COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

25.5.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 210/5

AVIZUL BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 16 februarie 2022

cu privire la o propunere de regulament de instituire a autorității pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului

(CON/2022/4)

(2022/C 210/05)

Introducere și temei juridic

La 20 iulie 2021, Comisia Europeană a adoptat o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Autorității pentru Combaterea Spălării Banilor și a Finanțării Terorismului și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, nr. 1094/2010 și nr. 1095/2010 (1) (denumită în continuare „AMLAR”).

Banca Centrală Europeană (BCE) consideră că regulamentul propus intră în sfera sa de competență, deși acestea nu a fost consultată cu privire la acesta. Prin urmare, BCE își exercită dreptul prevăzut la articolul 127 alineatul (4) a doua teză din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru a prezenta un aviz instituțiilor corespunzătoare ale Uniunii în domenii care țin de competențele sale. Competența BCE de a emite un aviz se întemeiază pe articolul 127 alineatul (4) și pe articolul 282 alineatul (5) din tratat, întrucât AMLAR conține dispoziții care afectează atribuțiile BCE privind supravegherea prudențială a instituțiilor de credit în temeiul articolului 127 alineatul (6) din tratat. În conformitate cu articolul 17.5 prima teză din Regulamentul de procedură al Băncii Centrale Europene, Consiliul guvernatorilor adoptă prezentul aviz.

Observații generale

1. Prezentare generală și observații introductive

1.1.

BCE consideră binevenit pachetul de patru propuneri legislative, inclusiv AMLAR, publicat de Comisie la 20 iulie 2021 cu scopul de a consolida normele Uniunii privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului. Prezentul aviz se referă la AMLAR. Avize separate ale BCE se referă la celelalte trei componente ale pachetului legislativ: (a) propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului (2) (denumită în continuare „AMLR1”); (b) propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind mecanismele care trebuie instituite de statele membre pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului și de abrogare a Directivei (UE) 2015/849 (3)(denumită în continuare „AMLD6”); și (iii) propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri și de anumite criptoactive (reformare) (4).

1.2.

După cum s-a menționat anterior (5), BCE sprijină cu fermitate un regim al Uniunii care să garanteze că statele membre, autoritățile și organismele Uniunii, precum și entitățile obligate din UE dispun de instrumente eficace pentru a combate utilizarea abuzivă a sistemului financiar al Uniunii pentru spălarea banilor sau finanțarea terorismului. BCE și-a exprimat sprijinul deplin pentru etapa anterioară a eforturilor de armonizare (6), în care mandatul de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului al Autorității Bancare Europene (ABE) a fost consolidat și consideră binevenită următoarea aplicare a procesului sub forma înființării Autorității pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului (AMLA).

1.3.

Sarcina de supraveghere a instituțiilor de credit în ceea ce privește prevenirea utilizării sistemului financiar în scopuri de spălare de bani sau de finanțare a terorismului nu a fost conferită BCE. Totodată, articolul 127 alineatul (6) din tratat nu ar permite ca BCE să fie învestită cu competențe de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, deoarece limitează în mod clar atribuțiile de supraveghere care pot fi conferite BCE la supravegherea prudențială. Cu toate acestea, rezultatele supravegherii în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului sunt importante pentru îndeplinirea atribuțiilor BCE de supraveghere prudențială atunci când BCE ia în considerare informațiile primite în cadrul activităților de supraveghere prudențială relevante, inclusiv în procesele de supraveghere și evaluare, în evaluările adecvării aranjamentelor, proceselor și mecanismelor de guvernanță ale instituțiilor, precum și în evaluările caracterului adecvat al membrilor organelor de conducere ale entităților supravegheate. În plus, în conformitate cu Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7), autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului a instituțiilor de credit și financiare, autoritățile de supraveghere prudențială și unitățile de informații financiare (FIU) ale statelor membre trebuie să coopereze îndeaproape, în limitele competențelor ce le revin, și să își furnizeze reciproc informații relevante pentru atribuțiile ce le-au fost alocate.

1.4.

BCE este pregătită să coopereze cu AMLA și să contribuie la procesul legislativ, printre altele, prin împărtășirea experienței sale în calitate de autoritate de supraveghere prudențială la nivelul Uniunii, în cazul în care această experiență poate fi relevantă pentru instituirea supravegherii în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului la nivelul Uniunii.

1.5.

Instituirea unei autorități de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului la nivelul Uniunii reprezintă un pas important către asigurarea unei aplicări mai armonizate a cerințelor Uniunii în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului în întreaga UE. Din experiența BCE reiese că, pentru ca o autoritate de supraveghere prudențială la nivelul Uniunii să faciliteze convergența practicilor de supraveghere într-o serie de state membre, trebuie să i se acorde acesteia un nivel suficient de responsabilitate, atât în ceea ce privește supravegherea directă, cât și monitorizarea în scopul supravegherii. Aceste responsabilități ar trebui să fie însoțite de competențe de supraveghere adecvate. AMLAR prevede că, pe lângă competențele de supraveghere directă, care vor fi exercitate la început asupra unui grup relativ limitat de entități obligate, AMLA va efectua evaluări periodice și evaluări inter pares ale autorităților de supraveghere financiare și, respectiv, nefinanciare în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. Acest lucru va ajuta AMLA să identifice cele mai bune practici la nivel național pentru a le utiliza în cadrul propriei supravegheri directe, cât și pentru a le reflecta în recomandări sau în alte produse de reglementare adresate autorităților de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului din fiecare stat membru, ai căror reprezentanți vor participa, de asemenea, la Consiliul general al AMLA. De asemenea, supravegherea prudențială va beneficia de niveluri mai ridicate de armonizare și consecvență în ceea ce privește supravegherea în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului.

Observații specifice

2. Domeniul de aplicare al supravegherii directe și indirecte a AMLA

2.1.

Criteriile de identificare a entităților obligate selectate care se vor afla sub supravegherea directă a AMLA (8) sunt relativ stricte, iar documentele care însoțesc propunerea legislativă a Comisiei prevăd că numai aproximativ 12-20 de entități obligate vor îndeplini aceste criterii. Nu se estimează câte dintre aceste entități vor intra sub incidența supravegherii prudențiale directe a BCE în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (9). Pentru entitățile supravegheate semnificative (10) care se află sub supravegherea directă a BCE și care vor îndeplini aceste criterii, AMLA va deveni contrapartea BCE pentru schimbul de informații și cooperarea în domeniul supravegherii zilnice, al evaluărilor privind caracterul adecvat și al „procedurilor comune” (11), care includ evaluarea cererilor de autorizare pentru inițierea activității de instituție de credit, retragerea unor astfel de autorizații și evaluarea achizițiilor și a cedărilor de participații calificate. În cazul în care entitățile supravegheate mai puțin semnificative (LSI) (12) îndeplinesc criteriile stabilite în AMLAR, cooperarea dintre BCE și AMLA se va limita la aspectele relevante ale procedurilor comune.

2.2.

BCE ia notă de domeniul de aplicare limitat propus pentru supravegherea directă a AMLA, având în vedere constrângerile bugetare ale propunerii. Din experiența BCE, este benefic ca supravegherea directă la nivelul Uniunii să aibă un domeniu de aplicare larg și ca instituțiile care fac obiectul supravegherii directe să fie selectate pe baza unor criterii obiective și transparente. Prin urmare, BCE ar sprijini cu fermitate modificarea criteriilor de identificare a entităților obligate selectate, astfel încât procesul să conducă la un grup mai mare de entități obligate care să fie supravegheate direct de AMLA, care ar putea include entități obligate cu sediul în fiecare stat membru și ar putea promova o cultură comună în materie de supraveghere și convergența practicilor de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. Acest lucru va reduce, de asemenea, riscul arbitrajului. În cazul mecanismului unic de supraveghere (MUS), acest obiectiv a fost facilitat de criteriile pentru selectarea entităților supravegheate semnificative, în cazul cărora Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 prevede ca BCE să îndeplinească atribuții de supraveghere directă în ceea ce privește cele mai importante trei instituții de credit din fiecare stat membru participant, cu excepția cazurilor care se justifică prin circumstanțe specifice (13). Având în vedere criteriile de selecție relativ stricte și bazate pe riscuri prevăzute în AMLAR, publicarea listei entităților obligate selectate, astfel cum se prevede în AMLAR, ar fi echivalentă cu publicarea indirectă a statutului de risc ridicat de spălare de bani sau de finanțare a terorismului al entităților supravegheate selectate, care în prezent constituie informație confidențială partajată numai între autoritățile relevante pe baza principiului necesității stricte de a cunoaște. Ar putea fi preferabile criterii obiective bazate pe riscuri care să nu conducă la divulgarea indirectă a unor astfel de informații confidențiale în materie de supraveghere, deoarece acestea nu ar transmite semnale neintenționate piețelor și nici nu ar crea un risc reputațional pentru entitățile obligate selectate supravegheate direct de AMLA. În plus, ar trebui adăugată o dispoziție care să asigure comunicarea dintre AMLA și autoritățile de supraveghere prudențială relevante din Uniune în cursul procesului de evaluare a entităților obligate în vederea selecției înainte de publicarea listei entităților obligate selectate. Acest lucru ar permite autorităților de supraveghere prudențială să analizeze în prealabil posibilele implicații prudențiale ale riscurilor asociate acestor entități.

2.3.

În ceea ce privește aproape toate entitățile supravegheate semnificative și mai puțin semnificative, contrapărțile primare ale BCE vor continua să fie autoritățile naționale de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului pentru instituțiile de credit și financiare și unitățile de informații financiare. BCE a observat un anumit grad de eterogenitate a informațiilor furnizate BCE de către autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului de la începutul cooperării sistematice dintre autoritățile naționale de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și BCE în anul 2019, ca urmare a modificărilor legislative aduse de Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului (14). Din acest motiv, este mai dificil să se integreze în mod consecvent rezultatele supravegherii în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului în sarcinile de supraveghere prudențială. În acest sens, BCE apreciază rolul pe care AMLA îl va juca în îmbunătățirea armonizării evaluărilor riscurilor de spălare a banilor/finanțare a terorismului și a altor sarcini de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului executate de autoritățile din statele membre. În special, în ceea ce privește metodologia care urmează să fie elaborată de AMLA pentru clasificarea riscurilor inerente și a profilurilor de risc rezidual ale entităților obligate, este important să se atingă un nivel ridicat de armonizare a ambelor metodologii, deoarece acestea vor avea un impact asupra consecvenței informațiilor care vor fi primite și integrate în supravegherea prudențială.

2.4.

În perspectivă, sub rezerva viitoarelor revizuiri de către Comisie prevăzute în cadrul AMLAR (15), BCE ar aprecia extinderea domeniului de aplicare al atribuțiilor de supraveghere directă ale AMLA pentru a acoperi un subset mai larg de entități care sunt supravegheate direct de BCE. Acest lucru ar putea avea potențialul de a atinge un nivel mai ridicat de consecvență în evaluările de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului ale unor astfel de instituții și, prin urmare, ar putea contribui, de asemenea, la sprijinirea în continuare a supravegherii prudențiale pentru care unele dintre aceste evaluări servesc drept date de intrare.

3. Cooperarea dintre AMLA și BCE

3.1.

AMLAR reglementează cooperarea dintre AMLA și autoritățile fără mandat în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului (16). BCE apreciază faptul că această noțiune acoperă patru tipuri de autorități, inclusiv BCE în rolul său de supraveghere prudențială (17). În ceea ce privește facilitarea schimbului de informații între autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și autoritățile de supraveghere prudențială, o valoare adăugată esențială a AMLA ar putea fi într-adevăr posibilitatea de a îmbunătăți cooperarea actuală, mai degrabă decât de a deveni un nivel suplimentar în schimbul de informații dintre alte autorități. În acest sens, ar trebui adăugată o obligație generală pentru AMLA de a asigura o utilizare proporțională și eficientă a instrumentelor de cooperare, cu scopul de a reduce la minimum sarcinile de raportare pentru autoritățile implicate în cooperarea cu autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului prin intermediul mai multor canale, inclusiv, dar fără a se limita la, colegiile de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, baza de date privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului și acordurile de cooperare.

3.2.

AMLAR prevede că AMLA trebuie să coopereze cu autoritățile fără mandat în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, atunci când acest lucru este necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor AMLA (18). Această dispoziție ar trebui să fie mai generală, iar trimiterea la atribuțiile AMLA ar trebui eliminată. Prin definiție, cooperarea trebuie să ia în considerare sarcinile tuturor autorităților participante. Prin urmare, de exemplu, Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 (19) prevede ca BCE să coopereze cu autoritățile care fac parte din Sistemul european de supraveghere financiară, iar Directiva 2013/36/UE (20) prevede ca autoritățile de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și autoritățile de supraveghere prudențială să facă schimb de informații relevante pentru sarcinile autorității destinatare, fără a analiza dacă un astfel de schimb de informații este, de asemenea, necesar pentru îndeplinirea sarcinilor autorității care furnizează informațiile. Deși, în multe cazuri, o astfel de necesitate poate fi identificată, acest lucru nu este întotdeauna valabil. Prin urmare, este mai adecvat să se înlocuiască trimiterea la atribuțiile AMLA cu o trimitere mai generală care să impună AMLA să coopereze cu autoritățile fără mandat în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului în limitele mandatului său, pentru a se asigura că numai formele relevante de cooperare sunt solicitate de celelalte autorități în cauză. Acest lucru este adevărat și prezintă o relevanță deosebită pentru autoritățile de supraveghere prudențială, cum ar fi BCE, având în vedere obligația acestora de a include contribuția autorităților de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului în evaluările lor prudențiale.

3.3.

AMLAR se referă la furnizarea de informații din baza de date în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului pe care AMLA urmează să o înființeze în temeiul AMLAR (21). BCE înțelege că această nouă bază de date va înlocui baza de date privind deficiențele legate de combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului pe care ABE trebuia să o creeze în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (22). Cele două baze de date diferă în mai multe privințe. Deși ABE trebuia să furnizeze informații din baza de date autorităților de supraveghere prudențială și din proprie inițiativă (23), AMLA este obligată să facă acest lucru numai la cererea autorităților de supraveghere prudențială (24). AMLAR ar trebui modificat pentru a se asigura că AMLA furnizează informații și din proprie inițiativă, atât autorităților de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului , cât și celor fără mandat în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului . În cazul în care o autoritate de supraveghere nu are cunoștință de existența informațiilor relevante, aceasta nu va fi în măsură să solicite astfel de informații în temeiul AMLAR (25).

3.4.

În ceea ce privește baza de date privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, AMLAR definește tipurile de informații pe care autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului trebuie să le transmită bazei de date (26), majoritatea acestora suprapunându-se cu informațiile pe care autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului trebuie să le comunice și autorităților de supraveghere prudențială relevante în conformitate cu articolul 117 alineatul (5) din Directiva 2013/36/UE. În conformitate cu spiritul dispozițiilor actuale privind baza de date centrală în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului în temeiul Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, un centru de date mai accesibil pe scară mai largă ar putea oferi un serviciu valoros pentru consolidarea cooperării dintre autoritățile de supraveghere prudențială și mecanismul de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului , de exemplu prin valorificarea soluțiilor digitale care sunt deja disponibile pentru autoritățile de supraveghere din UE [de exemplu, pentru cooperarea dintre mecanismul unic de supraveghere (MUS) și mecanismul unic de rezoluție]. Această posibilitate ar reduce la minimum duplicarea și sarcina administrativă implicate pentru autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului care, în caz contrar, ar trebui să partajeze aceleași informații de două ori, atât cu baza de date prevăzută de AMLAR, cât și cu autoritățile de supraveghere prudențială relevante, în conformitate cu articolul 117 alineatul (5) din Directiva 2013/36/UE.

3.5.

AMLAR prevede ca autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului să transmită către baza de date consultanța furnizată altor autorități „naționale” în ceea ce privește procedurile de autorizare, procedurile de retragere a autorizațiilor și evaluările privind competența și onorabilitatea acționarilor sau membrilor organului de conducere al entităților obligate individuale (27). Cuvântul „național” ar trebui eliminat, deoarece autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului vor furniza informații în acest sens nu numai autorităților naționale, ci și BCE, în conformitate cu Directiva 2013/36/UE (28) și AMLD6 (29).

3.6.

AMLAR prevede ca AMLA să încheie memorandumuri de înțelegere cu autoritățile fără mandat în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, dacă este necesar (30). Condiția „acolo unde este necesar” este utilă, deoarece există deja mai multe platforme de cooperare între autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și autoritățile de supraveghere prudențială. BCE cooperează cu autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului din statele membre ale Spațiului Economic European și în cadrul unui acord pe care BCE l-a semnat la 10 ianuarie 2019 (31), în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (32)(„Acordul privind combaterea spălării banilor”). Acordul privind combaterea spălării banilor are peste 50 de semnatari, deoarece există, de obicei, mai mult de o autoritate de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului a instituțiilor de credit și financiare în fiecare stat membru, și permite cooperarea bilaterală între BCE și fiecare dintre autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului semnatare ale acordului. Având în vedere natura bilaterală a unei astfel de cooperări și dat fiind faptul că supravegherea la nivel de grup în temeiul Directivei (UE) 2015/849 funcționează pe baza unor principii diferite față de supravegherea consolidată în temeiul Directivei 2013/36/UE, Acordul privind combaterea spălării banilor nu s-a dovedit a fi la fel de rapid și eficient ca alte instrumente care permit cooperarea multilaterală, cum ar fi colegiile de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. Chiar dacă Acordul privind combaterea spălării banilor permite AMLA să adere cu ușurință la acord, iar AMLAR permite AMLA să încheie, de asemenea, un acord specific între BCE și AMLA, BCE apreciază faptul că AMLAR oferă flexibilitatea de a analiza dacă acest lucru ar fi necesar, având în vedere disponibilitatea altor instrumente de cooperare care ar putea permite o cooperare multilaterală mai eficientă, inclusiv pentru ca AMLA să devină mai mult decât un actor suplimentar în procesul de schimb de informații cu BCE.

3.7.

AMLAR prevede, de asemenea, ca AMLA să asigure o cooperare și un schimb de informații eficace între toate autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului din cadrul sistemului de supraveghere în materia combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului și autoritățile relevante fără mandat în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului (33). BCE apreciază această dispoziție, deoarece, în ultimii ani, au fost create numeroase platforme de schimb de informații pentru autoritățile de supraveghere prudențială și în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului , a căror interacțiune nu este întotdeauna clară. De exemplu, autoritățile de supraveghere menționate mai sus au obligația de a face schimb de informații nu numai în mod direct, ci și prin intermediul bazei de date a ABE în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. Această dispoziție privind asigurarea unei cooperări eficace ar trebui extinsă și pentru a include unitățile de informații financiare și autoritățile nefinanciare de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului . Unitățile de informații financiare și autoritățile de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit au deja obligația de a coopera în conformitate cu Directiva 2013/36/UE. Întrucât Consiliul general al AMLA include, de asemenea, unitățile de informații financiare din toate statele membre și întrucât AMLA este obligată să opereze mecanismul de suport și coordonare al FIU (34), adăugarea unităților de informații financiare la domeniul de aplicare al acestei dispoziții pare justificată. În ceea ce privește autoritățile nefinanciare de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului , autoritățile de supraveghere prudențială ar putea fi nevoite să coopereze cu acestea dacă entitățile obligate nefinanciare, de exemplu furnizorii de servicii de criptoactive, fac parte din același grup ca și instituțiile de credit sau financiare. În contextul mai general al cooperării cu autoritățile de supraveghere nefinanciare și astfel cum a sugerat BCE într-un aviz separat care abordează AMLR1 și AMLD6, ar putea fi introduse îmbunătățiri generale ale permisiunilor de schimb de informații pentru autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, pentru a le permite să facă schimb de informații cu o gamă mai largă de alte autorități. Această îmbunătățire ar extinde automat, prin intermediul AMLAR (35), permisiunile acordate AMLA de a face schimb de informații confidențiale cu alte autorități.

3.8.

Întrucât pot exista produse de reglementare, cum ar fi orientări sau standarde tehnice care vizează sau afectează atât autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului , cât și autoritățile de supraveghere prudențială sau alte autorități, este important ca AMLA să coopereze cu ABE, cu Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (AEVMP) și cu Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) la elaborarea acestor produse de reglementare. Cerința generală de cooperare ca AMLA să coopereze cu ABE (36) ar trebui modificată pentru a include o trimitere specifică la cooperarea în dezvoltarea unor astfel de produse de reglementare, similară cu cooperarea dintre AMLA și Comitetul european pentru protecția datelor, astfel cum a propus Comisia (37).

4. Procese utilizate în supravegherea directă și indirectă

4.1.

În mod similar cu îndeplinirea de către BCE a atribuțiilor sale de supraveghere prudențială, se propune ca AMLA să utilizeze echipe comune de supraveghere (ECS) în atribuțiile sale directe de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. AMLAR precizează că ECS ale AMLA vor fi formate atât din membrii ai personalului AMLA, cât și din membrii ai personalului autorităților naționale de supraveghere financiară în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, iar coordonatorul ECS va fi „delegat” de la AMLA către autoritatea națională de supraveghere financiară în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului din statul membru în care își are sediul o entitate obligată selectată, cu acordul autorităților naționale relevante de supraveghere financiară în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului (38). Documentele care însoțesc propunerea legislativă menționează, de asemenea, că aproape toți membrii personalului AMLA care vor face parte din ECS se vor afla fizic pe teritoriul statelor membre. BCE înțelege, în acest context, că termenul „delegat” (39) trebuie înțeles în sensul că un coordonator al unei ECS va fi membru al personalului AMLA, dar că locul standard de desfășurare a activității sale nu va fi la sediul AMLA, ci în statul membru în care își are sediul entitatea supravegheată. Prin urmare, termenul „delegat” nu înseamnă nicidecum delegarea competențelor AMLA către autoritatea națională de supraveghere financiară în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului sau către orice altă autoritate din statele membre. În plus, BCE constată că AMLAR încredințează echipelor comune de supraveghere atât supravegherea ex situ, cât și inspecțiile la fața locului.

4.2.

BCE apreciază alocarea către Comitetul executiv al AMLA a competențelor decizionale în materie de supraveghere pentru anumite entități obligate, considerând-o un pas important în consolidarea supravegherii în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului în UE. În plus, deși recunoaște pe deplin că supravegherea în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului poate necesita un cadru diferit față de supravegherea prudențială, BCE ar dori să împărtășească experiența sa cu ECS instituite în cadrul MUS. ECS din cadrul MUS sunt și ele conduse de un coordonator al ECS care este întotdeauna membru al personalului BCE. Cu toate acestea, coordonatorul ECS își desfășoară activitatea la sediul BCE din Frankfurt pe Main, și nu la nivelul statelor membre. În ceea ce privește alți membri ai echipelor comune de supraveghere, aceștia includ atât membrii personalului BCE, cât și membrii personalului autorităților naționale competente. Membrii echipelor comune de supraveghere care sunt membri ai personalului BCE își desfășoară și ei activitatea la sediul BCE, și nu la nivelul statelor membre. Din experiența BCE, acest lucru facilitează comunicarea în cadrul instituției și schimbul de bune practici și contribuie în mod pozitiv la construirea unei culturi comune a supravegherii. În plus, pentru a stimula dialogul în cadrul ECS cu privire la procedurile optime de supraveghere pentru fiecare dintre entitățile supravegheate, ca regulă generală, coordonatorul ECS din cadrul MUS nu provine din țara în care banca supravegheată își are sediul central. În plus, în principiu, coordonatorii echipelor comune de supraveghere sunt numiți pentru o perioadă de 3-5 ani și se recomandă schimbarea lor prin rotație în mod regulat (ținând seama de faptul că nu toți membrii echipelor comune de supraveghere pot fi implicați în același timp într-un ciclu de rotație).

4.3.

În ceea ce privește concentrarea sarcinilor ex situ și la fața locului în aceeași echipă, din experiența BCE, o funcție de inspecție independentă la fața locului, combinată cu un dialog regulat între echipele ex situ și cele de la fața locului, îmbogățește calitatea supravegherii continue de către BCE. Acest lucru asigură, în special, faptul că opiniile ECS constituite pe baza informațiilor obținute anterior nu afectează constatările inspecțiilor la fața locului. După cum s-a clarificat în Ghidul BCE privind inspecțiile la fața locului și investigațiile referitoare la modelele interne, inspecțiile la fața locului completează supravegherea continuă. BCE menține o cunoaștere aprofundată permanentă a instituției de credit prin efectuarea unei supravegheri ex situ continue, care se bazează în principal pe informațiile raportate de instituția de credit, iar prin inspecții la fața locului BCE verifică, printre altele, exactitatea informațiilor utilizate pentru efectuarea supravegherii continue. Echipa de inspecție la fața locului, inclusiv șeful misiunii, acționează independent de ECS, dar în cooperare cu aceasta. Odată ce decizia în materie de supraveghere privind efectuarea unei inspecții a fost adoptată, punerea în aplicare a acesteia este responsabilitatea exclusivă a șefului misiunii, care este responsabil de elaborarea unui raport care include constatările echipei de inspecție. Articolul 144 din Regulamentul-cadru privind MUS prevede că BCE este responsabilă de înființarea și componența echipelor de inspecție, cu implicarea autorităților naționale competente (ANC) (40). Echipa de inspecție poate fi alcătuită din inspectori ai BCE, supraveghetori angajați de ANC din statul membru al entității juridice inspectate, supraveghetori din alte ANC, precum și membri ai echipelor comune de supraveghere sau alte persoane autorizate de BCE. Indiferent de originea lor, toți membrii echipei lucrează în numele BCE sub responsabilitatea șefului misiunii. Un membru al ECS nu poate fi numit șef al misiunii. Din experiența BCE, asigurarea resurselor pentru o echipă care îndeplinește atât sarcini de supraveghere la fața locului, cât și inspecții externe poate fi, de asemenea, dificilă; ceea ce poate fi perceput drept resurse suficiente pentru desfășurarea activităților zilnice ar putea reprezenta resurse insuficiente atunci când o parte a echipei participă la o inspecție la fața locului (41). În plus, implicarea autorităților de supraveghere ale diferitelor ANC în echipele de inspecție la fața locului s-a dovedit esențială pentru dezvoltarea unei abordări comune a activităților la fața locului în cadrul MUS.

4.4.

AMLAR stabilește competențele de supraveghere ale AMLA (42) față de entitățile obligate selectate aflate sub supravegherea directă a AMLA, care se adaugă competențelor de supraveghere care vor fi puse la dispoziția tuturor autorităților naționale de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului în temeiul AMLD6 (43). De asemenea, AMLA va putea solicita, prin instrucțiuni, autorităților naționale de supraveghere financiară în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului să facă uz de competențele lor, în temeiul și în conformitate cu condițiile prevăzute în legislația națională, în cazul în care AMLAR nu conferă astfel de competențe AMLA. Aceste competențe se suprapun parțial cu competențele BCE prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și, în general, cu competențele autorităților de supraveghere prudențială în temeiul Directivei 2013/36/UE, de exemplu, competența de a restricționa sau de a limita activitatea, operațiunile sau rețeaua entităților supravegheate (44) sau competența de a solicita modificări ale organului de conducere al entității supravegheate (45). Există deja anumite suprapuneri ale competențelor de supraveghere în ceea ce privește competențele autorităților de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului prevăzute de Directiva (UE) 2015/849 și legislația națională de punere în aplicare. Această suprapunere a competențelor de supraveghere necesită cooperarea între autoritățile de supraveghere prudențială și autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului , pentru a evita conflictele și consecințele nedorite, inclusiv cumulul necoordonat de măsuri de supraveghere adresate aceleiași instituții de credit. BCE este pregătită să coopereze în acest sens cu AMLA, precum și cu autoritățile naționale de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului . În plus, este important să se asigure că, înainte de a impune sancțiuni și măsuri administrative entităților obligate care fac obiectul supravegherii efectuate și de către alte autorități, AMLA își coordonează acțiunile de supraveghere cu celelalte autorități relevante și, în special, cu autoritățile de supraveghere prudențială relevante ale instituțiilor de credit, în cazul în care aceste acțiuni de supraveghere ar afecta astfel de instituții. Prin urmare, într-un aviz separat care abordează AMLD6, BCE sugerează modificarea AMLD6 pentru a limita efectele nedorite ale exercitării potențial necoordonate a competențelor de supraveghere în legătură cu aceeași entitate obligată. Având în vedere dispozițiile relevante din AMLR1, AMLD6 și AMLAR (46), BCE înțelege că această cerință de coordonare prevăzută în AMLD6 s-ar aplica atât autorităților naționale de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului , cât și AMLA.

4.5.

În ceea ce privește rolul indirect de supraveghere al AMLA, BCE apreciază propunerea de a încredința AMLA sarcina de supraveghere indirectă a entităților obligate neselectate, deoarece aceasta va contribui la convergența în materie de supraveghere și, de asemenea, va permite AMLA să solicite unei autorități naționale de supraveghere financiară în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului să ia măsuri de supraveghere în circumstanțe excepționale. În cazuri clar definite, AMLAR permite AMLA și să solicite Comisiei să autorizeze un transfer de competențe în materie de supraveghere asupra unei entități obligate neselectate de la o autoritate națională de supraveghere financiară în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului către AMLA (47). AMLA este autorizată să adreseze o astfel de solicitare Comisiei numai în cazul în care autoritatea națională de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului nu dă curs unei cereri din partea AMLA de a adopta o decizie adresată unei entități obligate. Deși în practică pot exista cazuri în care atât autoritatea națională de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului , cât și AMLA convin asupra unui transfer de competențe de supraveghere, AMLAR nu prevede o procedură pentru un astfel de transfer în lipsa unui astfel de refuz de către autoritatea națională de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului . În acest sens, BCE observă că atât Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 (în cazul BCE), cât și Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (48) (în cazul Comitetului unic de rezoluție) permit preluarea competențelor de supraveghere și la cererea autorității naționale respective (49). Această posibilitate ar trebui, de asemenea, să fie disponibilă în cadrul sistemului de supraveghere a combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului pentru o perioadă de până la trei ani. Dacă această opțiune este inclusă în AMLAR, ar trebui analizată implicarea adecvată a Comisiei în acest proces, ținând seama, printre altele, de limitele impuse de doctrina Meroni (50).

4.6.

BCE apreciază gama largă de competențe și instrumente avute în vedere pentru ca AMLA să își îndeplinească funcția de supraveghere și să asigure standarde înalte de supraveghere în întreaga Uniune. BCE constată că setul de instrumente de monitorizare disponibil pentru AMLA în domeniul colectării de informații cu privire la entitățile obligate neselectate nu include unele dintre instrumentele aflate la dispoziția BCE în ceea ce privește colectarea de informații referitoare la LSI.

4.7.

Din experiența BCE, o monitorizare eficace necesită un echilibru între promovarea convergenței în materie de supraveghere și monitorizarea specifică instituției. Aceasta din urmă este un instrument puternic pentru a evalua eficacitatea abordărilor în materie de supraveghere în vigoare în diferitele state membre și pentru a permite autorității de supraveghere indirectă să intervină în timp util atunci când este necesar. BCE ia act de faptul că, în temeiul AMLAR, autoritățile de supraveghere financiară trebuie să furnizeze AMLA informații privind entitățile obligate neselectate numai într-un număr foarte limitat de cazuri (51).

4.8.

BCE ar dori să împărtășească experiența sa cu monitorizarea LSI instituită în cadrul MUS. Cadrul stabilește posibilitatea ca BCE să creeze categorii de LSI pe baza gradului de risc și a impactului acestora și să solicite diferite niveluri de informații din partea ANC (de exemplu, notificări ex ante numai pentru LSI cu prioritate ridicată, în timp ce toate LSI intră în domeniul de aplicare al raportării ex post anuale și al notificării deteriorărilor financiare). Această abordare permite ca funcția de monitorizare să fie proporțională și să concentreze resursele asupra celor mai critice cazuri. Raportarea anuală a unui set minim de informații privind toate LSI este utilă și pentru îndeplinirea responsabilităților de monitorizare (de exemplu, pentru revizuiri orizontale, pentru evaluarea situațiilor specifice instituției sau pentru un dialog în cunoștință de cauză cu ANC). În plus, BCE a participat, de asemenea, la mai multe inspecții la fața locului cu privire la LSI, pentru a sprijini în continuare exercitarea funcției sale de monitorizare.

4.9.

În temeiul AMLAR (52), autoritățile de supraveghere financiară au obligația de a notifica AMLA dacă situația oricărei entități obligate neselectate se deteriorează rapid și semnificativ. Întrucât aceste criterii sunt relativ limitate și cumulative, o situație în care o entitate obligată neselectată se deteriorează semnificativ, dar nu rapid, sau o situație urgentă care necesită o atenție imediată, dar fără o deteriorare rapidă și semnificativă (de exemplu, atunci când sunt identificate încălcări substanțiale pe termen lung) nu ar conduce la o astfel de notificare către AMLA.

4.10.

Comitetul administrativ de control al AMLA a fost conceput în cadrul AMLAR (53) în mod similar cu Comitetul administrativ de control prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 1024/2013. BCE observă că, pe lângă acest model, există și alte abordări posibile, cum ar fi modelul utilizat în cadrul ABE, AEVMP, EIOPA și al Comitetului unic de rezoluție, în cazul cărora organismele de soluționare a contestațiilor, printre altele, adoptă decizii obligatorii pentru organismele respective care adoptă ulterior deciziile finale revizuite. Prin urmare, conceperea celei mai adecvate soluții pentru AMLA ar putea beneficia de pe urma comparării experiențelor acumulate din funcționarea tuturor modelelor.

4.11.

În cazul în care intervenția AMLA în materie de supraveghere va include instrucțiuni sau solicitări adresate autorităților naționale, diferențele în ceea ce privește competențele și obligațiile care le revin în temeiul cadrelor juridice naționale care decurg, printre altele, din legislația administrativă națională, pot constitui factori importanți care trebuie luați în considerare. În astfel de situații, AMLA ar beneficia de asistența autorităților naționale în analizarea efectelor și limitărilor unor astfel de instrucțiuni, inclusiv a eventualei răspunderi extracontractuale a autorităților implicate în luarea măsurilor de supraveghere. BCE înțelege că o astfel de asistență ar fi inclusă în dispozițiile generale privind cooperarea cuprinse în AMLAR (54).

5. Structura de guvernanță a AMLA și măsurile de asigurare a continuității

5.1.

Consiliul general al AMLA va avea două componențe – componența pentru chestiunile legate de supraveghere și componența pentru unitățile de informații financiare (55). Consiliul general în componența pentru chestiunile legate de supraveghere are obligația de a admite în calitate de observatori și un reprezentant al BCE numit de Consiliul de supraveghere al BCE și un reprezentant al fiecăreia dintre Autoritățile europene de supraveghere, în cazul în care se discută chestiuni care intră în sfera mandatelor respective ale acestora.

5.2.

BCE apreciază această dispoziție, deoarece va facilita interacțiunea necesară dintre combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului și reglementarea și supravegherea prudențială. În prezent, BCE contribuie, din perspectiva supravegherii prudențiale, la activitatea Comitetului permanent pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului din cadrul ABE (56). BCE înțelege că rolul său de observator în cadrul AMLA va înlocui, în practică, actualul său rol de observator în cadrul Comitetului permanent pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, întrucât acesta din urmă va înceta să mai existe (57). În această privință, AMLAR (58) ar trebui modificat astfel încât să se refere la un „reprezentant al BCE” în loc de un „reprezentant desemnat de Consiliul de supraveghere al BCE”. BCE recunoaște că formularea utilizată în această dispoziție se bazează pe formularea utilizată deja în Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 (59). Cu toate acestea, implicarea unor organisme specifice ale BCE în procesul de desemnare a reprezentanților BCE este o chestiune care ține de competențele acelor organe stabilite în special de tratate, de Statutul SEBC și al BCE și de Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și țin, prin urmare, de organizarea internă a BCE. Nu pare adecvat ca AMLAR să intervină în organizarea internă a BCE prin stabilirea organului BCE care ar trebui să fie responsabil de desemnarea reprezentantului acesteia.

5.3.

BCE apreciază, de asemenea, faptul că, în componența pentru unitățile de informații financiare, Consiliul general al AMLA va include și Oficiul European Antifraudă, Europol, Eurojust și Parchetul European și că AMLAR include cerința ca AMLA să coopereze cu aceste organisme ale Uniunii (60). Cooperarea consolidată dintre unitățile de informații financiare și organismele Uniunii cu mandate legate de dreptul penal, pe care AMLA este concepută să o realizeze, reprezintă un pas important înainte în special pentru combaterea criminalității organizate.

În cazul în care BCE recomandă modificarea regulamentului propus, propunerile de redactare specifice însoțite de o explicație în acest sens se regăsesc într-un document tehnic de lucru separat. Documentul tehnic de lucru este disponibil în limba engleză pe EUR-Lex.

Adoptat la Frankfurt pe Main, 16 februarie 2022.

Președinta BCE

Christine LAGARDE

(1) COM(2021) 421 final.

(2) COM(2021) 420 final.

(3) COM(2021) 423 final.

(4) COM(2021) 422 final.

(5) A se vedea Avizul CON/2005/2 al Băncii Centrale Europene din 4 februarie 2005 emis la cererea Consiliului Uniunii Europene cu privire la un proiect de directivă a Parlamentului European și al Consiliului privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor, inclusiv a finanțării terorismului (JO C 40, 17.2.2005, p. 9), Avizul CON/2013/32 al Băncii Centrale Europene din 17 mai 2013 cu privire la o propunere de directivă privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului și o propunere de regulament privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri (JO C 166, 12.6.2013, p. 2), Avizul CON/2016/49 al Băncii Centrale Europene din 12 octombrie 2016 cu privire la o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivei 2009/101/CE (JO C 459, 9.12.2016, p. 3) și Avizul CON/2018/55 al Băncii Centrale Europene din 7 decembrie 2018 cu privire la o propunere modificată de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), precum și a actelor juridice aferente (JO C 37, 30.1.2019, p. 1). Toate avizele BCE se publică pe website-ul BCE.

(6) A se vedea punctul 1.1 din Avizul BCE CON/2018/55.

(7) . A se vedea articolul 117 alineatul (5) din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

(8) A se vedea articolele 12 și 13 din AMLAR.

(9) Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63).

(10) Astfel cum este definit la articolul 2 punctul (16) din Regulamentul (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene din 16 aprilie 2014 de instituire a cadrului de cooperare la nivelul Mecanismului unic de supraveghere între Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale competente și cu autoritățile naționale desemnate (Regulamentul-cadru privind MUS) (BCE/2014/17) (JO L 141, 14.5.2014, p. 1).

(11) Astfel cum se prevede la articolul 2 punctul (3) din Regulamentul-cadru privind MUS.

(12) Astfel cum se prevede la articolul 2 punctul (7) din Regulamentul-cadru privind MUS.

(13) A se vedea articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.

(14) Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivei 2009/138/CE și a Directivei 2013/36/UE (JO L 156, 19.6.2018, p. 43).

(15) A se vedea articolul 88 din AMLAR.

(16) A se vedea articolul 78 din AMLAR.

(17) A se vedea articolul 2 din AMLAR.

(18) A se vedea articolul 78 alineatul (1) din AMLAR.

(19) A se vedea articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.

(20) A se vedea articolul 117 alineatul (5) din Directiva 2013/36/UE.

(21) A se vedea articolul 11 și articolul 78 alineatul (3) din AMLAR.

(22) A se vedea articolul 9a din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

(23) A se vedea articolul 9a alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(24) A se vedea articolul 11 alineatul (1), care se referă numai la autoritățile financiare de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului , și articolul 11 alineatul (4) din AMLAR.

(25) A se vedea articolul 11 alineatul (4) din AMLAR.

(26) A se vedea articolul 11 alineatul (2) din AMLAR.

(27) A se vedea articolul 11 alineatul (2) litera (d) din AMLAR.

(28) A se vedea articolul 117 alineatul (5) din Directiva 2013/36/UE.

(29) A se vedea articolul 48 alineatul (1) din AMLD6.

(30) A se vedea articolul 78 alineatul (2) din AMLAR.

(31) A se vedea Acordul multilateral privind modalitățile practice de schimb de informații în temeiul articolului 57a alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/849.

(32) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).

(33) A se vedea articolul 78 alineatul (3) din AMLAR.

(34) A se vedea articolele 33-37 din AMLAR.

(35) A se vedea articolul 75 din AMLAR.

(36) A se vedea articolul 77 alineatul (1) din AMLAR.

(37) A se vedea articolul 77 alineatul (2) din AMLAR.

(38) A se vedea articolul 15 din AMLAR.

(39) A se vedea articolul 15 alineatul (2) din AMLAR.

(40) Termenul de „autoritate competentă” este definit la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013;

(41) În contextul MUS, supravegherea la fața locului (adică inspecțiile) este o funcție specifică care funcționează prin structuri dedicate din cadrul BCE și ANC, inclusiv „misiuni” ad-hoc pentru fiecare inspecție, personalul necesitând competențe și disponibilitate specifice (perioade lungi de timp departe de birou/domiciliu). Pentru a oferi un ordin de mărime, pentru instituțiile semnificative, MUS în ansamblu dedică acestei funcții specifice la fața locului aproximativ 40 % din echivalentul normă întreagă alocat supravegherii ex situ (prin intermediul ECS).

(42) A se vedea articolul 20 din AMLAR.

(43) A se vedea articolul 41 din AMLD6.

(44) A se vedea articolul 20 alineatul (2) litera (d) din AMLAR.

(45) A se vedea articolul 41 alineatul (1) litera (f) din AMLD6.

(46) A se vedea, în special, articolul 20 alineatul (3) din AMLAR, care prevede că AMLA are și competențele și obligațiile pe care le au autoritățile de supraveghere în temeiul legislației relevante a Uniunii.

(47) A se vedea articolul 30 din AMLAR.

(48) Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 225, 30.7.2014, p. 1).

(49) A se vedea articolul 6 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și articolul 7 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014.

(50) Hotărârea Curții de Justiție din 13 iunie1958, Meroni / High Authority, C-9/56, ECLI:EU:C:1958:7; hotărârea Curții de Justiție din 14 mai 1981, Romano, C-98/80, ECLI:EU:C:1981:104; hotărârea Curții de Justiție din 12 iulie 2005, Alliance for Natural Health și alții, C-154/04 și C-155/04, ECLI:EU:C:2005:449; și hotărârea Curții de Justiție din 22 ianuarie 2014, United Kingdom / Parlamentul și Consiliul, C-270/12, ECLI:EU:C:2014:18.

(51) A se vedea articolele 29 și 30 din AMLAR.

(52) A se vedea articolul 30 alineatul (1) din AMLAR.

(53) A se vedea articolele 60-63 din AMLAR.

(54) A se vedea articolul 7 alineatul (2) pentru toate situațiile și articolul 14 alineatul (2) pentru supravegherea entităților obligate selectate.

(55) A se vedea articolul 46 din AMLAR.

(56) A se vedea articolul 9a alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(57) A se vedea articolul 86 din AMLAR [de abrogare a articolelor 9a, 9b și a mai multor altor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010].

(58) A se vedea articolul 46 alineatul (4) din AMLAR.

(59) A se vedea articolul 9a alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(60) A se vedea articolul 80 din AMLAR.

25.5.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 210/15

AVIZUL BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 16 februarie 2022

cu privire la o propunere de directivă și o propunere de regulament privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului

(CON/2022/5)

(2022/C 210/06)

Introducere și temei juridic

La 8, 14 și 20 octombrie 2021, Banca Centrală Europeană (BCE) a primit solicitări de emitere a unui aviz din partea Parlamentului European și, respectiv, a Consiliului cu privire la o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului (1) (denumit în continuare „AMLR1”) și la o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind mecanismele care trebuie instituite de statele membre pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului și de abrogare a Directivei (UE) 2015/849 (2) (denumită în continuare „AMLD6”).

Competența BCE de a emite un aviz se întemeiază pe articolul 127 alineatul (4) și pe articolul 282 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, întrucât regulamentul și directiva propuse conțin dispoziții care afectează misiunea fundamentală a Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) de a pune în aplicare politica monetară a Uniunii în temeiul articolului 127 alineatul (2) prima liniuță din tratat, misiunea fundamentală a SEBC de a promova buna funcționare a sistemelor de plăți în temeiul articolului 127 alineatul (2) a patra liniuță din tratat, misiunile BCE privind supravegherea prudențială a instituțiilor de credit în temeiul articolului 127 alineatul (6) din tratat, statutul de mijloc legal de plată al bancnotelor euro în temeiul articolului 128 alineatul (1) din tratat și contribuția SEBC la stabilitatea sistemului financiar în temeiul articolului 127 alineatul (5) din tratat. În conformitate cu articolul 17.5 prima teză din Regulamentul de procedură al Băncii Centrale Europene, Consiliul guvernatorilor adoptă prezentul aviz.

Observații generale

1. Prezentare generală și observații introductive

1.1.

Prezentul aviz abordează AMLR1 și AMLD6, care fac parte dintr-un pachet de patru propuneri legislative publicate de Comisia Europeană la 20 iulie 2021, cu scopul de a consolida normele Uniunii privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului. Avize separate ale BCE abordează celelalte două propuneri legislative: (a) propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Autorității pentru Combaterea Spălării Banilor și a Finanțării Terorismului și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, nr. 1094/2010 și nr. 1095/2010 (3) (denumită în continuare „AMLAR”) și (b) propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri și anumite criptoactive (reformare) (4).

1.2.

BCE consideră binevenită această inițiativă. Astfel cum a menționat în avizele BCE anterioare cu privire la propunerile legislative legate de combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului (5), BCE sprijină cu fermitate un regim al Uniunii care să garanteze că statele membre, autoritățile și organismele Uniunii, precum și entitățile obligate din UE dispun de instrumente eficace pentru a combate utilizarea abuzivă a sistemului financiar al Uniunii pentru spălarea banilor sau finanțarea terorismului.

1.3.

Cadrul Uniunii în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului afectează atribuțiile îndeplinite de BCE în domeniul supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit în temeiul articolului 127 alineatul (6) din tratat și al Regulamentului (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (6), precum și atribuțiile prevăzute la articolul 127 alineatul (2) din tratat care intră în sfera mandatului său de bancă centrală. Acesta privește BCE și din punct de vedere instituțional.

1.4.

În primul rând, atribuția de supraveghere a instituțiilor de credit în ceea ce privește prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului nu a fost conferită BCE. Acest lucru este exclus de articolul 127 alineatul (6) din tratat, care limitează în mod clar atribuțiile care pot fi conferite BCE la atribuțiile de supraveghere prudențială. Cu toate acestea, este important să se ia în considerare rezultatele supravegherii în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului în raport cu îndeplinirea atribuțiilor de supraveghere prudențială ale BCE. În special, riscul utilizării sistemului financiar pentru spălarea banilor sau pentru finanțarea terorismului este relevant pentru deciziile BCE în materie de supraveghere prudențială referitoare la achizițiile de participații calificate în entități supravegheate, acordarea și retragerea autorizațiilor instituțiilor de credit și evaluările privind caracterul adecvat al actualilor sau potențialilor membri ai organelor de conducere ale entităților supravegheate, precum și pentru supravegherea de zi cu zi în contextul procesului de supraveghere și evaluare. Încălcările grave ale cerințelor în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului pot afecta negativ reputația unei instituții de credit și, prin urmare, pot reprezenta un risc pentru viabilitatea acesteia. Astfel de încălcări pot conduce, de asemenea, la impunerea unor sancțiuni administrative sau penale semnificative entităților supravegheate și personalului acestora. În anumite cazuri, încălcările grave ale cerințelor privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului pot conduce în mod direct la necesitatea retragerii autorizației unei instituții de credit. Prin urmare, supravegherea eficace în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, precum și schimbul de informații între autoritățile de supraveghere prudențiale și autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului sunt esențiale (7). Modificările aduse Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (8) și Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (9) în ultimii ani, precum și activitatea autorităților europene de supraveghere au condus la instituirea unor procese de facilitare a acestui schimb de informații, care a devenit parte integrantă a activității BCE legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit.

1.5.

În plus, BCE este în măsură să acționeze drept contraparte pentru o serie de entități obligate atunci când desfășoară operațiuni de piață în cadrul mandatului său de bancă centrală. Prin urmare, BCE face obiectul procedurilor de precauție privind clientela pe care entitățile obligate trebuie să le aplice în raport cu clienții lor în conformitate cu cadrele aplicabile în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului.

Observații specifice

2. Definiția entităților obligate

2.1.

AMLR1 (10) conține o listă a entităților obligate în sensul AMLR1, AMLD6 și AMLAR. În mod consecvent cu directivele anterioare privind combaterea spălării banilor (11) lista entităților obligate nu include băncile centrale. BCE observă că băncile centrale nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de entități obligate din cadrul AMLR1, cum ar fi instituțiile de credit sau instituțiile financiare, întrucât acești termeni sunt utilizați separat de băncile centrale în tratat și în Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Statutul SEBC”). În plus, actele legislative ale Uniunii care reglementează activitățile instituțiilor de credit și ale altor operatori de pe piețele financiare, de exemplu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (12), Directiva 2013/36/UE, Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (13) și Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului (14) conțin dispoziții explicite care clarifică faptul că băncile centrale nu intră în domeniul lor de aplicare. Întrucât cadrul Uniunii în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului se îndreaptă, prin intermediul AMLR1, către un regulament care va fi direct aplicabil în toate statele membre, ar putea fi util ca această înțelegere privind statutul băncilor centrale din cadrul SEBC să fie confirmată de colegiuitori, în special în ceea ce privește misiunile îndeplinite de băncile centrale din cadrul SEBC în temeiul tratatelor. În ceea ce privește activitățile ulterioare care pot fi desfășurate de unele bănci centrale naționale (BCN) din cadrul SEBC, BCE înțelege că, în cazul în care statele membre consideră că activitățile specifice desfășurate de unele BCN, de exemplu furnizarea de conturi curente membrilor personalului lor, ar trebui să facă obiectul acelorași cerințe ca cele prevăzute în AMLR1 sau al unui subset relevant al acestora, statele membre își vor păstra posibilitatea de a realiza acest lucru prin intermediul legislației naționale.

3. Aspecte legate de supravegherea prudențială

3.1. Definiții

3.1.1.

AMLR1 definește termenul de „supraveghetor” ca fiind un organism căruia i s-au încredințat responsabilități menite să asigure respectarea de către entitățile obligate a cerințelor din AMLR1 (15). Acesta definește de asemenea termenul de „autoritate competentă”, care include, printre altele, o autoritate publică cu responsabilități specifice în domeniul combaterii spălării banilor sau a finanțării terorismului (16). Unele atribuții de supraveghere prudențială includ elemente legate de combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului în cazul cărora, totuși, autoritățile de supraveghere prudențială, inclusiv BCE, trebuie să se bazeze pe evaluările riscurilor în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, pe identificarea nerespectării cerințelor în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului sau pe alte date furnizate de autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. În consecință, AMLAR (17) clasifică atât autoritățile responsabile cu supravegherea prudențială în temeiul Directivei 2013/36/UE, cât și BCE, atunci când își îndeplinește atribuțiile ce-i revin în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013, drept „autorități fără mandat în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului”. Prin urmare, BCE înțelege că nici termenul „supraveghetor”, nici termenul „autoritate competentă” din AMLR1 nu sunt menite să includă BCE sau alte autorități de supraveghere prudențială.

3.2. Funcția pentru asigurarea conformității din cadrul entităților obligate

3.2.1.

AMLR1 (18) definește două categorii de personal de conducere de nivel superior ca fiind responsabile de conformitatea entităților obligate cu reglementările privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului: „managerul responsabil cu funcția de conformitate” (a se citi: managerul responsabil cu funcția pentru asigurarea conformității) și „coordonatorul funcției de conformitate” (a se citi: coordonatorul funcției pentru asigurarea conformității) . Managerul responsabil cu funcția de conformitate trebuie să fie membru executiv al consiliului de administrație (sau al unui organ de conducere echivalent) al entității obligate și este responsabil de punerea în aplicare a politicilor, controalelor și procedurilor entității obligate pentru a asigura conformitatea cu AMLR1 și de primirea de informații cu privire la deficiențele pe fond sau semnificative ale acestor politici, controale și proceduri. Această dispoziție detaliază dispoziția prevăzută în prezent în Directiva (UE) 2015/849 (19), care conține termenul „consiliu de conducere”. Noua prevedere este propusă în cadrul AMLR1, care, sub forma unui regulament, nu va fi transpusă în legislația națională utilizând termenii corespunzători existenți în legislațiile respective. Prin urmare, se sugerează utilizarea termenului mai general „organ de conducere” în locul formulei „consiliu de administrație sau, în cazul în care nu există un consiliu de administrație, organul de conducere echivalent”. Termenul „organ de conducere” este utilizat într-o serie de acte ale Uniunii care reglementează activitățile instituțiilor de credit și financiare, cum ar fi Directiva 2013/36/UE, Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (20) (care conține termenul „organ administrativ, de conducere sau de control”), Directiva 2014/65/UE și Regulamentul (UE) nr. 600/2014 (21), precum și Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului (22) (care utilizează cel mai frecvent termenul „organ administrativ sau de conducere”). Prin urmare, AMLR1 ar putea fi modificat pentru a preciza că managerul responsabil cu funcția de conformitate ar trebui să fie membru executiv al „organului de conducere”.

3.2.2.

AMLR1 prevede că managerul responsabil cu funcția de conformitate trebuie să raporteze periodic consiliului de administrație sau organului de conducere echivalent. În întreprinderile-mamă, această persoană este, de asemenea, responsabilă de supravegherea politicilor, a controalelor și a procedurilor la nivel de grup. În ceea ce privește instituțiile de credit, organul de conducere adoptă decizii în mod colectiv și este responsabil, printre altele, de aprobarea și revizuirea strategiilor și politicilor de asumare, gestionare, monitorizare și diminuare a riscurilor la care instituția este sau ar putea fi expusă (23). Prin urmare, AMLR1 ar trebui să clarifice faptul că desemnarea managerului responsabil cu funcția de conformitate nu afectează responsabilitatea colectivă a organului de conducere în temeiul altor acte ale Uniunii.

3.2.3.

AMLR1 (24) prevede ca numirea coordonatorului funcției de conformitate să fie făcută de consiliul de administrație sau de organul de conducere al entității supravegheate și să fie responsabil de funcționarea curentă a politicilor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului ale entității obligate, precum și de raportarea tranzacțiilor suspecte către unitatea de informații financiare. Coordonatorul funcției de conformitate va fi membru al personalului de conducere de nivel superior (25). BCE înțelege că, în cadrul instituțiilor de credit, coordonatorul funcției de conformitate și managerul responsabil cu funcția de conformitate vor face parte din funcțiile de control intern care vor trebui exercitate în conformitate cu Directiva 2013/36/UE, interpretată în lumina orientărilor aplicabile ale Autorității Bancare Europene (ABE)ECB (26). Acest lucru implică, printre altele, independența managerului responsabil cu funcția de conformitate și a coordonatorului funcției de conformitate, limitarea combinării funcțiilor acestora cu alte funcții din cadrul instituției de credit, resurse suficiente pentru îndeplinirea funcțiilor lor și accesul la organul de conducere.

3.2.4.

AMLR1 precizează, de asemenea, că, în ceea ce privește entitățile obligate care fac obiectul unor verificări ale personalului lor de conducere de nivel superior în temeiul altor acte ale Uniunii, agenții de conformitate trebuie să fie supuși verificării conformității cu cerințele respective. BCE înțelege că această dispoziție se referă numai la cerințele prevăzute în alte acte ale Uniunii și nu stabilește nicio cerință suplimentară pentru verificarea caracterului adecvat al unui coordonator al funcției de conformitate sau al unui manager responsabil cu funcția de conformitate. Aceasta implică faptul că verificarea se va efectua numai în cazul în care alte acte ale Uniunii prevăd deja ca managerul responsabil cu funcția de conformitate sau coordonatorul funcției de conformitate să facă obiectul unei verificări a caracterului adecvat, în conformitate cu respectivele acte ale Uniunii. Ar fi recomandabil să se clarifice mai multe norme practice pentru situațiile în care verificarea caracterului adecvat al unui coordonator al funcției de conformitate sau al unui manager responsabil cu funcția de conformitate este efectuată de o altă autoritate decât autoritatea de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. În primul rând, ar trebui să se asigure faptul că, într-o astfel de situație, autoritățile respective de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului furnizează autorității respective orice informații necesare, în limitele competențelor lor de supraveghere și colaborând cu alte autorități în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, după caz. De exemplu, în cazul în care autoritățile de supraveghere prudențială au sarcina de a efectua evaluarea caracterului adecvat al unui coordonator al funcției de conformitate sau al unui manager responsabil cu funcția de conformitate acestea vor fi, de regulă, în măsură să evalueze unele dintre criteriile de adecvare, cum ar fi reputația, onestitatea și integritatea persoanei în cauză. Cu toate acestea, în ceea ce privește alte criterii, cum ar fi dacă persoana are cunoștințe, competențe și experiență adecvate pentru a îndeplini funcția de coordonator al funcției de conformitate sau de manager responsabil cu funcția de conformitate, autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului ar avea expertiza și informațiile necesare. În al doilea rând, având în vedere importanța contribuției autorităților de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului la verificarea caracterului adecvat și relevanța managerilor responsabili cu funcția de conformitate și a coordonatorilor funcției de conformitate pentru mandatul autorităților de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului prevăzut în AMLR1 (27), autoritățile de supraveghere respective ar trebui să aibă posibilitatea de a împiedica o persoană pe care o consideră ca neavând cunoștințele, competențele și experiența necesare să exercite funcția de manager responsabil cu funcția de conformitate sau de coordonator al funcției de conformitate, chiar și atunci când verificarea globală a caracterului adecvat este efectuată de o altă autoritate. Cu toate acestea, întrucât persoanele numite pot fi desemnate pentru a îndeplini mai multe funcții în cadrul entității obligate, ar trebui să se asigure faptul că poziția negativă a autorității de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului în ceea ce privește funcțiile de manager responsabil cu funcția de conformitate sau de coordonator al funcției de conformitate nu afectează posibilitatea autorității responsabile de verificarea globală a caracterului adecvat de a emite o decizie pozitivă cu privire la orice alte funcții ale persoanelor numite. În acest scop, ar trebui, de asemenea, clarificat faptul că sarcinile manager responsabil cu funcția de conformitate menționate în AMLR1 (28) se referă numai la asigurarea conformității cu AMLR1. În al treilea rând, întrucât evaluările caracterului adecvat fac obiectul unor termene stricte, ar trebui să se precizeze că informațiile furnizate de autoritatea de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului în cadrul verificării globale a caracterului adecvat trebuie să fie furnizate într-un termen adecvat. În acest sens, se sugerează, de asemenea, să se ia în considerare situațiile în care autoritatea de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului nu furnizează nicio evaluare în termenul stabilit. În al patrulea rând, întrucât autoritatea responsabilă de verificarea globală a caracterului adecvat se va baza pe deplin pe contribuția autorității de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului în ceea ce privește cunoștințele, competențele și experiența persoanei numite, se sugerează că evaluarea autorităților de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului ar trebui să facă parte din decizia autorității care efectuează verificarea globală a caracterului adecvat. În al cincilea rând, se recomandă, de asemenea, ca orientările privind cooperarea în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului prevăzute în AMLD6 (29) să includă, de asemenea, modalități practice privind modul în care autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului vor coopera cu BCE și cu autoritățile naționale competente, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, în cadrul procesului de verificare a caracterului adecvat al managerilor responsabili cu funcția de conformitate și a coordonatorilor funcției de conformitate, și să stabilească termene specifice în care trebuie furnizată contribuția autorităților de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului la verificările privind caracterul adecvat.

3.3. Competențele autorităților de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului de a impune sancțiuni și măsuri administrative

3.3.1.

AMLD6 definește o gamă largă de sancțiuni și măsuri administrative aflate la dispoziția autorităților de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului (30), care pot, în anumite situații, să coincidă sau să interfereze cu sancțiunile și măsurile impuse de alte autorități de supraveghere, inclusiv de BCE atunci când își îndeplinește atribuțiile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013. Din acest motiv, se sugerează crearea unui mecanism adecvat de coordonare între autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și celelalte autorități implicate, inclusiv autoritățile de supraveghere prudențială. Astfel de acorduri ar putea sprijini autoritățile în planificarea și executarea sancțiunilor și măsurilor și ar putea evita orice conflict neintenționat în ceea ce privește efectele acestora. Pe termen lung, va fi important să se clarifice în continuare aspectele practice ale proceselor de coordonare prin intermediul unor orientări (sau al unui alt document de reglementare) pentru a se asigura că autoritățile în cauză sunt în măsură să ia măsurile necesare în termenele prevăzute în mod clar în legislație, care adesea vor fi scurte Acest lucru este relevant și pentru cooperarea în ceea ce privește evaluările caracterului adecvat (a se vedea punctul 3.2.4). În plus, în cazul în care autorităților prudențiale și celor în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului li se încredințează competențe de supraveghere identice sau similare, ghidul ar trebui să asigure faptul că, în fiecare caz, competențele sunt exercitate de autoritatea care este cea mai în măsură să le aplice în cazul respectiv. Întrucât elaborarea unor astfel de orientări poate necesita cooperarea dintre Autoritatea pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului și ABE (și, eventual, și Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe și Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale), BCE a sugerat, în avizul său separat privind AMLAR, dispoziții specifice care să faciliteze cooperarea acestor autorități în ceea ce privește elaborarea de reglementări.

3.3.2.

Competențele propuse pentru autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului în AMLD6 includ, de asemenea, competența de a retrage sau de a suspenda autorizațiile entităților obligate și de a impune o interdicție temporară care să împiedice orice persoană care îndeplinește responsabilități de conducere într-o entitate obligată să exercite funcții de conducere în entitățile obligate (31). Cu toate acestea, în multe cazuri, autoritatea competentă pentru acordarea și retragerea autorizațiilor diferitelor tipuri de entități obligate sau pentru deciziile privind caracterul adecvat al membrilor organelor de conducere ale acestora sau al deținătorilor de funcții-cheie este diferită de autoritatea de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului . În plus, competența de a acorda și de a retrage autorizații sau de a lua decizii privind caracterul adecvat poate fi reglementată de alte acte legislative decât legislația privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului. De exemplu, acordarea de autorizații instituțiilor de credit din cadrul Uniunii este reglementată în principal de Directiva 2013/36/UE și, în cazul instituțiilor de credit cu sediul în statele membre care participă la mecanismul unic de supraveghere, BCE a primit competența exclusivă de a acorda și retrage autorizațiile. În plus, e posibil ca aceste acte legislative să nu recunoască posibilitatea de a suspenda autorizația: în acest caz. de exemplu, în temeiul Directivei 2013/36/UE. BCE ia act de faptul că aceste dispoziții sunt cuprinse în prezent în Directiva (UE) 2015/849 și că, în ceea ce privește unele entități obligate, autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului pot avea competența de a acorda și de a retrage autorizații. Cu toate acestea, pentru a reflecta faptul că, în unele situații, competența exclusivă de a retrage autorizațiile entităților obligate este exercitată de alte autorități decât autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și pentru a evita suprapunerea competențelor de supraveghere în alte situații, ar trebui să se clarifice faptul că, în cazul în care competența de a retrage autorizația sau de a lua o altă măsură cu privire la autorizarea unei entități obligate revine unei alte autorități, autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului au doar posibilitatea de a propune retragerea autorizației sau o altă acțiune cu privire la o autorizație autorității care are competența de a lua astfel de măsuri. În mod similar, în cazul în care deciziile privind caracterul adecvat al membrilor organului de conducere sau al deținătorilor de funcții-cheie sunt de competența unei alte autorități, AMLD6 ar trebui să precizeze că autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului au competența de a propune adoptarea deciziei unei autorități care are competența de a lua astfel de măsuri. Această formulare ar fi, de asemenea, mai bine aliniată la formularea propusă de Comisie în AMLAR (32).

3.3.3.

AMLD6 prevede că pot fi impuse măsuri administrative, altele decât sancțiunile, pentru încălcări identificate care nu sunt considerate suficient de grave pentru a fi penalizate printr-o sancțiune administrativă (33). Cu toate acestea, unele dintre măsurile administrative enumerate în AMLD6 pot avea un impact mai grav asupra unei entități obligate decât sancțiunile administrative. Restrângerea măsurilor administrative, altele decât sancțiunile, la încălcări mai puțin grave ar putea limita posibilitățile autorităților în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului de a alege cel mai adecvat răspuns în materie de supraveghere la încălcările cerințelor din AMLR1. Prin urmare, se propune eliminarea acestei prevederi din AMLD6. Alinierea prevederilor prevăzute la articolul 41 alineatul (1) din AMLD6 și la articolul 20 alineatul (1) din AMLAR ar putea fi, de asemenea, luată în considerare. În timp ce prima dispoziție prevede că autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului trebuie să dețină competențele enumerate în aceasta atunci când identifică încălcări ale AMLR1, cea de a doua dispoziție este mai amplă și prevede că AMLA va avea competențe de supraveghere și în cazul unor încălcări probabile ale AMLR1 și în situațiile în care mecanismele puse în aplicare de entitatea obligată selectată nu asigură o bună gestionare a riscurilor sale. Atunci când aceste dispoziții sunt aliniate, ar trebui să se asigure în continuare că, în cazul în care AMLD6 și AMLAR corelează competențele de supraveghere cu deficiențele în gestionarea riscurilor de către entitățile obligate, se specifică faptul că acestea se referă numai la riscurile de spălare de bani sau de finanțare a terorismului și nu la alte riscuri, pentru a reduce la minimum potențialele conflicte cu legislația prudențială.

3.4. Cooperarea și schimbul de informații între autorități

3.4.1.

AMLD6 definește obligațiile privind secretul profesional ale autorităților de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului ale instituțiilor de credit și financiare (denumite în continuare în mod colectiv „autorități de supraveghere financiară în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului”), introducând derogări în cazul în care autoritățile de supraveghere financiară în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului vor fi autorizate să furnizeze informații confidențiale altor autorități (34). Aceste dispoziții nu par să autorizeze schimbul de informații confidențiale cu o serie de tipuri de autorități, chiar dacă un astfel de schimb ar putea fi necesar în practică. De exemplu, deși AMLD6 prevede ca autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului să coopereze cu autoritățile competente (35) și cu autoritățile fiscale (36), autorizația de a furniza informații confidențiale acestor autorități pare să depindă de alegerea statelor membre de a permite un astfel de schimb (37). Pentru ca lista derogărilor de la obligația generală de păstrare a secretului profesional în temeiul AMLD6 (38) să fie mai cuprinzătoare, ar putea fi efectuat un sondaj în rândul autorităților de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului pentru a identifica tipurile de autorități cu care, în practică, acestea fac schimb (sau trebuie să facă schimb) de informații confidențiale. În plus, ar putea fi avute în vedere posibile interacțiuni cu alte autorități în temeiul propunerii de regulament privind piețele criptoactivelor (39) (denumit în continuare „propunerea de regulament MiCA”). Totodată, AMLD6 nu pare să stabilească o cerință privind secretul profesional pentru autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului ale entităților obligate, altele decât instituțiile de credit sau financiare (denumite în continuare în mod colectiv „autorități de supraveghere nefinanciară în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului”). Nu este clar dacă, într-o astfel de situație, autoritățile de supraveghere financiară și nefinanciară în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului pot coopera în mod eficace între ele și cu alte autorități.

3.4.2.

AMLD6 prevede ca schimbul de informații între autoritățile de supraveghere prudențială și financiară în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului să facă obiectul cerințelor privind secretul profesional prevăzute în AMLD6 (40). Întrucât regimul secretului profesional care se aplică autorităților de supraveghere prudențială este reglementat de alte acte ale Uniunii, cum ar fi Directiva 2013/36/UE în ceea ce privește autoritățile de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit, se sugerează ca dispozițiile relevante din AMLD6 să fie modificate astfel încât să acopere și cerințe echivalente privind secretul profesional. În plus, se propune ca această cerință să se aplice și schimburilor de informații cu alte autorități enumerate în AMLD6 (41), pentru a asigura tratamentul consecvent al informațiilor partajate, indiferent de autoritățile implicate în schimb. Aceste modificări ar fi compatibile cu soluția propusă în alte dispoziții ale AMLD6 (42) și adoptate de legiuitori în Directiva 2013/36/UE (43).

3.4.3.

AMLD6 nu pare să autorizeze autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului să facă schimb de informații cu băncile centrale (44). Informațiile cu privire la faptul că o autoritate de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului intenționează să impună o sancțiune administrativă substanțială unei instituții de credit (45), sau să propună retragerea unei autorizații în conformitate cu AMLD6 (46) ar putea constitui informații importante pentru o bancă centrală. Se sugerează ca o autorizație corespunzătoare pentru schimbul de informații să fie adăugată în AMLD6, cel puțin pentru autoritățile de supraveghere financiară a combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului. De asemenea, ar trebui clarificat faptul că băncile centrale pot utiliza informațiile primite pentru îndeplinirea sarcinilor lor.

3.4.4.

AMLD6 nu pare să permită autorităților de supraveghere nefinanciară în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului să facă schimb de informații confidențiale cu autoritățile de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit și financiare. Un astfel de schimb poate fi justificat atunci când alte entități obligate decât instituțiile de credit sau financiare, cum ar fi furnizorii de credite ipotecare sau de credite de consum (47), fac parte dintr-un grup care include, de asemenea, instituții de credit sau financiare. Prin urmare, se propune adăugarea unei astfel de autorizații.

3.5. Aplicarea măsurilor de precauție privind clientela în situațiile în care se stabilește că o instituție este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate

3.5.1.

AMLR1 prevede că, în ceea ce privește instituțiile de credit, aplicarea măsurilor de precauție privind clientela trebuie să aibă loc, de asemenea, sub monitorizarea autorităților de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului în momentul în care s-a stabilit că o instituție este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate în temeiul Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului (48) sau atunci când depozitele sunt indisponibile în conformitate cu Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului (49). În astfel de cazuri, autoritățile de supraveghere trebuie să decidă cu privire la intensitatea și sfera de aplicare a acestor măsuri de precauție privind clientela, având în vedere circumstanțele specifice ale instituției de credit (50). Efectuarea unui astfel de exercițiu cu privire la toți clienții instituției sau la o parte substanțială a acestora poate fi relativ împovărătoare și poate dura o perioadă de timp semnificativă, în special în cazul în care instituția de credit nu a reușit să colecteze informațiile relevante de la clienții săi. Prin urmare, se sugerează să se precizeze că astfel de măsuri de precauție privind clientela ar trebui aplicate numai atunci când este necesar.

4. Limitarea plăților în numerar

4.1.

AMLR1 introduce o interdicție pentru persoanele care comercializează bunuri și prestează servicii care acceptă sau efectuează plăți în numerar care depășesc 10 000 EUR sau o sumă echivalentă în alte monede. De asemenea, AMLR1 permite statelor membre să rețină limite inferioare sau, în urma consultării BCE, să adopte limite inferioare (51). Adoptarea acestei dispoziții va exclude utilizarea bancnotelor euro pentru tranzacțiile între consumatori și întreprinderi și între întreprinderi care depășesc pragul indicat.

4.2.

În temeiul tratatului, BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emisiunea de bancnote euro în cadrul Uniunii (52). Bancnotele euro emise de BCE și BCN din zona euro sunt singurele bancnote cu statut de mijloc legal de plată în zona euro (53). Prin urmare, utilizarea unicului mijloc de plată cu statut de mijloc legal de plată consacrat în dreptul primar ar deveni ilegală peste pragul indicat de interdicția avută în vedere. Este de competența legiuitorului Uniunii să se asigure că această interdicție nu aduce atingere în mod nejustificat dreptului fundamental la proprietate, astfel cum este prevăzut la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (54). În acest context, BCE observă că dreptul de proprietate nu este un drept neîngrădit, ci poate face obiectul unor restricții de interes public, în cazurile și condițiile prevăzute de lege. În avizele sale anterioare, BCE a recunoscut că activitatea de combatere a spălării banilor este de interes public (55). Este important ca astfel de restricții să se bazeze pe dovezi și să respecte principiul proporționalității, adică să fie adecvate pentru atingerea obiectivului legitim și să nu depășească ceea ce este necesar (56).

4.3.

Noțiunea de „mijloc legal de plată” a fost examinată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. În special, Curtea a clarificat faptul că noțiunea de „statut de mijloc legal de plată” al unui mijloc de plată exprimat într-o unitate monetară semnifică în sensul obișnuit că acest mijloc de plată nu poate în general să fie refuzat la achitarea unei datorii exprimate în aceeași unitate monetară, la valoarea sa nominală, cu efect de stingere a obligației de plată (57). Pentru a clarifica noțiunea de „statut de mijloc legal de plată” în temeiul dreptului Uniunii, Curtea a luat în considerare Recomandarea 2010/191/UE a Comisiei2010 (58), care oferă orientări utile pentru interpretarea dispozițiilor relevante din dreptul Uniunii. Punctul 1 din Recomandarea 2010/191/EU prevede că, în cazul în care există o obligație de plată, caracteristica bancnotelor și a monedelor euro de mijloc legal de plată trebuie să implice: (a) acceptarea obligatorie a bancnotelor și monedelor respective.(b) acceptare lor la valoarea nominală totală și (c) capacitatea acestora de a stinge obligația de plată. Potrivit Curții, acest punct atestă că această noțiune de „statut de mijloc legal de plată” cuprinde, între altele, o obligație de principiu în sensul acceptării bancnotelor și monedelor exprimate în euro în scopuri de plată (59).

4.4.

Cu toate acestea, Curtea a clarificat în continuare că statutul de mijloc legal de plată nu impune o acceptare absolută, ci doar o acceptare de principiu a bancnotelor exprimate în euro ca mijloc de plată. În special, statutul de mijloc legal de plată al bancnotelor euro nu împiedică un stat membru, în exercitarea propriilor competențe, să introducă, din motive legitime de interes public, o derogare de la regula generală de acceptare a bancnotelor euro pentru decontarea obligațiilor de plată, sub rezerva respectării anumitor condiții (60). În timp ce hotărârea Curții în cazul de față se referea la o măsură introdusă de un stat membru, BCE consideră că același raționament se aplică măsurilor pe care Uniunea le introduce în exercitarea competențelor sale.

4.5.

Condițiile stabilite de Curte pentru restricțiile privind statutul de mijloc legal de plată al bancnotelor euro prevăd în special: (a) ca această măsură să nu aibă ca obiect sau ca efect stabilirea regimului juridic al statutului de mijloc legal de plată al acestor bancnote; (b)ca ea să nu conducă, de drept sau de fapt, la o înlăturare a bancnotelor respective, în special prin repunerea în discuție a posibilității, ca regulă generală, de a stinge o obligație de plată prin numerar; (c) ca ea să fi fost adoptată luând în considerare motive de interes public; (d) ca limitarea privind plata în numerar pe care o implică legislația să fie aptă să realizeze obiectivul de interes public urmărit și (e) ca ea să nu depășească limitele a ceea ce este necesar în vederea realizării obiectivului respectiv (61).

4.6.

BCE observă că articolul 59 din AMLR1 nu are nici ca obiect, nici ca efect stabilirea unor norme juridice care să reglementeze statutul de mijloc legal de plată al bancnotelor euro. De asemenea, BCE apreciază faptul că, în pofida lipsei unei analize sau a unei evaluări a impactului, pragul pentru interzicerea prevăzută a tranzacțiilor între consumatori și întreprinderi și între întreprinderi trebuie stabilit la un nivel suficient de ridicat pentru a evita un impact real care să conducă la eliminarea bancnotelor euro. Eliminarea de facto a bancnotelor euro poate avea loc, printre altele, în cazul în care pragurile ar fi stabilite la un nivel atât de scăzut încât să amenințe viabilitatea economică a numerarului ca mijloc de plată general și larg acceptat și să pună în pericol funcționarea ciclului numerarului, afectând în cele din urmă și tranzacțiile sub prag. BCE observă, în acest context, faptul că numerarul continuă să joace un rol important în societate și că BCE și BCN din zona euro își mențin angajamentul de a salvgarda existența , disponibilitatea generală pe scară largă și posibilitatea de utilizare ca mijloc de plată și de stocare a valorii ale acestuia. Prin urmare, orice astfel de limitări ale plăților în numerar și obiectivele urmărite de acestea ar trebui explicate cu atenție publicului larg de către autoritățile naționale și din Uniune competente, prin intermediul unor măsuri de comunicare adecvate pentru a menține încrederea publicului în numerarul în euro ca mijloc de plată valabil, legitim și fiabil. Este recomandabil ca aceste măsuri de comunicare să includă, de asemenea, considerații privind măsuri mai puțin restrictive, cum ar fi o obligație de notificare pentru tranzacțiile care depășesc un anumit prag, precum și motivele pentru care acestea au fost considerate mai puțin eficace.

4.7.

Posibilitatea de a plăti în numerar rămâne deosebit de importantă pentru cei care, din diverse motive legitime, preferă să utilizeze numerar mai degrabă decât alte instrumente de plată sau nu au acces la sistemul bancar și la mijloacele electronice de plată. Numerarul este, în general, util și apreciat ca instrument de plată deoarece permite efectuarea de plăți independente și asigură protecția datelor și a vieții private. În plus, acesta este acceptat pe scară largă, este rapid și facilitează controlul asupra cheltuielilor plătitorului. În plus, acesta este în prezent singurul instrument de plată care permite cetățenilor să deconteze o tranzacție în banii băncii centrale care este, de asemenea, decontată instantant (62), fără un intermediar și fără costuri suplimentare. Decontarea unei operațiuni de plată în numerar nu necesită nici utilizarea serviciilor furnizate de una sau mai multe părți terțe, nici disponibilitatea echipamentelor tehnice pentru efectuarea transferului de valoare de la plătitor la beneficiarul plății. Prin urmare, numerarul are, de asemenea, o funcție de rezervă în cazul în care opțiunile de plată electronică sunt temporar indisponibile, de exemplu din cauza unor deficiențe ale sistemelor electronice de autorizare și procesare a plăților. În prezent, toate plățile fără numerar se bazează pe servicii furnizate de entități comerciale care percep comisioane pentru tranzacțiile de plată individuale. În acest context, BCE observă că noul pachet al Uniunii privind finanțele digitale a fost adoptat în 2020. Acest pachet include strategia privind plăţile de mică valoare, al cărei obiectiv este de a asigura soluții de plată pan-europene sigure, rapide și dezvoltate intern pentru cetatenii și înreprinderile din UE; și stategia privind finanțele digitale, al cărei obiectiv este de majora gradul de digitalizare al serviciilor financiare din Europa menținând, în același timp, standardele foarte ridicate privind protecția datelor și a vieții private în conformitate cu strategia privind datele a Comisiei. Legiuitorului Uniunii îi revine sarcina de a sincroniza restricțiile privind plățile în numerar cu disponibilitatea viitoare a unor soluții de plată paneuropene care să garanteze niveluri ridicate de protecție a vieții private și a datelor, pentru a îndeplini condiția ca alte mijloace legale pe deplin echivalente pentru achitarea datoriilor monetare să fie disponibile.

4.8.

În ceea ce privește proporționalitatea unei limitări a statutului de mijloc legal de plată al bancnotelor euro, Curtea impune nu numai ca măsura să fie adecvată pentru a atinge obiectivul de interes general urmărit, ci și ca aceasta să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv. BCE a furnizat în avizele sale anterioare orientări suplimentare cu privire la proporționalitatea restricțiilor naționale privind statutul de mijloc legal de plată al bancnotelor euro. În special, BCE a arătat că pe cât de largă și generală este limitarea, pe atât de strictă ar trebui să fie interpretarea cerinței ca limitarea să fie proporțională cu obiectivul urmărit. Atunci când se analizează dacă o limitare este proporțională, ar trebui să se ia întotdeauna în considerare impactul negativ al acesteia și dacă ar putea fi adoptate măsuri alternative care să îndeplinească obiectivul relevant, având, în același timp, un impact mai puțin negativ (63).

4.9.

În contextul de față, BCE constată că interdicția care urmează să fie introdusă de AMLR1 ar fi absolută. Aceasta nu urmează abordarea bazată pe riscuri aplicată până în prezent în cadrul în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, ci are un impact asupra tuturor cetățenilor și călătorilor din Uniune. Cu toate acestea, Curtea de Justiție a subliniat că mijloacele legale alternative de plată trebuie să fie ușor accesibile tuturor persoanelor debitoare (64) și, prin urmare, a sugerat necesitatea unor excepții în caz contrar. În această etapă, legiuitorul nu a propus, în special, includerea unor excepții în AMLR1 pentru a acoperi cazurile în care nu ar fi disponibile mijloace alternative de plată, de exemplu din cauza întreruperilor furnizării de energie electrică sau a altor defecțiuni ale sistemelor electronice de plată. BCE dorește să încurajeze includerea unor astfel de modificări pentru a spori proporționalitatea măsurii avute în vedere și pentru a prevedea excepțiile necesare în situațiile în care nu sunt disponibile alte mijloace de plată pentru efectuarea plăților directe în persoană. Astfel de excepții ar putea fi completate de cerința ca trasabilitatea unei tranzacții de plată efectuate în bancnote euro să fie verificată într-un mod comparabil cu mijloacele alternative de plată, de exemplu prin respectarea unei documentații clare și/sau a unor obligații de raportare.

4.10.

AMLR1 prevede obligativitatea Comisiei de a prezenta Parlamentului European și Consiliului, la trei ani de la data aplicării sale, un raport în care să evalueze necesitatea și proporționalitatea reducerii în continuare a limitei pentru plățile mari în numerar (65). În primul rând, pare util să se alinieze termenele prevăzute la articolele 62 și 63 din AMLR1 și să se prevadă o primă revizuire numai la cinci ani de la data aplicării acelui regulament pentru a permite o perioadă suficient de lungă și atunci când și raportul privind aplicarea regulamentului este disponibil. În acest context, BCE subliniază că, pentru orice revizuire planificată, Comisia ar trebui să furnizeze cercetări solide și dovezi empirice cu privire la impactul limitelor plăților în numerar și la eficacitatea acestora în atingerea obiectivelor urmărite. În plus, astfel de dovezi empirice nu ar conduce în mod automat la necesitatea de a reduce și mai mult limitele de numerar. Prin urmare, domeniul de aplicare al revizuirii solicitate Comisiei ar trebui să fie revizuit, astfel încât să se evalueze atât necesitatea, cât și proporționalitatea ajustării limitelor de numerar, în loc ca această reexaminare să fie efectuată exclusiv din perspectiva reducerii suplimentare a acestora.

5. Factori de risc pentru măsurile de precauție privind clientela

5.1.

AMLR1 stabilește o listă neexhaustivă de factori și tipuri de dovezi care indică un risc potențial mai scăzut în scopul procedurilor de precauție privind clientela aplicate de entitățile obligate în ceea ce privește clienții lor (66). Lista include, de asemenea, „administrațiile publice și întreprinderile”. Se sugerează să se clarifice faptul că termenul „administrații publice” acoperă, de asemenea, autoritățile și organismele publice și include băncile centrale. Directiva 2005/60/CE (67), a treia directivă privind combaterea spălării banilor, a utilizat termenul „autorități publice”. Directiva 2006/70/CE a Comisiei (68), care a implementat a treia directivă privind combaterea spălării banilor, a utilizat termenul „autorități și organisme publice”. Directiva (UE) 2015/849, a patra Directivă privind combaterea spălării banilor, a utilizat termenul „administrații publice sau întreprinderi” (69). Din experiența BCE, majoritatea contrapărților BCE înțeleg acești termeni ca incluzând băncile centrale. Cu toate acestea, pentru a evita orice îndoială, se propune o clarificare a formulării.

6. Definiția criptoactivelor

6.1.

AMLR1 înlocuiește termenul „monede virtuale”, care a fost introdus în Directiva (UE) 2015/849 prin Directiva (UE) 2018/843 (70), cu termenul „criptoactive”. BCE consideră binevenită această modificare, deoarece termenul „monede virtuale” ar putea conduce la înțelegerea greșită a naturii acelor tipuri de active, care nu sunt monede.

6.2.

BCE înțelege, de asemenea, că includerea categoriei furnizorilor de servicii de criptoactive în domeniul de aplicare al regulamentului propus este menită să alinieze cadrul Uniunii în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului la recomandările modificate ale Grupului de Acțiune Financiară (Financial Action Task Force - FATF),. În acest sens, nu este însă clar dacă toate tipurile de active virtuale, astfel cum sunt definite în recomandările FATF, sunt acoperite de definiția criptoactivelor utilizată în AMLR1. Recomandările FATF definesc un activ virtual ca fiind „o reprezentare digitală a valorii care poate fi tranzacționată digital sau transferată și care poate fi utilizată în scopuri de plată sau de investiții. Activele virtuale nu includ reprezentările digitale ale monedelor fiduciare, ale titlurilor de valoare și ale altor active financiare care sunt deja incluse în altă parte a recomandărilor FATF” (71). AMLR1 preia definiția criptoactivelor (72), care a fost introdusă în propunerea de regulament MiCA și prevede că „criptoactiv” înseamnă o reprezentare digitală a valorii sau a drepturilor care pot fi transferate și stocate electronic, utilizând tehnologia registrelor distribuite sau o tehnologie similară (73). Prin urmare, definiția FATF este neutră din punct de vedere tehnologic, în timp ce definiția AMLR1 se limitează la activele virtuale bazate pe tehnologia registrelor distribuite sau pe tehnologii similare. Cel puțin teoretic, pare posibil ca activele virtuale să se bazeze, de asemenea, pe o altă tehnologie, caz în care acestea nu par să fie acoperite de AMLR1.

6.3.

În cazul în care colegiuitorii ar lua în considerare o definiție mai largă, neutră din punct de vedere tehnologic, pentru a asigura compatibilitatea cadrului Uniunii cu recomandările FATF, ar trebui să se facă alegeri de politică și în ceea ce privește reprezentările digitale de valoare care s-ar putea să trebuiască să fie excluse din domeniul de aplicare al AMLR1.

În cazul în care BCE recomandă modificarea regulamentului sau directivei propuse, propunerile de redactare specifice însoțite de o explicație în acest sens se regăsesc într-un document tehnic de lucru separat. Documentul tehnic de lucru este disponibil în limba engleză pe EUR-Lex.

Adoptat la Frankfurt pe Main, 16 februarie 2022.

Președinta BCE

Christine LAGARDE

(1) COM(2021) 420 final.

(2) COM(2021) 423 final.

(3) COM(2021) 421 final.

(4) COM(2021) 422 final.

(5) A se vedea Avizul CON/2005/2 al Băncii Centrale Europene din 4 februarie 2005 emis la cererea Consiliului Uniunii Europene cu privire la un proiect de directivă a Parlamentului European și al Consiliului privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor, inclusiv a finanțării terorismului (COM(2004) 448 final) (JO C 40, 17.2.2005, p. 9), Avizul CON/2013/32 al Băncii Centrale Europene din 17 mai 2013 cu privire la o propunere de directivă privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului și o propunere de regulament privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri (JO C 166, 12.6.2013, p. 2), Avizul CON/2016/49 al Băncii Centrale Europene din 12 octombrie 2016 cu privire la o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivei 2009/101/CE (JO C 459, 9.12.2016, p. 3) și Avizul CON/2018/55 al Băncii Centrale Europene din 7 decembrie 2018 cu privire la o propunere modificată de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), precum și a actelor juridice aferente (JO C 37, 30.1.2019, p. 1). Toate avizele BCE sunt disponibile pe EUR-Lex.

(6) Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63).

(7) A se vedea punctul 1.2 din Avizul CON/2018/55.

(8) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).

(9) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

(10) A se vedea articolul 3 din AMLR1.

(11) Directiva 91/308/CEE a Consiliului din 10 iunie 1991 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor (JO L 166, 28.6.1991, p. 77), Directiva 2001/97/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2001 de modificare a Directivei 91/308/CEE a Consiliului pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor (JO L 344, 28.12.2001, p. 76), Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (JO L 309, 25.11.2005, p. 15), Directiva (UE) 2015/849 și Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE (JO L 156, 19.6.2018, p. 43).

(12) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1)

(13) Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).

(14) Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).

(15) A se vedea articolul 2 alineatul (32) din AMLR1.

(16) A se vedea articolul 2 alineatul (31) din AMLR1.

(17) A se vedea articolul 2 alineatul (1) punctul (5) din AMLAR.

(18) A se vedea articolul 9 din AMLR1.

(19) A se vedea articolul 46 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2015/849.

(20) Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).

(21) Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).

(22) Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale (JO L 169, 30.6.2017, p. 46).

(23) A se vedea articolul 76 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE.

(24) A se vedea articolul 9 alineatul (3) din AMLR1.

(25) Astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul (28) din AMLR1.

(26) A se vedea în special EBA Guidelines on internal governance under Directive 2013/36/EU (Ghidul ABE privind guvernanța internă în temeiul Directivei 2013/36/UE) (EBA/GL/2021/05). Disponibil pe website-ul ABE.

(27) A se vedea articolul 2 alineatul (32) din AMLR1.

(28) A se vedea articolul 9 alineatele (1) și (2) din AMLR1.

(29) A se vedea articolul 52 litera (a) din AMLD6.

(30) A se vedea articolele 39 - 41 din AMLD6.

(31) A se vedea articolul 41 alineatul (1) literele (e) și (f) din AMLD6.

(32) A se vedea articolul 20 alineatul (2) litera (i) din AMLAR, care prevede că Autoritatea pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului are competența de a „propune autorității care a acordat autorizația unei entități obligate selectate să retragă autorizația respectivă”.

(33) A se vedea articolul 41 alineatul (1) din AMLD6.

(34) A se vedea în special articolele 50 și 51 din AMLD6.

(35) Termenul de .„autoritate competentă” este definit la articolul 2 punctul (31) din AMLR1 și include: (a) o unitate de informații financiare; (b) o autoritate de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului care este un organism public, sau autoritatea publică care supraveghează organismele de autoreglementare; (c) o autoritate publică care are funcția de cercetare sau urmărire penală a spălării banilor, a infracțiunilor premisă sau a finanțării terorismului sau care are funcția de urmărire, punere sub sechestru sau înghețare și confiscare a activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni; (d) o autoritate publică căreia i-au fost desemnate responsabilități de combatere a spălării banilor sau a finanțării terorismului.

(36) A se vedea articolul 45 din AMLD6.

(37) A se vedea articolul 51 alineatul (2) din AMLD6.

(38) A se vedea capitolul V din AMLD6.

(39) Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind piețele criptoactivelor și de modificare a Directiva (UE) 2019/1937 (COM (2020) 593 final).

(40) A se vedea articolul 50 alineatul (2) ultimul paragraf din AMLD6.

(41) A se vedea articolul 50 alineatul (2) din AMLD6.

(42) A se vedea articolul 51 alineatele (1) și (2) din AMLD6.

(43) A se vedea, de exemplu, articolul 56 din Directiva 2013/36/UE.

(44) A se vedea articolele 50 și 51 din AMLD6.

(45) A se vedea articolul 40 din AMLD6.

(46) A se vedea articolul 41 alineatul (1) litera (e) din AMLD6.

(47) A se vedea articolul 3 alineatul (3) litera (k) din AMLR1.

(48) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

(49) Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (JO L 173, 12.6.2014, p. 149).

(50) A se vedea articolul 15 alineatul (4) din AMLR1.

(51) A se vedea articolul 59 din AMLR1.

(52) Articolul 128 alineatul (1) prima teză din tratat și articolul 16 prima teză din Statutul SEBC.

(53) Articolul 128 alineatul (1) a treia teză din tratat și articolul 16 treia teză din Statutul SEBC.

(54) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (JO C 326, 26.10.2012, p. 391).

(55) A se vedea Avizele CON/2014/37, CON/2017/18 și CON/2019/4.

(56) A se vedea hotărârea Curții de Justiție din 26 ianuarie 2021, Hessischer Rundfunk, cauzele conexate C-422/19 și C-423/19, ECLI:EU:C:2021:63, punctele 69-70.

(57) A se vedea hotărârea Curții de Justiție din 26 ianuarie 2021, Hessischer Rundfunk, cauzele conexate C-422/19 și C-423/19, ECLI:EU:C:2021:63, punctul 46.

(58) Recomandarea Comisiei 2010/191/UE din 22 martie 2010 privind domeniul de aplicare și efectele statutului de mijloc legal de plată al bancnotelor și monedelor euro (JOL 83, 30.3.2010, p. 70).

(59) A se vedea hotărârea Curții de Justiție din 26 ianuarie 2021, Hessischer Rundfunk, cauzele conexate C-422/19 și C-423/19, ECLI:EU:C:2021:63, punctele 46-49.

(60) A se vedea hotărârea Curții de Justiție din 26 ianuarie 2021, Hessischer Rundfunk, cauzele conexate C-422/19 și C-423/19, ECLI:EU:C:2021:63, punctul 67.

(61) A se vedea hotărârea Curții de Justiție din 26 ianuarie 2021, Hessischer Rundfunk, cauzele conexate C-422/19 și C-423/19, ECLI:EU:C:2021:63, punctul 78.

(62) A se vedea punctul 2.4 din Avizul CON/2017/8; punctul 2.1 din Avizul CON/2019/41; punctul 9.2.1 din Avizul CON/2020/13; punctul 2.3 din Avizul CON/2020/21 și punctul 7.2.1 din Avizul CON/2021/9.

(63) A se vedea punctul 2.7 din Avizul CON/2017/8.

(64) A se vedea hotărârea Curții de Justiție din 26 ianuarie 2021, Hessischer Rundfunk, cauzele conexate C-422/19 și C-423/19, ECLI:EU:C:2021:63, punctul 77.

(65) A se vedea articolul 63 litera (b) din AMLR1.

(66) A se vedea anexa II la AMLR1.

(67) A se vedea articolul 11 punctul 2 litera (c) din Directiva 2005/60/CE.

(68) A se vedea articolul 3 din Directiva 2006/70/CE a Comisiei din 1 august 2006 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește definiția „persoanelor expuse politic” și criteriile tehnice de aplicare a procedurilor simplificate de precauție privind clientela, precum și de exonerare pe motivul unei activități financiare desfășurate în mod ocazional sau la scară foarte limitată (JO L 214, 4.8.2006, p. 29).

(69) A se vedea punctul (1) litera (b) din anexa II la Directiva (UE) 2015/849.

(70) A se vedea articolul 1 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 2018/843.

(71) A se vedea pagina 130 din Recomandările FATF. Disponibile pe website-ul FATF la adresa https://www.fatf-gafi.org/

(72) A se vedea articolul 2 alineatul (13) din AMLR1.

(73) A se vedea articolul 2 alineatul (3) din regulamentul MiCA propus.

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 210

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 65 25 mai 2022

Cuprins		Pagina
	I Rezoluții, recomandări și avize
	RECOMANDĂRI
	Banca Centrală Europeană
2022/C 210/01	Recomandarea Băncii Centrale Europene din 17 mai 2022 către Consiliul Uniunii Europene cu privire la auditorii externi ai Banco de Portugal (BCE/2022/24)	1

	II Comunicări
	COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Comisia Europeană
2022/C 210/02	Nonopoziție la o concentrare notificată (Cazul M.10526 – CHEVRON / NESTE BASE OIL) ( 1 )	2
2022/C 210/03	Nonopoziție la o concentrare notificată (Cazul M.10683 – APPLIED / TEMASEK / JV) ( 1 )	3
2022/C 210/04	Nonopoziție la o concentrare notificată (Cazul M.10692 – SEGRO / PSPIB / TARGET ASSET SOUTH PARIS) ( 1 )	4

	III Acte pregătitoare
	BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ
2022/C 210/05	Avizul Băncii Centrale Europene din 16 februarie 2022 cu privire la o propunere de regulament de instituire a autorității pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului (CON/2022/4)	5
2022/C 210/06	Avizul Băncii Centrale Europene din 16 februarie 2022 cu privire la o propunere de directivă și o propunere de regulament privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului (CON/2022/5)	15

	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Comisia Europeană
2022/C 210/07	Rata de schimb a monedei euro — 24 mai 2022	26
	Curtea de Conturi
2022/C 210/08	Raportul special nr. 11/2022 – Protejarea bugetului UE – Includerea pe o listă neagră trebuie să fie mai bine utilizată	27
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA STATELE MEMBRE
2022/C 210/09	Informații comunicate de statele membre cu privire la încetarea activităților de pescuit	28
2022/C 210/10	Comunicare a Comisiei în temeiul articolului 16 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate – Obligații de serviciu public pentru servicii aeriene regulate ( 1 )	29
2022/C 210/11	Comunicare a Comisiei în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate – Obligații de serviciu public pentru servicii aeriene regulate ( 1 )	30
2022/C 210/12	Comunicare a Comisiei în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate – Invitație de participare la procedura de ofertare pentru operarea de servicii aeriene regulate în conformitate cu obligațiile de serviciu public ( 1 )	31

	V Anunțuri
	PROCEDURI JURISDICȚIONALE
	Curtea de justiţie a AELS
2022/C 210/13	Cerere adresată Curții de Justiție a AELS pentru obținerea unui aviz consultativ, înaintată de Trygderetten la 26 ianuarie 2022 în cauza A/Arbeids- og velferdsdirektoratet (Cauza E-2/22)	32
	PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI
	Comisia Europeană
2022/C 210/14	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul M.10438 – MOL / OMV SLOVENIJA) ( 1 )	33
2022/C 210/15	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul M.10739 – FORD OTOSAN / FORD ROMANIA) – Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1 )	35
2022/C 210/16	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul M.10709 – PARTNERS GROUP / FORTERRO) ( 1 )	36
2022/C 210/17	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul M.10724 – ITOCHU / UNDER ARMOUR / DOME) – Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1 )	37

	Rectificări
	Rectificare la Comunicarea Comisiei privind nivelul actual al ratelor dobânzii aplicabile recuperării ajutoarelor de stat și al ratelor de referință/scont aplicabile de la 1 mai 2022[Publicată în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei] ( JO C 192, 11.5.2022 )	39

	Moneda	Rata de schimb
USD	dolar american	1,0720
JPY	yen japonez	136,49
DKK	coroana daneză	7,4411
GBP	lira sterlină	0,85750
SEK	coroana suedeză	10,5013
CHF	franc elvețian	1,0334
ISK	coroana islandeză	139,30
NOK	coroana norvegiană	10,2890
BGN	leva bulgărească	1,9558
CZK	coroana cehă	24,663
HUF	forint maghiar	383,33
PLN	zlot polonez	4,6015
RON	leu românesc nou	4,9446
TRY	lira turcească	17,2572
AUD	dolar australian	1,5152
CAD	dolar canadian	1,3714
HKD	dolar Hong Kong	8,4143
NZD	dolar neozeelandez	1,6656
SGD	dolar Singapore	1,4722
KRW	won sud-coreean	1 353,65
ZAR	rand sud-african	16,7814
CNY	yuan renminbi chinezesc	7,1449
HRK	kuna croată	7,5285
IDR	rupia indoneziană	15 711,88
MYR	ringgit Malaiezia	4,7076
PHP	peso Filipine	56,152
RUB	rubla rusească
THB	baht thailandez	36,609
BRL	real brazilian	5,1793
MXN	peso mexican	21,2456
INR	rupie indiană	83,1850

Data și ora încetării activităților	3.5.2022
Durata	3.5.2022-31.12.2022
Stat membru	Portugalia
Stocul sau grupul de stocuri	BFT/AVARCH
Specia	Ton roșu (Thunnus thynnus)
Zona	Anumite arhipelaguri din Grecia (Insulele Ionice), Spania (Insulele Canare) și Portugalia (Insulele Azore și Madeira)
Tipul sau tipurile de nave de pescuit	Tradiționale
Număr de referință	02/TQ109