(1)

După o recesiune foarte puternică în 2020, economia zonei euro cunoaște o redresare solidă și rapidă. Creșterea produsului intern brut (PIB) în al doilea trimestru din 2021 a depășit estimările și, potrivit previziunilor economice ale serviciilor Comisiei din toamna anului 2021, PIB-ul zonei euro ar urma să crească cu 5,0 % în 2021. În ultimul trimestru din 2021, PIB-ul zonei euro a revenit la nivelul de dinainte de criză. Șapte țări din zona euro reveniseră la nivelurile PIB anterioare crizei încă din trimestrul al doilea din 2021. Se preconizează că PIB-ul anual al zonei euro va crește cu 4,3 % în 2022, dar se preconizează că redresarea va fi inegală de la o țară la alta și de la un sector la altul. Cererea internă este principalul motor de creștere a PIB, corelat cu relaxarea restricțiilor legate de pandemia de COVID-19 în urma introducerii vaccinării, cu îmbunătățirea treptată a situației pe piețele forței de muncă, cu utilizarea surplusului de economii acumulate în cursul perioadelor de izolare și cu creșterea semnificativă a investițiilor pe fondul condițiilor de finanțare favorabile și al sprijinului din partea NextGenerationEU, instrumentul de redresare instituit prin Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului (3). În conformitate cu recomandările, statele membre din zona euro au luat măsuri, atât în mod individual, cât și colectiv în cadrul Eurogrup, în vederea asigurării unei orientări politice care să sprijine redresarea în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19. În viitor, nivelul de incertitudine rămâne ridicat, cu riscuri substanțiale, inclusiv cele legate de evoluția pandemiei, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii și respectivul nivel justifică o monitorizare atentă.

(2)

În cursul anului 2021, creșterea puternică a cererii interne a întâmpinat constrângeri pe partea ofertei, în special probleme legate de penuria de factori de producție și de perturbările logistice. Totodată, deficitul de forță de muncă și de competențe a devenit o preocupare crescândă în unele sectoare și în unele state membre. După mai mulți ani în care s-a menținut la un nivel foarte scăzut, inflația din zona euro a crescut de la începutul anului 2021, în special ca urmare a efectelor de bază, a escaladării prețurilor la energie și a blocajelor din lanțurile de aprovizionare, ceea ce lasă să se întrevadă un fenomen tranzitoriu, legat de procesul de ajustare post-izolare. Inflația a atins 4,9 % în zona euro în noiembrie 2021. Conform previziunilor economice ale serviciilor Comisiei din toamna anului 2021, se preconizează că aceasta va scădea la 2,2 % în 2022 și la 1,4 % în 2023.

(3)

În 2021, strategia europeană de redresare s-a concentrat asupra punerii în aplicare a NextGenerationEU și a principalului său instrument - Mecanismul de redresare și reziliență (MRR) instituit prin Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului (4). La jumătatea lunii noiembrie 2021, Consiliul adoptase planurile de redresare și reziliență a 22 de state membre, dintre care 18 țări din zona euro, în urma unor evaluări pozitive din partea Comisiei. În următorii ani, punerea în aplicare efectivă a reformelor și a investițiilor în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență va avea un profund impact pozitiv asupra funcționării economiilor statelor membre din zona euro. Punerea în aplicare efectivă a MRR va promova convergența economică și socială ascendentă între statele membre din zona euro, dată fiind cheia utilizată pentru repartizarea resurselor sale. MRR a consolidat, totodată, încrederea și contribuie la susținerea creșterii economice și a stabilității macrofinanciare, echilibrând astfel mixul de politici și completând acțiunile Băncii Centrale Europene (BCE). Dincolo de sprijinirea relansării economice, MRR vizează să transforme structura economiilor statelor membre, în special în vederea realizării tranziției verzi și a celei digitale. Prin punerea în aplicare a unor investiții și reforme coerente în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, alături de utilizarea fondurilor politicii de coeziune, se urmărește sporirea rezilienței zonei euro la șocurile viitoare, creșterea producției potențiale într-o manieră durabilă, sprijinirea ocupării forței de muncă și abordarea provocărilor sociale. În plus, emisiunea de către Uniune de titluri de creanță denominate în euro pentru finanțarea MRR va spori profunzimea și lichiditatea piețelor de capital din Europa și va contribui la consolidarea monedei euro ca monedă internațională. Emiterea de obligațiuni verzi în cadrul NextGenerationEU va contribui în continuare la promovarea investițiilor durabile.

(4)

Punerea în aplicare a reformelor și a investițiilor prevăzute în planurile de redresare și reziliență va permite plata finanțării acordate prin MRR și va contribui în mod eficace la realizarea priorităților de politică ale zonei euro, inclusiv a celor prevăzute în Recomandarea Consiliului din 13 iulie 2021 privind politica economică a zonei euro (5). O astfel de punere în aplicare va viza, printre altele, consolidarea cadrelor instituționale naționale, sprijinirea investițiilor publice de înaltă calitate și luarea de măsuri de politică pentru a sprijini coeziunea socială și tranziția verde și cea digitală echitabile. O astfel de punere în aplicare ar trebui să contribuie la asigurarea unei redresări durabile și favorabile incluziunii, la susținerea potențialului de creștere și la sporirea rezilienței. Acest lucru este în conformitate cu Comunicarea Comisiei din 24 noiembrie 2021 intitulată „Analiza anuală a creșterii durabile 2022” și cu cele patru dimensiuni ale sustenabilității competitive, și anume durabilitatea mediului, productivitatea, echitatea și stabilitatea macroeconomică.

(5)

Politicile adecvate de susținere a economiei și de consolidare reciprocă au asigurat o stabilizare macroeconomică eficace și au limitat impactul asupra rezultatelor pieței forței de muncă, atenuând riscurile de încetinire și sprijinind o redresare economică rapidă. Pentru a asigura buna funcționare a zonei euro va fi în continuare nevoie de o combinație solidă de politici monetare și bugetare, precum și de reforme structurale și de politici financiare, în deplină conformitate cu rolurile aferente ale statelor membre și ale instituțiilor în temeiul tratatului.

(6)

Măsurile de politică monetară ale BCE vizează să garanteze buna funcționare a diferitelor segmente ale pieței financiare, să mențină intacte canalele de transmisie monetară și, în cele din urmă, să mențină stabilitatea prețurilor pe termen mediu. În iulie 2021, BCE a publicat noua sa strategie de politică monetară, care adoptă un obiectiv de inflație simetric de 2 % pe termen mediu. Consiliul guvernatorilor BCE a confirmat, de asemenea, că stabilirea ratelor dobânzilor BCE rămâne principalul instrument de politică monetară. În octombrie 2021, BCE a lansat o fază de investigare cu o durată de doi ani privind posibila emisiune a unei monede euro digitale. Crearea unei monede euro digitale ar necesita intervenția din partea legiuitorilor Uniunii, iar Comisia intenționează să prezinte o propunere legislativă în temeiul articolului 133 din tratat. În funcție de modul în care este concepută, o astfel de monedă digitală a băncii centrale ar putea, printre altele, să ofere o aprovizionare cu fonduri publice în format digital, să sprijine digitalizarea economiei europene și să încurajeze în mod activ inovarea în domeniul plăților de mică valoare. Totodată, aceasta ar putea contribui la consolidarea rolului internațional al monedei euro și a autonomiei strategice deschise a Uniunii.

(7)

La 19 octombrie 2021, Comisia a adoptat o comunicare intitulată „Economia UE după pandemia de COVID-19: implicații pentru guvernanța economică” relansând dezbaterea privind evaluarea guvernanței economice pentru a ajunge la un consens larg cu privire la modalitățile de consolidare a cadrului de guvernanță economică, de combatere a dezechilibrelor macroeconomice și de abordare a dificultăților bugetare într-o manieră favorabilă tranziției și creșterii, ținând seama de lecțiile învățate în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19.

(8)

S-a estimat că deficitul administrației publice din zona euro în ansamblu atinge 7,1 % din PIB în 2021, dar va scădea la 3,9 % în 2022. Conform previziunilor economice ale serviciilor Comisiei din toamna anului 2021, s-a estimat că orientarea bugetară a zonei euro rămâne favorabilă în 2021, cu o creștere peste 1,75 % din PIB și în 2022, cu o creștere de aproape 1 % din PIB. În 2022, investițiile publice, finanțate atât de statele membre, cât și de Uniune, vor contribui la această orientare favorabilă. Începând din noiembrie 2021, cele 18 planuri naționale de redresare și reziliență ale țărilor din zona euro aprobate la momentul respectiv de Consiliu urmează să ofere sprijin financiar la scară largă statelor membre din zona euro în valoare de maximum 262 de miliarde EUR sub formă de granturi și de 139 de miliarde EUR sub formă de împrumuturi în perioada până în 2026. Coordonarea politicilor bugetare naționale, cu respectarea deplină a Pactului de stabilitate și de creștere, este esențială pentru a răspunde în mod eficace la șocul economic cauzat de criza provocată de pandemia de COVID-19, pentru a permite o redresare durabilă și pentru a asigura buna funcționare a Uniunii economice și monetare (UEM). Clauza derogatorie generală va rămâne activă în 2022, însă se preconizează că aceasta va fi dezactivată începând din 2023. Având în vedere că redresarea economică pare să se concretizeze, politica bugetară trece de la măsuri de urgență temporare la măsuri țintite de sprijinire a redresării. Creșterea ponderii datoriei publice de la 85,5 % din PIB în 2019 la 100 % din PIB în 2021 a reflectat efectele combinate ale reducerii producției și ale reacției politice necesare la șocul de mare anvergură cauzat de COVID-19. Totuși, dat fiind că gradul de îndatorare era deja ridicat în unele state membre din zona euro înainte de respectivul șoc, o reducere treptată, continuă și favorabilă creșterii a datoriei va fi un obiectiv de politică pentru o mare parte a zonei euro.

(9)

În acest context, îmbunătățirea structurii finanțelor publice, în special prin promovarea investițiilor, îmbunătățirea calității măsurilor bugetare și asigurarea sustenabilității finanțelor publice pe termen mediu și lung, inclusiv în perspectiva schimbărilor climatice, a tranziției verzi și a celei digitale, pare deosebit de pertinentă. Înverzirea bugetelor, analiza cheltuielilor, buna funcționare a sistemelor de gestionare a investițiilor publice și cadrele eficace în materie de achiziții publice pot îmbunătăți transparența și eficacitatea finanțelor publice și crea o marjă de manevră bugetară pentru investiții publice suplimentare. Reformele pentru o politică de venituri mai eficientă și mai echitabilă au devenit cu atât mai necesare în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19. Există încă posibilitatea de a face sistemele fiscale din zona euro mai favorabile creșterii economice și mediului, în special prin abordarea denaturărilor și reducerea sarcinii fiscale asupra costului forței de muncă, care rămâne ridicată în majoritatea statelor membre din zona euro. Măsurile de combatere a planificării fiscale agresive, a evitării obligațiilor fiscale și a evaziunii fiscale pot face sistemele fiscale mai eficiente și mai echitabile, sprijinind în același timp redresarea și creșterea veniturilor. Globalizarea a făcut necesară adaptarea cadrului fiscal la o economie tot mai digitalizată. În cadrul cuprinzător al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și G20 privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor a fost încheiat un acord privind reformarea fiscalității la nivel mondial cu scopul de a aborda provocările fiscale generate de digitalizarea economiei și de a limita concurența fiscală dăunătoare.

(10)

Răspunsul politic rapid și ferm la nivel național și la nivelul Uniunii, inclusiv prin intermediul NextGenerationEU, a fost eficace în atenuarea impactului crizei asupra gospodăriilor și întreprinderilor. Datorită acestei acțiuni coordonate, divergențele s-au accentuat mai puțin decât se preconizase inițial, iar efectele nefaste pe termen lung au fost atenuate. Sprijinul politic, inclusiv prin scheme privind reducerea timpului de muncă și alte măsuri de menținere a locurilor de muncă, a contribuit la menținerea activității întreprinderilor pe tot parcursul crizei și a limitat creșterea ratei șomajului și scăderea venitului disponibil. Deși în creștere, ratele de insolvență au fost în continuare ținute sub control în 2021, în pofida eliminării treptate a măsurilor de sprijin. Piețele forței de muncă consemnează, de asemenea, o îmbunătățire treptată cu o rată a ocupării forței de muncă la 72,1 % în al doilea trimestru din 2021, comparativ cu nivelul maxim de 72,9 % înregistrat în al patrulea trimestru din 2019, înainte de COVID-19. Adoptarea accelerată a tehnologiilor digitale pe parcursul crizei provocate de pandemia de COVID-19 ar putea avea un impact pozitiv asupra productivității, dacă ar rămâne stabilă în timp. Totuși, criza respectivă a avut importante implicații teritoriale, sectoriale și distributive, ceea ce va necesita realocări atât în interiorul țărilor și sectoarelor, cât și între acestea, cu costuri de tranziție considerabile pentru lucrători și întreprinderi.

(11)

Chiar dacă creșterea numărului de falimente s-a menținut la un nivel restrâns până în prezent, criza provocată de pandemia de COVID-19 a condus la o înrăutățire a bilanțurilor în cazul multor întreprinderi, ceea ce ar putea limita capacitatea acestora de a finanța proiecte de investiții pe termen scurt și le-ar putea compromite capacitatea de rambursare. Pe măsură ce redresarea se confirmă, sprijinul ar trebui eliminat treptat și bine direcționat. O utilizare mai redusă a instrumentelor de datorie ar limita datoriile contingente și ar contribui la menținerea capacității de investiții a întreprinderilor. Retragerea în timp util a măsurilor de sprijinire a politicilor reprezintă un exercițiu de echilibru care implică susținerea investițiilor și a ocupării forței de muncă și prevenirea falimentului întreprinderilor viabile, fără a împiedica închiderea ordonată a întreprinderilor neviabile pe termen mediu. În acest context, este esențial să se îmbunătățească accesul întreprinderilor la finanțare, să se consolideze bilanțurile acestora și să se amelioreze capacitatea și eficiența cadrelor de insolvență. Regimurile naționale de insolvență diferă substanțial între țările din zona euro și vor fi necesare măsuri de consolidare a capacităților pentru a facilita eficacitatea administrației și a sistemului judiciar. Îmbunătățirea cadrelor de insolvență poate contribui, de asemenea, la ameliorarea bilanțurilor în sectorul bancar, ceea ce va avea un impact pozitiv asupra ofertei de credite. Directiva (UE) 2019/1023 a Parlamentului European și a Consiliului (6) privind restructurarea și insolvența, care urmărește să introducă în toate statele membre standarde minime privind restructurarea preventivă și remiterea de datorie pentru antreprenori, urmează să fie transpusă în dreptul intern până la 17 iulie 2022. În plus, integrarea piețelor de capital din Uniune este esențială pentru a furniza întreprinderilor surse alternative de finanțare care să vină în completarea împrumuturilor bancare. Progresele realizate în cadrul uniunii piețelor de capital pot îmbunătăți accesul la finanțare al întreprinderilor din zona euro, pot mobiliza investiții pe termen lung în noi tehnologii și infrastructuri verzi, pot promova investițiile în capitaluri proprii și pot elimina obstacolele transfrontaliere din calea investițiilor, în special prin armonizarea anumitor aspecte ale dreptului material privind procedurile de insolvență.

(12)

În timp ce ocuparea forței de muncă se redresează rapid, se estimează că unele sectoare, categorii specifice de lucrători și regiuni vor fi afectate pe termen lung de criza provocată de pandemia de COVID-19 și de presiunea puternică în favoarea înverzirii economiei și a accelerării digitalizării. Tinerii au fost afectați în mod deosebit, precum și persoanele cu nivel scăzut de calificare și persoanele provenite dintr-un context de migrație. Noile locuri de muncă ce sunt în curs de a fi create ar putea fi diferite de cele pierdute din cauza crizei respective. Unele grupuri, inclusiv femeile, se confruntă în continuare cu provocări structurale în ceea ce privește integrarea pe piața forței de muncă. Blocajele din lanțul de aprovizionare și escaladarea prețurilor la energie pot încetini revirimentul ocupării forței de muncă în anumite sectoare. Măsurile de politică care facilitează tranzițiile profesionale și reintegrarea pe piața forței de muncă vor fi, astfel, esențiale pentru a sprijini ajustarea și a atenua impactul social, în special în perspectiva tranziției verzi și a celei digitale. Comisia a prezentat Recomandarea (UE) 2021/402 (7) referitoare la un sprijin activ eficace pentru ocuparea forței de muncă în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19, care invită statele membre să elaboreze pachete de politici coerente care să combine măsuri menite să reducă deficitele de competențe și să sprijine cetățenii pentru a face față cu succes tranziției verzi și celei digitale. Aceste pachete ar urma să conțină trei componente: (i) stimulente pentru angajare și tranziție limitate în timp și bine concepute și sprijin pentru antreprenoriat; (ii) oportunități de perfecționare și recalificare corelate cu nevoile de pe piața forței de muncă; (iii) precum și sprijin sporit din partea serviciilor de ocupare a forței de muncă. În paralel, coeziunea protecției sociale a zonei euro rămâne fundamentală în urma crizei sanitare și a celei economice și în vederea asigurării echității tranziției verzi și celei digitale. Pilonul european al drepturilor sociale rămâne punctul de reper pentru măsurile în materie de ocupare a forței de muncă, competențe și politici sociale, care promovează convergența economică și socială în sens ascendent și condiții de muncă și de viață mai bune în statele membre. Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale, adoptat în martie 2021, stabilește trei obiective principale ale Uniunii vizând (i) ocuparea forței de muncă, (ii) învățarea în rândul adulților și (iii) reducerea sărăciei până în 2030, la realizarea cărora vor contribui măsurile de politică relevante. Respectivele obiective au fost salutate de liderii Uniunii în cadrul Summitului social de la Porto din 8 mai 2021 și al Consiliului European din 24–25 iunie 2021.

(13)

Statele membre au elaborat planuri ambițioase de reformă și de investiții, cu sprijinul financiar și strategic al MRR, iar punerea în aplicare a acestora este esențială. Îmbunătățirea calității instituțiilor, în special prin consolidarea capacităților administrative, va fi esențială pentru asigurarea unei absorbții rapide a fondurilor aferente, evitând, în același timp, suprapunerile și interferențele cu alte instrumente ale Uniunii. Statele membre pot îmbunătăți condițiile-cadru pentru investițiile private prin îmbunătățirea mediului de afaceri. În vederea asigurării unei bune funcționări a pieței unice, va fi esențial să se păstreze și să se consolideze reziliența lanțului de aprovizionare din cadrul acesteia, prin detectarea și remedierea deficitelor și blocajelor, pe lângă deschiderea piețelor, convergența standardelor și o mai mare diversificarea, circularitatea și utilizare eficace a resurselor. Recomandarea Consiliului din 13 iulie 2021 privind politica economică a zonei euro, care face apel la continuarea integrării pieței unice a bunurilor și serviciilor, inclusiv a pieței unice digitale, prin eliminarea restricțiilor inutile, consolidarea supravegherii pieței și garantarea unei capacități administrative suficiente, rămâne pertinentă.

(14)

Ca urmare a reformelor anterioare, sectorul bancar a demonstrat o reziliență generală atunci când s-a confruntat cu grave tensiuni economice. Sprijinul politic masiv în contextul crizei și redresarea solidă consemnată în 2021 au atenuat până în prezent preocupările legate de înrăutățirea bilanțurilor întreprinderilor. Totuși, este posibil ca băncile din zona euro să se confrunte cu o oarecare deteriorare a calității activelor. Monitorizarea în timp util a riscurilor, angajamentul proactiv față de debitori și gestionarea activă a creditelor neperformante, împreună cu o rentabilitate sporită și un cadru de reglementare solid, sunt importante pentru a menține stabilitatea sectorului bancar și capacitatea acestuia de a finanța redresarea economică.

(15)

Dimensiunea și integrarea economică a zonei euro, precum și măsurile instituite pentru a face față crizei provocate de pandemia de COVID-19 au constituit factori de stabilizare la scară mondială pe parcursul crizei respective. Ținând seama interconectarea economiilor, în următorii ani, statele membre din zona euro vor trebui să realizeze investițiile și reformele convenite pentru a ieși mai puternice din criză, continuând totodată să aprofundeze UEM pentru a-i spori reziliența la șocurile viitoare și a abilitatea de a deveni mai puternice pe scena internațională. Evoluțiile din economiile de piață avansate și emergente au repercusiuni directe asupra zonei euro pe mai multe canale, în special în ceea ce privește politica în materie de sănătate și vaccinare, traiectoriile politicii monetare, fluxurile financiare, lanțurile valorice globale și comerțul. Constrângerile apărute la nivelul lanțurilor de aprovizionare globale în urma redresării demonstrează, la rândul lor, interconectarea crescândă a economiei mondiale. În paralel, excedentul de cont curent al zonei euro a continuat să scadă treptat și a ajuns, în 2020, la un nivel apropiat de cel indicat de fundamente. Cu toate acestea, se preconizează că el va crește de la 2,6 % la 3,4 % între 2020 și 2023. Consolidarea rolului internațional al monedei euro, care s-a menținut în general stabilă în ultimii ani, inclusiv prin dezvoltarea unui euro digital, ar putea spori autonomia economică și financiară a zonei euro și a Uniunii și îmbunătăți stabilitatea financiară mondială.

(16)

Aprofundarea UEM rămâne esențială. Uniunea bancară și uniunea piețelor de capital sunt proiecte care se consolidează reciproc în vederea promovării creșterii, menținerii stabilității financiare și sprijinirii unei UEM veritabile. Acoperirea lacunelor rămase ar spori și mai mult stabilitatea și reziliența zonei euro, ar contribui la prosperitatea economiilor din zona euro și ar consolida rolul internațional al monedei euro. Finalizarea uniunii bancare și a uniunii piețelor de capital, în paralel cu ratificarea în timp util a acordurilor de modificare a Tratatului privind Mecanismul european de stabilitate (8) și a Acordului privind transferul și mutualizarea contribuțiilor la Fondul unic de rezoluție, întocmit la Bruxelles la 21 mai 2014, rămâne esențială. Respectiva finalizare va sprijini, de asemenea, tranziția verde și pe cea digitală, care necesită investiții importante. Summitul zonei euro din 25 iunie 2021 a reiterat angajamentul față de finalizarea uniunii bancare și a invitat Eurogrup în configurație deschisă să convină, fără întârziere și pe bază de consens, asupra unui plan de lucru etapizat și cu termene precise referitor la toate elementele restante. Acesta a solicitat, totodată, punerea rapidă în aplicare a Planului de acțiune privind uniunea piețelor de capital, prevăzut în Comunicarea Comisiei din 24 septembrie 2020 intitulată „O uniune a piețelor de capital pentru cetățeni și întreprinderi – un nou plan de acțiune”, în conformitate cu prioritățile stabilite în concluziile Consiliului din 3 decembrie 2020 privind respectivul plan de acțiune. Recomandarea Consiliului din 13 iulie 2021 privind politica economică a zonei euro, care face apel la finalizarea UEM și la consolidarea rolului internațional al monedei euro, rămâne relevantă,

1.

să continue să utilizeze și să coordoneze politicile bugetare naționale la nivelul statelor membre pentru a sprijini în mod eficace o redresare durabilă și favorabilă incluziunii. Să mențină o orientare bugetară moderat favorabilă la nivelul zonei euro în 2022, ținând seama de bugetele naționale și de finanțarea furnizată de Mecanismul de redresare și reziliență. Să orienteze treptat măsurile fiscal-bugetare către investiții care promovează o redresare durabilă și favorabilă incluziunii, compatibilă cu tranziția verde și cu cea digitală, acordând o atenție deosebită calității măsurilor bugetare. Reflectând gradul de incertitudine, să mențină agilitatea politicii bugetare pentru a putea reacționa la evoluția pandemiei de COVID-19. Să diferențieze politicile bugetare ținând seama de soliditatea redresării, asigurând sustenabilitatea finanțelor publice și sporind investițiile, ținând seama totodată de necesitatea de a reduce divergențele.

2.

să promoveze politici de combatere a planificării fiscale agresive, a evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale în vederea asigurării unor sisteme fiscale echitabile și eficiente. Să depună eforturi pentru a limita concurența fiscală dăunătoare, în special prin punerea în aplicare a unei soluției globale bazate pe consens pentru a face față dificultăților fiscale generate de digitalizarea și globalizarea economiei. Să reducă sarcina fiscală asupra costului forței de muncă și să promoveze trecerea de la impozitarea veniturilor salariale la impozite cu un potențial perturbator mai redus. Să treacă de la măsuri de urgență la măsuri de redresare pe piețele forței de muncă prin asigurarea unor politici active și eficace pe piața muncii, precum: (i) sprijinirea tranzițiilor profesionale, în special către o economie verde și digitală; (ii) combinarea măsurilor de combatere a deficitului de competențe, consolidarea perfecționării și recalificării profesionale, oferirea de stimulente țintite pentru angajare; și (iii) consolidarea capacității serviciilor publice de ocupare a forței de muncă de a remedia neconcordanțele de pe piața forței de muncă. Să consolideze sistemele de educație și formare de calitate și favorabile incluziunii. Să promoveze integrarea pe piața muncii a tinerilor, a femeilor și a grupurilor vulnerabile, să asigure condiții de muncă adecvate și să abordeze segmentarea pieței forței de muncă, să dezvolte și să adapteze, acolo unde este necesar, sistemele de protecție socială și să consolideze accesul pentru a aborda provocările care decurg din criza provocată de pandemia de COVID-19 și cele legate de tranziția verde și cea digitală. Să garanteze participarea efectivă a partenerilor sociali în procesul de elaborare a politicilor, să consolideze dialogul social și să promoveze negocierea colectivă. Să asigure schimbul de bune practici pe piața muncii și de politici sociale care sporesc reziliența economică și socială, precum și convergența către acestea.

3.

să monitorizeze eficacitatea pachetelor de măsuri de sprijin strategic pentru întreprinderi, să pună accentul pe un sprijin mai bine țintit în favoarea solvabilității întreprinderilor viabile care au fost puse în dificultate în cursul crizei provocate de pandemia de COVID-19 și să recurgă mai mult la instrumentele de capitaluri proprii. Să crească capacitatea cadrelor de insolvență de a gestiona în mod eficace și în timp util falimentul și restructurarea datoriilor, să optimizeze menținerea valorii și să promoveze o alocare eficientă a capitalurilor în economia reală și a investițiilor transfrontaliere. Să realizeze progrese rapide în ceea ce privește aprofundarea uniunii piețelor de capital, cu privire la care Comisia a prezentat propuneri legislative axate pe sprijinirea finanțării economiei, să sporească oportunitățile de investiții pentru întreprinderi și persoane fizice și să elimine obstacolele transfrontaliere nejustificate din calea investițiilor pe piața unică.

4.

să continue consolidarea cadrelor instituționale naționale, precum și reformele menite să elimine blocajele din calea investițiilor și a realocării capitalurilor și să asigure utilizarea eficientă și oportună a fondurilor Uniunii. Să reducă sarcina administrativă pentru întreprinderi și să îmbunătățească mediul de afaceri. Să consolideze eficacitatea și digitalizarea administrației publice. Să îmbunătățească gestionarea finanțelor publice, mai ales prin intermediul unor instrumente bugetare verzi și prin îmbunătățirea eficacității cadrelor de gestionare a investițiilor publice, și să utilizeze analize ale cheltuielilor pentru a ameliora structura și calitatea finanțelor publice, în special calitatea investițiilor publice și a investițiilor în resurse umane și competențe, precum și pentru a direcționa mai bine cheltuielile publice către nevoile în materie de redresare și reziliență.

5.

să asigure stabilitatea macrofinanciară și să mențină canalele creditului către economie, continuând să combată creditele neperformante, printre altele, prin monitorizarea calității activelor, prin implicarea promptă și proactivă în sprijinul debitorilor aflați în dificultate, în special al celor viabili și prin dezvoltarea pe mai departe a piețelor secundare pentru creditele neperformante. Să continue să depună eforturi în vederea finalizării uniunii bancare, prin intermediul unui plan de lucru etapizat și cu termene precise pentru toate elementele restante necesare și cu același nivel de ambiție, precum și a consolidării rolului internațional al monedei euro. Să sprijine în continuare activitățile de explorare privind posibila introducere a monedei euro digitale.

(1)

Auditul conturilor Băncii Centrale Europene (BCE) și ale băncilor centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro este efectuat de auditori externi independenți recomandați de Consiliul guvernatorilor BCE și aprobați de Consiliul Uniunii Europene.

(2)

Mandatul auditorilor externi actuali ai Lietuvos bankas, Ernst & Young Baltic UAB, a încetat după efectuarea auditului aferent exercițiului financiar 2021. Prin urmare, este necesară desemnarea unor auditori externi începând cu exercițiul financiar 2022.

(3)

Lietuvos bankas a selectat UAB ROSK Consulting drept auditori externi pentru exercițiile financiare 2022-2024,

(1)

La 23 decembrie 2020, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2223 (2), care a modificat Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 pentru a crea o funcție internă de inspector de garanții procedurale al Oficiului European de Luptă Antifraudă („inspectorul”).

(2)

În temeiul articolului 9a alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2013, Comisia numește inspectorul pentru un mandat de cinci ani, care nu poate fi reînnoit. În temeiul articolului 9a alineatul (4) din regulamentul respectiv, în urma unui apel la candidaturi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia întocmește lista de candidați cu calificări corespunzătoare pentru a ocupa postul de inspector. După consultarea Parlamentului European și a Consiliului, Comisia desemnează inspectorul.

(3)

La 9 decembrie 2021, Comisia a transmis Consiliului o listă scurtă de trei candidați cu calificări corespunzătoare pentru a ocupa postul de inspector în ordinea preferințelor și a solicitat avizul Consiliului cu privire la numirea inspectorului.

(4)

Consiliul a examinat chestiunea și, în special, documentele justificative furnizate de Comisie cu privire la cei trei candidați cu calificări corespunzătoare,

—

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, în secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale;

—

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=ro), cu numărul de document 32022M10586. EUR-Lex permite accesul online la legislația europeană.

—

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, în secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale;

—

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=ro), cu numărul de document 32022M10610. EUR-Lex permite accesul online la legislația europeană.

1.

Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 86/653/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1986 privind coordonarea legislației statelor membre referitoare la agenții comerciali independenți, în special termenul „negociază”, ar trebui interpretat în sensul că nu presupune neapărat implicarea directă a agentului în comenzile plasate de clienți și adresate comitentului și că nici nu exclude posibilitatea ca respectivele comenzi să fie transmise direct de clienți comitentului.

2.

Activitatea legată de vânzări ar trebui considerată drept negociere în sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 86/653/CEE în cazul în care se desfășoară în mod specific în vederea încheierii de contracte de vânzare sau cumpărare de produse de către comitent și în cazul în care agentul acționează ca intermediar între comitent și clienții săi.