Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2022/C 171/01)

Ultima publicație

JO C 165, 19.4.2022

Publicații anterioare

JO C 158, 11.4.2022

JO C 148, 4.4.2022

JO C 138, 28.3.2022

JO C 128, 21.3.2022

JO C 119, 14.3.2022

JO C 109, 7.3.2022

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 10 martie 2022 – Comisia Europeană/Freistaat Bayern și alții

(Cauzele conexate C-167/19 P și C-171/19 P) (1)

(Recurs - Ajutoare de stat - Ajutor în favoarea sectorului german al laptelui - Finanțarea testelor de calitate a laptelui - Articolul 108 alineatul (2) TFUE - Decizie de deschidere a procedurii oficiale de investigare - Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999 - Obligația Comisiei de a sintetiza în această decizie elementele relevante de fapt și de drept - Conținut - Dreptul părților interesate de a participa la procedura administrativă - Încălcare a unei norme fundamentale de procedură - Consecințe asupra legalității deciziei finale)

(2022/C 171/02)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Herrmann, P. Němečková și T. Maxian Rusche, agenți)

Celelalte părți din procedură: Freistaat Bayern (Germania) (reprezentanți: U. Soltész și H. Weiß, Rechtsanwälte) (C-167/19 P), Interessengemeinschaft privater Milchverarbeiter Bayerns eV, Genossenschaftsverband Bayern eV, Verband der Bayerischen Privaten Milchwirtschaft eV (reprezentanți: C. Bittner și N. Langhans, Rechtsanwälte) (C-171/19 P)

Dispozitivul

1)	Respinge recursurile.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 131, 8.4.2019.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 8 martie 2022 – Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-213/19) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolul 4 alineatul (3) TUE - Articolul 310 alineatul (6) și articolul 325 TFUE - Resurse proprii - Taxe vamale - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene - Combaterea fraudei - Principiul efectivității - Obligația statelor membre de a pune la dispoziția Comisiei Europene resurse proprii - Răspundere financiară a statelor membre în cazul pierderilor de resurse proprii - Importuri de produse textile și de încălțăminte din China - Fraudă la scară largă și sistematică - Criminalitate organizată - Importatori care nu își îndeplinesc obligațiile - Valoare în vamă - Subevaluare - Bază de impozitare a TVA-ului - Lipsa controalelor vamale sistematice întemeiate pe o analiză de risc și efectuate în prealabil acordării liberului de vamă pentru mărfurile în cauză - Lipsa constituirii sistematice de garanții - Metodă utilizată pentru estimarea cuantumului pierderilor de resurse proprii tradiționale referitoare la importurile care prezintă un risc important de subevaluare - Metodă statistică întemeiată pe prețuri medii stabilite la nivelul Uniunii - Admisibilitate)

(2022/C 171/03)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn și F. Clotuche-Duvieusart, agenți)

Pârât: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: inițial F. Shibli, S. Brandon, Z. Lavery și S. McCrory, ulterior F. Shibli și S. McCrory, agenți, asistați de J. Eadie și I. Rogers, QC, și S. Pritchard, T. Sebastian și R. Hill, barristers)

Intervenienți în susținerea pârâtului: Regatul Belgiei (reprezentanți: J.-C. Halleux, P. Cottin și S. Baeyens, agenți), Republica Estonia (reprezentant: N. Grünberg, agent), Republica Elenă (reprezentant: M. Tassopoulou, agent), Republica Letonia (reprezentanți: inițial K. Pommere, V. Soņeca și I. Kucina, ulterior K. Pommere, agenți), Republica Portugheză (reprezentanți: P. Barros da Costa, S. Jaulino, L. Inez Fernandes și P. Rocha, agenți), Republica Slovacă (reprezentant: B. Ricziová, agent)

Dispozitivul

1)

Prin faptul că nu a contabilizat cuantumurile corecte ale taxelor vamale și nu a pus la dispoziție cuantumul corect al resurselor proprii tradiționale referitoare la anumite importuri de produse textile și de încălțăminte din China, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în temeiul articolelor 2 și 8 din Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene, al articolelor 2 și 8 din Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene, al articolelor 2, 6, 9, 10, 12 și 13 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului din 26 mai 2014 privind metodele și procedura de punere la dispoziție a resurselor proprii tradiționale și a resurselor proprii bazate pe TVA și pe VNB și privind măsurile pentru a răspunde necesităților trezoreriei, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE, Euratom) 2016/804 al Consiliului din 17 mai 2016, al articolelor 2, 6, 9, 10, 11 și 17 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților, precum și al articolului 105 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii, și al articolului 220 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 648/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2005, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor care îi reveneau în temeiul articolului 325 TFUE, al articolului 46 din Regulamentul nr. 952/2013, al articolului 13 din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 648/2005, al articolului 248 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 3254/1994 al Comisiei din 19 decembrie 1994, al articolului 244 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul nr. 952/2013, precum și al articolului 2 alineatul (1) litera (d) și al articolelor 85-87 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/69/CE a Consiliului din 25 iunie 2009, și, prin faptul că nu a comunicat Comisiei Europene toate informațiile necesare pentru stabilirea cuantumului pierderilor de resurse proprii tradiționale și nu a furnizat, după cum s-a solicitat, motivarea deciziilor de anulare a datoriilor vamale constatate, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în temeiul articolului 4 alineatul (3) TUE.

2)	Respinge acțiunea în rest.

3)	Obligă Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la plata a patru cincimi din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană și la suportarea propriilor cheltuieli de judecată.

4)	Comisia Europeană suportă o cincime din propriile cheltuieli de judecată.

5)	Regatul Belgiei, Republica Estonia, Republica Elenă, Republica Letonia, Republica Portugheză și Republica Slovacă suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 164, 13.5.2019.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 3 martie 2022 – WV/Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE)

(Cauza C-162/20 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Funcționari - Statutul funcționarilor Uniunii Europene - Articolul 60 primul paragraf - Absență nemotivată - Domeniu de aplicare - Imputare asupra duratei concediului anual - Reținere din remunerație - Funcționar care nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 21 și 55 din statut)

(2022/C 171/04)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: WV (reprezentant: É. Boigelot, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) (reprezentanți: S. Marquardt și R. Spáč, agenți, asistați de M. Troncoso Ferrer, abogado, și F.-M. Hislaire, avocat)

Dispozitivul

1)	Anulează Ordonanța Tribunalului Uniunii Europene din 29 ianuarie 2020, WV/SEAE (T-471/18, nepublicată, EU:T:2020:26).

2)	Anulează decizia Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 27 noiembrie 2017, care prevede reținerea din salariu până la concurența a 72 de zile calendaristice, și decizia SEAE din 2 mai 2018 de respingere a reclamației recurentei depuse la 3 ianuarie 2018.

3)	Obligă SEAE la rambursarea către recurentă a sumelor deduse în mod necuvenit din remunerația sa, până la concurența a 71,5 zile. Aceste sume se vor majora cu dobânzi de 5 % pe an începând de la data deducerii lor.

4)	SEAE suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile efectuate de WV atât în primă instanță, cât și în cadrul prezentului recurs.

---

(1)  JO C 320, 28.9.2020.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 3 martie 2022 – WV/Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE)

(Cauza C-171/20 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Cerere de asistență - Cerere în despăgubire - Statutul funcționarilor Uniunii Europene - Articolul 24 alineatele (1) și (2) - Articolul 90 alineatele (1) și (2) - Reexaminare a unui act administrativ devenit definitiv)

(2022/C 171/05)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: WV (reprezentant: É. Boigelot, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) (reprezentanți: S. Marquardt și R. Spáč, agenți, asistați de M. Troncoso Ferrer, abogado, și F.-M. Hislaire, avocat)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Îl obligă pe WV la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 320, 28.9.2020.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 3 martie 2022 – WV/Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE)

(Cauza C-172/20 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Cerere de asistență - Statutul funcționarilor Uniunii Europene - Articolul 90 alineatele (1) și (2) - Ziua introducerii cererii - Decizie implicită de respingere a cererii - Reclamație - Introducere - Termen - Eroare scuzabilă)

(2022/C 171/06)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: WV (reprezentant: É. Boigelot, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) (reprezentanți: S. Marquardt și R. Spáč, agenți, asistați de M. Troncoso Ferrer, abogado, și F.-M. Hislaire, avocat)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Îl obligă pe WV la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 320, 28.9.2020.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 10 martie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Győri Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság – Ungaria) – „Grossmania” Mezőgazdasági Termelő és Szolgáltató Kft/Vas Megyei Kormányhivatal

(Cauza C-177/20) (1)

(Trimitere preliminară - Principii ale dreptului Uniunii - Supremație - Efect direct - Cooperare loială - Articolul 4 alineatul (3) TUE - Articolul 63 TFUE - Obligații ale unui stat membru care decurg dintr-o hotărâre preliminară - Interpretarea de către Curte într-o hotărâre preliminară a unei norme a dreptului Uniunii - Obligația de a asigura efectul deplin al dreptului Uniunii - Obligația unei instanțe naționale de a lăsa neaplicată o reglementare națională contrară dreptului Uniunii, astfel cum a fost interpretat de Curte - Decizie administrativă rămasă definitivă în lipsa unei căi de atac jurisdicționale - Principiile echivalenței și efectivității - Răspunderea statului membru)

(2022/C 171/07)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Győri Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamantă:„Grossmania” Mezőgazdasági Termelő és Szolgáltató Kft

Pârâtă: Vas Megyei Kormányhivatal

Dispozitivul

Dreptul Uniunii, în special articolul 4 alineatul (3) TUE și articolul 267 TFUE, trebuie interpretat în sensul că o instanță națională sesizată cu o acțiune împotriva unei decizii de respingere a unei cereri de reînscriere a drepturilor de uzufruct stinse de plin drept și radiate din cartea funciară în temeiul unei reglementări naționale incompatibile cu articolul 63 TFUE, astfel cum a fost interpretat de Curte într-o hotărâre preliminară, este obligată:

—	să lase neaplicată această reglementare și

—

sub rezerva unor obstacole obiective și legitime, în special de ordin juridic, să someze autoritatea administrativă competentă să procedeze la reînscrierea drepturilor de uzufruct, chiar dacă radierea acestor drepturi nu a fost contestată în justiție în termenele legale și, prin urmare, a rămas definitivă în conformitate cu dreptul național.

---

(1)  JO C 279, 24.8.2020.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 8 martie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Landesverwaltungsgericht Steiermark – Austria) – NE/Bezirkshauptmannschaft Hartberg-Fürstenfeld

(Cauza C-205/20) (1)

(Trimitere preliminară - Libera prestare a serviciilor - Detașare de lucrători - Directiva 2014/67/UE - Articolul 20 - Sancțiuni - Proporționalitate - Efect direct - Principiul supremației dreptului Uniunii)

(2022/C 171/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesverwaltungsgericht Steiermark

Părțile din procedura principală

Recurent: NE

Autoritate intimată: Bezirkshauptmannschaft Hartberg-Fürstenfeld

cu participarea: Finanzpolizei Team 91

Dispozitivul

1)

Articolul 20 din Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne („Regulamentul IMI”), în măsura în care impune ca sancțiunile pe care le prevede să fie proporționale, are efect direct și poate fi astfel invocat de particulari în fața instanțelor naționale împotriva unui stat membru care l-a transpus în mod incorect.

2)

Principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că impune autorităților naționale obligația de a lăsa neaplicată o reglementare națională din care o parte este contrară cerinței proporționalității sancțiunilor, prevăzută la articolul 20 din Directiva 2014/67, numai în măsura necesară pentru a permite aplicarea unor sancțiuni proporționale.

---

(1)  JO C 348, 19.10.2020.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 10 martie 2022 [cerere de decizie preliminară formulată de Appeal Tribunal (Northern Ireland) – Regatul Unit] – VI/Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

(Cauza C-247/20) (1)

(Trimitere preliminară - Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre - Articolul 21 TFUE - Directiva 2004/38/CE - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) și articolul 16 - Copil care este resortisant al unui stat membru și locuiește în alt stat membru - Drept de ședere derivat al părintelui care asigură îngrijirea acestui copil - Cerința deținerii unor asigurări medicale complete - Copil care dispune de un drept de ședere permanentă pentru o parte dintre perioadele vizate)

(2022/C 171/09)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Appeal Tribunal (Northern Ireland)

Părțile din procedura principală

Apelantă: VI

Intimată: Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

Dispozitivul

1)

Articolul 21 TFUE și articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE trebuie interpretate în sensul că nici copilul, cetățean al Uniunii, care a dobândit un drept de ședere permanentă, nici părintele care asigură în fapt îngrijirea acestuia nu sunt obligați să dețină asigurări medicale complete, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din această directivă, pentru a-și păstra dreptul de ședere în statul gazdă.

2)

Articolul 21 TFUE și articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38 trebuie interpretate în sensul că, în ceea ce privește perioadele situate înainte ca un copil, cetățean al Uniunii, să fi dobândit un drept de ședere permanentă în statul gazdă, atât acest copil, atunci când se solicită pentru el un drept de ședere în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b) menționat, cât și părintele care asigură în fapt îngrijirea sa trebuie să dețină asigurări medicale complete, în sensul acestei directive.

---

(1)  JO C 313, 21.9.2020.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 1 martie 2022 – Comisia Europeană/Consiliul Uniunii Eurpoene

(Cauza C-275/20) (1)

(Acțiune în anulare - Decizia (UE) 2020/470 - Prelungirea perioadei de aplicare a autorizării acordate coproducțiilor audiovizuale prevăzută la articolul 5 din Protocolul privind cooperarea culturală la Acordul de liber schimb dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte - Temeiul juridic procedural - Articolul 218 alineatul (7) TFUE - Procedura și regula de vot aplicabile)

(2022/C 171/10)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-F. Brakeland, M. Afonso și D. Schaffrin, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: P. Plaza García și B. Driessen, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtului: Republica Franceză (reprezentanți: J.-L. Carré, T. Stehelin, E. de Moustier și A. Daniel, agenți), Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: M. K. Bulterman, C. S. Schillemans și J. Langer, agenți)

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia (UE) 2020/470 a Consiliului din 25 martie 2020 privind prelungirea perioadei de aplicare a autorizării acordate coproducțiilor audiovizuale prevăzută la articolul 5 din Protocolul privind cooperarea culturală la Acordul de liber schimb dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte.

2)	Menține în vigoare efectele Deciziei 2020/470 până la remedierea motivelor de anulare constatate.

3)	Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

4)	Republica Franceză și Regatul Țărilor de Jos suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 279, 24.8.2020.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 3 martie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de First-tier Tribunal (Immigration and Asylum Chamber) – Regatul Unit) – NB, AB/Secretary of State for the Home Department

(Cauza C-349/20) (1)

(Trimitere preliminară - Politica comună în materie de azil și de imigrare - Standarde referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională - Directiva 2004/83/CE - Articolul 12 - Excludere de la recunoașterea statutului de refugiat - Apatrid de origine palestiniană înregistrat la Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări (pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat) (UNRWA) - Condiții pentru a beneficia ipso facto de Directiva 2004/83/CE - Încetarea protecției sau a asistenței din partea UNRWA)

(2022/C 171/11)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

First-tier Tribunal (Immigration and Asylum Chamber)

Părțile din procedura principală

Recurenți: NB, AB

Intimat: Secretary of State for the Home Department

Cu participarea: United Nations High Commissioner for Refugees (UK)

Dispozitivul

1)

Articolul 12 alineatul (1) litera (a) a doua teză din Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate trebuie interpretat în sensul că, pentru a stabili dacă protecția sau asistența Agenției Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări (pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat) (UNRWA) a încetat, astfel încât o persoană poate beneficia ipso facto de „statutul de refugiat”, în sensul acestei dispoziții, trebuie să se ia în considerare, în cadrul unei evaluări individuale, circumstanțele relevante astfel cum se prezintă acestea nu numai în momentul plecării respectivei persoane din zona de operațiuni a UNRWA, ci și în momentul în care autoritățile administrative competente examinează o cerere de acordare a statutului de refugiat sau autoritățile judiciare în cauză statuează cu privire la calea de atac îndreptată împotriva unei decizii de refuz al acordării unui asemenea statut.

2)

Articolul 12 alineatul (1) litera (a) a doua teză din Directiva 2004/83 trebuie interpretat în sensul că, în cadrul analizei prin care se urmărește să se stabilească dacă protecția sau asistența Agenției Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări (pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat) (UNRWA) a încetat, astfel încât o persoană poate beneficia ipso facto de „statutul de refugiat”, în sensul acestei dispoziții, atunci când persoana în cauză dovedește că a fost constrânsă să părăsească zona de operațiuni a UNRWA pentru motive nesupuse controlului său și independente de voința sa, revine statului membru, în cazul în care consideră că această persoană este acum în măsură să se întoarcă în zona respectivă și să beneficieze acolo de această protecție sau de această asistență, sarcina de a stabili că aceasta este situația.

3)

Articolul 12 alineatul (1) litera (a) a doua teză din Directiva 2004/83 trebuie interpretat în sensul că, pentru a stabili dacă protecția sau asistența Agenției Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări (pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat) (UNRWA) a încetat, în sensul acestei dispoziții, astfel încât o persoană care a solicitat să beneficieze de protecție internațională a fost constrânsă să părăsească zona de operațiuni a acestui organism, nu este necesar să se stabilească faptul că UNRWA sau statul pe teritoriul căruia acesta își desfășoară activitatea a avut intenția de a cauza o vătămare persoanei respective sau de a o priva de asistență prin acțiune sau prin omisiune. În sensul acestei dispoziții, este suficient să se stabilească faptul că asistența sau protecția UNRWA a încetat efectiv pentru orice motiv, astfel încât acest organism nu mai este în măsură, pentru motive obiective sau legate de situația individuală a persoanei menționate, să îi asigure acesteia condiții de viață conforme misiunii cu care este însărcinat.

4)

Articolul 12 alineatul (1) litera (a) a doua teză din Directiva 2004/83 coroborat cu articolul 1 secțiunea D din Convenția privind statutul refugiaților, semnată la Geneva la 28 iulie 1951 trebuie interpretat în sensul că, în cadrul aprecierii condițiilor necesare pentru a verifica dacă protecția sau asistența Agenției Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări (pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat) (UNRWA) a încetat, astfel încât o persoană poate beneficia ipso facto de „statutul de refugiat”, în sensul acestei dispoziții din Directiva 2004/83, trebuie să se țină seama de asistența acordată persoanei respective de actori ai societății civile precum ONG-urile, cu condiția ca UNRWA să întrețină cu aceștia o relație oficială de cooperare cu caracter de stabilitate, în cadrul căreia ei asistă UNRWA în îndeplinirea mandatului său.

---

(1)  JO C 62, 22.2.2021.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 3 martie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado Contencioso Administrativo no 1 de Pontevedra – Spania) – UN/Subdelegación del Gobierno en Pontevedra

(Cauza C-409/20) (1)

(Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Directiva 2008/115/CE - Standarde și proceduri comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală - Articolul 6 alineatul (1) și articolul 8 alineatul (1) - Reglementare națională care prevede, în caz de ședere ilegală, impunerea unei amenzi însoțite de obligația de a părăsi teritoriul - Posibilitatea regularizării șederii în termenul prevăzut - Articolul 7 alineatele (1) și (2) - Termenul pentru plecarea voluntară)

(2022/C 171/12)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado Contencioso Administrativo no 1 de Pontevedra

Părțile din procedura principală

Reclamant: UN

Pârâtă: Subdelegación del Gobierno en Pontevedra

Dispozitivul

Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, în special articolul 6 alineatul (1) și articolul 8 alineatul (1) din aceasta coroborate cu articolul 6 alineatul (4) și cu articolul 7 alineatele (1) și (2) din această directivă, trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări a unui stat membru care sancționează șederea ilegală a unui resortisant al unei țări terțe pe teritoriul acestui stat membru, în lipsa unor circumstanțe agravante, în primă fază, cu o amendă însoțită de obligația de a părăsi teritoriul respectivului stat membru în termenul prevăzut, cu excepția cazului în care, înainte de expirarea acestui termen, șederea resortisantului menționat este regularizată, și, în a doua fază, în cazul în care șederea respectivului resortisant nu este regularizată, printr-o decizie prin care se dispune îndepărtarea obligatorie a acestuia, cu condiția ca termenul menționat să fie stabilit în conformitate cu dispozițiile articolului 7 alineatele (1) și (2) din directivă.

---

(1)  JO C 53, 15.2.2021.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 3 martie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Düsseldorf – Germania) – Acacia Srl/Bayerische Motoren Werke AG

(Cauza C-421/20) (1)

(Trimitere preliminară - Proprietate intelectuală - Desene și modele industriale comunitare - Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Articolul 82 alineatul (5) - Acțiune adusă în fața instanțelor statului membru pe teritoriul căruia a fost săvârșită fapta de contrafacere sau a fost semnalat pericolul de contrafacere - Cereri accesorii unei acțiuni în contrafacere - Drept aplicabil - Articolul 88 alineatul (2) - Articolul 89 alineatul (1) litera (d) - Regulamentul (CE) nr. 864/2007 - Lege aplicabilă obligațiilor necontractuale („Roma II”) - Articolul 8 alineatul (2) - Țară în care s-a produs încălcarea dreptului de proprietate intelectuală)

(2022/C 171/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Apelantă: Acacia Srl

Intimată: Bayerische Motoren Werke AG

Dispozitivul

Articolul 88 alineatul (2) și articolul 89 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare, precum și articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale („Roma II”) trebuie interpretate în sensul că instanțele competente în domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare, sesizate cu o acțiune în contrafacere în temeiul articolului 82 alineatul (5) din Regulamentul nr. 6/2002, care vizează acte de contrafacere săvârșite sau pericole de contrafacere existente pe teritoriul unui singur stat membru, trebuie să examineze cererile accesorii acestei acțiuni prin care se solicită acordarea de daune-interese, prezentarea de informații, documente și conturi, precum și predarea produselor contrafăcute în vederea distrugerii lor, în temeiul dreptului statului membru pe teritoriul căruia au fost săvârșite acte sau există pericole de contrafacere ce se presupune că aduc atingere desenului sau modelului industrial comunitar invocat, ceea ce coincide, în împrejurările unei acțiuni introduse în temeiul articolului 82 alineatul (5) menționat, cu dreptul statului membru în care sunt situate aceste instanțe.

---

(1)  JO C 433, 14.12.2020.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 10 martie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Midden-Nederland – Țările de Jos) – ZK în calitate de succesor al JM, lichidator în procedura de faliment a BMA Nederland BV/BMA Braunschweigische Maschinenbauanstalt AG

(Cauza C-498/20) (1)

(Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Articolul 7 punctul 2 - Competență judiciară în materie delictuală sau cvasidelictuală - Acțiune formulată de un lichidator împotriva unui terț în interesul creditorilor - Locul producerii faptei prejudiciabile - Articolul 8 punctul 2 - Cerere de intervenție formulată de un apărător al unor interese colective - Regulamentul (CE) nr. 864/2007 - Domeniu de aplicare - Normă generală)

(2022/C 171/14)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Midden-Nederland

Părțile din procedura principală

Reclamant: ZF în calitate de succesor al JM, lichidator în procedura de faliment a BMA, Nederland BV

Pârâtă: BMA Braunschweigische Maschinenbauanstalt AG

Intervenientă: Stichting Belangbehartiging Crediteuren BMA Nederland

Dispozitivul

1)

Articolul 7 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că instanța de la sediul unei societăți ale cărei datorii au devenit nerecuperabile, întrucât societatea-mamă de prim rang a acestei societăți nu și-a îndeplinit obligația de diligență față de creditorii acesteia, este competentă să soluționeze o acțiune colectivă în despăgubire în materie delictuală sau cvasidelictuală, introdusă de lichidatorul în procedura de faliment a acestei societăți, în cadrul misiunii sale de lichidare a masei credale, în favoarea, dar nu în numele adunării creditorilor.

2)

Răspunsul la prima întrebare adresată cu titlu preliminar nu este diferit în cazul în care se ține seama de faptul că, în cauza principală, o fundație acționează pentru apărarea intereselor colective ale creditorilor, iar acțiunea introdusă în acest scop nu ține seama de circumstanțele individuale ale creditorilor.

3)

Articolul 8 punctul 2 din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care instanța sesizată cu cererea inițială revine asupra hotărârii sale de a se declara competentă să soluționeze această cerere, ea pierde, de plin drept, și competența de a soluționa cereri formulate de intervenient.

4)

Articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale („Roma II”) trebuie interpretat în sensul că legea aplicabilă unei obligații de reparare în temeiul obligației de diligență a „societății-mamă de prim rang” a unei societăți declarate în faliment este în principiu cea a țării în care are sediul aceasta din urmă, deși preexistența unui acord de finanțare între aceste două societăți, însoțită de o clauză de alegere a instanței, este o împrejurare care poate stabili o legătură vădit mai strânsă cu o altă țară, în sensul alineatului (3) al acestui articol.

---

(1)  JO C 443, 21.12.2020.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 10 martie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Hannover – Germania) – inițiată împotriva lui K

(Cauza C-519/20) (1)

(Trimitere preliminară - Politica privind imigrarea - Directiva 2008/115/CE - Luare în custodie publică în scopul îndepărtării - Articolul 16 alineatul (1) - Efect direct - Centre specializate de cazare - Noțiune - Luare în custodie publică într-un penitenciar - Condiții - Articolul 18 - Situație de urgență - Noțiune - Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Control jurisdicțional efectiv)

(2022/C 171/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Hannover

Părțile din procedura principală

Persoană interesată și petent: K

Solicitantă și cealaltă parte la procedură: Landkreis Gifhorn

Dispozitivul

1)

Articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală trebuie interpretat în sensul că o secție specifică a unui penitenciar care, pe de o parte, deși are propriul director, se află în subordinea conducerii acestui penitenciar și este supusă autorității ministrului responsabil de penitenciare și în care, pe de altă parte, resortisanți ai unor țări terțe sunt luați în custodie publică, în scopul îndepărtării, în clădiri specifice, care dispun de instalații proprii și sunt izolate de celelalte clădiri ale acestei secții în care sunt încarcerate persoane condamnate penal, poate fi considerată un „centru special de cazare” în sensul acestei dispoziții, în măsura în care condițiile de detenție aplicabile acestor resortisanți fac să se evite, pe cât posibil, ca această luare în custodie publică să se asemene cu o captivitate într-un mediu carceral și sunt concepute astfel încât să fie respectate drepturile garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și drepturile consacrate la articolul 16 alineatele (2)-(5) și la articolul 17 din această directivă.

2)

Articolul 18 din Directiva 2008/115 coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale trebuie interpretat în sensul că instanța națională care este chemată, în cadrul competenței sale, să dispună luarea în custodie publică sau prelungirea luării în custodie publică, într-un penitenciar, a unui resortisant al unei țări terțe în scopul îndepărtării trebuie să poată verifica respectarea condițiilor de care acest articol 18 face să depindă posibilitatea unui stat membru de a prevedea ca resortisantul respectiv să facă obiectul unei luări în custodie publică într-un penitenciar.

3)

Articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2008/115 coroborat cu principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că o instanță națională trebuie să înlăture aplicarea unei reglementări a unui stat membru care permite, cu titlu temporar, ca resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală să fie luați în custodie publică, în scopul îndepărtării lor, în penitenciare, separat de deținuții obișnuiți, atunci când condițiile pe care articolul 18 alineatul (1) și articolul 16 alineatul (1) a doua teză din această directivă le prevăd pentru ca o astfel de reglementare să fie conformă cu dreptul Uniunii nu sunt sau nu mai sunt îndeplinite.

---

(1)  JO C 19, 18.1.2021.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 3 martie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Korkein hallinto-oikeus – Finlanda) – A/Sosiaali- ja terveysalan lupa- ja valvontavirasto

(Cauza C-634/20) (1)

(Trimitere preliminară - Recunoașterea calificărilor profesionale - Directiva 2005/36/CE - Domeniu de aplicare - Condiții de obținere a dreptului de exercitare autonomă a profesiei de medic în statul membru gazdă - Diplomă eliberată în statul membru de origine - Limitare a dreptului de a exercita profesia de medic la o perioadă de trei ani - Supraveghere de către un medic autorizat și realizare concomitentă a formării specializate de trei ani în medicină generală - Articolele 45 și 49 TFUE)

(2022/C 171/16)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din procedura principală

Reclamant: A

Cu participarea: Sosiaali- ja terveysalan lupa- ja valvontavirasto

Dispozitivul

Articolele 45 și 49 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun ca autoritatea competentă din statul membru gazdă să acorde unei persoane, în temeiul legislației naționale, un drept de a exercita profesia de medic care să fie limitat la o perioadă de trei ani și subordonat dublei condiții, pe de o parte, ca persoana interesată să se supună în exercitarea atribuțiilor sale îndrumării și supravegherii din partea unui medic autorizat și, pe de altă parte, ca persoana interesată să absolve, în aceeași perioadă, formarea specifică în medicină generală cu o durată de trei ani, pentru a putea obține dreptul de a exercita profesia de medic în mod autonom în statul membru gazdă, ținând seama de faptul că persoana interesată, care a urmat o formare medicală de bază în statul membru de origine, este titulară a titlului de calificare vizat, în ceea ce privește Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, la punctul 5.1.1 din anexa V la Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013, dar nu a certificatului prevăzut în această dispoziție, care să ateste efectuarea unui stagiu profesional de un an impus de statul membru de origine ca o condiție suplimentară a calificărilor profesionale.

---

(1)  JO C 44, 8.2.2021.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 10 martie 2022 – Comisia Europeană/Regatul Belgiei

(Cauza C-60/21) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolul 45 TFUE - Articolul 28 din Acordul privind Spațiul Economic European - Libera circulație a lucrătorilor - Fiscalitate directă - Impozit pe venit - Deduceri - Pensii de întreținere - Egalitate de tratament - Discriminare între contribuabil rezidenți și nerezidenți)

(2022/C 171/17)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: W. Roels și V. Uher, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei (reprezentanți: C. Pochet, P. Cottin și S. Baeyens, agenți)

Dispozitivul

1)

Refuzând deducerea pensiilor de întreținere sau a capitalurilor care înlocuiesc aceste pensii și a pensiilor complementare din venitul impozabil debitorilor pensiei nerezidenți în Belgia și care percep mai puțin de 75 % din veniturile lor profesionale în acest stat, care nu pot beneficia de aceeași deducere în statul lor membru de reședință din cauza cuantumului redus al veniturilor lor impozabile în acest stat, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 45 TFUE și al articolului 28 din Acordul privind Spațiul Economic European din 2 mai 1992.

2)	Obligă Regatul Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 98, 22.3.2021.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 10 martie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Saarbrücken – Germania) – Maxxus Group GmbH & Co. KG/Globus Holding GmbH & Co. KG

(Cauza C-183/21) (1)

(Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Mărci - Directiva (UE) 2015/2436 - Articolul 19 - Utilizare serioasă a unei mărci - Sarcina probei - Cerere de decădere pentru neutilizare - Normă procedurală națională care obligă solicitantul să efectueze o căutare pe piață privind utilizarea mărcii)

(2022/C 171/18)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Saarbrücken

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Maxxus Group GmbH & Co. KG

Pârâtă: Globus Holding GmbH & Co. KG

Dispozitivul

Articolul 19 din Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2015 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci trebuie interpretat în sensul că se opune unei norme procedurale a unui stat membru care, în cadrul unei proceduri având ca obiect o cerere de decădere pentru neutilizarea unei mărci, impune reclamantului să efectueze o căutare pe piață cu privire la eventuala utilizare a acestei mărci de către titularul său și să prezinte în această privință, în măsura posibilului, observații întemeiate în susținerea cererii sale.

---

(1)  JO C 228, 14.6.2021.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia no2 de Fuengirola (Spania) la 24 decembrie 2021 – NM/Club La Costa (UK) PLC, sucursala din Spania, CLC Resort Management LTD, Midmark 2 LTD, CLC Resort Development LTD şi European Resorts & Hotels SL

(Cauza C-821/21)

(2022/C 171/19)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia no2 de Fuengirola

Părțile din procedura principală

Reclamant: NM

Pârâte: Club La Costa (UK) PLC, sucursala din Spania, CLC Resort Management LTD, Midmark 2 LTD, CLC Resort Development LTD și European Resorts & Hotels SL

Întrebările preliminare

În ceea ce privește Regulamentul (UE) 1215/2012 (1) al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012:

1)

În cazul contractelor încheiate de consumatori, cărora li se aplică articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul Bruxelles I, este compatibilă cu acest regulament interpretarea expresiei „cealaltă parte la contract”, utilizată în cuprinsul dispoziției menționate, în sensul că include numai persoana care a semnat contractul, astfel încât nu poate include alte persoane fizice sau juridice diferite de cele care au semnat efectiv contractul?

2)

În cazul în care expresia „cealaltă parte la contract” este interpretată în sensul că include numai persoana care a semnat efectiv contractul, în situațiile în care atât consumatorul, cât și „cealaltă parte la contract” au domiciliul în afara Spaniei, este compatibilă cu articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul Bruxelles I o interpretare potrivit căreia competența internațională a instanțelor spaniole nu poate fi stabilită din cauza faptului că grupul de întreprinderi căreia îi aparține „cealaltă parte la contract” este format din întreprinderi cu sediul în Spania care nu au participat la semnarea contractului sau care au semnat alte contracte decât cel a cărui nulitate se solicită?

3)

În cazul în care „cealaltă parte la contract”, la care se referă articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul Bruxelles I, dovedește că domiciliul său, în sensul articolului 63 alineatul (2) din acesta, este în Regatul Unit, este compatibilă cu dispoziția menționată o interpretare potrivit căreia domiciliul astfel stabilit determină opțiunea care poate fi exercitată în conformitate cu articolul 18 alineatul (1)? De asemenea, este compatibilă cu dispoziția menționată o interpretare în sensul că aceasta nu stabilește o simplă „prezumție de fapt”, că prezumția nu este răsturnată dacă „cealaltă parte la contract” desfășoară activități în afara jurisdicției de la domiciliul său și că nu este în sarcina „celeilalte părți la contract” să dovedească faptul că există o corelație între domiciliul său, stabilit în conformitate cu dispoziția menționată, și locul în care își desfășoară activitatea?

În ceea ce privește Regulamentul (CE) 593/2008 (2) al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008:

4)

În cazul contractelor încheiate de consumatori, cărora li se aplică Regulamentul Roma I, este compatibilă cu articolul 3 din acest regulament o interpretare în sensul că sunt valide și aplicabile clauzele prin care se determină legea aplicabilă, care sunt inserate în „condițiile generale” ale contractului semnat între părți sau sunt incluse într-un act separat la care se face trimitere expresă în contract și cu privire la care se dovedește că a fost pus la dispoziția consumatorului?

5)	În cazul contractelor încheiate de consumatori, cărora li se aplică Regulamentul Roma I, este compatibilă cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul menționat o interpretare în sensul că acesta poate fi invocat atât de consumator, cât și de cealaltă parte la contract?

6)

În cazul contractelor încheiate de consumatori, cărora li se aplică Regulamentul Roma I, este compatibilă cu articolul 6 alineatul (1) din acest regulament o interpretare în sensul că, în ipoteza în care sunt îndeplinite condițiile stabilite în dispoziția respectivă, legea la care se face referire în cuprinsul său prevalează în toate cazurile asupra legii menționate la articolul 6 alineatul (3), chiar dacă aceasta din urmă ar putea fi mai favorabilă consumatorului în situația concretă?

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (Bruxelles I) (JO 2012, L 351, p. 1)

(2)  Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) (JO 2008, L 177, p. 6)

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Provincial de Málaga (Spania) la 17 ianuarie 2022 – CAJASUR Banco S.A./JO și IM

(Cauza C-35/22)

(2022/C 171/20)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Málaga

Părțile din procedura principală

Apelantă: CAJASUR Banco S.A.

Intimați: JO și IM

Întrebările preliminare

1)

Este contrar dreptului la o cale de atac efectivă și articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene să se impună consumatorului să formuleze o cerere extrajudiciară înainte de a recurge la o procedură judiciară, pentru ca declararea nulității unei anumite clauze contractuale generale ca urmare a caracterului său abuziv să producă toate efectele compensatorii (inclusiv cheltuielile aferente procedurii judiciare) ale nulității respective, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 17 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1)?

2)

Este conformă cu dreptul la o despăgubire integrală și cu caracterul efectiv al dreptului Uniunii Europene și al articolului 6 alineatul (1) din directiva menționată stabilirea unui criteriu privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată (inclusiv a cheltuielilor aferente procedurii) în funcție de existența unei cereri extrajudiciare prealabile formulate de consumator împotriva instituției financiare în vederea eliminării clauzei respective?

---

(1)  JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal Administrativo (Portugalia) la 19 ianuarie 2022 – Global, Companhia de Seguros SA/Autoridade Tributária e Aduaneira

(Cauza C-42/22)

(2022/C 171/21)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din procedura principală

Recurentă: Global, Companhia de Seguros SA

Intimată: Autoridade Tributária e Aduaneira

Întrebările preliminare

A.

Articolul 13 partea B litera (a) din A șasea directivă TVA (1) și, prin urmare, actualul articol 135 alineatul (1) litera (a) din Directiva TVA trebuie interpretate în sensul că noțiunea de „tranzacții de asigurare și reasigurare” include, în scopul scutirii de TVA, activități conexe sau complementare, precum achiziția și vânzarea de resturi de vehicule avariate?

B.

Articolul 13 partea B litera (c) din A șasea directivă TVA și, prin urmare, articolul 136 litera (a) din Directiva TVA (2) trebuie interpretate în sensul că achiziția și vânzarea de resturi de vehicule avariate se consideră efectuate exclusiv pentru o entitate scutită de TVA, în cazul în care bunurile respective nu au făcut obiectul unui drept de deducere a TVA-ului?

C.	Este contrar principiului neutralității TVA-ului faptul că vânzarea de resturi de vehicule avariate de către societățile de asigurare nu este scutită de TVA în cazul în care nu a existat un drept de deducere a TVA-ului?

---

(1)  Directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977, A șasea directivă privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: bază unitară de evaluare (JO 1977, L 145, p. 1).

(2)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

Acţiune introdusă la data de 2 februarie 2022 – Comisia Europeană / România

(Cauza C-69/22)

(2022/C 171/22)

Limba de procedură: română

Părţile

Reclamanta: Comisia Europeană (reprezentanţi: M. Noll-Ehlers, M. Ioan, agenţi)

Pârâtă: România

Concluziile reclamantei

—

să constate că România, prin neadoptarea și netransmiterea către Comisia Europeană a unui Plan Național de Control a Poluării Atmosferice, România nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (1) și articolului 10 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE și de abrogare a Directivei 2001/81/CE (1)

—	să oblige România la plata cheltuielilor de judecată.

Motive şi argumente principale

Comisia susține că, prin Directiva (UE) 2016/2284 privind reducerea emisiilor naționale ale anumitor poluanți atmosferici, au fost stabilite angajamente de reducere a emisiilor pentru cinci poluanți atmosferici cheie pentru perioada 2020-2029 și începând cu 2030. În vederea respectării acestor angajamente de reducere a emisiilor și pentru a contribui la atingerea obiectivelor Uniunii privind calitatea aerului, prin articolul 6 alineatul (1) se solicită statelor membre să adopte un Program Național de Control al Poluării Atmosferice (PNCPA).

În temeiul articolului 10 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/2284, România trebuia să transmită Comisiei PNCPA până cel târziu la 1 aprilie 2019, iar acțiunile preconizate de autoritățile române ar fi trebuit să fie demarate înainte de această dată.

Prin urmare, Comisia susține că, prin neadoptarea și netransmiterea către Comisie a PNCPA până la data prezentei cereri, România și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 10 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/2284.

---

(1)  JO L 344, 17.12.2016, p. 1–31.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos vyriausiojo administracinio teismo (Lituania) la 4 februarie 2022 – M.A./Valstybės sienos apsaugos tarnybą

(Cauza C-72/22)

(2022/C 171/23)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Recurent: M.A.

Cealaltă parte în procedură: Valstybės sienos apsaugos tarnybą

Întrebările preliminare

1)

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2013/32/UE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale, coroborat cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2011/95/UE (2) a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate trebuie interpretat în sensul că se opune unor norme de drept național, precum cele aplicabile în speță, în temeiul cărora, în cazul declarării stării de război, a stării de urgență ori al declarării unei situații de urgență ca urmare a unui aflux masiv de străini, un străin care a intrat și se află în mod ilegal pe teritoriul unui stat membru nu poate, în principiu, să depună o cerere de protecție internațională?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolul 8 alineatele (2) și (3) din Directiva 2013/33/UE (3) a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională trebuie interpretat în sensul că se opune unor norme de drept național în temeiul cărora, în cazul declarării stării de război, a stării de urgență ori al declarării unei situații de urgență ca urmare a unui aflux masiv de străini, un solicitant de azil poate fi plasat în detenție pentru simplul motiv că a intrat pe teritoriul Republicii Lituania prin trecerea ilegală a frontierei de stat a Republicii Lituania?

---

(1)  JO 2013, L 180, p. 60.

(2)  JO 2011, L 337, p. 9.

(3)  JO 2013, L 180, p. 96.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Markkinaoikeus (Finlanda) la 15 februarie 2022 – Lännen MCE Oy/Berky GmbH și Senwatec GmbH & Co. KG

(Cauza C-104/22)

(2022/C 171/24)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Markkinaoikeus

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Lännen MCE Oy

Pârâte: Berky GmbH și Senwatec Gmbh & Co. Kg

Întrebările preliminare

Întreprinderea A este stabilită în statul membru X în care își are sediul și a folosit pe un site, într-o reclamă sau drept cuvânt-cheie, un semn care este identic cu o marcă a Uniunii aparținând întreprinderii B.

1)

În cazul descris anterior, se poate considera că publicitatea se adresează consumatorilor sau profesioniștilor din statul membru Y, în care își are sediul întreprinderea B, și are o instanță competentă în domeniul mărcilor UE din statul membru Y posibilitatea, în temeiul articolului 125 alineatul (5) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene (1), să examineze o acțiune în contrafacerea unei mărci UE în cazul în care, în publicitatea afișată pe cale electronică sau accesibilă printr-un link de pe un site internet al unui agent de publicitate, nu se specifică – cel puțin, nu în mod expres – zona geografică de livrare a produselor sau nu se exclude în mod expres niciun stat membru concret din zona de livrare? În acest context, pot fi luate în considerare natura produselor la care se referă publicitatea și faptul că zona de piață a produselor întreprinderii A este, astfel cum se susține, mondială și, prin urmare, acoperă întregul teritoriu al Uniunii Europene, inclusiv statul membru Y?

2)	Se poate considera că publicitatea menționată anterior se adresează consumatorilor sau profesioniștilor din statul membru Y, în cazul în care publicitatea este afișată pe site-ul unui motor de căutare care funcționează în domeniul național de prim nivel al statului membru Y?

3)	În cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la a doua întrebare: ce alte împrejurări ar trebui, eventual, să fie luate în considerare pentru a stabili dacă publicitatea se adresează consumatorilor sau profesioniștilor din statul membru Y?

---

(1)  Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Markkinaoikeus (Finlanda) la 17 februarie 2022 – Teva BV și Teva Finland Oy/Merck Sharp & Dohme Corp.

(Cauza C-119/22)

(2022/C 171/25)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Markkinaoikeus

Părțile din procedura principală

Reclamante: Teva BV și Teva Finland Oy

Pârâtă: Merck Sharp & Dohme Corp.

Întrebările preliminare

1)

Care sunt criteriile care trebuie aplicate pentru a decide dacă un produs nu a primit deja un certificat suplimentar de protecție în sensul articolului 3 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente (Regulamentul privind CSP) (1)?

2)	Trebuie să se prezume că aprecierea condiției menționate la articolul 3 litera (c) din Regulamentul privind CSP diferă de aprecierea condiției menționate la articolul 3 litera (a) din acest regulament și, în caz afirmativ, în ce fel?

3)

Observațiile privind interpretarea articolului 3 litera (a) din Regulamentul privind CSP din Hotărârile Curții de Justiție C-121/17 (2) și C-650/17 (3) trebuie considerate relevante pentru aprecierea condiției prevăzute la articolul 3 litera (c) din Regulamentul privind CSP și, în caz afirmativ, în ce mod? În această privință, se face referire, în special, la ceea ce s-a afirmat în hotărârile menționate în legătură cu articolul 3 litera (a) din Regulamentul privind CSP despre: — semnificația esențială a revendicărilor de brevet și — aprecierea cazului din punctul de vedere al unei persoane competente în domeniu și în lumina stadiului anterior al tehnicii la momentul depunerii brevetului de bază sau la data priorității.

4)

Noțiunile „esența activității inventive”, „activitate inventivă centrală” și/sau „obiectul invenției” din brevetul de bază sunt relevante pentru interpretarea articolului 3 litera (c) din Regulamentul privind CSP și, în cazul în care unele dintre sau toate aceste noțiuni sunt relevante, cum trebuie să fie înțelese aceste noțiuni pentru interpretarea articolului 3 litera (c) din Regulamentul privind CSP? În ceea ce privește aplicarea noțiunilor menționate, există o deosebire între situația în care produsul în cauză constă dintr-o singură substanță activă (așa-numitul „mono-produs”) și cea în care produsul în cauză constă dintr-o combinație de substanțe active (așa-numitul „produs combinat”) și, în caz afirmativ, în ce privință? Cum trebuie apreciată această din urmă întrebare în cazul în care brevetul de bază conține, pe de o parte, o revendicare de brevet pentru un mono-produs și, pe de altă parte, o revendicare de brevet pentru un produs combinat, această din urmă revendicare de brevet vizând o combinație de substanțe active compusă din substanța activă al mono-produsului și, în plus, din una sau mai multe substanțe active în conformitate cu stadiul cunoscut al tehnologiei?

---

(1)  JO 2009, L 152, p.1

(2)  Hotărârea din 25 iulie 2018, Teva UK și alții (C-121/17, EU:C:2018:585).

(3)  Hotărârea din 30 aprilie 2020, Royalty Pharma Collection Trust (C-650/17, EU:C:2020:327).

Recurs introdus la 25 februarie 2022 de Patrick Breyer împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a zecea) din 15 decembrie 2021 în cauza T-158/19, Breyer/Agenția Executivă Europeană pentru Cercetare

(Cauza C-135/22 P)

(2022/C 171/26)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Patrick Breyer (reprezentant: J. Breyer, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Agenția Executivă Europeană pentru Cercetare

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 15 decembrie 2021 în cauza T-158/19, Breyer/REA, și anularea în totalitate a Deciziei Agenției Executive Europene pentru Cercetare (REA) din 17 ianuarie 2019 (ARES [2019] 266593), precum și

—	obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Pe scurt, recurentul invocă faptul că, în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (1), el ar avea un drept de acces complet la documentele referitoare la punerea în aplicare a proiectului de cercetare Orizont 2020 „iBorderCtrl: Intelligent Portable Border Control System”. Potrivit acestuia, interesul publicului privind transparența dezvoltării finanțate din fonduri publice a sistemelor IA, care sunt destinate să fie utilizate de autoritățile competente în materie de control al frontierelor ca poligrafe sau pentru evaluarea riscului prezentat de persoanele care intră pe teritoriu, este superior intereselor comerciale private.

În opinia acestuia, din cauza implicațiilor etice, societale și de drepturile omului ale tehnologiei cu grad ridicat de risc în discuție, interesul publicului de a avea acces la informații ar începe de la începutul fazei de cercetare și nu ar putea fi deplasat în mod legitim la faza ulterioară încheierii proiectului de cercetare.

Sistemul de diseminare a rezultatelor prevăzut în Regulamentul nr. 1290/2013 (2) și în acordul de subvenționare nu ar fi susceptibil să satisfacă interesul științific, al mass-media și al publicului în general în ceea ce privește proiectul.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de stabilire a normelor de participare și diseminare pentru „Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – „Orizont 2020” și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1906/2006 (JO 2013, L 347, p. 81).

Recurs introdus la 25 februarie 2022 de Debrégeas et associés Pharma (D & A Pharma) împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a opta) din 22 decembrie 2021 în cauza T-381/21, Debrégeas & Associés Pharma/EMA

(Cauza C-136/22 P)

(2022/C 171/27)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Debrégeas et associés Pharma (D & A Pharma) (reprezentanți: N. Viguié, avocat, D. Krzisch, avocată)

Cealaltă parte din procedură: Agenția Europeană pentru Medicamente

Concluzii

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Ordonanței Tribunalului (Camera a opta) din 22 decembrie 2021 în cauza T-381/21, Debrégeas & Associés Pharma/EMA.

În consecință:

—	trimiterea spre rejudecare a cauzei la Tribunalul Uniunii Europene pentru ca EMA să își prezinte observațiile pe fond iar Tribunalul să se pronunțe pe fond.

În cazul în care Curtea ar decide că dosarul este în stare de judecată și ar hotărî să nu îl trimită spre rejudecare la Tribunal:

—	admiterea concluziilor prezentate de reclamanta în primă instanță;

—

anularea deciziei prin care Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) a desființat grupul consultativ științific „Scientific Advisory Group on Psychiatry” din cadrul Comitetului pentru medicamente de uz uman (CHMP), revelată prin apelul public la manifestarea interesului pentru experții care urmează să devină membri ai grupurilor consultative permanente (SAG) ale EMA, din 5 mai 2021, și a comunicatului de presă al EMA din 5 mai 2021;

În orice caz,

—	obligarea EMA la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv, recurenta susține că Tribunalul nu putea reține, fără a săvârși o eroare de drept, precum și o eroare vădită de apreciere, că D & A nu ar avea un interes de a exercita acțiunea împotriva deciziei atacate, pentru motivul că o eventuală anulare a deciziei atacate nu i-ar aduce niciun beneficiu, în timp ce atingerea adusă situației D & A și în special drepturilor sale procedurale este deja certă, la fel ca și prejudiciul pe care aceasta l-ar obține din anularea deciziei atacate, în măsura în care:

—

D & A a formulat o acțiune împotriva deciziei din 6 iulie 2020 prin care a fost respinsă cererea sa de AIP [autorizație de introducere pe piață], în special pentru motivul neregularității procedurii care a condus la avizul CHMP pentru neconsultarea SAG Psihiatrie în cadrul procedurii de reexaminare (cererea nr. T-556-20);

—	desființarea SAG Psihiatrie o privează de o garanție procedurală în calitate de solicitantă a unei AIP pentru un medicament psihiatric.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta invocă faptul că Tribunalul nu putea reține, fără a săvârși o eroare de drept, precum și o eroare vădită de apreciere, că interesul D & A de a exercita acțiunea nu este actual și cert, ci doar viitor și ipotetic, din moment ce D & A a formulat o acțiune împotriva deciziei din 6 iulie 2020 prin care a fost respinsă cererea sa de AIP, în special pentru motivul neregularității procedurii care a condus la avizul CHMP pentru neconsultarea SAG Psihiatrie în cadrul procedurii de reexaminare (cererea nr. T-556-20).

Acțiune introdusă la 11 martie 2022 – Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-197/22)

(2022/C 171/28)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Gattinara și E. Sanfrutos Cano, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

Comisia solicită Curții:

1)

constatarea faptului că, prin neadoptarea unor măsuri apte să asigure respectarea valorilor indicate în partea B din anexa I la Directiva 98/93/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO 1998, L 330, 5.12.1998, p. 32), — în ceea ce privește nivelul concentrației de arsenic, în comuna Bagnoregio începând din 2018, în comuna Civitella d’Agliano în primul semestru 2018, în al doilea semestru 2019 și începând din 2020, cu excepția celui de al doilea semestru 2021, în comuna Fabrica di Roma în 2013 și începând din 2015, în comuna Farnese în 2013 și apoi începând din 2018, în comuna Ronciglione în 2013, în primul semestru 2018, în primul semestru 2019 și apoi începând din 2020, în comuna Tuscania începând din 2018, cu excepția primului semestru 2019, și — în ceea ce privește nivelul concentrației de fluorură, în comuna Bagnoregio din 2018 până în primul semestru 2019 și în comuna Fabrica di Roma în 2018, în primul semestru 2019 și în al doilea semestru 2021, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) coroborat cu anexa I partea B la Directiva 98/83/CE

2)

și că, prin neadoptarea de îndată a dispozițiilor necesare pentru a restabili calitatea apei în comunele Bagnoregio, Civitella d’Agliano, Fabrica di Roma, Farnese, Ronciglione și Tuscania în ceea ce privește nivelul concentrației de arsenic și în comunele Bagnoregio și Fabrica di Roma în ceea ce privește nivelul concentrației de fluorură, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Directiva 98/83/CE și

3)	obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv al acțiunii, Comisia susține că, întrucât nu a asigurat respectarea valorilor indicate în partea B din anexa I la directivă în ceea ce privește arsenicul și fluorura, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) coroborat cu anexa I la Directiva 98/83/CE. Mai precis, în raport cu concentrația de arsenic, această încălcare privește comuna Bagnoregio începând din 2018, comuna Civitella d’Agliano pentru primul semestru 2018, pentru al doilea semestru 2019 și începând din 2020, cu excepția celui de al doilea semestru 2021, comuna Fabrica di Roma pentru 2013 și începând din 2015, comuna Farnese pentru 2013 și apoi începând din 2018, comuna Ronciglione pentru 2013, pentru primul semestru 2018, pentru primul semestru 2019 și apoi începând din 2020, comuna Tuscania începând din 2018 până în prezent, cu excepția primului semestru 2019. Aceste încălcări sunt încă în desfășurare. În raport cu valoarea concentrației de fluorură, încălcarea obligației prevăzute la articolul 4 alineatul (1) coroborat cu anexa I la directivă privește comuna Bagnoregio din 2018 până în primul semestru 2019 și comuna Fabrica di Roma pentru 2018, pentru primul semestru 2019 și pentru al doilea semestru 2021.

Prin intermediul celui de al doilea motiv al acțiunii, Comisia consideră că, prin neadoptarea de îndată a dispozițiilor necesare pentru a restabili calitatea apei în comunele Bagnoregio, Civitella d’Agliano, Fabrica di Roma, Farnese, Ronciglione și Tuscania în ceea ce privește nivelul concentrației de arsenic și în comunele Bagnoregio și Fabrica di Roma în ceea ce privește nivelul concentrației de fluorură, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din directivă.

Hotărârea Tribunalului din 23 februarie 2022 – United Parcel Service/Comisia

(Cauza T-834/17) (1)

(„Răspundere extracontractuală - Concurență - Piața serviciilor internaționale de curierat expres pentru livrarea coletelor mici în SEE - Concentrare - Decizie privind declararea concentrării ca fiind incompatibilă cu piața internă - Anularea deciziei printr-o hotărâre a Tribunalului - Dreptul la apărare - Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor - Legătură de cauzalitate”)

(2022/C 171/29)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: United Parcel Service, Inc. (Atlanta, Géorgie, Statele Unite) (reprezentanți: A. Ryan, solicitor, F. Hoseinian, W. Knibbeler, A. Pliego Selie și F. Roscam Abbing, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: N. Khan, P. Berghe, M. Farley și R. Leupold Henning, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se solicită repararea prejudiciului pe care reclamanta l-ar fi suferit ca urmare a nelegalității Deciziei C(2013) 431 a Comisiei din 30 ianuarie 2013 privind declararea unei concentrări ca fiind incompatibilă cu piața internă și cu funcționarea Acordului privind SEE (cazul COMP/M.6570 – UPS/TNT Express)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Comisia Europeană să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și o treime din cheltuielile de judecată efectuate de United Parcel Service, Inc.

3)	Obligă United Parcel Service să suporte două treimi din propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 72, 26.2.2018.

Hotărârea Tribunalului din 23 februarie 2022 – ASL Aviation Holdings și ASL Airlines (Ireland)/Comisia

(Cauza T-540/18) (1)

(„Răspundere extracontractuală - Concurență - Piața serviciilor internaționale de curierat expres pentru livrarea coletelor mici în SEE - Concentrare - Decizie privind declararea concentrării ca fiind incompatibilă cu piața internă - Anularea deciziei printr-o hotărâre a Tribunalului - Trimitere globală la alte înscrisuri - Motive sau critici invocate de un terț într-o altă cauză - Elemente de probă prezentate în replică - Lipsa justificării întârzierii - Inadmisibilitate - Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor”)

(2022/C 171/30)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: ASL Aviation Holdings DAC (Swords, Irlanda), ASL Airlines (Ireland) Ltd (Swords) (reprezentanți: N. Travers, SC, H. Kelly, K. McKenna și. Scanlan, solicitors)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: N. Khan, P. Berghe, M. Farley și R. Leupold Henning, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se solicită repararea prejudiciului pe care reclamantele l-ar fi suferit ca urmare a nelegalității Deciziei C(2013) 431 a Comisiei din 30 ianuarie 2013 privind declararea unei concentrări ca fiind incompatibilă cu piața internă și cu funcționarea Acordului privind SEE (cazul COMP/M.6570 – UPS/TNT Express)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă ASL Aviation Holdings DAC și ASL Airlines (Ireland) Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 399, 5.11.2018.

Hotărârea Tribunalului din 23 februarie 2022 – Chemours Netherlands /ECHA

(Cauza T-636/19) (1)

(„REACH - Substanțe care suscită o îngrijorare deosebită - Întocmirea unei liste de substanțe candidate la o eventuală includere în anexa XIV la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 - Decizie de identificare a acidului 2,3,3,3-tetrafluoro-2-(heptafluoropropoxy)propionic, a sărurilor și a halogenurilor sale de acil drept substanță care îndeplinește criteriile prevăzute pentru includerea în listă - Articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006 - Eroare vădită de apreciere - Proporționalitate”)

(2022/C 171/31)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Chemours Netherlands BV (Dordrecht, Țările de Jos) (reprezentanți: R. Cana și E. Mullier, avocate)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (reprezentanți: W. Broere, N. Herbatschek și M. Heikkilä, agenți, asistați de S. Raes, avocat)

Intervenienți în susținerea pârâtei: Regatul Țărilor de Jos (reprezentanţi: M. Bulterman, J. Langer și C. Schillemans, agenți), ClientEarth AISBL (Bruxelles, Belgia), ClientEarth (Londra, Regatul Unit), CHEM Trust Europe eV (Hamburg, Germania) (reprezentant: N. Angelet, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea Deciziei ED/71/2019 a ECHA din 4 iulie 2019, intrată în vigoare la 16 iulie 2019, în măsura în care include acidul 2,3,3,3-tetrafluoro-2-(heptafluoropropoxy)propionic, sărurile și halogenurile sale de acil (precum și izomerii și combinațiile de izomeri ale acestora) în lista substanțelor candidate la o eventuală includere în anexa XIV la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2006, L 396, p. 1, Ediție specială 13/vol. 60, p. 3)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Chemours Netherlands BV suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) și de ClientEarth AISBL, ClientEarth și CHEM Trust Europe eV.

3)	Regatul Țărilor de Jos suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 399, 25.11.2019.

Hotărârea Tribunalului din 23 februarie 2022 – Govern d’Andorra/EUIPO (Andorra)

(Cauza T-806/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Andorra - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2022/C 171/32)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Govern d’Andorra (Andorra la Vella, Andorra) (reprezentant: P. González-Bueno Catalán de Ocón, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Crespo Carrillo și A. Crawcour, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 26 august 2019 (cauza R 737/2018-2) privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ Andorra ca marcă a Uniuni Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Govern d’Andorra la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 27, 27.1.2020.

Hotărârea Tribunalului din 2 martie 2022 – Huhtamaki/Comisia

(Cauza T-134/20) (1)

(„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente referitoare la o investigație în materia ajutoarelor de stat - Soluții fiscale anticipate - Refuz al accesului - Excepție referitoare la protecția intereselor comerciale ale unui terț - Excepție referitoare la protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit - Prezumție generală de confidențialitate - Lipsa caracterului irefragabil - Obligația de motivare”)

(2022/C 171/33)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Huhtamaki Sàrl (Senningerberg, Luxemburg) (reprezentanți: M. Struys și F. Pili, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Herrmann și A. Spina, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, având ca obiect anularea Deciziei C(2019) 9417 final a Comisiei din 18 decembrie 2019 de respingere a cererii de confirmare a accesului la documente referitoare la o investigație în materie de ajutoare formulate de reclamantă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială 1/vol.03, p.76).

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia C(2019) 9417 final a Comisiei din 18 decembrie 2019 de respingere a cererii de confirmare a accesului la documente referitoare la o investigație în materie de ajutoare formulate de Huhtamaki Sàrl în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială 1/vol.03, p.76).

2)	Respinge acțiunea în rest.

3)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 161, 11.5.2020.

Hotărârea Tribunalului din 2 martie 2022 – Pluscard Service/EUIPO (PLUSCARD)

(Cauza T-669/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca figurativă PLUSCARD - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 171/34)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Pluscard Service-Gesellschaft für Kreditkarten-Processing mbH (Sarrebruck, Germania) (reprezentant: M. Dury, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: R. Raponi și J. Crespo Carrillo, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 14 septembrie 2020 (cauza R 638/2020-4), privind înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii figurative PLUSCARD

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Pluscard Service-Gesellschaft für Kreditkarten-Processing mbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 28, 25.1.2021.

Hotărârea Tribunalului din 23 februarie 2022 – OA/CESE

(Cauza T-671/20) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Hărțuire morală - Procedură disciplinară - Sancțiune disciplinară - Avertisment scris - Dreptul la apărare - Eroare de apreciere - Răspundere”)

(2022/C 171/35)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: OA (reprezentanți: M. Casado García Hirschfeld și M. Aboudi, avocați)

Pârât: Comitetul Economic și Social European (reprezentanți: M. Pascua Mateo, K. Gambino, X. Chamodraka, A. Carvajal García-Valdecasas și L. Camarena Januzec, agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE, prin care se solicită, pe de o parte, anularea Deciziei nr. 293/19 a CESE din 5 decembrie 2019 prin care reclamantului i s-a aplicat sancțiunea cu avertismentul scris și, pe de altă parte, repararea prejudiciilor material și moral pe care reclamantul le-ar fi suferit

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia nr. 293/19 a Comitetului Economic și Social European (CESE) din 5 decembrie 2019 prin care lui OA i s-a aplicat sancțiunea cu avertismentul scris.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Obligă CESE la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 9, 11.1.2021.

Hotărârea Tribunalului din 2 martie 2022 – Degode/EUIPO – Leo Pharma (Skinovea)

(Cauza T-715/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Skinovea - Marca națională verbală anterioară SKINOREN - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 171/36)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Degode-Dermago Development GmbH (Strausberg, Germania) (reprezentanți: O. Spieker, A. Schönfleisch și N. Willich, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: M. Capostagno și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Leo Pharma A/S (Ballerup, Danemarca)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 4 septembrie 2020 (cauza R 337/2020-5), privind o procedură de opoziție între Leo Pharma și Degode-Dermago Development

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Degode-Dermago Development GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 35, 1.2.2021.

Hotărârea Tribunalului din 2 martie 2022 – Fabryki Mebli „Forte”/EUIPO – Bog-Fran (Mobilă)

(Cauza T-1/21) (1)

(„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat reprezentând o mobilă - Motiv de nulitate - Lipsa caracterului individual - Articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Divulgarea modelului sau desenului industrial anterior - Articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002 - Decizie adoptată ca urmare a anulării de către Tribunal a unei decizii anterioare - Autoritate de lucru judecat”)

(2022/C 171/37)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Fabryki Mebli „Forte” S.A. (Ostrów Mazowiecka, Polonia) (reprezentant: H. Basiński, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Ivanauskas, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Bog-Fran sp. z o.o. sp.k. (Varșovia, Polonia) (reprezentanți: M. Mikosza și E. Guissart, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 28 octombrie 2020 (cauza R 595/2020-3), privind o procedură de declarare a nulității între Bog-Fran și Fabryki Mebli „Forte”

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Fabryki Mebli „Forte” S.A. să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Bog-Fran sp. z o.o. sp.k.

---

(1)  JO C 62, 22.2.2021.

Hotărârea Tribunalului din 2 martie 2022 – Distintiva Solutions/EUIPO – Makeblock (Makeblock)

(Cauza T-86/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă Makeblock - Motive absolute de refuz - Caracter distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Lipsa caracterului descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001] - Inexistența unei mărci de natură să înșele publicul - Articolul 7 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul 2017/1001]”)

(2022/C 171/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Distintiva Solutions S. Coop. Pequeña (Vitoria-Gasteiz, Spania) (reprezentant: M. Sanmartín Sanmartín, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Ivanauskas și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Makeblock Co. Ltd (Shenzhen, China) (reprezentant: C. Sueiras Villalobos, avocată)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 16 noiembrie 2020 (cauza R 988/2020-5), referitoare la o procedură de declarare a nulității între Distintiva Solutions și Makeblock

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Distintiva Solutions S. Coop. Pequeña la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 110, 29.3.2021.

Hotărârea Tribunalului din 2 martie 2022 – Banco de Investimento Global/EUIPO – Banco BIC Português (EUROBIC)

(Cauza T-125/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale EUROBIC - Mărcile Uniunii Europene figurative anterioare BiG, BANCO BiG și BiGlobal TRADE - Mărcile naționale verbale anterioare BANCO BIG și figurativă anterioară BANCO BiG - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2022/C 171/39)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Banco de Investimento Global, SA (Lisabona, Portugalia) (reprezentant: N. Lucas, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Ivanauskas, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Banco BIC Português, SA (Lisabona) (reprezentant: P. Sousa e Silva, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 25 noiembrie 2020 (cauza R 607/2019-1), privind o procedură de opoziție între Banco de Investimento Global și Banco BIC Português

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Banco de Investimento Global, SA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 148, 26.4.2021.

Hotărârea Tribunalului din 2 martie 2022 – UGA Nutraceuticals/EUIPO – Vitae Health Innovation (VITADHA)

(Cauza T-149/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca verbală VITADHA - Marca spaniolă verbală anterioară VITANADH - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2022/C 171/40)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: UGA Nutraceuticals Srl (Gubbio, Italia) (reprezentanți: M. Riva, J. Graffer și A. Ottolini, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Vitae Health Innovation, SL (Montmeló, Spania) (reprezentant: E. Torner Lasalle, avocată)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 15 ianuarie 2021 (cauza R 2719/2019-4) privind o procedură de opoziție între Vitae Health Innovation și UGA Nutraceuticals

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă UGA Nutraceuticals Srl la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 182, 10.5.2021.

Hotărârea Tribunalului din 2 martie 2022 – Ubisoft Entertainment/EUIPO – Huawei Technologies (FOR HONOR)

(Cauza T-171/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative FOR HONOR - Marca Uniunii Europene verbală anterioară HONOR - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2022/C 171/41)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Ubisoft Entertainment (Carentoir, Franța) (reprezentant: J.-B. Bourgeois, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: L. Lapinskaite și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Huawei Technologies Co. Ltd (Shenzhen, China)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 25 ianuarie 2021 (cauza R 1297/2020-4) privind o procedură de opoziție între Huawei Technologies și Ubisoft Entertainment

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Ubisoft Entertainment la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 228, 14.6.2021.

Hotărârea Tribunalului din 23 februarie 2022 – Lackmann Fleisch- und Feinkostfabrik/EUIPO – Schuju (Хозяин)

(Cauza T-184/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală Хозяин - Marca națională figurativă anterioară хозяюшка - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 171/42)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Lackmann Fleisch- und Feinkostfabrik GmbH (Bühl, Germania) (reprezentant: A. Lingenfelser, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: M. Eberl și D. Walicka, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Peter Schuju (Borchen, Germania) (reprezentant: K. Borstel, avocată)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 9 decembrie 2020 (cauza R 2729/2019-1) privind o procedură de declarare a nulității între M. Schuju și Lackmann Fleisch- und Feinkostfabrik

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Lackmann Fleisch- und Feinkostfabrik GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 242, 21.6.2021.

Hotărârea Tribunalului din 23 februarie 2022 – Lackmann Fleisch- und Feinkostfabrik/EUIPO– Schuju (Хозяйка)

(Cauza T-185/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală Хозяйка - Marca națională figurativă anterioară хозяюшка - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 171/43)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Lackmann Fleisch- und Feinkostfabrik GmbH (Bühl, Germania) (reprezentant: A. Lingenfelser, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: M. Eberl și D. Walicka, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Peter Schuju (Borchen, Germania) (reprezentant: K. Borstel, avocată)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 16 noiembrie 2020 (cauza R 2717/2019-1), privind o procedură de declarare a nulității între domnul Schuju și Lackmann Fleisch- und Feinkostfabrik

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Lackmann Fleisch- und Feinkostfabrik GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 242, 21.6.2021.

Hotărârea Tribunalului din 2 martie 2022 – Laboratorios Ern/EUIPO – Beta Sports (META)

(Cauza T-192/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale META - Marca națională verbală anterioară METALGIAL - Motiv relativ de refuz - Lipsa unui risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 171/44)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Laboratorios Ern, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: T. González Martínez, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Ivanauskas, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Beta Sports LLC (Coconut Creek, Florida, Statele Unite)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 22 ianuarie 2021 (cauza R 1152/2020-2) privind o procedură de opoziție între Laboratorios Ern și Beta Sports

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Laboratorios Ern, SA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 217, 7.6.2021.

Hotărârea Tribunalului din 23 februaurie 2022 – Ancor Group/EUIPO – Cody’s Drinks International (CODE-X)

(Cauza T-198/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Marca Uniunii Europene verbală CODE-X - Mărcile naționale verbală și figurativă anterioare Cody’s - Marca internațională figurativă anterioară Cody’s - Motiv relativ de refuz - Lipsa unui risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 171/45)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Ancor Group GmbH (Igersheim, Germania) (reprezentanți: J. Wachsmuth și W. Berlit, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. M. Eberl și E. Markakis, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Cody’s Drinks International GmbH (Bremen, Germania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 4 februarie 2021 (cauza R 208/2020-5) privind o procedură de opoziție între Cody’s Drinks International și Ancor Group

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 4 februarie 2021 (cauza R 208/2020-5).

2)	Respinge opoziția formulată de Cody’s Drinks International GmbH.

3)	Obligă EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 217, 7.6.2021.

Hotărârea Tribunalului din 23 februarie 2022 – Ignacio Carrasco/EUIPO – Santos Carrasco Manzano (La Hoja del Carrasco)

(Cauza T-209/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă La Hoja del Carrasco - Marca națională figurativă anterioară CARRASCO, Guijuelo - Motiv relativ de refuz - Risc e confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Elemente dominante și distinctive ale mărcilor în conflict”)

(2022/C 171/46)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Ignacio Carrasco SL (Guijuelo, Spania) (reprezentant: J. Donoso Romero, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: R. Santana Davies și D. Gája, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Santos Carrasco Manzano SA (Guijuelo) (reprezentant: F. Marín Riaño, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 10 februarie 2021 (cauza R 175/2020-1), privind o procedură de declarare a nulității între Santos Carrasco Manzano și Ignacio Carrasco.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Ignacio Carrasco SL la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 217, 7.6.2021.

Ordonanța Tribunalului din 22 februarie 2022 – Brinkmann (Steel Trading) și alții/Comisia și BCE

(Cauza T-161/15) (1)

(„Acțiune în despăgubire - Politica economică și monetară - Program de sprijin pentru stabilitatea Ciprului - Memorandumul de înțelegere din 26 aprilie 2013 privind condițiile specifice de politică economică, încheiat între Cipru și Mecanismul european de stabilitate - Competența Tribunalului - Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor - Egalitate de tratament - Principiul proporționalității - Acțiune vădit nefondată”)

(2022/C 171/47)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Brinkmann (Steel Trading) Ltd (Londra, Regatul Unit) și ceilalți 18 reclamanți ale căror nume figurează în anexa la ordonanță (reprezentant: R. Nowinski, avocat)

Pârâte: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-P. Keppenne, M. Konstantinidis și S. Delaude, agenți) și Banca Centrală Europeană (reprezentanți: K. Laurinavičius și M. Szablewska, agenți, asistați de H.-G. Kamann, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se solicită repararea prejudiciului care ar fi fost suferit de reclamanți ca urmare a deciziei Comisiei și a BCE de a supune anumitor condiții acordarea unei facilități de asistență financiară Republicii Cipru

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Brinkmann (Steel Trading) Ltd și celelalte părți ale căror nume figurează în anexă să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană și de Banca Centrală Europeană (BCE).

---

(1)  JO C 294, 7.9.2015.

Ordonanța Tribunalului din 15 februarie 2022 – eSlovensko Bratislava/Comisia

(Cauza T-295/21) (1)

(„Acțiune în anulare - Dispoziţii financiare - Programul Uniunii de promovare a utilizării mai sigure a internetului - Încălcare a cerințelor de formă - Inadmisibilitate”)

(2022/C 171/48)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: eSlovensko Bratislava (Lučenec, Slovacia) (reprezentant: B. Fridrich, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Estrada de Solà și S. Romoli, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei Ares(2021) 1955613 a Comisiei din 18 martie 2021 privind ordinul de recuperare pentru proiectul SI-2010-SIC-1231002 („Safer Internet SK SIC”).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	eSlovensko va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 320, 9.8.2021.

Ordonanța Tribunalului din 15 februarie 2022 – eSlovensko Bratislava/Comisia

(Cauza T-304/21) (1)

(„Acțiune în anulare - Dispoziţii financiare - Programul Uniunii de promovare a utilizării mai sigure a internetului - Identificarea pârâtei - Inadmisibilitate”)

(2022/C 171/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: eSlovensko Bratislava (Bratislava, Slovacia) (reprezentant: B. Fridrich, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Estrada de Solà și S. Romoli, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei Ares(2021) 1953853 a Comisiei din 30 martie 2021 de încetare a acordului de grant încheiat cu reclamanta pentru proiectul nr. 2015-SK-IA-0038 („Slovak Safer Internet Centre IV”)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă eSlovensko Bratislava la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 320, 9.8.2021.

Ordonanța Tribunalului din 15 februarie 2022 – eSlovensko Bratislava/Comisia

(Cauza T-425/21) (1)

(„Acțiune în anulare - Dispoziţii financiare - Program al Uniunii care urmărește promovarea unei utilizări mai sigure a internetului - Încălcare a unor cerințe de formă - Inadmisibilitate”)

(2022/C 171/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: eSlovensko Bratislava (Bratislava, Slovacia) (reprezentant: B. Fridrich, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Estrada de Solà și S. Romoli, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei de punere în aplicare C(2020) 7415 final a Comisiei din 21 octombrie 2020 de modificare a Deciziei de punere în aplicare C(2018) 6712 privind selectarea și acordarea de subvenții în temeiul mecanismului pentru o Europă conectată în sectorul telecomunicațiilor

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă eSlovensko Bratislava la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 431, 25.10.2021.

Ordonanța Tribunalului din 24 februarie 2022 – Thomas și Julien/Consiliul

(Cauza T-442/21) (1)

(„Acțiune în anulare - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Acordul comercial și de cooperare între Uniune și Euratom, pe de o parte, și Regatul Unit, pe de altă parte - Decizia Consiliului privind încheierea Acordului comercial și de cooperare - Lipsa afectării individuale - Act fără caracter normativ - Inadmisibilitate”)

(2022/C 171/51)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Rhiannon Thomas (Londra, Regatul Unit), Michaël Julien (Weybridge, Regatul Unit) (reprezentant: J. Fouchet, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer, J. Ciantar și R. Meyer, agenți)

Obiectul

Prin acțiunea lor întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanții, care sunt resortisanți ai Regatului Unit cu reședința în Regatul Unit, solicită anularea în parte, în primul rând, a Acordului comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte (JO 2021, L 149, p. 10) și, în al doilea rând, a Deciziei (UE) 2021/689 a Consiliului din 29 aprilie 2021 privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, și a Acordului dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord privind procedurile de securitate pentru schimbul de informații clasificate și protecția acestora (JO 2021, L 149, p. 2)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra cererii de intervenție formulată de Comisia Europeană.

3)	Îi obligă pe doamna Rhiannon Thomas și pe domnul Michaël Julien să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene, cu excepția celor aferente cererii de intervenție.

4)	Doamna Thomas și domnul Julien, Consiliul și Comisia vor suporta fiecare propriile cheltuieli de judecată aferente cererii de intervenție.

---

(1)  JO C 412, 11.10.2021.

Ordonanța Tribunalului din 14 februarie 2022 – Lagardère, unité médico-sociale/Comisia

(Cauza T-503/21) (1)

(„Acțiune în anulare - Regulamentul (UE) 2021/953 - Certificat COVID-19 numeric al UE - Libera circulație a persoanelor - Restricții - Desemnare eronată a pârâtei - Inadmisibilitate”)

(2022/C 171/52)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Lagardère, unité médico-sociale (Ghlin, Belgia) (reprezentant: P. Vanlangendonck, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentant: E. Montaguti, agent)

Obiectul

Prin acțiunea sa, îndreptată explicit împotriva Comisiei Europene și întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta solicită anularea Regulamentului (UE) 2021/953 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2021 privind cadrul pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatelor interoperabile de vaccinare, testare și vindecare de COVID-19 (certificatul digital al UE privind COVID) pentru a facilita libera circulație pe durata pandemiei de COVID-19 (JO 2021, L 211, p. 1).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Nu este necesară pronunțarea asupra cererilor de intervenție formulate de Parlamentul European și de Consiliul Uniunii Europene.

3)	Obligă Lagardère, unité médico-sociale la plata cheltuielilor de judecată.

4)	Parlamentul și Consiliul suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată aferente cererii de intervenție.

---

(1)  JO C 422, 18.10.2021.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 23 februarie 2022 – WO/Parchetul European

(Cauza T-603/21 R)

(„Măsuri provizorii - Drept instituțional - Cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European - Regulamentul (UE) 2017/1939 - Numirea procurorilor europeni delegați ai Parchetului European - Numirea unuia dintre candidații desemnați de Lituania - Cerere de suspendare a executării - Nerespectarea cerințelor de formă - Inadmisibilitate”)

(2022/C 171/53)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: WO (reprezentant: V. Vitkovskis, avocat)

Pârât: Parchetul European

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE prin care se solicită suspendarea executării Deciziei nr. 28/2021 a Colegiului Parchetului European din 21 aprilie 2021 privind respingerea candidaturii reclamantului la funcția de procuror european delegat

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Ordonanța Tribunalului din 21 februarie 2022 – Carlings/EUIPO – Margarete Steiff (STUHF)

(Cauza T-635/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Retragerea opoziției - Nepronunțare asupra fondului”)

(2022/C 171/54)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Carlings AS (Billingstad, Norvegia) (reprezentante: V. Töbelmann și J. Haesemann, avocate)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Bosse și D. Hanf, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului: Margarete Steiff GmbH (Giengen/Brenz, Germania) (reprezentant: U. Hildebrandt, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 14 iulie 2021 (cauza R 2024/2020-1) privind o procedură de opoziție între Margarete Steiff și Carlings

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului cauzei.

2)	Carlings AS și Margarete Steiff GmbH suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și, fiecare, jumătate din cheltuielile efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

---

(1)  JO C 471, 22.11.2021.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 3 martie 2022 – Esedra/Parlamentul

(Cauza T-46/22 R)

(„Măsuri provizorii - Contracte de achiziții publice de servicii - Servicii pentru copii preșcolari - Cerere de măsuri provizorii - Lipsa urgenței”)

(2022/C 171/55)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Esedra SRL (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: M. Vastmans, avocată)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: M. Pencheva și M. Kazek, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE, având ca obiect, pe de o parte, suspendarea executării deciziei Parlamentului din 26 noiembrie 2021 de a atribui contractul de achiziții publice de servicii „Gestionare completă a unei instituții de îngrijire a copiilor preșcolari în clădirile Parlamentului European din Bruxelles, strada Wayenberg” unui alt ofertant și de a respinge oferta reclamantei și, pe de altă parte, obligarea Parlamentului să ia măsurile necesare pentru a suspenda efectele deciziei de atribuire sau ale contractului încheiat ca urmare a acestei decizii

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Acțiune introdusă la 4 februarie 2022 – Interneto žiniasklaidos asociacija și alții/Comisia

(Cauza T-72/22)

(2022/C 171/56)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Interneto žiniasklaidos asociacija (Vilnius, Lituania), All Media Lithuania UAB (Vilnius), All Media Radijas UAB (Vilnius) (reprezentant: K. Kačerauskas, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	declararea cererii ca fiind admisibilă și fondată;

—	anularea în totalitate a scrisorii contestate;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă un motiv.

1.

Primul motiv întemeiat pe evaluarea necorespunzătoare a informației furnizate de reclamante și omisiunea de a investiga împrejurările descrise în plângere, care a fost depusă de reclamante la Comisie la 21 iunie 2020 cu privire la ajutorul de stat ilegal acordat de organismul public lituanian de radio și televiziune – VšĮ „Lietuvos Nacionalinis Radijas ir Televizija”, cu diligența necesară, ceea ce a avut drept rezultat neglijarea completă a situației de fapt și erori de drept în scrisoarea adoptată de Comisie. Această omisiune constituie încălcarea unei norme fundamentale de procedură și a dispozițiilor materiale care reglementează mecanismul de control al ajutoarelor de stat prevăzut la articolul 107 alineatul (1) și la articolul 108 alineatul (3) TFUE. În special, evaluarea necorespunzătoare efectuată de Comisie este pusă în evidență de următoarele vicii care afectează scrisoarea: (i) Comisia nu a analizat și nu a comparat compatibilitatea schemei de ajutor existente anterior datei de 10 decembrie 1994 cu schema existentă după modificările Legii privind radio-televiziunea națională lituaniană (denumită în continuare „Legea privind LRT”) efectuate în 2015 și în 2020, cu diligența necesară și la standardul legal necesar, și prin urmare, a săvârșit o încălcare a unei norme fundamentale de procedură; (ii) Comisia a încălcat articolul 107 alineatul (1) și articolul 108 alineatul (3) TFUE, întrucât nu a recunoscut că modificările Legii privind LRT, efectuate în 2015 și în 2020, constituie modificări aduse măsurii de ajutor de stat, care ar trebui efectuate în coordonare cu Comisia; (iii) Comisia a încălcat articolul 107 alineatul (1) și articolul 108 alineatul (3) TFUE, întrucât nu a recunoscut că modificările Legii privind LRT, efectuate în 2020, constituie modificări ale măsurii de ajutor de stat, care ar trebui efectuate în coordonare cu Comisia.

Acțiune introdusă la 2 martie 2022 – Belshyna/Consiliul

(Cauza T-115/22)

(2022/C 171/57)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Belshyna AAT (Bobruisk, Belarus) (reprezentanți: N. Tuominen și L. Engelen, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2021/2125 a Consiliului din 2 decembrie privind punerea în aplicare a Deciziei 2012/642/PESC privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus (1) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/214 al Consiliului din 2 decembrie 2021 privind punerea în aplicare a articolului 8a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive împotriva Belarus (2) (denumite în continuare „actele atacate”); și

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată ale reclamantei pentru această acțiune.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că, prin includerea reclamantei în anexele la actele atacate, Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere. Mai precis, reclamanta susțină că actele atacate furnizează motive nesusținute, incorecte în fapt și nefondate pentru desemnarea acesteia. În plus, motivele insuficiente furnizate nu demonstrează o legătură materială suficientă cu conținutul actelor.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că actele atacate nu au respectat standardul de probă necesar pentru adoptarea unor sancțiuni individuale. Prin încercarea de a utiliza măsuri individuale pentru atingerea obiectivului de a restricționa activitățile comerciale și profiturile unei întreprinderi de stat străine, Consiliul a aplicat o măsură nelegală.

---

(1)  JO L 430 I, p. 16.

(2)  JO L 430 I, p. 1.

Acțiune introdusă la 3 martie 2022 – Belavia/Consiliul

(Cauza T-116/22)

(2022/C 171/58)

Limba de procedură: engleză

Părțile

Reclamantă: Belavia – Belarusian Airlines AAT (Minsk, Belarus) (reprezentanți: N. Tuominen și L. Engelen, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2021/2125 a Consiliului din 2 decembrie privind punerea în aplicare a Deciziei 2012/642/PESC privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus (1) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/214 al Consiliului din 2 decembrie 2021 privind punerea în aplicare a articolului 8a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive împotriva Belarus (2) (denumite în continuare „actele atacate”); și

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată ale reclamantei pentru această acțiune.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că, prin invocarea motivelor incorecte în fapt prevăzute în actele atacate pentru a o desemna pe reclamantă, Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere. Acest lucru este confirmat de faptul că efectiv reclamanta însăși a furnizat Consiliului informații detaliate care infirmau motivele pe care se întemeia desemnarea anterioară a acesteia, după ce a luat cunoștință de publicarea unor știri false conținând astfel de informații.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că actele atacate nu au respectat standardul de probă necesar pentru adoptarea unor sancțiuni individuale. Prin încercarea de a utiliza măsuri individuale pentru atingerea obiectivului de a restricționa activitățile comerciale și profiturile unei întreprinderi de stat străine, Consiliul a aplicat o măsură nelegală.

---

(1)  JO L 430 I, p. 16.

(2)  JO L 430 I, p. 1.

Acțiune introdusă la 7 martie 2022 – Coinbase/EUIPO – Coinbase Global (coinbase)

(Cauza T-126/22)

(2022/C 171/59)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Coinbase, Inc. (San Francisco, California, Statele Unite) (reprezentant: A. Nordemann, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Coinbase Global OÜ (Talin, Estonia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale coinbase – cererea de înregistrare nr. 18 090 762

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 20 decembrie 2021 în cauza R 1097/2021-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 7 martie 2022 – Simba Toys/EUIPO – Master Gift Import (BIMBA TOYS)

(Cauza T-129/22)

(2022/C 171/60)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Simba Toys GmbH & Co. KG (Fürth, Germania) (reprezentant: O. Ruhl, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Master Gift Import, SLU (Ronda, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative „BIMBA TOYS” – cererea de înregistrare nr. 17 846 486

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție.

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 20 decembrie 2021 în cauza R 629/2021-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 7 martie 2022 – Biologische Heilmittel Heel/EUIPO – Esi (TRAUMGEL)

(Cauza T-130/22)

(2022/C 171/61)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Biologische Heilmittel Heel GmbH (Baden-Baden, Germania) (reprezentant: J. Künzel, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Esi Srl (Albisola Superiore, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurativă „TRAUMGEL – cererea de înregistrare nr. 16 289 712

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 20 decembrie 2021 în cauza R 813/2021-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea punctului 3 din dispozitivul deciziei atacate a Camerei a patra de recurs – R 813/2021-4 din 20 decembrie 2021;

—	anularea punctului 1 din dispozitivul deciziei atacate a Camerei a patra de recurs – R 813/2021-4 din 20 decembrie 2021;

—	anularea deciziei din 6 aprilie 2021 a diviziei de opoziție în ceea ce privește bunurile care nu sunt cuprinse la punctul 1 din dispozitiv, în măsura în care opoziția a fost respinsă pentru bunurile din clasa 3;

—	obligarea celeilalte părți din procedura din fața EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 10 martie 2022 – Katjes Fassin/EUIPO (THE FUTURE IS PLANT-BASED)

(Cauza T-133/22)

(2022/C 171/62)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Katjes Fassin GmbH & Co. KG (Emmerich am Rhein, Germania) (reprezentanți: T. Schmitz și S. Stolzenburg-Wiemer, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea mărcii Uniunii Europene verbale THE FUTURE IS PLANT-BASED – cererea de înregistrare nr. 18 310 582

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 21 decembrie 2021 în cauza R 1023/2021-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) coroborat cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Ordonanța Tribunalului din 23 februarie 2022 – OG/BEI

(Cauza T-695/20) (1)

(2022/C 171/63)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a opta a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 35, 1.2.2021.