COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

31.3.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 143/12

Publicarea unei comunicări privind aprobarea unei modificări standard a caietului de sarcini al unei denumiri din sectorul vitivinicol, menționată la articolul 17 alineatele (2) și (3) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei

(2022/C 143/09)

Prezenta comunicare este publicată în conformitate cu articolul 17 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei (1).

COMUNICAREA UNEI MODIFICĂRI STANDARD A DOCUMENTULUI UNIC

„Σαντορίνη” (Santorini)

PDO-GR-A1065-AM01

Data comunicării: 31.01.2021

DESCRIEREA ȘI JUSTIFICAREA MODIFICĂRII APROBATE

1. Pentru obținerea vinului alb sec cu DOP „Santorini”, se mărește procentajul minim al soiului de viță-de-vie Assyrtiko de la 75 % la 85 %.

Cu un procent mai mare de Assyrtiko, crește calitatea vinului obținut. În mod specific, acest soi duce la obținerea de vinuri albe foarte concentrate, cu un caracter delicat și mineral. Vinurile Vinsanto obținute din struguri stafidiți, în principal din soiul Assyrtiko, sunt generoase, complexe și intense. Creșterea calității și diferitele cerințe ale pieței actuale au determinat mai mulți viticultori să utilizeze Assyrtiko în cantități din ce în ce mai mari. În majoritatea cazurilor, acest procent depășește 90 %. În plus, toate plantațiile viticole plantate sau restructurate recent în Santorini sunt monovarietale, marea majoritate fiind din soiul Assyrtiko.

Capitolele privind „Practicile oenologice” și „Soiurile de viță-de-vie autorizate” se modifică.

2. Randamentul maxim al plantațiilor viticole pentru vinul cu DOP „Santorini” se reduce de la 8 000 de kg la hectar la 6 500 de kg la hectar.

Statisticile privind producția de struguri din ultimii ani arată că randamentul mediu al plantațiilor viticole este de aproximativ 3 000 de kilograme la hectar și că, în cazul utilizării practicilor viticole moderne, randamentele maxime nu depășesc 6 500 de kilograme la hectar. Pentru a proteja și îmbunătăți produsul, este necesar să se adapteze randamentul maxim la hectar în funcție de noile date și să se reducă la 6 500 de kilograme la hectar.

Capitolul privind „Randamentul maxim (randamentele maxime) la hectar” se modifică.

3. Conținutul de zahăr al vinurilor albe seci cu DOP „Santorini” nu trebuie să depășească 4 grame la litru sau 9 grame la litru în anumite condiții.

Conținutul de zahăr al vinurilor albe seci cu DOP „Santorini” se aduce în conformitate cu partea B din anexa III la Regulamentul delegat (UE) 2019/33. În mod specific, acesta nu depășește „4 grame la litru sau 9 grame la litru, cu condiția ca aciditatea totală exprimată în grame de acid tartric per litru să nu fie cu mai mult de 2 grame sub conținutul de zahăr rezidual”. PH-ul excepțional de scăzut al vinurilor cu DOP „Santorini” duce adesea la obținerea unor vinuri lipsite de echilibru la degustare. Conținutul de zahăr propus, cu condiția menționată anterior, creează un echilibru reușit între zaharuri și aciditate.

Capitolul privind „Descrierea vinurilor” se modifică, în special partea referitoare la „Caracteristicile analitice și organoleptice ale vinului alb sec”.

4. Forma mențiunii tradiționale, „Νυχτέρι” cu caractere latine se înlocuiește cu „Nykteri” – „NYKTERI”

Articolul 13 din Decizia ministerială nr. 235309/7.2.2002 de aprobare a mențiunilor tradiționale pentru vinuri (Monitorul Oficial, seria II, nr. 179/19.2.2002) stabilește condițiile de utilizare a mențiunii tradiționale „ΝΥΧΤΕΡΙ” – „Nykteri” pentru vinurile albe seci cu „denumirea de origine «Santorini» de calitate superioară”. Modificarea asigură conformitatea caietului de sarcini al produsului cu legislația națională.

Capitolul privind „Cerințele aplicabile” se modifică, în special secțiunea referitoare la „Mențiunile tradiționale”.

5. Cuvinte eliminate din capitolul privind practicile oenologice

În capitolul privind practicile oenologice pentru vinul alb sec, se elimină următoarea descriere a unei metode de vinificare: „produs prin extracție înainte de fermentare, urmată de decantare statică și inoculare cu drojdii pure selecționate care permit dezvoltarea caracterului distinctiv aromatic al vinului”. Această descriere se elimină deoarece nu reprezintă o practică oenologică specifică.

Capitolul privind „Practicile oenologice” se modifică.

6. Actualizarea dosarului tehnic al DOP Santorini

În contextul actualizării dosarelor tehnice, caietul de sarcini al produsului se modifică după cum urmează:

i)	legătura cu arealul geografic pentru vinul licoros din struguri stafidiți se combină cu legătura cu arealul geografic pentru vinul dulce natural din struguri stafidiți, deoarece nu există nicio diferență între acestea;

ii)	se adaugă și se înlocuiesc dispoziții naționale privind cerințele și controalele aplicabile vinurilor cu DOP și IGP;

iii)	se modifică datele de contact ale autorităților de control competente.

Se combină capitolele privind „Legătura cu arealul geografic pentru vinul dulce natural din struguri stafidiți” și „Legătura cu arealul geografic pentru vinul licoros din struguri stafidiți”.

Capitolele privind „Cerințele aplicabile” și „Datele de contact ale autorităților și organismelor de control” se modifică.

DOCUMENT UNIC

1. Denumirea (denumirile)

Σαντορίνη (Santorini)

2. Tip de indicație geografică

DOP – Denumire de origine protejată

3. Categorii de produse vitivinicole

Vin

3.	Vin licoros

15.	Vin din struguri stafidiți

4. Descrierea vinului (vinurilor)

1. Vin alb sec

SCURTĂ DESCRIERE TEXTUALĂ

Aspect: culoare galben-verzui strălucitor.

Miros: complex, cu arome de citrice, note de coajă de portocale și de lămâie și note metalice caracteristice pe fundal.

Gust: gust bogat, cu o aciditate care conferă echilibru și structură, asigurând un gust rezidual proaspăt.

Tărie alcoolică naturală minimă: 12 %

Tărie alcoolică totală minimă: 12 %

Conținut total de zahăr: Conținut total de zahăr: 0-4 grame la litru sau până la 9 grame la litru, cu condiția ca aciditatea totală exprimată în grame de acid tartric per litru să nu fie cu mai mult de 2 grame sub conținutul de zahăr rezidual.

În ceea ce privește tăria alcoolică totală maximă, se aplică valorile prevăzute în legislația UE relevantă.

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (în % de volum)
Tăria alcoolică dobândită minimă (în % de volum)	12
Aciditatea totală minimă	5,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți pe litru)	18
Cantitatea totală maximă de dioxid de sulf (în miligrame pe litru):	200

2. Vin licoros din struguri stafidiți

SCURTĂ DESCRIERE TEXTUALĂ

Aspect: galben-portocaliu cu nuanțe aurii care se intensifică, devenind cafenii, odată cu învechirea. În cazul vinurilor care fac obiectul unei învechiri îndelungate, culoarea se intensifică, dobândind nuanțe maro-roșcat.

Miros: aromă intensă și complexă, cu note de mirodenii, miere și stafide și note ulterioare de flori de lămâi. Odată cu învechirea, aromele devin mai intense și mai complexe.

Gust: gust perfect echilibrat de aciditatea soiului de viță-de-vie. Un vin corpolent, catifelat, bogat în note de miere și de lămâie. Gustul rezidual este deosebit de prelung și de aromat.

—	Tărie alcoolică totală minimă: 21 % vol.

—	Tărie alcoolică dobândită maximă: 22 % vol.

—

Conținutul maxim admis de dioxid de sulf este de 400 de miligrame pe litru pentru vinurile dulci produse din struguri stafidiți cu un conținut de zahăr rezidual, exprimat în zahăr, mai mare sau egal cu 45 de grame pe litru [în conformitate cu partea B din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2019/934 al Comisiei].

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (în % de volum)
Tăria alcoolică dobândită minimă (în % de volum)	15
Aciditatea totală minimă	5,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți pe litru)	30
Cantitatea totală maximă de dioxid de sulf (în miligrame pe litru)	400

3. Vin alb dulce natural din struguri stafidiți

SCURTĂ DESCRIERE TEXTUALĂ

Aspect: galben-portocaliu cu nuanțe aurii care se intensifică, devenind cafenii, odată cu învechirea.

Miros: aromă intensă și complexă, cu note de mirodenii, miere și stafide și note ulterioare de flori de lămâi.

Gust: gust dulce perfect echilibrat de aciditatea soiului de viță-de-vie. Un vin corpolent, catifelat, bogat în note de miere și de lămâie. Gustul rezidual este deosebit de prelung și de aromat.

—	Tărie alcoolică naturală minimă înainte de stafidire: 15 % vol.

—	Tărie alcoolică naturală minimă după stafidire: 21 % vol.

—	Tărie alcoolică totală minimă: 21 % vol.

—	În ceea ce privește tăria alcoolică totală maximă, se aplică valorile prevăzute în legislația UE relevantă.

—

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (în % de volum)
Tăria alcoolică dobândită minimă (în % de volum)	9
Aciditatea totală minimă	5,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți pe litru)	30
Cantitatea totală maximă de dioxid de sulf (în miligrame pe litru):	400

5. Practici vitivinicole

5.1. Practici oenologice specifice

1. Producția de vinuri albe seci

Restricții referitoare la vinificare

Vinul alb sec cu DOP „Santorini” este obținut în proporție de cel puțin 85 % din struguri din soiul Assyrtiko. Procentul rămas este alcătuit din struguri din soiurile Aidani și Athiri. Este utilizată metoda clasică de vinificare pentru vinul alb. În timpul fermentației alcoolice, temperatura nu trebuie să depășească 20 °C.

2. Producția de vin licoros din struguri stafidiți

Restricții referitoare la vinificare

Vinul licoros din struguri stafidiți cu DOP „Santorini” este obținut din vin dulce natural din struguri stafidiți, la care se adaugă:

—	alcool neutru de origine vinicolă, inclusiv alcool obținut prin distilarea strugurilor stafidiți, având o tărie alcoolică dobândită de cel puțin 96 % vol.;

—	distilat de vin sau de struguri stafidiți, având o tărie alcoolică dobândită în volume de cel puțin 52 % vol. și cel mult 86 % vol.;

—	produse ale celor două menționate anterior, cu adaos de must din struguri stafidiți din soiurile utilizate pentru obținerea de vin dulce natural;

—	distilat de vin cu o tărie alcoolică dobândită în volume de cel puțin 52 % vol. și de cel mult 86 % vol.;

—	distilat de stafide cu o tărie alcoolică dobândită în volume de cel puțin 52 % vol. și de cel mult 94,5 % vol.

Produsele menționate anterior sunt adăugate până la data de 31 mai a anului imediat următor anului de producție.

3. Sisteme de conducere a viței-de-vie

Practica de cultivare

Vița-de-vie este condusă cu ajutorul formelor tradiționale ale stilului „gobelet” din Santorini, și anume cea denumită și „gobelet în formă de coroană” și „gobelet” cu coarde de rod curbate și drepte.

4. Vin alb dulce natural din struguri stafidiți

Restricții referitoare la vinificare

Vinul alb dulce natural din struguri stafidiți cu DOP „Santorini” este obținut în proporție de cel puțin 51 % din struguri din soiul Assyrtiko. În rest, este alcătuit din soiurile de struguri Aidani și Athiri, cu cantități mici de soiuri albe „străine” cultivate în mod tradițional în grupul de insule Santorini și Thirasia. În mod specific, aceste soiuri sunt Gaidouria, Katsano, Moschato alb, Monemvassia, Platani, Potamissi și soiul roșu Roditis. Strugurii sunt recoltați atunci când sunt supracopți și sunt ținuți la soare pentru a se usca parțial. Înainte de stafidire, conținutul de zahăr al mustului de struguri este de cel puțin 260 de grame pe litru. După stafidire, acesta este de 370 de grame pe litru. Zaharurile și alcoolul din vinul finit provin în totalitate din strugurii vinificați. Înainte de fermentare, în cursul acesteia sau după aceasta nu este permisă adăugarea următoarelor produse: must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, alcool și produse obținute prin distilare.

5. Practici oenologice specifice utilizate pentru producerea vinurilor

Practică oenologică specifică

—	Pentru utilizarea mențiunii „Επιλεγμένος” sau „Réserve” pentru vinurile albe seci cu DOP „Santorini”, vinurile trebuie să fi făcut obiectul unui proces de învechire total de cel puțin 1 an, din care cel puțin 6 luni în butoaie de stejar și 3 luni în sticlă.

—	Pentru utilizarea mențiunii „Ειδικά Επιλεγμένος” sau „Grande Réserve” pentru vinurile albe seci cu DOP „Santorini”, vinurile trebuie să fi făcut obiectul unui proces de învechire total de cel puțin 2 ani, din care cel puțin 12 luni în butoaie de stejar și 6 luni în sticlă.

—

Pentru vinurile Vinsanto, și anume „vin dulce natural din struguri stafidiți” sau „vin licoros din struguri stafidiți”, există o perioadă minimă obligatorie de 24 de luni pentru învechirea oxidativă, care are loc în timp ce vinul se află în butoaie de stejar. Întregul proces de învechire oxidativă, indiferent de cât de mulți ani durează, are loc exclusiv pe insulele Santorini și Thirasia.

Sunt indicate mențiunile privind învechirea vinurilor Vinsanto:

—	„Recolta (anul)” înseamnă că strugurii au fost recoltați exclusiv în anul menționat, iar cerința minimă de 2 ani pentru procesul de învechire oxidativă a fost îndeplinită.

—	„Învechit timp de x ani”, unde x se referă la numărul de ani de învechire oxidativă opțională minimă, stabilit la 4, 8, 12, 16 etc., fiecare interval constând în 4 ani.

5.2. Randamente maxime

1.	Randament maxim în hectolitri de produs finit la hectar

50 de hectolitri la hectar

2.	Randament maxim în kilograme de struguri la hectar

6 500 de kilograme de struguri la hectar

6. Arealul geografic delimitat

Arealul de producție delimitat pentru vinurile cu DOP include insulele Santorini și Thirasia.

7. Soiul/soiurile de struguri de vin principal/principale

Aidani Aspro B

Athiri Β

Assyrtiko B

Gaidouria B

Katsano B

Monemvassia B – Monovassia, Monomvassitiko

Moschato Aspro B

Platani B

Potamissi B

Roditis Rs – Alepou

8. Descrierea legăturii (legăturilor)

8.1. Calitatea, legătura istorică, culturală și socială și mediul geografic - vin alb

Calitatea

Plantațiile viticole din Santorini se numără printre cele mai vechi din întreaga lume, datând din epoca preistorică. Tradiția viticulturii există de cel puțin 3 500 de ani. Datorită climei unice și compoziției solului, se obțin vinuri cu un caracter remarcabil din soiurile de struguri utilizate pentru vinificație. Descrierile călătorilor din secolul al XIX-lea menționează caracteristicile organoleptice deosebite ale vinului. Aceste caracteristici sunt rezultatul efectului mediului natural asupra strugurilor și, prin extensie, asupra vinurilor din Santorini. La vremea respectivă, vinul din Santorini era foarte căutat în străinătate. Având în vedere tăria alcoolică ridicată a acestui vin, a fost vândut timp de mulți ani pentru alcoolizarea vinurilor din alte zone, care aveau un nivel scăzut de alcool.

Pe lângă importanța lor istorică, plantațiile viticole sunt remarcabile în prezent deoarece produc vinuri unice, de calitate ridicată care, pe măsură ce se învechesc, reflectă chiar solul din Santorini și terroir-ul unic al plantațiilor viticole de pe insulă.

În prezent, producătorii de vin valorifică la maximum strugurii din zonă, punându-le în valoare caracteristicile organoleptice. Din acești struguri se obțin vinuri de calitate, recunoscute la concursurile internaționale, atât în Grecia, cât și în străinătate.

Pentru a proteja legătura dintre vinurile cu DOP „Santorini” și calitatea acestora, în fiecare an, vinurile fac obiectul unei examinări organoleptice de către un comitet desemnat. Vinurile care nu se conformează specificațiilor relevante nu pot fi puse la dispoziție ca vinuri cu DOP „Santorini”.

Potrivit unui studiu realizat de Universitatea de Științe Agronomice din Atena, vinurile din Santorini sunt deosebit de bogate în fenoli bioactivi, datorită metodei unice de conducere a viței-de-vie care utilizează forma tradițională de coș. Această metodă caracteristică de cultivare a viței-de-vie este utilizată în Santorini încă din antichitate și asigură consecvența cu celelalte caracteristici ale cultivării, după cum urmează: I) solul caracteristic, care este nisipos, un amestec de piatră ponce și cenușă, bogat în magneziu, calciu și fier, cu o capacitate semnificativă de absorbție a apei; II) clima mediteraneeană, cu ierni blânde și veri răcoroase, pe parcursul cărora briza mării din nord răcește plantațiile viticole și III) diferența semnificativă de temperatură între zi și noapte, asociată vaporilor marini care coboară deasupra plantațiilor viticole, răcorind vița-de-vie și apărând-o de razele puternice ale soarelui, ceea ce contribuie la dezvoltarea calității strugurilor.

8.2. Calitatea, legătura istorică, culturală și socială și mediul geografic - vin alb

Legătura istorică

Pe calea tradiției vinicole din Santorini, ne întoarcem în timp până la cel de-al treilea mileniu înainte de Hristos. În urma săpăturilor de la Akrotiri, descoperirile precum cărbunele din lemn de viță-de-vie și motivele decorative cu ciorchini de struguri pictate pe vasele din epoca respectivă demonstrează că viticultura a fost una dintre principalele activități ale populației. Plantațiile viticole preistorice au fost distruse de marea erupție a vulcanului din jurul anului 1650 î. Hr., care a șters orice urmă de viață umană sau de floră de pe insulă timp de aproape trei secole.

Viticultura și producția de vin au reprezentat cu siguranță o componentă majoră a economiei din Akrotiri la momentul distrugerii acestei așezări, fapt confirmat de prezența fizică a cărbunelui din lemn de viță-de-vie și a sâmburilor de struguri, precum și de sistemul special de zdrobire a strugurilor și de colectare a mustului. Presa și cuva de sub aceasta reprezintă echipamente esențiale. Un coș mare, plin de var, găsit în presă, i-a făcut pe arheologi să creadă că varul ar fi putut servi drept filtru pentru curățarea mustului.

Vinul era depozitat în pithoi (amfore) mari care erau sigilate cu ceară. Într-adevăr, pe gâtul unui astfel de vas au fost recunoscute simboluri gravate, aparținând sistemului de scriere Liniar A, care se refereau la vin. În general, multitudinea vaselor de depozitare, împreună cu amforele miceniene găsite în Akrotiri, sugerează nu numai o producție de vin semnificativă, ci și un comerț dezvoltat cu vin. Ciorchinii de struguri au fost utilizați ca motive decorative pictate pe vasele din epoca respectivă. Există dovezi privind vinificarea și comerțul cu vin sub forma unor tipuri de vase cu guri amplasate în apropierea bazelor lor înguste, precum și a multitudinii de amfore miceniene: vase concepute în principal pentru transportul lichidelor. Astfel, până în prezent, Santorini a furnizat cel puțin 50 % dintre toate exemplarele din aceste vase identificate în zona Mării Egee.

După Herodot, fenicienii au fost primii coloniști după catastrofă. Ei și cei care au urmat au trebuit să facă față unui mediu extrem pentru a supraviețui. Pentru a-și satisface necesitățile alimentare, aceștia au încercat să cultive diferite specii de plante pe care le-au adus cu ei și cu care erau familiarizați. Numai vița-de-vie a reușit să supraviețuiască de-a lungul secolelor în mediul ostil din Santorini. Aceasta este o plantă adaptabilă și deosebit de rezistentă la condițiile de căldură excesivă și de secetă ale insulei, cu un sistem radicular robust și bine dezvoltat care pătrunde în solul din Santorini. Aspa este denumirea utilizată de localnici pentru solul tare și compact format din straturi multiple de material vulcanic: cenușă, lavă, piatră ponce și resturi. Acest sol aspa a acoperit subsolul de calcar și ardezie în cursul erupțiilor vulcanice succesive. Secolele de activitate umană și-au pus amprenta asupra peisajului insular și reprezintă o mărturie a eforturilor depuse de populația din Santorini de-a lungul timpului pentru a-și lua pământul în stăpânire.

Nu avem dovezi directe privind cultivarea viței-de-vie în perioadele arhaică și clasică, însă ar fi ciudat ca locuitorii din Santorini să nu o fi practicat pe un astfel de sol ideal. Este greu de imaginat prezența unor proprietari de terenuri bogați în Santorini fără ca aceștia să elaboreze un produs care să le aducă profituri mari și, până în prezent, un asemenea produs s-a dovedit a fi chiar vinul.

Din secolul al XII-lea și până în secolul al XVII-lea, venețienii au ocupat insula Santorini. Încă de la început, europenii apreciau vinurile grecești, nu numai pentru calitatea lor, ci și pentru că rezistau la călătoriile lungi pe mare. Prin urmare, corăbiile francilor și ale venețienilor au început să transporte și mai mult vin din Santorini. Epoca de aur pentru vinurile din Santorini sub dominația venețiană a luat sfârșit odată cu cucerirea finală a insulei de către otomani. Vinurile avuseseră o carieră extraordinară, cu momente glorioase, precum notorietatea de care se bucurau la Paris.

8.3. Calitatea, legătura istorică, culturală și socială și mediul geografic - vin alb

Legături culturale, sociale și economice

Încă din cele mai vechi timpuri, vița-de-vie și vinul au fost inseparabil legate de viețile culturale, sociale și economice ale oamenilor din Santorini.

Santorini a combinat întotdeauna productivitatea ridicată cu calitatea și cu schimburile comerciale. În timpul dominației otomane, lipsa culturilor extensive a prevenit colonizarea insulei de către populațiile musulmane. Populația din Santorini și-a organizat comunitățile în mod democratic și, profitând pe deplin de pacea care a domnit în Marea Egee după cucerirea otomană, a dezvoltat comerțul și transportul maritim, la fel ca în vremurile preistorice. Alexandria, Taganrog și Constantinopol au fost cele mai importante centre pentru exportul unor cantități mari de vin din Santorini. Este cunoscut faptul că, din punct de vedere istoric, au existat exporturi către Rusia începând cel puțin din 1786. Într-adevăr, economia din Santorini a intrat în declin atunci când exporturile către Rusia au încetat din cauza Revoluției din Octombrie.

Dovezi ale istoriei antice a insulei sunt păstrate în prezent în siturile arheologice Akrotiri și Mesa Vouno, în muzeele arheologice din Santorini și Atena și în Centrul cultural Gyzi Megaron. Într-adevăr, întreaga insulă, cu caldeira, rocile vulcanice, așezările tradiționale, turnurile și peșterile sale, este o mărturie istorică vie.

În prezent, întâlnim crame cu cele mai recente dotări tehnologice, dedicate complet producției de vinuri de calitate.

Această legătură culturală, socială și economică a fost confirmată în ultimii ani de o serie de evenimente de pe insulă, cum ar fi simpozioanele „Ampelos” („Viță-de-vie”). Santorini a fost ales ca loc de desfășurare a acestor simpozioane internaționale dedicate viței-de-vie, deoarece, pe lângă faptul că se numără printre cele mai frumoase și deosebite locuri din lume, are o tradiție de 3 500 de ani în ceea ce privește cultivarea viței-de-vie și producția de vin. Această tradiție a fost ocrotită de ecosistemul unic al acestei insule vulcanice din Marea Egee.

Scopul primului simpozion, „Ampelos 2003” (5-7 iunie), a fost de a contribui în mod concret la stabilirea orientării corecte pentru viticultură în Grecia și de a le oferi viticultorilor cât mai multe „instrumente” pentru o viticultură modernă și eficientă. Organizatorii simpozionului au invitat viticultori, vinificatori, experți, cercetători și directori de întreprinderi din sector să facă schimb de cunoștințe și de opinii cu privire la acest subiect. Aceștia au fost invitați, de asemenea, să se bucure de programul social cuprinzător al simpozionului în mediul perfect: celebra insulă Santorini!

Scopul celui de-al doilea simpozion, „Ampelos 2006” (1-3 iunie), a fost de a le prezenta participanților cele mai recente evoluții științifice și tehnice, împreună cu cele mai recente știri de pe piață. Cu această ocazie au avut loc discuții fructuoase între experți din întreaga lume, împreună cu reprezentanți ai industriei vitivinicole, jurnaliști din sectorul vitivinicol și enofili care au participat la simpozion. Un obiectiv fundamental al simpozionului a fost evaluarea combinației dintre sol, climă și soi de struguri în cazul fiecărei podgorii și analizarea modalităților optime de utilizare a materiei prime cu ajutorul întregii game de tehnici de vinificație. Acest aspect urma să contribuie la dezvoltarea aromelor specifice și dezirabile, precum și a gustului vinurilor din fiecare regiune. În sfârșit, s-a acordat atenție deosebită strategiilor de piață care puteau fi adoptate.

Cel de-al treilea simpozion internațional, „Ampelos 2013”, a avut loc în Santorini la 30 și 31 mai 2013. Obiectivele au fost: adaptarea evoluțiilor din domeniul viticulturii la schimbările climatice; progresul și inovarea în procesul de vinificație; noi strategii de promovare a produselor vitivinicole în noile condiții economice care produc efecte la nivel mondial, precum și noi tendințe în punerea în aplicare a bunelor practici în viticultură și vinificație.

Tema celui de-al patrulea simpozion internațional „Ampelos” (12-14 mai) a fost „Plantația viticolă mediteraneeană și schimbările climatice”. Prezentările au confirmat efectul semnificativ al schimbărilor climatice și, în special, al creșterii temperaturilor atmosferice medii asupra dezvoltării fenolice, asupra fiziologiei și perioadelor de maturare a strugurilor. S-a constatat că, în ultimii 40 de ani, s-a observat o tendință pe plantațiile viticole europene. În funcție de regiune și de soiul de struguri, înmugurirea, înflorirea și coacerea strugurilor au loc cu 2-3 săptămâni mai devreme. Între timp, strugurii se coc complet la temperaturi mult mai ridicate. Principalii parametri climatici sunt temperatura, precipitațiile și lumina soarelui. S-a subliniat faptul că, indiferent de modelele predictive pentru acești parametri, harta europeană a viței-de-vie și a vinului se va schimba în mod semnificativ. Schimbarea va afecta atât tipologia soiurilor de struguri utilizate, cât și elementele structurale ale hărții. Rezultatele vor fi mai curând negative pentru calitatea vinurilor, în special a celor obținute din soiuri de struguri albi.

8.4. Calitatea, legătura istorică, culturală și socială și mediul geografic - vin alb

Mediul geografic și originea geografică

În arealul de producție a vinurilor cu DOP „Santorini”, plantațiile viticole acoperă aproximativ 12 000 de stremmata. Începând cu nivelul mării, acestea se extind pe terase până la o altitudine de 300 de metri.

Regiunea are o climă mediteraneeană tipică, cu o expunere mare la soare și veri calde și secetoase, precum și ierni blânde. Valoarea medie anuală a temperaturilor maxime este de 23 °C, iar valoarea medie anuală a temperaturilor minime este de 14 °C. Media anuală a volumului total de precipitații se situează între 250 și 370 de milimetri.

Insula Santorini este formată în general din depozite de sol local din perioada terțiară, piatră ponce și lavă. Solul din Santorini este nisipos, cu cantități foarte mici de argilă. De asemenea, are un conținut scăzut de materie organică și, cu excepția unei zone mici din jurul dealului Profitis Ilias, nu conține carbonat de calciu. Din aceste motive, chiar dacă solul este bogat în potasiu, plantele nu pot să absoarbă în mare măsură cantitățile necesare pentru neutralizarea acidului tartric. Acesta este motivul pentru nivelul ridicat de aciditate al vinurilor din Santorini. Clima, caracterizată de ploi reduse, contribuie, de asemenea, la absorbția scăzută de potasiu, la fel ca și faptul că plantațiile viticole nu sunt irigate.

Insula este deosebit de secetoasă. În lunile de vară, când strugurii se coc, temperaturile pe timp de zi sunt foarte ridicate. În această perioadă secetoasă prelungită, plantele își satisfac nevoia de hidratare cu ajutorul vaporilor rezultați din evaporarea apei mării. Vaporii se ridică din caldeiră și învăluie insula.

În același timp, în lunile de vară, insula este biciuită de vânturile nemiloase din nord, cunoscute sub numele de Meltemi, care împiedică acumularea umidității pe struguri pe timp de zi. Cu toate acestea, pe timp de noapte, când temperaturile scad, iar condițiile climatice devin relativ umede, solul vulcanic al insulei absoarbe umiditatea și alimentează astfel vița-de-vie.

În locurile în care solul este puternic înclinat, populația din Santorini a construit celebrele pezoules (terase din piatră). Cu alte cuvinte, oamenii au transformat terenul în terase pentru a facilita cultivarea și pentru a limita pierderea apei.

Ca urmare a acestei combinații pedoclimatice unice, strugurii din Santorini se coc repede și își mențin aciditatea.

La fel ca orice altceva de pe insula biciuită de vânt, chiar și vița-de-vie are o formă unică. Plantele sunt foarte distanțate și cresc aproape de sol. Pentru a proteja strugurii de vânturile neobosite care biciuiesc insula iarna, populația din Santorini are o metodă de tăiere a viței-de-vie în formă de coroană, strugurii formându-se în interior.

Rareori se înregistrează daune importante cauzate de insecte și boli. Pentru protecția plantelor, se intervine o singură dată sau de două ori, preventiv, cu sulf, primăvara.

Plantațiile viticole din Santorini sunt cele mai vechi din Grecia. Unele plante de viță-de-vie ar putea avea până la 300 de ani. Plantele de viță-de-vie au rădăcini proprii. Acestea nu sunt altoite pe portaltoaie americane, iar filoxera, insecta dăunătoare care continuă să distrugă plantațiile viticole din întreaga lume, nu a ajuns niciodată aici. Din fericire, solul vulcanic al insulei, cu un deficit de argilă și un conținut foarte ridicat de nisip (93-97 %), nu este prielnic acestei insecte.

Prin urmare, o serie de factori creează un microclimat unic în lume. Acesta contribuie la coacerea completă a strugurilor și le conferă acestora caracteristici speciale, precum aciditatea ridicată revigorantă și tăria alcoolică ridicată.

8.5. Calitatea, legătura istorică, culturală și socială și mediul geografic - vin alb

Detalii despre produs

Plantațiile viticole de pe insulele Santorini și Thirasia sunt adevărate belvederi la Marea Egee. Vara, vântul din nord, celebrul Meltemi, previne temperaturile ridicate, creând astfel un microclimat deosebit, care contribuie la coacerea strugurilor și îmbunătățește compoziția acestora în etapa de maturare „tehnologică”, și anume luând în considerare aciditatea, culoarea, aromele, zaharurile etc. Se obțin astfel vinuri de o calitate excepțională. Vinurile cu DOP „Santorini” sunt produse din soiurile locale de struguri Assyrtiko, Athiri și Aidani.

În special, vinul alb sec cu DOP „Santorini” este obținut în proporție de cel puțin 85 % din struguri din soiul Assyrtiko. Procentul rămas este alcătuit din struguri din soiurile Aidani și Athiri.

Combinația dintre climă, compoziția solurilor de pe insule, soiurile de struguri cultivate, atenția acordată viței-de-vie și tehnicile de vinificație utilizate contribuie la obținerea caracteristicilor calitative ale vinurilor cu DOP „Santorini”. Această combinație le permite să se învechească și să își îmbunătățească caracteristicile în timp. Vinul alb sec învechit este de culoare galben-auriu intens, cu nuanțe portocalii. Aromele sale amintesc în principal de mierea din flori, de fructe semințoase precum gutuia și de diferite dulcețuri din fructe. De asemenea, sunt prezente note de fructe cu coajă lemnoasă, cum ar fi migdalele și alunele prăjite. Se constată frecvent note condimentate, cum ar fi de chimen și de coriandru, de plante precum mușcata, cimbrișorul, salvia, mușețelul și o notă finală de smochine uscate; aceste arome sunt, de asemenea, prezente la degustare, alături de aromele de miere și de fructe uscate. Vinurile învechite au, de asemenea, o textură cremoasă. Ca urmare a celor de mai sus, aceste vinuri sunt generoase și complexe, corpolente și au un gust rezidual și mai prelungit.

8.6. Calitatea, legătura istorică, culturală și socială și mediul geografic - vin alb

Interacțiunea cauzală

După cum se detaliază în secțiunile de mai sus, unicitatea vinurilor cu DOP „Santorini” se datorează caracteristicilor specifice ale insulei și practicilor specifice de cultivare. Printre acestea se numără:

Conducerea de tip „coș”. Metoda caracteristică de cultivare a viței-de-vie utilizată în Santorini este o practică locală care a supraviețuit din antichitate până în prezent. Pentru a forma „coșurile”, viticultorii experimentați din Santorini împletesc coardele de rod sub formă de coroane mari, ca niște coșuri naturale, așezate pe solul vulcanic al insulei. Strugurii se coc fiind protejați în adăpostul creat de coșuri, unde nu sunt supuși niciunui risc. Între timp, vița-de-vie poate rezista la condițiile pedoclimatice deosebit de dificile din Santorini. Acestea sunt următoarele:

—	vânturi foarte puternice, în special primăvara, sezonul în care apar lăstarii noi;

—	loviturile puternice ale nisipului din solul vulcanic, purtat de vânt;

—	razele arzătoare ale soarelui de pe tot parcursul verii;

—	lipsa apei (cu excepția vaporilor marini pe timp de noapte)

2.	Solul caracteristic, care este nisipos, un amestec de piatră ponce și cenușă, bogat în magneziu, calciu și fier, cu o capacitate semnificativă de absorbție a apei

3.	Clima mediteraneeană, cu ierni blânde și veri răcoroase, pe parcursul cărora briza mării din nord răcește plantațiile viticole, precum și

4.	Diferența semnificativă de temperatură între zi și noapte, asociată vaporilor marini care coboară deasupra plantațiilor viticole, răcorind vița-de-vie și apărând-o de razele puternice ale soarelui, ceea ce contribuie la dezvoltarea calității strugurilor.

Microclimatul caracteristic al insulelor din arealul delimitat interacționează cu relieful, iar din soiurile de struguri din areal se obțin vinuri cu un miros extrem de complex. Predomină notele de citrice, precum chitra, lămâia, grepfrutul și portocala roșie și în special cele care amintesc de florile acestora. De asemenea, notele de fructe cu pulpă albă sunt deosebit de pronunțate, la fel ca notele de fructe verzi, precum perele și merele verzi. Urmează apoi notele de fructe sâmburoase, precum piersicile albe, caisele și moșmonul japonez. Apoi remarcăm notele de fructe tropicale, precum mango, ananas, litchi și pepene. La degustare, prima impresie este cea de aciditate puternică, echilibrată de senzația caldă și dulce dată de nivelul ridicat de alcool. Predomină citricele, precum chitra, lămâia, limeta, grepfrutul și portocala roșie, în special florile acestora, alături de fructe cu pulpă albă, precum perele, în principiu o caracteristică a soiului Assyrtiko, și merele verzi, precum și fructele sâmburoase, precum piersica albă, caisa și fructe precum litchi și moșmonul japonez. În funcție de cantitățile de struguri din soiurile Athiri și Aidani, putem identifica și fructe tropicale, precum mango și ananas. O altă caracteristică a vinului cu DOP „Santorini” este tenta sărată intensă. Aceasta nu are legătură cu soiul de viță-de-vie, ci mai curând cu proximitatea plantațiilor viticole față de mare. O altă caracteristică puternică a aromei este mineralitatea, și anume gustul de piatră umedă.

Ca urmare a celor de mai sus, vinurile din Santorini sunt generoase, corpolente și au un gust rezidual care persistă timp de câteva secunde.

8.7. Calitatea, legătura istorică și culturală și mediul geografic - vin dulce natural din struguri stafidiți și vin licoros din struguri stafidiți

Calitatea

Potrivit unui studiu realizat de către Universitatea de Științe Agronomice din Atena, vinurile din Santorini sunt deosebit de bogate în fenoli bioactivi, datorită metodei unice de conducere a viței-de-vie care utilizează forma tradițională de coș. Această metodă caracteristică de cultivare a viței-de-vie este utilizată în Santorini încă din antichitate și asigură consecvența cu celelalte caracteristici ale cultivării, după cum urmează:

I)	solul caracteristic, care este nisipos, un amestec de piatră ponce și cenușă, bogat în magneziu, calciu și fier, cu o capacitate semnificativă de absorbție a apei;

II)	clima mediteraneeană, cu ierni blânde și veri răcoroase, pe parcursul cărora briza mării din nord răcește plantațiile viticole;

III)	diferența semnificativă de temperatură între zi și noapte, asociată vaporilor marini care coboară deasupra plantațiilor viticole, răcorind vița-de-vie și apărând-o de razele puternice ale soarelui, ceea ce contribuie la dezvoltarea calității strugurilor.

8.8. Calitatea, legătura istorică și culturală și mediul geografic - vin dulce natural din struguri stafidiți și vin licoros din struguri stafidiți

Legătura istorică

Viticultura și producția de vin au reprezentat cu siguranță o componentă majoră a economiei din Akrotiri la momentul distrugerii acestei așezări, fapt confirmat de prezența fizică a cărbunelui din lemn de viță-de-vie și a sâmburilor de struguri, precum și de sistemul special de zdrobire a strugurilor și de colectare a mustului. Presa și cuva de sub aceasta reprezintă echipamente esențiale. Între timp, un coș mare, plin de var, găsit în presă, i-a făcut pe arheologi să creadă că varul ar fi putut servi drept filtru pentru curățarea mustului.

Vinul era depozitat în pithoi (amfore) mari care erau sigilate cu ceară. Într-adevăr, pe gâtul unui astfel de vas au fost recunoscute simboluri gravate, aparținând sistemului de scriere Liniar A care se refereau la vin. În general, multitudinea vaselor de depozitare, împreună cu amforele miceniene găsite în Akrotiri, sugerează nu numai o producție de vin semnificativă, ci și un comerț dezvoltat cu vin. Ciorchinii de struguri au fost utilizați ca motive decorative pictate pe vasele din epoca respectivă. Există dovezi privind vinificarea și comerțul cu vin sub forma unor tipuri de vase cu guri amplasate în apropierea bazelor lor înguste, precum și a multitudinii de amfore miceniene: vase din lut concepute în principal pentru transportul lichidelor. Astfel, până în prezent, Santorini a furnizat cel puțin 50 % dintre toate exemplarele din aceste vase identificate în zona Mării Egee.

8.9. Calitatea, legătura istorică și culturală și mediul geografic - vin dulce natural din struguri stafidiți și vin licoros din struguri stafidiți

Legături culturale, sociale și economice

Încă din cele mai vechi timpuri, vița-de-vie și vinul au fost inseparabil legate de viețile culturale, sociale și economice ale oamenilor din Santorini.

Vinsanto continuă tradiția vinului passos, numele dat vinului din struguri stafidiți din antichitate, pentru care au devenit celebre insulele din Marea Egee.

În prezent, există puține vinuri care au păstrat aceeași formă și aceleași metode de producție ca în Grecia antică. Vinul are gust dulce, iar Hesiod scria în secolul al VII-lea î. Hr.: „ține strugurii la soare timp de zece zile și zece nopți și la umbră alte cinci.” Astfel, el ne transmite rețeta antică pentru vinificație.

Vinsanto ne încântă cu același gust precum vinul băut nefiltrat la banchetele lui Platon și ale lui Socrate.

În secolul al XII-lea, cuceritorii venețieni ai insulei au redenumit acest vin, numindu-l „Vino di Santorini” (vin de Santorini). Această denumire s-a transformat în „Vino Santo” și ulterior în „Vinsanto”. Sub denumirea de „Vinsanto”, acesta a ajuns în porturile din Constantinopol, Rusia, Trieste, Ancona și Veneția. Acest vin dulce celebru, prin care se manifestă unicitatea insulei Santorini, a completat banchetele îmbelșugate ale conducătorilor medievali. Timp de mai multe secole, acesta a fost vinul de comuniune din potirele Bisericii Ortodoxe din întreaga Rusie.

Prima trimitere cunoscută la denumirea de „Vinsanto” datează din 1729. Într-o scrisoare adresată episcopului catolic de pe insulă, niște căpitani de vase au scris că o navă de pirați a jefuit două nave care veneau de la Santorini și că pirații au furat zece butoaie de vin și cinci de Vinsanto.

Santorini a combinat întotdeauna productivitatea ridicată cu calitatea și cu schimburile comerciale. Exporturile de Vinsanto au atins apogeul în timpul dominației venețiene și otomane și, din nou, în secolul al XIX-lea, când Santorini a exportat mai mult vin decât restul Greciei laolaltă. În timpul dominației otomane, lipsa culturilor extensive a prevenit colonizarea insulei de către populațiile musulmane. Populația din Santorini și-a organizat comunitățile în mod democratic și, profitând pe deplin de pacea care a domnit în Marea Egee după cucerirea otomană, a dezvoltat comerțul și transportul maritim, la fel ca în vremurile preistorice. Alexandria, Taganrog și Constantinopol au fost cele mai importante centre pentru exportul unor cantități mari de vin din Santorini. Este cunoscut faptul că, din punct de vedere istoric, Vinsanto a fost exportat către Rusia începând cel puțin din 1786. Într-adevăr, economia din Santorini a intrat în declin atunci când exporturile de Vinsanto către Rusia au încetat din cauza Revoluției din Octombrie.

În prezent, întâlnim crame cu cele mai recente dotări tehnologice, dedicate complet producției de vinuri de calitate.

8.10. Calitatea, legătura istorică și culturală și mediul geografic - vin dulce natural din struguri stafidiți și vin licoros din struguri stafidiți

Mediul geografic și originea geografică

Ca urmare a acestei combinații pedoclimatice unice, strugurii din Santorini se coc repede și își mențin aciditatea.

La fel ca orice altceva de pe insula biciuită de vânt, chiar și vița-de-vie are o formă unică. Plantele sunt foarte distanțate și cresc aproape de sol. Pentru a proteja strugurii de vânturile neobosite care biciuiesc iarna insula, populația din Santorini are o metodă de tăiere a viței-de-vie în formă de coroană, strugurii formându-se în interior.

Rareori se înregistrează daune importante cauzate de insecte și boli. Pentru protecția plantelor, se intervine o singură dată sau de două ori, preventiv, cu sulf, primăvara.

Prin urmare, o serie de factori creează un microclimat unic în lume, contribuind la coacerea completă a strugurilor. În combinație cu efectele expunerii la soare și ale învechirii, acești factori conduc la producerea de vinuri dulci, cu caracteristici concentrate și o senzație minunată, de onctuozitate, la degustare.

8.11. Calitatea, legătura istorică și culturală și mediul geografic - vin dulce natural din struguri stafidiți și vin licoros din struguri stafidiți

Detalii despre produs

În plus, combinația dintre climă, compoziția solurilor de pe insule, soiurile de struguri cultivate, atenția acordată viței-de-vie și tehnicile de vinificație utilizate contribuie la obținerea caracteristicilor calitative ale vinurilor cu DOP „Santorini”.

Vinul alb dulce natural din struguri stafidiți și vinul licoros din struguri stafidiți cu DOP „Santorini” sunt obținute în proporție de cel puțin 51 % din struguri din soiul Assyrtiko. În rest, sunt alcătuite din soiurile de struguri Aidani și Athiri, cu cantități mici de soiuri albe „străine” cultivate în mod tradițional în grupul de insule Santorini și Thirasia. În mod specific, aceste soiuri sunt Gaidouria, Katsano, Moschato alb, Monemvassia, Platani, Potamissi și soiul roșu Roditis.

După recoltare, strugurii destinați producției de Vinsanto sunt lăsați la uscat în lumina soarelui puternic din regiunea Mării Egee, în timp ce proprietățile de drenare ale solului îi protejează de putregai. După 7-12 zile, strugurii și-au pierdut cea mai mare parte a umidității, în timp ce toate caracteristicile lor au fost concentrate. Strugurii sunt apoi zdrobiți și presați cu grijă și începe fermentarea lentă, care este monitorizată zilnic. Având în vedere conținutul ridicat de zahăr, fermentarea se oprește prematur. Rezultatul este un vin dulce natural, fără adaos de alcool puternic. Vinul este apoi maturat în butoaie de stejar timp de cel puțin 24 de luni. Trecerea timpului este blândă cu Vinsanto și de o valoare neprețuită, deoarece conferă arome și gust pe măsură ce vinul se odihnește liniștit în pivnițele întunecate ale insulelor. Timpul intensifică elementele caracteristice ale vinului Vinsanto, conferindu-i o senzație minunată, de onctuozitate, la degustare și transformând învechirea într-o parte integrantă a producției acestuia.

Producția de Vinsanto necesită aproximativ 6 kilograme de struguri pe litru. Această cantitate poate ajunge până la 10 kilograme, în funcție de evaporarea din cursul învechirii îndelungate. Prin urmare, acest produs este extrem de rar, la fel ca toate produsele foarte valoroase.

Soiurile locale de struguri menționate anterior, utilizate pentru obținerea vinului Vinsanto, contribuie în felul lor la calitatea excepțională a produsului. Assyrtiko contribuie la consolidarea acidității, a caracterului nobil și a notelor minerale; Aidani îi conferă corpolența și profunzimea, precum și aroma îmbătătoare, iar Athiri, finețea și delicatețea. Împreună, toate aceste soiuri contribuie la complexitatea vinului Vinsanto.

8.12. Calitatea, legătura istorică și culturală și mediul geografic - vin dulce natural din struguri stafidiți și vin licoros din struguri stafidiți

Interacțiunea cauzală

După cum se detaliază în secțiunile de mai sus, unicitatea vinurilor cu DOP „Santorini” se datorează caracteristicilor specifice ale insulelor și practicilor specifice de cultivare. Mai exact:

—	vânturi foarte puternice, în special primăvara, sezonul în care apar lăstarii noi;

—	loviturile puternice ale nisipului din solul vulcanic, purtat de vânt;

—	razele arzătoare ale soarelui de pe tot parcursul verii;

—	lipsa apei (cu excepția vaporilor marini pe timp de noapte);

2.	Solul caracteristic, care este nisipos, un amestec de piatră ponce și cenușă, bogat în magneziu, calciu și fier, cu o capacitate semnificativă de absorbție a apei;

3.	Clima mediteraneeană, cu ierni blânde și veri răcoroase, pe parcursul cărora briza mării din nord răcește plantațiile viticole, precum și

4.	Diferența semnificativă de temperatură între zi și noapte, asociată vaporilor marini care coboară deasupra plantațiilor viticole, răcoresc vița-de-vie și o apără de razele puternice ale soarelui, ceea ce contribuie la dezvoltarea calității strugurilor.

Interacțiunea tuturor acestor factori, combinată cu efectul lăsării strugurilor la soare, duce la obținerea de vinuri cu o aromă intensă și complexă. Există note de mirodenii, stafide, ciocolată, cafea, ceai, vișine, prune uscate și smochine, dulceață de cireșe și de vișine și fagure. Odată cu învechirea, aromele devin mai intense și mai complexe. La degustare, vinul este generos, cu o aciditate surprinzătoare care echilibrează dulceața. Vin corpolent, catifelat, bogat în note de miere și de lămâie. Vin cu o complexitate unică a aromelor și a gustului, o structură excelentă și gust rezidual prelung.

9. Condiții suplimentare esențiale (ambalare, etichetare, alte cerințe)

Dispoziții suplimentare privind etichetarea vinului

Cadrul juridic:

În legislația națională

Tipul de condiție suplimentară:

Dispoziții suplimentare privind etichetarea

Descrierea condiției:

1. Mențiuni referitoare la anumite metode de producție

În Decizia ministerială nr. 280557/9.6.2005 de stabilire a duratei maturării, învechirii și a momentului introducerii pe piață a vinurilor cu denumire de origine de calitate superioară și a vinurilor locale, precum și a mențiunilor utilizate pe etichetele acestora pentru a preciza metoda de producție sau metodele de preparare (Monitorul Oficial, seria II, nr. 818/15.6.2005), articolul 1 se referă la condițiile de utilizare a următoarelor indicații:

—	„ΝΕΟΣ ΟΙΝΟΣ” sau „ΝΕΑΡΟΣ ΟΙΝΟΣ” (VIN NOU)

—	„ΩΡΙΜΑΝΣΗ ΣΕ ΒΑΡΕΛΙ” sau „ΩΡΙΜΑΣΕ ΣΕ ΒΑΡΕΛΙ” (MATURAT ÎN BUTOI)

—	„ΠΑΛΑΙΩΜΕΝΟΣ ΣΕ ΒΑΡΕΛΙ” sau „ΠΑΛΑΙΩΣΗ ΣΕ ΒΑΡΕΛΙ” (ÎNVECHIT ÎN BUTOI)

2. Indicarea anului de recoltă pe etichetă

În cazul în care pe etichetele vinurilor se utilizează mențiunea „ΝΕΟΣ ΟΙΝΟΣ” sau „ΝΕΑΡΟΣ ΟΙΝΟΣ” („VIN NOU”), menționarea anului de recoltă este obligatorie, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Decizia ministerială nr. 280557/9.6.2005 de stabilire a duratei maturării, învechirii și a momentului introducerii pe piață a vinurilor cu denumire de origine de calitate superioară și a vinurilor locale, precum și a mențiunilor utilizate pe etichetele acestora pentru a preciza metoda de producție sau metodele de preparare (Monitorul Oficial, seria II, nr. 818/15.6.2005).

3. Mențiuni tradiționale

—	Mențiuni tradiționale în conformitate cu Decizia ministerială nr. 235309/7.2.2002 privind aprobarea mențiunilor tradiționale utilizate pentru vinuri care au legătură cu denumirea de origine sau indicația geografică (Monitorul Oficial, seria II, nr. 179/19.2.2002).

În conformitate cu decizia ministerială menționată anterior, mențiunile tradiționale care pot fi utilizate pe etichetele vinurilor cu DOP „Santorini” sunt: ΛΕΥΚΟΣ ΑΠΟ ΛΕΥΚΑ ΣΤΑΦΥΛΙΑ / Blanc de blancs (Alb din struguri albi), ΑΠΟ ΝΗΣΙΩΤΙΚΟ(ΟΥΣ) ΑΜΠΕΛΩΝΑ(ΕΣ) / Vin de vignoble(s) insulaire(s) [Vin din podgorie insulară (podgorii insulare)], ΑΠΟ ΑΜΠΕΛΩΝΑ(ΕΣ) ΣΕ ΠΕΖΟΥΛΕΣ / Vin de vignobles en terrasses (Vin din podgorii situate pe terase), ΟΙΝΟΣ ΛΟΦΩΝ / Vin de collines (Vin de pe dealuri), ΟΙΝΟΣ ΠΛΑΓΙΩΝ / Vin de coteaux (Vin de pe versanți), Λιαστός (Vin din struguri stafidiți), VINSANTO, ΝΥΧΤΕΡΙ/Nykteri.

—	Indicarea mențiunilor tradiționale, menționate la articolul 112 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, care au legătură cu această denumire de origine sau indicație geografică.

În conformitate cu articolul 113 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și astfel cum sunt definite și înregistrate în baza de date e-Ambrosia, mențiunile tradiționale care pot fi utilizate pe eticheta vinurilor cu DOP „Santorini”, cu condiția respectării legislației UE și naționale relevante, sunt următoarele:

Ονομασία Προέλευσης Ανωτέρας Ποιότητας (ΟΠΑΠ) [Denumire de origine de calitate superioară (SQDO)] în loc de DOP, Αγρέπαυλη (Agrepavlis), Αμπέλι (Ampeli), Αμπελώνας (ες) [Ampelonas(es)], Αρχοντικό (Archontiko), Ειδικά επιλεγμένος (Selecționat special), Επιλογή or Επιλεγμένος (Selecție sau selecționat), Κάστρο (Kastro), Κτήμα (Ktima), Μετόχι (Metochi), Μοναστήρι (Monastiri), Πύργος (Pyrgos) și Λιαστός (Vin din struguri stafidiți).

În plus:

Νυχτέρι (Nykteri): denumire tradițională rezervată pentru vinurile albe seci cu DOP „Santorini”, cu o tărie alcoolică naturală minimă în volume de 13,5 %, fermentate în cuve sau în butoaie și apoi lăsate la maturat în butoaie de lemn timp de cel puțin trei luni.

Vinsanto: denumire tradițională rezervată pentru vinurile dulci cu DOP „Santorini” obținute din struguri stafidiți.

Derogări

Cadrul juridic:

În legislația UE

Tipul de condiție suplimentară:

Derogare privind producerea în arealul geografic delimitat

Descrierea condiției:

Articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei

de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cererile de protecție a denumirilor de origine, a indicațiilor geografice și a mențiunilor tradiționale din sectorul vitivinicol, procedura de opoziție, restricțiile de utilizare, modificările caietelor de sarcini ale produselor, anularea protecției și etichetarea și prezentarea

Link către caietul de sarcini al produsului

http://www.minagric.gr/images/stories/docs/agrotis/POP-PGE/TEXNIKOI%20FAKELOI%20OINON%20POP-PGE%20ENGLISH/PDO%2031/prodiagrafi_POPSantorini_201221.pdf

(1) JO L 9, 11.1.2019, p. 2.

31.3.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 143/28

(2022/C 143/10)

Prezenta comunicare este publicată în conformitate cu articolul 17 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei (1).

COMUNICAREA UNEI MODIFICĂRI STANDARD A DOCUMENTULUI UNIC

Άγιο Όρος / Agio Oros

PGI-GR-A0873-AM01

Data comunicării: 31.12.2021

DESCRIEREA ȘI JUSTIFICAREA MODIFICĂRII APROBATE

1. Adăugarea unei formulări care să precizeze că, pentru producția de vin roșu și alb din struguri stafidiți, strugurii trebuie lăsați la uscat timp de 10-15 zile.

Motiv: Acesta este intervalul de timp necesar pentru ca strugurii, care sunt deja supracopți în momentul recoltării (conținut de zahăr mai mare de 270 g/l), să atingă conținutul de zahăr dorit (350-370 g/l), păstrând în același timp și alte caracteristici, cum ar fi integritatea strugurilor sănătoși și zemoși, care să permită presarea acestora cu ușurință și obținerea unei cantități suficiente de suc de struguri.

Se modifică secțiunea „Practici oenologice”.

2. Înlocuirea literei (b) din secțiunea „Practici oenologice specifice”

Litera (b) de la subsecțiunea „Practici oenologice specifice” din secțiunea „Practici oenologice” se înlocuiește cu următorul text:

„(b)	Vița-de-vie este condusă fie în stil «gobelet», fie în cordon simplu sau dublu, utilizând un cordon permanent sau un element de înlocuire.”

Motiv: Vița-de-vie este cultivată pe Muntele Athos din secolul al X-lea d. Hr., inițial viticultorii conducând vița-de-vie în forme tradiționale, precum stilul „gobelet”, dar și în forme mai libere (inclusiv sistemul Pergola sau ca plante târâtoare la nivelul solului etc.). De-a lungul timpului, pe măsură ce cultivarea viței-de-vie a devenit mai mecanizată, au fost adoptate sisteme de conducere mai moderne și mai eficiente, precum „cordon de Royat” cu cordon permanent în arealele mai uscate și neirigate sau „Guyot” cu un element de înlocuire în arealele mai fertile și irigate. Bineînțeles, dată fiind tradiția viticolă străveche, stilul „gobelet” încă este utilizat cu succes (deși este mai puțin productiv) în mai multe zone ale Muntelui Athos, datorită, de asemenea, faptului că, având în vedere vocația spirituală specială locală, valoarea comercială nu este considerentul principal.

Se modifică punctul „Practici oenologice specifice” din secțiunea „Practici oenologice”.

3. Adăugarea unor soiuri noi la amestecul de soiuri pentru vinul alb și pentru vinul din struguri stafidiți

(a)	Pentru vinul alb (sec, demisec, dulce), se adăugă soiurile de struguri albi Malagouzia și Muscat de Alexandria la amestecul de soiuri, indiferent de procent.

(b)	Pentru vinul din struguri stafidiți, se adaugă soiurile de struguri albi Malagouzia și Muscat de Alexandria la amestecul de soiuri, indiferent de procent.

Motiv: După 1990, Malagouzia a devenit un soi de viță-de-vie cultivat intensiv și a fost plantat pentru prima dată pe scară largă în peninsula învecinată Sithonia. A devenit rapid unul dintre cele mai populare soiuri de pe plantațiile viticole grecești și a fost cultivat pe Muntele Athos în ultimii 15 ani. Este un soi viguros și productiv. Deoarece este sensibil la Botrytis și la excesul de umiditate, acesta este cultivat la nivelurile medii și superioare ale plantației viticole, de obicei pe terenuri în pantă, unde drenarea este mai bună. Aceste condiții sunt caracteristice pentru Muntele Athos, unde acest soi este cultivat cu cea mai mare atenție, inclusiv în ceea ce privește fertilizarea, irigarea și defolierea efectuate vara (tăierea mugurilor, desfrunzitul). Acesta este utilizat fie ca soi unic, fie în combinație cu alte soiuri cu caracteristici diferite (de exemplu, Asyrtiko) pentru obținerea de vinuri albe seci, demiseci și dulci. Vinurile se caracterizează printr-o aciditate moderată și arome predominante de limetă și de piersică în cazul în care vița-de-vie este cultivată pe parcele situate în apropierea mării, cu note verzi suplimentare de busuioc și de alte ierburi aromatice în cazul în care plantațiile viticole sunt situate la altitudini mai mari.

Probabil că Muscatul de Alexandria a ajuns pe Muntele Athos după 1922, când refugiații au adus soiul cu ei și l-au plantat în principal în nordul Greciei și în Limnos. În 1934, Eulogios Kourilas, un ieromonah, scria că Mănăstirea Marea Lavră avea „struguri Alexandrina minunați”. Mănăstirea Simonos Petra primea nu doar struguri de pe terenurile sale din Limnos (în anii în care recolta de struguri de pe Muntele Athos nu era suficientă pentru a satisface nevoile călugărilor), ci și material de înmulțire. Soiul a fost înregistrat oficial în cele din urmă în 1960. Fiind cultivat în peninsula Athos de aproximativ 100 de ani, acesta s-a adaptat perfect la clima specifică a zonei.

Soiul se dezvoltă foarte bine în solurile argiloase nisipoase, cu textură medie, ale Muntelui Athos, care au un pH cuprins între 6 și 8. Acest soi este moderat de viguros, productiv și rezistent la secetă și produce struguri mari cu o pieliță de culoare galben-pal. Recoltarea începe între sfârșitul lunii august și 10 septembrie, în funcție de an. În medie, soiul se maturează puțin mai devreme în plantațiile viticole de pe Muntele Athos decât în alte părți din Grecia unde este cultivat.

Din Muscatul de Alexandria se obțin vinuri de culoare galben deschis, cu reflexe aurii și verzi, și cu arome predominante de trandafir, iasomie, fructe sâmburoase și struguri, cu note de mentă. Acestea sunt vinuri cu corpolență și aciditate medii, cu un final bun (peste medie), datorită potențialului aromatic bogat al acestora. Grație corpolenței și acidității medii, vinurile sunt utilizate în amestecuri cu alte soiuri, cum ar fi Asyrtiko, care are o aciditate mai mare. Aceste vinuri au un potențial de învechire de cel mult 4 ani, cu excepția câtorva cazuri, și, prin urmare, sunt destinate consumului ca vinuri tinere.

Secțiunile „Soiuri de struguri de vin autorizate” și „Legătura cu arealul geografic” se modifică prin adăugarea de informații la subsecțiunile „Detalii privind arealul geografic”, „Detalii despre produs” și „Interacțiune cauzală”.

4. Adăugarea de soiuri noi la amestecul de soiuri pentru vin roșu, vin roze, vin licoros roșu și vin din struguri stafidiți

(a)	Pentru vinul roșu (sec, demisec, dulce), se adăugă soiurile de struguri roșii Merlot, Cabernet Franc, Agiorgitiko și Muscat de Hamburg la amestecul de soiuri, indiferent de procent.

(b)	Pentru vinul roze (sec și demisec), se adăugă soiurile de struguri roșii Merlot, Cabernet Franc, Agiorgitiko și Muscat de Hamburg la amestecul de soiuri, indiferent de procent.

(c)	Pentru vinul roșu licoros, se adăugă soiurile de struguri roșii Merlot, Cabernet Franc, Agiorgitiko și Muscat de Hamburg la amestecul de soiuri, indiferent de procent.

(d)	Pentru vinul din struguri stafidiți, se adăugă soiurile de struguri roșii Merlot, Cabernet Franc, Agiorgitiko și Muscat de Hamburg la amestecul de soiuri, indiferent de procent.

Motiv: Merlot și Cabernet Franc, soiuri internaționale polivalente, sunt cultivate pe Muntele Athos de mai mulți ani și, până în prezent, s-au adaptat foarte bine la condițiile pedoclimatice. Strugurii se coc bine, dezvoltând o culoare uniformă și o concentrație bună de zaharuri. Vinurile obținute din struguri Merlot sunt de culoare roșu-intens, corpolente și au o tărie alcoolică ridicată, în timp ce vinurile Cabernet Franc sunt tanice, au un conținut bun de alcool și pot fi învechite pe parcursul unor perioade lungi. Agiorgitiko este un soi grecesc polivalent. Acesta a început să fie cultivat relativ recent în nordul Greciei și pare să își păstreze bine caracteristicile în Halkidiki și, în special, pe Muntele Athos. Este un soi productiv și aromat care produce vinuri cu taninuri catifelate, îmbogățind astfel (împreună cu Muscat de Hamburg) amestecul de soiuri utilizate la obținerea vinurilor roșii cu IGP „Agio Oros”, dominate de soiuri mai robuste și tanice. În sfârșit, Muscat de Hamburg este un soi cultivat pe întreg teritoriul Greciei. În sfârșit, Muscat de Hamburg este un soi cultivat pe întreg teritoriul Greciei. Pe Muntele Athos, acesta este utilizat în principal în vinurile roze seci și demiseci, precum și în vinurile roșii demiseci, dulci și din struguri stafidiți. Acest soi oferă randamente mai mici decât producțiile tipice din areal, ceea ce duce la vinuri speciale cu o tărie alcoolică ridicată, taninuri foarte catifelate și un final plăcut și aromat.

5. Introducerea mențiunii tradiționale „Nama”

Motiv: „Nama” este denumirea vinului roșu dulce (din struguri stafidiți sau licoros), utilizat în mod tradițional la celebrarea Sfintei Liturghii. Acesta este un tip de vin produs în mod special cu aciditate scăzută și conținut scăzut de alcool, obținut în mod tradițional în zona Muntelui Athos de secole.

Se modifică secțiunea „Mențiuni tradiționale”.

DOCUMENT UNIC

1. Denumirea (denumirile)

Άγιο Όρος / Agio Oros

2. Tip de indicație geografică

IGP – Indicație geografică protejată

3. Categorii de produse vitivinicole

Vin

3.	Vin licoros

15.	Vin din struguri stafidiți

4. Descrierea vinului (vinurilor)

1. Vin roșu sec

SCURTĂ DESCRIERE TEXTUALĂ

Aspect: culoare roșu-închis cu reflexe rubinii.

Miros: aromă intensă de fructe de pădure și de mirodenii, dar care prezintă, de asemenea, note de vanilie sau de tutun, în funcție de durata învechirii.

Gust: plin, cu structură excelentă, aciditate bună și taninuri catifelate.

—	Tărie alcoolică totală minimă: 11,0 % vol.

—	Tărie alcoolică naturală minimă: 10,5 % vol.

—	Conținut total de zahăr (g/l): maximum 9,0

—	Aciditate totală maximă: 7,0 grame pe litru, exprimată ca acid tartric.

—	Tăria alcoolică maximă trebuie să respecte valorile prevăzute în legislația UE relevantă.

—

În cazul în care conținutul de zahăr depășește 4 g/l, se aplică condițiile prevăzute în partea B din anexa III la Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei.

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (în % de volum)
Tăria alcoolică dobândită minimă (în % de volum)	11
Aciditatea totală minimă	4,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți pe litru)	20
Cantitatea totală maximă de dioxid de sulf (în miligrame pe litru)	150

2. Vin roșu demisec

SCURTĂ DESCRIERE TEXTUALĂ

Aspect: culoare roșu-închis cu reflexe rubinii.

Miros: aromă plăcută de fructe roșii (cireșe, vișine).

Gust: fructat și moale, cu o textură catifelată și un final plăcut.

—	Tărie alcoolică naturală minimă: 10,5 % vol.

—	Conținut total de zahăr (g/l): minimum 4,5 – maximum 17,5

—	Aciditate totală maximă: 7,0 grame pe litru, exprimată ca acid tartric.

—	Tăria alcoolică maximă trebuie să respecte valorile prevăzute în legislația UE relevantă.

—	În cazul în care conținutul de zahăr depășește 12 g/l, se aplică condițiile prevăzute în partea B din anexa III la Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei.

—

Conținutul maxim admis de dioxid de sulf este de 200 de miligrame pe litru pentru vinurile roșii cu un conținut de zahăr, exprimat ca suma glucozei și a fructozei, mai mare sau egal cu 5 grame pe litru [în conformitate cu derogarea stabilită în partea B din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2019/934 al Comisiei].

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (în % de volum)
Tăria alcoolică dobândită minimă (în % de volum)	11
Aciditatea totală minimă	3,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți pe litru)	20
Cantitatea totală maximă de dioxid de sulf (în miligrame pe litru)	200

3. Vin roșu dulce

SCURTĂ DESCRIERE TEXTUALĂ

Aspect: de culoare roșu-închis cu reflexe purpurii, rubinii, violet sau albăstrui, uneori devenind roșu-cărămiziu odată cu învechirea.

Miros: miros complex și intens aromat, cu note predominante de miere sau de fructe uscate.

Gust: bogat și dulce, cu aciditate echilibrată.

—	Tărie alcoolică totală minimă: 15,0 % vol.

—	Tărie alcoolică naturală minimă: 10,5 % vol.

—	Conținut total de zahăr (g/l): minimum 45

—	Aciditate totală maximă: 7,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric.

—	Tăria alcoolică maximă trebuie să respecte valorile prevăzute în legislația UE relevantă.

—

Conținutul maxim admis de dioxid de sulf este de 300 de miligrame pe litru pentru vinurile dulci cu o tărie alcoolică totală în volume de minimum 15 % vol. și cu un conținut de zahăr de 45 g/l [în conformitate cu derogarea stabilită în partea B din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2019/934 al Comisiei].

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (în % de volum)
Tăria alcoolică dobândită minimă (în % de volum)	11
Aciditatea totală minimă	3,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți pe litru)	20
Cantitatea totală maximă de dioxid de sulf (în miligrame pe litru)	300

4. Vin roze sec

SCURTĂ DESCRIERE TEXTUALĂ

Aspect: culoare roz pal, uneori cu reflexe portocalii.

Miros: arome de fructe roșii și trandafiri, însă și cu note verzi (ardei), în funcție de soiul utilizat.

Gust: mirosul se traduce în gust, care are un final lung, este plăcut și fructat și are o aciditate răcoritoare.

—	Tărie alcoolică totală minimă: 11,0 % vol.

—	Tărie alcoolică naturală minimă: 10,0 % vol.

—	Conținut total de zahăr (g/l): maximum 9,0

—	Aciditate totală maximă: 7,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric.

—	Tăria alcoolică maximă trebuie să respecte valorile prevăzute în legislația UE relevantă.

—

În cazul în care conținutul de zahăr depășește 4 g/l, se aplică condițiile prevăzute în partea B din anexa III la Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei.

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (în % de volum)
Tăria alcoolică dobândită minimă (în % de volum)	11
Aciditatea totală minimă	3,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți pe litru)	18
Cantitatea totală maximă de dioxid de sulf (în miligrame pe litru)	200

5. Vin roze demisec

SCURTĂ DESCRIERE TEXTUALĂ

Aspect: de culoare roz-închis sau portocaliu, în funcție de extracție.

Miros: arome caracteristice de fructe roșii dulci (căpșuni, zmeură și cireșe dulci).

Gust: corpolență medie caracterizată prin onctuozitate; echilibrat în ansamblu datorită acidității scăzute echilibrate prin dulceață.

—	Tărie alcoolică naturală minimă: 10,0 % vol.

—	Conținut total de zahăr (g/l): minimum 4,5 – maximum 17,5

—	Aciditate totală maximă: 7,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric.

—	Tăria alcoolică maximă trebuie să respecte valorile prevăzute în legislația UE relevantă.

—	În cazul în care conținutul de zahăr depășește 12 g/l, se aplică condițiile prevăzute în partea B din anexa III la Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei.

—

Conținutul maxim admis de dioxid de sulf este de 250 de miligrame pe litru pentru vinurile roze cu un conținut de zahăr, exprimat ca suma glucozei și a fructozei, mai mare sau egal cu 5 grame pe litru [în conformitate cu derogarea stabilită în partea B din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2019/934 al Comisiei].

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (în % de volum)
Tăria alcoolică dobândită minimă (în % de volum)	11
Aciditatea totală minimă	3,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți pe litru)	18
Cantitatea totală maximă de dioxid de sulf (în miligrame pe litru)	250

6. Vin alb sec

SCURTĂ DESCRIERE TEXTUALĂ

Aspect: cristalin, de culoare galben deschis cu reflexe verzi.

Miros: arome în principal de citrice și de fructe cu pulpă albă (piersici, mere).

Gust: de regulă, proaspăt și echilibrat, cu un final lung.

—	Tărie alcoolică totală minimă: 11,0 % vol.

—	Tărie alcoolică naturală minimă: 10,0 % vol.

—	Conținut total de zahăr (g/l): maximum 9,0

—	Aciditate totală maximă: 7,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric.

—	Tăria alcoolică maximă trebuie să respecte valorile prevăzute în legislația UE relevantă.

—

În cazul în care conținutul de zahăr depășește 4 g/l, se aplică condițiile prevăzute în partea B din anexa III la Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei.

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (în % de volum)
Tăria alcoolică dobândită minimă (în % de volum)	11
Aciditatea totală minimă	3,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți pe litru)	18
Cantitatea totală maximă de dioxid de sulf (în miligrame pe litru)	200

7. Vin alb demisec

SCURTĂ DESCRIERE TEXTUALĂ

Aspect: de culoare galben-auriu strălucitor.

Miros: vioi și fructat, cu arome predominant florale.

Gust: corpolent, cu aciditate pronunțată și structură bună.

—	Tărie alcoolică naturală minimă: 10,0 % vol.

—	Conținut total de zahăr (g/l): minimum 4,5 – maximum 17,5

—	Aciditate totală maximă: 7,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric.

—	Tăria alcoolică maximă trebuie să respecte valorile prevăzute în legislația UE relevantă.

—	În cazul în care conținutul de zahăr depășește 12 g/l, se aplică condițiile prevăzute în partea B din anexa III la Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei.

—

Conținutul maxim admis de dioxid de sulf este de 250 de miligrame pe litru pentru vinurile albe cu un conținut de zahăr, exprimat ca suma glucozei și a fructozei, mai mare sau egal cu 5 grame pe litru [în conformitate cu derogarea stabilită în partea B din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2019/934 al Comisiei].

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (în % de volum)
Tăria alcoolică dobândită minimă (în % de volum)	11
Aciditatea totală minimă	3,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți pe litru)	18
Cantitatea totală maximă de dioxid de sulf (în miligrame pe litru)	250

8. Vin alb dulce

SCURTĂ DESCRIERE TEXTUALĂ

Aspect: de culoare galbenă cu reflexe verzui, care poate deveni galben-închis odată cu învechirea.

Miros: miros complex și intens cu note fructate, florale sau dulci și picante, în funcție de soiurile utilizate.

Gust: gust echilibrat și dulce, plin și cu un final aromatic lung.

—	Tărie alcoolică totală minimă: 15,0 % vol.

—	Tărie alcoolică naturală minimă: 10,0 % vol.

—	Conținut total de zahăr (g/l): minimum 45

—	Aciditate totală maximă: 7,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric.

—	Tăria alcoolică maximă trebuie să respecte valorile prevăzute în legislația UE relevantă.

—

Conținutul maxim admis de dioxid de sulf este de 300 de miligrame pe litru, iar tăria alcoolică totală în volume depășește 15 % [în conformitate cu derogarea stabilită în partea B din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2019/934 al Comisiei].

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (în % de volum)
Tăria alcoolică dobândită minimă (în % de volum)	11
Aciditatea totală minimă	3,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți pe litru)	18
Cantitatea totală maximă de dioxid de sulf (în miligrame pe litru)	300

9. Vin roșu licoros

SCURTĂ DESCRIERE TEXTUALĂ

Aspect: culoare violet-închis cu reflexe rubinii.

Miros: miros intens de nuci, fructe roșii uscate, miere, ceară și ciocolată neagră.

Gust: vioi, exuberant și plin, echilibrat și dulce.

—	Tărie alcoolică dobândită maximă: 22,0 % vol.

—	Tărie alcoolică totală minimă: 17,5 % vol.

—	Conținut minim de zahăr: minimum 221 g/l în must

—	Aciditate totală maximă: 7,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric.

—	Tăria alcoolică maximă trebuie să respecte valorile prevăzute în legislația UE relevantă.

—

Conținutul maxim admis de dioxid de sulf al vinurilor licoroase este de 200 de miligrame pe litru, iar conținutul de zahăr este mai mare sau egal cu 5 grame pe litru [în conformitate cu derogarea stabilită în partea B din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2019/934 al Comisiei].

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (în % de volum)
Tăria alcoolică dobândită minimă (în % de volum)	15
Aciditatea totală minimă	3,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți pe litru)	20
Cantitatea totală maximă de dioxid de sulf (în miligrame pe litru)	200

10. Vin alb din struguri stafidiți

SCURTĂ DESCRIERE TEXTUALĂ

Aspect: culoare galben-închis, cu reflexe de culoarea cafelei, în funcție de perioada de învechire.

Miros: miros complex, în care mirodeniile dulci, precum scorțișoara și trandafirul, se combină cu fructe uscate, precum caisele și stafidele.

Gust: catifelat și dulce, cu o aciditate revigorantă și o structură foarte bună.

—	Tărie alcoolică naturală minimă: 16,0 % vol.

—	Conținut total minim de zahăr (g/l): 45

—	Aciditate totală maximă: 7,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric.

—	Tăria alcoolică maximă trebuie să respecte valorile prevăzute în legislația UE relevantă.

—

Conținutul maxim admis de dioxid de sulf al vinurilor dulci obținute din struguri stafidiți este de 400 de miligrame pe litru, iar conținutul de zahăr rezidual, exprimat ca zaharuri, este mai mare sau egal cu 45 g/l [în conformitate cu derogarea stabilită în partea B din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2019/934 al Comisiei].

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (în % de volum)
Tăria alcoolică dobândită minimă (în % de volum)	9
Aciditatea totală minimă	3,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți pe litru)	30
Cantitatea totală maximă de dioxid de sulf (în miligrame pe litru)	400

11. Vin roșu din struguri stafidiți

SCURTĂ DESCRIERE TEXTUALĂ

Aspect: culoare caramel-închis cu reflexe de roșu-coral.

Miros: miros complex de fructe uscate – smochine, caise, stafide – și de mirodenii dulci.

Gust: complex, plin, dulce și echilibrat, cu arome de fructe uscate, precum caise și smochine.

—	Tărie alcoolică naturală minimă: 16,0 % vol.

—	Conținut minim de zahăr: 140 g/l

—	Aciditate totală maximă: 7,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric.

—	Tăria alcoolică maximă trebuie să respecte valorile prevăzute în legislația UE relevantă.

—

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (în % de volum)
Tăria alcoolică dobândită minimă (în % de volum)	9
Aciditatea totală minimă	3,5 grame pe litru, exprimată ca acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți pe litru)	30
Cantitatea totală maximă de dioxid de sulf (în miligrame pe litru)	400

5. Practici oenologice

5.1. Practici oenologice specifice

1. Sistem de conducere a viței-de-vie

Tehnică de cultivare

Vița-de-vie este condusă fie în stil „gobelet”, fie în cordon simplu sau dublu, utilizând un cordon permanent sau un element de înlocuire.

2. Producția de vinuri albe și vinuri albe din struguri stafidiți

Restricții în materie de vinificație

(a) Vinuri albe

Vinul alb cu IGP „Agio Oros” se obține cu ajutorul unor tehnici moderne de vinificație. În timpul fermentației alcoolice, temperatura nu trebuie să depășească 20 °C.

(b) Vinuri albe din struguri stafidiți

Strugurii sunt recoltați atunci când sunt supracopți (conținut de zahăr > 270 g/l) și apoi lăsați să se usuce la soare timp de 10-15 zile, până când se atinge conținutul de zahăr dorit, de 350-370 g/l. Strugurii sunt apoi presați pentru colectarea mustului, după care are loc fermentația alcoolică la temperaturi controlate, de 16-18 °C.

3. Producția de vinuri roșii, vinuri roșii din struguri stafidiți, vinuri roșii licoroase și vinuri roze

Restricții în materie de vinificație

(a) Vinuri roșii

Vinul roșu cu IGP „Agio Oros” se obține cu ajutorul unor practici tradiționale de vinificație pentru vinul roșu.

(b) Vinuri roșii din struguri stafidiți

Strugurii sunt recoltați atunci când sunt supracopți (conținut de zahăr > 270 g/l) și apoi sunt lăsați să se usuce la soare timp de 10-15 zile, până când se atinge conținutul de zahăr dorit, de 350-370 g/l. Strugurii sunt apoi presați și introduși într-o cuvă de fermentație în care are loc fermentația alcoolică la temperaturi controlate, de 20-22 °C.

După ce au fost desciorchinați și presați ușor, strugurii sunt introduși într-o cuvă de fermentație, în care începe fermentația alcoolică. Fermentația alcoolică are loc la temperaturi controlate, de 20-22 °C, iar vinul se separă de tescovină după ce a dobândit caracteristicile organoleptice dorite. Se adaugă alcool neutru de origine vinicolă cu o tărie alcoolică de cel puțin 96 % vol. pentru a opri fermentația alcoolică, iar drojdiile sunt eliminate prin filtrare.

(d) Vinuri roze

Vinul roze cu IGP „Agio Oros” se obține cu ajutorul unor tehnici moderne de vinificație. În timpul fermentației alcoolice, temperatura nu trebuie să depășească 20 °C.

4. Practici oenologice specifice pentru producerea vinurilor

Practică oenologică specifică

(a)	În producția de vinuri demiseci, demidulci și dulci, se permite îndulcirea în conformitate cu dispozițiile relevante [partea D din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2019/934 al Comisiei].

(b)

Vinul licoros se obține din must de struguri care a fost supus fermentației parțiale, cu o tărie alcoolică naturală în volume de cel puțin 12 %, din vin sau dintr-un amestec al celor două, la care s-a adăugat alcool neutru de origine vinicolă ca atare sau într-un amestec, inclusiv alcool obținut prin distilarea strugurilor stafidiți, cu o tărie alcoolică dobândită în volume de cel puțin 96 %, ori distilat de vin sau de struguri stafidiți, cu o tărie alcoolică dobândită în volume cuprinsă între 52 % și 86 %.

(c)

Vinul din struguri stafidiți se obține din must de struguri lăsați la soare sau la umbră, pentru o deshidratare parțială, timp de 10-15 zile. Acest must se vinifică fără a se adăuga – înainte de fermentația alcoolică, în timpul acesteia sau după aceasta – must sau must de struguri concentrat rectificat ori alcool de origine agricolă sau distilat și fără a se concentra în niciun fel mustul obținut din struguri stafidiți. Conținutul de zahăr și de alcool al produsului final provine exclusiv din strugurii vinificați.

5.2. Randamente maxime

1. Randament (randamente) maxim (maxime) în hectolitri de produs finit la hectar

96 hl la hectar

2. Randament maxim în kilograme de struguri la hectar

12 000 de kilograme de struguri la hectar

6. Arealul geografic delimitat

Arealul delimitat de producție a vinurilor cu IGP „Agio Oros”, situat la o altitudine cuprinsă între 10 și 400 de metri, cuprinde zona administrativă a Muntelui Athos și localitatea învecinată Ouranoupoli din comuna Stageira-Akanthos, prefectura Halkidiki.

7. Soiurile de struguri de vin principale

Cabernet Franc N

Cabernet Sauvignon N

Chardonnay B

Grenache Rouge N

Merlot N

Sauvignon Blanc B

Syrah N

Agiorgitiko N

Athiri Β

Asyrtiko B

Limnio Ν

Malagouzia B

Muscat de Alexandria B

Muscat de Hamburg N

Xinomavro N – Xinogaltso, Popolka, Mavro Naoussa

Roditis Rs – Alepou

8. Descrierea legăturii (legăturilor)

8.1. Legătura istorică, culturală și socială

1. Legătura istorică

Plantațiile viticole au fost bine dezvoltate în zona Muntelui Athos, după cum reiese din diversele mărturii scrise ale călugărilor. Există numeroase referiri la cultivarea viței-de-vie într-o carte scrisă de Eulogios Kourilas Lauriotis, un ieromonah. Din dovezile istorice se poate observa amploarea cultivării viței-de-vie de către mănăstirile de pe Muntele Athos, care dețin toate crame proprii, până și în prezent. Trebuie subliniat că fiecare mănăstire producea între 80 și 100 de tone de vin pe an. În afară de cele 20 de mănăstiri, pe Muntele Athos se găsesc și dependințe – cunoscute sub denumirea de schituri sau așezări ale pustnicilor, precum și chilii – cu culturi proprii de viță-de-vie și cu consum propriu de vin. Soiurile cultivate în mod tradițional aici sunt Limnio, Fokianos, Mavroudi, Roditis și Muscat de Alexandria, iar soiurile străine, precum Merlot, Cabernet Sauvignon și Syrah sunt cultivate încă din anii 1990. În plus, în ultimii 15 ani s-au efectuat mai multe plantări noi cu soiurile Malagouzia, Agiorgitiko, Muscat de Hamburg și Cabernet Franc. Acestea par să se fi aclimatizat foarte bine și au început să producă vinurile excelente caracteristice arealului.

Fondarea mănăstirilor de pe Muntele Athos a dus la o cultivare organizată a viței-de-vie și la producerea de vin pe scară largă. O „convenție” comercială care datează din 972 d. Hr. a stabilit inițial normele privind comercializarea vinului în limitele Muntelui Athos, însă vinurile mănăstirești au început rapid să fie comercializate și dincolo de aceste frontiere. În următorul mileniu, în multe părți ale Greciei, mănăstirile au perpetuat cultivarea viței-de-vie și, în acest context, au exploatat crame bine administrate.

2. Legătura istorică pentru vinurile licoroase și vinurile din struguri stafidiți

Vinurile licoroase și vinurile din struguri stafidiți au fost obținute în mod tradițional în acest areal încă de acum 1 000 de ani, când călugării produceau, pe lângă vinurile seci, și o cantitate de vin dulce. Acesta era un vin unic, utilizat pentru a însoți felurile de mâncare care marchează marile sărbători și festivaluri creștine.

Temperaturile ridicate și numărul mare de ore de expunere la soare din acest areal favorizează acumularea de zaharuri în struguri, ceea ce le conferă tăria alcoolică adecvată și componentele aromatice necesare pentru producerea vinurilor de calitate (licoroase și din struguri stafidiți).

În timp, aceste vinuri au devenit renumite chiar și în afara arealului de producție și au devenit celebre pe întreg teritoriul Greciei pentru calitatea lor și caracteristicile lor organoleptice unice.

În urmă cu aproximativ 20 de ani, cramele locale au început să producă și să distribuie în mod sistematic aceste vinuri, cu ajutorul unor tehnici tradiționale, combinate cu tehnologia modernă.

În această perioadă, renumele acestor vinuri a continuat să se răspândească, iar denumirile lor au devenit inseparabil legate de arealul de producție, deoarece își datorează caracteristicile specifice soiurilor utilizate, în combinație cu condițiile pedoclimatice și cu metoda de producție.

3. Legături culturale, sociale și economice

Încă din cele mai vechi timpuri, vița-de-vie și vinul au fost inseparabil legate de viețile culturale, sociale și economice ale oamenilor din zonă. Această legătură există încă și astăzi, după cum se poate vedea la evenimentele și conferințele organizate pentru promovarea vinului, dar și din tradițiile culturale locale. Vinurile din struguri stafidiți și vinurile licoroase joacă un rol unic în anumite evenimente sociale, culturale și religioase.

8.2. Mediul geografic

1. Mediul geografic și originea geografică

Arealul viticol din care se poate produce vinul cu IGP „Agio Oros” este situat în interiorul limitelor administrative ale peninsulei Athos. Plantațiile viticole sunt situate în cea mai mare parte în apropierea mării sau pe pante până la o altitudine de 400 de metri. Solurile au niveluri bune ale pH-ului și o textură medie, de obicei între argilă nisipoasă și nisip argilos și, în unele locuri, lut nisipos fără salinitate excesivă, cu un conținut ridicat de fier, cupru și magneziu și un conținut suficient de fosfor și mangan.

Din punct de vedere geologic, peninsula Athos este o continuare a formațiunii geologice Rodopi, în care predomină roci cristalizate metamorfice (gnaisuri, roci verzi, calcar, calcar cristalin și marmură) și roci magmatice (granit, granodiorite și ofiolite).

În ceea ce privește morfologia, aceasta se distinge prin pante abrupte de-a lungul coastei, cute accidentate și prezența Muntelui Athos, care se ridică brusc ca o piramidă, până la o altitudine de 2 033 de metri. Clima peninsulei Athos este modelată de acest relief accidentat, împreună cu coasta abruptă și cu curenții marini de la vârful sudic al acesteia.

Conform datelor meteorologice furnizate de stațiile meteorologice din Arnaia, Neos Marmaras și Stratoni, clima din zona Muntelui Athos variază de la mediteraneeană de coastă în zonele joase până la mediteraneeană continentală la o altitudine mai mare și continentală umedă în munți. Această climă mediteraneeană de tranziție se caracterizează prin ierni blânde și veri răcoroase. Atât zonele de joasă altitudine, cât și cele de munte se bucură de un microclimat în care înghețurile dăunătoare și temperaturile excesiv de ridicate sunt rare.

Lunile cele mai călduroase sunt iulie și august, cu temperaturi maxime medii pe timp de zi de aproximativ 31 °C. Lunile cele mai reci sunt ianuarie și februarie, când temperaturile medii pe timp de zi sunt de aproximativ 8 °C, dar acest lucru nu cauzează probleme, deoarece temperaturile minime medii rămân peste 0 °C.

Precipitațiile medii anuale variază de la 470 mm (în câmpii) la 850 mm (în munți), perioada cea mai ploioasă fiind din octombrie până în aprilie.

Vânturile suflă în principal dinspre nord–nord-est, cu excepția verii, când predomină vânturile dinspre sud. O caracteristică excepțională a climei din Halkidiki este că, deși se află în nordul Greciei, se află pe aceleași curbe izoterme pentru temperaturi minime și maxime ca regiunile situate mai la sud, cum ar fi Messinia, Etoloakarnania și Attica, datorită liniei lungi de țărm a Mării Egee (630 de kilometri).

2. Mediul geografic și originea geografică – vin licoros și vin din struguri stafidiți

Solurile nisipoase în pantă, uscate și ușoare, combinate cu clima mediteraneeană locală, cu ierni răcoroase, curenți de aer rece și soare din abundență în timpul verii, creează condițiile ideale pentru cultivarea strugurilor de o calitate superioară, care se coc mai devreme, cu un conținut mai ridicat de zahăr și o culoare mai bună, maturare fenolică satisfăcătoare și un conținut ridicat de alcool, caracteristici oenologice esențiale pentru producerea vinului licoros sau a vinului din struguri stafidiți.

Temperaturile ridicate de la sfârșitul verii, care favorizează stafidirea strugurilor, se combină cu soarele din abundență pentru a crea condiții ideale pentru producerea de vinuri licoroase și din struguri stafidiți de o calitate excelentă și cu o valoare comercială ridicată.

8.3. Detalii privind produsul

1. Detalii privind produsul

Caracteristicile de calitate ale vinurilor cu IGP „Agio Oros” sunt rezultatul condițiilor climatice și al diferitelor tipuri de sol din areal, combinate cu soiurile de viță-de-vie cultivate, metodele utilizate pentru îngrijirea viței-de-vie și tehnicile de vinificație.

2. Detalii despre produs pentru categoria „vin”

Vinurile albe cu IGP „Agio Oros” sunt de culoare galben deschis, cu reflexe verzui, sau galben-auriu intens dacă vinul a fost învechit în butoaie de stejar. Aromele acestora variază în funcție de tip, soi și învechire, dar sunt caracterizate de note de fructe exotice și de vară, iasomie, citrice și vanilie. Vinurile sunt corpolente, cu o aciditate răcoritoare și au un gust complex, bogat și un final lung, în funcție de modul în care se obțin.

Vinurile roșii cu IGP „Agio Oros” sunt de culoare roșu-intens, cu reflexe albăstrui și arome de fructe roșii, mirodenii, fructe uscate și vanilie. Acestea au o corpolență structurată cu un gust echilibrat și taninuri catifelate datorită condițiilor climatice ideale din zonă, care asigură o bună maturare fiziologică și fenolică.

Vinurile roze cu IGP „Agio Oros” sunt de culoare trandafirie sau rubinie până la roșu-deschis, cu reflexe albăstrui sau portocalii și arome de fructe roșii. Acestea se caracterizează prin prospețime, gust echilibrat și aciditate.

3. Detalii despre produs pentru vinurile licoroase și vinurile din struguri stafidiți

În cazul vinurilor roșii și albe din struguri stafidiți cu IGP „Agio Oros”, strugurii sunt recoltați de pe vița-de-vie într-un stadiu avansat de coacere și apoi lăsați să se usuce la soare timp de 10-15 zile pentru a atinge o concentrație mai mare de zahăr. Fermentația alcoolică este lentă și se oprește de la sine, lăsând o cantitate suficientă de zahăr rezidual pentru a conferi vinului un gust dulce caracteristic. Vinul este maturat în butoaie de stejar timp de 1-2 ani, ceea ce îi conferă o corpolență bogată, catifelată și un gust complex. Aromele principale sunt de mirodenii, fructe uscate și nuci, smochine, stafide și caise.

Procesul diferă puțin în cazul vinurilor licoroase cu IGP „Agio Oros”. În anii în care condițiile meteorologice sunt propice, strugurii sunt lăsați pe vița-de-vie până când devin supracopți, pentru a crește conținutul de zahăr al acestora, iar fermentația alcoolică este întreruptă prin adăugarea de alcool pentru a atinge tăria alcoolică dorită. Acestea sunt, de obicei, vinuri roșii cu tărie alcoolică de la scăzută până la moderată, dense, onctuoase și cu un miros bogat, cu arome în principal de stafide, ciocolată neagră și fructe uscate.

8.4. Interacțiunea cauzală

1. Interacțiunea cauzală

Caracterul unic al vinurilor cu IGP „Agio Oros” se datorează caracteristicilor distincte ale arealului (solul, clima și efectul vânturilor în timpul verii), precum și soiurilor cultivate și tehnicilor de cultivare întrebuințate.

2. Interacțiunea cauzală pentru categoria „vin”

Toate soiurile s-au adaptat perfect la zona Muntelui Athos, producând vinuri cu un buchet bogat de arome caracteristice arealului și cu un gust plin și echilibrat. Clima caldă și uscată predominantă în areal, combinată cu tipul de sol, permit maturarea strugurilor între jumătatea lunii august și jumătatea lunii septembrie, în funcție de soi.

În afară de soiurile tradiționale de struguri albi cultivate în zonă (Roditis, Asyrtiko, Athiri) și de soiurile străine testate cu succes (Chardonnay și Sauvignon Blanc), soiul Malagouzia introdus recent este, de asemenea, bine aclimatizat în areal. Fiind sensibil la excesul de umiditate, acesta este cultivat la nivelurile medii și superioare ale plantației viticole. Din strugurii care se coc la sfârșitul lunii august se produc vinuri cu o tărie alcoolică mai mare, o aciditate bună și arome de fructe tropicale, citrice (în principal limetă) și busuioc.

Soiurile de struguri roșii sunt cultivate în cele mai abrupte părți ale plantației viticole pentru o drenare mai bună. În consecință, vița-de-vie păstrează mai puțină apă, permițând o mai bună maturare alcoolică și fenolică a strugurilor. Din strugurii cultivați pe soluri nisipoase se produc vinuri cu arome delicate, în timp ce solurile în principal argiloase conferă vinurilor un caracter fenolic distinct.

Soiul de struguri roșii care este utilizat în mod tradițional pentru producția de vinuri „Agio Oros” este Limnio, care este considerat, de asemenea, cel mai vechi soi grecesc de struguri consemnat. Cu toate acestea, în afară de Limnio, și Xinomavro, Cabernet Sauvignon, Grenache Rouge și Syrah sunt cultivate la scară largă, oferind vinuri roșii tanice, de calitate ridicată, cu un conținut ridicat de alcool și un final lung. În ultimii ani au fost testate și alte soiuri, precum Merlot, Cabernet Franc, Agiorgitiko și Muscat de Hamburg. Din acestea se obțin vinuri cu o structură bună și cu arome intense de fructe roșii, specifice soiurilor. Strugurii încep să se coacă în a doua jumătate a lunii august în cazul soiurilor Merlot, Cabernet Sauvignon, Grenache Rouge și Cabernet Franc, în timp ce strugurii din soiurile Syrah, Limnio, Agiorgitiko, Xinomavro și Muscat de Hamburg se coc în primele zece zile ale lunii septembrie.

Din soiul Merlot se obțin vinuri cu o tărie alcoolică ridicată, cu taninuri catifelate și arome de cireșe și zmeură, în timp ce Cabernet Franc, care se coace mai târziu, conferă vinurilor o structură robustă, o culoare intensă și capacitatea de a putea fi învechite pe termen lung. Din soiul Cabernet Franc se obțin vinuri cu note picante și arome caracteristice (în special de fructe roșii mici, pe lângă ardei), cu o bună profunzime și concentrație și cu un conținut total de antociani deosebit de ridicat.

Din soiul Agiorgitiko se obțin vinuri cu o tărie alcoolică ridicată, cu arome catifelate de cireșe, ciocolată și mirodenii și cu capacitatea de a putea fi învechite pe termen mediu și lung.

Din soiul Muscat de Hamburg se obțin vinuri cu arome intense tipice soiului, care amintesc de trandafir. Acesta este cultivat în solurile cele mai fertile și adânci, în care strugurii își dezvoltă cel mai bine caracteristicile organoleptice, precum și culoarea, dimensiunea și mirosul.

3. Interacțiunea cauzală pentru vinurile licoroase și vinurile din struguri stafidiți

Vinurile licoroase și vinurile din struguri stafidiți produse pe Muntele Athos sunt unice datorită solului și, în special, condițiilor climatice din arealul în care sunt produse, care se combină pentru a crea un mediu ideal. Producția acestor vinuri reprezintă în prezent 10-15 % din producția totală de vin din areal.

Pentru producerea acestor vinuri pot fi utilizate mai multe soiuri, în funcție de caracteristicile organoleptice pe care vinificatorii doresc să le evidențieze în produsul lor. Printre soiurile utilizate cel mai frecvent se numără cele foarte aromate, precum Malagouzia și Muscat de Hamburg, în timp ce, în mod tradițional, s-ar utiliza de obicei soiuri de struguri roșii precum Merlot, Limnio, Xinomavro și Grenache Rouge, având drept rezultat obținerea de vinuri licoroase sau din struguri stafidiți de culoare caramel până la roșie, cu un final amplu și cu un miros complex de fructe uscate și mirodenii dulci.

Aceste vinuri sunt înscrise la concursurile naționale și internaționale de vinuri.

9. Condiții suplimentare esențiale (ambalare, etichetare, alte cerințe)

Derogări

Cadrul juridic:

În legislația națională

Tipul de condiție suplimentară:

Derogări privind producția în arealul geografic delimitat

Descrierea condiției:

Articolul 4 litera (c) din Decizia ministerială comună nr. 392169/20.10.1999 de stabilire a normelor generale referitoare la utilizarea mențiunii „Τοπικός Οίνος” (vin local) în descrierea vinului de masă (Monitorul Oficial, seria II, nr. 1985/8.11.99), astfel cum a fost modificată prin Decizia ministerială comună nr. 321813/29.8.2007, precizează:

„Mențiunea «vin local» poate fi utilizată împreună cu o indicație geografică referitoare la o provincie, o prefectură sau un areal de cultivare a viței-de-vie care este mai mic decât o prefectură pentru vinurile de masă produse în crame care își desfășoară activitatea în prefectura respectivă sau în prefecturile învecinate.”

Derogări

Cadrul juridic:

În legislația UE

Tipul de condiție suplimentară:

Derogare privind producerea în arealul geografic delimitat

Descrierea condiției:

Articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei din 17 octombrie 2018 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cererile de protecție a denumirilor de origine, a indicațiilor geografice și a mențiunilor tradiționale din sectorul vitivinicol, procedura de opoziție, restricțiile de utilizare, modificările caietelor de sarcini ale produselor, anularea protecției și etichetarea și prezentarea.

Dispoziții suplimentare privind etichetarea vinului

Cadrul juridic:

În legislația națională

Tipul de condiție suplimentară:

Dispoziții suplimentare privind etichetarea

Descrierea condiției:

A. Mențiuni referitoare la anumite metode de producție

Articolele 3 și 4 din Decizia ministerială nr. 280557/9.6.2005 de stabilire a duratei maturării, învechirii și a momentului introducerii pe piață a vinurilor cu denumire de origine de calitate superioară și a vinurilor locale, precum și a mențiunilor utilizate pe etichetele acestora pentru a preciza metoda de producție sau metodele de preparare (Monitorul Oficial, seria II, nr. 818/15.6.2005) stabilesc condițiile pentru utilizarea următoarelor mențiuni:

—	„ΝΕΟΣ ΟΙΝΟΣ” sau „ΝΕΑΡΟΣ ΟΙΝΟΣ” (vin nou);

—	„ΩΡΙΜΑΝΣΗ ΣΕ ΒΑΡΕΛΙ” sau „ΩΡΙΜΑΣΕ ΣΕ ΒΑΡΕΛΙ” (maturat în butoi);

—	„ΠΑΛΑΙΩΜΕΝΟΣ ΣΕ ΒΑΡΕΛΙ” sau „ΠΑΛΑΙΩΣΗ ΣΕ ΒΑΡΕΛΙ” (învechit în butoi);

—	„ΟΙΝΟΠΟΙΗΘΗΚΕ ΚΑΙ ΩΡΙΜΑΣΕ ΣΕ ΒΑΡΕΛΙ” sau „ΟΙΝΟΠΟΙΗΣΗ ΚΑΙ ΩΡΙΜΑΝΣΗ ΣΕ ΒΑΡΕΛΙ” (vinificat și maturat în butoi);

—	„ΟΙΝΟΠΟΙΗΣΗ ΣΕ ΒΑΡΕΛΙ” sau „ΟΙΝΟΠΟΙΗΘΗΚΕ ΣΕ ΒΑΡΕΛΙ” (vinificat în butoi);

B. Tipărirea anului de recoltă pe etichete

În cazul în care pe etichetele vinurilor se utilizează mențiunea „ΝΕΟΣ ΟΙΝΟΣ” / „ΝΕΑΡΟΣ ΟΙΝΟΣ” („vin nou”), menționarea anului de recoltă este obligatorie, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Decizia ministerială nr. 280557/9.6.2005 de stabilire a duratei maturării, învechirii și a momentului introducerii pe piață a vinurilor cu denumire de origine de calitate superioară și a vinurilor locale, precum și a mențiunilor utilizate pe etichetele acestora pentru a preciza metoda de producție sau metodele de preparare (Monitorul Oficial, seria II, nr. 818/15.6.2005).

C. Mențiuni tradiționale

—	Mențiuni tradiționale în conformitate cu Decizia ministerială nr. 235309/7.2.2002 privind aprobarea mențiunilor tradiționale utilizate pentru vinuri (Monitorul Oficial, seria II, nr. 179/19.2.2002) care au legătură cu denumirea de origine sau indicația geografică.

În conformitate cu decizia ministerială menționată anterior, mențiunile tradiționale care pot fi utilizate pe eticheta vinurilor cu IGP „Agio Oros” sunt:

ΛΕΥΚΟΣ ΑΠΟ ΛΕΥΚΑ ΣΤΑΦΥΛΙΑ / Blanc de blancs (Alb din struguri albi), ΛΕΥΚΟΣ ΑΠΟ ΕΡΥΘΡΑ ΣΤΑΦΥΛΙΑ / Blanc de noirs (Alb din struguri roșii), ΛΕΥΚΟΣ ΑΠΟ ΕΡΥΘΡΩΠΑ ΣΤΑΦΥΛΙΑ / ΛΕΥΚΟΣ ΑΠΟ ΓΚΡΙΖΑ ΣΤΑΦΥΛΙΑ / Blanc de gris (Alb din struguri roze sau alb din struguri gri), ΚΟΚΚΙΝΕΛΙ / kokineli (Kokineli), ΟΙΝΟΣ ΛΟΦΩΝ / Vin de collines (Vin de pe dealuri), ΟΙΝΟΣ ΠΛΑΓΙΩΝ / Vin de coteaux (Vin de pe versanți).

—	Mențiunile tradiționale, în conformitate cu articolul 112 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 care au legătură cu denumirea de origine sau indicația geografică.

În conformitate cu articolul 113 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și astfel cum sunt definite și înregistrate în baza de date electronică „e-Ambrosia”, următoarele mențiuni tradiționale pot fi utilizate și protejate în legătură cu IGP „Agio Oros”, cu condiția respectării condițiilor relevante ale legislației UE și naționale:

Τοπικός Οίνος (vin local) în loc de IGP

Αγρέπαυλη (Agrepavlis), Αμπέλι (Ampeli), Αμπελώνας (ες) [Ampelonas(es)], Αρχοντικό (Archontiko), Κάβα (Cava), Κάστρο (Kastro), Κτήμα (Ktima), Μετόχι (Metochi), Μοναστήρι (Monastiri), Πύργος (Pyrgos) și Νάμα (Nama) pentru vinurile dulci, vinurile obținute din struguri stafidiți și vinurile licoroase.

Link către caietul de sarcini al produsului

http://www.minagric.gr/images/stories/docs/agrotis/POP-PGE/TEXNIKOI%20FAKELOI%20OINON%20POP-PGE%20ENGLISH/PGI%202/prodiagrafi_PGEAgio_Oros_201221.pdf

(1) JO L 9, 11.1.2019, p. 2.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 143

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 65 31 martie 2022

Cuprins		Pagina
	II Comunicări
	COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Comisia Europeană
2022/C 143/01	Comunicare privind publicarea cantităților corespunzătoare producției de lapte crud menționate la articolul 149 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului	1

	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Consiliu
2022/C 143/02	Decizia Consiliului din 29 martie 2022 de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului consultativ pentru securitate și sănătate la locul de muncă pentru Cehia, Franța și Suedia	3
	Comisia Europeană
2022/C 143/03	Rata de schimb a monedei euro — 30 martie 2022	5
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA STATELE MEMBRE
2022/C 143/04	Actualizare a sumelor de referință pentru trecerea frontierelor externe, astfel cum sunt menționate la articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen)	6
	INFORMĂRI REFERITOARE LA SPAȚIUL ECONOMIC EUROPEAN
	Autoritatea de supraveghere a AELS
2022/C 143/05	Valorile pragurilor menționate în Directivele 2014/23/UE, 2014/24/UE, 2014/25/UE și 2009/81/CE, exprimate în monedele naționale ale statelor AELS	8
2022/C 143/06	Absența unui ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE	9
2022/C 143/07	Ajutoare de stat – Decizie de a nu ridica obiecțiuni	10
2022/C 143/08	Ajutoare de stat – Decizie de a nu ridica obiecțiuni	11

Date anuale (1000 t)
Cantități corespunzătoare producției de lapte crud (*2) menționate la articolul 149 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013
2020	Vacă	Oaie	Capră	Bivoliță
BE	4 449,00	0,00	45,00	0,00
BG	881,76	76,48	31,28	15,93
CZ	3 267,73	0,04 (*3)	0,10 (*3)	0,00
DK	5 666,00	0,00	0,00	0,00
DE	33 164,91	6,70	16,28	1,00
EE	848,30	0,00	0,70	0,00
IE	8 561,47	0,00	0,00	0,00
EL	683,46	945,43	361,35	0,09
ES	7 606,07	556,25	523,90	0,00
FR	25 147,31	325,50	679,30	0,00
HR	596,00	7,00	9,00	0,00
IT	12 712,48	481,97	61,24	253,83
CY	275,16	37,90	34,34	0,00
LV	988,20	0,00	1,90	0,00
LT	1 488,00	0,00	3,67	0,00
LU	447,34	0,12	3,08	0,00
HU	2 014,33	1,61	3,06	0,00 n
MT	42,11	1,91	0,92	0,00
NL	14 522,00	0,00	407,00	3,00
AT	3 815,47	11,42	25,37	0,00
PL	14 821,82	0,54	8,51	0,00
PT	1 993,61	74,31	31,20	0,00
RO	3 679,60	426,00	240,80	16,10
SI	630,65	0,49	2,06	0,00
SK	917,69	11,39	0,46	0,00
FI	2 406,52	0,00	0,00	0,00
SE	2 772,74	0,00	0,00	0,00
UE-27	154 399,73	2 965,06	2 490,52	289,95

Stat membru	Membri	Supleanți
Cehia	Dl Jiří VAŇÁSEK	Dna Radka SOKOLOVÁ
Franța	Dl Abderrafik ZAIGOUCHE	Dna Edwina LAMOUREUX Dl Jean-Paul ZERBIB
Suedia	Dna Cyrene WAERN	Dna Karin FRISTEDT Dna Ulrika HAGSTRÖM

	V Anunțuri
	ALTE ACTE
	Comisia Europeană
2022/C 143/09	Publicarea unei comunicări privind aprobarea unei modificări standard a caietului de sarcini al unei denumiri din sectorul vitivinicol, menționată la articolul 17 alineatele (2) și (3) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei	12
2022/C 143/10	Publicarea unei comunicări privind aprobarea unei modificări standard a caietului de sarcini al unei denumiri din sectorul vitivinicol, menționată la articolul 17 alineatele (2) și (3) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei	28

	Moneda	Rata de schimb
USD	dolar american	1,1126
JPY	yen japonez	135,47
DKK	coroana daneză	7,4391
GBP	lira sterlină	0,84563
SEK	coroana suedeză	10,3498
CHF	franc elvețian	1,0309
ISK	coroana islandeză	142,20
NOK	coroana norvegiană	9,6398
BGN	leva bulgărească	1,9558
CZK	coroana cehă	24,450
HUF	forint maghiar	368,13
PLN	zlot polonez	4,6679
RON	leu românesc nou	4,9477
TRY	lira turcească	16,3296
AUD	dolar australian	1,4809
CAD	dolar canadian	1,3891
HKD	dolar Hong Kong	8,7081
NZD	dolar neozeelandez	1,5947
SGD	dolar Singapore	1,5064
KRW	won sud-coreean	1 346,97
ZAR	rand sud-african	16,1288
CNY	yuan renminbi chinezesc	7,0666
HRK	kuna croată	7,5720
IDR	rupia indoneziană	15 957,24
MYR	ringgit Malaiezia	4,6779
PHP	peso Filipine	57,906
RUB	rubla rusească
THB	baht thailandez	37,144
BRL	real brazilian	5,2808
MXN	peso mexican	22,1557
INR	rupie indiană	84,3800

Praguri în EUR	Praguri în NOK	Praguri în CHF	Praguri în ISK
80 000	835 914	86 501	12 023 995
140 000	1 462 850	151 377	21 041 991
215 000	2 246 520	232 472	32 314 487
431 000	4 503 489	466 025	64 779 274
750 000	7 836 697	810 949	112 724 954
1 000 000	10 448 930	1 081 265	150 299 939
5 382 000	56 236 143	5 819 373	808 914 275

Data adoptării deciziei	14 decembrie 2021
Cazul nr.	87845
Decizia nr.	290/21/COL
Statul AELS	Norvegia
Titlul (și/sau denumirea beneficiarului)	COVID-19 – Prelungirea și modificarea schemei „umbrelă” norvegiene pentru acordarea de sprijin sub formă de lichidități întreprinderilor din municipalitățile afectate de pandemia de COVID-19
Temei juridic	Propunerea guvernului privind bugetul, Prop. 79 S (2020-2021), aprobată la 23 februarie 2021 Condițiile și modalitățile măsurii sunt descrise în scrisorile de atribuire către municipalități, emise de Ministerul Administrației Locale și al Modernizării Capitolul 6 din Regulamentul privind gestiunea economică pentru autoritățile naționale, sancționat printr-un decret regal începând cu 12 decembrie 2003, este relevant
Tipul măsurii	Schemă
Obiectiv	Asigurarea accesului la lichidități pentru întreprinderile care se confruntă cu o penurie/indisponibilitate bruscă a lichidităților din cauza impactului pandemiei de COVID-19 asupra economiei și a măsurilor locale sau naționale în materie de control al infecțiilor care au fost adoptate în consecință
Forma ajutorului	Granturi directe
Buget	Bugetul maxim estimat este de 4,55 miliarde NOK
Intensitate	Măsura oferă tuturor municipalităților/județelor regionale un cadru în care acestea pot ajuta întreprinderile locale care se confruntă cu costuri sau pierderi sporite. Prin urmare, nevoia de fonduri poate varia
Durată	Până la 30 iunie 2022
Sectoare economice	Sectoarele sau întreprinderile pot varia în funcție de diferitele scheme municipale/județene. Cu toate acestea, măsura nu se aplică întreprinderilor care sunt finanțate integral de autoritățile publice și care nu sunt deschise sectorului financiar
Denumirea și adresa autorității care acordă ajutorul	Ministerul Administrației Locale și al Modernizării este autoritatea responsabilă cu măsura și cu definirea cadrului în care municipalitățile și județele regionale se pot adapta și pot acorda prioritate schemelor locale
Alte informații

Stat membru	Membri	Supleanți
Cehia	Dl Miroslav HORKÝ	Dl Martin RÖHRICH Dna Martina KROUPOVÁ
Franța	Dl Franck GAMBELLI	Dna Nathalie BUET Dl Patrick LEVY
Suedia	Dna Cecilia ANDERSSON	Dna Malin NILSSON Dl Tommy LARSSON