitalizat și transparent la nivelul UE, care să se bazeze pe definiții și criterii de tratare armonizate pentru deșeurile miniere și care să includă toate datele relevante privind impactul asupra mediului, inclusiv concentrațiile conținutului depozitelor de deșeuri;

65.

invită Comisia să asigure punerea în aplicare deplină a legislației actuale a UE în domeniul mediului și să consolideze respectarea sa, precum și să propună modificări ale legislației atunci când este necesar;

66.

încurajează o evaluare cuprinzătoare a includerii sectorului minier în domeniul de aplicare al Directivei privind emisiile industriale, având în vedere impactul ridicat al activităților miniere asupra mediului, dimensiunea medie ridicată a proiectelor miniere, variațiile standardelor de gestionare a poluării aplicate în siturile miniere din UE și potențiala extindere a activităților de minerit legate de MPIC în UE; sugerează să se identifice cele mai bune tehnici disponibile pentru reabilitarea siturilor miniere, în special în ceea ce privește solul și apa;

67.

încurajează Comisia să revizuiască Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului pentru a se asigura că se realizează o evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectele miniere de toate dimensiunile și că aceste evaluări sunt efectuate de o parte terță independentă;

68.

consideră că emisiile legate de activitățile miniere și de importurile de MPIC trebuie să fie luate în considerare de viitorul mecanism de ajustare la frontieră în funcție de carbon;

69.

ia act de provocările și riscurile asociate cu mineritul în zonele protejate, și anume în zonele Natura 2000, și consideră că mineritul în aceste zone ar trebui să rămână strict restricționat; subliniază că mineritul în zonele protejate face obiectul condițiilor prevăzute în Directivele „Păsări” și „Habitate” și subliniază că orice proiect nou de exploatare minieră sau extractivă trebuie să facă obiectul unei evaluări aprofundate a impactului asupra mediului pentru a reduce la minimum impactul asupra mediului; invită statele membre și industria minieră ca, în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”, să ia măsuri de conservare adecvate pentru a menține și a readuce la un stadiu corespunzător de conservare habitatele și speciile pentru care a fost desemnat situl; subliniază, în acest sens, ghidul Comisiei privind extracția de minereuri neenergetice în legătură cu siturile Natura 2000 (31), precum și studiile de caz și cele mai bune practici aferente;

70.

reamintește angajamentul Comisiei de a garanta că mineralele marine de pe fundul mărilor internaționale nu pot fi extrase sau utilizate înainte ca efectele exploatării miniere marine de adâncime asupra mediului marin, a biodiversității și a activităților umane să fi fost suficient de bine studiate și ca riscurile să fie înțelese și înainte să se dovedească ca tehnologiile și practicile operaționale nu aduc prejudicii grave mediului, în conformitate cu principiul precauției și cere Parlamentului și Consiliului să își ia același angajament; încurajează Comisia să transpună acest angajament în acțiuni concrete pentru a proteja aceste ecosisteme extrem de vulnerabile;

71.

invită Comisia să ia în considerare opțiuni legislative în conformitate cu Convențiile de la Espoo și Aarhus pentru a se asigura că autoritățile locale adoptă și pun în aplicare dreptul comunităților locale de a participa efectiv și în mod incluziv la procedurile de autorizare pentru noi proiecte de prospectare și extracție minieră, pe parcursul tuturor etapelor proiectelor miniere și atunci când sunt depuse cereri de autorizare pentru extinderea minelor existente, și să se asigure că comunitățile locale au dreptul de a recurge la căi de atac eficiente, reglementate de instanțe și organisme de supraveghere independente, fără conflicte de interese;

72.

salută accentul pe care Comisia îl pune asupra MPIC în comunicarea sa privind revizuirea politicii comerciale; solicită o politică comercială fermă, care să pună accentul pe diversificarea și reziliența lanțurilor de aprovizionare și să acorde prioritate îmbunătățirii mecanismelor globale și ale UE pentru a crea un mediu comercial favorabil pentru industria UE;

73.

subliniază că industria UE se confruntă cu o concurență internațională acerbă în ceea ce privește accesul la materii prime și este vulnerabilă la măsurile de restricționare a exporturilor aplicate de țările din afara UE; recunoaște că este probabil ca o creștere a cererii la nivel mondial să conducă la o creștere a prețurilor și încurajează Comisia să prezinte o analiză cu privire la acest aspect;

74.

invită Comisia să diversifice cât mai mult posibil sursele de aprovizionare cu materii prime critice, să sporească eficiența resurselor și să reducă dependența actuală de câteva țări din afara UE, prin sprijinirea investițiilor care implică parteneri europeni și globali și IMM-uri ca parte a unei strategii internaționale de aprovizionare pe termen lung; subliniază că acest obiectiv ar trebui atins prin consolidarea parteneriatelor și a acordurilor comerciale existente și prin crearea de noi acorduri strategice sau de întreprinderi comune ale UE cu țări bogate în resurse și cu alte țări furnizoare care împărtășesc aceeași viziune, în conformitate cu priorități clar definite; salută, în acest sens, dialogul în curs cu Canada, Australia și Chile care vizează consolidarea relațiilor comerciale în domeniul MPIC; invită Comisia să consolideze cooperarea cu ocazia Conferinței UE-SUA-Japonia privind materiile critice; subliniază necesitatea unei cooperări mai strânse cu principalii furnizori internaționali din Balcanii de Vest, Europa de Est, America Latină și Africa, precum și cu China și alte țări în curs de dezvoltare din sudul global;

75.

subliniază că viitoarele acorduri de liber schimb și de parteneriat ale UE pot oferi nu numai o mai mare securitate a aprovizionării, ci și un cadru politic și economic fiabil și că acestea ar trebui să includă dispoziții specifice privind materiile prime critice, astfel cum a anunțat Comisia în strategia sa „Comerț pentru toți”, pentru a promova cooperarea, a asigura respectarea angajamentelor internaționale, a elimina și a evita restricțiile la export și a respecta normele actuale pentru pre- și post-înființare pentru investițiile străine directe; invită Comisia să consolideze în continuare monitorizarea și punerea în aplicare a acordurilor de liber schimb, inclusiv a capitolelor privind comerțul și dezvoltarea durabilă, pentru a se asigura că angajamentele și dispozițiile privind aprovizionarea responsabilă cu materii prime critice sunt definite și respectate de partenerii comerciali și că sunt luate în considerare posibilele preocupări ale comunităților afectate de activitățile extractive; subliniază că aceasta ar trebui să se numere printre sarcinile prioritare ale responsabilului cu aplicarea dispozițiilor în materie comercială;

76.

invită Comisia să lanseze o discuție în cadrul OMC cu privire la constrângerile impuse extinderii unei economii circulare prin măsuri privind cerințele de conținut local, să construiască un parteneriat mai puternic cu diferite regiuni ale lumii, în special cu Africa, și să se asigure că acordurile de liber schimb reflectă obiectivele consolidate ale economiei circulare;

77.

solicită ca regulile de origine să fie utilizate într-un mod mai strict pentru a proteja producția de materii prime și pentru a preveni eludarea din regiunile în care operatorii fac obiectul unor cerințe mai puțin stricte privind sustenabilitatea și subvențiile industriale; subliniază că orice nouă activitate de aprovizionare a întreprinderilor care își desfășoară activitatea pe piața UE trebuie să respecte Regulamentul privind minereurile provenite din zone de conflict, normele privind aprovizionarea responsabilă descrise în Directiva privind raportarea nefinanciară și standardele internaționale privind aprovizionarea responsabilă cu mărfuri; solicită interzicerea importului de MPIC legate de încălcări ale drepturilor omului și ale drepturilor lucrătorilor, cum ar fi munca forțată sau munca copiilor;

78.

subliniază că un sistem comercial multilateral pe deplin funcțional, bazat pe norme, este esențial pentru a asigura fluxuri comerciale deschise și sustenabile de MPIC; își exprimă îngrijorarea cu privire la utilizarea restricțiilor la exportul de MPIC de către unii membri ai OMC, inclusiv China, și îndeamnă toți membrii să se abțină de la aplicarea unor astfel de politici; invită, prin urmare, Comisia să utilizeze forurile internaționale pentru a limita astfel de restricții la exportul MPIC, care au efect de denaturare; își reînnoiește apelul adresat Comisiei, în acest sens, de a-și intensifica eforturile în direcția unei reforme ambițioase a OMC pentru a combate denaturarea comerțului internațional și practicile comerciale neloiale, pentru a asigura un mediu comercial internațional stabil și previzibil și pentru a garanta o concurență loială și efectivă la nivel mondial;

79.

salută Declarația comună a reuniunii trilaterale a miniștrilor comerțului din Japonia și Statele Unite și Comisie și sprijină definiția subvențiilor industriale care a fost propusă; salută faptul că această definiție depășește Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii și Regulamentul antisubvenții al UE și oferă o definiție mai largă a subvențiilor; consideră că astfel de măsuri sunt esențiale pentru a asigura condiții de concurență echitabile la nivel internațional în domeniul MPIC, având în vedere că subvențiile industriale, în special în China, reprezintă o amenințare gravă pentru industria și lucrătorii din UE deoarece denaturează concurența internațională;

80.

salută inițiativa comună UE-SUA de abordare a capacității mondiale excedentare de producție a oțelului și aluminiului și solicită măsuri cuprinzătoare și rapide pentru a trage la răspundere țări precum China care sprijină politicile care denaturează comerțul; reamintește însă Comisiei că, deocamdată, tarifele SUA în temeiul secțiunii 232 se aplică pe deplin și că această problemă trebuie soluționată de urgență;

81.

este de acord cu evaluarea Comisiei conform căreia utilizarea monedei euro mai degrabă decât a altor monede internaționale pentru plățile la import ale UE pentru MPIC ar prezenta unele avantaje, cum ar fi reducerea volatilității prețurilor și diminuarea dependenței importatorilor din UE și a exportatorilor din țările terțe de piețele de finanțare în dolari americani;

o o

82.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 198, 22.6.2020, p. 13.

(2) JO L 190, 12.7.2006, p. 1.

(3) JO L 130, 19.5.2017, p. 1.

(4) JO L 176, 30.6.2016, p. 55.

(5) JO L 197, 24.7.2012, p. 38.

(6) JO L 312, 22.11.2008, p. 3.

(7) JO L 102, 11.4.2006, p. 15.

(8) JO L 334, 17.12.2010, p. 17.

(9) JO L 124, 25.4.2014, p. 1.

(10) JO L 20, 26.1.2010, p. 7.

(11) JO L 206, 22.7.1992, p. 7.

(12) JO L 330, 15.11.2014, p. 1.

(13) Texte adoptate, P9_TA(2021)0073.

(14) Texte adoptate, P9_TA(2020)0359.

(15) Texte adoptate, P9_TA(2020)0321.

(16) Texte adoptate, P9_TA(2021)0040.

(17) Texte adoptate, P9_TA(2020)0054.

(18) Texte adoptate, P9_TA(2020)0005.

(19) Texte adoptate, P9_TA(2021)0108.

(20) JO C 298, 23.8.2018, p. 132.

(21) Banca Mondială, Minerals for Climate Action: The Mineral Intensity of the Clean Energy Transition” (Minerale pentru acțiunea climatică: intensitatea minerală a tranziției către o energie curată); Studiu prospectiv al Comisiei Europene; OCDE, Global Material Resources Outlook to 2060: Economic Drivers and Environmental Consequences. (Perspectiva globală asupra resurselor materiale până în anul 2060: Factori economici și consecințe asupra mediului).

(22) Studiu prospectiv al Comisiei.

(23) Baldé, C.P., Forti V., Gray, V., Kuehr, R., Stegmann, P. The Global E-waste Monitor – 2017, Universitatea

Națiunilor Unite, Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor & Asociația Internațională a Deșeurilor Solide, Bonn/Geneva/Viena, 2017.

(24) Comunicarea Comisiei intitulată „Reziliența materiilor prime critice: trasarea unui model pentru îmbunătățirea securității și a durabilității”.

(25) Comunicarea Comisiei intitulată „Reziliența materiilor prime critice: trasarea unui model pentru îmbunătățirea securității și a durabilității”.

(26) Avizul CESE din 25 martie 2021.

(27) Comunicarea Comisiei din 2020 intitulată „Reziliența materiilor prime critice: trasarea unui model pentru îmbunătățirea securității și a durabilității”.

(28) Comunicarea Comisiei intitulată „Reziliența materiilor prime critice: trasarea unui model pentru îmbunătățirea securității și a durabilității”.

(29) În timp ce rata de reciclare la încheierea ciclului de viață în Europa în cazul aluminiului utilizat în transporturi și clădiri era de peste 90 %, în 2013 a fost reciclat doar 60 % din aluminiul utilizat în ambalaje.

(30) „Dacă UE ar fi prelucrat pe plan intern fluxul de deșeuri și resturi de aluminiu exportate în 2015, rata de reciclare la încheierea ciclului de viață ar fi crescut la 16 % (Passarini et al., 2018)”, din Studiul Comisiei Europene privind lista UE a materiilor prime de importanță critică.

(31) Direcția Generală Mediu, „Ghid privind Extracția de minereuri neenergetice și Natura 2000: Rezumat”, Comisia Europeană, Bruxelles, 2019.

8.6.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/37

P9_TA(2021)0469

Revizuirea Regulamentului financiar în vederea intrării în vigoare a cadrului financiar multianual 2021-2027

Rezoluția Parlamentului European din 24 noiembrie 2021 referitoare la revizuirea Regulamentului financiar în vederea intrării în vigoare a cadrului financiar multianual 2021-2027 (2021/2162(INI))

(2022/C 224/04)

Parlamentul European,

—

—	având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului din 17 decembrie 2020 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 (2),

—	având în vedere Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului din 14 decembrie 2020 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene și de abrogare a Deciziei 2014/335/UE, Euratom (3),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului din 14 decembrie 2020 de instituire a unui instrument de redresare al Uniunii Europene pentru a sprijini redresarea în urma crizei provocate de COVID-19 (4),

—	având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii (5) („Regulamentul privind condiționalitatea’”),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență (6),

—

având în vedere Acordul interinstituțional între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii (7) („AII”),

—	având în vedere Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind reevaluarea veniturilor alocate externe și a dispozițiilor privind împrumutul și creditarea din Regulamentul financiar (8) („Declarația comună”),

—	având în vedere foaia de parcurs pentru o revizuire specifică a Regulamentului financiar publicată de Comisie la 19 martie 2021,

—	având în vedere rezoluția sa din 17 decembrie 2020 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027, Acordul interinstituțional, Instrumentul de redresare al UE și Regulamentul privind statul de drept (9),

—	având în vedere rezoluția sa din 25 martie 2021 referitoare la aplicarea Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2092: mecanismul de condiționalitate bazat pe statul de drept (10),

—	având în vedere rezoluția sa din 10 iunie 2021 referitoare la situația statului de drept în Uniunea Europeană și aplicarea Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2092 privind condiționalitatea (11),

—	având în vedere propunerea sa de rezoluție din 27 mai 2021 referitoare la revizuirea Regulamentului financiar și a orientărilor Comisiei Europene privind achizițiile publice pentru contractele de servicii legate de politici,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 9 aprilie 2021 intitulată „Orientări privind evitarea și gestionarea conflictelor de interese în temeiul Regulamentului financiar” (12),

—	având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată în septembrie 2015 și în vigoare de la 1 ianuarie 2016,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 intitulată „O strategie pentru IMM-uri pentru o Europă sustenabilă și digitală” (COM(2020)0103),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 5 mai 2021 intitulată „Actualizarea noii Strategii industriale 2020: construirea unei piețe unice mai puternice pentru a sprijini redresarea Europei” (COM(2021)0350),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 29 aprilie 2021 intitulată „O mai bună legiferare: unirea forțelor pentru îmbunătățirea legislației” (COM(2021)0219),

—

având în vedere studiul solicitat de Comisia sa pentru control bugetar și elaborat de Departamentul tematic pentru afaceri bugetare din cadrul Direcției Generale Politici Interne în mai 2021 privind cei mai mari 50 de beneficiari ai politicii agricole comune și ai fondurilor de coeziune din fiecare stat membru al UE,

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru bugete și ale Comisiei pentru control bugetar desfășurate în temeiul articolului 58 din Regulamentul de procedură,

—	având în vedere scrisoarea Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și al Comisiei pentru control bugetar (A9-0295/2021),

întrucât, în urma intrării în vigoare a cadrului financiar multianual (CFM) pentru perioada 2021-2027, Comisia a publicat o foaie de parcurs și a lansat o consultare publică cu scopul de a alinia, după caz, Regulamentul financiar la normele convenite de legiuitor ca parte a pachetului CFM 2021-2027 și de a propune îmbunătățiri limitate și specifice, impuse de evoluția situației, de exemplu ca urmare a crizei provocate de pandemia de COVID-19 sau în contextul oportunităților tot mai mari de digitalizare;

întrucât, în contextul Next Generation EU (NGEU), Parlamentul, Consiliul și Comisia au convenit în declarația comună că dispozițiile privind veniturile alocate externe, în special cele menționate la articolul 21 alineatul (5) din Regulamentul financiar, precum și dispozițiile privind raportarea referitoare la operațiunile de împrumut și creditare vor fi evaluate și, după caz, revizuite în cadrul următoarei revizuiri a Regulamentului financiar; întrucât cele trei instituții admit faptul că normele existente privind auditurile și procedura de descărcare de gestiune se aplică veniturilor alocate;

întrucât rata de absorbție în cadrul CFM 2014-2020 a fost prea scăzută și trebuie să se îmbunătățească, în special din perspectiva întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), ameliorând și consolidând procesele decizionale și de alocare, precum și principiile și procedurile care reglementează întocmirea, execuția și controlul bugetului UE;

D.	întrucât revizuirea Regulamentului financiar ar trebui să țină seama de interesele de securitate ale Uniunii, inclusiv proiectele esențiale de infrastructură și de telecomunicații, cu accent pe criteriile de eligibilitate necesare pentru a solicita și a primi finanțare din partea UE;

E.	întrucât respectarea statului de drept este o condiție prealabilă esențială pentru respectarea principiilor bunei gestiuni financiare;

F.	întrucât nu a fost efectuată o evaluare a impactului, chiar dacă, astfel cum a reamintit Curtea de Conturi Europeană, ar fi putut furniza informații clare despre accesibilitatea fondurilor UE pentru cetățeni în perspectiva revizuirii Regulamentului financiar,

ia act de faptul că viitoarea revizuire a Regulamentului financiar este necesară ca urmare a intrării în vigoare a pachetului CFM 2021-2027, inclusiv a NGEU, care nu numai că actualizează dispozițiile legale, ci și conține inovații semnificative în cadrul sistemului bugetar, și pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare a AII;

consideră că revizuirea ar trebui să urmărească să modernizeze normele aplicabile bugetului UE în conformitate cu cele mai recente evoluții ale acestuia și cu principiile bugetare, respectând valorile Uniunii, precum și să crească controlul parlamentar, răspunderea democratică, transparența, implicarea civică și capacitatea de a răspunde nevoilor cetățenilor rapid și efectiv, în special în perioade de criză;

este de părere că, deși în acest moment nu este necesară o revizuire globală a normelor aplicabile bugetului, Regulamentul financiar trebuie să facă obiectul unor îmbunătățiri și simplificări specifice, în special în cazul în care ele sporesc transparența, răspunderea și controlul democratic și ameliorează execuția bugetului UE;

consideră că principalele obiective ale revizuirii normelor financiare ale UE ar trebui să includă consolidarea protecției intereselor financiare ale Uniunii, asigurarea alinierii la condiționalitatea privind statul de drept, consolidarea normelor privind achizițiile publice pentru a evita orice potențial conflict de interese și a crește transparența, reducerea sarcinii administrative pentru beneficiari, consolidarea eficacității cheltuielilor în vederea unei mai mari valori adăugate europene și sporirea accesului la finanțarea UE pentru cetățeni, IMM-uri și autoritățile locale și regionale;

consideră că, în principiu, ar trebui garantat același nivel de protecție pentru întregul buget al UE, indiferent dacă face obiectul gestiunii directe, indirecte sau partajate;

Răspunderea democratică pentru un buget modern

constată că numărul și domeniul de aplicare al instrumentelor extrabugetare au crescut semnificativ în ultimul deceniu și că NGEU a adoptat această practică la un nivel superior, mărind semnificativ, chiar dacă temporar, volumul bugetului UE sub formă de venituri alocate externe pentru a permite Uniunii să facă față uneia dintre cele mai mari provocări din existența sa și creând datorii până în 2058 prin recurgerea la împrumuturi pentru a putea acorda credite și a putea finanța cheltuielile directe ale UE; avertizează că aceste evoluții pun în pericol principiile bugetare centrale, cum ar fi unitatea și acuratețea bugetară, echilibrul și universalitatea;

observă că UE a reacționat rapid și decisiv ca răspuns la criza provocată de pandemia de COVID-19 pentru a sprijini statele membre afectate și a reduce consecințele socioeconomice ale pandemiei; constată că gestionarea crizelor necesită acțiuni rapide; reamintește totuși că acest lucru nu trebuie să reprezinte niciodată o scuză pentru a ocoli Parlamentul și a submina răspunderea democratică; ia act cu îngrijorare de utilizarea din ce în ce mai frecventă a articolului 122 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru crearea de noi mecanisme și organisme cu implicații bugetare pentru bugetul UE, în cadrul cărora rolul Parlamentului se limitează la simplul drept la informare; insistă asupra acordării unui rol adecvat Parlamentului în controlul bugetar al unor astfel de inițiative; accentuează, în plus, importanța asigurării unui rol semnificativ în procesul decizional și în controlul tuturor programelor UE pe baza planurilor naționale de punere în aplicare;

subliniază că colectarea coordonată a contribuțiilor naționale bazate pe venitul național brut sub formă de venituri alocate externe și în afara procedurii bugetare nu este rezervată exclusiv pentru NGEU, ci a fost soluția aleasă pentru Instrumentul pentru refugiații din Turcia, contractele de vaccinare împotriva COVID-19 și, probabil, în viitor, Autoritatea pentru Pregătire și Răspuns în caz de Urgență Sanitară; reamintește că împrumuturile de pe piețele de capital reprezintă de mult timp o caracteristică a operațiunilor bugetare ale Uniunii, în așa măsură încât atât Comisia, cât și Parlamentul au solicitat deja includerea lor în buget în anii '70 și '80, cu mult înainte de crearea Mecanismului european de stabilizare financiară, a Instrumentului european de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență sau a NGEU;

este îngrijorat că sumele fără precedent puse la dispoziție în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, în cazul cărora statele membre vor trebui doar să raporteze în linii mari Comisiei despre progresele înregistrate către obiectivele de etapă, vor reprezenta o provocare majoră pentru Curtea de Conturi Europeană în ceea ce privește furnizarea de garanții privind legalitatea și regularitatea cheltuielilor;

10.

este preocupat de faptul că mecanismele extrabugetare și, în special, utilizarea veniturilor alocate externe reprezintă o provocare serioasă pentru capacitatea Parlamentului de a-și îndeplini funcțiile de luare a deciziilor, de control și de descărcare de gestiune și, în general, pentru capacitatea publicului larg și a instituțiilor publice sau private de a înțelege bugetul Uniunii și de a trage Comisia la răspundere; reamintește declarația comună și reafirmă că se așteaptă ca normele financiare ale UE să fie actualizate în ceea ce privește rolul autorității bugetare și structura bugetară în legătură cu aceste mecanisme, pentru a le aduce mai aproape de principiile și responsabilitățile stabilite în tratate; consideră că acest principiu al răspunderii democratice și al supravegherii în procesul decizional trebuie să se reflecte în Regulamentul financiar;

11.

consideră că Parlamentul, în calitate de componentă a autorității bugetare, trebuie să poată controla și autoriza, după caz, utilizarea și gestionarea de către Comisie a veniturilor alocate externe și a operațiunilor sale de împrumut și creditare; sugerează ca articolele relevante din Regulamentul financiar, inclusiv articolele 7, 46 și 56, să fie revizuite și completate pentru a se clarifica faptul că veniturile alocate externe, activele și pasivele legate de operațiunile de împrumut și creditare sunt incluse în bugetul UE, astfel încât să fie supuse controlului Curții de Conturi Europene și să facă obiectul rapoartelor acesteia și astfel încât autoritatea bugetară și autoritatea care acordă descărcarea de gestiune să poată fi informate în mod corespunzător despre orice acuzație de abuz, corupție, fraudă sau încălcare a statului de drept, inclusiv atunci când statele membre nu dispun de suficiente sisteme antifraudă, în special, dar nu exclusiv, în ceea ce privește instrumentele extrabugetare;

12.

consideră că veniturile alocate externe în conformitate cu actualul articol 21 din Regulamentul financiar, precum și activele și pasivele care decurg din operațiuni extrabugetare, inclusiv împrumuturile de pe piețele de capital, ar trebui alocate liniilor bugetare relevante clasificate în conformitate cu nomenclatorul bugetar și consolidate în părțile II și III din bugetul Uniunii; consideră că acestea ar trebui să facă parte integrantă din bugetul UE și să fie adoptate de autoritatea bugetară ca parte a acestui buget;

13.

solicită revizuirea cerințelor de raportare privind strategia Comisiei de gestionare a datoriilor, inclusiv scadența, calendarul plăților și rolul noilor resurse proprii în rambursarea datoriilor, pentru a le adapta la complexitatea și riscul sporit pentru bugetul Uniunii al operațiunilor de împrumut și de creditare;

14.

invită Comisia să simplifice și mai mult conturile anuale și alte obligații de raportare financiară aplicabile bugetului general al Uniunii în contextul Regulamentului financiar, pentru a încuraja participarea IMM-urilor la programele relevante din pachetul CFM 2021-2027, inclusiv la NGEU;

15.

consideră că, având în vedere implicațiile bugetare implicate, Regulamentul financiar trebuie să stabilească o procedură pentru deciziile cu privire la amplasarea agențiilor descentralizate; accentuează că această procedură ar trebui să se bazeze pe criterii obiective, să protejeze prerogativele Parlamentului în calitate de colegiuitor și să evite modurile arbitrare de luare a deciziilor, cum ar fi datul cu banul;

Statul de drept

16.

subliniază că există o legătură clară între respectarea statului de drept și execuția eficientă a bugetului Uniunii, inclusiv a NGEU, în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare: economie, eficiență și eficacitate, așa cum prevede Regulamentul financiar; subliniază că buna gestiune financiară se bazează pe urmărirea efectivă a cazurilor de fraudă, inclusiv de fraudă fiscală, evaziune fiscală, corupție și conflicte de interese, precum și pe controlul jurisdicțional al deciziilor autorităților publice efectuat de instanțe independente; evidențiază că, în ce privește economia și eficiența, practicile frauduloase și corupte încalcă, prin definiție, buna gestiune financiară, astfel cum este definită la articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul financiar, având în vedere că astfel de practici se află în contradicție directă cu asigurarea celei mai bune cantități și a celei mai bune calități la cel mai bun preț, precum și cu obținerea unui raport optim între resursele utilizate și obiectivele atinse; reamintește că, la adoptarea Regulamentului privind condiționalitatea, Parlamentul, Consiliul și Comisia au convenit să ia în considerare includerea conținutului Regulamentului privind condiționalitatea în Regulamentul financiar cu ocazia următoarei revizuiri a acestuia; invită, prin urmare, Comisia să prezinte propunerea respectivă; invită Comisia să examineze posibilitățile de a îmbunătăți și mai mult alinierea tuturor instrumentelor UE care urmăresc să asigure buna gestiune financiară și protejarea intereselor financiare ale Uniunii, inclusiv raportul anual al Comisiei privind statul de drept; consideră că Comisia ar trebui să acorde o atenție deosebită măsurilor preventive ex ante pentru a se asigura că statele membre aplică articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul financiar;

17.

consideră că Comisia ar trebui să se asigure că bugetul Uniunii este cheltuit pentru proiecte sau organizații care respectă valorile Uniunii prevăzute la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii; invită Comisia, în acest scop, să elaboreze indicatori conciși pentru Regulamentul financiar, care să fie aplicați printr-o abordare bazată pe riscuri și utilizați pentru controale specifice ex ante și ex post pentru a detecta o eventuală nerespectare a valorilor Uniunii atunci când se utilizează fonduri ale UE;

18.

salută Orientările Comisiei privind evitarea și gestionarea conflictelor de interese în temeiul Regulamentului financiar, care vizează îmbunătățirea cunoașterii și promovarea unei interpretări și aplicări uniforme a normelor privind conflictele de interese; regretă totuși că, în unele state membre, problemele legate de conflictele de interese persistă la cel mai înalt nivel; invită Comisia să evalueze dacă dispozițiile aplicabile din Regulamentul financiar sunt suficient de eficace să prevină și să soluționeze conflictele de interese în execuția și controlul bugetului UE;

Instrumentele digitale

19.

subliniază că este important să se știe cum sunt cheltuite fondurile UE și cine beneficiază cu adevărat de acestea, pentru a proteja interesele financiare ale UE și, în special, pentru a detecta fraudele, corupția și conflictele de interese; constată că studiul comandat de Comisia pentru control bugetar despre cei mai mari 50 de beneficiari ai fondurilor UE a arătat că datele pentru identificarea operatorilor economici și a beneficiarilor lor reali nu sunt ușor accesibile sau sunt chiar inaccesibile; consideră că centralizarea obligatorie a informațiilor într-un sistem de raportare și monitorizare interoperabil unic și într-o bază de date a UE publică și ușor de utilizat, care să conțină informații privind beneficiarii direcți și finali, precum și date accesibile într-un format ce poate fi citit automat, ar depăși fragmentarea și lipsa de transparență evidențiate de studiu și ar îmbunătăți controlul public și încrederea în cheltuielile publice ale UE; observă că acest lucru, împreună cu o definiție cuprinzătoare a „conflictului de interese” la nivelul UE, va spori protecția efectivă a intereselor financiare ale UE; accentuează că este stringent necesar să se asigure transparența beneficiarilor reali, având în vedere „Documentele Pandora”; reliefează rolul Parchetului European și importanța cooperării dintre acesta și instituțiile UE, statele membre și Oficiul European de Luptă Antifraudă;

20.

subliniază că Regulamentul financiar ar trebui să includă dispoziții care să le impună actorilor responsabili să colecteze și să păstreze evidențe uniforme ale operatorilor economici și ale beneficiarilor reali pentru a permite identificarea lor în toate programele Uniunii, indiferent de cine pune în aplicare aceste programe și de modul de gestiune (directă, indirectă sau partajată); invită Comisia să ia măsuri pentru a se asigura că acest lucru se realizează prin colectarea digitală, interoperabilă și standardizată de informații despre destinatarii fondurilor Uniunii, inclusiv despre cei care beneficiază în cele din urmă, direct sau indirect, de finanțare din partea Uniunii, precum și despre beneficiarii reali ai acestora; consideră că aceste cerințe ar trebui să reflecte toate informațiile importante care să permită Comisiei să-și îmbunătățească abilitatea și capacitatea de depistare a fraudelor; evidențiază necesitatea de a elimina orice barieră tehnică și juridică din calea colectării de date privind structurile întreprinderilor și beneficiarii reali;

21.

subliniază că datele ar trebui să fie accesibile publicului larg, ca principiu general, respectând totodată cerințele privind protecția datelor și jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene; observă că, potrivit Autorității Europene pentru Protecția Datelor, crearea unei astfel de interoperabilități nu pune probleme generale de protecție a datelor, însă este nevoie de un temei juridic clar; consideră că informațiile obligatorii colectate în scopuri de audit și control trebuie să includă cel puțin numărul de înregistrare al entităților juridice, numărul național de identificare pentru persoanele fizice, codul corespunzător sau identificatorul unic al programului de finanțare al UE vizat, o indicație a tipului de beneficiar, subcontractanții, beneficiarii reali, dacă beneficiarul primește, de asemenea, ajutor de stat și informațiile de contact; subliniază că baza de date nu ar trebui să fie exclusiv autoreglementată, ci seturile de date ar trebui mai degrabă create de Comisie sau de o autoritate externă, pentru a asigura coerența și înalta calitate a datelor; solicită ca informațiile referitoare la beneficiarii fondurilor Uniunii să rămână accesibile publicului timp de cel puțin cinci ani;

22.

subliniază că sistemul trebuie să faciliteze agregarea sumelor individuale referitoare la același beneficiar direct sau final sau la același beneficiar real și trebuie să fie disponibil în toate limbile UE; consideră că sistemele accesibile publicului ar trebui să faciliteze atât căutările individuale prin intermediul unui instrument online, cât și analiza sistemică prin descărcări în masă într-un format interoperabil, care să poată fi citit automat; subliniază că existența unor date standardizate și deschise pe parcursul întregului ciclu al achizițiilor, inclusiv a unor date privind beneficiarii finali ai întreprinderilor contractate, va oferi societății civile și actorilor neguvernamentali un set de instrumente și informațiile necesare pentru a monitoriza integritatea, corectitudinea și eficiența achizițiilor publice; îndeamnă statele membre și Comisia să garanteze o mai mare interoperabilitate a actualelor baze de date și instrumente UE și naționale de explorare a datelor, pentru a facilita analiza riscurilor și detectarea fraudelor;

23.

observă că ARACHNE este utilizat în gestiunea partajată; subliniază că ARACHNE îmbogățește datele prezentate de autoritățile de management cu informații publice pentru a identifica proiectele, beneficiarii, contractele și contractanții care ar putea fi susceptibili nu numai la fraude, ci și la conflicte de interese; consideră că articolul 63 din Regulamentul financiar ar trebui modificat pentru a include ARACHNE ca instrument obligatoriu de notare a riscurilor pentru uz general, independent de modul de gestiune, pus la dispoziție de către Comisie statelor membre și entităților însărcinate cu execuția, care ar trebui să fie obligate să introducă informații în acest instrument; consideră că Regulamentul financiar ar trebui să precizeze indicatorii pe care ARACHNE îi poate utiliza pentru a determina scorul de risc al operatorilor economici; reliefează necesitatea de a armoniza acești indicatori de bază cu motivele de excludere din cadrul sistemului de detectare timpurie și de excludere (EDES) și cu investigațiile în desfășurare ale Parchetului European și ale Oficiului European de Luptă Antifraudă pentru a se asigura că operatorii economici excluși sunt, de asemenea, vizibili în ARACHNE; cere o interoperabilitate maximă între ARACHNE și alte programe informatice pentru a reduce necesitatea de a introduce de mai multe ori informații în diferite sisteme informatice și sarcina administrativă aferentă; consideră că ARACHNE ar trebui să devină mai simplu și mai ușor de utilizat, inclusiv în ceea ce privește standardizarea indicatorilor de risc, de exemplu prin vizualizări; subliniază că este important să existe un drept exclusiv de proprietate asupra ARACHNE și drepturi exclusive de exploatare a acestuia și invită Comisia să aibă în vedere transferul gestionării instrumentului în interiorul Comisiei, dacă este necesar;

24.

reamintește că în 2018 a fost înființat un grup la nivel înalt pentru a evalua cazurile din baza de date care sunt prezentate în vederea detectării timpurii sau a excluderii; solicită ca avizul grupului EDES, având în vedere experiența sa în ceea ce privește sistemul, să fie luat în considerare la revizuirea Regulamentului financiar și să fie transmis Parlamentului în momentul trimiterii către Comisie; constată că EDES este utilizat în prezent doar în cadrul gestiunii directe și indirecte; este de părere că operatorii economici care sunt considerați un risc pentru interesele financiare ale UE în cadrul gestiunii directe și indirecte ar trebui considerați un risc și în cadrul gestiunii partajate și viceversa; solicită, prin urmare, ca utilizarea EDES să devină obligatorie în cadrul gestiunii partajate; constată, de asemenea, că EDES nu face distincție între filialele corporațiilor mai mari; invită Comisia să facă această distincție și să specifice în normele de detectare timpurie și de excludere care dintre entitățile unei corporații multinaționale sau cu mai multe societăți este înregistrată în vederea detectării timpurii sau a excluderii; solicită ca actualizarea EDES să fie obligatorie odată ce actorii implicați în punerea în aplicare constată fraude sau alte fapte pertinente; consideră că entitățile juridice sau persoanele fizice excluse (beneficiari reali) ar trebui, pe durata excluderii lor, să nu mai aibă capacitatea de a fi destinatari finali sau beneficiari ai plăților de la bugetul UE; invită Comisia să încurajeze statele membre să se asigure că, pe durata excluderii, aceste entități sau persoane fizice sunt excluse și de la orice contribuție din bugetele naționale; regretă că baza de date conține relativ puțini operatori economici; consideră că acesta este un semn că EDES nu a fost pus în practică în mod corespunzător; subliniază că, în 2020, grupul EDES a tratat 20 de cazuri, alte 28 de cazuri fiind în curs de pregătire; subliniază că grupul ar trebui dotat cu resurse suficiente, în conformitate cu toate responsabilitățile suplimentare ce i se atribuie; invită Comisia, în plus, să revizuiască criteriile, pentru a scădea complexitatea și a mări aplicabilitatea EDES în practică;

25.

accentuează că, deși este extrem de important să se știe cine sunt beneficiarii finali ai fondurilor UE pentru a asigura utilizarea lor corectă, accesibilitatea și simplitatea platformelor digitale de licitație pentru fondurile UE joacă, de asemenea, un rol important; reamintește că Comisia a adoptat conceptul de „digitalizare începând cu momentul conceperii” și principiul „a gândi mai întâi la scară mică” pentru a asigura o participare suficientă a IMM-urilor; încurajează Comisia, în acest sens, să țină seama și de aceste principii atunci când revizuiește Regulamentul financiar în contextul aplicării pachetului CFM 2021-2027;

Integrarea dimensiunii de gen în buget

26.

regretă că, în CFM anterior, doar 21,7 % din programele UE aveau indicatori de gen; insistă ca integrarea perspectivei de gen să se reflecte mai bine în elaborarea și execuția bugetului, inclusiv prin stimulente specifice; solicită să se colecteze sistematic și în mod cuprinzător date defalcate în funcție de gen în contextul tuturor politicilor și programelor UE pentru a măsura impactul asupra egalității de gen; se așteaptă ca, în CFM 2021-2027, Comisia să elaboreze o metodologie de măsurare a cheltuielilor relevante la nivel de program, în conformitate cu AII; invită Comisia să integreze perspectiva de gen și bugetarea de gen în dispozițiile relevante ale Regulamentului financiar;

Integrarea aspectelor legate de climă și biodiversitate

27.

reafirmă angajamentul Uniunii de a cheltui cel puțin 30 % din resursele disponibile în CFM 2021-2027 și NGEU pentru a aborda provocările climatice, astfel cum se prevede în AII; se așteaptă ca Comisia să elaboreze o metodologie solidă și clară pentru urmărirea cheltuielilor legate de climă și a performanței acestora și să o aplice în mod consecvent în toate domeniile de politică; subliniază că normele de execuție a bugetului trebuie să reflecte această metodologie pentru a permite urmărirea eficace și eficientă a fondurilor utilizate pentru combaterea schimbărilor climatice, atât pentru componenta de atenuare a schimbărilor climatice, cât și pentru cea de adaptare la acestea; invită Comisia să includă trimiteri adecvate la integrarea aspectelor legate de climă și urmărirea acestora în dispozițiile relevante ale Regulamentului financiar, în conformitate cu AII, pentru a se asigura că bugetul Uniunii ține seama de schimbările climatice;

28.

subliniază importanța unei monitorizări precise a cheltuielilor care contribuie la stoparea și inversarea declinului biodiversității, pe baza unei metodologii eficace, transparente și cuprinzătoare, care să fie stabilită de Comisie în cooperare cu Parlamentul și cu Consiliul; evidențiază că normele privind execuția bugetară prevăzute în Regulamentul financiar trebuie să reflecte, de asemenea, această metodologie;

29.

consideră că Regulamentul financiar ar trebui să reflecte aplicarea principiului de „a nu aduce prejudicii semnificative”, în conformitate cu orientările publicate în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență;

Pilonul european al drepturilor sociale

30.

crede că Regulamentul financiar ar trebui să permită aplicarea corespunzătoare a Pilonului european al drepturilor sociale; consideră că ar trebui asigurată respectarea de către beneficiari a standardelor de bază privind condițiile de muncă ale lucrătorilor, precum și securitatea și sănătatea în muncă înainte de efectuarea plăților de la bugetul UE;

Dezangajările

31.

sugerează că reutilizarea creditelor dezangajate ca urmare a neimplementării totale sau parțiale a proiectelor, în temeiul articolului 15 alineatul (3) din Regulamentul financiar, ar trebui extinsă dincolo de cercetare și inovare, pentru a include toate creditele; consideră că creditele dezangajate ar trebui să fie puse la dispoziție în întregime în cursul exercițiului care urmează celui în care au fost dezangajate;

Fondurile fiduciare ale UE

32.

insistă ca Regulamentul financiar să fie revizuit pentru a garanta că Parlamentul are un rol adecvat în instituirea, supravegherea și controlul fondurilor fiduciar, inclusiv în elaborarea acordului de constituire și în mobilizarea contribuției Uniunii, în implementarea fondului, menținerea și eventuala sa lichidare; reafirmă că Parlamentul ar trebui să fie implicat cel puțin ca observator și că ar trebui să poată monitoriza activitățile organelor de conducere ale unui anumit fond fiduciar; subliniază că informațiile cantitative și calitative detaliate, prompte și complete despre funcționarea unui fond fiduciar sunt esențiale pentru a permite Parlamentului să își exercite efectiv rolul de supraveghere și control democratic; reamintește că utilizarea pe scară largă a fondurilor fiduciare subminează principiul unității bugetului UE;

33.

invită Comisia să se asigure că fondurile fiduciare ale Uniunii asigură vizibilitatea clară a Uniunii și îi solicită să sensibilizeze publicul cu privire la rezultatele și realizările fondurilor fiduciare, consolidând dispozițiile privind comunicarea eficace cu cetățenii și îmbunătățind relațiile dintre activitățile de comunicare, la fel ca în cazul fondurilor structurale și de investiții europene;

Achizițiile publice

34.

ia act de faptul că vademecumul Comisiei privind achizițiile publice a fost actualizat ultima dată în ianuarie 2020, dar nu a fost făcut public și nici nu a fost comunicat Parlamentului pentru aviz; solicită ca Parlamentul să fie consultat periodic cu privire la revizuirile viitoare și să fie informat despre aplicarea sa;

35.

constată că definiția actuală a „conflictului de interese profesional” se limitează la un conflict de interese care afectează capacitatea unui operator economic de a executa un contract; invită Comisia să prevadă o definiție mai explicită și să se asigure că normele sale de punere în aplicare privind achizițiile publice nu permit atribuirea de contracte de servicii legate de politici întreprinderilor care se află sub controlul economic al unei societăți-mamă sau al unui grup care deține acțiuni legate de activități care nu sunt conforme cu obiectivele de mediu, sociale și ecologice ale UE;

36.

cere Comisiei să modifice articolul 167 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul financiar pentru a include o definiție a „conflictului de interese profesionale”, astfel încât să se asigure că instituțiile UE pot lua măsuri de atenuare în cazul ofertanților care au un interes financiar într-un contract de servicii legat de politici, ținând seama de decizia Ombudsmanului European din ancheta comună 853/2020/KR privind decizia Comisiei de a atribui un contract societății BlackRock Investment Management pentru a realiza un studiu despre integrarea obiectivelor de mediu, sociale și de guvernanță în normele bancare ale UE; reiterează că condițiile generale ale contractelor de achiziții publice de servicii ale Comisiei conțin dispoziții standard privind conflictele de interese profesionale, care includ obligația contractanților de a divulga în mod proactiv situațiile care ar putea constitui un conflict de interese; invită Comisia să actualizeze și să consolideze Regulamentul financiar pentru a aborda conflictele de interese profesionale și pentru a spori în continuare acuratețea și exhaustivitatea notificării voluntare a acestora de către candidații care depun oferte, stabilind de exemplu sancțiuni adecvate dacă nu sunt respectate notificările voluntare, cum ar fi interzicerea temporară a participării la licitații publice în cazul unor încălcări grave;

37.

consideră că toate instituțiile Uniunii care participă la proceduri de achiziții publice ar trebui să publice pe site-urile lor norme clare privind achizițiile, cheltuielile și monitorizarea și ar trebui să publice toate contractele atribuite, în modul cel mai transparent posibil; ia act de orientările furnizate de Comisie pentru utilizarea cadrului privind achizițiile publice în situația de urgență legată de criza provocată de pandemia de COVID-19; încurajează Comisia să colecteze și să evalueze experiența autorităților contractante în ceea ce privește cadrul de achiziții publice în această privință, în special efectele sale asupra IMM-urilor, și să reflecte lecțiile învățate din Regulamentul financiar, identificând criteriile pentru definirea circumstanțelor excepționale/neobișnuite în care se poate aplica flexibilitatea temporară/încadrată/necesară în punerea în aplicare a normelor privind achizițiile publice;

38.

constată că viitoarea revizuire a Regulamentului financiar ar trebui să țină seama de interesele strategice autonome ale UE, inclusiv de concurența loială, precum și de necesitatea de a stimula crearea de locuri de muncă în UE într-o serie de sectoare esențiale pentru atingerea viitoarelor obiective de politică ale Uniunii, asigurând, în același timp, condiții echitabile pentru o concurență loială; invită Comisia să se asigure că sunt stabilite criterii de atribuire ambițioase, ținând seama în special de valoarea adăugată a proiectelor la nivelul Uniunii, precum și de principiul „ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic”; solicită includerea de garanții în normele privind achizițiile publice pentru a evalua activitățile întreprinderilor care contravin obiectivelor sociale și de mediu ale Uniunii din decizia de atribuire;

39.

constată că propunerea Comisiei de regulament privind subvențiile străine care denaturează piața internă abordează potențialele efecte de denaturare ale subvențiilor străine de pe piața unică și este esențială pentru aplicarea strategiei industriale actualizate a UE; invită Comisia să țină seama de strategia industrială în cadrul viitoarei revizuiri a Regulamentului financiar pentru a garanta condiții echitabile și concurențiale pe piața unică;

Proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare

40.

constată că există un interes considerabil în rândul deputaților în Parlamentul European pentru propunerea de proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare și că Comisia trebuie să aplice o procedură riguroasă de selecție a propunerilor pentru ca acestea să corespundă resurselor financiare limitate disponibile pentru proiecte și acțiuni; consideră că o mai mare flexibilitate între cele trei pachete financiare pentru proiecte-pilot, acțiuni pregătitoare (primul an) și acțiuni pregătitoare (al doilea și al treilea an) ar fi utilă din prisma resurselor financiare disponibile și a acceptării propunerilor;

Auditul, controlul și descărcarea de gestiune

41.

ia act de faptul că, în conformitate cu noua nomenclatură bugetară adoptată odată cu CFM 2021-2027, corespondența dintre programe și capitolele bugetare a devenit mai precisă și, prin urmare, Comisia dispune de o marjă de apreciere mai mare în ceea ce privește transferurile autonome în cadrul componentelor programului; consideră că ar trebui garantat că transferurile efectuate de autoritatea bugetară fac obiectul unui control adecvat;

42.

critică durata procedurilor de audit și control în cadrul gestiunii partajate, inclusiv durata procedurilor contradictorii ulterioare, astfel cum se prevede în legislația sectorială; subliniază că procedurile îndelungate cresc riscul divulgărilor de documente confidențiale; consideră intolerabil faptul că Comisia insistă ca Parlamentul să facă obiectul unor cerințe de confidențialitate în privința auditurilor și a procedurilor contradictorii chiar și în cazurile de interes public legitim care implică personalități publice; se așteaptă ca Comisia să consolideze și să scurteze durata procedurilor de audit și control în cadrul gestiunii partajate, în conformitate cu calendarul aplicabil în temeiul Regulamentului privind condiționalitatea;

43.

reamintește că cele trei instituții recunosc că normele în vigoare privind auditurile și procedura de descărcare de gestiune se aplică veniturilor alocate și solicită ca acest lucru să fie reflectat în mod corespunzător în Regulamentul financiar;

44.

consideră regretabil faptul că procedurile de audit și procedurile contradictorii, precum și procedurile privind aplicarea corecției financiare durează în prezent mai mulți ani; îndeamnă Comisia să revizuiască normele privind procedurile de audit și de corecție financiară pentru a permite concluzii mai prompte și recuperarea mai rapidă a fondurilor UE plătite în mod necuvenit;

45.

observă că articolul 59 din Regulamentul financiar se referă la conferirea „celorlalte instituții ale Uniunii” a competențelor necesare executării secțiunii din buget care le este destinată; salută faptul că conceptul de „conferire” subliniază autonomia celorlalte instituții în ceea ce privește gestionarea fondurilor lor; constată, cu toate acestea, că Comisia a considerat întotdeauna că nu este în măsură să exercite un control asupra activităților de punere în aplicare desfășurate de alte instituții; propune ca această problemă să fie soluționată modificând articolul 260 din Regulamentul financiar, astfel încât Parlamentul să fie responsabil în mod explicit de controlul execuției bugetare de către celelalte instituții în cadrul procedurii de descărcare de gestiune;

46.

consideră că este necesar să se modifice articolul 2 alineatul (67) din Regulamentul financiar pentru a include Parchetul European ca „instituție a Uniunii”;

47.

constată că articolul 262 din Regulamentul financiar prevede obligația instituțiilor și organelor menționate la articolele 70 și 71 din Regulamentul financiar de a raporta cu privire la măsurile luate ca răspuns la decizia privind descărcarea de gestiune; consideră că ar fi util ca această obligație să fie însoțită de un termen rezonabil pentru raportarea cu privire la măsurile luate; invită Comisia să includă la articolul 262 din Regulamentul financiar data de 30 septembrie a exercițiului care urmează exercițiului examinat în procedura de descărcare de gestiune ca termen-limită;

48.

observă că sistemele de gestiune și control ale autorităților statelor membre sunt evaluate periodic de Comisie în conformitate cu norme sectoriale specifice; consideră că deficiențele constatate într-un stat membru nu sunt automat aplicabile altor state membre și că măsurile corective în ceea ce privește adaptarea la cerințele legale sau la orientările de punere în aplicare ar trebui să fie proporționale și adaptate statului membru în care aceste deficiențe au fost identificate;

49.

consideră că evaluările UE ar trebui să respecte cu strictețe standardele UE; consideră că, acolo unde există standarde naționale mai stricte, utilizarea acestora nu trebuie să fie în detrimentul beneficiarului; consideră că articolul 126 din Regulamentul financiar privind valabilitatea transversală a evaluărilor ar trebui modificat pentru a reflecta acest principiu;

50.

încurajează Comisia și statele membre să valorifice la maximum posibilitățile pe care le oferă opțiunile simplificate în materie de costuri; consideră că controalele ar trebui să se concentreze pe verificarea ex ante a calculelor opțiunilor simplificate în materie de costuri, în timp ce verificările ex post ar trebui utilizate pentru a îmbunătăți sistemul de calcul, cu excepția cazurilor de suspiciune de fraudă;

51.

consideră că obligația prevăzută la articolul 93 din Regulamentul financiar în ceea ce privește o acțiune sau o omisiune a unui membru al personalului este prea generică și ar trebui să se concentreze mai degrabă asupra neglijenței grave;

Agricultura

52.

consideră că ar trebui să fie în continuare posibile derogări de la norma conform căreia cheltuielile din Fondul european de garantare agricolă trebuie înregistrate în conturi pentru un anumit exercițiu financiar pe baza rambursărilor efectuate de Comisie către statele membre până la data de 31 decembrie a exercițiului respectiv; invită Comisia să ia în considerare adaptarea Regulamentului financiar pentru a se asigura că normele financiare aplicabile Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală continuă să se aplice odată ce au fost efectuate modificările necesare, chiar dacă fondul nu mai face pe deplin obiectul Regulamentului privind dispozițiile comune (13);

o o

53.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 193, 30.7.2018, p. 1.

(2) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 11.

(3) JO L 424, 15.12.2020, p. 1.

(4) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 23.

(5) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 1.

(6) JO L 57, 18.2.2021, p. 17.

(7) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 28.

(8) JO C 444 I, 22.12.2020, p. 6.

(9) JO C 445, 29.10.2021, p. 15.

(10) Texte adoptate, P9_TA(2021)0103.

(11) Texte adoptate, P9_TA(2021)0287.

(12) JO C 121, 9.4.2021, p. 1.

(13) JO L 231, 30.6.2021, p. 159.

8.6.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/47

P9_TA(2021)0470

O strategie farmaceutică pentru Europa

Rezoluția Parlamentului European din 24 noiembrie 2021 referitoare la o strategie farmaceutică pentru Europa (2021/2013(INI))

(2022/C 224/05)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere articolele 101 și 102 din TFUE privind reglementarea concurenței,

—	având în vedere articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) privind dreptul la protecția sănătății al tuturor cetățenilor europeni,

—	având în vedere rezoluția sa din 2 martie 2017 privind opțiunile UE pentru îmbunătățirea accesului la medicamente (1),

—	având în vedere rezoluția sa din 13 septembrie 2018 referitoare la planul de acțiune european „O singură sănătate” (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM) (2),

—	având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul ecologic european (3),

—	având în vedere rezoluția sa din 10 iulie 2020 referitoare la strategia UE post-COVID-19 în domeniul sănătății publice (4), prin care solicită un plan de acțiune al UE privind bolile rare și neglijate,

—	având în vedere rezoluția sa din 17 septembrie 2020 referitoare la penuria de medicamente – moduri de abordare a unei probleme emergente (5),

—	având în vedere rezoluția sa din 17 septembrie 2020 referitoare la o abordare strategică privind impactul substanțelor farmaceutice asupra mediului (6),

—

având în vedere Declarația de la Doha referitoare la Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (Acordul TRIPS) și la sănătatea publică și decizia Consiliului General al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) din 30 august 2003 privind punerea în aplicare a punctului 6 din Declarația de la Doha,

—	având în vedere cea de a 72-a Rezoluție a Adunării Mondiale a Sănătății din mai 2019 referitoare la îmbunătățirea transparenței piețelor pentru medicamente, vaccinuri și alte produse medicale,

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 141/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 1999 privind produsele medicamentoase orfane (7),

—	având în vedere Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (8),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (9),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1901/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 privind medicamentele de uz pediatric (10),

—	având în vedere Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 septembrie 2010 privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice (11),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 536/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind studiile clinice intervenționale cu medicamente de uz uman și de abrogare a Directivei 2001/20/CE (12),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2019/933 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 469/2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente (13),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2021/522 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 martie 2021 de instituire a unui program de acțiune a Uniunii în domeniul sănătății („programul «UE pentru sănătate»”) pentru perioada 2021-2027 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 282/2014 (14),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2021/695 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 aprilie 2021 de instituire a programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont Europa și de stabilire a normelor sale de participare și de diseminare (15),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul ecologic european (COM(2019)0640),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 intitulată „O nouă Strategie industrială pentru Europa” (COM(2020)0102),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 11 noiembrie 2020 intitulată „Construirea unei Uniuni Europene a sănătății: consolidarea rezilienței UE în caz de amenințări transfrontaliere la adresa sănătății” (COM(2020)0724) și propunerile legislative însoțitoare (16),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 25 noiembrie 2020 referitoare la o strategie farmaceutică pentru Europa (COM(2020)0761),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 17 iunie 2020 referitoare la o strategie a UE privind vaccinurile împotriva COVID-19 (COM(2020)0245),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 3 februarie 2021 referitoare la Planul european de combatere a cancerului (COM(2021)0044),

—	având în vedere Planul de acțiune al Comisiei privind Agenda strategică pentru aplicații ionizante medicale (Strategic Agenda for Medical Ionising Applications – SAMIRA) din 5 februarie 2021 în sprijinul Planului european de combatere a cancerului,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 5 mai 2021 intitulată „Actualizarea noii Strategii industriale 2020: construirea unei piețe unice mai puternice pentru a sprijini redresarea Europei” (COM(2021)0350),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 iunie 2021 referitoare la primele concluzii desprinse în urma pandemiei de COVID-19 (COM(2021)0380),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 septembrie 2021 de prezentare a HERA, Autoritatea Europeană pentru Pregătire și Răspuns în caz de Urgență Sanitară, următorul pas către realizarea Uniunii Europene a sănătății (COM(2021)0576),

—	având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 31 ianuarie 2018 privind evaluarea tehnologiilor medicale (COM(2018)0051) și activitatea din cadrul Acțiunilor comune ale rețelei EUNetHTA,

—

având în vedere evaluarea comună a Regulamentului (CE) nr. 1901/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 privind medicamentele de uz pediatric și a Regulamentului (CE) nr. 141/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 1999 privind produsele medicamentoase orfane (SWD(2020)0163),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 1 decembrie 2014 privind inovarea în beneficiul pacienților,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 17 iunie 2016 privind consolidarea echilibrului în sistemele farmaceutice din UE și din statele membre,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 18 decembrie 2020 privind învățămintele desprinse în domeniul sănătății în contextul COVID-19 (17),

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și cel al Comisiei pentru afaceri juridice,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A9-0317/2021),

întrucât sănătatea este esențială pentru bunăstarea cetățenilor europeni, iar accesul echitabil la asistență medicală este un element esențial al politicilor din domeniul sănătății ale UE și, la nivel național, ale statelor membre ale Uniunii; întrucât Carta recunoaște dreptul fundamental al cetățenilor la sănătate, la un nivel înalt de calitate a vieții și la tratament medical; întrucât sistemele de sănătate publică sunt esențiale pentru garantarea accesului echitabil la asistență medicală și la medicamente sigure, eficace și la prețuri accesibile; întrucât asigurarea accesului pacienților la medicamente reprezintă unul dintre obiectivele de bază ale UE și ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), fiind prevăzut, de asemenea, ca țintă de atins în conformitate cu obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 3;

B.	întrucât unul dintre cele 20 de principii ale Pilonului european al drepturilor sociale, consolidat de Declarația de la Porto, stabilește că toți cetățenii au dreptul la acces în timp util la asistență medicală de înaltă calitate, la prețuri rezonabile, preventivă și curativă;

întrucât pacienții ar trebui să se afle în centrul tuturor politicilor din domeniul sănătății și ar trebui să fie implicați pe întregul parcurs de reglementare a medicamentelor; întrucât inegalitățile în materie de acces există între statele membre și în cadrul acestora și ar trebui acordată o atenție specială persoanelor aflate într-o situație vulnerabilă cu riscuri specifice la adresa sănătății, inclusiv femeilor și, în mod special, femeilor însărcinate, copiilor, persoanelor în vârstă, persoanelor cu dizabilități, pacienților cu boli cronice și comorbidități, pacienților din unitățile de terapie intensivă (ATI) și persoanelor cu medicație pe termen lung;

întrucât povara tot mai mare a bolilor cronice și necesitățile în materie de sănătate aferente îmbătrânirii populației, combinate cu prețurile ridicate și în creștere ale medicamentelor și o majorare a costului societal al asigurării de îngrijiri provoacă constrângeri bugetare și de accesibilitate și amenințări grave la adresa sustenabilității sistemelor medicale europene; întrucât adoptarea unor modele integrate de îngrijire pentru bolile cronice și alte boli de lungă durată, susținută de o abordare axată pe persoane și multidisciplinară privind asistența medicală, este esențială pentru a asigura servicii medicale de înaltă calitate;

E.	întrucât o industrie farmaceutică europeană, bazată pe cercetare, competitivă, fiabilă, inovatoare și rezilientă răspunde mai bine nevoilor pacienților și interesului strategic pentru sănătate publică, creștere economică, locuri de muncă, schimburi comerciale și progrese științifice și tehnologice;

F.	întrucât noua strategie farmaceutică ar trebui privită ca o realizare bine-venită, ce oferă o nouă oportunitate;

întrucât producătorii de medicamente din UE au adus, în 2019, o contribuție semnificativă la investițiile în cercetare, aceasta ridicându-se la peste 37 miliarde EUR; întrucât sectorul asigură 800 000 de locuri de muncă directe și un excedent comercial de 109,4 miliarde EUR; întrucât sectorul generează indirect – în amonte și în aval – aproape de trei ori mai multe locuri de muncă decât oferă în mod direct; regretă faptul că nu există date agregate privind valoarea totală a finanțării publice pentru sectorul farmaceutic din UE;

întrucât există diferențe între sistemele de sănătate, reglementările naționale, modurile de punere în aplicare a legislației UE, procesele de stabilire a prețurilor și de autorizare din diferitele state membre; întrucât aceste diferențe sunt rezultatul competențelor legitime ale statelor membre în domeniul sănătății; întrucât diferențele pot conduce la fragmentare și la circumstanțe imprevizibile pentru actorii din sectorul farmaceutic care își desfășoară activitatea în afara țării lor; întrucât este important să se recunoască faptul că se impune cooperarea între Comisie și statele membre pentru a stabili agende ambițioase de punere în aplicare, cu termene clare și finanțarea pe termen lung necesară pentru punerea în aplicare de măsuri concrete care decurg din strategia farmaceutică pentru Europa;

întrucât consumul total de produse farmaceutice continuă să crească atât la nivel mondial, cât și în UE; întrucât o parte dintre produsele farmaceutice continuă să fie prescrise, eliberate, vândute sau utilizate în mod inadecvat; întrucât o astfel de utilizare greșită a medicamentelor înseamnă o pierdere de resurse prețioase și poate conduce la pericole pentru sănătate și mediu;

întrucât 40 % dintre medicamentele finite comercializate în UE provin din țări din afara UE, iar 60-80 % dintre principiile active sunt produse în China și India; întrucât această delocalizare a unei părți din producția componentelor esențiale ale medicamentelor, vaccinurilor și dispozitivelor medicale are consecințe directe asupra continuării tratamentelor pacienților;

K.	întrucât transferul producției către țări terțe este în general motivat de o încercare de a reduce costurile de producție; întrucât aceste economii sunt determinate, în principal, de standarde mai permisive în domeniul mediului, al siguranței și al legislației muncii;

L.	întrucât strategia recunoaște rolul-cheie jucat de medicamentele generice și biosimilare în creșterea imensă a accesului echitabil pentru pacienți și în sustenabilitatea sistemelor de sănătate, precum și faptul că intrarea lor pe piață după expirarea exclusivității nu ar trebui întârziată;

M.	întrucât medicamentele biosimilare creează oportunități dincolo de accesul la medicamente, cum ar fi împărțirea beneficiilor la nivelul asistenței medicale, asigurând astfel o asistență medicală mai bună și servicii optimizate pentru pacienți;

întrucât multe inovații din industria farmaceutică nu oferă cu adevărat îmbunătățiri semnificative pentru pacienți, ci fie sunt așa-numite produse farmaceutice „me-too” („și eu”) – mai exact doar o altă substanță care servește aceluiași scop terapeutic, fără beneficii majore – fie oferă numai îmbunătățiri minore la costuri semnificativ mai ridicate; întrucât ar fi benefic pentru pacienți dacă respectivul cadru pentru industria farmaceutică din Europa ar stimula mai bine inovațiile semnificative reale;

întrucât există dovezi convingătoare cu privire la faptul că substanțele farmaceutice sunt eliberate în mediu, în special în sol și în apă; întrucât prezența acestora poate avea efecte negative asupra animalelor sălbatice, precum peștii, păsările și insectele, și, ca urmare, un impact mai extins asupra stabilității ecosistemelor individuale; întrucât aceste medicamente sunt prezente în concentrații mai mici și în apa potabilă; întrucât Pactul verde european trebuie să încurajeze dezvoltarea unei industrii farmaceutice vii, dinamice, sustenabile și curate în UE;

P.	întrucât sunt necesare măsuri de-a lungul întregului ciclu de viață al medicamentelor pentru a reduce utilizarea resurselor, nivelul de emisii și cantitățile de deșeuri și reziduuri farmaceutice din mediu;

întrucât pandemia de COVID-19 a avut un impact asupra sănătății fizice și mintale a oamenilor și asupra economiei; întrucât aceasta a evidențiat atât punctele forte, cât și punctele slabe ale Uniunii; întrucât, pentru a consolida reziliența sistemelor noastre naționale de sănătate la amenințările transfrontaliere, este nevoie să se aprofundeze integrarea la nivel european, precum și să se sporească gradul de partajare a datelor epidemiologice și medicale la nivel european; întrucât o Uniune Europeană a sănătății ar trebui să contribuie la o mai strânsă cooperare, coordonare și partajare de cunoștințe privind sănătatea între statele membre și părțile interesate relevante și să sporească capacitatea UE de a combate amenințările transfrontaliere pentru sănătate;

întrucât întreruperea lanțului de aprovizionare la nivel mondial, ca urmare a pandemiei de COVID-19, a evidențiat dependența UE față de țările terțe în sectorul sănătății; întrucât înțelegerea cauzelor de bază ale deficitelor de medicamente este esențială pentru formularea unui răspuns european adecvat la această provocare de lungă durată și pentru combaterea ei; întrucât autonomia strategică deschisă și securitatea aprovizionării ale UE ar trebui asigurate prin diversificarea lanțurilor de aprovizionare pentru medicamentele și produsele medicinale esențiale, inclusiv prin intermediul unităților de producție europene, precum și prin aplicarea unor norme de achiziții publice care nu consideră prețul drept singurul criteriu;

întrucât, în timpul pandemiei de COVID-19, acțiunile necoordonate la nivel național, cum ar fi tezaurizarea și crearea de stocuri în cantități extreme, au subminat asigurarea unei aprovizionări echitabile pe toate piețele; întrucât ar trebui trase învățăminte din această experiență pentru a preveni o posibilă reapariție a acestui tip de situație în contextul unei eventuale crize viitoare;

întrucât experiența COVID-19 a demonstrat, de asemenea, reziliența industriei farmaceutice europene și a producătorilor din domeniu și relevanța planurilor de urgență elaborate de aceștia pentru a limita perturbarea aprovizionării cu produse esențiale; întrucât acest lucru a fost totodată posibil grație dialogului bilateral și comunicării bidirecționale stabilite, vizibilității cererii și cooperării strânse între guverne/autorități de reglementare și actori, practică ce ar trebui menținută și continuată în mod periodic;

întrucât, pentru ca strategia farmaceutică să fie pe deplin eficace, este necesar ca aceasta să integreze lecțiile învățate din criza COVID-19 și să țină seama de reziliența demonstrată de industria medicamentelor care nu mai sunt protejate prin brevete în timpul epidemiei de COVID-19, astfel încât să se bazeze pe capacitatea europeană de producție existentă;

întrucât pandemia a evidențiat o serie de probleme deja existente în cadrul producției de medicamente și a lanțului de aprovizionare cu medicamente la nivel mondial, cum ar fi capacitatea limitată de producție a vaccinurilor în țările cel mai puțin dezvoltate și în cele cu venituri medii, lipsa medicamentelor esențiale și o funcționare neuniformă a lanțului de aprovizionare; întrucât strategia UE privind vaccinurile se dovedește a fi eficientă în ceea ce privește capacitatea de a furniza vaccinuri tuturor cetățenilor din UE; întrucât UE a reușit să ocupe o poziție de lider în cadrul eforturilor de punere la dispoziție a vaccinurilor la nivel mondial, continuând să exporte vaccinuri și instituind și finanțând programul COVAX; subliniază că trebuie depuse mai multe eforturi pentru a asigura vaccinarea ansamblului populației țărilor cu venituri mici și medii;

W.	întrucât proiectele inovatoare din domeniul C&D, cum ar fi VACCELERATE, și-au dovedit utilitatea în timpul pandemiei, iar sustenabilitatea acestora ar trebui garantată pe termen lung;

întrucât terapiile genetice și celulare, medicina personalizată, nanotehnologia, vaccinurile de nouă generație, e-sănătatea și inițiativa „Cel puțin 1 milion de genomuri” pot aduce beneficii în ceea ce privește prevenirea, diagnosticarea și tratamentul pentru toate bolile, inclusiv în ceea ce privește îngrijirile pentru pacienții afectați, cu condiția ca acestea să fie eficace, sigure, la prețuri rezonabile și accesibile pentru toți pacienții care au nevoie de ele;

întrucât, în spiritul abordării de tip „O singură sănătate”, strategia farmaceutică acoperă întregul ciclu de viață al medicamentelor și al dispozitivelor medicale, inclusiv colectarea și producerea de material de start, cercetarea, testarea, fabricarea, autorizarea, farmacovigilența înainte și după comercializare, consumul și eliminarea, și contribuie la îndeplinirea obiectivelor Pactului verde european și ale Planului european de luptă împotriva cancerului, la transformarea digitală, la economia circulară și la strategia industrială, precum și la neutralitatea climatică;

întrucât, pentru a asigura poziția de lider a Uniunii în dezvoltarea farmaceutică, strategia trebuie să se axeze pe consolidarea potențialului inovator al cercetării farmaceutice europene, pe satisfacerea nevoilor pacienților, precum și pe recunoașterea și consolidarea legăturii cu Strategia industrială pentru Europa, cu Strategia pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) și cu spațiul european al datelor medicale,

Plasarea pacienților în centrul tuturor politicilor din domeniul sănătății

reamintește că asistența medicală este un drept al omului, consacrat în Declarația universală a drepturilor omului; regretă disparitățile în ceea ce privește accesul la servicii de sănătate de înaltă calitate, inclusiv accesul la medicamente, între statele membre și, de asemenea, între diferitele regiuni din statele membre; solicită să se adopte măsuri la nivel național și la nivelul Uniunii, inclusiv măsuri legislative, dacă este cazul, pentru a aborda aceste disparități și a garanta drepturile pacienților la un acces universal, la prețuri rezonabile, eficace, sigur și în timp util la medicamente esențiale și inovatoare;

subliniază că, deoarece Uniunea este responsabilă de legislația din domeniul farmaceutic, precum și de completarea politicilor în materie de sănătate publică, aceasta ar trebui să depună eforturi pentru a coordona măsurile naționale cu scopul de a garanta accesul la servicii de sănătate la prețuri abordabile și de înaltă calitate pentru toți cetățenii și rezidenții UE;

subliniază că este absolut necesar, din punct de vedere geostrategic, ca Uniunea să își recâștige independența în materie de îngrijiri de sănătate și evidențiază nevoia menținerii de către Uniune a unui lanț de aprovizionare diversificat, pentru a-și asigura aprovizionarea cu medicamente, echipamente medicale, dispozitive medicale, substanțe active, instrumente de diagnosticare și vaccinuri în mod rapid, eficient și la prețuri accesibile și pentru a preveni penuriile în aceste domenii, acordând prioritate interesului și siguranței pacienților;

subliniază că pandemia de COVID-19 a generat provocări fără precedent pentru sistemele de sănătate și sustenabilitatea acestora, dar a avut și un impact dramatic asupra pacienților, inclusiv asupra celor care suferă de boli cronice, și a capacității acestora de a accesa tratamente și îngrijiri; invită Comisia și statele membre să evalueze și să acționeze pentru a aborda impactul global al pandemiei asupra pacienților și asupra rezilienței sistemelor de sănătate, precum și să colaboreze pentru a se asigura că niciun pacient nu este lăsat în urmă și că este garantată continuitatea îngrijirilor, chiar și în situații de urgență;

subliniază că investițiile publice în cercetare ar trebui să vizeze îmbunătățirea sănătății publice și să abordeze nevoile medicale nesatisfăcute, în special pe cele din domenii care nu sunt acoperite de sectorul privat, definite cu implicarea autorităților de reglementare, a mediului academic, a personalului din domeniul sănătății, a pacienților și a contribuabililor în etapele timpurii ale procesului de C&D, astfel încât să se asigure că prioritățile de cercetare răspund nevoilor societale; subliniază că integrarea unei implicări semnificative a pacienților și a unui dialog relevant cu aceștia în întregul ciclu de viață al medicamentelor și al altor terapii este o cerință indispensabilă pentru a asigura o inovare de înaltă valoare și succesul general al strategiei farmaceutice, care necesită, de asemenea, consultarea adecvată a consumatorilor și a reprezentanților pacienților pe tot parcursul punerii în aplicare a strategiei;

invită Comisia să demareze procesul de definire a nevoilor medicale nesatisfăcute, sub coordonarea Agenției Europene pentru Medicamente (EMA), pentru a ajunge la o definiție acceptată în comun, care ar contribui la o mai bună orientare a nevoilor de cercetare și ar evita utilizarea diverselor definiții ale nevoilor medicale nesatisfăcute care, într-o etapă timpurie, conduc la practicarea unor în procesul de comercializare a medicamentelor;

invită Comisia să valorifice și să coordoneze strategia farmaceutică, industrială și digitală, precum și politica comercială reînnoită a UE și alte politici relevante pentru a promova competitivitatea europeană și a asigura faptul că UE este capabilă să concureze cu regiuni concurente;

subliniază că investițiile publice și private în activitatea ce vizează dezvoltarea și cercetarea de mijloace de diagnosticare inovatoare, precum și accesul la medicamente și tratamente sigure, eficace, la prețuri abordabile și de înaltă calitate sunt esențiale pentru realizarea de progrese în ceea ce privește prevenirea, diagnosticarea și tratarea bolilor, precum și în ceea ce privește calitatea vieții pacienților;

reamintește că investițiile publice și private ar trebui să fie aliniate la măsurile de reglementare și legislative necesare pentru a satisface nevoile terapeutice și în materie de diagnosticare ale pacienților, inclusiv în cazul bolilor rare și cronice, al formelor rare de cancer la adulți, al cancerului pediatric și al bolilor neurodegenerative, precum și pentru a aborda problema rezistenței la antimicrobiene (RAM);

10.

felicită Comisia pentru intenția de a evalua și a revizui cadrul existent de stimulente; invită Comisia să stimuleze concurența prin adaptarea cadrului său de reglementare și prin stimularea investițiilor în medicamente orfane și de uz pediatric care nu mai sunt protejate prin brevete, inclusiv în domeniul afecțiunilor oncologice, al cancerelor pediatrice și al bolilor neurologice;

Produsele farmaceutice și rezistența la antimicrobiene

11.

ia în considerare riscurile grave și în constantă creștere pe care le presupune RAM pentru sănătatea publică, mediu, producția de alimente și creșterea economică; recunoaște valoarea campaniilor de sănătate publică, destinate prevenirii infectărilor prin vaccinare;

12.

consideră că RAM constituie o amenințare gravă la adresa sănătății publice; invită Comisia și statele membre să finanțeze proiecte menite să îmbunătățească diagnosticarea și să permită dezvoltarea de noi antibiotice, precum și să elaboreze un protocol privind utilizarea prudentă a antibioticelor și o campanie de sensibilizare pentru personalul sanitar, cu scopul de a încuraja administrarea unui tratament mai țintit, bazat pe nevoile reale ale pacienților;

13.

solicită o implicare mai activă a Inițiativei privind medicamentele inovatoare și a Băncii Europene de Investiții în finanțarea inițiativelor inovatoare în domeniul RAM; subliniază că este important să se pună în aplicare planul de acțiune comun privind rezistența la antimicrobiene și infecțiile asociate asistenței medicale; remarcă că trebuie înlesnit accesul la noi antibiotice, menținând, totodată accesul la antibioticele vechi;

14.

consideră că este imperativ să se introducă un ghid terapeutic comun al UE pentru antimicrobiene, care să stabilească ținte trasabile de reducere a utilizării antimicrobienelor la nivelul UE și că este necesar, totodată, să se asigure coordonarea campaniilor de comunicare privind RAM printr-un calendar unic la nivelul Uniunii, pentru a crește nivelul de sensibilizare cu privire la RAM, la variantele acesteia și la consecințele sale;

15.

consideră că este imperativ ca abordarea de tip „O singură sănătate” să ghideze reducerea și optimizarea utilizării antimicrobienelor, precum și dezvoltarea de noi medicamente, inclusiv de agenți antimicrobieni; invită Comisia și statele membre să evalueze cadrul legislativ existent referitor la RAM și, după caz, să prezinte o propunere de revizuire a acestuia;

Cercetarea în domeniul farmaceutic

16.

invită Comisia să evalueze și să revizuiască, dacă este cazul, sistemul de stimulente pentru promovarea cercetării și a dezvoltării de noi medicamente pentru nevoile terapeutice și de diagnosticare nesatisfăcute, acordând prioritate intereselor publice și siguranței pacienților atunci când evaluează proiectele promovate de industria farmaceutică pentru combaterea cancerelor, inclusiv a cancerelor pediatrice – în special pentru a stimula dezvoltarea de medicamente de tip „First-in-Child” (Mai întâi la copii) împotriva cancerului pediatric –, a bolilor rare, a bolilor neurodegenerative și mintale și a rezistenței la antimicrobiene, cu scopul de a găsi mai multe opțiuni terapeutice și de a răspunde nevoilor pacienților și ale sistemelor de sănătate;

17.

invită Comisia să promoveze crearea unui cadru al Uniunii pentru a orienta și a evalua periodic punerea în aplicare a planurilor naționale de combatere a acestor boli și invită statele membre să sprijine C&D care se axează pe nevoile medicale nesatisfăcute; subliniază că un sistem bazat exclusiv pe stimulente acordate cercetării nu va permite atingerea obiectivelor necesare legate de combaterea bolilor rare;

18.

invită Comisia să furnizeze finanțare publică pentru cercetare pentru a investiga utilizarea produselor repoziționate, cu utilizare în afara indicațiilor terapeutice și care nu mai sunt protejate prin brevete, ce pot fi folosite în condiții de siguranță și eficacitate la pacienți; subliniază că medicamentele rezultate din cercetarea finanțată din fonduri publice trebuie să fie disponibile în mod egal în întreaga Uniune la un preț echitabil și accesibil și că, după caz, titularul autorizației de introducere pe piață poate lua în considerare acordarea de licențe voluntare neexclusive pentru aceste produse; subliniază că finanțarea UE ar trebui direcționată către proiecte în care cercetarea este necesară în cea mai mare măsură;

19.

subliniază importanța inovării continue, inclusiv pe segmentul medicamentelor care nu mai sunt protejate prin brevete, pentru a aborda nevoile nesatisfăcute ale pacienților; invită Comisia să elaboreze un cadru de reglementare adecvat scopului urmărit, care să permită dezvoltarea așa-numitelor medicamente cu valoare adăugată, precum și să recunoască această categorie de inovații accesibile financiar prin acordarea unor stimulente adecvate care să țină seama de valoarea acesteia pentru sistemele de sănătate;

20.

salută inițiativa de a lansa un proiect-pilot care urmărește să testeze dispozițiile-cadru referitoare la noi indicații pentru medicamentele neprotejate de brevete și să constituie baza pentru posibile acțiuni de reglementare; în acest sens, subliniază că este necesar și important să se atragă contribuția și implicarea industriei și a mediului academic;

21.

invită Comisia ca, în dialog cu statele membre, să elaboreze un cadru pentru legislația farmaceutică și un sistem de rambursare care favorizează inovațiile semnificative reale pentru pacienți și stimulează mai puțin așa-numitele produse farmaceutice „me-too” („și eu”) care nu au o valoare adăugată sau produsele farmaceutice foarte scumpe care oferă doar îmbunătățiri minore pentru pacienți;

22.

invită Comisia să revizuiască Regulamentul (CE) nr. 141/2000 și Regulamentul (CE) nr. 1901/2006; solicită o evaluare a eficacității finanțării și a proiectelor de parteneriat public-privat, în special în vederea îmbunătățirii relației dintre autoritățile locale din domeniul sănătății, universități și industrie; recunoaște că sunt necesare mai multe îmbunătățiri pentru a răspunde nevoilor pacienților vizați de aceste regulamente și invită Comisia să permită adoptarea de măsuri axate pe domeniile importante insuficient tratate, cu scopul de a raționaliza, a simplifica și a ajusta procedurile de reglementare;

23.

subliniază că ramurile medicinei integrative recunoscute din punct de vedere științific și care sunt aprobate de autoritățile din domeniul sănătății publice pot aduce beneficii pentru pacienți în raport cu efectele paralele ale mai multor boli, precum cancerul, și în cadrul tratamentului administrat în cazul acestor boli; subliniază importanța dezvoltării unei abordări globale, integrative și centrate pe pacient, precum și a încurajării, dacă este cazul, a utilizării complementare a acestor terapii, sub supravegherea personalului din domeniul sănătății;

24.

invită Comisia să sprijine desfășurarea de activități de cercetare suplimentare care să se axeze pe categoriile de populație subreprezentate, cum ar fi persoanele în vârstă, copiii, femeile și pacienții cu comorbidități, inclusiv obezitatea ca morbiditate principală, precum și, acolo unde există, ca boală cronică care dă naștere altor boli netransmisibile; subliniază că este necesar să se ia în considerare dimensiunea de gen în domenii precum cercetarea, diagnosticarea, tratamentul și impactul medicamentelor și al terapiilor, întrucât femeile rămân, pe întreg parcursul vieții, subreprezentate în cadrul cercetării și al datelor biomedicale și în domeniul sănătății; subliniază că, în consecință, baza de date este mai slabă atât pentru femei, cât și pentru persoanele în vârstă, ceea ce duce la subdiagnosticarea a numeroase afecțiuni la femei, cum ar fi bolile cardiovasculare;

25.

invită Comisia să se bazeze pe activitatea desfășurată în cadrul Planului european de luptă împotriva cancerului și să se asigure că Europa devine centrul mondial de excelență pentru C&D în domeniile emergente și inovatoare ale medicinei; subliniază că tehnologiile de vârf, cum ar fi nanomedicamentele, oferă soluții la provocările actuale în materie de tratament în domenii precum cancerul și bolile cardiovasculare; subliniază că aceste domenii inovatoare ale medicinei ar trebui să facă obiectul unei proceduri de autorizare prin intermediul cadrului de aprobare centralizată pentru nanomedicamente;

26.

invită Comisia să se asigure că finanțarea UE pentru cercetarea și dezvoltarea în domeniul biomedical este condiționată de transparența deplină și de trasabilitatea investițiilor, de obligațiile privind aprovizionarea în toate statele membre și de facilitarea celui mai bun rezultat pentru pacienți, inclusiv în ceea ce privește accesibilitatea și prețul abordabil al medicamentelor fabricate;

27.

subliniază că cercetarea în domeniul farmaceutic și producția și utilizarea de medicamente trebuie să fie guvernate de principii etice care să garanteze respectul pentru viața, demnitatea și integritatea persoanei;

28.

invită Comisia să promoveze dezvoltarea cercetării în domeniul medicamentelor pentru tratamentul durerii;

29.

salută publicarea de către Comisie, la 5 februarie 2021, a planului de acțiune SAMIRA (planul de acțiune din cadrul Agendei strategice privind aplicațiile medicale cu radiații ionizante); invită Comisia să instituie, în contextul revizuirii legislației în domeniul farmaceutic, un cadru de reglementare adecvat pentru implementarea tehnologiilor radiologice și nucleare în scopuri terapeutice și nu doar de diagnosticare;

30.

solicită să se lanseze un proiect important de interes european comun (PIIEC) în sectorul farmaceutic, pentru care este necesar să se identifice în prealabil bolile sau tehnologiile vizate;

31.

reamintește că numeroase programe europene pot fi mobilizate pentru a finanța proiecte de cercetare în domeniul farmaceutic, precum Orizont Europa, InvestEU, programul „UE pentru sănătate”, politica de coeziune, precum și programul Europa digitală pentru proiectele axate pe implementarea inteligenței artificiale;

32.

solicită ca strategia farmaceutică a UE să acorde o atenție mai mare și mai profundă tuturor aspectelor medicinei care ține cont de dimensiunea de gen; subliniază că este necesar ca diversitatea societății și problemele specifice fiecărui gen în ceea ce privește fiziologia să fie reflectate în cercetările desfășurate cu privire la medicamente pentru a sprijini cercetarea și dezvoltarea în domeniul medicinei care ține cont de dimensiunea de gen și să se asigure că aceste probleme sunt luate în considerare atunci când se acordă autorizația de introducere pe piață;

Stabilirea prețurilor produselor farmaceutice și costurile aferente

33.

invită Comisia să promoveze dialogul cu statele membre și cu toate părțile interesate relevante pentru a promova produsele farmaceutice „fabricate în Europa” prin consolidarea rezilienței producției și a aprovizionării, prin examinarea unor criterii suplimentare pentru stabilirea prețurilor la nivel național, fără costuri suplimentare pentru pacienți și fără a aduce atingere sustenabilității sistemului de sănătate; subliniază că aceste criterii ar trebui să includă standarde ridicate în materie de producție ecologică, o gestionare solidă a lanțului de aprovizionare și investiții în inovare și cercetare;

34.

recomandă, de asemenea, Comisiei și statelor membre să se asigure că stabilirea prețurilor ține seama și de utilizarea vreunui tip de finanțare publică pentru a sprijini inovarea, fabricarea și cercetarea, de valoarea beneficiului terapeutic al medicamentului, de clasificarea respectivului medicament drept medicament generic sau biosimilar, precum și de nevoile primare și generale ale populației;

35.

subliniază că un astfel de dialog ar trebui să încurajeze în continuare cooperarea în negocierile privind stabilirea prețurilor și, după caz, în achizițiile publice comune; reamintește că stabilirea prețurilor la nivel național ar trebui să se bazeze pe transparența unor factori precum cercetarea publică și privată, costurile aferente dezvoltării și valoarea terapeutică adăugată; invită Comisia să promoveze schimbul de informații între statele membre privind prețurile nete la medicamente prin intermediul colaborării facilitate prin baza de date europeană integrată cu informații despre prețul medicamentelor (EURIPID);

36.

invită Comisia să analizeze posibilitatea înființării, sub rezerva unor condiționalități, a unui fond european, cofinanțat de statele membre, pentru negocierea și achiziționarea de medicamente orfane și de alte medicamente noi și personalizate, pentru a garanta accesul egal al pacienților din diferite state membre la terapii și tratamente eficace și pentru a împiedica unitățile individuale de asistență medicală să suporte costuri excesive și nerezonabile la tratarea bolilor rare;

37.

invită Comisia să colaboreze cu statele membre pentru a introduce măsuri de creștere a transparenței în domeniul cercetării, al dezvoltării și al producției de medicamente; solicită un grad mai ridicat de transparență a prețurilor și invită statele membre să își împărtășească în continuare, în mod voluntar, cele mai bune practici de stabilire a prețurilor; subliniază că stabilirea prețurilor ar trebui să rămână o competență națională, care să țină seama de diversitatea din UE;

38.

invită Comisia să evalueze în mod periodic și să revizuiască sistemul de stimulente, să crească transparența prețurilor și să evidențieze cauzele care limitează accesibilitatea ca preț și accesul pacienților la medicamente; invită, de asemenea, Comisia să abordeze cauzele profunde ale penuriei de medicamente și să propună soluții sustenabile care să promoveze, în același timp, concurența cu produsele protejate și cu cele neprotejate prin brevete și intrarea în timp util pe piață a medicamentelor generice și biosimilare;

39.

subliniază importanța găsirii unui echilibru corect între crearea, pe de o parte, de stimulente pentru dezvoltarea medicamentelor, în special în cazul în care nu există alternative de tratament, și protejarea, pe de altă parte, a interesului public prin prevenirea denaturării concurenței și a efectelor nedorite și asigurarea accesibilității și disponibilității medicamentelor;

40.

invită totodată Comisia, în special DG Concurență, precum și autoritățile naționale competente, să fie vigilente la comportamentul anticoncurențial și să investigheze practicile anticoncurențiale din industria farmaceutică;

41.

solicită transparență deplină în utilizarea fondurilor publice destinate cercetării și dezvoltării și solicită accesul public și facil la condițiile de acordare a brevetelor/licențelor, la informațiile cu privire la studiile clinice și la contribuția publică/privată;

42.

insistă asupra necesității de a asigura un acces egal la medicamente accesibile ca preț în UE; sprijină ideea unei negocieri colective a prețurilor la medicamente cu sectoarele industriei farmaceutice, avută în vedere spre exemplu în cadrul inițiativei Beneluxa și al Declarației de la Valletta; consideră că industriile farmaceutice ar trebui să respecte condiționalități privind prețurile accesibile ale medicamentelor în contextul cercetării finanțate din fonduri publice;

Rolul medicamentelor generice și biosimilare

43.

subliniază că medicamentele generice și biosimilare sporesc accesul pacienților la opțiuni de tratament eficace și sigure, stimulează concurența, permit accesul la tratamente accesibile și la prețuri rezonabile și contribuie în mod semnificativ la sustenabilitatea bugetară a sistemelor de sănătate, generând economii de costuri și menținând, în același timp, calitatea ridicată a asistenței medicale;

44.

subliniază importanța medicamentelor generice, biosimilare și cu valoare adăugată în vederea creșterii constante a accesului echitabil al pacienților și a asigurării unor sisteme de sănătate sustenabile într-o Uniune Europeană în care accesul este încă neuniform; solicită Comisiei să asigure, de urgență, o concurență sănătoasă la expirarea exclusivităților de proprietate intelectuală, garantând accesul neîntârziat al consumatorilor la medicamente biosimilare și eliminând toate obstacolele din calea accesului la concurență, create spre exemplu prin corelarea brevetelor („patent linkage”), precum și interzicând practicile de reînnoire („evergreening”) a drepturilor de proprietate intelectuală care întârzie în mod nejustificat accesul la medicamente și creând condițiile necesare pentru un proces de dezvoltare globală unică;

45.

invită Comisia să adopte măsuri pentru a sprijini o prezență mai mare pe piață a acestor medicamente și să armonizeze la nivelul Uniunii interpretarea așa-numitei dispoziții Bolar privind posibilele scutiri de la cadrul juridic ale sistemului de brevete unitare pentru producătorii de medicamente generice;

46.

invită Comisia să adopte măsuri care să promoveze cercetarea, dezvoltarea și producția de medicamente generice și biosimilare în Uniune și să propună protocoale la nivelul Uniunii pentru interschimbabilitatea medicamentelor biosimilare, în conformitate cu definițiile stabilite de EMA, cu respectarea nevoilor individuale ale pacienților și a libertății clinicienilor de a prescrie cea mai bună opțiune de tratament pentru fiecare pacient, asigurând în toate situațiile faptul că pacientul este informat și că interesele sale se află în centrul tuturor proceselor decizionale;

47.

încurajează statele membre să evalueze măsurile de promovare a utilizării economiilor realizate în sistemul național de sănătate prin utilizarea medicamentelor biosimilare și să reinvestească aceste resurse financiare într-un mod transparent și tangibil pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor de îngrijire; invită Comisia să încurajeze statele membre să sprijine practicile transparente în ceea ce privește economiile în materie de costuri asociate cu utilizarea medicamentelor biosimilare; invită Comisia Europeană să faciliteze mecanisme precum programele de împărțire a câștigurilor;

48.

subliniază faptul că sunt în continuare necesare eforturi din partea Comisiei pentru a preveni practicile anticoncurențiale pentru a asigura o piață competitivă a medicamentelor generice și biosimilare;

49.

subliniază că este important să se îmbunătățească educația în ceea ce privește medicamentele biosimilare; invită Comisia să promoveze activități educaționale și de comunicare relevante în rândul personalului medico-sanitar, prin înființarea unui centru special de resurse online la nivel european;

Întârzierea intrării pe piață a medicamentelor

50.

salută faptul că Comisia va lansa un proiect-pilot pentru a înțelege mai bine cauzele profunde ale intrării cu întârziere a medicamentelor pe piață; invită Comisia să analizeze diferențele uriașe de pe teritoriul UE în ceea ce privește numărul mediu de zile dintre aprobarea unui medicament și momentul în care acesta este disponibil pentru pacienți și să propună noi modalități de îmbunătățire a procesului de reglementare și a punerii în aplicare a acestuia și să recurgă la soluții inovatoare pentru a reduce timpul necesar în vederea intrării pe piață a medicamentelor;

51.

subliniază că orice revizuire a procedurilor de reglementare și a abordărilor privind evaluarea dovezilor științifice trebuie efectuată cu atenție pentru a lua în considerare în mod adecvat aspectele privind beneficiile pentru pacienți și siguranța pacienților;

52.

subliniază necesitatea de a reduce termenele de aprobare a medicamentelor, stabilind, dacă este cazul, un termen-limită pentru asigurarea accesului acestor produse pe piață, și de a alinia termenele respective la calendarul procesului decizional al EMA, pentru a se asigura că toți cetățenii Uniunii dispun de un acces rapid și egal la medicamente și pentru a preveni discriminarea în rândul cetățenilor UE; reamintește că deținătorii autorizațiilor de introducere pe piață și distribuitorii ar putea juca, de asemenea, un rol esențial în ceea ce privește disponibilitatea medicamentelor în întreaga UE prin evitarea întreruperii aprovizionării cu produse și a întârzierilor la intrarea pe piață exclusiv din cauza unor factori comerciali;

Parteneriatele public-private și inovarea

53.

subliniază beneficiile licitațiilor vizând selecționarea de parteneriate public-private pentru sistemele naționale de sănătate în ceea ce privește finanțarea cercetării și a producției de medicamente inovatoare, precum și în ceea ce privește cercetarea axată pe repoziționarea medicamentelor; subliniază totodată că cooperarea dintre reprezentanții mediului academic și ai industriei farmaceutice este esențială pentru schimbul de cunoștințe și informații în beneficiul tuturor pacienților de pe teritoriul Uniunii;

54.

subliniază că o astfel de colaborare trebuie să garanteze că prioritățile în materie de cercetare sunt definite de nevoile în materie de sănătate ale pacienților și de nevoile legate de sănătatea publică, iar fondurile publice sunt investite într-un mod transparent, asigurând disponibilitatea și accesibilitatea produselor rezultate din aceste parteneriate și din investirea fondurilor publice;

55.

invită Comisia să se asigure că Inițiativa pentru inovare în domeniul sănătății este dirijată de considerente de interes public; invită Comisia să adopte și să pună în aplicare o politică generală care să vizeze astfel de condiționalități în cadrul programului Orizont Europa;

Autoritatea pentru Pregătire și Răspuns în caz de Urgență Sanitară (HERA)

56.

salută lansarea, la 17 februarie 2021, a incubatorului HERA axat pe combaterea variantelor virusului COVID-19;

57.

ia act de propunerea Comisiei de instituire a HERA; consideră că această autoritate ar trebui să identifice amenințările la adresa sănătății, să inițieze și să sprijine dezvoltarea inovării, să stabilească, la nivelul UE, o listă de medicamente de interes terapeutic major, să faciliteze producția lor în UE, să promoveze achizițiile comune și să constituie stocuri strategice ale acestor medicamente;

58.

solicită alocarea unui nivel suficient de resurse și autonomie decizională pentru a aborda în mod extins toate amenințările transfrontaliere la adresa sănătății cu care UE s-ar putea confrunta pe termen mediu și dincolo de pandemia de COVID-19, inclusiv resurse pentru dezvoltarea de noi mijloace terapeutice împotriva agenților patogeni virali și bacterieni;

59.

invită Comisia să se asigure că HERA este o autoritate dirijată de interese publice și contribuie în mod eficient la elaborarea, disponibilitatea și accesibilitatea unor contramăsuri medicale sigure și eficace;

60.

își reiterează poziția conform căreia Comisia ar trebui să ia în considerare, de asemenea, crearea unui model european al Autorității pentru cercetare și dezvoltare avansată în domeniul biomedical din SUA; salută faptul că Comisia a prezentat o propunere privind o HERA europeană, dar își exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că implicarea Parlamentului în acest proces, în conformitate cu rolul său corespunzător de colegiuitor, nu a fost asigurată;

Practici în materie de achiziții publice

61.

subliniază că este important ca statele membre și Comisia să încheie noi contracte de achiziții publice comune la nivelul Uniunii, în special pentru a asigura furnizarea de medicamente de urgență și a răspunde nevoilor terapeutice nesatisfăcute, fără însă a se limita la aceste obiective, îmbunătățind în același timp accesibilitatea acestor produse din punctul de vedere al prețurilor și accesul consumatorilor la ele la nivelul Uniunii; solicită explorarea unor astfel de practici în domenii cum sunt bolile rare și cancerul, prin etape prezentate în mod clar, precum și prin obiective și angajamente asumate de toate părțile implicate; subliniază că este necesar să se asigure niveluri ridicate de transparență în cadrul acestor inițiative și să se aplice lecțiile învățate din procedurile de achiziții publice comune de produse anti-COVID-19; subliniază că nu ar trebui să existe riscul ca achizițiile publice comune să aibă un impact negativ asupra fluxurilor de aprovizionare prin creșterea riscului de deficite în UE;

62.

subliniază că achizițiile publice comune ar trebui să se bazeze pe responsabilități comune și pe o abordare echitabilă, cu drepturi și obligații pentru toate părțile implicate; relevă faptul că ar trebui prevăzute și respectate angajamente clare, astfel încât producătorii să asigure nivelurile de producție convenite, iar autoritățile să achiziționeze volumele rezervate stabilite;

63.

subliniază totodată că, dacă se recurge la achiziții publice comune, procesul de atribuire ar trebui să țină seama de criterii calitative, ca de exemplu capacitatea producătorului de a garanta securitatea aprovizionării în timpul unei crize sanitare;

64.

subliniază că achizițiile publice comune ar trebui să aibă un domeniu de aplicare clar definit, având în vedere faptul că pot exista noi antibiotice inovatoare, vaccinuri și medicamente curative, precum și medicamente pentru boli rare, luând în considerare, în același timp, necesitatea unui mix mai echilibrat de investiții între sectorul public și cel privat și includerea unei răspunderi clare pentru producători, precum și necesitatea unei flexibilități suficiente pentru statele membre, în conformitate cu specificul național, respectând în același timp angajamentele asumate;

65.

salută menționarea în strategie a faptului că acțiunile din domeniul achizițiilor publice pot încuraja concurența și pot îmbunătăți accesul la medicamente; îndeamnă Comisia, în contextul Directivei 2014/24/UE (18), să propună rapid orientări pentru statele membre, în special cu privire la cel mai bun mod de punere în aplicare a criteriilor ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic (MEAT), fără a se limita doar la criteriul prețului scăzut; subliniază că securitatea aprovizionării este un element esențial și că trebuie considerată un criteriu de calitate în cadrul procedurilor de achiziții publice lansate de farmacii și în cadrul procedurilor de ofertare legate de furnizarea medicamente; subliniază importanța aprovizionării diversificate și a practicilor de achiziții sustenabile pentru produse farmaceutice; propune ca investițiile în producția de substanțe active și de medicamente finite în UE să fie, de asemenea, reținute ca un criteriu esențial, la fel ca și numărul și amplasarea siturilor de producție, fiabilitatea aprovizionării, reinvestirea beneficiilor în cercetare și dezvoltare și aplicarea standardelor sociale, de mediu, etice și de calitate;

66.

consideră că, în vremuri de criză, o parte din achizițiile publice comune de la nivelul Uniunii ar putea să fie alocate în prealabil, dacă este cazul și la cerere, în spiritul solidarității, țărilor cu venituri mici și medii;

67.

invită Comisia și statele membre să ia în considerare introducerea unor proceduri de achiziții publice în cadrul cărora contractele pot fi atribuite mai multor câștigători, inclusiv unui grup de ofertanți care prezintă o ofertă comună;

Accesul la medicamente în UE

68.

este preocupat de faptul că disponibilitatea medicamentelor și accesibilitatea lor din punctul de vedere al prețurilor continuă să fie o provocare pentru sistemele naționale de sănătate și că medicamentele inovatoare sunt costisitoare și, din motive comerciale, nu au fost nici măcar introduse pe piață în anumite state membre;

69.

invită Comisia să analizeze opțiunile de politică ce contribuie la asigurarea comercializării medicamentelor autorizate la nivel central în toate statele membre ale UE, și nu doar în cele care sunt interesante din punct de vedere comercial; subliniază necesitatea de a se asigura că orice formă de stimulare la nivelul UE duce la stabilirea unor prețuri echitabile și accesibile pentru produsele farmaceutice, în special pentru cele inovatoare, în toate statele membre;

70.

salută intenția Comisiei de a revizui legislația farmaceutică pentru a promova o concurență solidă și loială, pentru a sprijini statele membre în stabilizarea și echilibrarea sistemelor naționale de stabilire a prețurilor la medicamente, pentru a promova sisteme naționale echitabile de stabilire a prețurilor la medicamente și pentru a asigura accesul egal la medicamente și la produse medicale în toate statele membre; subliniază că deciziile privind stabilirea prețurilor la medicamente și privind costului medicamentelor sunt de competența statelor membre;

71.

subliniază că retragerile de pe piață din motive comerciale au adesea consecințe grave în ceea ce privește disponibilitatea medicamentelor și, prin urmare, afectează dreptul pacienților de a avea acces echitabil și în timp util la tratament de înaltă calitate; subliniază că aceste retrageri din motive comerciale ale medicamentelor esențiale ar trebui să aibă loc în situații în care un tratament de substituție și echivalent este deja disponibil pentru pacienți și ar trebui să fie reglementate prin obligații extinse de notificare timpurie pentru titularii autorizațiilor de introducere pe piață și distribuitori, pentru a se asigura că autoritățile statelor membre pot să gestioneze circumstanțele care afectează titularii autorizațiilor de introducere pe piață și distribuitorii în interesul pacienților;

72.

invită Comisia să ia în considerare noi procese de promovare a repoziționării medicamentelor; invită Comisia să faciliteze o utilizare pe scară mai largă în afara indicațiilor terapeutice a medicamentelor, inclusiv a medicamentelor mai ieftine și a medicamentelor utilizate pentru formele rare de cancer, printre altele, ori de câte ori există dovezi științifice solide privind eficacitatea acestor produse și siguranța pacienților; subliniază, în plus, oportunitatea instituirii unui nou cadru de sprijinire a comercializării și a utilizării medicamentelor pe baza unor noi indicații terapeutice aprobate, pentru a crește atractivitatea repoziționării medicamentelor în UE;

73.

invită Comisia să elaboreze strategii în domeniul sănătății, la nivel european, care să prevadă un coș comun cu medicamente împotriva cancerului, a bolilor infecțioase, a bolilor rare și în alte domenii afectate în mod deosebit de penuria de medicamente; invită Comisia să analizeze posibilitatea instituirii unor criterii comune de stabilire a prețurilor astfel încât aceste medicamente să aibă prețuri accesibile; consideră că facilitarea unui acces mai rapid, fără a pune în pericol siguranța, ar fi deosebit de benefică pentru pacienții cu boli cronice severe; sugerează, în consecință, că ar trebui să li se permită pacienților să participe la deciziile privind raportul risc-beneficiu asociat accesului timpuriu la medicamente și tratamentelor noi și inovatoare;

74.

încurajează includerea comunităților de pacienți care suferă de aceleași afecțiuni în procesele de consiliere științifică ale Agenției Europene pentru Medicamente care vizează cancerul și bolile rare, astfel încât acești pacienți să își poată pune cunoștințele despre bolile respective la dispoziția autorităților de reglementare și pentru a integra în procesele respective factorii legați de raritatea bolilor în cauză și de nevoile nesatisfăcute legate de acestea;

Sprijinirea unei industrii farmaceutice transparente, competitive și inovatoare a UE pentru a răspunde nevoilor în materie de sănătate publică

75.

subliniază că o industrie farmaceutică competitivă, autonomă și sustenabilă a Uniunii deține o importanță strategică pentru Uniune, deoarece promovează inovarea, cercetarea și crearea de locuri de muncă de calitate, răspunzând totodată mai bine nevoilor pacienților; subliniază că industria are nevoie de un mediu de reglementare stabil și previzibil, care să limiteze însă sarcina administrativă și să garanteze respectarea principiului prevenirii și disponibilitatea medicamentelor sigure, eficace și de calitate pe piața UE; subliniază că sistemul de autorizare a introducerii pe piață ar trebui să se bazeze pe cadrul legislativ existent și să prevină suprapunerile și orice sarcină administrativă suplimentară;

76.

salută accentul puternic pus în cadrul strategiei farmaceutice pe necesitatea de a optimiza și a moderniza cadrul de reglementare existent, precum și setul de inițiative în acest sens incluse în strategie, prin modalități cum sunt revizuirea legislației privind modificările, procese de reglementare mai digitalizate și mai eficiente, punerea în aplicare a informațiilor electronice despre produse (ePI), evaluarea integrată a ingredientelor farmaceutice active (API) și o mai bună gestionare a bunelor practici de fabricație / a proceselor administrative și a resurselor aferente; îndeamnă Comisia să realizeze progrese rapide în legătură cu această agendă, utilizând în mod optim instrumentele digitale existente la nivelul UE (telematica);

77.

îndeamnă Comisia și statele membre să stabilească stimulente financiare, dacă este cazul, pentru a menține și a dezvolta baza industrială a Uniunii în domeniul farmaceutic, de la producția de principii active până la fabricarea, ambalarea și distribuția medicamentelor; reamintește că această industrie este de interes strategic și că este important să se investească în întreprinderile europene în vederea diversificării resurselor și pentru a încuraja dezvoltarea tehnologiilor de producție inovatoare, care pot să sporească capacitatea de adaptare a unor întregi linii de producție; reamintește că toate finanțările publice ar trebui să faciliteze cele mai bune rezultate posibile pentru pacienți, inclusiv în ceea ce privește accesibilitatea medicamentelor fabricate, prin respectarea transparenței, a trasabilității și a condiționalităților legate de obligația de aprovizionare;

78.

reamintește comunicarea Comisiei din 5 mai 2021 intitulată „Actualizarea noii Strategii industriale 2020: construirea unei piețe unice mai puternice pentru a sprijini redresarea Europei”, care analizează dependențele strategice ale UE, inclusiv în ceea ce privește producția de ingrediente farmaceutice active și de alte produse sanitare, aceste dependențe putând conduce la vulnerabilități pentru UE și putând afecta interesele sale principale, și care face trimitere la strategia farmaceutică ca modalitate de a soluționa aceste probleme;

79.

reamintește necesitatea vitală ca sănătatea globală și lanțurile globale de aprovizionare să dezvolte capacități locale de producție și distribuție în UE și în țările în curs de dezvoltare, în special în ceea ce privește cercetarea, dezvoltarea și producția farmaceutică, respectându-se întotdeauna standardele sociale și obligațiile în materie de diligență necesară ale industriei; invită Comisia să utilizeze strategiile industriale, farmaceutice și în materie de proprietate intelectuală pentru a facilita reducerea decalajului persistent în domeniul cercetării și al producției de medicamente prin parteneriate pentru dezvoltarea de produse și crearea de centre deschise pentru cercetare și producție;

80.

consideră că unitățile de producție farmaceutică fac parte din infrastructura critică de sănătate a Europei; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să monitorizeze investițiile străine directe în acest sector; sugerează aplicarea programului european privind protecția infrastructurilor critice în sectorul infrastructurii de sănătate;

81.

subliniază că dezvoltarea unor noi acorduri de recunoaștere reciprocă privind certificatele BPF și extinderea domeniului de aplicare al certificatelor existente (în special în ceea ce privește inspecțiile și testarea loturilor) în mai multe țări care au standarde înalte de fabricație ar putea facilita includerea unităților aflate în țări terțe într-un lanț de aprovizionare de producție, fără a renunța la standardele europene, ceea ce ar permite o capacitate de producție mai mare în perioade de criză;

82.

îndeamnă Comisia să propună includerea unor standarde de mediu, în special în ceea ce privește gestionarea deșeurilor și a apelor uzate, în orientările privind buna practică de fabricație de la nivel internațional;

83.

subliniază necesitatea perfecționării, recalificării și calificării pentru alte ocupații a lucrătorilor pentru cariere în domeniul asistenței medicale, pentru a fi mai bine pregătiți pentru potențialele situații de urgență și de criză; solicită să se ia în considerare perfecționarea și recalificarea tuturor angajaților din întregul lanț valoric, precum și creșterea numărului de oferte de formare a specialiștilor în STIM;

84.

subliniază cea mai recentă evoluție a medicamentelor către terapii specifice bolii și pacientului, care implică etape de producție meticuloase și nevoia de a ține seama de sensibilitatea ridicată la condițiile de mediu și de transport și care complică logistica lanțului de aprovizionare; invită Comisia să maximizeze sinergiile între fondurile europene și alte instrumente și politici ale UE, pentru a sprijini conceperea și funcționarea unor procese de producție și a unor rețele de distribuție robuste care să asigure o producție rapidă, reactivă și reproductibilă;

85.

invită Comisia să extindă rolul EMA în evaluarea produselor combinate medicament-dispozitiv/de diagnosticare pentru a simplifica cadrul de supraveghere fragmentat; consideră că se poate obține o mai mare agilitate și eficiență a reglementării prin adoptarea unei evaluări științifice bazate mai mult pe expertiză a autorizațiilor de introducere pe piață în cadrul EMA;

86.

consideră că promovarea și dezvoltarea unui ecosistem industrial european atractiv pentru sectorul farmaceutic reprezintă una din condițiile esențiale pentru a continua promovarea relocării instalațiilor de producție înapoi în Uniune; consideră, de asemenea, că o astfel de relocare poate ajuta sistemele de sănătate europene să devină mai independente față de țările terțe și mai rezistente la perturbări, având în vedere că întreruperile în lanțul de aprovizionare pun pacienții în pericol atunci când nu reușesc să obțină tratamente alternative recomandate;

87.

invită Comisia să includă în statisticile UE referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC) datele autoraportate referitoare la absența accesului la medicamente, deoarece până acum accesul la medicamente nu a fost măsurat în cadrul EU-SILC;

88.

sprijină adaptarea cadrelor existente pentru acceptabilitatea în procesul decizional și adoptarea tehnologiilor de inteligență artificială (IA) pentru a oferi o cale prin care IA poate fi dezvoltată, adoptată și implementată în sistemele de sănătate prin incluziune, consolidarea capacităților și încredere; afirmă din nou că supravegherea umană trebuie fie garantată în permanență pentru toate tehnologiile bazate pe IA; consideră că legislația nu ar trebui să rămână în urma inovării; invită Comisia să introducă o anumită flexibilitate în reglementări, pentru a răspunde mai rapid și mai eficient la noile nevoi și produse, respectând criteriile legate de siguranță și de etică;

89.

invită Comisia să faciliteze procesele de evaluare care permit un dialog timpuriu și iterativ cu privire la date și dovezi pe măsură ce acestea sunt generate; invită EMA și agențiile naționale ale medicamentului să acorde prioritate transmiterii de date din studiile clinice controlate randomizate care compară un medicament pentru investigație clinică conform definiției EMA cu tratamentul standard;

90.

constată că deciziile luate cu privire la cadrul de reglementare al Uniunii în domeniul farmaceutic vor avea implicații dincolo de granițele Europei, dat fiind faptul că mai multe țări terțe recunosc și se bazează pe cerințele Uniunii, în special în ceea ce privește facilitarea exporturilor și derogările de la cerințele legate de testarea acestora în țări terțe atunci când provin din Uniunea Europeană; subliniază, prin urmare, că este important ca astfel de acorduri de recunoaștere reciprocă cu țările terțe să fie menținute, dacă este posibil, și să se asigure că rămân actualizate;

91.

subliniază că UE trebuie să pună accentul pe dezvoltarea unei capacități adecvate de a produce în mod sustenabil principii active, materii prime și medicamente, care să reducă dependența de surse externe; susține asigurarea unui nivel mai ridicat de securitate juridică pentru dezvoltatorii de medicamente;

Certificatele suplimentare de protecție

92.

invită Comisia să evalueze valoarea adăugată a certificatului suplimentar de protecție (CSP) pentru a împiedica accesul întârziat la medicamentele generice și a îmbunătăți sustenabilitatea financiară a sistemelor de sănătate;

93.

atrage atenția că există diferențe de la un stat membru la altul în privința validității brevetelor și a CSP-urilor; invită Comisia să revizuiască utilizarea CSP-urilor pe baza progreselor tehnologice și științifice astfel încât medicamentele generice și biosimilare să devină mai competitive în interiorul și în afara Uniunii;

94.

invită Comisia să evalueze impactul pe care o propunere de CSP unitar l-ar avea asupra intrării pe piață a medicamentelor generice și biosimilare și asupra accesului echitabil al pacienților la tratamente și, pe baza unei astfel de evaluări, să propună un CSP unitar, după caz;

95.

subliniază că utilizarea CSP-urilor ar trebui permisă numai în cazuri excepționale și justificate;

Medicamente inovatoare și noi

96.

subliniază că cercetarea și dezvoltarea sunt esențiale pentru dezvoltarea de medicamente, de terapii și de instrumente de diagnosticare inovatoare;

97.

subliniază că terapiile genetice și celulare, medicina personalizată, terapia cu radionuclizi, nanotehnologia, vaccinurile de nouă generație, inclusiv cele derivate din ARNm, e-sănătatea și inițiativa „Cel puțin 1 milion de genomuri” pot aduce beneficii enorme în ceea ce privește prevenirea, diagnosticarea, tratamentul și post-tratamentul tuturor bolilor dacă își dovedesc valoarea adăugată în comparație cu tehnologiile medicale existente; subliniază că aceste noi terapii și tehnologii dețin un potențial transformator pentru pacienți, precum și pentru societăți în general, de exemplu, permițând trecerea de la gestionarea și îngrijirea afecțiunilor cronice la tratamentul unic, contribuind astfel la reducerea costurilor pentru sistemele de sănătate și la consolidarea eficacității, sustenabilității și rezilienței acestora; îndeamnă Comisia să promoveze cunoștințe specializate suficiente, să elaboreze cadre de reglementare adecvate, să orienteze noile modele de afaceri, să asigure în mod constant standarde înalte pentru produse sigure și să desfășoare campanii de informare pentru a sensibiliza publicul și a asigura adoptarea acestor inovații; îndeamnă Comisia să propună resurse adecvate pentru ca EMA să îndeplinească în mod eficient aceste obiective;

98.

recunoaște că medicamentele pentru terapii avansate (MTA) sunt fundamental diferite de produsele farmaceutice tradiționale, întrucât abordează cauzele profunde ale bolii și că durabilitatea lor fundamentală și potențiala natură curativă le-ar putea permite să reprezinte viitorul medicinei; recunoaște că organismele de reglementare, cum ar fi EMA, urmează să revizuiască și să aprobe zeci de MTA în următorii ani, subliniind necesitatea ca, pe lângă planul de acțiune al Comisiei privind MTA, aceasta să stabilească un mediu de reglementare solid, care să faciliteze accesul tuturor pacienților europeni eligibili, și să se bazeze în continuare pe poziția Europei ca actor important în domeniul MTA, pentru ca Europa să rămână competitivă la nivel global în dezvoltarea MTA;

99.

invită Comisia să se asigure că organismele de coordonare existente vor facilita tratamentele transfrontaliere bazate pe MTA și că pacienții din întreaga Europă beneficiază de acces echitabil la terapii inovatoare;

100.

îndeamnă Comisia să colaboreze cu EMA pentru a crea un ghișeu unic cu scopul de a oferi dezvoltatorilor de MTA orientări și un forum de comunicare cu privire la aplicațiile lor;

101.

îndeamnă Comisia și EMA să ia în considerare ciclul de viață complet al tuturor medicamentelor și terapiilor inovatoare, inclusiv al terapiilor genetice și celulare, al medicinei personalizate, al nanotehnologiei și al vaccinurilor de nouă generație și să asigure un cadru adaptat concurenței neprotejate prin brevete în momentul pierderii exclusivității; invită Comisia să stabilească un cadru de reglementare pentru nanomedicamente și medicamente nanosimilare și solicită ca aceste produse să fie aprobate printr-o procedură centralizată obligatorie;

102.

subliniază că preluarea unor tratamente noi și inovatoare, precum și administrarea lor cu succes la pacienți depind de cunoștințele, pregătirea și baza tehnică de care dispune personalul medical; invită Comisia și statele membre să coopereze în continuare prin schimburi de cunoștințe și bune practici cu privire la medicamentele și tratamentele inovatoare emergente, pentru a-și pregăti mai bine profesioniștii din domeniul medical;

Studiile clinice intervenționale

103.

invită Comisia să pună în aplicare pe deplin Regulamentul privind studiile clinice intervenționale (19) pentru a facilita lansarea unor studii clinice intervenționale de mari dimensiuni, efectuate într-un mod armonizat și coordonat la nivelul Uniunii; subliniază că asociațiile de pacienți ar trebui să fie mai implicate în definirea strategiilor de cercetare pentru studiile clinice intervenționale publice și private, pentru a se asigura că acestea răspund nevoilor nesatisfăcute ale pacienților europeni; salută revizuirea legislației farmaceutice pentru a reduce birocrația și a o adapta la produsele de vârf, la progresele științifice și la transformarea tehnologică; sprijină studiile clinice intervenționale centrate mai mult pe pacient, precum și un nou cadru pentru conceperea de studii inovatoare și proiectul-pilot vizând adoptarea unui cadru pentru reutilizarea medicamentelor care nu mai sunt protejate prin brevete; salută lansarea unei platforme de vaccinare pentru monitorizarea eficacității și siguranței vaccinurilor, sprijinită de o rețea de studii clinice la nivelul Uniunii; îndeamnă Comisia să asigure o mai mare transparență a rezultatelor studiilor clinice intervenționale astfel încât societățile farmaceutice să facă schimb de date privind participanții, de rezultate pozitive și negative, de protocoale și de alte documente ale studiului în timp util;

104.

invită Comisia să asigure un dialog continuu între Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor, EMA și dezvoltatorii de vaccinuri cu privire la înființarea și funcționarea platformei pentru vaccinuri, pentru a monitoriza eficacitatea și siguranța lor;

105.

solicită punerea pe deplin în aplicare a reglementărilor privind studiile clinice intervenționale cu scopul de a consolida norme clare și proporționale pentru a garanta securitatea juridică a operatorilor; invită Comisia să îmbunătățească participarea cercetătorilor din sectorul public la studiile clinice intervenționale și să permită ca aceste studii să se desfășoare simultan în mai multe state membre în scopul cercetării pe termen lung;

106.

subliniază că de foarte puține ori studiile clinice intervenționale pentru cercetarea și dezvoltarea medicamentelor se finalizează cu succes și deci în final medicamentele nu sunt aprobate;

Evaluarea tehnologiilor medicale

107.

salută acordul la care au ajuns Parlamentul și Consiliul cu privire la viitorul regulament privind evaluarea tehnologiilor medicale și solicită adoptarea rapidă și punerea în aplicare temeinică a acestuia, astfel încât să se promoveze o mai mare convergență între statele membre în ceea ce privește evaluarea tehnologiilor medicale și să se faciliteze accesul rapid la tratamente inovatoare pentru pacienți;

108.

subliniază că noile tehnologii medicale ar trebui să-și demonstreze valoarea clinică adăugată și raportul cost-eficacitate în comparație cu cele deja disponibile pe piață; subliniază că evaluarea tehnologiilor medicale constituie un instrument de sprijin pentru această analiză dar că, în prezent, această evaluare este foarte fragmentată la nivelul Uniunii, deși poate permite cooperarea în ceea ce privește cerințele privind dovezile clinice și proiectarea studiilor clinice intervenționale și, prin urmare, poate sprijini un proces decizional în timp util și bazat pe dovezi privind accesul pacienților la noile medicamente; reafirmă că Comisia și statele membre pun în aplicare regulamentul cu promptitudine, în conformitate cu termenul convenit;

Cadrul actual de autorizare

109.

îndeamnă Comisia, pe baza experienței dobândite în cadrul autorizării vaccinurilor împotriva COVID-19, să colaboreze cu EMA pentru a studia posibilitatea de a extinde aplicarea analizelor permanente la alte medicamente de urgență și pentru a evalua dacă mecanismele de flexibilitate suplimentare în materie de reglementare ar putea contribui la un sistem de autorizare mai eficient, garantând în același timp un nivel înalt de siguranță, calitate și eficiență;

110.

salută faptul că strategia recunoaște că o mai bună utilizare a ePI va sprijini o mai bună transmitere a informațiilor către pacienți și o disponibilitate mai extinsă a medicamentelor, în special în situații critice;

111.

invită Comisia să colaboreze cu EMA și cu rețeaua europeană de reglementare a medicamentelor, inclusiv cu industria și cu toate părțile interesate relevante, pentru a dezvolta și a pune în aplicare utilizarea ePI pentru toate medicamentele din Uniune în toate limbile statelor membre în care sunt comercializate medicamentele;

112.

invită Comisia să reevalueze sistemul care conduce de la autorizația de introducere pe piață condiționată la autorizația standard de introducere pe piață sau la reînnoirea excepțională a autorizației, pe baza unor datelor clinice solide; invită EMA să efectueze cu rigurozitate evaluarea finală și să se asigure că producătorii respectă cu strictețe toate cerințele pentru fiecare medicament care face obiectul unei autorizații de introducere pe piață condiționate, pentru a garanta eficacitatea și siguranța unui astfel de medicament; solicită ca perioada care precedă evaluarea finală să fie redusă de la cinci la trei ani, dacă aceste măsuri sunt susținute de suficiente date clinice;

113.

încurajează Comisia ca, în cooperare cu EMA, să analizeze modul în care instrumentele stabilite, cum ar fi autorizarea accelerată, dialogul timpuriu, programul PRIME și orientările extinse și programul PRIME pot fi utilizate pentru a pune medicamentele la dispoziția pacienților într-un ritm mai rapid, în special medicamentele care pot trata o amenințare urgentă pentru sănătatea publică sau o nevoie medicală nesatisfăcută; invită Comisia să continue aplicarea programului privind medicamentele prioritare (PRIME) al EMA pentru medicamentele vitale și să includă clasificarea unor medicamente în categoria PRIME (medicamente prioritare) în cadrul legislativ, fără a afecta siguranța pacienților; reamintește că sistemele accelerate nu ar trebui utilizate în mod abuziv în cazul în care lipsesc suficiente dovezi privind autorizarea normală a introducerii pe piață;

114.

invită Comisia, EMA și autoritățile competente să valorifice toate eforturile pragmatice depuse în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19 și, în special, pe cele legate de flexibilitatea reglementărilor, pentru a combate cu eficacitate penuria de medicamente, inclusiv în situații de urgență;

115.

solicită să se monitorizeze pe termen lung medicamentele introduse pe piață, pentru a depista posibilele efecte secundare dăunătoare și pentru a evalua raportul cost/eficacitate terapeutică;

IMM-uri și produse farmaceutice

116.

invită Comisia să creeze un ecosistem de inovare care să faciliteze schimbul de experiență și accesul IMM-urilor și să contribuie la transformarea Uniunii într-un centru mondial de inovare medicală; constată că Comisia ar trebui să identifice noi strategii de asistență pentru a facilita accesul întreprinderilor de dimensiuni mai mici la fondurile pentru inovare; subliniază că barierele birocratice și gradul de complexitate nu permit IMM-urilor și centrelor publice de cercetare să profite pe deplin de programele europene de inovare; subliniază că este necesar să se promoveze accesul la liniile de finanțare pentru a sprijini activitatea noilor startup-uri și IMM-uri, respectând totodată condițiile și criteriile stabilite;

117.

sprijină propunerea Comisiei din Planul de acțiune privind proprietatea intelectuală de a actualiza o serie de instrumente existente și de a le adapta la era digitală;

118.

solicită ca sistemul de proprietate intelectuală să devină mai eficient pentru IMM-uri prin măsuri care să simplifice procedurile de înregistrare a proprietății intelectuale, să îmbunătățească accesul la consilierea strategică în materie de proprietate intelectuală și să faciliteze utilizarea proprietății intelectuale ca pârghie pentru accesul la finanțare, de exemplu prin intermediul serviciului de asistență în materie de drepturi de proprietate intelectuală pentru IMM-uri; semnalează că trebuie să se aloce mai multe resurse la nivelul Uniunii pentru a combate practicile abuzive și neloiale pe piața medicamentelor;

119.

atrage atenția că IMM-urile joacă un rol crucial în lanțul valoric farmaceutic, fiind adesea pioniere și factori ai inovării;

Creșterea rezilienței: prevenirea penuriei de medicamente, lanțuri de aprovizionare sigure, medicamente sustenabile, mecanisme de pregătire și de răspuns în caz de criză

120.

reamintește că autonomia strategică deschisă a Uniunii este legată de disponibilitatea constantă și suficientă a medicamentelor în toate statele membre; reiterează, în acest sens, recomandările formulate în rezoluția sa din 17 septembrie 2020 referitoare la penuria de medicamente; invită Comisia, statele membre și EMA să dezvolte un sistem de alertă timpurie pentru penuria de medicamente, bazat pe o platformă digitală europeană inovatoare, ușor de utilizat, transparentă și centralizată pentru schimbul de informații și date privind penuria de medicamente și axată pe problemele de aprovizionare; consideră că un astfel de sistem ar trebui să fie capabil să determine volumul stocului de medicamente existente și al cererii și să furnizeze date capabile să detecteze, să anticipeze și să prevină penuria de medicamente; invită, de asemenea, Comisia să intensifice colaborarea dintre sectorul public și cel privat și să monitorizeze obligația tuturor părților interesate relevante din domeniul aprovizionării de a furniza din timp informații transparente privind disponibilitatea medicamentelor, cererea de medicamente, activitățile comerciale paralele, interdicțiile la export și denaturările pieței, fără sarcini administrative și de reglementare nejustificate;

121.

invită Comisia să dezvolte un mecanism de garantare a transparenței în lanțurile de producție și aprovizionare în caz de urgență și nu numai; subliniază, în acest sens, importanța de a controla și a combate produsele farmaceutice contrafăcute;

122.

subliniază că sectorul farmaceutic rămâne un pilon industrial important, precum și o forță motrice în ceea ce privește crearea de locuri de muncă; subliniază importanța de a crea locuri de muncă de calitate în Uniune de-a lungul întregului lanț valoric farmaceutic și în domeniul medical, cum ar fi forța de muncă din domeniul sănătății, cu sprijinul instrumentului NextGenerationEU; invită Comisia să propună măsuri pentru a promova ocuparea forței de muncă și formarea de competențe în sectorul farmaceutic și medical în toate statele membre, facilitând echilibrul geografic, păstrarea talentelor și șansele de angajare în întreaga Uniune;

123.

invită Comisia și statele membre să elaboreze strategii inovatoare și coordonate și să intensifice schimburile de bune practici privind gestionarea stocurilor; consideră că EMA este organismul cel mai potrivit pentru a fi desemnat ca autoritate de reglementare responsabilă cu prevenirea penuriei de medicamente la nivelul Uniunii Europene în timpul crizelor, dar și în situații de normalitate;

124.

invită Comisia să extindă în continuare mandatul EMA pentru a-i permite să monitorizeze penuria de medicamente chiar și în afara crizelor sanitare și să se asigure că dispune de resursele necesare;

125.

își reiterează apelul adresat Comisiei și statelor membre de a se asigura că titularii autorizațiilor de introducere pe piață și distribuitorii angro respectă cerințele Directivei 2001/83/CE pentru a asigura aprovizionarea adecvată și continuă cu medicamente, precum și de a respecta obligațiile de notificare în cazul întreruperii temporare sau permanente a aprovizionării și de a preciza mai bine aceste obligații pentru a se asigura că titularii autorizațiilor de introducere pe piață raportează penuria de medicamente în termenele stabilite; subliniază necesitatea de a aplica sancțiuni disuasive și proporționale în cazul nerespectării acestor obligații legale în conformitate cu cadrul legislativ existent;

126.

insistă că obligația de serviciu public, astfel cum este stabilită la articolul 81 din Directiva 2001/83/CE, nu este suficientă pentru a se asigura că Uniunea Europeană în ansamblu este aprovizionată suficient; invită Comisia să pună în aplicare recomandările Grupului de coordonare privind deficitele de medicamente și siguranța acestora, pentru a preveni și a atenua întreruperile aprovizionării în timpul pandemiei și după aceasta;

127.

reamintește că cauzele profunde ale penuriei de medicamente ar trebui tratate și soluționate de urgență, ținând seama de legăturile dintre lanțul de aprovizionare și provocările legate de producție;

128.

invită Comisia să se asigure, prin urmare, că revizuirea legislației farmaceutice generale se bazează pe o bună înțelegere a cauzelor fundamentale ale penuriei de medicamente; evidențiază că industria farmaceutică a Uniunii trebuie să dispună de un lanț de aprovizionare diversificat și de un plan de atenuare a riscurilor de penurie de medicamente, pentru a putea face față eventualelor vulnerabilități și riscuri cu care s-ar putea confrunta lanțul de aprovizionare; subliniază totuși că politicile sistemice sustenabile trebuie puse în aplicare înainte de a recurge la cerințe disproporționate în materie de reglementare, obligații de aprovizionare, sancțiuni sau stocuri prost concepute care fragmentează piața unică ori amenință sustenabilitatea economică a produselor, ceea ce poate duce la deficite suplimentare;

129.

consideră că este important ca piața unică a medicamentelor să fie protejată iar Comisia să evite și să soluționeze eventualele restricții nejustificate la import și export care pot face rău pieței unice și pot reduce accesibilitatea; invită Comisia să evalueze, iar dacă este necesar să se ocupe de efectele comerțului paralel în ceea ce privește penuria de medicamente din statele membre și să soluționeze problemele în mod adecvat, luând măsurile necesare pentru a se asigura că medicamentele ajung la toți pacienții din Uniune în timp util;

130.

invită Comisia să recurgă la toate mijloacele de care dispune pentru a preveni intrarea pe piață a medicamentelor contrafăcute, deoarece acestea sunt adesea de proastă calitate și periculoase pentru sănătate, având un impact economic major;

131.

observă că statele membre au nevoie de asistență tehnică pentru a implementa în mod corespunzător Sistemul european de verificare a medicamentelor;

132.

salută faptul că Comisia va continua să monitorizeze fuziunile dintre companiile farmaceutice pentru a evita denaturarea concurenței;

133.

solicită Comisiei să analizeze posibilitatea de a crea o rezervă strategică europeană pentru medicamentele vitale cu risc ridicat de penurie, după modelul mecanismului rescEU, pentru a atenua deficitele recurente;

134.

reamintește că penuria de medicamente are un impact direct asupra sănătății și siguranței pacienților și asupra continuării tratamentului acestora, în special pentru populațiile vulnerabile, cum ar fi copiii, persoanele în vârstă, femeile însărcinate, persoanele cu dizabilități, pacienții cu boli cronice sau cancer, precum și persoanele din secțiile de terapie intensivă;

135.

invită Comisia să elaboreze o definiție armonizată a „penuriei” și să standardizeze cerințele de raportare în toate statele membre, pentru a permite o cooperare mai strânsă și un schimb de date îmbunătățit în întreaga Europă;

Spațiul european al datelor privind sănătatea, datele privind sănătatea și RGPD

136.

salută inițiativa de a construi o infrastructură digitală interoperabilă pentru spațiul european al datelor privind sănătatea, care va reuni date reale, pentru a valorifica întregul potențial al datelor reale și accesul la terapiile rare și pentru a asigura un acces echitabil, transparent și nediscriminatoriu la date în întreaga Europă; subliniază că aplicarea și respectarea consecventă a Regulamentului general privind protecția datelor (20) (RGPD) în toate statele membre ale UE reprezintă fundamentul unor astfel de inițiative;

137.

invită Comisia să colaboreze cu statele membre pentru a asigura aplicarea deplină și armonizată a RGPD în ceea ce privește desfășurarea cercetărilor clinice în întreaga Uniune;

138.

subliniază că este necesar să se promoveze utilizarea datelor medicale în deplină conformitate cu RGPD; consideră, de asemenea, că este extrem de important să se permită și să se promoveze încrederea și inovarea datelor în sănătatea digitală, ceea ce va fi posibil prin educație și consolidarea capacităților pentru autoritățile de reglementare, industrie și pacienți;

139.

subliniază că este necesar să se promoveze atât utilizarea primară, cât și utilizarea secundară a datelor agregate privind sănătatea și, în acest sens, este nevoie de a defini mai clar utilizarea datelor secundare în raport cu colectarea datelor primare;

140.

subliniază că, având în vedere natura sensibilă a datelor privind sănătatea, Comisia și toate agențiile Uniunii din domeniu ar trebui să protejeze și să garanteze respectarea, în cadrul operațiunilor lor de prelucrare, a principiilor legalității, echității, transparenței, limitării scopului, reducerii la minimum a datelor, exactității, limitării legate de stocare, integrității și confidențialității privind protecția datelor. evidențiază, de asemenea, că statele membre și organismele Uniunii ar trebui să respecte cu strictețe principiile de protecție a datelor prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2018/1725 (21), stabilind totodată măsuri tehnice și organizatorice de securitate adecvate, în conformitate cu articolul 33 din regulamentul menționat.

141.

reamintește rolul esențial pe care îl pot juca noile tehnologii, digitalizarea și AI în a le permite cercetătorilor din laboratoarele europene să lucreze în rețea și să își împărtășească obiectivele și rezultatele, respectând totodată pe deplin cadrul european de protecție a datelor; invită Comisia să sprijine măsurile care încurajează știința deschisă, pentru a accelera schimbul de date și de rezultate ale cercetărilor în cadrul comunității științifice din Europa și din afară;

142.

subliniază nevoia de a dezvolta rețele agregate europene de date care să vizeze să contribuie la optimizarea cercetării, a dezvoltării și a furnizării de asistență medicală; subliniază importanța schimbului de date și a accesibilității datelor în implementarea întregului potențial al IA în domeniul asistenței medicale, stabilind totodată cerințe etice solide și norme clare privind răspunderea; refuză comercializarea acestor date și observă că este nevoie de urgență să se ia măsuri împotriva vânzării lor, printre altele, industriei farmaceutice, societăților de asigurări de sănătate, societăților din domeniul tehnologiei și angajatorilor;

143.

consideră că interconectarea și interoperabilitatea infrastructurilor de calcul de înaltă performanță cu spațiul european al datelor medicale ar asigura disponibilitatea unor seturi mari de date medicale de înaltă calitate, care sunt extrem de importante pentru cercetare și pentru tratamentul patologiilor, în special cel al bolilor rare și al afecțiunilor pediatrice;

144.

sprijină adaptarea cadrelor existente pentru acceptabilitatea în procesul decizional și adoptarea tehnologiilor de IA pentru a oferi o cale prin care IA poate fi dezvoltată, adoptată și implementată în sistemele de sănătate prin incluziune, capacitate și încredere;

Dialogul structurat cu părțile interesate

145.

recunoaște multiplii factori determinanți ai penuriei și, astfel, importanța de a asigura implicarea producătorilor și a altor părți interesate din lanțul de aprovizionare pentru a preveni și a gestiona penuria de medicamente;

146.

sprijină Comisia în eforturile sale de a purta un dialog structurat cu actorii relevanți din lanțul valoric farmaceutic, cu autoritățile publice, cu organizațiile neguvernamentale ale pacienților și din domeniul sănătății, cu profesioniștii din domeniul sănătății, inclusiv cu farmaciștii, și cu comunitatea de cercetare, acesta fiind unul din instrumentele pentru a combate cauzele profunde ale penuriei de medicamente și a punctelor slabe ale lanțului global de producție și aprovizionare cu medicamente esențiale, materii prime farmaceutice, produse intermediare și ingrediente farmaceutice active, precum și de a identifica oportunitățile de inovare; invită Comisia să asigure reprezentarea echilibrată a părților interesate;

147.

îndeamnă Comisia, statele membre și părțile interesate să elaboreze cât mai curând și pe baza acestui dialog structurat, o foaie de parcurs clară și ambițioasă în materie de politici, pentru a securiza și a moderniza capacitățile actuale de producție de medicamente, tehnologii și ingrediente farmaceutice active în Europa;

148.

consideră că, pe lângă dialogul structurat privind lanțul de producție și de aprovizionare, este necesar și un forum farmaceutic politic mai extins, la nivel înalt, care să reunească factorii de decizie, autoritățile de reglementare, contribuabilii, organizațiile pacienților, reprezentanții industriei și alte părți interesate relevante din lanțul de aprovizionare din domeniul medical, pentru a împărtăși lecțiile învățate în urma situației de urgență provocate de pandemia de COVID-19 și a stabili un cadru de politici concret cu scopul de a preveni penuriile pe termen lung, de a permite accesul pacienților la medicamente, de a reduce întârzierile și de a asigura competitivitatea și inovarea;

149.

subliniază rolul important al farmaciilor locale și recunoaște contribuția lor valoroasă în timpul pandemiei, furnizând în mod constant servicii esențiale și de calitate; subliniază că farmaciștii sunt o sursă de informare independentă, de încredere și fiabilă; propune ca farmaciștii să joace un rol mai activ în activitățile de farmacovigilență, pentru a evalua și a monitoriza eficacitatea medicamentelor, și invită statele membre să îi includă în programele lor de sănătate, de îngrijire și de cercetare; solicită ca farmaciile din mediul rural, care contribuie la menținerea populației în teritoriu și asigură bunăstarea cetățenilor, să beneficieze de o mai mare recunoaștere;

Medicamente sustenabile și ecologice

150.

subliniază că este necesar ca industria farmaceutică să fie ecologică și neutră din punct de vedere climatic pe parcursul ciclurilor de viață ale medicamentelor, asigurând totodată accesul la tratamente farmaceutice sigure și eficace pentru pacienți; invită Comisia să intensifice inspecțiile și auditurile de-a lungul întregului lanț de producție, în special în afara Uniunii; îndeamnă Comisia să asigure standarde de calitate în materie de durabilitatea mediului pentru substanțele farmaceutice active importate din țări din afara Uniunii; invită Comisia să soluționeze problema deșeurilor farmaceutice menajere, prin măsuri de reducere a ambalajelor și a dimensiunilor recipientelor pentru a se asigura că acestea nu sunt mai mari decât este necesar, asigurând în același timp o manipulare convenabilă și în condiții de siguranță pentru pacienții sau consumatorii cu mobilitate limitată, și să adapteze prescripțiile medicale la nevoile terapeutice reale; încurajează Comisia să analizeze posibilitatea de a recurge la prospecte electronice ca măsură complementară instrumentelor actuale de informare pe suport de hârtie, pentru a reduce utilizarea hârtiei în ambalaje, menținând în același timp accesul egal la informațiile importante; recunoaște măsurile luate deja de industria farmaceutică, cum ar fi, de exemplu, inițiativa Eco-Pharmaco-Stewardship;

151.

consideră că Pactul verde european reprezintă o oportunitate majoră de a încuraja producătorii de medicamente să participe la planul de redresare ecologică printr-o activitate de producție care respectă standardele de mediu și ecologice;

152.

subliniază că deșeurile farmaceutice ar trebui tratate în conformitate cu obiectivele și finalitatea economiei circulare; consideră că industria farmaceutică ar trebui să aibă aceleași cerințe și standarde pentru ambalaje și gestionarea deșeurilor ca alte sectoare; invită Comisia să creeze un cadru uniform pentru ambalaje care să țină seama de ușurința în utilizare și de caracteristicile industriei;

153.

invită Comisia să elaboreze orientări clare cu privire la rolul politicii în materie de achiziții publice în promovarea unor produse farmaceutice mai ecologice;

154.

invită Comisia să răspundă solicitărilor adresate de Parlament în rezoluția sa din 17 septembrie 2020 referitoare la o abordare strategică privind impactul substanțelor farmaceutice asupra mediului (22), în special să revizuiască legislația farmaceutică pentru a consolida cerințele legate de evaluarea riscurilor pentru mediu și condițiile de aprobare și utilizare pentru medicamente, cu condiția ca autorizațiile de introducere pe piață să nu fie întârziate sau refuzate doar din cauza impactului negativ asupra mediului; invită, de asemenea, Comisia să accelereze procedura de recuperare pentru evaluarea riscurilor asupra mediului în cazul medicamentelor de uz uman autorizate înainte de 2006, acolo unde acestea nu sunt disponibile;

155.

reamintește că informațiile precum impactul produselor farmaceutice asupra apei, comportamentul lor în mediu și degradabilitatea joacă un rol esențial în gestionarea riscurilor și ar trebui să fie transparente și puse la dispoziția tuturor părților interesate din domeniu; salută eforturile Comisiei de a răspunde problemei substanțelor farmaceutice în mediul înconjurător; subliniază necesitatea de a continua și de a intensifica aceste eforturi, în special în ceea ce privește investițiile în tehnologiile care furnizează soluții mai eficiente pentru îndepărtarea produselor farmaceutice din apele uzate, evaluarea impactului medicamentelor de uz veterinar asupra mediului, dezvoltarea unei monitorizări permanente și schimbul de date referitoare la eventualele surse considerabile ale acestui tip de poluare;

156.

insistă că strategia farmaceutică pentru Europa ar trebui să ia în considerare obiectivele Planului de acțiune privind reducerea la zero a poluării apei, aerului și solului;

157.

sprijină punerea în aplicare a principiului „poluatorul plătește” cu scopul de a crește responsabilitatea industriei farmaceutice pentru poluarea pe care o poate genera;

158.

invită statele membre și Comisia să sprijine cercetarea, dezvoltarea și inovarea în domeniul produselor farmaceutice care să fie la fel de eficiente pentru pacienți și, în mod intrinsec, mai puțin dăunătoare pentru mediu;

159.

subliniază că este important să se investească în găsirea de noi metodologii alternative, altele decât animalele, pentru dezvoltarea medicamentelor, fără a reduce nivelul de protecție a sănătății umane și fără a aduce atingere inovării în domeniul produselor farmaceutice;

Uniunea Europeană este lider mondial în domeniul asistenței medicale

160.

invită Comisia să faciliteze în continuare accesul la piețele mondiale pentru industria farmaceutică a Uniunii, inclusiv pentru IMM-uri, prin intermediul unor condiții de concurență echitabile și al unui cadru de reglementare solid și clar care să promoveze cele mai înalte standarde de calitate și siguranță la nivel internațional și să înlesnească acordurile comerciale ce pun în valoare competitivitatea bazată pe inovare, cu scopul de a transforma sectorul farmaceutic într-un pilon strategic al Uniunii; invită Comisia să se asigure că acordurile comerciale contribuie la îmbunătățirea accesului la medicamente sigure, eficiente și la prețuri accesibile în Uniune și în țările terțe; subliniază că este important să se elimine obstacolele din calea comerțului și barierele netarifare în țările terțe și să se asigure accesul echitabil la piețele internaționale pentru companiile care își desfășoară activitatea în Uniune;

161.

invită Comisia să faciliteze acordurile dintre EMA și agențiile de reglementare din afara Uniunii privind prevenirea situațiilor de urgență și coordonarea reacțiilor la acestea, cu respectarea deplină a celor mai înalte standarde ale Uniunii de protecție a datelor cu caracter personal; încurajează Comisia să colaboreze cu membrii Organizației Mondiale a Comerțului pentru a facilita comerțul cu produse de sănătate, pentru a spori reziliența lanțurilor de aprovizionare mondiale printr-un acces stabil la materii prime și pentru a contribui la un răspuns eficace în cazul unei urgențe sanitare;

162.

își reafirmă angajamentul de a continua să colaboreze cu Comisia și cu Organizația Mondială a Sănătății cu obiectivul de a standardiza cadre de reglementare sigure, eficiente și durabile pentru medicamente, precum și de a îmbunătăți accesul la medicamente și accesibilitatea lor ca preț la nivel mondial;

Brevetele și Acordul TRIPS

163.

observă că protecția prin brevete reprezintă un stimulent esențial, care determină întreprinderile să investească în inovare și să producă medicamente noi; observă, totodată, că efectul de excludere al brevetelor poate duce la limitarea ofertei pe piață și la reducerea accesului la medicamente și la produse farmaceutice; subliniază că trebuie găsit un echilibru între încurajarea inovării prin intermediul efectului de excludere al brevetelor și asigurarea accesului la medicamente și protejarea sănătății publice; reamintește că o întreprindere care comercializează un medicament poate beneficia de exclusivitatea datelor pe o perioadă de opt ani de la prima autorizație de introducere pe piață, în conformitate cu articolul 14 alineatul (11) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004; invită Comisia să propună o revizuire a regulamentului menționat pentru a prevedea posibilitatea de a autoriza temporar acordarea de licențe obligatorii în cazul unei crize sanitare, astfel încât să se permită producția de versiuni generice ale unor medicamente vitale; reamintește că acesta este unul dintre mecanismele de flexibilitate în interesul sănătății publice din domeniul protecției prin brevet care sunt incluse deja în Acordul TRIPS al OMC, după cum s-a reiterat ulterior prin Declarația de la Doha din 2001; invită Comisia să se asigure că punerea în aplicare a acordurilor de liber schimb ale Uniunii nu afectează posibilitatea de a invoca mecanismele de flexibilitate prevăzute în Acordul TRIPS, precum și să pună la dispoziția statelor membre orientări menite să încurajeze acordarea de licențe voluntare în detrimentul acordării imediate de licențe obligatorii; subliniază că acordurile de liber schimb ale Uniunii nu ar trebui să se axeze exclusiv pe aplicarea standardelor de proprietate intelectuală în țările terțe, ci ar trebui să ia în considerare impactul asupra medicamentelor generice și biosimilare în Uniune și în țările terțe, precum și să asigure coordonarea standardelor de reglementare;

o o

164.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 263, 25.7.2018, p. 4.

(2) JO C 433, 23.12.2019, p. 153.

(3) JO C 270, 7.7.2021, p. 2.

(4) Texte adoptate, P9_TA(2020)0205.

(5) Texte adoptate, P9_TA(2020)0228.

(6) Texte adoptate, P9_TA(2020)0226.

(7) JO L 18, 22.1.2000, p. 1.

(8) JO L 311, 28.11.2001, p. 67.

(9) JO L 136, 30.4.2004, p. 1.

(10) JO L 378, 27.12.2006, p. 1.

(11) JO L 276, 20.10.2010, p. 33.

(12) JO L 158, 27.5.2014, p. 1.

(13) JO L 153, 11.6.2019, p. 1.

(14) JO L 107, 26.3.2021, p. 1.

(15) JO L 170, 12.5.2021, p. 1.

(16) Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 11 noiembrie 2020 privind consolidarea rolului Agenției Europene pentru Medicamente în ceea ce privește pregătirea pentru situații de criză în domeniul medicamentelor și al dispozitivelor medicale și gestionarea acestora (COM(2020)0725); propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 11 noiembrie 2020 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 851/2004 de creare a unui Centru European de prevenire și control al bolilor (COM(2020)0726); propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului 11 noiembrie 2020 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și de abrogare a Deciziei nr. 1082/2013/UE (COM(2020)0727).

(17) JO C 450, 28.12.2020, p. 1.

(18) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).

(19) Regulamentul (UE) nr. 536/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind studiile clinice intervenționale cu medicamente de uz uman și de abrogare a Directivei 2001/20/CE (JO L 158, 27.5.2014, p. 1).

(20) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(21) Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).

(22) JO C 385, 22.9.2021, p. 59.

8.6.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/69

P9_TA(2021)0472

Politicile și legislația privind migrația legală

Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la politicile și legislația privind migrația legală (2020/2255(INL))

(2022/C 224/06)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—	având în vedere articolul 79 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 45,

—	având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, în special principiile 5, 10, 12 și 16,

—	având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special articolul 2 din Protocolul 4,

—	având în vedere acquis-ul Uniunii în domeniul migrației legale elaborat în perioada 2003-2021, care reglementează condițiile de intrare și de ședere și drepturile resortisanților țărilor terțe care lucrează în UE, și care cuprinde:

—	Directiva (UE) 2021/1883 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2021 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate și de abrogare a Directivei 2009/50/CE a Consiliului (1),

—

Directiva (UE) 2016/801 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de voluntariat, programe de schimb de elevi sau proiecte educaționale și muncă au pair (2),

—	Directiva 2014/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în scopul ocupării unui loc de muncă în calitate de lucrători sezonieri (3),

—	Directiva 2014/66/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în contextul unui transfer în cadrul aceleiași companii (4),

—

Directiva 2011/98/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții țărilor terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru (5),

—	Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală (6),

—	Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (7),

—	Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (8),

—

având în vedere Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (9),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/589 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2016 privind o rețea europeană de servicii de ocupare a forței de muncă (EURES), accesul lucrătorilor la servicii de mobilitate și integrarea mai bună a piețelor forței de muncă și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 492/2011 și (UE) nr. 1296/2013 (10),

—

având în Regulamentul (UE) 2019/1149 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 de instituire a unei Autorități Europene a Muncii, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004, a Regulamentului (UE) nr. 492/2011 și a Regulamentului (UE) 2016/589 și de abrogare a Deciziei (UE) 2016/344 (11),

—	având în vedere concluziile Consiliului European din 24 iunie 2021 privind COVID-19 și migrația, în special nr. 12,

—	având în vedere Fondul fiduciar de urgență pentru Africa al UE,

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 29 martie 2019 intitulat „Verificarea adecvării legislației UE privind migrația legală” („Verificarea adecvării”),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 13 mai 2015, intitulată „O Agendă europeană privind migrația”,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 24 noiembrie 2020, intitulată „Plan de acțiune privind integrarea și incluziunea pentru perioada 2021-2027”,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 6 aprilie 2016, intitulată „Posibilități de reformare a sistemului european comun de azil și de îmbunătățire a căilor legale de migrație”,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2018, intitulată „Îmbunătățirea căilor sigure și legale către Europa: o parte indispensabilă a unei politici echilibrate și globale privind migrația”,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 septembrie 2020 privind un nou pact privind migrația și azilul,

—	având în vedere planul de acțiune și declarația politică adoptate în cadrul reuniunii la nivel înalt dintre UE și Africa pe tema migrației, desfășurată la Valetta între 11 și 12 noiembrie 2015, în special părțile acestora tratând probleme de migrație și mobilitate,

—	având în vedere comunicatul de presă al Comisiei din 11 iunie 2021 intitulat „Parteneriate pentru talente: Comisia lansează o nouă inițiativă pentru a diminua deficitul de personal calificat din UE și pentru a îmbunătăți cooperarea în materie de migrație cu țările partenere”,

—

având în vedere studiul Centrului Comun de Cercetare al Comisiei din 23 aprilie 2020, intitulat „Lucrătorii esențiali imigranți: contribuția lor la reacția Europei la pandemia de COVID-19” și raportul său tehnic din 19 mai 2020, intitulat „O forță de muncă vulnerabilă: lucrătorii migranți în timpul pandemiei de COVID-19”,

—	având în vedere rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE (12),

—	având în vedere rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la protecția europeană a lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri în contextul crizei provocate de COVID-19 (13),

—	având în vedere rezoluția sa din 20 mai 2021 referitoare la noi căi de migrație legală a forței de muncă, bazată pe un raport din proprie inițiativă al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (14),

—	având în vedere studiul Departamentului tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale al Direcției Generale Politici Interne din septembrie 2015, intitulat „Explorarea unor noi căi legislative pentru migrația forței de muncă către Uniunea Europeană”,

—	având în vedere studiul Departamentului tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale al Direcției Generale Politici Interne din octombrie 2015, intitulat „Cooperarea UE cu țările terțe în domeniul migrației”,

—	având în vedere studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European din martie 2019 intitulat „Costul non-Europei în domeniul migrației legale”,

—	având în vedere studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European din septembrie 2021 intitulat „Politica și legislația privind migrația legală – evaluarea valorii adăugate europene”,

—	având în vedere studiile Rețelei europene de migrație,

—	având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, în special articolul 13,

—	având în vedere Pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine din 19 decembrie 2018,

—	având în vedere standardele internaționale de muncă privind migrația forței de muncă adoptate de Conferința Internațională a Muncii a Organizației Internaționale a Muncii,

—	având în vedere Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 18 decembrie 1990,

—	având în vedere studiile privind migrația legală ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică,

—	având în vedere activitatea și rapoartele Raportorului Special al ONU privind drepturile omului în cazul migranților,

—

având în vedere studiul Centrului pentru Dezvoltare Mondială din 15 iulie 2019, intitulat „Maximising the Shared Benefits of Legal Migration Pathways: Lessons from Germany’s Skills Partnerships” (Maximizarea avantajelor comune ale căilor legale de migrație: concluzii în urma parteneriatelor pentru competențe ale Germaniei),

—	având în vedere raportul Organizației Internaționale pentru Migrație din octombrie 2020 intitulat „Africa Migration Report: Challenging the narrative” (Raport privind migrația din Africa: punerea în discuție a perspectivei actuale),

—	având în vedere studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European din august 2021, intitulat „Noul pact al Comisiei Europene privind migrația și azilul – evaluare orizontală alternativă de impact”,

—	având în vedere articolele 47 și 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere avizul Comisiei pentru dezvoltare,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0314/2021),

A.	întrucât o aplicare adecvată a legislației în vigoare privind migrația forței de muncă este la fel de importantă ca și propunerea unor noi legi;

întrucât articolul 79 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că „Uniunea dezvoltă o politică comună de imigrare, al cărei scop este de a asigura, în toate etapele, gestionarea eficientă a fluxurilor de migrare, tratamentul echitabil al resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în statele membre, precum și prevenirea imigrării ilegale și a traficului de persoane și combaterea susținută a acestora”;

C.	întrucât UE este unul dintre principalii investitori în dezvoltarea capitalului uman în țările învecinate;

întrucât crearea unor căi legale adiționale la nivelul Uniunii ar putea oferi statelor sale membre un instrument pentru a face față în mod adecvat provocărilor demografice din viitorul apropiat, pentru a răspunde cererii de pe piața muncii care nu poate fi satisfăcută prin forța de muncă națională și pentru a îmbunătăți corelarea competențelor pe piețele muncii;

E.	întrucât, în 2020, 23 de milioane de resortisanți ai țărilor terțe își aveau reședința legală în statele membre ale UE, reprezentând aproximativ 5,1 % din populația totală a Uniunii (15);

întrucât rata scăzută de eliberare a permiselor de ședere pe termen lung arată că ar trebui poate crescută atractivitatea lor, ceea ce s-ar putea realiza printr-o revizuire a Directivei 2003/109/CE, care să clarifice avantajele deținerii unui permis de ședere pe termen lung în UE și să apropie sistemele legislative naționale;

G.	întrucât, potrivit Raportului Comisiei din privind impactul schimbărilor demografice, adoptat la 17 iunie 2020 (16), vârsta mediană a populației Uniunii este acum de 44 de ani, crește de mai mulți ani și va continua să crească în același ritm timp de încă două decenii;

H.	întrucât aceasta înseamnă că, pe termen lung, UE se va confrunta cu situația în care o proporție din ce în ce mai mare a populației va fi formată din cetățeni de 65 de ani sau peste, în timp ce, în aceeași perioadă, se estimează că ponderea populației în vârstă de muncă va scădea;

întrucât, în aceeași verificare a adecvării, s-a afirmat clar că normele actuale ale UE privind migrația legală au avut un impact limitat în ceea ce privește atragerea competențelor și talentelor necesare pentru piața muncii și economia Uniunii, precum și că actualul cadru juridic este „fragmentat și prezintă o serie de lacune, precum și probleme de aplicare”;

J.	întrucât principalele constatări în urma verificării adecvării de către Comisie referitoare la migrația legală au evidențiat faptul că, pentru a face față fluxurilor migratorii, eficiența politicilor în materie de migrație legală este esențială;

K.	întrucât Comisara Ylva Johansson a declarat, cu ocazia lansării parteneriatelor pentru atragerea talentelor din 11 iunie 2021, că obiectivul strategic al Comisiei este de a înlocui migrația clandestină cu căi legale (17);

întrucât măsurile legate de vize pot reprezenta un stimulent în cadrul dialogului cu țări terțe; întrucât UE a revizuit recent Codul vizelor (18) și a depus mai multe eforturi pentru facilitarea eliberării vizelor pentru țările terțe, ca parte a unei abordări cuprinzătoare a politicii în domeniul migrației, prezentată în noul Pact privind migrația și azilul; întrucât intensificarea cooperării și a schimbului de informații pot contribui la detectarea abuzurilor în materie de vize;

M.	întrucât cadrele de parteneriat între statele membre ale UE și țările terțe pot fi un instrument esențial pentru accelerarea recunoașterii reciproce a competențelor și calificărilor lucrătorilor migranți legali;

întrucât mai multe state membre ale UE au încheiat deja parteneriate reușite cu țări terțe pentru a crea o cale legală pentru migrația forței de muncă, precum și pentru a răspunde cererii de pe piața forței de muncă la o scară mai mică, prin proiecte-pilot; întrucât parteneriatele pentru talente ar trebui să se bazeze pe învățămintele pozitive desprinse din aceste proiecte;

O.	întrucât, împreună cu partenerii sociali și economici, Parteneriatul european reînnoit pentru integrare vizează extinderea viitoarei cooperări la domeniul migrației forței de muncă;

întrucât, potrivit unui studiu al Comitetului Economic și Social European din 2018, necorelarea competențelor pe piețele forței de muncă din statele membre ale UE s-a dovedit a fi foarte costisitoare pentru Uniunea Europeană, determinând pierderea a peste 2 % din productivitate pe an (19); întrucât în studiu se afirmă că necorelarea există la toate nivelurile de competențe – de la bucătari și șoferii de camioane până la medici și profesori; întrucât studiul arată că sistemele legislative actuale sunt insuficiente pentru a garanta că Uniunea rămâne economic competitivă pe termen scurt, mediu și lung, precum și pentru a satisface cerințele piețelor forței de muncă din statele membre;

Q.	întrucât, în 2017, aproximativ 3,1 milioane de resortisanți ai țărilor terțe dețineau un permis de ședere pe termen lung în UE și 7,1 milioane de dețineau un permis național de ședere pe termen lung (20);

întrucât Directiva 2011/98/UE are două obiective principale: facilitarea procedurilor de cerere a unui permis de muncă și de ședere combinat și egalitatea de tratament; întrucât evaluarea directivei în cadrul verificării adecvării și raportul de punere în aplicare au identificat o serie de deficiențe în ceea ce privește realizarea acestor obiective; întrucât, pentru a remedia aceste deficiențe, în noul său Pact privind migrația și azilul, Comisia a anunțat o serie de noi inițiative, printre care o revizuire a directivei respective;

întrucât evoluțiile tehnicii au transformat modul în care funcționează lumea și au determinat mulți angajați și lucrători independenți din Uniune să lucreze de la distanță; întrucât lucrătorii la distanță sunt blocați într-o zonă juridică neclară, deoarece nu pot solicita un permis de muncă tradițional într-un stat membru (21);

T.	întrucât o serie de state membre au lansat noi „vize digitale pentru nomazi”, pentru a facilita șederea lucrătorilor la distanță și a persoanelor care desfășoară o activitate independentă la distanță (22);

U.	întrucât Uniunea Europeană este în curs de redresare economică după pandemie; întrucât îmbunătățirea sistemelor legislative pentru migrația legală a forței de muncă reprezintă un factor decisiv pentru redresarea economică a Uniunii;

întrucât, potrivit studiului Centrului Comun de Cercetare al Comisiei din 23 aprilie 2020, intitulat „Lucrătorii esențiali imigranți: contribuția lor la răspunsul Europei la pandemia de COVID-19”, în medie 13 % dintre lucrătorii esențiali pentru societate din Uniune sunt imigranți, ceea ce arată că au avut un rol decisiv în ceea ce privește capacitatea UE de a face față pandemiei;

întrucât legătura directă dintre dreptul de ședere al resortisanților țărilor terțe în situație de ședere legală și angajatorii lor îi expune riscului de exploatare prin muncă; întrucât au existat solicitări de a elimina treptat aceste permise și de a permite în schimb resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală să-și schimbe angajatorul fără a-și pierde permisul de muncă (23);

întrucât Directiva 2009/52/CE prevede sancțiuni și măsuri care pot fi aplicate angajatorilor care exploatează lucrători din țările terțe aflați în situație de ședere ilegală; întrucât și resortisanții țărilor terțe care au intrat legal în UE pot fi exploatați, de aceea ar trebui să beneficieze de același nivel de protecție;

întrucât Autoritatea Europeană a Muncii și-a consolidat capacitatea operațională transfrontalieră de a asista și întări inspectoratele și autoritățile naționale de muncă, precum și partenerii sociali, pentru a promova mobilitatea echitabilă a forței de muncă și a combate frauda și abuzurile transfrontaliere;

consideră că, pentru a face față viitoarelor provocări demografice din statele membre având în vedere că datele arată că ponderea populației cu vârsta de 65 de ani sau peste va fi de aproximativ o treime din populația Uniunii până în 2050 (24), ceea ce va determina un deficit mare de forță de muncă la toate nivelurile de calificare (25) – Uniunea trebuie să instituie noi căi de migrație legală a forței de muncă, ținând seama și de faptul că piețele forței de muncă din statele membre sunt diferite și se confruntă cu tipuri diferite de penurii și provocări în materie de forță de muncă; consideră că astfel de noi căi se vor dovedi necesare pentru creșterea competitivității economice a Uniunii și a influenței sale globale ca vector al democrației, statului de drept, drepturilor omului și liberului schimb de bunuri și servicii, precum și ca lider în lupta împotriva schimbărilor climatice; observă că aceste noi căi ar trebui să asigure condiții de muncă decente și să reducă exploatarea lucrătorilor din țările terțe; remarcă, de asemenea, că, conform estimărilor, dacă se reduc obstacolele din calea migrației legale a forței de muncă și se diminuează discriminarea pe piața muncii a lucrătorilor din țările terțe, în Uniune ar putea fi realizate câștiguri pe termen lung pentru PIB de 74 de miliarde EUR pe an (26); este preocupat de faptul că barierele majore din calea migrației legale a forței de muncă determină o atractivitate mai scăzută a Uniunii în concurența globală a lucrătorilor de toate nivelurile de calificare; subliniază că introducerea unor noi canale legale care să permită migranților să intre în Uniune pentru a munci ar putea genera câștiguri pentru PIB de până la 37,6 miliarde EUR pe an (27);

solicită Comisiei să prezinte, până la 31 ianuarie 2022, în temeiul articolului 79 alineatul (2), în special literele (a) și (b), din TFUE, o propunere de act care să funcționeze ca pachet de propuneri pentru a facilita, a armoniza și a promova intrarea și mobilitatea în Uniune a resortisanților țărilor terțe care migrează legal și solicită un loc de muncă sau care au deja un permis de muncă, pentru că aceasta va servi, aliniind dispozițiile directivelor existente privind migrația legală, la a reduce birocrația, a consolida armonizarea, a promova drepturile fundamentale, cum ar fi egalitatea de tratament și a preveni exploatarea prin muncă, urmând recomandările din anexa la acest raport; observă că un astfel de nou act, care sprijină migrația legală a forței de muncă din țări terțe și un grad mai mare de mobilitate, rămâne unul dintre principalele răspunsuri la actualele discrepanțe dintre cererea și oferta de forță de muncă;

consideră că crearea unei rezerve de talente la nivelul Uniunii pentru resortisanții țărilor terțe care doresc să solicite un loc de muncă în vederea migrării legale către un stat membru, precum și pentru ca angajatorii cu sediul în Uniune să caute potențiali angajați în țări terțe, ar fi un instrument esențial pentru atingerea scopului actului propus și invită Comisia să includă crearea unei astfel de rezerve de talente în propunerea sa; propune Comisiei să includă, în cadrul rezervei de talente, o rețea la distanță a Uniunii care să le permită resortisanților țărilor terțe să lucreze de la distanță într-un alt stat membru decât cel în care își au reședința, și propune Comisiei și statelor membre să colaboreze pentru a înțelege mai bine beneficiile și provocările angajării de la distanță a resortisanților țărilor terțe talentați, precum și pentru a promova angajarea la distanță în condiții echitabile a talentelor internaționale; subliniază că utilizarea acestei rețele ar trebui să fie opțională pentru statele membre;

susține declarația Comisiei din comunicarea sa din 23 septembrie 2020 referitoare la un nou Pact privind migrația și azilul, referitoare la consolidarea mobilității pe termen scurt de bona fide, ca o completare a căilor legale, în special în scopul cercetării sau al studiilor, pentru a îmbunătăți cooperarea în amonte cu țările terțe, și solicită Comisiei să exploreze în continuare această direcție;

solicită Comisiei să ia în considerare articolul 15 alineatul (1) din acordul provizoriu parțial al Parlamentului și al Consiliului referitor la Directiva reformată privind condițiile de primire, reducând astfel impactul negativ al inactivității forțate până la finalizarea procedurii de azil;

salută Directiva (UE) 2021/1883 (Directiva privind cartea albastră revizuită), dar o consideră insuficientă, întrucât piețele forței de muncă din Uniune au nevoie și de lucrători cu nivel scăzut sau mediu de calificare, chiar dacă nevoile diferă; ia act de faptul că Uniunea este deja dependentă de aceștia în sectoare esențiale, cum ar fi agricultura și serviciile medicale (28); invită, prin urmare, Comisia să acorde prioritate includerii în propunerea sa a unui sistem ambițios de admisie pentru lucrătorii din țările terțe cu un nivel scăzut sau mediu de calificare, în consultare cu partenerii sociali și cu societatea civilă și reflectând totodată nevoile statelor membre; invită Comisia să includă crearea unui cadru pentru validarea și recunoașterea competențelor și calificărilor resortisanților țărilor terțe, inclusiv formarea profesională, pe baza unor criterii obiective și uniforme, pentru a facilita integrarea timpurie a acestora pe piața muncii; solicită ca, în contextul validării și recunoașterii competențelor și calificărilor, să fie garantat faptul că resortisanții țărilor terțe sunt tratați întotdeauna în mod echitabil pe parcursul procesului de validare și recunoaștere, să prevadă sisteme și proceduri eficiente și să faciliteze obținerea informațiilor într-un mod practic și simplu; încurajează Comisia să insiste ca autoritățile naționale să continue să facă schimb de informații și de bune practici; invită, de asemenea, Comisia să promoveze prin toate mijloacele, inclusiv prin campanii specifice, Directiva revizuită privind cartea albastră, inclusiv în start-up-uri și în sectorul IT, unde competențele sunt recunoscute în mod echivalent calificărilor, conform articolului 26 coroborat cu anexa I la directiva respectivă; reamintește, însă, că articolul 79 alineatul (5) din TFUE prevede că acest articol „nu aduce atingere dreptului statelor membre de a stabili volumul admiterii pe teritoriul acestora a resortisanților unor țări terțe, provenind din țări terțe, în căutarea unui loc de muncă în calitate de lucrători salariați sau pentru a desfășura o activitate independentă”;

consideră că Uniunea trebuie să atragă mai mulți lucrători independenți și antreprenori și trebuie să încurajeze inovarea, de exemplu prin intermediul mobilității tinerilor și al programelor nomade; pentru ca Uniunea să rămână un actor important și competitiv pe piața mondială, mărindu-și agilitatea, robustețea, stabilitatea și creșterea economică și creând totodată noi activități economice și oportunități de ocupare a forței de muncă, invită Comisia să includă în propunerea sa un sistem de admisie la nivelul Uniunii pentru intrarea și șederea persoanelor care desfășoară activități independente și a antreprenorilor, bazat pe criterii obiective și uniforme, în special pentru cei care încearcă să înființeze întreprinderi mici și mijlocii și start-up-uri, precum și pentru resortisanții țărilor terțe care desfășoară o activitate independentă foarte mobili, cum ar fi artiștii și profesioniștii din domeniul cultural; insistă asupra faptului că sistemele propuse trebuie să includă măsuri care să consolideze drepturile fundamentale și să promoveze egalitatea de tratament pentru lucrătorii din țările terțe; consideră că Comisia ar trebui să introducă o viză cu intrări multiple de cinci ani, care să permită acestei categorii de resortisanți ai țărilor terțe să intre în Uniune pentru o perioadă de până la 90 de zile pe an;

solicită Comisiei să includă în propunerea sa un cadru pentru parteneriatele pentru talente cu țările terțe, la care statele membre ar putea participa voluntar, adaptat situației și în beneficiul atât al țării de proveniență, cât și al țării gazdă, care ar trebui să includă programe de formare profesională bazate pe competențe, în special pe teste de aptitudini, precum și pe observare și simulări la locul de muncă; invită Comisia să se asigure că acest cadru permite Parlamentului să-și exercite pe deplin rolul de control și evaluare și că propunerea include mecanisme adecvate pentru a preveni exploatarea prin muncă și a garanta egalitatea de tratament; subliniază că o sursă de inspirație pentru parteneriatele pentru talente poate fi găsită în acordurile existente bazate pe competențe din statele membre și că parteneriatele pentru talente ar trebui dezvoltate în consultare cu organizațiile de sector, atât din statele membre, cât și din țările terțe;

susține că este esențial ca relația dintre Uniune și țările terțe în domeniul migrației să urmeze o perspectivă diferită, echilibrată; invită Uniunea să facă tot posibilul pentru a încheia acorduri oficiale cu țările partenere privind mobilitatea migranților;

10.

salută intenția Comisiei de a revizui Directiva 2011/98/UE; ia act de faptul că unul dintre obiectivele directivei este de a simplifica și a armoniza normele privind permisele aplicabile în prezent în statele membre și a promova tratamentul egal, iar acest obiectiv nu a fost îndeplinit integral, unele dintre dispozițiile directivei fiind puse în aplicare în moduri diferite pe teritoriul Uniunii; consideră, de asemenea, că Comisia ar trebui să ia măsurile necesare pentru a se asigura, în primul rând, că directiva respectivă este pusă în aplicare în mod corespunzător de către statele membre, în al doilea rând că aceasta este modificată pentru a permite depunerea cererilor de permis unic atât dintr-un stat membru, cât și dintr-o țară terță și, în al treilea rând, pentru a simplifica și armoniza și mai mult normele, că procedura de obținere a unei vize de intrare este reglementată în mod clar, astfel încât să se evite situația în care solicitanții ar trebui să prezinte de două ori documentele necesare pentru obținerea unui permis unic și să se reducă dependența lucrătorilor și riscul de exploatare; subliniază că depunerea unei cereri dintr-un stat membru ar trebui să fie disponibilă numai în cazul în care resortisantul țării terțe deține un permis de ședere în momentul depunerii cererii; invită Comisia să includă aceste modificări ale directivei în propunerea sa;

11.

solicită Comisiei să includă în propunerea sa crearea unei rețele transnaționale de servicii de consiliere, care să fie gestionată de Comisie, pentru lucrătorii din țările terțe care migrează legal, fiecare stat membru desemnând o autoritate principală care să prelucreze cererile și să coordoneze consilierea și informațiile furnizate resortisanților țărilor terțe care solicită un loc de muncă în Uniune sau care dețin deja un permis de muncă; insistă asupra faptului că autoritățile principale ar trebui să fie responsabile pentru schimbul de informații dintre statele membre cu privire la lucrătorii din țările terțe, ar trebui să servească drept puncte de contact pentru lucrători și angajatori în ceea ce privește rezerva de talente și ar trebui să furnizeze informații relevante resortisanților țărilor terțe interesați să migreze legal către Uniune pentru a ocupa un loc de muncă; subliniază că astfel de informații ar putea fi transmise fie virtual, fie prin intermediul organismelor relevante prezente în țările terțe, cum ar fi ambasadele statelor membre sau delegațiile Uniunii; solicită ca autoritățile principale să fie, de asemenea, responsabile de strânsa coordonare între ele în ceea ce privește cererile depuse pentru un permis unic de ședere și de muncă în conformitate cu Directiva 2011/98/UE, pentru a evita cererile duble și a încuraja angajatorii să aibă în vedere posibilitatea de a solicita acest permis și de a-i sprijini în acest sens; subliniază că trebuie facilită colectarea de date, statistici și probe și că trebuie făcute schimburi de informații între statele membre pentru a îmbunătăți eficiența și eficacitatea acquis-ului în domeniul migrației legale;

12.

invită Comisia să includă în propunerea sa o modificare a Directivei 2014/36/UE pentru a permite titularilor de permise de muncă în temeiul directivei respective să își caute un nou loc de muncă timp de trei luni după ce și-au părăsit angajatorul anterior fără a li se revoca permisul de muncă, permițându-le să locuiască legal pe teritoriul statului membru în cauză până la sfârșitul perioadei de ședere autorizate, dar nu mai mult de nouă luni, așa cum prevede directiva respectivă, cu condiția să solicite unui alt angajator un loc de muncă în perioada respectivă; în plus, pentru a evita exploatarea prin muncă, invită Comisia să încurajeze statele membre să aplice pe deplin dispoziția respectivă, separând astfel permisele de ședere de angajator și de locul de muncă aferent; invită Comisia să includă în propunerea sa o modificare a directivei respective pentru a permite statelor membre să reînnoiască permisele de muncă în scopul ocupării unui loc de muncă sezonier pentru o perioadă totală de până la cinci ani;

13.

solicită Comisiei să includă în propunerea sa o modificare a Directivei 2009/52/CE pentru a adapta domeniul său de aplicare în scopul de a include resortisanții țărilor terțe exploatați aflați în situație de ședere legală care lucrează în Uniune, care sunt victime ale unor condiții care le afectează sănătatea și siguranța și care le încalcă demnitatea umană și în scopul de a îmbunătăți aplicarea dispozițiilor privind egalitatea de tratament, cum ar fi căile accesibile și eficace de depunere a plângerilor și accesul la justiție pentru toți lucrătorii supuși exploatării și altor infracțiuni;

14.

consideră că Directiva 2003/109/CE, care este în prezent insuficient utilizată și nu prevede un drept efectiv la mobilitate în interiorul UE, ar trebui modificată pentru a permite resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung ai unui stat membru să aibă reședința permanentă într-un alt stat membru din ziua eliberării permisului lor, în condiții similare celor aplicabile cetățenilor Uniunii, precum și pentru a reduce numărul de ani de ședere necesari pentru a obține statutul de rezident pe termen lung în UE de la cinci la trei ani și solicită Comisiei să includă aceste modificări în viitoarea sa revizuire a Directivei; recunoaște că șederea continuă într-un stat membru este unul dintre aspectele care promovează integrarea adecvată a unei persoane într-o comunitate înainte ca persoana respectivă să decidă să își stabilească reședința într-un alt stat membru; invită Comisia să includă aceste modificări în propunerea sa;

15.

consideră că este necesară o finanțare suficientă pentru propunerile prezentate în prezentul raport, precum și că implicațiile financiare ale propunerii solicitate ar trebui să fie acoperite de alocarea bugetară corespunzătoare a Uniunii;

16.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Comisiei, Consiliului și parlamentelor naționale prezenta rezoluție, precum și recomandările care o însoțesc.

(1) JO L 382, 28.10.2021, p. 1.

(2) JO L 132, 21.5.2016, p. 21.

(3) JO L 94, 28.3.2014, p. 375.

(4) JO L 157, 27.5.2014, p. 1.

(5) JO L 343, 23.12.2011, p. 1.

(6) JO L 168, 30.6.2009, p. 24.

(7) JO L 16, 23.1.2004, p. 44.

(8) JO L 251, 3.10.2003, p. 12.

(9) JO L 337, 20.12.2011, p. 9.

(10) JO L 107, 22.4.2016, p. 1.

(11) JO L 186, 11.7.2019, p. 21.

(12) JO C 58, 15.2.2018, p. 9.

(13) JO C 362, 8.9.2021, p. 82.

(14) Texte adoptate, P9_TA(2021)0260.

(15) https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/ddn-20210325-2#:~:text=On%201%20January%202020%2C%2023,5.1%25%20of%20the%20EU%20population.

(16) https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/demography_report_2020_n.pdf.

(17) https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/ip_21_2921.

(18) Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) (JO L 243, 15.9.2009, p. 1).

(19) https://www.eesc.europa.eu/ro/news-media/press-releases/skills-mismatches-eu-businesses-are-losing-millions-and-will-be-losing-even-more.

(20) https://ec.europa.eu/migrant-integration/librarydoc/report-on-the-implementation-of-directive-2003/109/ec-on-the-status-of-long-term-foreign-residents.

(21) https://www.etiasvisa.com/etias-news/digital-nomad-visas-eu-countries#:~:text=The%20digital%20nomad%20visa%20allows,are%20reviewed%20within%2030%20days.

(22) Ibidem.

(23) https://picum.org/wp-content/uploads/2021/03/Designing-labour-migration-policies-to-promote-decent-work-EN.pdf.

(24) „Ageing Europe, Looking at the lives of older people in the EU” (Europa care îmbătrânește – o analiză a vieții persoanelor în vârstă în UE), ediția 2020.

(25) https://www.eesc.europa.eu/ro/news-media/press-releases/skills-mismatches-eu-businesses-are-losing-millions-and-will-be-losing-even-more.

(26) Navarra, C. și Fernandes M. Legal migration policy and law – European added value assessment, European Parliamentary Research Service (Politica și legislația privind migrația legală – evaluarea valorii adăugate europene), Serviciul de Cercetare al Parlamentului European , 2021, împreună cu anexele I și II.

(27) Ibidem.

(28) https://knowledge4policy.ec.europa.eu/publication/immigrant-key-workers-their-contribution-europes-covid-19-response_en.

ANEXĂ LA REZOLUȚIE:

RECOMANDĂRI PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

Recomandarea 1 (privind crearea unei rezerve de talente a UE pentru resortisanții țărilor terțe care migrează legal)

—

Parlamentul European consideră că actul legislativ care urmează să fie adoptat ar trebui să stabilească o rezervă de talente a UE și o platformă de corelare a cererii și ofertei de locuri de muncă pentru resortisanții țărilor terțe care doresc să solicite un loc de muncă și să migreze legal într-un stat membru, precum și pentru angajatorii cu sediul în Uniune, care să poată căuta potențiali angajați în țări terțe; de asemenea, ar trebui să faciliteze admisia și libera circulație a lucrătorilor din țările terțe. Corelarea cererii și ofertei de locuri de muncă prin rezerva de talente a UE ar trebui să aibă loc în mod voluntar. Parlamentul European consideră că o astfel de rezervă de talente a UE ar trebui să creeze sinergii cu cadrul existent; prin urmare, actul legislativ ar trebui să modifice Regulamentul (UE) 2016/589 pentru a extinde domeniul de aplicare actual al portalului EURES, creat prin regulamentul respectiv;

—

Rezerva de talente a UE, astfel cum a fost instituită prin actul legislativ, ar trebui să permită resortisanților țărilor terțe să-și exprime interesul pentru un loc de muncă și să solicite obținerea acestuia, permițând în același timp angajatorilor să caute potențiali angajați. Resortisanții țărilor terțe ar putea solicita un loc de muncă acolo unde există un deficit pe piețele forței de muncă din statele membre, după ce au trecut printr-un proces transparent și nediscriminatoriu de solicitare și de examinare prealabilă, facilitat de Uniune. Rezerva de talente a UE ar servi drept instrument opțional, pe care statele membre l-ar putea utiliza pentru a răspunde cererii și deficitelor de pe piețele forței de muncă care nu pot fi soluționate prin forța de muncă națională. Rezerva de talente a UE ar trebui completată de o coordonare mai bună între autoritățile naționale participante, cu implicarea serviciilor publice de ocupare a forței de muncă și a autorităților locale și ar trebui să țină seama de particularitățile naționale și de diferitele cerințe ale piețelor naționale ale forței de muncă. Promovarea rezervei de talente a UE și utilizarea acesteia ar putea fi îmbunătățite prin diseminarea țintită de informații, promovarea rezervei de talente a UE și a platformei de corelare a cererii și ofertei de locuri de muncă în țările terțe și în statele membre participante. În acest spirit, Rețeaua transnațională de servicii de consiliere la nivelul Uniunii, menționată în recomandarea 6, ar trebui să faciliteze funcționarea rezervei de talente a UE și să servească drept punct de contact pentru rezerva de talente a UE în statele membre. Utilizarea acestei rețele, bazată pe armonizarea aplicațiilor, ar contribui la reducerea birocrației la nivelul statelor membre. În cadrul rezervei de talente a UE, ar trebui creată o rețea la distanță a UE pentru a permite resortisanților țărilor terțe să lucreze de la distanță într-un alt stat membru decât cel în care își au reședința, iar acești lucrători la distanță ar trebui să se bucure de egalitate de tratament.

Recomandarea 2 (privind un sistem de admisie pentru lucrătorii cu un nivel scăzut sau mediu de calificare din țările terțe)

—

Având în vedere provocările demografice și concurența globală pentru talente, este imperios necesar ca multe state membre să își îmbunătățească atractivitatea și să creeze sisteme de admisie a tuturor lucrătorilor calificați din țările terțe, nu numai a lucrătorilor cu înaltă calificare. Prin înlocuirea Directivei 2009/50/CE a Consiliului cu Directiva (UE) 2021/1883 (Directiva revizuită privind cartea albastră), Uniunea a luat măsuri semnificative în vederea atingerii acestui obiectiv pentru lucrătorii cu înaltă calificare din țările terțe. Cu toate acestea, este imperativ să se atingă acest obiectiv și pentru lucrătorii din țările terțe considerați a avea un nivel scăzut sau mediu de calificare, pentru a ocupa posturile vacante și a îmbunătăți corelarea diferitelor nevoi ale piețelor forței de muncă din statele membre, așa cum sunt stabilite chiar de statele membre, și pentru a asigura coerența în punerea în practică a valorilor Uniunii. Acest lucru va spori și mai mult competitivitatea economică a Uniunii.

—

Pentru a aborda corespunzător această chestiune, Parlamentul European invită Comisia ca, în actul legislativ care urmează să fie adoptat, să includă dispoziții privind instituirea unui sistem de admisie care să prevadă condiții de intrare și de ședere pentru lucrătorii cu nivel scăzut sau mediu de calificare din țările terțe. Sistemul ar trebui să asigure un tratament egal, în conformitate cu acquis-ul existent al Uniunii în domeniul migrației forței de muncă și să includă crearea unui cadru prin care lucrătorii din țările terțe să poată beneficia de recunoașterea și validarea corespunzătoare a competențelor și calificărilor lor, pentru a fi utilizate pe piețele forței de muncă din statele membre. Pentru a preveni orice abuz împotriva lucrătorilor din țările terțe și pentru a se asigura că aceștia sunt tratați în mod egal atunci când lucrează sau solicită un loc de muncă în Uniune, Parlamentul European, insistând asupra punerii în aplicare corespunzătoare a Directivei 2009/52/CE și a mecanismelor sale de monitorizare, solicită ca directiva să fie modificată pentru a include lucrătorii din țări terțe aflați în situație de ședere legală în domeniul său de aplicare, așa cum se prevede în recomandarea 8. În plus, Parlamentul European solicită punerea în aplicare corespunzătoare de către statele membre a cadrului juridic existent relevant în materie de migrație legală a forței de muncă.

Recomandarea 3 (privind un sistem de admisie pentru antreprenori și lucrătorii independenți)

—

Până acum, permisele de muncă erau eliberate în locul în care resortisantul țării terțe avea deja o ofertă de angajare. Cu toate acestea, Parlamentul European este de părere că baza pentru eliberarea permiselor de muncă ar putea fi îmbunătățită și dezvoltată. Pe aceeași linie, Comisia a afirmat că obiectivul său este de a încuraja mai mulți oameni să devină antreprenori, îmbunătățind astfel inovația, creativitatea și performanța economică a Uniunii (1). Resortisanții țărilor terțe care lucrează ca lucrători independenți sau ca antreprenori ar putea să simtă că mediul din țara lor de origine nu este favorabil pentru începerea afacerilor sau pentru eforturile lor în calitate de antreprenori. Prin intermediul unui sistem de admisie la nivelul Uniunii, acestor resortisanți ai țărilor terțe li s-ar putea oferi posibilitatea de a migra legal către Uniune și de a se stabili și a-și desfășura activitatea. Acțiunea la nivelul Uniunii ar trebui să facă eforturi pentru crearea unui mediu favorabil spiritului antreprenorial, inclusiv pentru resortisanții țărilor terțe și a unor standarde comune ridicate privind drepturile fundamentale ale antreprenorilor și ale lucrătorilor independenți.

—

În acest scop, Parlamentul European consideră că actul legislativ care urmează să fie adoptat ar trebui să includă un sistem de admisie cu condiții de intrare și de ședere pentru lucrătorii independenți și pentru antreprenori, în special pentru resortisanții țărilor terțe care înființează întreprinderi mici și mijlocii și start-up-uri; acest sistem de admisie ar trebui să asigure garanții solide, egalitate de tratament și protecția drepturilor fundamentale. Definițiile termenilor „lucrător independent” și „antreprenor” variază de la un stat membru la altul și ar trebui să fie definite în continuare de fiecare stat membru în conformitate cu tradițiile juridice și jurisprudența lor naționale.

Recomandarea 4 (privind pregătirea unui cadru pentru parteneriatele pentru talente între statele membre și țările terțe)

—

Parlamentul European invită Comisia să pregătească un cadru adaptat pentru parteneriatele pentru talente la care statele membre pot participa în mod voluntar și să îl includă în actul legislativ care urmează să fie adoptat. Parteneriatele pentru talente ar urma să fie deschise lucrătorilor din țările terțe cu toate nivelurile de competențe, precum și studenților și absolvenților, și să fie un instrument eficient pentru ca statele membre să coreleze competențele lucrătorilor din țările terțe cu cerințele piețelor forței de muncă din statele membre, pe care forța de muncă națională nu le poate satisface. Scopul parteneriatelor pentru talente este de a adăuga alt canal legal ca opțiune de mobilitate pentru resortisanții țărilor terțe care doresc să migreze în Uniune pentru a munci și de a rezolva problemele legate de deficitele și neconcordanțele de pe piața forței de muncă în întreaga Uniune, creând un „câștig cvadruplu” pentru Uniune, țările terțe, angajatori și lucrătorii migranți. Punerea în practică a parteneriatelor pentru talente s-ar baza pe o cooperare strânsă cu autoritățile naționale, cu instituțiile pieței forței de muncă, cu actorii societății civile și cu partenerii sociali. Comisia ar trebui să se asigure că Parlamentul European este în măsură să examineze și să evalueze periodic funcționarea parteneriatelor pentru talente, precum și să propună recomandări pentru îmbunătățirea funcționării generale a cadrului parteneriatelor pentru talente.

—

O abordare consolidată și mai cuprinzătoare ar asigura cooperarea cu țările partenere și ar contribui la încurajarea unei mobilități internaționale reciproc avantajoase. Este important ca statele membre și țările terțe să aibă șanse egale de a dezvolta parteneriate pentru talente și să fie în măsură să creeze un proces transparent și accesibil pentru solicitanți. Parteneriatele pentru talente ar trebui să fie favorabile incluziunii și să asigure o cooperare strânsă între instituțiile interesate, de exemplu ministerele naționale ale muncii și educației, angajatori, parteneri sociali și furnizorii de educație și formare. Este important ca statele membre să colaboreze îndeaproape cu parteneriatele pentru talente, ca sectorul privat să fie implicat, în special întreprinderile din Uniune, partenerii sociali și actorii relevanți ai societății civile, iar țările partenere să aibă un sentiment de apartenență semnificativă la ele.

Recomandarea 5 (privind simplificarea și îmbunătățirea Directivei 2011/98/UE)

—

Parlamentul European este de părere că procedurile referitoare la Directiva 2011/98/UE ar trebui armonizate în continuare pentru ca directiva respectivă, în special dispozițiile acesteia privind egalitatea de tratament, să fie pe deplin eficiente și puse în aplicare în mod corespunzător. Prin urmare, Parlamentul European consideră că actul legislativ care urmează să fie adoptat ar trebui să modifice directiva respectivă pentru a permite ca cererile de permis unic să poată fi depuse atât dintr-un stat membru, cât și dintr-o țară terță, implicând atât statele membre, cât și țările terțe în schimbul de informații și coordonarea privind cererile depuse, respectând pe deplin standardele Uniunii în materie de protecție a datelor. Cu toate acestea, pentru a putea depune o cerere de permis unic de pe teritoriul unui stat membru, resortisantul unei țări terțe trebuie să dețină un permis de ședere valabil în momentul depunerii cererii. În plus, Parlamentul European solicită reglementarea clară și raționalizarea procedurii de solicitare a unei vize de intrare pentru ca solicitanții să nu fie nevoiți să prezinte de două ori documentele necesare pentru a obține un permis unic. În plus, Parlamentul European solicită Comisiei să analizeze și să reducă cerințele administrative și ineficiențele procedurilor de acordare a permisului care împiedică migrația prin căi legale să răspundă nevoilor reale ale pieței forței de muncă. În cele din urmă, Parlamentul European consideră că actul legislativ care urmează să fie adoptat ar trebui să conțină modificări care să atenueze dificultățile cu care se confruntă resortisanții țărilor terțe care dețin permise de muncă atunci când își schimbă locul de muncă, deoarece aceștia sunt în prezent prea dependenți de angajator și, prin urmare, expuși la exploatarea prin muncă.

Recomandarea 6 (privind crearea unei rețele transnaționale de servicii de consiliere la nivelul Uniunii pentru lucrătorii care migrează legal)

—

Parlamentul European este de părere că este necesară cooperarea sistematică și colaborarea între autoritățile statelor membre și ale țărilor terțe pentru a consolida căile legale de migrație a forței de muncă. Pentru a atinge acest obiectiv, Parlamentul European consideră că actul legislativ care urmează să fie adoptat ar trebui să instituie o rețea transnațională de servicii de consiliere, gestionată de Comisie, pentru lucrătorii din țările terțe, fiecare stat membru desemnând o autoritate principală care să coordoneze consilierea și informațiile furnizate resortisanților țărilor terțe care migrează legal și care solicită un loc de muncă în Uniune. Rețeaua transnațională de servicii de consiliere ar trebui să se bazeze pe rețelele și serviciile existente și, dacă este necesar, să extindă sfera de aplicare a acestor rețele și servicii stabilite. Autoritățile din fiecare stat membru ar trebui, de asemenea, să fie responsabile de coordonarea strânsă între ele în ceea ce privește cererile depuse pentru un permis unic de ședere și de muncă în Uniune, în conformitate cu Directiva 2011/98/UE, pentru a evita depunerea unor cereri duble. Rețeaua transnațională de servicii de consiliere ar trebui, de asemenea, să țină seama de particularitățile naționale și de diferitele cerințe ale piețelor naționale ale forței de muncă.

—

În plus, fiecare stat membru ar trebui să aibă responsabilitatea de a solicita angajatorilor informații privind lucrătorii din țări terțe, cu respectarea deplină a legislației Uniunii în materie de protecție a datelor, pentru a permite lucrătorilor din țările terțe să aibă legături cu autoritățile relevante și cu serviciile de asistență și pentru a facilita protecția lucrătorilor din țările terțe și consolidarea drepturilor și a tratamentului egale ale acestora. În plus, actul legislativ care urmează să fie adoptat ar trebui să garanteze că angajatorii furnizează informații exacte și în timp util cu privire la drepturi, autoritățile relevante și serviciile aflate la dispoziția lucrătorilor din țările terțe. Rețeaua transnațională de servicii de consiliere ar trebui să faciliteze gestionarea rezervei de talente, așa cum se subliniază în recomandarea 1, iar organizațiile relevante ale societății civile, inclusiv comunitățile din diaspora, ar trebui consultate în dezvoltarea rețelei transnaționale de servicii de consiliere.

Recomandarea 7 (privind modificarea Directivei 2014/36/UE pentru a permite lucrătorilor sezonieri să schimbe angajatorul)

—

Promovarea mobilității profesionale a resortisanților din țări terțe aflați în situație de ședere legală care lucrează într-un stat membru înseamnă, de asemenea, protejarea acestora împotriva exploatării. Numeroși lucrători din țări terțe, în special lucrători din țări terțe cu un nivel scăzut de calificare, ezită să părăsească un angajator exploatator, deoarece acest lucru ar însemna că și-ar pierde permisul de muncă și dreptul de ședere în Uniune. Acest lucru este evident, în prezent, în situația disperată a multor lucrători din diferite sectoare ale Uniunii, cum ar fi alimentația publică, sectorul hotelier și al divertismentului și sectorul serviciilor de îngrijire (2). Titularii unui permis de muncă eliberat în temeiul Directivei 2014/36/UE sunt, în special, predispuși la acceptarea exploatării, deoarece tind să lucreze în sectoare care angajează în principal lucrători slab calificați.

—

Prin urmare, Parlamentul European consideră că actul legislativ care urmează să fie adoptat ar trebui să modifice Directiva 2014/36/UE pentru a acorda titularilor de permise de muncă în temeiul directivei respective o perioadă de trei luni pentru a-și căuta un nou loc de muncă după ce și-au părăsit angajatorul anterior fără ca permisul să le fie revocat. Titularilor ar trebui să li se permită să aibă reședința în Uniune până la sfârșitul perioadei în care le este autorizată șederea, dar nu mai mult de nouă luni, așa cum prevede directiva. Parlamentul European recomandă Comisiei să ia în considerare, în același timp, alte modificări adecvate ale directivei respective pentru a o actualiza și a fi în conformitate cu alte acte juridice mai recente ale Uniunii care se referă la migrația legală, inclusiv permițând depunerea cererilor de pe teritoriul unui stat membru, și să abordeze în continuare exploatarea persistentă prin muncă a lucrătorilor sezonieri.

Recomandarea 8 (privind modificarea Directivei 2009/52/CE pentru a include resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală și a aborda exploatarea prin muncă)

—

Directiva 2009/52/CE conține mai multe instrumente care pot fi utilizate pentru a sprijini resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală care lucrează în Uniune. Cu toate acestea, faptul că vizează numai lucrătorii din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală constituie o deficiență semnificativă. Deși lucrătorii din țări terțe aflați în situație de ședere legală beneficiază de un nivel mai ridicat de protecție, în principal în virtutea dreptului lor legal de ședere în Uniune, dar și prin alte mijloace, și aceștia pot fi exploatați și rămân mai vulnerabili decât cetățenii Uniunii. În consecință, Parlamentul European consideră că este necesar să se modifice Directiva 2009/52/CE pentru a pune în aplicare o dispoziție orizontală care să consolideze accesul efectiv la drepturile lucrătorilor și la căi de atac eficiente prin mecanisme de tratare a plângerilor și proceduri juridice, precum și pentru ca directiva respectivă să devină aplicabilă tuturor resortisanților țărilor terțe care lucrează în Uniune.

Recomandarea 9 (privind necesitatea revizuirii Directivei 2003/109/CE)

—

Titularii de permise de ședere pe termen lung ale UE se confruntă cu o serie de obstacole în exercitarea dreptului la circulație și ședere în alte state membre pentru a munci, a studia sau în alte scopuri. Aceasta deoarece condițiile de mobilitate pe care trebuie să le îndeplinească rezidenții pe termen lung în UE sunt, în multe cazuri, similare cu condițiile pe care trebuie să le îndeplinească alți resortisanți ai țărilor terțe pentru o primă cerere de permis de ședere pe termen lung. În 2017, în cele 25 de state membre care aveau obligații în temeiul Directivei 2003/109/CE, aproximativ 3,1 milioane de resortisanți ai țărilor terțe dețineau un permis de ședere pe termen lung în UE, în comparație cu aproximativ 7,1 milioane de resortisanți ai țărilor terțe care dețin un permis național de ședere pe termen lung. Prin urmare, se poate concluziona că resortisanții țărilor terțe nu utilizează suficient permisul de ședere pe termen lung al UE, ceea ce înseamnă că mulți dintre ei nu beneficiază de drepturile conferite de statutul Uniunii, în pofida faptului că ar fi eligibili. Raportul privind punerea în aplicare a directivei respective indică faptul că majoritatea statelor membre nu au promovat în mod activ utilizarea permiselor de ședere pe termen lung ale UE și, prin urmare, nu există „condiții de concurență echitabile” între sistemul legislativ al Uniunii și echivalentul național (3).

—

Parlamentul European consideră, prin urmare, că actul legislativ care urmează să fie adoptat ar trebui să modifice Directiva 2003/109/CE pentru a permite resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung într-un stat membru să aibă reședința permanentă pe teritoriul unui alt stat membru din ziua în care permisul lor este eliberat în condiții similare celor aplicabile cetățenilor Uniunii. Parlamentul European recomandă Comisiei să ia în considerare, în același timp, alte modificări adecvate ale directivei respective pentru a o actualiza și a o aduce în conformitate cu alte acte juridice mai recente ale Uniunii care se referă la resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în Uniune. Parlamentul European solicită Comisiei să includă în propunerea sa cel puțin reducerea numărului de ani necesar pentru obținerea unui permis de ședere pe termen lung al UE de la cinci la trei ani, în special pentru a mări mobilitatea și a simplifica și armoniza procedurile. Prin efectuarea unor astfel de modificări, Directiva 2003/109/CE ar facilita mobilitatea în interiorul Uniunii, precum și mobilitatea internațională către și dinspre Uniune și țările terțe. În final, Parlamentul European încurajează Comisia să realizeze un studiu privind rata de rotație a resortisanților țărilor terțe în Uniune, pentru a înțelege mai bine motivele care stau la baza plecării dintr-un stat membru în primii trei ani de la sosire.

(1) https://ec.europa.eu/growth/smes/sme-strategy/start-up-procedures_en.

(2) https://ec.europa.eu/home-affairs/minimum-standards-sanctions-and-measures-against-employers-illegally-staying-third-country_en.

(3) https://ec.europa.eu/migrant-integration/librarydoc/report-on-the-implementation-of-directive-2003/109/ec-on-the-status-of-long-term-foreign-residents.

8.6.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/81

P9_TA(2021)0473

Introducerea unui card european de securitate socială pentru a îmbunătăți implementarea digitală a drepturilor de securitate socială și a mobilității echitabile

Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la introducerea unui card european de securitate socială pentru a îmbunătăți implementarea digitală a drepturilor de securitate socială și a mobilității echitabile (2021/2620(RSP))

(2022/C 224/07)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—	având în vedere articolul 153 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la inspecțiile eficace la locul de muncă ca strategii de îmbunătățire a condițiilor de muncă în Europa (1),

—	având în vedere rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale (2),

—	având în vedere rezoluția sa din 17 decembrie 2020 referitoare la o Europă socială puternică pentru tranziții juste (3),

—	având în vedere rezoluția sa din 22 octombrie 2020 referitoare la politicile de ocupare a forței de muncă și politicile sociale ale zonei euro 2020 (4),

—	având în vedere rezoluția sa din 20 ianuarie 2021 referitoare la întărirea pieței unice: viitorul liberei circulații a serviciilor (5),

—	având în vedere rezoluția sa din 20 mai 2021 referitoare la efectele normelor UE asupra liberei circulații a lucrătorilor și a serviciilor, mobilitatea forței de muncă în interiorul UE ca instrument de corelare a nevoilor și competențelor de pe piața forței de muncă (6),

—	având în vedere rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la protecția europeană a lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri în contextul crizei provocate de COVID-19 (7),

—	având în vedere întrebarea E-001132/2021 din 25 februarie 2021 și răspunsul scris la ea, oferit de Comisarul pentru locuri de muncă și drepturi sociale în numele Comisiei la 28 aprilie 2021 (8),

—	având în vedere Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară (9),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2019/1149 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 de instituire a unei Autorități Europene a Muncii (10),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (11),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (12),

—	având în vedere Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (13),

—	având în vedere Directiva (UE) 2018/957 a Parlamentului European și a Consiliului din 28 iunie 2018 de modificare a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (14),

—

având în vedere Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne („Regulamentul IMI”) (15),

—

având în vedere Directiva (UE) 2020/1057 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2020 de stabilire a unor norme specifice cu privire la Directiva 96/71/CE și la Directiva 2014/67/UE privind detașarea conducătorilor auto în sectorul transportului rutier și de modificare a Directivei 2006/22/CE în ceea ce privește cerințele de control și a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (16),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2020/1054 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 în ceea ce privește cerințele minime referitoare la duratele de conducere zilnice și săptămânale maxime, pauzele minime și perioadele de repaus zilnic și săptămânal și a Regulamentului (UE) nr. 165/2014 în ceea ce privește poziționarea prin intermediul tahografelor (17),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2020/1055 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1071/2009, (CE) nr. 1072/2009 și (UE) nr. 1024/2012 în vederea adaptării acestora la evoluțiile sectorului transportului rutier (18),

—	având în vedere Directiva (UE) 2019/1152 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană (19),

—	având în vedere hotărârea CJUE în cauza C-55/18, potrivit căreia statele membre trebuie să solicite angajatorilor să instituie un sistem care să permită măsurarea duratei timpului de lucru zilnic (20),

—	având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale (PEDS), proclamat de Consiliul European, Parlamentul European și Comisie în noiembrie 2017,

—

având în vedere propunerea Comisiei din 3 iunie 2021 de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 910/2014 în ceea ce privește crearea cadrului pentru o identitate digitală europeană – „Un sistem european de identificare electronică fiabil și sigur” (COM(2021)0281),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 martie 2020 privind orientările referitoare la exercitarea liberei circulații a lucrătorilor în timpul epidemiei de COVID-19,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2020 referitoare la orientările privind lucrătorii sezonieri din UE în contextul pandemiei de COVID-19,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 4 martie 2021 referitoare la Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale (COM(2021)0102),

—	având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la introducerea unui card european de securitate socială pentru a îmbunătăți implementarea digitală a drepturilor de securitate socială și a mobilității echitabile (O-000071/2021 – B9-0041/2021),

—	având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere propunerea de rezoluție prezentată de Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

întrucât mobilitatea forței de muncă în interiorul UE a urmat o tendință ascendentă în ultimii ani; întrucât, în 2019, 17,9 milioane de oameni din UE-28 s-au mutat într-o altă țară din UE; întrucât 13 milioane dintre cei care s-au mutat în altă țară erau în vârstă de muncă, iar 78 % dintre ei erau angajați; întrucât în 2017 în Uniune erau 1,5 milioane de lucrători transfrontalieri (21); întrucât în 2019 lucrătorii mobili activi reprezentau 4,3 % din totalul forței de muncă din statele membre ale UE-28; întrucât datele Comisiei Europene pentru 2017 estimează că în UE munca nedeclarată reprezintă circa 11,6 % din totalul forței de muncă folosite în sectorul privat și 16,4 % din valoarea adăugată brută (22); întrucât în 2019 în Uniune au fost emise 4,6 milioane de documente portabile A1 pentru lucrătorii detașați, ceea ce reprezintă aproximativ 3,06 milioane de lucrători; întrucât lucrătorii detașați trebuie să dețină un formular A1 atunci când lucrează într-un alt stat membru; întrucât formularul A1 oferă informații cu privire la sistemul de securitate socială care se aplică unui lucrător; întrucât formularele A1 nu oferă informații actualizate în timp real cu privire la drepturile de securitate socială;

întrucât datele Eurofound arată că perioadele de mobilitate în interiorul UE sunt din ce în ce mai scurte, 50 % dintre lucrătorii mobili rămânând în țara-gazdă o perioadă de unu până la patru ani; întrucât a crescut și mobilitatea în sensul întoarcerii în țara de origine (23): din patru persoane care au plecat dintr-un stat membru în 2017, trei s-au întors (24); întrucât din cauza perioadelor mai scurte și repetate de mobilitate lucrătorii mobili au și mai mare nevoie să țină evidența contribuțiilor de securitate socială și a drepturilor de pensie;

articolul 48 din TFUE conferă Parlamentului și Consiliului, acționând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, competența de a adopta în domeniul securității sociale măsurile necesare pentru a permite libera circulații a lucrătorilor; întrucât, în acest scop, ele trebuie să ia măsuri pentru a garanta drepturi de securitate socială lucrătorilor imigranți salariați și liber profesioniști și persoanelor aflate în întreținerea lor; întrucât articolul 153 alineatul (1) din TFUE conferă Uniunii competența de a sprijini și completa activitățile statelor membre în domeniul securității sociale; întrucât articolul 153 alineatul (2) din TFUE prevede că în domeniul securității sociale Consiliul hotărăște în conformitate cu o procedură legislativă specială, în unanimitate, după consultarea Parlamentului European, a Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor;

întrucât lucrătorii transfrontalieri și cetățenii mobili activi contribuie la bogăția țesutului socioeconomic în regiunile de frontieră, care reprezintă 40 % din teritoriul Uniunii Europene; întrucât, din acest motiv, trebuie asigurate condiții de concurență loială și de mobilitate echitabilă pentru cetățeni, oferindu-le instrumente capabile să le garanteze securitatea juridică, protecția drepturilor și beneficii de asigurare socială; întrucât este important să se evite impunerea unei sarcini administrative excesive pe întreprinderi, în special pe întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri);

E.	întrucât principiul 12 al Pilonului european al drepturilor sociale precizează că, indiferent de tipul și de durata raportului de muncă, lucrătorii și, în condiții comparabile, lucrătorii independenți au dreptul la o protecție socială adecvată;

întrucât problemele puse de concurența neloială bazată pe exploatarea prin muncă, formele frauduloase de contracte și practici neloiale, precum dumpingul social, rămân de actualitate în toate statele membre, fiind extrem de spinoase pentru întreprinderile, lucrătorii și societățile europene; întrucât trei forme de contracte de muncă par a fi cel mai afectate de fraude: întrucât nu există date fiabile despre amploarea problemei, mai ales în contextul detașării lucrătorilor (25); întrucât una dintre cauze este că nu se practică o monitorizare temeinică și nu se impune cu suficientă rigoare aplicarea legislației în vigoare a Uniunii, îndeosebi a principiilor egalității de tratament și remunerației egale pentru muncă egală în același loc, care nu pot fi garantate dacă nu se respectă principiul trasabilității și portabilității drepturilor; trebuie făcute progrese în aceste domenii;

întrucât pandemia de COVID-19 a adus la lumină și a agravat precaritatea condițiilor de muncă și de viață ale multor lucrători mobili și transfrontalieri din UE; întrucât criza a evidențiat cât este de important să existe sisteme de securitate socială solide, care să garanteze că nimeni nu este lăsat pe dinafară pentru că și-a exercitat libertatea de circulație; întrucât după izbucnirea pandemiei măsurile luate de statele membre au provocat insecuritate juridică pentru lucrătorii mobili în legătură cu normele de securitate socială aplicabile și la mulți le-a fost greu să își ceară indemnizațiile de șomaj de la distanță; întrucât pandemia a scos la lumină vulnerabilitățile specifice lucrătorilor nedeclarați și sezonieri care nu beneficiază de asigurări sociale, precum și abuzurile și utilizarea frauduloasă a pachetelor de sprijin financiar pe termen scurt generate de COVID-19 au dus la înmulțirea cazurilor de muncă nedeclarată și subdeclarată, inclusiv la noi forme de sprijin pentru munca nedeclarată (26);

întrucât digitalizarea oferă o oportunitate fără precedent de a facilita mobilitatea, pentru că conformitatea cu legislația UE aplicabilă se asigură mai rapid și este mai ușor de controlat; întrucât nu există un exercițiu de colectare sistematică a datelor la nivelul UE care să aibă ca scop să ofere date fidele despre lucrătorii mobili sau să înlesnească transferul drepturilor de securitate socială la nivel transfrontalier prin faptul că le permite actorilor și instituțiilor competente să verifice în timp real nivelul și prestațiile de securitate socială ale lucrătorilor; întrucât accesul la informații despre normele aplicabile, precum și respectarea, monitorizarea și impunerea efectivă sunt condiții prealabile necesare pentru o mobilitate echitabilă și pentru combaterea abuzurilor; întrucât tehnologia digitală, care poate facilita supravegherea și asigurarea respectării legislației, apărând drepturile lucrătorilor mobili și reducând costurile administrative pentru companii și instituțiile naționale, ar trebui deci promovată și utilizată în conformitate cu normele de protecție a datelor;

întrucât partenerii sociali naționali din diferite sectoare din statele membre au introdus diferite carduri naționale sau instrumente comparabile în legislația muncii, fie în cooperare cu autoritățile locale, fie impuse direct de la nivel național; întrucât aceste diverse inițiative au o caracteristică esențială în comun: un număr de identificare sau un card personal care oferă lucrătorilor, autorităților și furnizorilor principali un instrument util care asigură drepturile de securitate socială și salarii și condiții de muncă decente; întrucât aceste inițiative îi ajută pe toți lucrătorii să conștientizeze mai bine condițiile de muncă și de încadrare în muncă, contribuind în plus la o mai bună impunere a respectării legii;

întrucât, în rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la inspecții eficiente ale muncii, Parlamentul a solicitat Comisiei să analizeze beneficiile introducerii unui card european de securitate socială imposibil de falsificat sau a unui alt document electronic la nivel european, în care ar putea fi stocate toate datele necesare pentru a verifica relația de muncă a titularului, de exemplu informații despre statutul de securitate socială și programul de lucru, care să fie supus unor norme stricte de protecție a datelor; întrucât în Rezoluția Parlamentului European din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale se subliniază potențialul unor soluții de e-guvernare accesibile, care ar putea include un card european de securitate socială, cu garanții solide de protecție a datelor, care ar putea asigura o mai bună coordonare la nivelul UE în domeniul securității sociale și o mai bună conștientizare la nivel individual; întrucât, în rezoluția sa din 22 octombrie 2020 referitoare la ocuparea forței de muncă și politicile sociale ale zonei euro în 2020, Parlamentul a rugat Comisia să vină cu o propunere privind un număr de asigurări sociale digital la nivelul UE după o evaluare de impact temeinică, ancorată în realitățile momentului; întrucât în rezoluția sa din 17 decembrie 2020 referitoare la o Europă socială puternică pentru tranziții juste Parlamentul i-a cerut încă o dată Comisiei să propună un număr digital de securitate socială în UE (NESS), împreună cu un potențial mecanism de control ca, de pildă, un card de muncă personal, afirmând răspicat că lucrătorii, reprezentanții lor și inspectoratele trebuie să aibă acces la informații actualizate despre angajatorii lor și drepturile lor salariale, de muncă și sociale; întrucât în rezoluția sa din 20 mai 2021 referitoare la mobilitatea forței de muncă în interiorul UE Parlamentul subliniază că digitalizarea schimburilor de date între statele membre ar putea facilita libera circulație a lucrătorilor pe o bază corectă și echitabilă, precum și impunerea respectării normelor aplicabile ale Uniunii;

întrucât în programul de lucru al Comisiei pentru 2018, stabilit la 24 octombrie 2017, se anunța intenția de a introduce un NESS, care să contribuie la obiectivul general de a garanta condiții de muncă echitabile pentru lucrătorii mobili, de a apăra standardele sociale pentru toți cetățenii mobili și de a asigura aplicarea lor corespunzătoare; întrucât Comisia s-a consultat cu partenerii sociali și cetățenii cu privire la introducerea NESS între 27 noiembrie 2017 și 7 ianuarie 2018; întrucât, în evaluarea sa inițială de impact din 2017 pentru NESS, Comisia a avut în vedere, într-o perspectivă pe termen mai lung și posibilitatea de a extinde aplicarea NESS la alte domenii de politică, în afară de coordonarea securității sociale; întrucât Comisia Europeană a confirmat, în raportul său anual pe 2019 privind sarcina de reglementare, publicat la 13 august 2020, că lucrează la o inițiativă privind NESS; întrucât președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a anunțat în discursul privind starea Uniunii Europene din 16 septembrie 2020 că Comisia va propune în curând un sistem de identificare electronică europeană sigur și de încredere; întrucât Comisia a anunțat în Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale că va începe un proiect-pilot în 2021 pentru a explora posibilitatea de a lansa, până în 2023, un pașaport european de securitate socială (PESS), pe baza inițiativei privind cartea de identitate electronică europeană;

întrucât Confederația Europeană a Sindicatelor consideră NESS un instrument valoros de combatere a fraudelor și abuzurilor în materie de securitate socială; întrucât Business Europe a publicat la 12 ianuarie 2018 o notă în care se subliniază potențialul NESS de a îmbunătăți coordonarea securității sociale în UE, dând glas, totodată, preocupărilor stârnite de diversitatea sistemelor naționale de securitate socială, de eventualele hibe în protecția datelor și de sarcinile administrative suplimentare; întrucât partenerii sociali din sectorul construcțiilor au solicitat instrumente digitale eficace pentru a impune respectarea legislației aplicabile, inclusiv o abordare europeană a cărților de muncă personale (27);

întrucât Autoritatea Europeană a Muncii (ELA) a fost înființată la în iunie 2019; întrucât NESS nu este inclus în Regulamentul ELA; întrucât ELA are ca obiectiv să asigure o mobilitate echitabilă a forței de muncă, ajutând statele membre și Comisia să aplice și să impună respectarea efectivă a dreptului Uniunii în raport cu mobilitatea forței de muncă și coordonarea sistemelor de securitate socială;

reamintește că, începând din 2014, Parlamentul a solicitat în mai multe rânduri Comisiei să cerceteze beneficiile asociate cu introducerea unei propuneri legislative de NESS pentru a crea un instrument digital la nivelul UE de coordonare a securității sociale, care să le asigure lucrătorilor mobili condiții de muncă echitabile; regretă că Comisia, deși a făcut câteva promisiuni în acest sens, nu a prezentat încă propunerea privind NESS; roagă încă o dată Comisia să explice de ce nu a făcut acest lucru;

invită Comisia Europeană să transmită Parlamentului European proiectul de evaluare a impactului NESS, care a fost transmis Comitetului de analiză a reglementării (CAR) în 2017/2018 și, împreună cu el, să îi transmită avizul CAR despre acest proiect de evaluare de impact; invită Comisia să transmită Parlamentului European orice alte documente care au influențat decizia Comisiei de a nu avansa cu propunerea privind NESS;

felicită Comisia pentru promisiunea, făcută în Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale, de a începe un proiect pilot pentru a explora oportunitatea de a lansa un PESS digital; consideră binevenită lansarea de proiecte-pilot care să testeze soluții digitale și invită Comisia să comunice fără rezerve Parlamentului European rezultatele acestor proiecte-pilot și eventualele dificultăți întâmpinate în faza de implementare; subliniază că proiectul-pilot PESS trebuie să pună un mare accent pe garantarea mobilității echitabile; invită Comisia să își propună ținte ambițioase, atât ca conținut, cât și ca calendar, lansând o evaluare adecvată în paralel cu proiectul-pilot pe baza muncii depuse până acum, în scopul de a iniția o propunere legislativă privind PESS înainte de sfârșitul lui 2022, pentru a asigura portabilitatea și trasabilitatea drepturilor lucrătorilor cât mai curând posibil;

ia la cunoștință propunerea Comisiei de a pune la punct un cadru de identificare digitală europeană; invită Comisia să țină Parlamentul la curent cu introducerea identificării electronice (e-ID); consideră că inițiativa PESS, care urmează să fie ancorată în cadrul e-ID, ar trebui să fie obligatorie pentru toate statele membre;

reamintește rolul jucat de lucrătorii mobili în timpul pandemiei de COVID-19, în special în unele sectoare-cheie, și necesitatea urgentă de a le garanta acestor lucrători nu numai condiții de muncă decente, ci și condiții de concurență echitabile la muncă de valoare egală în același loc;

consideră că introducerea unei inițiative privind NESS ar trebui să își propună: identificarea, trasabilitatea, agregarea și portabilitatea reală a drepturilor de securitate socială; impunerea mai riguroasă a respectării normelor UE privind mobilitatea forței de muncă și o mai bună coordonare a securității sociale pe piața muncii într-un mod echitabil și eficient, pentru a asigura condiții de concurență loială în UE; să permită autorităților naționale competente, precum inspectoratele de muncă și de securitate socială și partenerii sociali, dacă fac sau sunt implicați în inspecții de muncă și securitate socială, să verifice în timp real statutul de asigurare și contribuțiile lucrătorilor mobili; să prevină mai bine practicile neloiale, cum ar fi abuzurile și frauda socială, și să contribuie astfel la combaterea muncii nedeclarate și a nerespectării mecanismelor de stabilire a salariilor existente în țara gazdă și a obligațiilor legate de contribuțiile la asigurările sociale; subliniază că PESS i-ar ajuta pe lucrători să își urmărească și să își ceară mai ușor contribuțiile și drepturile de securitate socială, ca drepturile de pensie, facilitând portabilitatea acestora; subliniază că un PESS bazat pe CI electronică europeană ar trebui să implice atât un element de identificare a cetățenilor și lucrătorilor mobili, cât și un element de verificare în timp real a prestațiilor lor de securitate socială;

subliniază că PESS ar trebui să urmărească garantarea accesului la drepturile sociale, ușurând accesul la informații și impunerea mai riguroasă a normelor în vigoare privind coordonarea securității sociale și mobilitatea lucrătorilor în situații transfrontaliere; consideră că propunerea Comisiei de inițiativă PESS trebuie să aducă beneficii clare pentru toate părțile interesate implicate în procesul de mobilitate, precum cetățenii și lucrătorii mobili, întreprinderile, inclusiv IMM-urile, angajatorii și sindicatele, dar și autoritățile naționale, ca, de exemplu, inspectoratele de muncă și de securitate socială; este de părere că o inițiativă PESS ar trebui să urmărească să simplifice interacțiunile și apropie aceste părți interesate în situații transfrontaliere, cu obiectivul de a-i proteja mai bine pe cetățenii mobili și lucrătorii mobili și drepturile lor și de a oferi tuturor acestor părți interesate informații clare pentru a îmbunătăți previzibilitatea și a face ca procedurile administrative să se deruleze fluid și operativ; reamintește că inițiativa privind NESS trebuie să conformă cu principiul subsidiarității și, astfel, nu trebuie să afecteze sistemele naționale de securitate socială și diversitatea lor, respectând tradițiile fiecărui stat membru, modelele naționale ale pieței muncii și autonomia partenerilor sociali; subliniază că o inițiativă pentru PESS nu trebuie să constituie o condiție pentru ca oamenii să-și putea exercita libertatea de circulație, ci trebuie să urmărească să înlesnească accesul la informații și să ajute la impunerea mai riguroasă a respectării normelor în vigoare privind coordonarea securității sociale și mobilitatea forței de muncă în situații transfrontaliere;

invită Comisia ca, în strânsă cooperare cu ELA și după o evaluare temeinică, să prezinte o propunere legislativă de PESS cu scopul de a pune la dispoziția autorităților naționale, precum inspectoratele de muncă și de securitate socială și partenerii sociali, dacă efectuează sau sunt implicați în inspecții de muncă și de securitate socială, un instrument în timp real pentru a asigura cu succes respectarea legislației naționale și unionale; consideră că PESS ar trebui să permită verificarea în timp real a locului de muncă, a localității de muncă, a raportului de muncă și a identității lucrătorilor, ca și verificarea prestațiilor, a dispozițiilor și a certificatelor de securitate socială standardizate, prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 883/2004; invită Comisia să evalueze posibilitatea ca PESS să permită verificarea altor informații relevante fără a afecta normele de protecție a datelor și asigurând, totodată, egalitatea de tratament;

consideră că de PESS trebuie să beneficieze toți cetățenii și lucrătorii mobili din UE, inclusiv lucrătorii independenți, precum și toți resortisanții mobili ai țărilor terțe care intră sub incidența normelor UE de mobilitate în interiorul UE;

10.

consideră că introducerea PESS ar trebui să fie însoțită de un sistem de verificare și control în timp real și de schimb de informații prin referințe încrucișate între bazele de date naționale, în conformitate strictă cu normele europene de protecție a datelor personale, pentru a fi pe deplin funcțional și a menține un nivel ridicat de fiabilitate a datelor și de certificare a identificatorilor, evitând erorile și utilizarea frauduloasă; subliniază că datele privind securitatea socială și datele personale ar trebui puse doar la dispoziția persoanei și a autorităților naționale competente în cauză și nu ar trebui comunicate în alte scopuri decât asigurarea respectării normelor UE privind coordonarea securității sociale și mobilitatea forței de muncă, cu respectarea strictă a normelor de protecție a datelor; consideră că, în statele membre în care partenerii sociali efectuează sau sunt implicați în inspecții ale muncii, trebuie asigurat accesul acestora la datele privind datele de securitate socială ale lucrătorilor din alte state membre, fără a pune în pericol conformitatea cu dispozițiile privind protecția datelor;

11.

salută inițiativele din mai multe state membre de a îmbunătăți impunerea efectivă a respectării dreptului Uniunii prin utilizarea unor carduri naționale sau a unor instrumente comparabile în domeniul dreptului muncii (28); subliniază că, deși aceste inițiative naționale măresc nivelul de conștientizare a aspectelor legate de remunerații și de condițiile de muncă pentru toți lucrătorii, ele nu pot facilita schimbul transfrontalier de informații valabile și exacte, nici măcar despre raporturile și drepturile de muncă în context transfrontalier; invită Comisia să vegheze ca inițiativa PESS să ofere statelor membre posibilitatea de a valorifica informațiile puse la dispoziție de posibilitățile mai bune de identificare și verificare oferite de cardurile naționale sau de instrumentele comparabile din domeniul dreptului muncii în țările în care există astfel de inițiative; subliniază că integrarea PESS în cardurile naționale sau în instrumentele comparabile de drept al muncii nu ar trebui să înlocuiască, ci să completeze aceste practici naționale și să furnizeze autorităților competente doar informațiile relevante; subliniază că nicio inițiativă legislativă nu trebuie să știrbească autonomia partenerilor sociali naționali și condițiile de muncă stabilite prin contractele colective aplicabile în conformitate cu legislația și practicile naționale; consideră că PESS și integrarea lui în cardurile naționale sau în instrumente comparabile în domeniul dreptului muncii, dacă acestea există, se pot dovedi a fi un punct de sprijin pentru viitoarele eforturi de impunere a respectării normelor la nivelul UE;

12.

consideră că toți lucrătorii, partenerii sociali și inspectoratele naționale de muncă și securitate socială ar trebui să aibă acces la informații actualizate despre relația de muncă, drepturile salariale și drepturile sociale și de muncă, în conformitate cu convenția colectivă sau cu legislația națională aplicabilă, după caz;

13.

constată că documentul portabil (DP) A1 este important, dar este în momentul de față singurul instrument de verificare a drepturilor de asigurare socială a lucrătorilor detașați; recunoaște limitările și problemele legate de procedura DP A1, în special pentru angajatorii care folosesc formularele DP A1, în funcție de nivelul de digitalizare a sistemelor de securitate socială din statele membre, precum și pentru autoritățile naționale competente care trebuie să le verifice în contextul prestării de servicii într-un alt stat membru dar și când se pune problema de a obține informații precise despre numărul și caracteristicile lucrătorilor detașați din UE; invită Comisia și statele membre să perfecționeze procesul de verificare a formularelor DP A1 și consideră că trebuie dezvoltate proceduri rapide între statele membre pentru a trata fenomenul certificatelor DP A1 obținute sau utilizate în mod fraudulos; constată că limitările și provocările legate de DP A1 reprezintă un impediment pentru obținerea unor informații exacte cu privire la numărul și caracteristicile lucrătorilor detașați din UE; subliniază că inițiativa PESS ar oferi informații în timp real despre drepturile de securitate socială ale lucrătorilor detașați, în ziua în care s-ar face o inspecție a muncii în statul membru gazdă; roagă Comisia să aibă grijă ca proiectul-pilot PESS să înlesnească accesul la drepturile de securitate socială, prin simplificarea procedurilor de cerere, emitere și verificare a DP A1, pentru a combate frauda.

14.

consideră că PESS s-ar putea baza pe CI electronică europeană, pe cardul european de asigurări sociale de sănătate (CEASS) și pe schimbul electronic de informații privind securitatea socială (EESSI), pe care le-ar putea și completa, inclusiv pentru a le extinde la alte domenii de coordonare a securității sociale și de drept unional al muncii; invită Comisia și statele membre să pună integral în funcțiune EESSI cât mai curând și să profite de oportunitatea oferită de fondurile UE pentru a facilita punerea în aplicare a planurilor naționale din Mecanismul de redresare și reziliență pentru implementa integral EESSI și a digitaliza și mai mult administrația publică, a facilita schimburile între instituțiile de securitate socială, a accelera tratarea cazurilor individuale și pentru a îmbunătăți capacitatea ELA și a autorităților naționale competente de a asigura respectarea legii; invită Comisia să clarifice rolul pe care îl va avea Autoritatea Europeană a Muncii în conceperea și implementarea PESS; subliniază că expansiunea digitalizării nu trebuie să submineze garanțiile existente de combatere a fraudei sociale;

15.

invită Comisia să coopereze strâns cu partenerii sociali și cu instituțiile naționale de securitate socială și inspectoratele de muncă de resort la crearea și introducerea inițiativei NESS, respectând întru totul autonomia partenerilor sociali și modelele naționale de piețe ale muncii; consideră că inițiativa privind NESS cu acces la date în timp real ar permite autorităților naționale competente și partenerilor să verifice drepturile de securitate socială ale lucrătorilor în orice moment și, prin urmare, ar mări rigoarea inspecțiilor de muncă și colectarea probelor în inspecțiile de muncă transfrontaliere comune (29);

16.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic și Social European, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 482, 23.12.2016, p. 31.

(2) JO C 242, 10.7.2018, p. 24.

(3) JO C 445, 29.10.2021, p. 75.

(4) JO C 404, 6.10.2021, p. 159.

(5) JO C 456, 10.11.2021, p. 14.

(6) Texte adoptate, P9_TA(2021)0249.

(7) JO C 362, 8.9.2021, p. 82.

(8) https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/E-9-2021-001132-ASW_EN.html

(9) JO L 327, 5.12.2008, p. 9.

(10) JO L 186, 11.7.2019, p. 21.

(11) JO L 166, 30.4.2004, p. 1.

(12) JO L 284, 30.10.2009, p. 1.

(13) JO L 18, 21.1.1997, p. 1.

(14) JO L 173, 9.7.2018, p. 16.

(15) JO L 159, 28.5.2014, p. 11.

(16) JO L 249, 31.7.2020, p. 49.

(17) JO L 249, 31.7.2020, p. 1.

(18) JO L 249, 31.7.2020, p. 17.

(19) JO L 186, 11.7.2019, p. 105.

(20) Hotărârea din 14 mai 2019, Federación de Servicios de Comisiones Obreras (CCOO)/Deutsche Bank SAE, C-55/18 – CCOO, EU:C:2019:402.

(21) European Commission, Annual Report on Intra-EU Labour Mobility 2020 (Raportul anual pe 2020 privind mobilitatea forței de muncă în interiorul UE), 8 ianuarie 2021. https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=738&langId=en&pubId=8369

(22) Comisia Europeană, Evaluation of the scale of undeclared work in the European Union and its structural determinants (Evaluare privind amploarea muncii nedeclarate în Uniunea Europeană și factorii structurali care o determină), noiembrie 2017. https://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=19002&langId=en

(23) Eurofound, Tackling labour shortages in EU Member States (Combaterea deficitului de forță de muncă în statele membre ale UE), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2021.

(24) European Commission, Annual Report on Intra-EU Labour Mobility 2020 (Raportul anual pe 2016 privind mobilitatea forței de muncă în interiorul UE), 8 ianuarie 2021. https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=738&langId=en&pubId=8369

(25) Eurofound, Exploring the fraudulous contracting of work in the European Union (Analiza contractelor de muncă frauduloase în Uniunea Europeană), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 21 noiembrie 2016.

(26) Platforma europeană de combatere a muncii nedeclarate, COVID 19: Combaterea fraudelor cu schemele de sprijin financiar pe termen scurt, mai 2021. https://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=24072&langId=en

(27) EFBWW & declarația FIEC, Partenerii sociali din domeniul construcțiilor din UE cer instrumente digitale pentru impunerea respectării legislației, 24 iunie 2021. https://www.efbww.eu/news/eu-construction-social-partners-call-for-digital-enforcement/2657-a

(28) Raportul EFBWW-FIEC, Social identity cards in the European construction industry (Cărți de identitate socială în industria europeană a construcțiilor), 2015.

(29) Eurofound, Joint cross-border labour inspections and evidence gathered in their course (Inspecțiile de muncă comune transfrontaliere și concluziile lor), (2019).

8.6.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/89

P9_TA(2021)0474

Negocieri multilaterale în vederea celei de a 12-a Conferințe ministeriale a OMC de la Geneva, din perioada 30 noiembrie – 3 decembrie 2021

Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la negocierile multilaterale în vederea celei de a 12-a Conferințe ministeriale a OMC de la Geneva, din perioada 30 noiembrie – 3 decembrie 2021 (2021/2769(RSP))

(2022/C 224/08)

Parlamentul European,

—	având în vedere Acordul de la Marrakech din 15 aprilie 1994 privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului (OMC),

—	având în vedere Declarația ministerială de la Doha a OMC din 14 noiembrie 2001 (1),

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la OMC, în special cea din 15 noiembrie 2017 referitoare la negocierile multilaterale în vederea celei de-a 11-a ediții a Conferinței ministeriale a OMC (2), cea din 29 noiembrie 2018 intitulată „OMC: calea de urmat” (3) și cea din 28 noiembrie 2019 intitulată „Criza organului de apel al OMC” (4),

—	având în vedere rezoluția sa din 20 mai 2021 referitoare la accelerarea progreselor și combaterea inegalităților în vederea eradicării SIDA ca amenințare la adresa sănătății publice până în 2030 (5),

—

având în vedere rezoluția sa din 10 iunie 2021 intitulată „Răspunsul la provocarea globală reprezentată de pandemia de COVID-19: consecințele derogării de la Acordul TRIPS al OMC în ceea ce privește vaccinurile, tratamentele, echipamentele destinate combaterii COVID-19 și creșterea capacității de producție și fabricație în țările în curs de dezvoltare” (6),

—	având în vedere documentul final adoptat prin consens la 7 decembrie 2018 la sesiunea anuală a Conferinței Parlamentare privind OMC de la Geneva (7),

—	având în vedere rezultatele celei de a 11-a conferințe ministeriale care a avut loc la Buenos Aires în decembrie 2017, la care s-au luat o serie de decizii ministeriale, dar la care nu s-a putut adopta o declarație ministerială,

—	având în vedere Declarația de la Buenos Aires privind femeile și comerțul, de la 12 decembrie 2017, precum și declarațiile comune privind comerțul electronic, facilitarea investițiilor și microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii (MIMM), adoptate la Buenos Aires la 13 decembrie 2017,

—	având în vedere obiectivele ONU de dezvoltare durabilă (ODD),

—	având în vedere Acordul de la Paris al părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), în vigoare din noiembrie 2016,

—	având în vedere Declarația comună de la reuniunea trilaterală a miniștrilor comerțului ai Statelor Unite, Japoniei și Uniunii Europene, adoptată la 14 ianuarie 2020,

—	având în vedere Decizia ministerială de la Bali din 7 decembrie 2013 privind deținerea de stocuri publice în scopul securității alimentare,

—	având în vedere documentul de reflecție al Comisiei din 18 septembrie 2018 privind modernizarea OMC,

—	având în vedere Revizuirea politicii comerciale a Comisiei și anexa sa intitulată „Reforma OMC: către un sistem comercial multilateral durabil și eficace”,

—	având în vedere inițiativa Grupului de la Ottawa privind comerțul și sănătatea (8),

—	având în vedere Comunicarea UE către Consiliul General al OMC din 4 iunie 2021 privind răspunsurile urgente în materie de politică comercială la criza provocată de pandemia de COVID-19,

—	având în vedere cel de-al șaselea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (GISC) (9),

—	având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru comerț internațional,

întrucât OMC a fost creată pentru a continua liberalizarea comerțului cu bunuri și servicii, pentru a consolida multilateralismul și pentru a promova un sistem comercial multilateral deschis, incluziv, bazat pe norme și nediscriminatoriu; întrucât comerțul este vital și reprezintă un instrument-cheie pentru sprijinirea și completarea eforturilor de promovare a creșterii durabile și de îmbunătățire a nivelului de trai, asigurând ocuparea masivă a forței de muncă și un volum mare și în continuă creștere de venituri reale, în conformitate cu obiectivul dezvoltării durabile;

întrucât sistemul comercial multilateral bazat pe norme se confruntă actualmente cu o criză serioasă, care amenință funcțiile de bază ale organizației, și anume stabilirea de norme și structuri esențiale pentru comerțul internațional și asigurarea soluționării efective a litigiilor și a respectării deciziilor;

C.	întrucât, la 11 decembrie 2019, organul de apel al OMC și-a încetat activitatea, ceea ce a dus la stagnarea procesului de apel funcțional, independent și imparțial;

întrucât OMC are un mandat clar în temeiul ODD 14.6 de a se angaja în negocieri privind subvențiile pentru pescuit, cu scopul de a se ajunge la un acord care să interzică anumite forme de subvenții pentru pescuit care contribuie la supracapacitatea flotei și la pescuitul excesiv, în vederea promovării gestionării sustenabile a resurselor piscicole;

E.	întrucât pandemia de COVID-19 a creat provocări fără precedent pentru sistemul comercial multilateral, plasând în același timp chestiunea esențială a comerțului și a sănătății pe ordinea de zi;

întrucât, în pofida restricțiilor la export explicite sau latente, în general comerțul și sistemul multilateral au jucat un rol pozitiv în gestionarea pandemiei; întrucât pandemia a evidențiat totodată și deficiențe și vulnerabilități, în special în cadrul lanțurilor de aprovizionare esențiale; întrucât, în acest context, funcția de monitorizare a OMC s-a dovedit utilă, deoarece astfel s-a insistat ca membrii să asigure transparență în ceea ce privește comerțul și măsurile legate de comerț luate în contextul COVID-19;

G.	întrucât cea de-a 12-a Conferință ministerială a OMC (CM12) va avea loc la Geneva, în Elveția, în perioada 30 noiembrie – 3 decembrie 2021,

își reiterează angajamentul deplin față de valoarea solidă a multilateralismului și subliniază că un sistem multilateral de reglementare a comerțului este esențial; solicită adoptarea unei agende comerciale bazate pe un comerț echitabil și guvernat de norme, în beneficiul tuturor, care să contribuie la creșterea economică sustenabilă și la prosperitate, consolidând astfel pacea și securitatea; subliniază importanța ODD-urilor, a drepturilor sociale, de mediu și a drepturilor omului, precum și a garantării faptului că normele convenite la nivel multilateral și armonizate sunt aplicate uniform de către toți;

avertizează că OMC riscă să își piardă legitimitatea dacă toți membrii nu se angajează la eforturi pentru succesul CM12; consideră că CM12 ar trebui să fie punctul de plecare oficial pentru progresul și modernizarea OMC, pentru a se asigura că aceasta poate juca un rol în abordarea provocărilor secolului al XXI-lea, inclusiv aspecte precum schimbările climatice și sustenabilitatea; îndeamnă toți membrii ca, în perspectiva redresării de pe urma crizei COVID să își intensifice eforturile pentru a se concentra asupra câtorva rezultate tangibile esențiale care să demonstreze că OMC are soluții la problemele curente; solicită membrilor să ajungă măcar la un acord multilateral privind interzicerea subvențiilor pentru pescuitul nesustenabil și reacția la pandemie și un pachet limitat privind agricultura, și totodată să lanseze acțiuni în direcția reformei instituționale, de exemplu un proces vizând un organism de soluționare a litigiilor pe deplin funcțional până cel târziu la CM13; avertizează toți membrii că dacă nu obțin rezultate substanțiale în cadrul CM12, unii dintre ei ar putea căuta foruri alternative pentru elaborarea de norme, ceea ce ar putea pune în pericol viitorul sistemului comercial multilateral; salută numirea noii directoare generale a OMC, Ngozi Okonjo-Iweala, și salută angajamentul său deosebit față de multilateralism;

subliniază că este extrem de important pentru credibilitatea OMC ca instituție multilaterală să ajungă la un acord privind subvențiile dăunătoare pentru pescuit, acord care să declanșeze efectiv o reducere rapidă și semnificativă a anumitor forme de subvenții pentru pescuit care conduc la supracapacitate și pescuit excesiv și care să elimine subvențiile care contribuie la pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN), pentru a asigura o utilizare sustenabilă a resurselor marine; subliniază, în acest sens, principiul responsabilităților comune, dar diferențiate în funcție de dimensiunea subvențiilor dăunătoare, respectând în același timp necesitatea unui tratament special și diferențiat în conformitate cu ODD 14.6; subliniază că peste 39 de milioane de persoane depind direct de pescuitul de captură, în timp ce multe milioane de oameni depind de pescuit în industriile din aval; consideră că un astfel de acord este esențial nu numai pentru credibilitatea OMC în ceea ce privește capacitatea sa de a încheia acorduri multilaterale, ci este și o prealabilă condiție pentru demonstrarea legăturii puternice dintre sistemul comercial multilateral și ODD; subliniază că este important ca UE să își explice poziția și normele interne pentru a-și mări credibilitatea;

recunoaște rolul esențial al politicii comerciale în timpul pandemiei de COVID-19; reamintește rezoluția sa din 10 iunie 2021 intitulată „Răspunsul la provocarea globală reprezentată de pandemia de COVID-19: consecințele derogării de la Acordul TRIPS al OMC în ceea ce privește vaccinurile, tratamentele, echipamentele destinate combaterii COVID-19 și creșterea capacității de producție și fabricație în țările în curs de dezvoltare”; subliniază, în acest sens, necesitatea de a defini un acord de bază cu scopul de a elimina tarifele pentru produsele farmaceutice și medicale, de a aboli restricțiile la export și de a defini o disciplină privind transparența și cooperarea globală în perioade de criză, într-o declarație ministerială în concordanță cu inițiativa privind comerțul și sănătatea; consideră că un astfel de acord este extrem de important pentru a demonstra relevanța OMC; solicită înființarea unei noi Comisii permanente pentru comerț și sănătate în cadrul CM12, pentru a ajuta guvernele să implementeze excepțiile și flexibilitățile existente în dreptul comercial internațional și pentru a pune bazele unui pilon comercial pentru negocierile unui viitor tratat internațional privind răspunsul la pandemie; constată că multe țări, în special cele în curs de dezvoltare, se confruntă cu dificultăți în utilizarea flexibilităților TRIPS, în special a articolului 31a; reamintește că UE ar trebui să participe activ la negocierile bazate pe mandat privind o derogare temporară de la Acordul TRIPS; solicită, în acest sens, UE să sprijine acordarea unei derogări temporare de la anumite dispoziții ale Acordului TRIPS pentru COVID-19, pentru a îmbunătăți accesul mondial la vaccinuri, tratamente și mijloace de diagnosticare pentru COVID-19, în timp util și la prețuri accesibile, prin remedierea constrângerilor legate de producție și a deficitelor de aprovizionare la nivel mondial;

face apel la toți membrii OMC să își respecte angajamentele privind transparența în toți pilonii agricoli și să convină asupra îmbunătățirilor sistematice, după cum se sugerează în propunerea comună a UE de decizie ministerială privind îmbunătățirea transparenței în agricultură în documentul JOB/AG/213; subliniază importanța adoptării unui plan de lucru privind sprijinul intern care denaturează comerțul, inclusiv a unei soluții permanente privind deținerea de stocuri publice, astfel cum se prevede în Declarația ministerială de la Bali, cu un sistem obligatoriu de notificări bazat pe un mecanism eficient de asistență tehnică și de consolidare a capacităților, pentru a se asigura că programele de stocare sunt proporționale cu obiectivul securității alimentare și respectă obiectivul acesteia și pentru a reduce la minimum denaturările comerciale și consecințele negative pentru securitatea alimentară a altor membri; subliniază că Acordul privind agricultura trebuie adaptat pentru a face față problemelor actuale și pentru a asigura condiții de concurență mai echitabile, ținând seama de modurile de producție; o sprijină pe directoarea generală Okonjo-Iweala în apelul său la un pachet al OMC privind securitatea alimentară;

consideră că în prezent este urgent să se procedeze la o reformă substanțială a OMC, având în vedere criza profundă cu care se confruntă organizația, dar și din cauza stagnării de lungă durată în ceea ce privește Agenda de dezvoltare de la Doha (ADD) și subliniază că aspectele relevante ale ADD ar trebui să rămână pe ordinea de zi; invită membrii OMC să revizuiască radical mai multe aspecte ale OMC, în special funcțiile sale de monitorizare, negociere și soluționare a litigiilor, pentru a-i spori eficacitatea, caracterul incluziv, transparența și legitimitatea; îndeamnă toți membrii OMC să se concentreze asupra unui proces constructiv de schimbare pentru a moderniza OMC și a o dota cu instrumente care să abordeze eficient provocările comerciale ale secolului al XXI-lea și să creeze un mecanism instituțional și un calendar clar pentru realizarea programului de reformă la CM12, cu obiectivul de a obține rezultate concrete până cel târziu la CM13;

salută remarcile din 14 octombrie 2021 ale ambasadoarei Katherine Tai, reprezentanta SUA la OMC, și, în special, angajamentul clar de a reforma toate cele trei funcții ale organizației; se așteaptă ca Statele Unite să prezinte acum propuneri concrete pentru a se realiza progrese; îndeamnă Statele Unite ca, în cadrul CM12, să se angajeze să înceapă un proces constructiv de negociere a reformelor privind soluționarea litigiilor, astfel încât cel târziu până la CM13 să existe un sistem pe deplin funcțional;

regretă profund impasul la care s-a ajuns în cadrul organului de apel al OMC, fapt care privează sistemul comercial mondial de un sistem executoriu de soluționare a litigiilor; avertizează că, în lipsa unui organ de apel funcțional, OMC este ineficientă, iar tendința de a încălca acordurile multilaterale nu va face decât să crească; ia act de faptul că, în prezent, sunt notificate peste 15 cazuri de apel, fără posibilitatea de a fi analizate; îndeamnă insistent toți membrii OMC să se implice pe deplin și să lucreze la soluții pentru a restabili cât mai curând posibil un sistem pe deplin funcțional de soluționare a litigiilor pe două niveluri, cu un organ de apel pe deplin funcțional și independent; sprijină ferm inițiativele recente ale UE de a încheia acorduri cu principalii noștri parteneri comerciali, care să mențină, cu titlu provizoriu, un proces funcțional de soluționare a litigiilor între membrii participanți ai OMC; reamintește că obiectivul central al strategiei UE ar trebui să rămână un proces independent, obligatoriu și pe două niveluri; subliniază că o reformă reușită va necesita luarea în considerare a preocupărilor legitime ale tuturor părților implicate și convenirea unei soluții de compromis; îndeamnă părțile interesate relevante să convină, până la finalul CM12, asupra unei agende pentru continuarea lucrărilor privind domeniile de reformă pe termen mediu și lung, dintre care unele ar trebui finalizate înainte de următoarea conferință ministerială (CM13); sprijină recenta propunere a Comisiei de reformare a regulamentului de punere în aplicare, pentru a se asigura că UE dispune de instrumentele adecvate pentru a asigura respectarea angajamentelor asumate de țările terțe;

invită Comisia și Consiliul să coopereze cu toți membrii OMC pentru a iniția o discuție referitoare la crearea de noi norme pentru eliminarea lacunelor actuale din cadrul de reglementare în privința practicilor comerciale neloiale, a contrafacerilor, a subvențiilor care denaturează piața, a întreprinderilor de stat și a transferului forțat de tehnologie;

10.

este convins că diferențierea actuală între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare nu reflectă realitatea economică și că acest lucru poate constitui un obstacol în calea progresului Rundei Doha; îndeamnă țările în curs de dezvoltare avansate să își asume partea lor de responsabilitate și să aducă contribuții în raport cu nivelul lor de dezvoltare; consideră că mecanismul de tratament special și diferențiat ar trebui reexaminat și revizuit cu implicarea corespunzătoare a tuturor membrilor OMC, pentru a reflecta mai bine indicii de dezvoltare umană, protejând în același timp spațiul de decizie politică pentru combaterea comerțului inechitabil și, prin urmare, solicită membrilor OMC să revizuiască sistemul; subliniază, cu toate acestea, că autoafirmarea statutului de dezvoltare ca unic criteriu ar putea duce la un comerț inechitabil;

11.

așteaptă ca reforma OMC să favorizeze o cale mai simplă pentru integrarea acordurilor plurilaterale deschise în arhitectura multilaterală, pentru a asigura progrese în domenii care nu sunt suficient de mature pentru toți membrii; invită toți membrii să reflecteze asupra unei modalități de dezvoltare a unui nou sistem de cooperare consolidată, așa cum este utilizat în Uniunea Europeană, cu norme clare privind numărul minim de membri care ar trebui să participe la o inițiativă plurilaterală și, pe această bază, să instituie un mecanism simplu prin care acordurile rezultate să poată fi încorporate în structura OMC;

12.

salută și sprijină numărul mare de membri, agenda ambițioasă de negocieri și progresele înregistrate până în prezent în ceea ce privește negocierile multilaterale la OMC privind comerțul electronic; solicită să se depună eforturi pentru încheierea negocierilor privind respectarea normelor OMC; reamintește poziția sa potrivit căreia un posibil acord trebuie să garanteze accesul pe piață al bunurilor și serviciilor legate de comerțul electronic în țările terțe, precum și protecția drepturilor consumatorilor și ale lucrătorilor; subliniază necesitatea de a facilita inovarea și fluxurile de date ale întreprinderilor, în deplină conformitate cu legislația UE privind viața privată și protecția datelor; recunoaște incertitudinea juridică concretă cu care se confruntă întreprinderile și cercetătorii care utilizează date cu caracter personal, precum și efectul pe care acest lucru l-ar putea avea asupra inovării; cere măsuri urgente pentru creșterea securității juridice pentru părțile interesate, în funcție de utilizarea datelor pentru procedurile de utilizare a datelor aprobate în prealabil, precum și pentru pseudonimizare și anonimizare; subliniază că membrii OMC ar trebui să își exprime sprijinul continuu pentru negocieri și un calendar clar pentru noi progrese; sprijină ideea ca moratoriul OMC privind transmisiile electronice să devină permanent;

13.

solicită analizarea urgentă a posibilităților de facilitare a fluxurilor de date cu țări terțe importante din punct de vedere strategic; observă că întreprinderile europene care își desfășoară activitatea în unele țări terțe se confruntă din ce în ce mai mult cu bariere nejustificate și restricții digitale; subliniază că, în acest scop, cerințele de localizare a datelor ar trebui evitate atunci când este cazul, că datele trebuie incluse în acordurile de liber schimb ale UE și că eforturile de adoptare a unor decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție cu țările terțe trebuie accelerate;

14.

constată că, din cauza cerințelor legale, comerțul se bazează în continuare pe o cantitate semnificativă de documente pe suport de hârtie, care sunt costisitoare, ineficiente și reprezintă un risc în timpul crizelor mondiale; subliniază necesitatea de a explora utilizarea documentelor comerciale electronice, ceea ce va spori eficiența, securitatea și va reduce impactul asupra mediului; subliniază necesitatea modificării dreptului internațional pentru a permite utilizarea documentelor electronice în comerț;

15.

solicită extinderea urgentă a Acordului privind tehnologia informației (ATI); recunoaște că acest acord promovează digitalizarea producției la nivel mondial și că ar trebui să continue pentru a include o gamă mai largă de produse; solicită intensificarea eforturilor de eliminare a tarifelor pentru comerțul cu produse TIC; subliniază efectele comerciale pozitive ale extinderii acoperirii geografice pentru a include mai multe țări;

16.

consideră că rezultatul CM12 ar trebui să ofere o agendă bazată pe acțiuni pentru politica comercială, care să sprijine ODD-urile pentru 2030 și Acordul de la Paris; încurajează ferm membrii OMC să ia în considerare toate măsurile posibile pentru a contribui la limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră, în conformitate cu CCONUSC, pentru a consolida alinierea la Acordul de la Paris și neutralitatea climatică și pentru a consolida cooperarea în cadrul OMC cu privire la măsurile adoptate pe plan intern, inclusiv introducerea taxonomiilor standard de contabilizare ecologică, pentru a ajuta sectoarele publice și private să identifice activitățile economice durabile, precum și activitățile dăunătoare în mod semnificativ, precum și măsurile de combatere a relocării emisiilor de dioxid de carbon; salută inițiativa privind comerțul și clima propusă de Comisie; invită Comisia să prezinte propuneri specifice; subliniază, de asemenea, necesitatea de a avansa în discuțiile privind bunurile și serviciile care contribuie la soluționarea problemelor de mediu și climatice; subliniază necesitatea de a avansa în negocierile pentru Acordul privind bunurile de mediu, care sprijină ecologizarea industriilor și o abordare decentă, centrată pe muncă a tranziției către tehnologii ecologice; sugerează o mai bună coordonare între OMC și alte instituții internaționale, cum ar fi Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și Fondul Monetar Internațional, pentru a combate relocarea emisiilor de dioxid de carbon;

17.

reafirmă legăturile dintre egalitatea de gen și dezvoltarea favorabilă incluziunii, subliniind că capacitarea femeilor este esențială pentru eradicarea sărăciei și că eliminarea simultană a barierelor din calea participării femeilor în cadrul schimburilor comerciale și contracararea impactului negativ al actualelor norme comerciale asupra femeilor în diferitele roluri pe care acestea le îndeplinesc este esențială pentru dezvoltarea economică; încurajează toți membrii OMC să semneze Declarația de la Buenos Aires din 2017 privind comerțul și capacitarea economică a femeilor și îi îndeamnă pe cei 123 de semnatari ai acesteia să își îndeplinească angajamentele; solicită insistent Comisiei să depună eforturi în vederea adoptării unei declarații ministeriale ferme, care ar putea servi ca foaie de parcurs pentru punerea în aplicare a Declarației de la Buenos Aires din 2017;

18.

salută progresele înregistrate și solicită încheierea finală a discuțiilor multilaterale privind reglementarea internă a serviciilor, deoarece aceasta ar fi un pas înainte semnificativ și ar demonstra că progresele sunt posibile într-un context plurilateral în cadrul OMC;

19.

așteaptă adoptarea unei declarații ministeriale în care să se evalueze progresele înregistrate în negocierile multilaterale privind facilitarea investițiilor;

20.

salută, de asemenea, progresele înregistrate în ceea ce privește inițiativa comună lansată la Buenos Aires privind MIMM-urile și aprobarea pachetului privind MIMM-urile în decembrie 2020; recunoaște că pandemia de COVID-19 a avut un impact negativ semnificativ asupra MIMM-urilor și își exprimă sprijinul pentru programul de lucru al OMC privind MIMM-urile, ancorând principiul „a gândi mai întâi la scară mică” în normele OMC; invită toți membrii OMC să se alăture acestei inițiative;

21.

invită Comisia și Consiliul să coopereze cu alți membri ai OMC pentru a se asigura că OMC contribuie activ la o mai bună respectare a drepturilor lucrătorilor în întreaga lume, bazate în special pe standardele de muncă ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM), și să prezinte propuneri concrete; reamintește importanța diseminării celor mai bune practici privind diligența necesară; salută propunerea SUA privind munca forțată, ca parte a unui efort mai amplu de a include standardele de muncă în cadrul OMC, creând condiții de concurență echitabile la nivel internațional, și subliniază necesitatea unui acord care să creeze condiții de concurență echitabile la nivel internațional; recomandă înființarea unui grup de lucru privind drepturile lucrătorilor, ca un prim pas în promovarea acestui program de acțiune;

22.

subliniază că transparența este esențială pentru asigurarea unui mediu comercial și investițional stabil; consideră că este important să se sporească transparența procedurilor de monitorizare prin creșterea stimulentelor acordate membrilor OMC pentru ca aceștia să se conformeze cerințelor de notificare, prin reducerea complexității acestor proceduri și prin întărirea capacităților, și că neconformarea intenționată ar trebui descurajată și contracarată; invită membrii OMC să aibă în vedere întărirea rolului Secretariatului OMC în această privință;

23.

invită Comisia și Consiliul să se asigure că Parlamentul va continua să fie implicat îndeaproape în pregătirea CM12, că va fi ținut la curent cu promptitudine și va fi consultat pe perioada Conferinței ministeriale din 2021;

24.

invită membrii OMC să asigure legitimitatea democratică și transparența prin întărirea dimensiunii parlamentare a OMC și a conferinței parlamentare; subliniază importanța activității Conferinței parlamentare comune a Parlamentului European și a Uniunii Interparlamentare (UIP) privind OMC; subliniază că este necesar să se asigure un acces mai bun al parlamentarilor la negocierile comerciale și implicarea lor în elaborarea și punerea în aplicare a deciziilor OMC;

25.

invită membrii OMC să intensifice dialogul cu toate părțile interesate, inclusiv cu societatea civilă și organizațiile de afaceri, precum și cooperarea cu alte organizații internaționale, cum ar fi OIM, dar și la nivel mai larg în sistemul ONU; se așteaptă din partea liderilor să comunice mai mult la diferite niveluri cu privire la beneficiile comerțului bazat pe norme;

26.

sprijină eforturile de revitalizare a negocierilor de aderare cu țările cu statut de observator, în special cu Serbia, Kosovo și Bosnia și Herțegovina; solicită încheierea rapidă a negocierilor pentru proiectele de rapoarte respective ale grupului de lucru;

27.

îndeamnă să se depună eforturi mai mari pentru a extinde calitatea de membru al Acordului OMC privind achizițiile publice, în special la China și la alte economii emergente;

28.

cere reînnoirea eforturilor de armonizare a regulilor de origine nepreferențiale, după cum se prevede în Acordul privind regulile de origine;

29.

invită toți membrii OMC să ratifice anexa K la Convenția de la Kyoto a Organizației Mondiale a Vămilor pentru a reduce birocrația vamală;

30.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și directoarei generale a OMC.

(1) Declarația ministerială de la Doha a OMC (WT/MIN(01)/DEC/1) din 14 noiembrie 2001.

(2) JO C 356, 4.10.2018, p. 34.

(3) JO C 363, 28.10.2020, p. 113.

(4) JO C 232, 16.6.2021, p. 62.

(5) Texte adoptate, P9_TA(2021)0250.

(6) Texte adoptate, P9_TA(2021)0283.

(7) https://www.europarl.europa.eu/cmsdata/158345/outcome_document-final-e.pdf

(8) WTO WT/GC/223, 24 noiembrie 2020.

(9) GISC, 2021: Rezumat pentru factorii de decizie. În: „Schimbările climatice 2021: Baza științelor fizice. Contribuția Grupului de lucru I la cel de-al șaselea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC)”.

8.6.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/99

P9_TA(2021)0481

Situația din Somalia

Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la situația din Somalia (2021/2981(RSP))

(2022/C 224/10)

Parlamentul European,

—	având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Somalia,

—	având în vedere Strategia comună UE-Africa,

—	având în vedere Acordul de la Cotonou,

—	având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

—	având în vedere Convenția Uniunii Africane pentru protecția și asistența persoanelor strămutate în interiorul țării (PSI) în Africa,

—	având în vedere Convenția ONU din 1989 cu privire la drepturile copilului,

—	având în vedere Programul indicativ național UE-Somalia pentru Republica Federală Somalia 2014-2020,

—	având în vedere declarația Misiunii Uniunii Africane în Somalia (AMISOM) din 8 noiembrie 2017, prin care își anunța intenția de a iniția o retragere treptată a trupelor din Somalia începând din decembrie 2017, vizându-se retragerea completă până în 2020,

—	având în vedere declarația Înaltului Reprezentant, Josep Borrell, din 18 septembrie 2021, referitoare la situația politică din Somalia,

—	având în vedere Rezoluția 2568 din 12 martie 2021 a Consiliului de Securitate al ONU referitoare la situația din Somalia,

—	având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

întrucât situația umanitară din Somalia continuă să se deterioreze, pe fondul unor crize multiple, și anume instabilitate politică, activități teroriste, insecuritate alimentară, secetă, criza climatică și COVID-19, amenințând stabilitatea, bunăstarea și mijloacele de subzistență ale populației și provocând strămutări masive în întreaga țară și în regiune;

întrucât agențiile umanitare internaționale au avertizat că Somalia se află în pragul unei catastrofe umanitare, estimându-se că 5,9 milioane de persoane au nevoie de asistență umanitară și că peste 2,7 milioane se confruntă cu niveluri de insecuritate alimentară de urgență în întreaga țară, inclusiv peste 800 000 de copii cu vârsta sub cinci ani expuși riscului de malnutriție acută; întrucât 2 milioane de persoane se confruntă cu o penurie acută de apă; întrucât ONU a declarat că Somalia suferă de cel mai mare deficit de finanțare din ultimii șase ani; întrucât partenerii umanitari estimează că 7,7 milioane de somalezi vor avea nevoie de asistență umanitară în 2022, iar circa 1,2 milioane de copii cu vârsta sub cinci ani riscă să fie grav malnutriți în 2022 în lipsa asistenței imediate;

întrucât Somalia nu a fost capabilă să reacționeze la pandemia de COVID-19 din cauza absenței unui sistem de asistență medicală funcțional, a lipsei ventilatoarelor pulmonare, a produselor farmaceutice și a personalului; întrucât Somalia, la fel ca multe țări africane, nu a fost în măsură să își vaccineze populația din cauza lipsei vaccinurilor, doar circa 3 % din populația sa fiind complet vaccinată;

întrucât educația a fost extrem de afectată de pandemia de COVID-19, iar mulți copii, în special cei care trăiesc în centre destinate persoanelor strămutate în interiorul țării nu și-au putut continua educația formală deoarece, spre exemplu, părinții și-au pierdut mijloacele de subzistență și sursele de venit efectiv;

întrucât principala sursă de nesiguranță din țară o constituie grupurile de insurgenți, care atacă fără discriminare somalezi și sunt implicate în răpiri și în recrutarea forțată a copiilor pentru conflicte armate; întrucât aproximativ 1 000 de civili au fost uciși sau răniți până în prezent în cadrul unui conflict armat în 2021, grupul Al-Shabaab fiind responsabil de moartea celor mai multe victime civile; întrucât militanții și-au intensificat atacurile și asasinatele a căror țintă au fost funcționarii guvernamentali în încercarea de a perturba procesul electoral din 2021;

întrucât grupurile vulnerabile reprezintă în continuare principalele ținte ale abuzurilor și violenței, printre care femeile, copiii, persoanele în vârstă, persoanele strămutate în interiorul țării, persoanele LGBTQ și alte minorități; întrucât violența sexuală și de gen, precum și violența în situații de conflict au loc în continuare pe scară largă, în condiții de impunitate, în special în zonele de conflict;

întrucât, potrivit raportului Secretarului General al ONU din 2021 privind copiii și conflictele armate, în Somalia au continuat abuzurile grave împotriva copiilor, cel puțin 1 087 de copii fiind uciși și mutilați în 2020; întrucât Al-Shabaab este principalul recrutor de copii, în timp ce Al-Shabaab, forțele de securitate guvernamentale, forțele de securitate regionale și milițiile clanurilor au recrutat împreună 1 716 copii anul trecut;

întrucât, în august 2020, Parlamentul de la Mogadiscio a prezentat un nou proiect de lege privind infracțiunile sexuale ce autorizează căsătoria copiilor, definind copilul pe criteriul maturității fizice și nu pe cel al vârstei, și care prevede o protecție procedurală insuficientă pentru victime; întrucât noul proiect de lege privind infracțiunile sexuale încalcă obligațiile internaționale și regionale în materie de drepturi ale omului;

întrucât libertatea de exprimare continuă să fie sever restricționată, jurnaliștii și apărătorii drepturilor omului fiind amenințați, deținuți în mod arbitrar și privați de respectarea garanțiilor procedurale și de garanțiile unui proces echitabil; întrucât mijloacele de informare în masă au fost închise de autorități la nivel regional și federal; întrucât rareori autoritățile investighează cazurile de omoruri sau atacuri săvârșite asupra jurnaliștilor sau îi urmăresc penal pe autorii acestor infracțiuni;

întrucât, înaintea procesului electoral, forțele de securitate și autoritățile regionale ale guvernului federal al Somaliei, în special în Puntland, precum și Al-Shabaab, au intensificat atacurile împotriva jurnaliștilor prin intimidare, hărțuire și arestări arbitrare; întrucât o mass-media independentă este o componentă esențială a unui proces electoral corect; întrucât numeroși jurnaliști au fost uciși ilegal în cursul anului 2021, inclusiv jurnalistul veteran Abdiaziz Mohamud Guled, directorul Radio Mogadiscio, care a fost asasinat de Al-Shabaab în Mogadiscio la 20 noiembrie 2021;

întrucât se estimează că 2,9 milioane de somalezi sunt strămutați în interiorul țării; întrucât, în perioada august-octombrie 2021, 55 000 de persoane au fost obligate să își părăsească locuințele, iar 80 % dintre ele au fugit din cauza conflictelor și 20 % din cauza evenimentelor climatice; întrucât există mai multe tabere de refugiați în Kenya care au primit refugiați și solicitanți de azil somalezi încă de la izbucnirea războiului civil din Somalia în 1991, printre acestea numărându-se taberele din Kakuma și Dadaab, cu circa 520 000 de refugiați și solicitanți de azil înregistrați; întrucât condițiile de viață din tabere sunt nesigure, în special femeile, copiii și persoanele LGBTQ confruntându-se cu abuzuri și violențe frecvente; întrucât, la 29 aprilie 2021, înaltul comisar al ONU pentru refugiați (UNHCR) și guvernul kenyan au convenit asupra unei foi de parcurs prin care se amâna închiderea taberelor din Dadaab și Kukuma până la 30 iunie 2022;

întrucât Somalia rămâne una dintre cele mai periculoase țări africane pentru sindicaliști, care sunt supuși sistematic violenței și intimidării; întrucât lucrătorii somalezi sunt privați constant de drepturile fundamentale ale omului și de drepturile lucrătorilor, sănătatea și siguranța la locul de muncă sunt amenințate în mod regulat, iar munca lor este prost plătite, chiar de contractanți străini;

întrucât, inițial, procesul electoral urma să se încheie în octombrie 2021 prin alegeri prezidențiale; întrucât, cu toate acestea, procesul electoral a fost întrerupt în permanență, din cauza întârzierilor înregistrate de statele membre federale în organizarea alegerilor pentru membrii ambelor camere ale Parlamentului federal al Somaliei, care alege la rândul său Președintele Somaliei; Întrucât o întârziere și mai mare a procesului electoral va face ca și mai multe resurse să fie deturnate de la prioritățile naționale importante, precum răspunsul la urgențele umanitare;

întrucât reprezentanții clanurilor trebuie să numească un total de 275 de deputați în Camera Inferioară, în timp ce cele cinci state federale ale Somaliei i-au ales deja pe toți cei 54 de senatori în Camera Superioară; întrucât autoritățile s-au angajat să încheie alegerile pentru Camera Inferioară până la 24 decembrie 2021; întrucât finalizarea credibilă a proceselor electorale va fi crucială în a garanta securitatea și dezvoltarea pe termen lung a Somaliei;

întrucât 26 % dintre aleșii în Camera Superioară sunt femei, ceea ce reprezintă un progres al Somaliei către egalitatea de gen; întrucât trebuie depuse eforturi suplimentare pentru a atinge cota convenită de 30 % în Camera Inferioară și pentru a realiza includerea deplină a femeilor în procesul decizional politic, social și economic din Somalia;

P.	întrucât ingerințele externe în procesele politice interne și în organizarea alegerilor au împiedicat încheierea lor în timp util; întrucât, la 15 noiembrie 2021, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluția 2607 (2021), care reînnoiește embargoul asupra armelor impus Somaliei;

întrucât mandatul acordat de ONU AMISOM va expira la 31 decembrie 2021; întrucât guvernul federal al Somaliei și Uniunea Africană (UA) nu au reușit să convină asupra unei reconfigurări a unei misiuni conduse de UA, după cum prevede Rezoluția 2568 (2021) a Consiliului de Securitate al ONU; întrucât UE, prin diverse instrumente, a fost principalul contribuitor financiar la activitățile AMISOM și UA în Somalia începând din 2007;

întrucât, în decembrie 2020, Consiliul a prelungit mandatele celor trei misiuni și operațiuni ale sale din cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC) în Somalia – misiunea UE de consolidare a capacităților în Somalia (EUCAP), misiunea de instruire a UE (EUTM) în Somalia și operațiunea EUNAVFOR ATALANTA – până la 31 decembrie 2022;

S.	întrucât, la 5 noiembrie 2021, Somalia l-a declarat pe trimisul UA Simon Mulongo persona non grata și i-a ordonat să părăsească țara în termen de șapte zile, acuzându-l de implicare în activități incompatibile cu mandatul AMISOM;

întrucât UE a angajat 286 de milioane EUR pentru Somalia în cadrul programului indicativ național în perioada 2014-2020, punând accentul pe sprijinirea statului de drept, a securității, a securității alimentare și a educației; întrucât, în 2021, UE a alocat 45,3 milioane EUR sub formă de finanțare pentru proiecte umanitare în Somalia, inclusiv 2,8 milioane EUR pentru a sprijini introducerea vaccinării împotriva COVID-19 la nivel național; întrucât UE și statele sale membre furnizează împreună peste 35 % din totalul ajutorului umanitar în Somalia,

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la deteriorarea crizei umanitare din Somalia; condamnă toate încălcările și abuzurile la adresa drepturilor omului și atacurile fără discriminare îndreptate împotriva civililor, a lucrătorilor umanitari, a jurnaliștilor, a funcționarilor electorali și a AMISOM de către grupurile teroriste, în special Al-Shabaab; invită toate părțile implicate în diferitele conflicte din Somalia să pună imediat capăt încălcărilor drepturilor omului și să ia măsuri concrete pentru a-i aduce pe cei responsabili în fața justiției în procese echitabile; solicită cu fermitate ca ostilitățile să înceteze și, ori de câte ori este posibil, să se continue un dialog cuprinzător pentru a aborda diferențele politice;

reamintește că stabilitatea și pacea de durată în Somalia pot fi realizate numai prin incluziune socială și bună guvernanță, pe baza principiilor democratice și a statului de drept; solicită, prin urmare, liderilor Somaliei să își intensifice eforturile în vederea finalizării procesului electoral al țării și să finalizeze organizarea de alegeri credibile și favorabile incluziunii pentru Camera Inferioară înainte de sfârșitul anului 2021, astfel încât alegerile prezidențiale să poată fi organizate cât mai curând posibil; subliniază că procesul electoral trebuie să se desfășoare în mod pașnic, în conformitate cu calendarul convenit anterior la 27 mai 2021; invită, de asemenea, liderii Somaliei să dea dovadă de reținere și să se abțină de la orice acțiuni care ar putea accentua tensiunile politice sau violența, pentru a instaura stabilitatea și a nu oferi Al-Shabaab posibilitatea de a câștiga influență politică; solicită respectarea deplină a drepturilor fundamentale în timpul campaniei electorale și al perioadelor electorale, inclusiv dreptul la întrunire pașnică, precum și libertatea de circulație, de asociere și de exprimare; condamnă orice utilizare excesivă a forței de către forțele guvernamentale împotriva opoziției politice sau împotriva protestatarilor; avertizează cu privire la orice alte inițiative care conduc la o prelungire a mandatelor anterioare fără un sprijin larg din partea părților interesate somaleze și se opune oricăror procese paralele sau alegeri parțiale;

solicită Uniunii, statelor sale membre și partenerilor internaționali să sporească urgent asistența umanitară în conformitate cu cerințele și să ofere asistență suplimentară pentru răspunsul la pandemia de COVID-19, în special prin utilizarea în comun a vaccinurilor și furnizarea de materiale medicale și produse farmaceutice esențiale; subliniază că comunitatea internațională trebuie să contribuie la luarea tuturor măsurilor necesare pentru a ține sub control pandemia de COVID-19 în Somalia și în regiune, inclusiv printr-o distribuție la scară mai largă a vaccinurilor și prin stimularea capacității de producție a vaccinurilor;

invită autoritățile somaleze să înceteze toate arestările arbitrare și să elibereze toate persoanele care se află în detenție ilegală și nejustificată, să combată hărțuirea și intimidarea civililor de către forțele de securitate, politicieni și autoritățile locale și să se asigure că cei responsabili sunt trași la răspundere; insistă ca autoritățile să înceteze execuțiile ordonate de tribunalele militare, să adopte un moratoriu și să abolească pedeapsa cu moartea; îndeamnă guvernul somalez să consolideze statul de drept și să instituie un sistem judiciar independent și imparțial, precum și să despăgubească victimele violenței extrajudiciare și excesive; îndeamnă autoritățile somaleze să adopte rapid politica de protecție a civililor și proiectul național de combatere a terorismului și să asigure respectarea deplină de către acestea a normelor și standardelor internaționale privind drepturile omului;

este foarte îngrijorat cu privire la numărul de refugiați și de persoane strămutate în interiorul țării din Somalia și cu privire la starea lor de bine; solicită Uniunii și partenerilor internaționali să colaboreze cu guvernul federal al Somaliei pentru a oferi protecție, asistență și soluții durabile, în conformitate cu obligațiile internaționale; salută ratificarea de către guvernul federal al Somaliei a Convenției Uniunii Africane pentru protecția și asistența persoanelor strămutate în interiorul țării în Africa și invită Comisia să sprijine Somalia în elaborarea cadrelor juridice naționale și în asigurarea siguranței persoanelor strămutate în interiorul țării și a refugiaților, acordând o atenție deosebită persoanelor celor mai vulnerabile, cum ar fi femeile, copiii și persoanele care aparțin grupurilor minoritare, care sunt cele mai expuse riscului de violență, abuz și încălcări;

este foarte preocupat de daunele sociale și economice cauzate de schimbările climatice, inclusiv de fenomenele meteorologice extreme și de invazia de lăcuste; salută angajamentele asumate de Somalia în cadrul Conferinței ONU din 2021 privind schimbările climatice (COP26) privind o tranziție echitabilă bazată pe dialog social și pe prioritizarea energiei din surse regenerabile pentru a acoperi nevoile de energie ale Somaliei; solicită acțiuni urgente și punerea în aplicare corespunzătoare a planurilor de acțiune pentru a preveni sau atenua dezastrele legate de schimbările climatice, cum ar fi Planul de acțiune pentru invazia lăcustelor de deșert al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO);

deplânge atacurile grupurilor teroriste asupra lucrătorilor umanitari, distrugerea infrastructurii și deturnarea ajutorului; reamintește că, în conformitate cu dreptul internațional, trebuie garantat un acces neîngrădit pentru furnizarea la timp a asistenței umanitare persoanelor aflate în dificultate pe întreg teritoriul Somaliei;

își reiterează sprijinul ferm pentru toți apărătorii drepturilor omului și ai mediului din Somalia și pentru activitatea lor; invită delegația UE și reprezentanțele statelor membre din țară să își intensifice sprijinul pentru societatea civilă în relațiile lor cu autoritățile somaleze, să facă uz de toate instrumentele disponibile pentru a-și extinde sprijinul acordat activității apărătorilor drepturilor omului și ai mediului și, atunci când este cazul, să faciliteze emiterea unor vize de urgență și să ofere refugiu temporar în statele membre;

recunoaște rolul pe care AMISOM l-a jucat prin contribuția la stabilirea unei securități sporite în fața amenințării reprezentate de Al-Shabaab și de grupurile insurgente; își exprimă sprijinul pentru Planul de tranziție pentru Somalia în ceea ce privește operațiunile AMISOM și solicită punerea sa în aplicare în timp util; invită principalele părți interesate somaleze din domeniul securității să ajungă la un acord cu privire la obiectivele strategice, dimensiunea și componența unei viitoare AMISOM menite să sprijine tranziția în materie de securitate în Somalia, pentru a înregistra progrese în punerea în aplicare a Planului de tranziție pentru Somalia; solicită să se consolideze arhitectura securității naționale pentru a proteja populația; invită guvernul federal al Somaliei, AMISOM și forțele aliate să se asigure că campaniile lor militare împotriva Al-Shabaab se desfășoară cu respectarea strictă a dreptului umanitar internațional și a dreptului internațional al drepturilor omului;

10.

subliniază că autoritățile somaleze ar trebui să aibă responsabilitatea principală de a garanta securitatea în țara lor, dar că nu sunt încă în măsură să facă acest lucru în lupta împotriva Al-Shabaab și a grupurilor insurgente; reamintește că este important să se elaboreze de urgență, în conformitate cu Rezoluția 2568 (2021) a Consiliului de Securitate al ONU, un plan privind modul în care ar putea fi reconfigurată prezența UA după 2021; reamintește, în acest context, responsabilitatea principală a ONU, a UA și a guvernului federal al Somaliei de a elabora un astfel de plan, sprijiniți de partenerii internaționali;

11.

îndeamnă toți actorii străini să nu pericliteze eforturile actuale de consolidare a statului și a păcii, promovând stabilitatea și menținând, în același timp, unitatea țării; reamintește tuturor părților embargoul continuu asupra armelor adoptat de Consiliul de Securitate al ONU cu privire la Somalia;

12.

salută creșterea reprezentării femeilor în alegerile parlamentare, observând că este în continuare nevoie de o mai mare reprezentare; subliniază rolul important pe care îl joacă femeile în soluționarea conflictelor și în consolidarea păcii; solicită participarea și implicarea deplină, egală și semnificativă a femeilor la toate nivelurile, în conformitate cu Carta femeilor somaleze;

13.

condamnă actele de violență sexuală și de gen împotriva femeilor și fetelor din Somalia și solicită să se depună eforturi continue și concertate la nivel național pentru a combate violența sexuală și de gen, inclusiv să se transpună efectiv în legislația internă și să se aplice Convenția nr. 190 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind violența și hărțuirea în lumea muncii, pe care Somalia a ratificat-o, să se ratifice Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei și să se adopte o legislație progresistă împotriva mutilării genitale feminine, atât la nivel de stat, cât și la nivel federal; îndeamnă guvernul somalez să ia măsuri concrete pentru a preveni violența sexuală împotriva femeilor și a copiilor;

14.

invită autoritățile somaleze să abroge dispozițiile legii modificate din 2020 privind mass-media, care restricționează grav libertatea mass-mediei și libertatea de exprimare și nu respectă standardele internaționale privind libertatea de exprimare;

15.

regretă recentele atacuri asupra jurnaliștilor și personalului din mass-media care au un rol legitim în construirea statului și în procesul electoral și care ar trebui să își poată desfășura activitatea fără teamă sau intimidare; invită autoritățile somaleze să desfășoare și să încheie anchete privind asasinarea tuturor jurnaliștilor în cursul anului 2021, inclusiv a lui Jamal Farah Adan, și să îi aducă pe cei responsabili în fața justiției;

16.

îndeamnă guvernul federal al Somaliei și statele sale membre federale să declare, fără întârziere, un moratoriu privind arestarea și încarcerarea jurnaliștilor în timpul îndeplinirii îndatoririlor lor jurnalistice, așa cum au propus organizația Reporteri fără frontiere și Uniunea Națională a Jurnaliștilor somalezi, și să pună capăt utilizării în continuare a codului penal al Somaliei, vechi și depășit, pentru a pedepsi jurnaliștii și a restrânge libertatea mass-mediei și libertatea de exprimare;

17.

invită guvernul federal al Somaliei, statele sale membre federale și comunitatea internațională să se asigure că întreprinderile străine sau multinaționale care își desfășoară activitatea în Somalia respectă, susțin și pun în aplicare pe deplin tratatele internaționale privind drepturile omului și alte instrumente juridice, inclusiv Constituția și legile provizorii ale Somaliei, precum și Principiile directoare ale ONU privind întreprinderile și drepturile omului și convențiile fundamentale ale OIM; subliniază că trebuie vizate finanțele Al-Shabaab și trebuie prevenită generarea ilegală de venituri, inclusiv din materii prime;

18.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Uniunii Africane, Președintelui, prim-ministrului și Parlamentului Somaliei, Secretarului general al ONU, Consiliului de Securitate al ONU, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, precum și Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.

8.6.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/104

P9_TA(2021)0482

Încălcările drepturilor omului săvârșite de companiile militare și de securitate private, în special de Wagner Group

Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la încălcările drepturilor omului săvârșite de companiile militare și de securitate private, în special de Wagner Group (2021/2982(RSP))

(2022/C 224/11)

Parlamentul European,

—

având în vedere rezoluțiile și recomandările sale anterioare, în special Rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la societățile private de securitate (1), Rezoluția sa din 16 septembrie 2020 referitoare la cooperarea UE-Africa în materie de securitate în regiunea Sahel, Africa de Vest și Cornul Africii (2), recomandarea sa din 16 septembrie 2021 referitoare la orientarea relațiilor politice dintre UE și Rusia (3) și Rezoluția sa din 5 iulie 2018 referitoare la Somalia (4),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2020/1998 al Consiliului din 7 decembrie 2020 privind măsuri restrictive împotriva încălcărilor grave ale drepturilor omului și a abuzurilor grave împotriva drepturilor omului (5),

—	având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și Protocoalele adiționale la acestea,

—	având în vedere Convenția Organizației Unității Africane din 1977 pentru eliminarea mercenariatului în Africa,

—	având în vedere Convenția internațională din 1989 împotriva recrutării, utilizării, finanțării și formării mercenarilor,

—	având în vedere Documentul de la Montreux din 17 septembrie 2008 privind obligațiile juridice internaționale pertinente și bunele practici pentru statele care au o legătură cu operațiunile companiilor militare și de securitate private în timpul unui conflict armat (Documentul de la Montreux),

—	având în vedere raportul din 1 octombrie 2021 al Misiunii independente de informare despre Libia, constituită de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului,

—	având în vedere declarațiile experților Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 31 martie 2021 referitoare la instructorii ruși și din 27 octombrie 2021 referitoare la acțiunile Grupului Wagner în Republica Centrafricană,

—	având în vedere Declarația Conferinței internaționale de la Paris privind Libia din 12 noiembrie 2021,

—	având în vedere Orientările ONU privind utilizarea serviciilor de securitate armate ale companiilor de securitate private,

—	având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului,

—

având în vedere rapoartele, comunicatele de presă și scrisorile de acuzare ale Grupului de lucru al ONU privind utilizarea mercenarilor ca mijloc de a încălca drepturile omului și de împiedica popoarele să își exercite dreptul la autodeterminare (Grupul de lucru al ONU privind recurgerea la mercenari), în special cele din 24 martie 2021 și 27 octombrie 2021,

—	având în vedere scrisoarea din 25 iunie 2021 a Grupului de experți pentru Republica Centrafricană, transmisă în conformitate cu Rezoluția 2536 (2020), adresată Președintelui Consiliului de Securitate al ONU,

—	având în vedere grupul de lucru interguvernamental deschis pus să lucreze la conținutul unui cadru de reglementare internațional, fără a aduce atingere naturii acestuia, referitor la activitățile companiilor militare și de securitate private,

—	având în vedere Codul internațional de conduită pentru furnizorii privați de servicii de securitate,

—	având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

întrucât companiile militare și de securitate private (CMSP) sunt entități comerciale private care furnizează servicii militare și/sau de securitate, care pot cuprinde, printre altele, paza armată, întreținerea și exploatarea sistemelor de armament, paza deținuților și consilierea sau instruirea forțelor locale și a personalului de securitate; întrucât în ultimii ani dependența actorilor statali și nestatali de CMSP-uri a crescut semnificativ în zonele de conflict; întrucât conflictele din secolul 21, începând cu războaiele din Afganistan și Irak, au cunoscut implicarea CMSP-urilor la toate nivelurile, de la sprijin logistic la operațiuni de mare intensitate;

întrucât peisajul normativ din acest sector cuprinde o serie de norme inconsecvente care variază enorm de la o țară la alta; întrucât legislația națională neomogenă și autoreglementarea adoptată de o parte dintre CMSP-uri constituie un factor de descurajare insuficient pentru a preveni abuzurile, dată fiind lipsa sancțiunilor, și pot influența enorm modul în care acționează CMSP-urile în intervenții multilaterale și regiuni de conflict;

întrucât CMSP-urile sunt obligate să respecte dreptul internațional atunci când iau parte la ostilități, îndeosebi dispozițiile din convențiile de la Geneva ratificate de toate statele membre ale ONU; întrucât dispozițiile legale ale Convențiilor de la Geneva sunt recunoscute ca drept internațional cutumiar; întrucât articolul 47 din Protocolul adițional I la Convențiile de la Geneva dă o definiție a mercenarilor; întrucât, pe această bază, mercenarii sunt definiți drept civili și, ca atare, nu au voie să participe la conflicte; întrucât Convenția internațională împotriva recrutării, utilizării, finanțării și formării mercenarilor din 1989 interzice mercenarii,

întrucât în prezent se lucrează la reglementarea CMSP-urilor, mai ales în grupul de lucru interguvernamental deschis pus să redacteze conținutul unui cadru de reglementare internațional, fără a-i altera natura, referitor la activitățile companiilor militare și de securitate private, întrucât este în plan să se prezinte un proiect de cadru de reglementare pentru CMSP-uri în aprilie 2022; întrucât UE a fost aleasă în Grupul de prieteni al președintelui Forumului Documentului de la Montreux;

întrucât nenumărați membri ai CMSP-urilor care acționează ca mercenari au comis încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv crime de război, atât împotriva combatanților, cât și a civililor, în conflictele trecute, recente și în curs; întrucât majoritatea acestor încălcări au fost comise cu impunitate și nu au fost anchetate, urmărite penal sau condamnate;

F.	întrucât unele țări, ca Rusia, Turcia și Emiratele Arabe Unite, sunt prezente în diferite zone de conflict sau post-conflict din întreaga lume prin CMSP-uri;

întrucât Wagner Group este o rețea de paramilitari și companii legate între ele prin suprapuneri de proprietari și rețele logistice; întrucât Grupul Wagner se deosebește de alte CMSP-uri în mai multe privințe, cum ar fi zvonurile că ar avea legături cu cele mai înalte eșaloane de putere ale statului rus, prezența sa raportată în numeroase state, amploarea operațiunilor sale, în care sunt mobilizați o parte din cei aproape 10 000 de angajați ai săi și încălcările grosolane ale drepturilor omului despre care există probe și de care a fost acuzat; întrucât legislația rusă interzice recurgerea la mercenari în virtutea articolului 359 din Codul său penal, care îi permite Kremlinului să se distanțeze public de acțiunile ilegale ale unor CMSP precum Grupul Wagner, oferind, în același timp, o serie de portițe care permit recurgerea la utilizarea CMSP-urilor ca instrument politic și militar important în conflicte din întreaga lume;

întrucât despre legăturile sale cu autoritățile ruse au strâns dovezi organizații independente, ca Bellingcat, prin rapoarte publicate în perioada ianuarie 2019 – noiembrie 2021; întrucât se zvonește că Wagner Group se bazează pe infrastructura militară rusă, împarte o bază comună cu armata rusă, beneficiază de transport oferit de aeronave militare ruse și utilizează servicii de asistență medicală militară; întrucât este finanțat parțial din contracte de catering și de construcții în valoare de milioane de dolari pentru forțele armate ruse atribuite unor societăți legate de Ievgheni Prigojin, un aliat apropiat al președintelui rus Vladimir Putin; întrucât GRU, Agenția de Informații Militare a Rusiei, Ministerul Apărării și serviciile consulare ale acesteia sunt strâns implicate în finanțarea, recrutarea, formarea și protecția personalului operativ al companiei Wagner;

întrucât UE a impus sancțiuni împotriva dlui Prigojin pentru implicarea sa în conflictul din Libia; întrucât mai multe societăți aflate sub controlul său sunt ținta unor sancțiuni din partea SUA pentru „sprijinirea operațiunilor paramilitare ale Rusiei, menținerea regimurilor autoritare și exploatarea resurselor naturale”, potrivit Trezoreriei SUA;

întrucât faptul că Kremlinul recurge la CMSP-uri se bazează pe practica îndelung exersată de Uniunea Sovietică de a opera forțe de substituție în străinătate, trimițând mii de specialiști militari pe post de „consilieri” în numeroase conflicte din întreaga lume, negând în același timp în mod oficial implicarea Rusiei; întrucât, la 11 aprilie 2012, președintele Putin a declarat în discursul său adresat Dumei ruse că „un grup de companii militare private ar putea fi un instrument eficient pentru a îndeplini obiective naționale fără implicarea directă a statului rus”; întrucât s-a renunțat treptat la numele Grupul Wagner pentru a se evita controlul public și pentru a pune distanță între el și dl Prigojin și președintele Putin, grupul fiind înlocuit cu alte entități sub diferite denumiri; întrucât Kremlinul, prin intermediul acestei construcții și deoarece Grupul Wagner nu are statut juridic, încearcă să mențină atitudinea de a-și nega plauzibil implicarea în acțiunile și infracțiunile comise de grup;

întrucât în contextul agresiunii ruse împotriva Ucrainei, mobilizarea unor CMSP-uri ca Grupul Wagner, Corpul E.N.O.T, Cazacii și altele asemănătoare ar putea avea ca scop să disimuleze ingerințele militare, evitând victimele în rândul trupelor militare regulate și ascunzând astfel costurile umane ale agresiunilor militare de publicul rus;

întrucât Grupul Wagner a fost identificat pentru prima dată în 2014, când a sprijinit separatiștii pro-ruși și a sprijinit armata rusă în ostilitățile de război din regiunea Donbas din Ucraina și în invazia și anexarea ilegală a Crimeii; întrucât de atunci a fost implicată în conflicte în Siria, Sudan, Mozambic, Libia, Republica Centrafricană și Venezuela;

întrucât în Republica Centrafricană experți ai ONU din grupuri de lucru ale ONU privind: utilizarea mercenarilor, afacerile și drepturile omului și disparițiile forțate, precum și raportorii speciali ai ONU privind tortura și execuțiile extrajudiciare, sumare sau arbitrare, au ajuns în comun la concluzia, în octombrie 2021, că Grupul Wagner a comis încălcări grave și sistematice ale drepturilor omului, inclusiv execuții sumare în masă, detenții arbitrare, violențe sexuale, jafuri, dispariții forțate și tortură în timpul interogatoriilor;

întrucât Grupul Wagner a fost implicat în acapararea violentă de resurse esențiale, cum ar fi minele și veniturile vamale, slăbind astfel țările în curs de dezvoltare și privându-le de resurse publice esențiale; întrucât, de exemplu, în urma semnării în 2018 a unui acord militar între Rusia și Republica Centrafricană, societatea Lobaye Invest a Grupului Wagner a primit drepturi de explorare a aurului și diamantelor din mai multe situri miniere; întrucât un raport al CNN din iunie 2021 a arătat că mercenarii ruși au executat civili și au expulzat localnici din zonele miniere;

întrucât în Libia Grupul Wagner a fost implicat în operațiuni de sprijin logistic și de luptă pentru generalul libian rebel Halifa Haftar cel puțin din 2018; întrucât, potrivit raportului Misiunii ONU de investigație din Libia din octombrie 2021, Grupul Wagner a fost implicat în crime de război, inclusiv execuții sumare de civili și deținuți, sclavie, plantarea de mine antipersonal interzise la nivel internațional și uciderea sau mutilarea civililor, inclusiv a copiilor, de exemplu în satul al-Sbeaa, la sud de Tripoli; întrucât raportul a strâns dovezi că s-au produs încălcări multiple și repetate ale embargoului ONU asupra armelor și că Grupul Wagner s-a folosit de aeronavele militare ruse de marfă; întrucât sprijinul dat de mercenarii și instructorii militari ruși pentru grupările armate radicale a destabilizat și mai mult vecinătatea sudică a UE;

întrucât, la 12 noiembrie 2021, țările participante la Conferința de la Paris privind Libia și-au exprimat opoziția față de orice ingerință străină în afacerile libiene și au sprijinit punerea în aplicare a planului de acțiune pentru retragerea mercenarilor, a luptătorilor străini și a forțelor străine de pe teritoriul libian; întrucât, la începutul lunii noiembrie 2021, Turcia a trimis în Libia aproximativ 150 de mercenari sirieni, pe lângă cei 7 000 mercenari care erau deja prezenți în țară și loiali Turciei, în pofida solicitărilor locale și internaționale de a fi retrase toate forțele străine înainte de alegerile parlamentare și prezidențiale programate pentru 24 decembrie 2021; întrucât, potrivit raportului final al Grupului de experți al ONU privind Libia, în conformitate cu Rezoluția nr. 1973 (2011), publicată în septembrie 2019, societatea emiriană Black Shield Security Services a recrutat resortisanți sudanezi pentru a lupta în conflictul din Libia;

întrucât, de la sfârșitul anului 2015, au fost trimiși în Siria agenți ai Grupului Wagner pentru a sprijini intervenția armatei ruse pentru a salva regimul Assad; întrucât mercenarii au comis și au filmat crime îngrozitoare împotriva populației siriene, cum ar fi torturarea, uciderea și decapitarea unor civili în apropiere de Palmyra; întrucât o companie aeriană privată siriană, Cham Wings, a fost implicată în transportul de mercenari din Rusia în Libia și, mai recent, în transportul migranților către Minsk;

R.	întrucât Grupul de lucru al ONU privind utilizarea mercenarilor a citat rapoarte potrivit cărora Azerbaidjanul, cu sprijinul Turciei, a trimis mercenari sirieni pentru a-și susține operațiunile militare în regiunea de conflict Nagorno-Karabah;

întrucât trei jurnaliști ruși premiați au fost uciși la 30 iulie 2018 în timp ce investigau activitățile miniere ale Grupului Wagner din Republica Centrafricană; întrucât moartea jurnalistului rus Maxim Borodin, care a relatat despre activitățile Grupului Wagner în Siria, în martie 2018, se înscrie într-o serie decese ale unor jurnaliști în Rusia, care, potrivit Comisiei pentru protecția jurnaliștilor, investigau subiecte sensibile cu posibile repercusiuni asupra autorităților;

întrucât, la 15 noiembrie 2021, Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Josep Borrell, a anunțat un consens al miniștrilor de externe din UE pentru a lua măsuri restrictive împotriva Grupului Wagner în cadrul viitorului Consiliu Afaceri Externe al UE din decembrie 2021; întrucât, la 20 septembrie 2021, acesta a avertizat cu privire la posibila implicare a Grupului Wagner în Mali;

U.	întrucât a fost raportat un acord între Grupul Wagner și autoritățile maliene care include planuri de a trimite 1 000 de agenți în Mali; întrucât UE a desfășurat misiuni în Mali în cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC);

întrucât, la 7 decembrie 2020, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) 2020/1998 de instituire a regimului mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului, care permite UE să impună măsuri restrictive persoanelor, entităților și organismelor vizate, inclusiv actori statali și nestatali, responsabili, implicați sau asociați cu încălcări grave ale drepturilor omului și cu abuzuri comise peste tot în lume; întrucât UE are responsabilitatea de a utiliza pe deplin acest regulament în cazul încălcării drepturilor omului,

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la multiplele încălcări ale drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar care continuă să fie raportate în legătură cu operațiunile din ce în ce mai numeroase ale companiilor private militare și de securitate, pentru care, în cea mai mare parte, nimeni nu a fost încă tras la răspundere;

condamnă în termenii cei mai fermi crimele abominabile comise de Grupul Wagner și de entitățile militare private legate de acesta; subliniază indiciile care lasă să se înțeleagă în mod clar că statul rus poartă răspunderea pentru finanțarea, formarea, gestionarea și comanda operațională a acestor grupuri paramilitare; subliniază că activitățile Grupului Wagner coincid și corespund creșterii influenței Rusiei în respectivele zone de conflict; își exprimă convingerea fermă că Grupul Wagner și alte firme de securitate aflate sub conducere rusă ar trebui să fie tratate ca organizații care acționează în numele statului rus;

invită autoritățile ruse să pună în aplicare Codul penal rus, în special articolul 359, care interzice recrutarea, formarea, finanțarea sau furnizarea de materiale mercenarilor și utilizarea lor în conflicte armate; invită, în acest sens, autoritățile ruse să interzică, de asemenea, întreprinderilor de stat să aibă companii private militare care participa la operațiuni mercenare care încalcă dreptul internațional umanitar;

subliniază importanța de a contracara strategia Grupului Wagner și a afiliaților săi, în special ascunderea identității lor prin utilizarea mai multor denumiri pentru a evita controlul internațional;

invită toate statele care utilizează serviciile Grupului Wagner și ale afiliaților săi, în special Republica Centrafricană, să întrerupă toate legăturile cu grupul și cu angajații săi; invită toate statele să-și asume responsabilitățile în ceea ce privește aplicarea dreptului internațional și să investigheze încălcările raportate ale drepturilor omului și să urmărească penal firmele înființate pe teritoriul lor atunci când participă la activități care încalcă dreptul internațional; sprijină, în acest sens, eforturile grupurilor pentru drepturile omului și ale unor persoane fizice de a trage la răspundere membrii Grupului Wagner pentru crimele comise în Ucraina, Siria, Libia și Republica Centrafricană;

este profund îngrijorat de semnalele potrivit cărora autoritățile de tranziție din Mali au în vedere utilizarea de companii private militare, în special a Grupului Wagner; îndeamnă Mali să renunțe la acest proiect; este ferm convins că implicarea Grupului Wagner ar contraveni obiectivului de reinstaurare a păcii, securității și stabilității în Mali și de protejare a poporului malian, care reprezintă țelurile fundamentale ale UE prin misiunile sale PSAC și ale statelor membre ale UE care acționează la cererea autorităților maliene;

consideră că misiunile și operațiunile UE nu pot asigura în mod corespunzător pacea, securitatea și stabilitatea în țările partenere atunci când companii de securitate private acuzate de încălcări grave ale drepturilor omului își desfășoară activitatea simultan în aceeași țară; atrage atenția asupra campaniilor de dezinformare țintite împotriva misiunilor și operațiunilor UE în Africa, de care Grupul Wagner și afiliații ar putea fi responsabili, în cadrul a războiului hibrid modern purtat de Rusia; invită unitățile relevante ale grupului operativ StratCom al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) să raporteze cu privire la aceste campanii de dezinformare;

solicită UE și statelor sale membre să profite de orice ocazie pentru a comunica țărilor în cauză riscurile care decurg din asocierea sau colaborarea cu Grupul Wagner și cu afiliații săi și să evidențieze antecedentele oribile ale grupului în domeniul drepturilor omului; încurajează guvernele să asigure dispoziții stricte privind respectarea dreptului umanitar internațional, controlul democratic și răspunderea în contractele cu companiile private militare și de securitate străine pentru asistență militară și servicii de securitate; încurajează statele să fie pe deplin transparente în ceea ce privește contractarea de servicii de sprijin militar, în special în ceea ce privește numărul, sarcinile și lanțurile de comandă ale companiilor private militare și de securitate prezente pe teritoriul lor, precum și echipamentele utilizate pentru executarea contractelor lor;

invită SEAE să pregătească un raport privind activitățile Grupului Wagner pentru a obține o imagine de ansamblu clară asupra diferitelor încălcări de care se face responsabil, ceea ce ar contribui la tragerea la răspundere pentru diferitele sale crime și ar face posibilă deferirea acestor autori către instanțele internaționale; afirmă că Parlamentul va continua să urmărească îndeaproape această chestiune printr-un raport și prin eventuale audieri;

10.

invită statele membre ale UE și aliații acestora să intensifice schimbul de informații cu privire la Grupul Wagner și la afiliații acestuia;

11.

invită Comisia să se asigure că fondurile UE nu pot fi în niciun caz utilizate de țările beneficiare pentru a finanța companii militare private cu astfel de antecedente în domeniul drepturilor omului; invită Comisia să abordeze această chestiune în dialogul bilateral cu toate țările în cauză;

12.

cere vehement ca țările în care se desfășoară misiuni și operațiuni PSAC ale UE pentru a sprijini consolidarea capacităților statului să își rezilieze contractele cu CMSP-urile care încalcă drepturile omului; solicită Comisiei să revizuiască critic sprijinul acordat de UE guvernelor și instituțiilor de stat asociate cu Grupul Wagner; invită statele membre și Comisia să nu creeze noi proiecte de cooperare care să ofere sprijin bugetar direct guvernelor care au relații cu Grupul Wagner; îndeamnă statele membre și Comisia să redirecționeze acest sprijin bugetar către organizații ale societății civile și proiecte care aduc beneficii directe populațiilor acestor țări;

13.

reamintește că UE și statele sale membre ar trebui să recurgă la companiile private de securitate în zonele de conflict numai pentru a-și proteja sediile sau pentru a asigura securitatea transporturilor și numai dacă acestea respectă pe deplin drepturile omului și dreptul internațional umanitar; subliniază că nu ar trebui să fie externalizate către companiile private militare și de securitate activități care ar implica recurgerea la forță și/sau participarea activă în cadrul ostilităților, cu excepția cazurilor de autoapărare, și în nici un caz nu ar trebui permis acestora să ia parte la interogatorii sau să realizeze interogatorii; își exprimă convingerea fermă că securitatea și apărarea ar trebui asigurate, în principal, de către autoritățile publice;

14.

solicită ca problema activităților Grupului Wagner și ale altor companii militare private din Africa să fie discutată în detaliu în cadrul viitorului summit UE-Africa;

15.

reiterează apelul lansat în cadrul Conferinței de la Paris pentru Libia din 12 noiembrie 2021 ca toți luptătorii străini, inclusiv mercenarii, să părăsească teritoriul Libiei; îndeamnă Rusia, Turcia, Emiratele Arabe Unite și toate celelalte state să se conformeze acestui apel, să înceteze imediat trimiterea de mercenari în Libia și să îi retragă pe cei prezenți acum în această țară;

16.

îndeamnă autoritățile ruse să retragă toți mercenarii din estul Ucrainei și Crimeea; sprijină eforturile autorităților ucrainene de a aduce membrii grupului Wagner care își desfășoară activitatea în Crimeea și Donbas în fața unei instanțe ucrainene și invită Interpolul să coopereze strâns la aceste cazuri, și la cazuri similare;

17.

salută declarația VP/ÎR privind adoptarea iminentă de către Consiliul Afaceri Externe a unor sancțiuni specifice ale UE împotriva persoanelor și entităților relevante afiliate Grupului Wagner, precum și a persoanelor și entităților care colaborează cu acestea, utilizând regimurile de sancțiuni existente ale UE, cum ar fi regimul mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului; solicită ca aceste sancțiuni să includă interdicții de călătorie și înghețarea activelor agenților Wagner; invită țările partenere să adopte sancțiuni similare, inclusiv statele membre ale Uniunii Africane; solicită UE să pregătească și să adopte măsuri restrictive pentru alte companii private militare și de securitate care încalcă drepturile omului;

18.

invită toate statele membre ale ONU să ratifice și să pună în aplicare pe deplin protocoalele adiționale la Convențiile de la Geneva și să consolideze dreptul internațional pentru interzicerea efectivă a mercenarilor, în spiritul Convenției OUA din 1977 pentru eliminarea mercenarilor din Africa, al Convenției internaționale împotriva recrutării, utilizării, finanțării și formării mercenarilor din 1989 și al Documentului de la Montreux din 2008;

19.

solicită UE și statelor sale membre să se asigure că există un cadru de reglementare clar și obligatoriu pentru companiile private militare și de securitate, în special în contextul grupului de lucru interguvernamental deschis al ONU, în special în ceea ce privește proiectele mari din țările din afara UE în cazul în care acestea sunt finanțate de investitori sau instituții financiare cu sediul în UE și să se asigure că astfel de proiecte sunt monitorizate în mod transparent; așteaptă cu interes ca proiectul său de cadru să fie difuzat în aprilie 2022; solicită ca entitățile care contractează companii private militare și de securitate să aibă obligații de diligență;

20.

sprijină activitatea desfășurată de Grupul de lucru al ONU; invită statele în care au fost raportate presupuse încălcări grave ale drepturilor omului de către companii private militare și de securitate să invite în mod oficial Grupul de lucru al ONU privind utilizarea mercenarilor să efectueze de urgență vizite în țările respective;

21.

îndeamnă UE și statele sale membre să ia măsuri ferme pentru a elimina lacunele de răspundere a companiilor private militare și de securitate, inclusiv în ceea ce privește supravegherea și monitorizarea transparenței lor; reamintește tuturor statelor obligația lor de a se asigura că companiile private militare și de securitate aflate sub jurisdicția lor sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor respectă drepturile omului; subliniază nevoia de a asigura căi judiciare de atac pentru încălcările drepturilor omului, inclusiv sancțiuni penale, rezultate ca urmare a activităților desfășurate de companiile private militare și de securitate; solicită accesul neîngrădit la justiție și la despăgubiri pentru toate victimele încălcărilor, inclusiv ale abuzurilor comise de mercenarii ruși; solicită UE să încurajeze și să sprijine eforturile din jurisdicțiile naționale și internaționale de a începe proceduri penale pentru tragerea la răspundere a companiilor private militare și de securitate pentru încălcările drepturilor omului; invită Rusia, în acest sens, să coopereze pe deplin cu ONU, UE și țările în care se presupune că Grupul Wagner a comis crime;

22.

este de părere că consolidarea misiunilor de instruire ale UE (EUTM) ar contribui mai eficient la reforma sectorului de securitate în țările partenere; consideră că implementarea rapidă a Instrumentului european pentru pace, în deplină conformitate cu Poziția comună a Consiliului privind controlul exporturilor de arme (6), cu dreptul internațional al drepturilor omului, cu dreptul internațional umanitar și cu dispozițiile privind transparența efectivă, inclusiv o listă detaliată a echipamentelor furnizate în cadrul instrumentului, ar spori influența UE asupra întăririi capacităților forțelor armate ale țărilor partenere, garantând că acestea nu recurg la CMSP-uri care nu ne împărtășesc valorile;

23.

(1) JO C 334, 19.9.2018, p. 80.

(2) JO C 385, 22.9.2021, p. 24.

(3) Texte adoptate, P9_TA(2021)0383.

(4) JO C 118, 8.4.2020, p. 113.

(5) JO L 410 I, 7.12.2020, p. 1.

(6) Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar (JO L 335, 13.12.2008, p. 99).

8.6.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/130

P9_TA(2021)0465

Procedura bugetară 2022: proiectul comun

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 noiembrie 2021 referitoare la proiectul comun de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2022 aprobat de comitetul de conciliere în cadrul procedurii bugetare (13911/2021 – C9-0428/2021 – 2021/0227(BUD))

(2022/C 224/20)

Parlamentul European,

—	având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere și declarațiile relevante ale Parlamentului, Consiliului și Comisiei referitoare la acesta (13911/2021 – C9-0428/2021),

—	având în vedere proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2022, adoptat de Comisie la 9 iulie 2021 (COM(2021)0300),

—	având în vedere poziția privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2022, adoptată de Consiliu la 6 septembrie 2021 și transmisă Parlamentului European la 10 septembrie 2021 (11352/2021 – C9-0353/2021),

—	având în vedere scrisoarea rectificativă nr. 1/2022 la proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2022, prezentată de Comisie la 12 octombrie 2021 (COM(2021)0642),

—	având în vedere Rezoluția sa din 21 octombrie 2021 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2022 (1) și amendamentele bugetare pe care le conține,

—	având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

—	având în vedere Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului din 14 decembrie 2020 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene și de abrogare a Deciziei 2014/335/UE, Euratom (2),

—

—	având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului din 17 decembrie 2020 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 (4),

—

având în vedere Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii (5),

—	având în vedere articolele 95 și 96 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul delegației sale la comitetul de conciliere (A9-0326/2021),

aprobă proiectul comun;

confirmă declarațiile comune anexate la prezenta rezoluție;

ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

încredințează Președintelui sarcina de a constata adoptarea definitivă a bugetului general pentru exercițiul financiar 2022 și de a asigura publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție legislativă Consiliului, Comisiei, celorlalte instituții și organelor interesate, precum și parlamentelor naționale.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2021)0432.

(2) JO L 424, 15.12.2020, p. 1.

(3) JO L 193, 30.7.2018, p. 1.

(4) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 11.

(5) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 28.

ANEXĂ

FINAL

Buget 2022 – Elemente aferente concluziilor comune

Prezentele concluzii comune cuprind următoarele secțiuni:

1.	Bugetul 2022

2.	Bugetul 2021 – Proiectele de buget rectificativ nr. 5/2021 și 6/2021

3.	Declarații

Sinteză

A. Bugetul 2022

Potrivit elementelor aferente concluziilor comune:

—	cuantumul total al creditelor de angajament din bugetul 2022 se stabilește la 169 515,8 milioane EUR; în ansamblu, în aceste condiții rămâne o marjă, sub plafoanele CFM pentru 2022, de 1 167,8 milioane EUR în credite de angajament.

—	cuantumul total al creditelor de plată din bugetul 2022 se stabilește la 170 603,3 milioane EUR; în ansamblu, în aceste condiții rămâne o marjă, sub plafoanele CFM pentru 2022, de 1 695,8 milioane EUR în credite de plată.

—

Instrumentul de flexibilitate pentru 2022 este mobilizat cu credite de angajament în cuantum de 368,4 milioane EUR pentru rubrica 6 – Vecinătate și întreaga lume.

Creditele de plată din 2022 aferente mobilizării Instrumentului de flexibilitate în 2019, 2020, 2021 și 2022 sunt estimate de Comisie la 467,2 milioane EUR. Calendarul estimativ al plăților soldurilor aferente acestor exerciții este prezentat în detaliu în tabelul următor:

Instrumentul de flexibilitate – profilul plăților (în milioane EUR)
Anul mobilizării	2022	2023	2024	2025	Total
2019	140,9	82,2	0,0	0,0	223,2
2020	66,2	39,9	0,0	0,0	106,1
2021	40,9	10,3	7,6	0,0	58,9
2022	219,2	62,7	49,8	36,7	368,4
Total	467,2	195,2	57,4	36,7	756,6

B. Bugetul 2021

Proiectul de buget rectificativ nr. 5/2021 este aprobat conform propunerii Comisiei.

Proiectul de buget rectificativ nr. 6/2021 este aprobat conform propunerii Comisiei.

1. Bugetul 2022

1.1. Linii „închise”

Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentele concluzii, sunt confirmate toate liniile bugetare, astfel cum au fost propuse de Comisie în proiectul de buget pentru 2022, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2022.

În plus, toate liniile bugetare modificate de Consiliu și aprobate de Parlament în cadrul lecturii sale sunt confirmate astfel cum au fost modificate de Consiliu.

Pentru celelalte linii bugetare, comitetul de conciliere a convenit asupra concluziilor incluse în secțiunile 1.2-1.7 de mai jos.

1.2. Aspecte orizontale

Agenții descentralizate

Contribuția UE (în credite de angajament și credite de plată și număr de posturi) pentru toate agențiile descentralizate este stabilită la nivelul propus de Comisie în proiectul de buget pentru 2022, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2022, cu următoarele excepții:

—

La subrubrica 2b:

—

Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust, articolul bugetar 07 10 07), pentru care sunt alocate 5 posturi suplimentare și se majorează creditele de angajament și de plată cu 380 000 EUR, ținând seama de numărul de recrutări efectuate, în medie, la jumătatea exercițiului.

—

Parchetul European (EPPO, articolul bugetar 07 10 08), pentru care nivelul creditelor de angajament și de plată este majorat cu 3 750 000 EUR, având în vedere recrutarea de personal suplimentar propusă de Comisie în proiectul de buget pentru 2022, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2022 și ținând seama de numărul de recrutări efectuate, în medie, la sfârșitul primului trimestru, în loc de jumătatea exercițiului.

—

La rubrica 4:

—	Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO, articolul bugetar 10 10 01), pentru care sunt alocate 5 posturi suplimentare, iar nivelul creditelor de angajament și de plată este majorat cu 380 000 EUR, ținând seama de numărul de recrutări efectuate, în medie, la jumătatea exercițiului.

—	Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex, articolul bugetar 11 10 01), pentru care nivelul creditelor de angajament și de plată este redus cu 65 000 000 EUR.

Agenții executive

Contribuția din partea UE (în credite de angajament și de plată și număr de posturi) pentru agențiile executive este stabilită la nivelul propus de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2022.

Proiecte-pilot/acțiuni pregătitoare

A fost aprobat un pachet cuprinzător de 56 de proiecte-pilot/acțiuni pregătitoare (PP/AP), ce corespund unei sume totale de 89,5 milioane EUR în credite de angajament, conform propunerii Parlamentului.

Acesta include acțiunile prevăzute „în vederea creării unei Academii Diplomatice Europene” care vor fi puse în aplicare de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE).

Acest pachet respectă pe deplin plafoanele pentru proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare stabilite în Regulamentul financiar.

1.3. Rubricile de cheltuieli din cadrul financiar – creditele de angajament

După ce a luat în considerare concluziile de mai sus privind liniile bugetare „închise”, agențiile, proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare, comitetul de conciliere a convenit asupra următoarelor aspecte:

Rubrica 1 – Piața unică, inovare și sectorul digital

Creditele de angajament sunt stabilite la nivelul propus de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2022, însă cu ajustările convenite de comitetul de conciliere, detaliate în tabelul de mai jos.

Linie bugetară/Program	Nume	Variație în credite de angajament (în EUR)
Linie bugetară/Program	Nume	PB 2022 (inclusiv SR 1)	Bugetul 2022	Diferență
1.0.11	Orizont Europa	12 179 157 276	12 239 157 276	60 000 000
01 02 02 10	Clusterul „Sănătate”	571 730 809	606 730 809	35 000 000
01 02 02 40	Clusterul „Dezvoltarea digitală, industria și spațiul”	1 264 161 905	1 272 161 905	8 000 000
01 02 02 50	Clusterul „Climă, energie și mobilitate”	1 281 577 680	1 290 577 680	9 000 000
01 02 02 60	Clusterul „Alimente, bioeconomie, resurse naturale, agricultură și mediu”	1 003 750 348	1 011 750 348	8 000 000
1.0.31	Programul privind piața unică	583 544 000	613 544 000	30 000 000
03 02 02	Îmbunătățirea competitivității întreprinderilor, în special a IMM-urilor, și sprijinirea accesului lor la piețe	121 450 000	151 450 000	30 000 000
PPAP	Proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare			40 937 500
	Total			130 937 500

Din majorarea cu 30,0 milioane EUR a creditelor de angajament pentru Programul privind piața unică (Îmbunătățirea competitivității întreprinderilor, în special a IMM-urilor și sprijinirea accesului acestora la piețe, articolul bugetar 03 02 02), suma de 10,0 milioane EUR urmează să fie dedicată furnizării de diverse forme de sprijin pentru sectorul turismului.

În consecință, nivelul convenit al creditelor de angajament este stabilit la 21 775,1 milioane EUR, lăsând o marjă de 102,9 milioane EUR până la limita maximă de cheltuieli de la rubrica 1.

În conformitate cu articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul financiar (1), comitetul de conciliere convine să pună din nou la dispoziție credite de angajament la liniile bugetare pentru cercetare, în valoare totală de 117,3 milioane EUR în credite de angajament, ceea ce reprezintă o creștere de 40,0 milioane EUR față de nivelul propus de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2022. Se consolidează următoarea linie bugetară, iar comentariile bugetare aferente sunt revizuite în consecință:

		(în EUR)
Linie bugetară	Nume	Credite de angajament
01 02 02 10	Clusterul „Sănătate”	40 000 000
Total		40 000 000

Aceste credite fac parte din suma totală de până la 0,5 miliarde EUR (la prețurile din 2018) pentru perioada 2021-2027, astfel cum a fost convenită cu ocazia adoptării acordului privind CFM. Acest lucru permite punerea la dispoziție a unei sume de până la 372,8 milioane EUR în prețurile din 2018 pentru perioada 2023-2027.

Subrubrica 2a – Coeziune economică, socială și teritorială

Linie bugetară/Program	Nume	Variație în credite de angajament (în EUR)
Linie bugetară/Program	Nume	PB 2022 (inclusiv SR 1)	Bugetul 2022	Diferență
PPAP	Proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare			2 681 000
	Total			2 681 000

În consecință, nivelul convenit al creditelor de angajament este stabilit la 49 708,8 milioane EUR, lăsând o marjă de 30,2 milioane EUR până la limita maximă de cheltuieli a subrubricii 2a.

Subrubrica 2b – Reziliență și valori

Având în vedere contextul actual al ratei dobânzii și recentele operațiuni de finanțare ale instrumentului NGEU – creditele pentru linia bugetară 06 04 01 pot fi reduse cu 244,7 milioane EUR, menținând în același timp pe deplin capacitatea de finanțare a componentei nerambursabile a NGEU în 2022. În comparație cu situația prevăzută în proiectul de buget, o sumă suplimentară de 20 de milioane EUR va fi amânată pentru 2027, fiind concentrată spre sfârșitul perioadei, pentru a compensa o concentrare la începutul perioadei corespunzătoare programului „UE pentru sănătate”.

Linie bugetară/Program	Nume	Variație în credite de angajament (în EUR)
Linie bugetară/Program	Nume	PB 2022 (inclusiv SR 1)	Bugetul 2022	Diferență
2.2.13	Sprijin pentru comunitatea cipriotă turcă	33 276 000	34 276 000	1 000 000
05 04 01	Sprijin financiar pentru încurajarea dezvoltării economice a comunității cipriote turce	31 402 525	32 402 525	1 000 000
2.2.23	Costuri de finanțare a Instrumentului de redresare al Uniunii Europene (EURI)	389 706 000	145 000 000	- 244 706 000
06 04 01	Instrumentul de redresare al Uniunii Europene (EURI) – plata unui cupon periodic și răscumpărarea la scadență	384 706 000	140 000 000	- 244 706 000
2.2.24	Mecanismul de protecție civilă al Uniunii (rescEU)	95 254 030	101 254 030	6 000 000
06 05 01	Mecanismul de protecție civilă al Uniunii (rescEU)	95 254 030	101 254 030	6 000 000
2.2.25	EU4Health	788 672 701	839 672 701	51 000 000
06 06 01	Programul „UE pentru sănătate” (EU4Health)	764 213 775	815 213 775	51 000 000
2.2.312	Ocuparea forței de muncă și inovare socială	104 482 000	106 482 000	2 000 000
07 02 04	FSE+ — Componenta „Ocuparea forței de muncă și inovare socială”	102 482 000	104 482 000	2 000 000
2.2.32	Erasmus+	3 366 740 438	3 401 740 438	35 000 000
07 03 01 01	Promovarea mobilității în scopul învățării, precum și cooperarea, incluziunea, excelența, creativitatea și inovarea la nivelul organizațiilor și al politicilor în domeniul educației și formării — Gestiune indirectă	2 331 521 972	2 361 274 626	29 752 654
07 03 02	Promovarea mobilității în scopul învățării non-formale și participarea activă a tinerilor, precum și cooperarea, incluziunea, creativitatea și inovarea la nivelul organizațiilor și al politicilor în domeniul tineretului	346 973 114	351 400 945	4 427 831
07 03 03	Promovarea mobilității în scopul învățării a antrenorilor sportivi și a personalului, precum și cooperarea, incluziunea, creativitatea și inovarea la nivelul organizațiilor și al politicilor în domeniul sportului	64 216 157	65 035 672	819 515
2.2.33	Corpul european de solidaritate (CES)	138 427 764	141 427 764	3 000 000
07 04 01	Corpul european de solidaritate	131 710 226	134 710 226	3 000 000
2.2.34	Europa Creativă	401 027 982	406 527 982	5 500 000
07 05 01	Cultura	125 597 589	131 097 589	5 500 000
2.2.352	Cetățeni, egalitate, drepturi și valori	209 402 193	214 902 193	5 500 000
07 06 02	Promovarea implicării și a participării cetățenilor la viața democratică a Uniunii	39 671 295	40 671 295	1 000 000
07 06 03	Daphne	29 581 401	33 581 401	4 000 000
07 06 04	Protejarea și promovarea valorilor Uniunii	91 787 552	92 287 552	500 000
2.2.3DAG	Agenții descentralizate	242 132 181	246 262 181	4 130 000
07 10 07	Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust)	45 423 578	45 803 578	380 000
07 10 08	Parchetul European (EPPO)	53 351 846	57 101 846	3 750 000
2.2.3SPEC	Prerogative	180 389 773	182 889 773	2 500 000
07 20 04 06	Competențe specifice în domeniul politicii sociale, inclusiv dialogul social	23 020 900	25 520 900	2 500 000
PPPA	Proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare			35 303 000
	Total			-93 773 000

Majorarea cu 3,0 milioane EUR a creditelor de angajament pentru Corpul european de solidaritate (Corpul european de solidaritate, articolul bugetar 07 04 01) și suma de 5,0 milioane EUR din majorarea cu 35 de milioane EUR a creditelor de angajament pentru Erasmus+ – pentru a obține, prin cumularea acestora, totalul de 8 milioane EUR – urmează să fie dedicate pregătirii și desfășurării de activități în conformitate cu Anul european al tineretului 2022.

În consecință, nivelul convenit al creditelor de angajament este stabilit la 6 330,2 milioane EUR, lăsând o marjă de 130,8 milioane EUR până la limita maximă de cheltuieli a subrubricii 2b.

Rubrica 3 – Resurse naturale și mediu

Linie bugetară/Program	Nume	Variație în credite de angajament (în EUR)
Linie bugetară/Program	Nume	PB 2022 (inclusiv SR 1)	Bugetul 2022	Diferență
3.2.21	Programul pentru mediu și politici climatice (LIFE)	708 045 484	755 545 484	47 500 000
09 02 01	Natura și biodiversitatea	265 601 888	284 032 563	18 430 675
09 02 02	Economia circulară și calitatea vieții	169 866 127	181 653 495	11 787 368
09 02 03	Atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea	120 050 994	128 381 585	8 330 591
09 02 04	Tranziția către o energie curată	128 996 883	137 948 249	8 951 366
PPAP	Proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare			9 611 500
	Total			57 111 500

În consecință, nivelul convenit al creditelor de angajament este stabilit la 56 235,4 milioane EUR, lăsându-se o marjă de 283,6 milioane EUR până la limita maximă de cheltuieli de la rubrica 3, din care suma de 270,1 milioane EUR urmează să fie utilizată drept submarjă pentru „Cheltuieli de piață și plăți directe”.

Rubrica 4 – Migrație și gestionarea frontierelor

Linie bugetară/Program	Nume	Variație în credite de angajament (în EUR)
Linie bugetară/Program	Nume	PB 2022 (inclusiv SR 1)	Bugetul 2022	Diferență
4.0.11	Fondul pentru azil, migrație și integrare	1 099 455 000	1 119 455 000	20 000 000
10 02 01	Fondul pentru azil, migrație și integrare	1 096 455 000	1 116 455 000	20 000 000
4.0.1DAG	Agenții descentralizate	153 281 205	153 661 205	380 000
10 10 01	Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO)	153 281 205	153 661 205	380 000
4.0.211	Fondul de gestionare integrată a frontierelor (FGIF) – instrumentul pentru gestionarea frontierelor și vize (IGFV)	646 117 589	671 117 589	25 000 000
11 02 01	Instrumentul de sprijin financiar pentru gestionarea frontierelor și vize	644 117 589	669 117 589	25 000 000
4.0.2DAG	Agenții descentralizate	1 073 823 593	1 008 823 593	-65 000 000
11 10 01	Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex)	757 793 708	692 793 708	-65 000 000
	Total			-19 620 000

Majorarea cu 20 de milioane EUR a creditelor de angajament pentru Fondul pentru azil, migrație și integrare (Fondul pentru azil, migrație și integrare, articolul bugetar 10 02 01) urmează să fie dedicată finanțării relocării refugiaților afgani.

Majorarea cu 25 de milioane EUR a creditelor de angajament pentru Fondul de gestionare integrată a frontierelor (FGIF) – instrumentul pentru gestionarea frontierelor și vize (IGFV) (Instrumentul de sprijin financiar pentru gestionarea frontierelor și vize, articolul bugetar 11 02 01) urmează să fie dedicată gestionării crizei migranților la frontiera cu Belarus.

În consecință, nivelul convenit al creditelor de angajament este stabilit la 3 091,2 milioane EUR, lăsând o marjă de 99,8 milioane EUR până la limita maximă de cheltuieli de la rubrica 4.

Rubrica 5 – Securitate și apărare

Creditele de angajament sunt stabilite la nivelul propus de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2022. În consecință, nivelul convenit al creditelor de angajament este stabilit la 1 785,3 milioane EUR, lăsând o marjă de 82,7 milioane EUR până la limita maximă de cheltuieli de la rubrica 5.

Rubrica 6 – Vecinătate și întreaga lume

Linie bugetară/Program	Nume	Variație în credite de angajament (în EUR)
Linie bugetară/Program	Nume	PB 2022 (inclusiv SR 1)	Bugetul 2022	Diferență
6.0.111	Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – „Europa globală” (IVCDCI – Europa globală)	12 526 647 047	12 716 647 047	190 000 000
14 02 01 10	Vecinătatea sudică	1 604 861 026	1 629 861 026	25 000 000
14 02 01 11	Vecinătatea estică	699 703 445	709 703 445	10 000 000
14 02 01 30	Orientul Mijlociu și Asia Centrală	384 765 942	414 765 942	30 000 000
14 02 02 40	Populație — Provocări globale	137 191 715	187 191 715	50 000 000
14 02 04	Rezerva pentru provocările și prioritățile emergente	1 463 311 470	1 538 311 470	75 000 000
6.0.12	Ajutor umanitar (HUMA)	1 595 059 463	1 806 059 463	211 000 000
14 03 01	Ajutor umanitar	1 506 901 913	1 717 901 913	211 000 000
	Total			401 000 000

În ceea ce privește Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – „Europa globală”, majorările creditelor de angajament cu 75 de milioane EUR (Rezerva pentru provocările și prioritățile emergente, articolul bugetar 14 02 04) și cu 50 de milioane EUR (Populație – Provocări globale, postul bugetar 14 02 02 40) urmează să fie dedicate măsurilor de combatere a pandemiei, inclusiv vaccinurilor.

În consecință, nivelul convenit al creditelor de angajament se stabilește la 17 170,4 milioane EUR, neexistând nicio marjă sub plafonul de cheltuieli al rubricii 6, iar Instrumentul de flexibilitate se mobilizează pentru a pune la dispoziție suma de 368,4 milioane EUR.

Rubrica 7 – Administrația publică europeană

Numărul de posturi din organigramele instituțiilor și creditele propuse de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2022, sunt convenite de comitetul de conciliere, cu următoarele excepții:

—	Secțiunea Parlamentului, în cazul căruia lectura sa este aprobată;

—	Secțiunea Consiliului, în cazul căruia lectura sa este aprobată;

—	Secțiunea Curții de Justiție a Uniunii Europene, pentru care sunt adăugate 9 posturi în schema de personal, iar nivelul creditelor de angajament și de plată este majorat cu 684 000 EUR, având în vedere numărul de recrutări efectuate, în medie, la jumătatea exercițiului;

—

Secțiunea Curții de Conturi Europene (CCE), pentru care schema de personal este completată cu 13 noi posturi, legate de NGEU și până în 2027, urmând ca nivelul creditelor de angajament și de plată să fie majorat cu 988 000 EUR, având în vedere numărul de recrutări efectuate, în medie, la jumătatea exercițiului;

—

Secțiunea Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) pentru care (i) resursele de personal sunt majorate cu 7 posturi adăugate la schema de personal și cu 3 agenți contractuali, iar nivelul creditelor de angajament și de plată este majorat cu 655 000 EUR, având în vedere numărul recrutărilor efectuate în medie la jumătatea exercițiului, (ii) nivelul creditelor de angajament și de plată este majorat cu 990 500 EUR pentru punerea în aplicare a acțiunilor prevăzute „în vederea creării unei Academii Diplomatice Europene”, astfel cum a propus Parlamentul European în lectura sa și (iii) nivelul creditelor de angajament și de plată este majorat cu 1,0 milioane EUR pentru a finanța „Capacitatea de comunicare strategică” – postul bugetar 2 2 1 4;

Ajustările, având ca rezultat o creștere de 0,8 milioane EUR la rubrica 7, sunt prezentate în detaliu pe secțiuni în tabelele următoare:

Secțiunea 2 – Consiliul European și Consiliul

Linie bugetară/Program	Nume	Variație în credite de angajament (în EUR)
Linie bugetară/Program	Nume	PB 2022 (inclusiv SR 1)	Bugetul 2022	Diferență
1 1 0 0	Salarii de bază	265 982 044	265 970 746	-11 298
1 1 0 2	Drepturi statutare legate de situația personală a agentului	66 765 000	66 778 000	13 000
1 1 0 3	Prestații de asigurări sociale	10 946 000	10 947 000	1 000
2 0 1 0	Curățenie și întreținere	18 635 000	18 335 000	- 300 000
2 1 0 0	Achiziția de echipamente și software	14 385 716	12 285 716	-2 100 000
2 1 0 1	Asistență exterioară pentru exploatarea și dezvoltarea de sisteme informatice	27 839 685	27 509 685	- 330 000
2 2 0 4	Cheltuieli diverse aferente ședințelor interne	5 235 000	4 635 000	- 600 000
2 2 1 3	Informare și manifestări publice	5 358 250	5 158 250	- 200 000
	Total			-3 527 298

Secțiunea 4 – Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Linie bugetară/Program	Nume	Variație în credite de angajament (în EUR)
Linie bugetară/Program	Nume	PB 2022 (inclusiv SR 1)	Bugetul 2022	Diferență
1 2 0 0	Remunerații și indemnizații	287 078 950	287 762 950	684 000
	Total			684 000

Secțiunea 5 – Curtea de Conturi Europeană

Linie bugetară/Program	Nume	Variație în credite de angajament (în EUR)
Linie bugetară/Program	Nume	PB 2022 (inclusiv SR 1)	Bugetul 2022	Diferență
1 2 0 0	Remunerație și indemnizații	118 344 775	119 332 775	988 000
	Total			988 000

Secțiunea 10 — Serviciul European de Acțiune Externă

Linie bugetară/Program	Nume	Variație în credite de angajament (în EUR)
Linie bugetară/Program	Nume	PB 2022 (inclusiv SR 1)	Bugetul 2022	Diferență
1 1 0 0	Salarii de bază	116 638 000	117 170 000	532 000
1 2 0 0	Agenți contractuali	18 671 800	18 794 800	123 000
2 2 1 4	Capacitatea de comunicare strategică	4 000 000	5 000 000	1 000 000
2 2 5 0	Proiect-pilot – Către crearea unei Academii Diplomatice Europene		990 500	990 500
	Total			2 645 500

În consecință, nivelul convenit al creditelor de angajament este stabilit la 10 620,1 milioane EUR, lăsându-se o marjă de 437,9 milioane EUR până la limita maximă de cheltuieli de la rubrica 7, din care suma de 240,1 milioane EUR va constitui submarja pentru „Cheltuielile administrative ale instituțiilor”.

Instrumente speciale tematice: FEG, RAU și RAB

Creditele de angajament pentru Fondul european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați (FEG), rezerva pentru solidaritate și ajutoare de urgență (RAU), precum și rezerva de ajustare la Brexit (RAB) sunt stabilite la nivelul propus de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2022.

1.4. Credite de plată

Nivelul global al creditelor de plată din bugetul pe 2022 este stabilit la nivelul din proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2022, cu următoarele ajustări convenite de comitetul de conciliere:

Se ține seama de nivelul convenit al creditelor de angajament pentru cheltuielile nediferențiate (rubricile 1-6), în cazul cărora nivelul creditelor de plată este egal cu nivelul creditelor de angajament. Această abordare este utilizată în ceea ce privește reducerea costurilor de finanțare ale Instrumentului european de redresare (EURI) cu 244,7 milioane EUR. Având în vedere, de asemenea, ajustarea contribuției Uniunii la agențiile descentralizate, efectul combinat al acestor măsuri este o reducere cu 305,2 milioane EUR;

2.	Ajustările de la rubrica 7 au drept rezultat o majorare de 0,8 milioane EUR;

Creditele de plată pentru toate proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare noi propuse de Parlament sunt stabilite la 25 % din creditele de angajament corespunzătoare sau la nivelul propus de Parlament, în cazul în care acesta este mai scăzut. În cazul prelungirii unor proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare existente, nivelul creditelor de plată este fie cel stabilit în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2022, la care se adaugă 25 % din angajamentele noi corespunzătoare, fie nivelul propus de Parlamentul European, reținându-se valoarea cea mai mică. Efectul combinat este o majorare de 22,1 milioane EUR.

4.	Ajustările efectuate la liniile bugetare aferente cheltuielilor diferențiate, pentru care efectul combinat este o majorare de 262,0 milioane EUR.

Ajustările, având ca rezultat o scădere de 20,3 milioane EUR, sunt prezentate în detaliu în tabelul următor:

Linie bugetară/Program	Nume	Variație în credite de plată (în EUR)
Linie bugetară/Program	Nume	PB 2022 (inclusiv SR 1)	Bugetul 2022	Diferență
Titlul 1
1.0.23	Programul Europa digitală	898 530 703	848 530 703	-50 000 000
02 04 01 11	Centru european industrial, tehnologic și de cercetare în materie de securitate cibernetică	33 192 982	17 192 982	-16 000 000
02 04 03	Inteligența artificială	245 811 860	214 811 860	-31 000 000
02 04 04	Competențe	52 000 000	49 000 000	-3 000 000
PPAP	Proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare			10 234 375
	Total rubrica 1			-39 765 625
Subrubrica 2a
PPAP	Proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare			670 250
	Total subrubrica 2a			670 250
Subrubrica 2b
2.2.23	Costuri de finanțare a Instrumentului de redresare al Uniunii Europene (EURI)	389 706 000	145 000 000	- 244 706 000
06 04 01	Instrumentul de redresare al Uniunii Europene (EURI) – plata unui cupon periodic și răscumpărarea la scadență	384 706 000	140 000 000	- 244 706 000
2.2.24	Mecanismul de protecție civilă al Uniunii (rescEU)	180 866 480	186 866 480	6 000 000
06 05 01	Mecanismul de protecție civilă al Uniunii (rescEU)	94 547 220	100 547 220	6 000 000
2.2.32	Erasmus+	3 273 756 286	3 300 756 286	27 000 000
07 03 01 01	Promovarea mobilității în scopul învățării, precum și cooperarea, incluziunea, excelența, creativitatea și inovarea la nivelul organizațiilor și al politicilor în domeniul educației și formării — Gestiune indirectă	2 220 525 000	2 243 477 048	22 952 048
07 03 02	Promovarea mobilității în scopul învățării non-formale și participarea activă a tinerilor, precum și cooperarea, incluziunea, creativitatea și inovarea la nivelul organizațiilor și al politicilor în domeniul tineretului	310 000 000	313 415 755	3 415 755
07 03 03	Promovarea mobilității în scopul învățării a antrenorilor sportivi și a personalului, precum și cooperarea, incluziunea, creativitatea și inovarea la nivelul organizațiilor și al politicilor în domeniul sportului	55 000 000	55 632 197	632 197
2.2.3DAG	Agenții descentralizate	233 643 002	237 773 002	4 130 000
07 10 07	Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust)	45 226 899	45 606 899	380 000
07 10 08	Parchetul European (EPPO)	53 351 846	57 101 846	3 750 000
PPAP	Proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare			8 825 750
	Total subrubrica 2b			- 198 750 250
Rubrica 3
PPAP	Proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare			2 402 875
	Total rubrica 3			2 402 875
Rubrica 4
4.0.11	Fondul pentru azil, migrație și integrare	1 276 766 000	1 291 766 000	15 000 000
10 02 01	Fondul pentru azil, migrație și integrare	661 766 000	676 766 000	15 000 000
4.0.1DAG	Agenții descentralizate	153 281 205	153 661 205	380 000
10 10 01	Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO)	153 281 205	153 661 205	380 000
4.0.211	Fondul de gestionare integrată a frontierelor (FGIF) – instrumentul pentru gestionarea frontierelor și vize (IGFV)	490 891 340	510 891 340	20 000 000
11 02 01	Instrumentul de sprijin financiar pentru gestionarea frontierelor și vize	191 891 340	211 891 340	20 000 000
4.0.2DAG	Agenții descentralizate	1 050 691 460	985 691 460	-65 000 000
11 10 01	Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex)	757 793 708	692 793 708	-65 000 000
	Total rubrica 4			-29 620 000
Rubrica 5
Rubrica 6
6.0.111	Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – „Europa globală” (IVCDCI – Europa globală)	7 858 721 595	7 891 721 595	33 000 000
14 02 04	Rezerva pentru provocările și prioritățile emergente	1 000 000 000	1 033 000 000	33 000 000
6.0.12	Ajutor umanitar (HUMA)	1 880 645 990	2 091 645 990	211 000 000
14 03 01	Ajutor umanitar	1 797 851 440	2 008 851 440	211 000 000
	Total rubrica 6			244 000 000
Rubrica 7
7.2.2	Consiliul European și Consiliul	615 000 854	611 473 556	-3 527 298
7.2.4	Curtea de Justiție a Uniunii Europene	464 090 000	464 774 000	684 000
7.2.5	Curtea de Conturi Europeană	161 153 175	162 141 175	988 000
7.2.X	Serviciul European de Acțiune Externă	775 069 920	777 715 420	2 645 500
	Total rubrica 7			790 202
TOTAL				-20 272 548

Aceste acțiuni vor asigura un nivel al creditelor de plată în valoare de 170 603,3 milioane EUR, o reducere de 20,3 milioane EUR față de proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2022.

1.5. Rezerve

Nu există alte rezerve în afara celor din proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2022.

1.6. Comentarii bugetare

Textul comentariilor bugetare corespunde proiectului de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2022, cu următoarele modificări agreate de comitetul de conciliere:

—	Liniile bugetare pentru care Parlamentul European a introdus amendamente cu privire la propria secțiune sunt aprobate fără modificări.

—

Liniile bugetare pentru care Parlamentul European a introdus amendamente sunt aprobate fără modificări:

Articolul 07 10 01 — Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound)

Textul se modifică după cum urmează:

Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound) furnizează și difuzează informații importante privind aspecte legate de muncă și chestiunile sociale, cu scopul de a contribui la elaborarea de politici solide și bazate pe date concrete în domeniile respective. Activitatea sa principală este legată de cercetarea în domeniul ocupării forței de muncă, al condițiilor de muncă, al relațiilor de muncă și al calității vieții. Activitățile Eurofound contribuie la realizarea următoarelor priorități: creșterea participării pe piața muncii și combaterea șomajului prin crearea de locuri de muncă, îmbunătățirea funcționării pieței muncii și promovarea integrării și a egalității de gen ; îmbunătățirea condițiilor de muncă și asigurarea durabilității muncii pe tot parcursul vieții, dezvoltarea relațiilor de muncă pentru a asigura soluții echitabile și productive într-un context în schimbare al politicilor, îmbunătățirea nivelului de trai și promovarea coeziunii sociale, având în vedere disparitățile economice și inegalitățile sociale, cum ar fi disparitatea de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și ecartul salarial de gen .

—

Liniile bugetare pentru care respectivul comentariu bugetar, astfel cum a fost propus în proiectul de buget și modificat prin scrisoarea rectificativă, sunt aprobate cu următoarele modificări:

—	Postul 01 02 02 53 — Clusterul „Climă, energie și mobilitate” — Întreprinderea comună pentru căile ferate ale Europei

Se modifică paragraful după cum urmează:

Întreprinderea comună pentru căile ferate ale Europei contribuie la punerea în aplicare a programului Orizont Europa, în special a clusterului „Climă, energie și mobilitate”. Aceasta va accelera dezvoltarea și implementarea tehnologiilor inovatoare (în special digitale și automatizate) cu scopul de a realiza un sistem feroviar european mai atractiv, mai ușor de folosit, competitiv, la prețuri accesibile, ușor de întreținut și eficient și de a îndeplini obiectivele Pactului verde european, cum ar fi, de exemplu, transferul unei părți substanțiale de 75 % din transportul intern de mărfuri pe cale rutieră către transportul feroviar și pe căile navigabile interioare.

—	Postul 07 20 04 06 — Competențe specifice în domeniul politicii sociale, inclusiv dialogul social

Se modifică paragraful după cum urmează:

—

acțiuni privind reuniunile consultative preliminare dintre reprezentanții sindicatelor europene, mai ales pentru acoperirea costurilor destinate ca aceștia să fie sprijiniți să își formeze opiniile și să își armonizeze pozițiile în ceea ce privește elaborarea politicilor Uniunii, în special în urma crizei provocate de epidemia de COVID-19 .

—	Postul 1 3 0 1, Secțiunea 10 – Serviciul European de Acțiune Externă — Formare profesională

Se adaugă următorul text:

Bugetul pentru cursuri de instruire ar trebui să demonstreze și să sprijine în mod clar importanța promovării egalității dintre femei și bărbați, a sensibilizării cu privire la aspectele legate de gen și a combaterii prejudecăților de gen, inclusiv a politicii de combatere a hărțuirii în cadrul instituțiilor noastre (inclusiv sediul SEAE, delegațiile UE și misiunile și operațiile PSAC), precum și în cadrul procedurilor de selecție. Aceasta ar trebui să includă cursuri de instruire și inițiative obligatorii, acordând o atenție deosebită responsabilității cadrelor de conducere de nivel mediu și superior în aceste domenii, în conformitate cu dispozițiile Planului de acțiune pentru egalitatea de gen III și ale documentului de lucru aferent al serviciilor Comisiei.

—

În conformitate cu articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul financiar, comitetul de conciliere convine să repună la dispoziție credite de angajament la linia bugetară 01 02 02 10. Comentariile bugetare vor fi ajustate în consecință:

Linie bugetară

Nume

01 02 02 10

Se adaugă următorul text:

În conformitate cu articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul financiar, suma de 40 000 000 EUR în credite de angajament este disponibilă pentru acest post bugetar în urma dezangajărilor efectuate în 2020 ca urmare a nepunerii în aplicare totale sau parțiale a proiectelor de cercetare.

Se pornește de la premisa că modificările introduse de Parlamentul European sau de Consiliu nu pot modifica sau extinde domeniul de aplicare al unui temei juridic existent și nici nu pot afecta autonomia administrativă a instituțiilor, iar acțiunea poate fi acoperită din resursele disponibile.

1.7. Nomenclatorul bugetar

Nomenclatorul bugetar propus de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2022, este agreat, cu includerea noilor proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare, cu excepția noului proiect-pilot „Monitorizarea ODD în regiunile UE – eliminarea lacunelor în materie de date”, care va fi pus în aplicare la rubrica 1 din CFM, articolul bugetar PP 01 22 06, în loc de subrubrica 2b din CFM.

2. Bugetul 2021

Proiectul de buget rectificativ (PBR) nr. 5/2021 este aprobat conform propunerii Comisiei.

Proiectul de buget rectificativ (PBR) nr. 6/2021 este aprobat conform propunerii Comisiei.

3. Declarații

3.1. Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind creditele de plată

Parlamentul European și Consiliul solicită Comisiei să continue monitorizarea îndeaproape și în mod activ pe parcursul anului 2022 a punerii în aplicare a programelor aferente CFM actual și celui precedent (în special la subrubrica 2a și la Dezvoltare rurală). În acest scop, Parlamentul European și Consiliul invită Comisia să prezinte, în timp util, cifre actualizate privind situația curentă și estimări privind creditele de plată pentru 2022 (ținând seama, după caz, îmbunătățirea gradului de precizie a previziunilor statelor membre). În cazul în care cifrele arată că creditele înscrise în bugetul pentru 2022 sunt insuficiente pentru a acoperi necesitățile, Parlamentul European și Consiliul invită Comisia să prezinte cât mai curând posibil o soluție adecvată, printre altele un proiect de buget rectificativ, pentru a permite Parlamentului European și Consiliului să ia orice decizie necesară, cât mai curând posibil, fără întârzieri nejustificate, pentru nevoi legitime. După caz, Parlamentul European și Consiliul vor lua în considerare urgența chestiunii, reducând termenul de opt săptămâni pentru luarea unei decizii, dacă acest lucru va fi considerat necesar. Același lucru este valabil, mutatis mutandis, în cazul în care cifrele arată că creditele înscrise în bugetul pentru 2022 sunt mai mari decât este necesar.

3.2. Declarație comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind costurile de finanțare a Instrumentului de redresare al Uniunii Europene (EURI) în 2022

Datorită contextului actual favorabil al ratelor dobânzii și luând în considerare costul emiterii operațiunilor de finanțare ale NGEU înregistrat până în prezent în acest an, creditele planificate pentru costul de finanțare al Instrumentului european de redresare [linia bugetară 06 04 01] pot fi reduse, menținându-se în același timp pe deplin capacitatea de finanțare a componentei nerambursabile a NGEU în 2022.

Articolul 5 alineatul (2) din Decizia privind resursele proprii prevede că „rambursările principalului fondurilor încep înainte de sfârșitul CFM pentru perioada 2021-2027, cu un cuantum minim, în măsura în care o permit cuantumurile neutilizate pentru plata dobânzilor datorate în cadrul împrumutului menționat la alineatul (1) din prezentul articol, ținându-se seama în mod corespunzător de procedura prevăzută la articolul 314 din TFUE”.

În plus, considerentul 20 din Decizia privind resursele proprii prevede că „cuantumurile care nu sunt utilizate pentru plata dobânzilor, astfel cum fuseseră prevăzute, vor fi utilizate pentru rambursări anticipate înainte de sfârșitul CFM 2021-2027, cu un cuantum minim, și pot fi majorate peste acest nivel, cu condiția să fi fost introduse noi resurse proprii după 2021, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 311 al treilea paragraf din TFUE”.

Întrucât în 2022 nu vor fi posibile rambursări ale principalului:

—

un cuantum de 90 de milioane EUR, din care 70 de milioane EUR sunt deja incluse în proiectul de buget, va fi concentrat la sfârșitul perioadei, în 2027, când cuantumul poate fi utilizat fie pentru plata dobânzilor, fie pentru rambursări anticipate. Această concentrare la sfârșitul perioadei este compensată printr-o concentrare corespunzătoare la începutul perioadei a programului „UE pentru sănătate”.

—

Fără a aduce atingere prerogativelor autorității bugetare, Parlamentul European și Consiliul convin să majoreze cuantumurile disponibile la linia bugetară 06 04 01 cu 224,7 milioane EUR pentru perioada 2024-2027, pe baza unei propuneri din partea Comisiei și în urma evaluării nevoilor și a posibilităților de rambursare anticipată, utilizând marjele disponibile și mobilizând instrumentul de marjă unic, cu respectarea, totodată, a programării financiare pentru programele din cadrul rubricii 2b.

Acest mecanism asigură faptul că cuantumul total pentru linia EURI inclus în programarea financiară inițială pentru 2022 va fi utilizat pentru plăți de dobânzi sau rambursări anticipate în cursul CFM 2021-2027.

3.3. Declarația unilaterală a Comisiei privind prudența bugetară în ceea ce privește linia corespunzătoare dobânzilor EURI

Comisia reamintește că linia corespunzătoare dobânzilor EURI ([linia bugetară 06 04 01]) servește la plata costurilor de finanțare și de lichiditate ale împrumuturilor NGEU, în măsura în care acestea sunt imputate bugetului UE. Cuantumurile neutilizate pentru plata dobânzilor trebuie utilizate pentru rambursarea anticipată a datoriei în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) și cu considerentul 20 din Decizia privind resursele proprii.

Dată fiind creșterea inflației, se impune o prudență bugetară sporită în ceea ce privește gestionarea liniei corespunzătoare dobânzilor EURI, având în vedere posibilitatea ca ratele nominale ale dobânzii să fie mai mari decât se estimase la programarea acestei linii bugetare.

Prin urmare, în îndeplinirea responsabilităților care îi revin în temeiul articolului 314 alineatele (2), (5) și (8) din TFUE, Comisia va propune măsuri bugetare care, dacă vor fi adoptate, vor asigura că cuantumul total planificat inițial în cadrul financiar multianual 2021 2027 [14 976 de milioane EUR în prețuri curente] pentru linia EURI va fi utilizat integral pentru plata costurilor cu dobânzile sau pentru rambursări anticipate.

Comisia va raporta în fiecare an, în cadrul prezentării proiectului de buget, cu privire la execuția cumulată a liniei EURI, cuantumurile concentrate la sfârșitul perioadei de la linia EURI și cuantumul rezervat în cadrul instrumentului de marjă unic pentru atingerea acestui obiectiv.

3.4. Declarație unilaterală a Comisiei Europene privind combaterea sărăciei în rândul copiilor în cadrul Fondului social european+

Combaterea sărăciei în rândul copiilor va deveni și mai importantă, în special în contextul redresării de pe urma crizei provocate de pandemia de COVID-19, și trebuie să se aloce resurse suficiente în acest sens. În acest scop, Regulamentul (UE) 2021/1057 de instituire a Fondului social european Plus (FSE+) impune statelor membre să aloce o proporție adecvată din resursele lor FSE+ aflate în gestiune partajată pentru punerea în aplicare a Garanției pentru copii prin acțiuni specifice și reforme structurale vizând combaterea sărăciei în rândul copiilor. Se stabilește o alocare minimă explicită de 5 % pentru toate statele membre care au înregistrat o rată medie peste media Uniunii a copiilor cu vârsta sub 18 ani expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială pentru perioada cuprinsă între 2017 și 2019.

Negocierile dintre Comisie și statele membre privind programele pentru perioada 2021-2027 sunt încă în desfășurare, iar sumele exacte care urmează să fie programate în sprijinul Garanției pentru copii în toate statele membre vor fi cunoscute după finalizarea acestui proces.

În conformitate cu Recomandarea Consiliului de instituire a unei garanții europene pentru copii {SWD(2021) 62 final} și pe baza rapoartelor întocmite de coordonatorii Garanției pentru copii din statele membre și de Comitetul pentru protecție socială, Comisia va prezenta rapoarte periodice cu privire la punerea în aplicare a Recomandării de instituire a Garanției pentru copii. De asemenea, Comisia va monitoriza îndeaproape punerea în aplicare a acestei recomandări în contextul semestrului european. Comisia ține să sublinieze că statele membre pot programa, pentru punerea în aplicare a Garanției pentru copii, o finanțare care să depășească nivelul cerințelor minime stabilite în Regulamentul FSE+. Acestea pot utiliza, de asemenea, alte resurse ale UE, cum ar fi Mecanismul de redresare și reziliență, precum și propria finanțare națională.

3.5. Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind intenția de a furniza un maximum de resurse pentru dezastre naturale în cadrul componentei FSUE a rezervei pentru solidaritate și ajutoare de urgență (SEAR) în 2022

Cele trei instituții recunosc că amploarea excepțională a dezastrelor naturale care au avut loc în 2021 creează o presiune asupra disponibilităților din cadrul Fondului de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE). FSUE este finanțat exclusiv din rezerva pentru solidaritate și ajutoare de urgență (SEAR), fără nicio posibilitate de utilizare a altor surse de finanțare.

Comitetul de conciliere a convenit să majoreze ajutorul umanitar de la rubrica 6 cu 211 milioane EUR în bugetul pentru 2022. Prin urmare, este posibil să se limiteze recurgerea la pachetul SEAR pentru situații de urgență externă în perioada 1 ianuarie-31 august 2022, eliberând astfel resurse suplimentare pentru FSUE la 1 septembrie 2022, echivalente cu suma majorării ajutorului umanitar în cadrul rubricii 6. Acest lucru va permite manifestarea unei solidarități maxime cu statele membre afectate de dezastrele naturale, sporind în același timp capacitatea bugetului UE de a răspunde rapid la urgențele externe.

3.6. Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind consolidarea schemei de personal a Curții de Conturi

PE și Consiliul recunosc că Instrumentul de redresare al Uniunii Europene (NGEU) va genera un volum de muncă suplimentar pentru Curtea de Conturi, care nu poate fi compensat în totalitate printr-o redistribuire în cadrul bugetului existent. Prin urmare, acestea sunt de acord cu o majorare a schemei de personal a Curții cu 20 de posturi în 2022.

PE și Consiliul subliniază importanța pe care o acordă activității Curții de Conturi, în special în ceea ce privește auditurile financiare și de conformitate pe care Curtea le efectuează pentru a-și îndeplini sarcina principală de a examina dacă toate veniturile au fost încasate și dacă toate cheltuielile au fost efectuate în mod legal și conform procedurilor, audituri care sunt legate în mod indisolubil de auditurile performanței vizând examinarea economiei, a eficienței și a eficacității gestionării bugetului UE, considerând cele două tipuri de audit drept fețe ale aceleiași monede. Soliditatea gestiunii financiare a bugetului său este o piatră de temelie a legitimității Uniunii.

În acest context, PE și Consiliul consideră că este esențial ca Curtea să aloce resurse suficiente pentru punerea în aplicare a acestor activități de bază.

În general, PE și Consiliul recunosc, de asemenea, importanța recomandărilor formulate de Curte în temeiul articolului 287 alineatul (4) al doilea paragraf din TFUE, remarcând totodată că Curtea de Justiție a clarificat faptul că această dispoziție este menită să contribuie la îmbunătățirea gestiunii financiare a Uniunii prevăzând transmiterea de rapoarte către instituții și elaborarea de răspunsuri la aceste rapoarte de către instituții.

PE și Consiliul invită Curtea să includă în documentele de lucru pentru exercițiile bugetare viitoare o prezentare generală a alocării personalului în anul precedent pentru auditurile financiare, de conformitate și ale performanței, în vederea desfășurării activităților întemeiate pe articolul 287 alineatul (4) din TFUE, precum și a serviciilor de sprijin.

3.7. Declarație comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind examinarea evoluției pandemiei în 2022

Cele trei instituții se angajează să examineze evoluția răspunsului la pandemie până la sfârșitul lunii iunie 2022, în special în ceea ce privește vaccinările internaționale și, pe această bază, vor lua în considerare eventuale acțiuni necesare, conform propunerilor Comisiei.

3.8. Declarația unilaterală a Comisiei privind migrația

Având în vedere nevoile continue prevăzute în anii următori, Comisia își confirmă planul de a se asigura că finanțarea anuală medie pentru migrație pentru vecinătatea sudică din pachetul aferent IVCDCI – Europa globală și, dacă este necesar, din alte instrumente, rămâne cel puțin la nivelul preconizat pentru 2022.

3.9. Declarația unilaterală a Comisiei privind rubrica 7

Comisia amintește că programarea financiară de la rubrica 7 se bazează pe ipoteza că efectivele de personal ale instituțiilor rămân stabile. Aceasta remarcă faptul că bugetul pentru 2022 nu este în concordanță cu această ipoteză și subliniază că, în contextul creșterii inflației, viitoarele creșteri ale efectivelor de personal ar putea duce la presiuni asupra rubricii 7 în cadrul financiar multianual 2021-2027.

(1) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 224

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 65 8 iunie 2022

	III Acte pregătitoare
	Parlamentul European
	Marți, 23 noiembrie 2021
2022/C 224/13	P9_TA(2021)0456 Politica agricolă comună – sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre și finanțate de FEGA și de FEADR ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 noiembrie 2021 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului (COM(2018)0392 – C8-0248/2018 – 2018/0216(COD)) P9_TC1-COD(2018)0216 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 noiembrie 2021 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2021/… al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013	115
2022/C 224/14	P9_TA(2021)0457 Politica agricolă comună: finanțarea, gestionarea și monitorizarea ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 noiembrie 2021 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 (COM(2018)0393 – C8-0247/2018 – 2018/0217(COD)) P9_TC1-COD(2018)0217 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 noiembrie 2021 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2021/… al Parlamentului European și al Consiliului privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013	118
2022/C 224/15	P9_TA(2021)0458 Politica agricolă comună – modificarea Regulamentului OCP și a altor regulamente ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 noiembrie 2021 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole, a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare, a Regulamentului (UE) nr. 251/2014 privind definirea, descrierea, prezentarea, etichetarea și protejarea indicațiilor geografice ale produselor vitivinicole aromatizate, a Regulamentului (UE) nr. 228/2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii și a Regulamentului (UE) nr. 229/2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea insulelor mici din Marea Egee (COM(2018)0394 – C8-0246/2018 – 2018/0218(COD)) P9_TC1-COD(2018)0218 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 noiembrie 2021 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2021/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole, a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare, a Regulamentului (UE) nr. 251/2014 privind definirea, descrierea, prezentarea, etichetarea și protejarea indicațiilor geografice ale produselor vitivinicole aromatizate și a Regulamentului (UE) nr. 228/2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii	122
2022/C 224/16	P9_TA(2021)0459 Procedurile de insolvență: înlocuirea anexelor A și B la regulament ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 noiembrie 2021 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de înlocuire a anexelor A și B la Regulamentul (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvență (COM(2021)0231 – C9-0178/2021 – 2021/0118(COD)) P9_TC1-COD(2021)0118 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 noiembrie 2021 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2021/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvență pentru înlocuirea anexelor A și B	126
2022/C 224/17	P9_TA(2021)0460 Statisticile integrate referitoare la ferme: contribuția Uniunii în temeiul CFM 2021-2027 ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 noiembrie 2021 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1091 în ceea ce privește contribuția Uniunii pentru statisticile integrate referitoare la ferme în temeiul cadrului financiar 2021-2027 (COM(2021)0477 – C9-0346/2021 – 2021/0270(COD)) P9_TC1-COD(2021)0270 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 noiembrie 2021 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2021/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1091 în ceea ce privește contribuția Uniunii pentru statisticile integrate referitoare la ferme în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027	127
2022/C 224/18	P9_TA(2021)0461 Produsele de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări (PRIIP): documentele cu informații esențiale. Prelungirea regimului tranzitoriu ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 noiembrie 2021 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1286/2014 în ceea ce privește prelungirea dispozițiilor tranzitorii pentru societățile de administrare, societățile de investiții și persoanele care oferă consultanță cu privire la unități ale organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) și la unități ale non-OPCVM-urilor sau care vând astfel de unități (COM(2021)0397 – C9-0326/2021 – 2021/0215(COD)) P9_TC1-COD(2021)0215 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 noiembrie 2021 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2021/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1286/2014 în ceea ce privește prelungirea dispozițiilor tranzitorii pentru societățile de administrare, societățile de investiții și persoanele care oferă consultanță cu privire la unități ale organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) și la unități ale non-OPCVM-urilor sau care vând astfel de unități	128
2022/C 224/19	P9_TA(2021)0462 Societățile de administrare a organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM): utilizarea documentelor cu informații esențiale ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 noiembrie 2021 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2009/65/CE în ceea ce privește utilizarea documentelor cu informații esențiale de către societățile de administrare a organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (COM(2021)0399 – C9-0327/2021 – 2021/0219(COD)) P9_TC1-COD(2021)0219 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 noiembrie 2021 în vederea adoptării Directivei (UE) 2021/… a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2009/65/CE în ceea ce privește utilizarea documentelor cu informații esențiale de către societățile de administrare a organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM)	129
	Miercuri, 24 noiembrie 2021
2022/C 224/20	Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 noiembrie 2021 referitoare la proiectul comun de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2022 aprobat de comitetul de conciliere în cadrul procedurii bugetare (13911/2021 – C9-0428/2021 – 2021/0227(BUD))	130
2022/C 224/21	Rezoluția Parlamentului European din 24 noiembrie 2021 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 5/2021 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2021 – Sprijin umanitar pentru refugiații din Turcia (12444/2021 – C9-0380/2021 – 2021/0226(BUD))	151
2022/C 224/22	Rezoluția Parlamentului European din 24 noiembrie 2021 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 6/2021 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2021 – Doze suplimentare de vaccin pentru țările cu venituri mici și medii inferioare, consolidarea UPCM și alte ajustări ale cheltuielilor și veniturilor (14038/2021 – C9-0425/2021 – 2021/0326(BUD))	153
	Joi, 25 noiembrie 2021
2022/C 224/23	Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați în urma unei cereri din partea Spaniei – EGF/2021/001 ES/País Vasco metal (COM(2021)0618 – C9-0377/2021 – 2021/0316(BUD))	155
2022/C 224/24	Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a statelor membre ale Uniunii Europene să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Filipinelor la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (COM(2021)0359 – C9-0361/2021 – 2021/0178(NLE))	159
2022/C 224/25	Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a statelor membre să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Jamaicăi la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (COM(2021)0363 – C9-0334/2021 – 2021/0179(NLE))	160
2022/C 224/26	Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a statelor membre ale Uniunii Europene să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Boliviei la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (COM(2021)0369 – C9-0336/2021 – 2021/0183(NLE))	161
2022/C 224/27	Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a statelor membre ale Uniunii Europene să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Pakistanului la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (COM(2021)0368 – C9-0335/2021 – 2021/0182(NLE))	162
2022/C 224/28	Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a statelor membre să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Tunisiei la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (COM(2021)0371 – C9-0337/2021 – 2021/0198(NLE))	163

Cuprins		Pagina

	PARLAMENTUL EUROPEAN SESIUNEA 2021-2022 Ședințele dintre 22 și 25 noiembrie 2021 TEXTE ADOPTATE	1

	I Rezoluții, recomandări și avize
	REZOLUŢII
	Parlamentul European
	Marți, 23 noiembrie 2021
2022/C 224/01	Rezoluția Parlamentului European din 23 noiembrie 2021 referitoare la politica UE în domeniul sportului: evaluare și posibile căi de urmat (2021/2058(INI))	2
2022/C 224/02	Rezoluția Parlamentului European din 23 noiembrie 2021 conținând recomandări adresate Comisiei privind digitalizarea sistemului european de raportare, monitorizare și audit (2021/2054(INL))	11
	Miercuri, 24 noiembrie 2021
2022/C 224/03	Rezoluția Parlamentului European din 24 noiembrie 2021 referitoare la Strategia europeană privind materiile prime de importanță critică (2021/2011(INI))	22
2022/C 224/04	Rezoluția Parlamentului European din 24 noiembrie 2021 referitoare la revizuirea Regulamentului financiar în vederea intrării în vigoare a cadrului financiar multianual 2021-2027 (2021/2162(INI))	37
2022/C 224/05	Rezoluția Parlamentului European din 24 noiembrie 2021 referitoare la o strategie farmaceutică pentru Europa (2021/2013(INI))	47
	Joi, 25 noiembrie 2021
2022/C 224/06	Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la politicile și legislația privind migrația legală (2020/2255(INL))	69
2022/C 224/07	Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la introducerea unui card european de securitate socială pentru a îmbunătăți implementarea digitală a drepturilor de securitate socială și a mobilității echitabile (2021/2620(RSP))	81
2022/C 224/08	Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la negocierile multilaterale în vederea celei de a 12-a Conferințe ministeriale a OMC de la Geneva, din perioada 30 noiembrie – 3 decembrie 2021 (2021/2769(RSP))	89
2022/C 224/09	Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la siguranța parcărilor pentru camioane în UE (2021/2918(RSP))	95
2022/C 224/10	Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la situația din Somalia (2021/2981(RSP))	99
2022/C 224/11	Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la încălcările drepturilor omului săvârșite de companiile militare și de securitate private, în special de Wagner Group (2021/2982(RSP))	104
2022/C 224/12	Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la situația drepturilor omului în Camerun (2021/2983(RSP))	111